Page 1

TALPA GÂȘTII

Leonorus cardiaca, Leonorus villosus, Leonorus quinquelobatus Fam. Labiatae sau Lamiaceae. Denumiri populare: apucătoare, buruiana balțului, buruiană de bleasnă, câtâjnică, cătușniță, ciorvană, cione, creasta cocoșului, gisdei, iarba cășunăturii, iarbă flocoasă, iarbă de dat, laba lupului, santa, lingorică, somnișor, talpa lupului. În tradiția populară: ceaiul din tulpinile florifere se lua contra durerilor de inimă și hipertensiunii. Decoctul se folosea contra junghiurilor și a durerilor de picioare. Ceaiul se mai folosea în emfizem pulmonar, în boli astmatice și de nervi. La Sălciua se lua contra insomniilor. Se mai folosea la boli renale și se punea în băile bolnavilor de ascită. Pentru dureri de spate, se pisa planta și se amesteca cu unsoare, cu care se frecționa bolnavul. Planta pisată se punea la tălpi și la ceafa celor bolnavi de tifos exantematic. Ceaiul din frunze în amestec cu valeriană se lua contra tensiunii mărite. Cu decoctul plantei se spăla ugerul oilor când se inflamau. S-a folosit la vopsirea în verde măsliniu. Descriere: plantă erbacee perenă, vivace, foarte comună pe lângă case la sate, pe lângă drumuri, prin locuri ne cultivate și printre dărâmături, are în pământ un rizom lignificat din care iau naștere

primăvara părțile aeriene. Rizomi scurți din care pornesc mai multe tulpini. Tulpina înaltă până la 1,5 m este patrunghiulară și păroasă. Frunzele opuse, cele inferioare sunt lung pețiolate cu limbul palmat-lobat cu 5 lobi, iar cele superioare sunt pețiolate și trilobate, având aspectul unei labe de gâscă. Florile de culoare roz sunt grupate în verticile axilare pe nodurile superioare ale tulpinei. Structural floarea se caracterizează printr-un caliciu tubulos, alcătuit din 5 sepale terminate prin 5 dinți spinoși. Corola bilabiată cu labiul superior puțin concav și păros, iar cel inferior trilobat. În interior 4 stamine. Înflorește toată vara. Deosebirea dintre cele două specii este evidentă după înălțimea tulpinilor și dispoziția perilor. La L. Cardiaca tulpinile nu depășesc înălțimea de un metru, iar la L Villosus tulpina este mai lungă de un metru. Perii tectori la L. Cardiaca sunt dispuși exclusiv pe muchii, nu depășesc lungimea de 0,51 mm. La L. Villosus perii tectori sunt dispersați pe toată suprafața tulpinii, depășesc lungimea de 1 mm și sunt erecți (viloși). Înfloresc în iunie- iulie. Răspândire: Aceste specii sunt originare din Asia, azi răspândite și într-o bună parte a Europei. Studiile făcute la noi în țară au permis să stabilească ariile de răspândire ale celor două specii, între Galați și Satu-Mare. La nord este de această linie se găsesc stațiunile cu L. Villosus, iar la sud vest cele cu L. Cardiaca. Ambele specii cresc pe marginea drumurilor pe lângă garduri, pe locuri necultivate. Recoltare: părțile aeriene (Herba leunori) se culeg în timpul înfloririi, de preferință vârfurile tulpinilor înflorite din locurile mai îndepărtate de drumuri și șosele pentru a nu fi poluate sau acoperite de praf. Compoziție chimică: alcaloizi, ulei volatil, saponină acidă, o rezină, tanin pirogalic, glucoză sterolică, principiu amar glucozidic, alcaloizi: leunucardina care este identic cu stachidrina, un alcaloid pirolidinic, care se află în alte produse vegetale. Glicozizi amari: leonurina (un alcaloid), al cărui aglicon are o structură sterolitică, iar porțiunea glucidică este constituită din glucoză și ramnoză., heterozidă, vitaminele A, C, E. Acizi organici: malic, citric, tartric, saponină, săruri minerale. Acțiune farmacologică: sedativ puternic al

1251


sistemului nervos central inclusiv cardiac, scade tensiunea arterială, vasodilatator periferic. Are acțiuni farmacologice asemănătoare valerianei dar de 3 ori mai puternici. Este folosită în afecțiunile inimii ajutând la reglarea activității inimii în special cele de origine nervoasă. Tinctura este mai puternică ca acțiune sedativă valerianei și este cea mai indicată în nevroză cardiacă, diminuând frecvența pulsului chiar și în tahicardiile datorate hipertiroidismului. Utilă în angina pectorală, diminuând sau prevenind sindromul dureros și senzația de sufocare. Sedativă și în nevrozele cardiace. La tinctură se va lua 5-10 g în mai multe doze pe zi. Externantiinflamator și cicatrizant. Reglează presiunea sângelui, este un tonic cardiac puternic, fiind de ajutor în cazurile de hipertensiune și hipotensiune având și acțiune vasoconstrictoare periferică. Diminuează starea de excitație atât a stomacului cât și a inimii, producând relaxarea musculaturii netede. Este sedativ puternic al sistemului nervos central. Leunorina are acțiune uterotonică și se poate folosi cu mare succes în obstetrică și ginecologie favorizând tonifierea uterului. Ajută la eliminarea sau diminuarea procesului inflamator, favorizează cicatrizarea rănilor. Extern este antiinflamator, antiseptic, astringent, cicatrizant și regenerator al pielii. Intră în compoziția ceaiurilor antiastmatic, anticolitic, și calmant împotriva tulburărilor cardiace și în ceaiul sedativ. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: acrocianoză, afecțiuni cardiace de origine nervoasă, afecțiunile prostatei, afecțiuni uterine, amenoree, anxietate, aritmii cardiace de origine nervoasă, arsuri, ascită, astm bronhic, atonie gastrică, boli respiratorii, bronșită, cardiopatie ischemică, colite pe bază nervoasă, colite de fermentație, constipație, contuzii, crize astmatice care apar pe fond de stres, depresie însoțită de anxietate, digestie dificilă, dismenoree, distonii neuro-vegetative, dureri de spate, durerea și disconfortul, dureri reumatismale, echimoze, excitație nervoasă mai ales cerebrală, excitație nervoasă a cordului, febră tifoidă, gastrită hiperacidă pe baze nervoase, hipertensiune arterială, insomnii, ischemie cardiacă, lipsa transpirației, neurastenii depresive, nevroze cardiace, picioare obo-

