TALPA GÂȘTII
Leonorus cardiaca, Leonorus villosus, Leonorus quinquelobatus Fam. Labiatae sau Lamiaceae. Denumiri populare: apucătoare, buruiana balțului, buruiană de bleasnă, câtâjnică, cătușniță, ciorvană, cione, creasta cocoșului, gisdei, iarba cășunăturii, iarbă flocoasă, iarbă de dat, laba lupului, santa, lingorică, somnișor, talpa lupului. În tradiția populară: ceaiul din tulpinile florifere se lua contra durerilor de inimă și hipertensiunii. Decoctul se folosea contra junghiurilor și a durerilor de picioare. Ceaiul se mai folosea în emfizem pulmonar, în boli astmatice și de nervi. La Sălciua se lua contra insomniilor. Se mai folosea la boli renale și se punea în băile bolnavilor de ascită. Pentru dureri de spate, se pisa planta și se amesteca cu unsoare, cu care se frecționa bolnavul. Planta pisată se punea la tălpi și la ceafa celor bolnavi de tifos exantematic. Ceaiul din frunze în amestec cu valeriană se lua contra tensiunii mărite. Cu decoctul plantei se spăla ugerul oilor când se inflamau. S-a folosit la vopsirea în verde măsliniu. Descriere: plantă erbacee perenă, vivace, foarte comună pe lângă case la sate, pe lângă drumuri, prin locuri ne cultivate și printre dărâmături, are în pământ un rizom lignificat din care iau naștere
primăvara părțile aeriene. Rizomi scurți din care pornesc mai multe tulpini. Tulpina înaltă până la 1,5 m este patrunghiulară și păroasă. Frunzele opuse, cele inferioare sunt lung pețiolate cu limbul palmat-lobat cu 5 lobi, iar cele superioare sunt pețiolate și trilobate, având aspectul unei labe de gâscă. Florile de culoare roz sunt grupate în verticile axilare pe nodurile superioare ale tulpinei. Structural floarea se caracterizează printr-un caliciu tubulos, alcătuit din 5 sepale terminate prin 5 dinți spinoși. Corola bilabiată cu labiul superior puțin concav și păros, iar cel inferior trilobat. În interior 4 stamine. Înflorește toată vara. Deosebirea dintre cele două specii este evidentă după înălțimea tulpinilor și dispoziția perilor. La L. Cardiaca tulpinile nu depășesc înălțimea de un metru, iar la L Villosus tulpina este mai lungă de un metru. Perii tectori la L. Cardiaca sunt dispuși exclusiv pe muchii, nu depășesc lungimea de 0,51 mm. La L. Villosus perii tectori sunt dispersați pe toată suprafața tulpinii, depășesc lungimea de 1 mm și sunt erecți (viloși). Înfloresc în iunie- iulie. Răspândire: Aceste specii sunt originare din Asia, azi răspândite și într-o bună parte a Europei. Studiile făcute la noi în țară au permis să stabilească ariile de răspândire ale celor două specii, între Galați și Satu-Mare. La nord este de această linie se găsesc stațiunile cu L. Villosus, iar la sud vest cele cu L. Cardiaca. Ambele specii cresc pe marginea drumurilor pe lângă garduri, pe locuri necultivate. Recoltare: părțile aeriene (Herba leunori) se culeg în timpul înfloririi, de preferință vârfurile tulpinilor înflorite din locurile mai îndepărtate de drumuri și șosele pentru a nu fi poluate sau acoperite de praf. Compoziție chimică: alcaloizi, ulei volatil, saponină acidă, o rezină, tanin pirogalic, glucoză sterolică, principiu amar glucozidic, alcaloizi: leunucardina care este identic cu stachidrina, un alcaloid pirolidinic, care se află în alte produse vegetale. Glicozizi amari: leonurina (un alcaloid), al cărui aglicon are o structură sterolitică, iar porțiunea glucidică este constituită din glucoză și ramnoză., heterozidă, vitaminele A, C, E. Acizi organici: malic, citric, tartric, saponină, săruri minerale. Acțiune farmacologică: sedativ puternic al
1251