site, prolaps și atrofie uterină, răni, reglarea presiunii sângelui, reumatism, stări de sufocare, stări depresive nervoase, stări spastice ale vezicii biliare, tromboză în sfera genitală, tulburări de climacteriu, tulburări de ritm cardiac, tulburări vegetative, umflături, varice. Preparare și administrare: Intern Infuzie: - 1 linguriță de plantă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă câte 2 căni din care una seara la culcare în afecțiunile cardiace cu substrat nervos. Este bine ca tratamentul să se facă doar 7 zile apoi se face o pauză de cel puțin o lună de zile. În cazul afecțiunilor pulmonare se vor consuma 2 căni pe zi cu 15 minute înaintea meselor. - 1 linguriță de plantă cu 1 linguriță de valeriană se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă seara pentru cazurile de insomnii. Se consumă la ora 18. Infuzie concentrată: - 2 lingurițe de plantă se vor pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi cu înghițituri mici în tot cursul zilei. - 3 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa apoi 10-15 minute acoperit. Se strecoară și se pot consuma pentru afecțiunile interne 2-3 căni pe zi. Este un foarte bun sedativ care se poate lua câte 2 căni pe zi în afecțiunile inimii sau nervoase. La insomnie se ia doar o cană la ora 18 și se poate folosi perioade lungi de timp. Este de asemenea un bun calmant al durerilor luat intern. În astmul bronhic se iau doar câte 1-2 linguri din acest ceai de câte ori este nevoie, la fel în tulburările de menopauză, sau ca sedativ nervos. Se poate folosi în acest fel și pentru mărirea diurezei și a transpirației. În general se folosește cu 15 minute înaintea meselor. Decoct: 3 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 500 ml apă și se fierb până scad la jumătate. Se strecoară și se consumă în cursul zilei treptat, în cazul când se dorește mărirea diurezei și a transpirației. Tinctură: 50 g de plantă mărunțită se vor pune cu 250 ml alcool alimentar 70o . Se vor ține timp de

1252


15 zile agitând zilnic de 2-3 ori. Se strecoară. Se poate folosi în funcție de gravitatea afecțiunii între 20 picături-o linguriță de trei ori pe zi, diluate cu puțină apă. Se ia în toate afecțiunile descrise mai sus. Extern- 3 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se fac comprese sau băi. Se poate folosi în combinație și cu alte plante medicinale. - Praf din plantă obținută cu ajutorul râșniței de cafea se pune câte 1 linguriță la 4 linguri de untură de porc proaspătă sau unt. Se amestecă bine apoi se folosește la unguente dar numai după ce a stat timp de 7 zile. Este foarte utilă la calmarea durerilor. Cataplasmă: planta se macină fin cu râșnița de cafea apoi se pune într-un vas și cu puțină apă caldă se face o pastă mai groasă, amestecându-se pentru omogenizare. Se întinde pe un tifon care se aplică la locul afecțiunii. Mod de administrare pe afecțiuni: Acrocianoză- intern se vor consuma 3 căni de infuzie pe zi și extern se vor face băi calde și reci alternative la mâini sau picioare. Băile calde vor fi însă cu infuzie de plantă. Băile se fac astfel timp de 10 zile contribuind foarte eficient la vindecare. Afecțiuni cardiace de origine nervoasă- se consumă 3 căni de infuzie pe zi fiind foarte eficient ca sedativ și putând rezolva această afecțiune. Afecțiunile prostatei- se consumă o infuzie concentrată în cursul zilei împărțită în 3 reprize, luate cu 15 minute înainte de mese. Suplimentar se consumă și semințe de dovleac câte 100 g pe zi. Datorită acestei plante se obține o îmbunătățire a stării bolnavului contribuind la diminuarea inflamației. Afecțiuni uterine- se va consuma intern câte 3 căni pe zi din infuzie în combinație în părți egale cu salvie. Se face un tratament de 15 zile urmate de 5 zile pauză după care se poate relua. Amenoree- se consumă 3 căni de infuzie pe zi și de asemenea se pot face spălături vaginale seara timp de 4 zile consecutiv. Ceaiul intern însă se poate consuma 21 de zile. Anxietate- se poate consuma infuzie concentra-

tă sau chiar tinctură câte 1 linguriță de 3 ori pe zi sau infuzia 2 căni pe zi, contribuind la sedarea nervoasă și ajutând la vindecarea afecțiunii. Aritmii cardiace de origine nervoasă- se consumă 3 căni de infuzie pe zi, care contribuie la scăderea presiunii arteriale. Se poate folosi perioade de 3 luni, urmate de o pauză de 10 zile apoi se poate relua tratamentul. Se poate folosi și în diferite combinații cu alte plante. Rezultatele se vor observa deja după 3 săptămâni de asemenea tratament. Arsuri- 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot aplica pe arsuri sub formă de cataplasme îmbibate în această soluție. Este foarte eficientă în calmarea durerii locale și ajută și la cicatrizare. Se face tratament până la vindecare. Ascită- 3 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa apoi 10-15 minute acoperit. Se strecoară și se pot consuma pentru afecțiunile interne 2-3 căni pe zi. Este un foarte bun sedativ care se poate lua câte 2 căni pe zi în afecțiunile inimii sau nervoase. La insomnie se ia doar o cană la ora 18 și se poate folosi perioade lungi de timp. Este de asemenea un bun calmant al durerilor luat intern. Se poate combina foarte bine cu dud sau soc. Astm bronhic- se pune 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi asigurând o respirație mult ușurată. Poate fi asociată cu Isop (Hisopus officinalis) fiind în acest caz și mai eficientă. Atonie gastrică- Talpa gâștei are o varietate de utilizări. Are acțiune antispasmodică și totodată de tonic cardiac, sedativă, hipnotică, antispastică generală, stomahică, indicată în afecțiuni cardiace, aritmii de origine nervoase și depresii. Este renumită pentru abilitatea sa de a trata în mod special tulburările femeilor. A fost folosită de mii de ani pentru atenuarea durerilor și a disconfortului. Are și proprietatea de a consolida inima și contribuie la promovarea unui sentiment general de bunăstare. Se va lua o linguriță de tinctură la 100 ml apă de 3 ori pe zi. Boli respiratorii- se pune 1 linguriță de plan-

1253


tă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi asigurând o respirație mult ușurată. Poate fi asociată cu Isop (Hisopus officinalis) fiind în acest caz și mai eficientă. Bronșită- se va lua o linguriță de tinctură diluată în 200 ml apă în care a mai fost pus înainte sucul de la o jumătate de lămâie și dacă nu aveți contraindicații miere după gust. În acest fel are un efect extrem de puternic în toate aceste cazuri. Cardiopatia ischemică- se face o infuzie din 1 linguriță de plantă care se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma câte 3 căni pe zi. Se mai poate folosi tinctura câte 1 linguriță de tinctură luată de 4 ori pe zi diluată cu 100 ml apă. Se poate lua împreună cu tinctura de Păducel (Crataegus monogyra) și cea de Vâsc (Vascum album), fiind și mai eficientă în acest caz. Colite pe bază nervoasă- 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa apoi 10-15 minute acoperit. Se strecoară și se pot consuma pentru afecțiunile interne 2-3 căni pe zi. Este un foarte bun sedativ care se poate lua câte 2 căni pe zi în afecțiunile inimii sau nervoase. La insomnie se ia doar o cană la ora 18 și se poate folosi perioade lungi de timp. Este de asemenea un bun calmant al durerilor luat intern. Colite de fermentație- se va lua câte 3 căni pe zi din infuzie făcută în felul următor. 1 linguriță de Talpa gâștei și 1 linguriță de Busuioc (Ocinum basilicum) se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă câte 1 cană de ceai din acesta după fiecare masă zilnic 2 luni de zile contribuind la vindecare și totodată contribuie și la distrugerea germenilor patogeni din intestine. Constipație- se indică să se folosească în toate cazurile în care constipația apare pe factură nervoasă. Se ia câte 1 linguriță de tinctură de 3 ori pe zi în 100 ml apă. Se va asocia și cu ulei de In (Linum usitatisinum) care se găsește la toate magazinele de profil. Contuzii- se pune 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se lasă să se răcească

apoi se introduce în frigider. După ce s-a răcit se îmbibă o pânză în acest lichid și apoi se aplică rece pe locul afectat. Dacă s-a încălzit se înmoaie din nou în lichid rece și se aplică din nou. Este bun acest tratament și la entorse, luxații sau pentru vânătăi. Crize astmatice care apar pe fond de stresTalpa gâștei are o varietate de utilizări. Are acțiune antispasmodică și totodată de tonic cardiac, sedativă, hipnotică, antispastică generală, stomahică, indicată în afecțiuni cardiace, aritmii de origine nervoase și depresii. Este renumită pentru abilitatea sa de a trata în mod special tulburările femeilor. A fost folosită de mii de ani pentru atenuarea durerilor și a disconfortului. Are și proprietatea de a consolida inima și contribuie la promovarea unui sentiment general de bunăstare. Se va lua o linguriță de tinctură la 100 ml apă de 3 ori pe zi. Depresie însoțită de anxietate- 3 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa apoi 10-15 minute acoperit. Se strecoară și se pot consuma pentru afecțiunile interne 2-3 căni pe zi. Este un foarte bun sedativ care se poate lua câte 2 căni pe zi în afecțiunile inimii sau nervoase. La insomnie se ia doar o cană la ora 18 și se poate folosi perioade lungi de timp. Este de asemenea un bun calmant al durerilor luat intern. Digestie dificilă- se va analiza cauza digestiei dificile și dacă este de natură nervoasă de va pune 1 linguriță de Talpa gâștei la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară și se va consuma 3-4 căni de ceai pe zi, fiind foarte eficient în cazurile acestea. Dismenoree- Talpa gâștei are o varietate de utilizări. Are acțiune antispasmodică și totodată de tonic cardiac, sedativă, hipnotică, antispastică generală, stomahică, indicată în afecțiuni cardiace, aritmii de origine nervoase și depresii. Este renumită pentru abilitatea sa de a trata în mod special tulburările femeilor. A fost folosită de mii de ani pentru atenuarea durerilor și a disconfortului. Are și proprietatea de a consolida inima și contribuie la promovarea unui sentiment general de bunăstare. Se va lua o linguriță de tinctură la 100 ml apă de 3 ori pe zi. Distonii neuro-vegetative- se va lua câte 1

1254


linguriță de tinctură de 3-4 ori pe zi diluată cu 100 ml apă și se mai poate asocia cu: Sunătoare, Passiflora, etc. Durere și disconfort- Talpa gâștei are o varietate de utilizări. Are acțiune antispasmodică și totodată de tonic cardiac, sedativă, hipnotică, antispastică generală, stomahică, indicată în afecțiuni cardiace, aritmii de origine nervoase și depresii. Este renumită pentru abilitatea sa de a trata în mod special tulburările femeilor. A fost folosită de mii de ani pentru atenuarea durerilor și a disconfortului. Are și proprietatea de a consolida inima și contribuie la promovarea unui sentiment general de bunăstare. Se va lua o linguriță de tinctură la 100 ml apă de 3 ori pe zi. Dureri de spate- se pune în 50 ml apă 1 linguriță de tinctură de Talpa gâștei (se găsește la toate magazinele de profil) și se face un masaj blând la locul durerii fiind un foarte bun calmant al durerilor. Se face de câte ori este nevoie. Dureri reumatismale- se aplică cataplasme cu planta caldă pe locurile dureroase și se învelește apoi cu o bucată de nailon și apoi cu ceva de lână pentru a menține căldura locală, contribuind în acest fel la diminuarea sau chiar la dispariția durerilor. Echimoze- se pune 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se lasă să se răcească apoi se introduce în frigider. După ce s-a răcit se îmbibă o pânză în acest lichid și apoi se aplică rece pe locul afectat. Dacă s-a încălzit se înmoaie din nou în lichid rece și se aplică din nou. Este bun acest tratament și la entorse, luxații sau pentru vânătăi. Excitație nervoasă mai ales cerebrală și excitație nervoasă a cordului- 3 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa apoi 10-15 minute acoperit. Se strecoară și se pot consuma pentru afecțiunile interne 2-3 căni pe zi. Este un foarte bun sedativ care se poate lua câte 2 căni pe zi în afecțiunile inimii sau nervoase. La insomnie se ia doar o cană la ora 18 și se poate folosi perioade lungi de timp. Este de asemenea un bun calmant al durerilor luat intern. Febră tifoidă- Cataplasme cu plantă fiartă sau

proaspătă și strivită se aplică la ceafă și tălpi pentru tratarea febrei tifoide. Tratament folosit empiric. Gastrită hiperacidă pe baze nervoase- 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se va consuma suplimentar o felie de lămâie cu coajă cu tot pe care se va pune puțină sare. Acesta în stomac se va transforma în carbonat de potasiu și carbonat de sodiu adică neutralizează aciditatea și în plus Talpa gâștei contribuie la calmarea nervoasă. Hipertensiune arterială- se consumă 3 căni de infuzie pe zi, care contribuie la scăderea presiunii arteriale. Se poate folosi perioade de 3 luni, urmate de o pauză de 10 zile apoi se poate relua tratamentul. Se poate folosi și în diferite combinații cu alte plante. Insomnii- se pune 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate pune dacă nu aveți contraindicații și miere de tei pentru a îndulci după gust. Se va consuma înainte de culcare cu 2 ore. Asigură un somn liniștit. Se poate asocia cu coji de mere consumate sau chiar cu ceai de Passiflora sau Valeriană sub orice altă formă. Se mai poate lua câte 1 linguriță de tinctură diluată cu 100 ml apă. Ischemie cardiacă (atât în formele dureroase cât și în cele nedureroase) - Talpa gâștei are o varietate de utilizări. Are acțiune antispasmodică și totodată de tonic cardiac, sedativă, hipnotică, antispastică generală, stomahică, indicată în afecțiuni cardiace, aritmii de origine nervoase și depresii. Este renumită pentru abilitatea sa de a trata în mod special tulburările femeilor. A fost folosită de mii de ani pentru atenuarea durerilor și a disconfortului. Are și proprietatea de a consolida inima și contribuie la promovarea unui sentiment general de bunăstare. Se va lua o linguriță de tinctură la 100 ml apă de 3 ori pe zi. Lipsa transpirației- se pune 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se tamponează locurile implicate în afecțiune de 2 ori pe zi. Intern se va consuma de asemenea câte 3 căni pe zi.

1255


Neurastenii depresive- 1 linguriță de tinctură de Talpa gâștei se pune cu 100 ml apă și se consumă de 3-4 ori pe zi. Nevroze cardiace- Talpa gâștei are o varietate de utilizări. Are acțiune antispasmodică și totodată de tonic cardiac, sedativă, hipnotică, antispastică generală, stomahică, indicată în afecțiuni cardiace, aritmii de origine nervoase și depresii. Este renumită pentru abilitatea sa de a trata în mod special tulburările femeilor. A fost folosită de mii de ani pentru atenuarea durerilor și a disconfortului. Are și proprietatea de a consolida inima și contribuie la promovarea unui sentiment general de bunăstare. Se va lua o linguriță de tinctură la 100 ml apă de 3 ori pe zi. Picioare obosite - se pune 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se tamponează locurile implicate (Picioarele de la mijloc în jos cu un tampon de vată înmuiat în soluție) în afecțiune de 2 ori pe zi. Intern se va consuma de asemenea câte 3 căni pe zi. Prolaps și atrofie uterină- Talpa gâștei are o varietate de utilizări. Are acțiune antispasmodică și totodată de tonic cardiac, sedativă, hipnotică, antispastică generală, stomahică, indicată în afecțiuni cardiace, aritmii de origine nervoase și depresii. Este renumită pentru abilitatea sa de a trata în mod special tulburările femeilor. A fost folosită de mii de ani pentru atenuarea durerilor și a disconfortului. Are și proprietatea de a consolida inima și contribuie la promovarea unui sentiment general de bunăstare. Se va lua o linguriță de tinctură la 100 ml apă de 3 ori pe zi. Răni- se folosește 2 linguri de plantă mărunțite pus la 1 litru de apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pune în lichidul obținut 1 linguriță de bicarbonat de sodiu și se introduc în interior în lichidul călduț mâinile sau picioarele care au răni mici de la manichiură de exemplu. Se țin apoi pentru 10 minute și se scot afară și se lasă să se usuce la aer fără a le mai șterge. Se face acest lucru până la vindecare de 2-3 ori pe zi. Alte tipuri de răni- se pun comprese cu planta sub formă de infuzie sau chiar cataplasme. Ajutând la cicatrizarea rănilor. Se poate folosi foarte

bine folosi de exemplu cu gălbenele. Talpa gâștei contribuind foarte eficient la calmarea durerilor. Reglarea presiunii sângelui- se consumă 3 căni de infuzie pe zi, care contribuie la scăderea presiunii arteriale. Se poate folosi perioade de 3 luni, urmate de o pauză de 10 zile apoi se poate relua tratamentul. Se poate folosi și în diferite combinații cu alte plante. Reumatism- se aplică cataplasme cu planta caldă pe locurile dureroase și se învelește apoi cu o bucată de nailon și apoi cu ceva de lână pentru a menține căldura locală, contribuind în acest fel la diminuarea sau chiar la dispariția durerilor. Se mai poate asocia și cu multe alte preparate. De exemplu există în magazinele de profil un gel de Spânz preparat de Ex helios Timișoara, care de asemenea este excelent pentru calmarea durerilor. Stări de sufocare- se cunoaște faptul că majoritatea stărilor de sufocare sunt pe baze nervoase. În acest caz este util să se ia imediat 1 linguriță de tinctură de Talpa gâștei în 50 ml apă, lucru care va face să treacă rapid senzația de sufocare. Stări depresive nervoase- Talpa gâștei are o varietate de utilizări. Are acțiune antispasmodică și totodată de tonic cardiac, sedativă, hipnotică, antispastică generală, stomahică, indicată în afecțiuni cardiace, aritmii de origine nervoase și depresii. Este renumită pentru abilitatea sa de a trata în mod special tulburările femeilor. A fost folosită de mii de ani pentru atenuarea durerilor și a disconfortului. Are și proprietatea de a consolida inima și contribuie la promovarea unui sentiment general de bunăstare. Se va lua o linguriță de tinctură la 100 ml apă de 3 ori pe zi. Stări spastice ale vezicii biliare- cunoscând faptul că Talpa gâștei are unul dintre cele mai puternice efecte asupra sistemului nervos contribuind la calmare și că este mai eficient ca multe medicamente de sinteză se indică folosirea acestei plante. Se poate folosi tinctură câte 1 linguriță diluată la 200 ml de 3-4 ori pe zi, sau infuzie la fel câte 3-4 căni pe zi. Efectul antispastic este extrem de puternic. Tromboză în sfera genitală, tulburări de climacteriu- Talpa gâștei are o varietate de utilizări. Are acțiune antispasmodică și totodată de

1256


tonic cardiac, sedativă, hipnotică, antispastică generală, stomahică, indicată în afecțiuni cardiace, aritmii de origine nervoase și depresii. Este renumită pentru abilitatea sa de a trata în mod special tulburările femeilor. A fost folosită de mii de ani pentru atenuarea durerilor și a disconfortului. Are și proprietatea de a consolida inima și contribuie la promovarea unui sentiment general de bunăstare. Se va lua o linguriță de tinctură la 100 ml apă de 3 ori pe zi. Tulburări de ritm cardiac- este fără doar și poate cea mai eficientă plantă din flora medicinală europeană contra tulburărilor de ritm cardiac. Este utilă mai ales contra tahicardiei, deoarece scade frecvența bătăilor inimii, dar și în cazul extrasistolelor, deoarece reglează transmiterea impulsurilor nervoase către miocard. Apoi are o acțiune de temperare a stărilor de supra excitare cerebrală, produce relaxarea musculaturii netede a inimii și a vaselor de sânge și reglează tensiunea arterială. Astfel, această plantă previne fibrilațiile atriale (manifestate prin tremurături dezordonate ale fibrelor mușchiului cardiac) și infarctul. Se administrează sub formă de pulbere, câte o linguriță de 4 ori pe zi, în cure de 2-4 săptămâni, urmate de o săptămână de pauză, după care tratamentul se reia. De foarte multe ori, în medicina naturală, se administrează talpa gâștei împreună cu păducelul. Tulburări vegetative- Talpa gâștei are o varietate de utilizări. Are acțiune antispasmodică și totodată de tonic cardiac, sedativă, hipnotică, antispastică generală, stomahică, indicată în afecțiuni cardiace, aritmii de origine nervoase și depresii. Este renumită pentru abilitatea sa de a trata în mod special tulburările femeilor. A fost folosită de mii de ani pentru atenuarea durerilor și a disconfortului. Are și proprietatea de a consolida inima și contribuie la promovarea unui sentiment general de bunăstare. Se va lua o linguriță de tinctură la 100 ml apă de 3 ori pe zi. Umflături- se pune 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se lasă să se răcească apoi se introduce în frigider. După ce s-a răcit se îmbibă o pânză în acest lichid și apoi se aplică rece pe locul afectat. Dacă s-a încălzit se înmoaie din

nou în lichid rece și se aplică din nou. Este bun acest tratament și la entorse, luxații sau pentru vânătăi. Varice- se pune 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se lasă să se răcească apoi se introduce în frigider. După ce s-a răcit se îmbibă o pânză în acest lichid și apoi se aplică rece pe locul afectat. Dacă s-a încălzit se înmoaie din nou în lichid rece și se aplică din nou. Este bun acest tratament și la entorse, luxații sau pentru vânătăi. Se poate asocia și cu Castan sub formă de extract sau chiar cremă. Se poate de asemenea asocia cu ardei iute. Tinctura de talpa gâștei. Leonorus cardiaca. Produs de Dacia Plant Sebeș. Acțiune farmacologică: Intern: antiastmatic (împiedecă apariția senzației de sufocare), antidepresiv, antispasmodic, astringent, calmant general, calmant cardiac, calmant gastric, cicatrizant, diminuează stările de excitație cerebrală, expectorant, hipotensiv (acționează mai degrabă în sens reglator), produce relaxarea vaselor sanguine care alimentează cordul și într-o anumită măsură cordul în sine, tonic cardiac, tonic general, uterotonic (favorizează tonifierea uterului), vasoconstrictor periferic. Extern: antiinflamator, antiseptic, astringent și cicatrizant, regenerator epitelial. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: Intern: aritmie cardiacă de origine nervoasă, hipertensiune arterială, ischemie cardiacă (atât forme dureroase, cât și nedureroase), tulburări de menopauză, dismenoree (ciclu neregulat și/sau dureros), amenoree (absența sau întârzierea patologică a menstruației), reumatism, bronșită, astm, crize astmatice care apar pe fondul de stres, depresie, depresie însoțită de anxietate, prolaps și atonie uterină, gastrită hiperacidă pe fond de stres, colită de fermentație, digestie dificilă, distonie neurovegetativă. Extern: contuzii, răni, arsuri, reumatism, prolaps uterin, febră tifoidă (se pun cataplasme pe ceafă și tălpi), dureri de spate (cataplasme sau unguent local pe locul afectat).

1257


Contraindicații: nu se cunosc.

1258


TALPA MÂȚEI

Antennaria dioica Fam. Compositae sau Asteraceae. Denumiri populare: brânca-mâții, floareapatului, flocoșele, laba-mâții, lânariță, paraipan, părălei, scânteiuță de munte, schiliduș, semenic, sunătoare de munte, talpa-pisicii. Descriere: plantă erbacee perenă, frecventă în toată țara. Rizom oblic sau orizontal, din care se desprind rădăcini și stoloni. Tulpină înaltă de 6-25 cm, argintiu-păroasă, foliată. Frunze bazale alungit-spatulate, atenuate în pețiol, cele tulpinale îngust lanceolate sesile, acute, ambele argintii-păroase, mai târziu pe fața superioară glabre. Exemplarele masculine au flori albe, iar cele femele roz, grupate în calatidii. Înflorire în lunile V-VIII. Fructe acheme mici 1 mm, cu papus. În tradiția populară: ceaiul din vârfurile florifere se lua contra tusei, guturaiului și bolilor de piept. La Sălciua, planta fiartă cu sâmburi de măsline pisați se folosea contra diabetului. Compoziție chimică: substanțe amare, fitosterine, flavonozide, rezine, tanin, mucilagii, ulei volatil, săruri minerale. Acțiune farmacologică: emoliente, behice, expectorante, colagoge, antiinflamatoare, ajută la eliminarea bilei, stimulează secreția stomacului și prin aceasta este util la anorexie. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni bronho-pulmonare, afecțiuni stomacale,

atonie digestivă, dischinezie biliară, guturai, răni, tuse. Preparare și administrare: - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va acoperi pentru 10 minute după care se strecoară. Se va bea în cursul zilei cu înghițituri mici. - 2 lingurițe de plantă înflorită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se bea în cursul zilei în afecțiunile pulmonare, sau pentru stimularea secrețiilor biliare. Extern - se poate folosi o cantitate dublă de plantă. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni bronho-pulmonare - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va acoperi pentru 10 minute după care se strecoară. Se va bea în cursul zilei cu înghițituri mici. Afecțiuni stomacale - 2 lingurițe de plantă înflorită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se bea în cursul zilei în afecțiunile pulmonare, sau pentru stimularea secrețiilor biliare. Atonie digestivă - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va acoperi pentru 10 minute după care se strecoară. Se va bea în cursul zilei cu înghițituri mici. Dischinezie biliară - 2 lingurițe de plantă înflorită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se bea în cursul zilei în afecțiunile pulmonare, sau pentru stimularea secrețiilor biliare. Guturai - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va acoperi pentru 10 minute după care se strecoară. Se va bea în cursul zilei cu înghițituri mici. -2 lingurițe de plantă înflorită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se bea în cursul zilei în afecțiunile pulmonare, sau pentru stimularea secrețiilor biliare. Răni - 2 lingurițe de plantă înflorită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se bea în cursul zilei în afecțiunile pulmonare, sau pentru stimularea secrețiilor biliare.

1259


Extern- se poate folosi o cantitate dublă de plantă. Se folosește la spălături sau cataplasme pentru cicatrizare și pentru efectul de. Tuse - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va acoperi pentru 10 minute după care se strecoară. Se va bea în cursul zilei cu înghițituri mici. -2 lingurițe de plantă înflorită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se bea în cursul zilei în afecțiunile pulmonare, sau pentru stimularea secrețiilor biliare.

1260


TARHON

Artemisia dracunculus Fam. Compositae sau Asteraceae. Denumiri populare: dracon, tarcon, tacon, tarcum. Descriere: plantă semilemnoasă, perenă, legumicolă, condimentară, medicinală, originară din Siberia și Mongolia cunoscut din antichitate. Introdus în Europa în sec XVI. La noi cultivat pe suprafețe restrânse. Rădăcină subțire, ramificată, adâncă până la 40 cm. Tulpini ascendente, bogat ramificate, foliate, înalte de 50-100 cm. Frunze liniar lanceolate, lungi de 2-10 cm, late de 4-7 mm, glabre, alterne, puternic aromate. Flori albe, galbene, brun violete, grupate în calatidii. Înflorire în lunile VIII-IX. Fructe achene foarte mici, fără papus. În tradiția populară: cultivată pentru uzul culinar, ca salată verde, aromatizant al mâncărurilor. Peste planta pisată cu rădăcină cu tot se turna oțet, se lăsa să stea astupată o jumătate de oră, apoi se ținea călduță în gură, contra durerilor de dinți. Se mânca pe inima goală sau se bea ceai din frunze, pentru pofta de mâncare. Ceaiul din tulpini și frunze se lua contra bolilor renale. Este folosită pentru aroma sa puternică încă din antichitate în alimentație și ca antidot contra veninului șerpilor.

Se mai folosea și contra durerilor de dinți și crampe stomacale. Compoziția chimică: ulei volatil cu: esdragol, meticavicol, flavonozide, folandren, cumarine, acimen. Tanin, substanțe amare, urme de iod, vitaminele: B1, C, săruri minerale diverse. Acțiune farmacologică: are efect de stimulare asupra apetitului și digestiei, fără să irite. Deci are certe proprietăți aperitive, digestive, alungă constipația și este un bun remediu pentru insomnii. De asemenea mărește eliminarea biliară, diuretic, fluidifică secrețiile bronhice, expectorant, antiseptic, aperitiv, aromatizant, vermifug. Poate fi folosit cu succes la regularizarea menstruației. Mărește apetitul și ajută digestiile lente. Ajută la calmarea nervilor, balonări sau se poate folosi în locul sării pentru cei cu hipertensiune sau care nu au voie să consume sare. Ajută la creșterea secreției biliare și pentru ficat, ajută digestia. De asemenea ajută la eliminarea toxinelor din organism. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni renale, anorexie, arterită, ascită, atonie digestivă, balonări, boli de ficat, boli renale, bronșită, condiment în regimul desodat, constipație, crampe stomacale, dereglări menstruale, digestii lente, dischinezie biliară, dureri de cap, dureri de dinți, edeme, hidropizie, indigestie, insomnii, lipsa poftei de mâncare, mâncărimea pielei, paraziți intestinali, reumatism, stres, sughiț, tulburări digestive, tulburări dispeptice, tulburări menstruale, viermi intestinali. Preparare și administrare: Prin uscare se pierd o serie de principii active importante, deci se va prefera proaspăt când există posibilitatea. Uscat sau proaspăt - Se poate folosi la condimentarea alimentelor sau se va face un ceai dintr-o linguriță de frunze mărunțite care se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi, extern se face cu cantitate dublă de plantă. Oțet - Se poate să se consume și cel murat în oțet folosit în diferite preparate culinare, mai ales la tulburările digestive sau boli de ficat, rinichi. Infuzie concentrată - 2 lingurițe de plantă mă-

1261


runțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi în cazul ascitei, afecțiunilor renale, de ficat. Extern util la comprese pentru calmarea durerilor. Infuzie simplă - 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Este bine în cazul viermilor intestinali să se consume 4 căni pe zi. Se pun câteva fire de Tarhon în orice suc în funcție de preferința dvs. Se trec apoi prin storcătorul de fructe împreună cu alte sucuri dând un gust aromat sucului și având și efecte terapeutice. Se poate folosi perioade foarte lungi de timp. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni renale - 1 linguriță de frunze mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, ajutând la dispariția unor germeni patogeni și stimulând diureza. Se consumă după mese. Anorexie - în cazul lipsei poftei de mâncare în special la copii li se va pune o jumătate de linguriță de frunze mărunțite la 100 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, se strecoară și apoi se poate adăuga la orice mâncare, stimulând pofta de mâncare. Arterită - pentru ameliorarea arteritei- se taie mărunt trei mâini de frunze de tarhon, se pun într-un borcan și se acoperă cu o jumătate de litru de oțet de mere, se lasă apoi să stea 7 zile. Se filtrează și se bea pe stomacul gol câte un păhărel înainte de mese. Ascită - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă în cursul zilei contribuind la stimularea eliminării apei din organism. Atonie digestivă - este foarte interesant faptul că de sute de ani se folosește tarhonul pentru afecțiunile digestive cu succes. Se face o infuzie din 1 linguri de frunze mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma câte o cană după fiecare masă care va contribui la rezolvarea afecțiunii. Balonări - consumul tarhonului sub formă de infuzie câte 3 căni pe zi consumate după mese, câ-

te una după fiecare masă contribuie la rezolvarea afecțiunii. Boli de ficat - este foarte interesant faptul că de sute de ani se folosește tarhonul pentru afecțiunile digestive cu succes. Se face o infuzie din 1 linguri de frunze mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma câte o cană după fiecare masă care va contribui la rezolvarea afecțiunii. Boli renale - tarhonul consumat sub formă de infuzie câte 2-3 căni pe zi contribuie foarte eficient la mărirea cantității de urină eliminată de organismul aflat în suferință. Bronșită - consumul tarhonului sub formă de infuzie câte 3 căni pe zi consumate după mese, câte una după fiecare masă contribuie la rezolvarea afecțiunii. Condiment în regimul desodat - se cunoaște faptul că o serie de regimuri alimentare sunt indicate pentru a scădea sarea din organism. Constipație - consumul tarhonului zilnic în alimentație poate să rezolve constipația foarte eficient. Crampe stomacale - este foarte interesant faptul că de sute de ani se folosește tarhonul pentru afecțiunile digestive cu succes. Se face o infuzie din 1 linguri de frunze mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma câte o cană după fiecare masă care va contribui la rezolvarea afecțiunii. Dereglări menstruale - este foarte eficientă infuzia de tarhon care se face din o linguriță de plantă pusă la 250 ml apă clocotită. Se pot consuma 3 căni pe zi, pentru reglarea organismului. Este foarte bine să se consume înaintea meselor cu 15 minute, o perioadă de minimum 30 de zile. Digestii lente - este foarte interesant faptul că de sute de ani se folosește tarhonul pentru afecțíunile digestive cu succes. Se face o infuzie din 1 linguri de frunze mărunțíte la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma câte o cană după fiecare masă care va contribui la rezolvarea afecțiunii. Dischinezie biliară - consumul tarhonului sub formă de infuzie câte 3 căni pe zi consumate după mese, câte una după fiecare masă contribuie la re-

1262


zolvarea afecțiunii. Contribuie foarte eficient la stimularea secreției biliare în toate cazurile. Se poate face un tratament de 30 zile urmat de 7 zile pauză, după care se poate repeta. Dureri de cap - se pune o linguriță de frunze mărunțite la 2 linguri de oțet. Se lasă pentru 20 minute, apoi se aplică pe o bucată de pânză pusă în mai multe straturi care se va îmbiba cu acest lichid. Se aplică pe locul afectat pentru diminuarea sau chiar dispariția durerilor. Se poate folosi ori de câte ori este nevoie. Dacă este prea tare pentru unii cu pielea mai sensibilă se va dilua în funcție de toleranța individuală cu apă în funcție de preferință. Ajută foarte mult în special atunci când durerea provine de la stres sau alte necazuri în special din sfera neurologică. Dureri de dinți - se vor face gargarisme cu o infuzie făcută din 1 linguriță de frunze mărunțite la 250 ml apă acoperit pentru 15 minute, apoi strecurate. Se vor face după fiecare masă. Edeme - intern se pot consuma 2-3 căni de infuzie, iar extern se poate aplica sub formă de cataplasmă, care contribuie la refacerea circulației și eliminarea edemelor. Hidropizie - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă în cursul zilei contribuind la stimularea eliminării apei din organism. Indigestie - este foarte interesant faptul că de sute de ani se folosește tarhonul pentru afecțiunile digestive cu succes. Se face o infuzie din 1 linguri de frunze mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma câte o cană după fiecare masă care va contribui la rezolvarea afecțiunii. Insomnii - consumul tarhonului sub formă de infuzie câte 3 căni pe zi consumate după mese, câte una după fiecare masă contribuie la rezolvarea afecțiunii. De asemenea se poate pune o cană de lapte (250 ml) în care se va pune 1 linguriță de frunze mărunțite. Se fierbe pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se va consuma înainte de culcare cu 1-2 ore. Dacă nu aveți contraindicații se poate îndulci cu miere de albine. Lipsa poftei de mâncare - în cazul lipsei poftei

de mâncare în special la copii li se va pune o jumătate de linguriță de frunze mărunțite la 100 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, se strecoară și apoi se poate adăuga la orice mâncare, stimulând pofta de mâncare. Paraziți intestinali - peste 2 lingurițe de frunze mărunțite se pune 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se beau 4 căni pe zi zilnic cel puțin 7 zile, pentru a scăpa de o serie de viermi intestinali. Se consumă înainte de mese. Reumatism - este recunoscut faptul că dacă se consumă în alimentație sau sub formă de infuzie tarhon, acesta contribuie la eliminarea toxinelor din organism și prin aceasta la eliminarea cauzei care produce reumatismul. De asemenea tarhonul are și un efect antibiotic distrugând o serie de germeni patogeni care sunt responsabili de această afecțiune, în special la persoanele tinere. Se poate consuma sub orice formă în funcție de preferință sau toleranță. Stres - consumul tarhonului printre alte beneficii care le face organismului poate să combată foarte eficient nu atât stresul ci efectele stresului asupra organismului care este un lucru foarte important. Principalul este să se consume constant și zilnic, în funcție de toleranță. Sughiț - există oameni care sughit fără nici un motiv plauzibil și mai mult sughițul acesta este foarte persistent și nu trece cu foarte multe medicamente, însă dacă se mestecă în gură câteva frunze de tarhon și apoi se înghit vor contribui la eliminarea sughițului. Tulburări digestive - este foarte interesant faptul că de sute de ani se folosește tarhonul pentru afecțiunile digestive cu succes. Se face o infuzie din 1 linguri de frunze mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma câte o cană după fiecare masă care va contribui la rezolvarea afecțiunii. Tulburări dispeptice - tulburările acestea au diferite cauze care nu are rost să fie amănunțite aici, însă este suficient să se spună că infuzia de tarhon câte 3 căni pe zi, timp de 15 zile rezolvă aceste afecțiuni foarte eficient și lucru foarte important, fără efecte negative pentru organism. Tulburări menstruale - consumul tarhonului

1263


sub formă de infuzie câte 3 căni pe zi consumate după mese, câte una după fiecare masă contribuie la rezolvarea afecțiunii. Viermi intestinali - peste 2 lingurițe de frunze mărunțite se pune 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se beau 4 căni pe zi zilnic cel puțin 7 zile, pentru a scăpa de o serie de viermi intestinali. Se consumă înainte de mese.

1264


TĂMÂIA

Boswellia sacra Fam. Burseraceae. În tradiția populară: se folosește rășina acestui arbore în foarte multe ritualuri religioase. Se folosea în diferite amestecuri contra junghiurilor, contra pelagrei, afecțiunilor psihice, epilepsie, afecțiunilor splinei, etc. Se punea pe măsele stricate să le sfarme. Egiptenii în antichitate foloseau tămâia pentru tratarea infecțiilor gâtului și ale laringelui, oprirea sângerării și tratau astmul. Acțiune farmacologică: puternice efecte antiinfecțioase și antiinflamatoare, dizolvă pietrele din organism, cicatrizant, calmant nervin mai ales în fumigații. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni psihice sau nervoase, anxietate, inflamații, laringite, răceală, tumori, tuse. Precauții și contraindicații: Atenție! Poate dizolva dinții. Atenție! Nu se ia tămâie sintetică fiind toxică. Preparare și administrare: Pulbere - tămâia se va pisa mărunt și așa se poate folosi la cataplasme calde eventual, chiar pusă pe mămăliguță fierbinte așa cum se aplică sare pe o felie de pâine cu unt. Se va pisa însă bine pentru că aplicată nepisată poate produce rană. După aplicațiile acestea se va unge pielea cu orice unguent care conține lanolină. Eficient este cel de gălbenele sau pătlagină. Tinctura - 10 g se pun la 100 ml alcool alimentar de peste 80 grade. Se țin timp de 8 zile, timp în

care se agită des și apoi se poate folosi. Se ia câte o jumătate de linguriță- 1 linguriță de 2-3 ori pe zi. Se ia doar diluată cu apă în 250 ml. După ce se ia este bine să se spele pe dinți cu sare și bicarbonat de sodiu în părți egale. Extern se poate aplica pusă pe o bucată de pansament steril. Infuzia - 1-2 bobițe de tămâie se pun în 200 ml apă clocotită. Se acoperă timp de 15 minute apoi se poate consuma această apă. Este bine să fie băut cu paiul pentru a nu afecta dantura. Fumigații - se pune tămâia pe o tablă încinsă și se lasă în încăperea cu bolnavul pentru a respira acest aer. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni psihice sau nervoase - se va lua intern câte 1 linguriță de tinctură pusă la 100 ml apă sau și mai bine pe pâine înmuiată în această tinctură. Se ia de 3 ori pe zi la afecțiunile grave și la cele ușoare o dată pe zi. Atenție după folosirea tincturii este bine să se spele pe dinți cu sare în care se pune și puțin bicarbonat de sodiu deoarece poate distruge dinții. Se mai pot face fumigații zilnic. Anxietate - 1-2 bobițe de tămâie se pun în 200 ml apă clocotită. Se acoperă timp de 15 minute apoi se poate consuma această apă. Este bine să fie băut cu paiul pentru a nu afecta dantura. Se pot consuma 3 căni pe zi o perioadă de 30 de zile. Inflamații - intern se poate să fie administrată tinctura și extern se aplică compresă caldă pe care se pune puțină tinctură. Tămâia se va pisa mărunt și așa se poate folosi la cataplasme calde eventual, chiar pusă pe mămăliguță fierbinte așa cum se aplică sare pe o felie de pâine cu unt. Se va pisa însă bine pentru că aplicată nepisată poate produce rană. După aplicațiile acestea se va unge pielea cu orice unguent care conține lanolină. Eficient este cel de gălbenele sau pătlagină. Laringite - intern se poate lua tămâie sau chiar infuzie de 3 ori pe zi și extern se poate pune cataplasmă caldă pe care se pune puțină tinctură. Răceală - o infuzie de 3 ori pe zi sau eventual în amestec cu ceai de Isop sau Pătlagină este extrem de eficientă atât la răceli cât și la diminuarea tusei. Tumori - intern se poate să fie administrată tinctura și extern se aplică compresă caldă pe care se pune puțină tinctură. Tămâia se va pisa mărunt

1265


și așa se poate folosi la cataplasme calde eventual, chiar pusă pe mămăliguță fierbinte așa cum se aplică sare pe o felie de pâine cu unt. Se va pisa însă bine pentru că aplicată nepisată poate produce rană. După aplicațiile acestea se va unge pielea cu orice unguent care conține lanolină. Eficient este cel de gălbenele sau pătlagină. Tuse - intern se poate să fie administrată tinctura și extern se aplică compresă caldă pe care se pune puțină tinctură. Tămâia se va pisa mărunt și așa se poate folosi la cataplasme calde eventual, chiar pusă pe mămăliguță fierbinte așa cum se aplică sare pe o felie de pâine cu unt. Se va pisa însă bine pentru că aplicată nepisată poate produce rană. După aplicațiile acestea se va unge pielea cu orice unguent care conține lanolină. Eficient este cel de gălbenele sau pătlagină.

1266


Preparare și administrare: - Amestecată cu miere este un bun purgativ. - Frământată cu smochine ușurează scaunul. - Frunzele băute cu vin timp de șapte zile lecuiesc icterul. - Frunzele băute 40 de zile lecuiesc sciatica.

TĂMÂIȚA DE CÂMP

Ajuga chamaepitys Fam. Lamiaceae. Denumiri populare: jugărel, lămâioară, pedicuță, suliman. Doctila, Chodela, Dochela în limba dacă. Descriere: Specie anuală cu rădăcina puțin ramificată, tulpini puternic ramificate de la bază, ascendente, lungi de 10-30 cm, slab patrunghiulare, păroase, frunze de 1-4 cm, tripartite cu segmente liniare, flori scurt pedicelate având caliciul campanulat acoperit cu peri lungi, articulați și cu glande mici. Corola galbenă până la palid roșcată lungă de 10-15 mm, cu tubul de 2-3 ori mai lung decât caliciul. Fructele sunt nucule grupate câte 4. Întreaga plantă prezintă un miros puternic, asemănător cu cel de rosmarin. Înflorește din mai până în august. Crește lângă drumuri și garduri, pe marginea șanțurilor. În tradiția populară: în Evul Mediu s-a folosit pentru icter. Acțiune farmacologică: diuretic, antispastic și laxativ. Se va putea foloși în următoarele afecțiuni: boli de ficat, urinare greoaie, colici de orice fel. Elimină resturile din uter, vindecă întărirea sânilor și herpesul, usucă rănile.

1267


TĂTĂNEASĂ

Symphytum officinale Fam. Boraginaceae. Denumiri populare: barba tatei, buruiana lui Tatin, foaia lui Tatin, foaia tatii, gavăț, iarba lutatinului, iarbă băloasă, iarbă întăritoare, iarbă neagră, lutatină, mierea ursului, nădar, plosnicioasă, rădăcină neagră, tacin, tatană, tătăneață, zlac. Prodiamela în limba dacă. În tradiția populară: a fost una dintre cele mai importante plante medicinale. S-au găsit urme de tătăneasă în hrana oamenilor cavernelor. Din nefericire a căzut în desuetitudine până în sec XIX când a cunoscut o apreciere importantă din partea anglo-saxonilor. A fost folosită în hrana animalelor din cele mai vechi timpuri. Se folosea ca furaj în hrana cailor, vacilor, porcilor, puilor (care creșteau mai repede și mai bine) și chiar în hrana iepurilor. Planta poate fi consumată proaspătă sau uscată, ca furaj. Rădăcina poate fi și ea consumată. Se folosea în legături, pentru vindecarea scrântiturilor (luxațiilor) și fracturi. Romanii cultivau această plantă cu care dregeau carnea veche pe care o cumpărau cu prețuri mici și pe care o vindeau după câteva săptămâni cu prețuri mari. Pentru fracturi rădăcina se spăla, se tăia în bucățele mici, se punea într-o oală cu apă și se fierbea până scădea la jumătate. Se amesteca apoi cu făină

de orz, se întindea pe o pânză, care să cuprindă toată fractura, se stropea apoi cu spirt și se lega, după ce se îndreptau oasele la loc. Se înfășura apoi în cârpe, peste care se puneau lopățele de lemn, care fixau mâna sau piciorul rupt. Legătura se ținea 48 de ore, udându-se cu spirt. Se schimba apoi până se vindeca fractura. În Bucovina, rădăcina se prăjea în untură de porc ori în lapte dulce de vacă apoi se legau cu ea scrântiturile. A fost un leac contra herniei. Rădăcina curățită, tăiată în bucăți, se plămădea în rachiu, din care se lua câte un păhăruț de 2-3 ori pe zi. Tot în Bucovina, se curăța și se spăla rădăcina tăiată mărunt care se punea în țuică tare. O altă rădăcină se amesteca cu ceapă pisată, cu un ou și cu tărâțe de grâu, care se punea într-o tigaie, să se prăjească bine. Din acest amestec se făcea o turtă care se punea pe o pânză și se aplica pe locul dureros. Din rachiul preparat se bea de 3 ori pe zi: dimineața la amiaz și seara se folosea mai ales la vătămătură. În gastroenterite se punea cataplasme externe. În ulcer stomacal se bea în loc de apă ceai de tătăneasă sub formă de decoct. Tot decoct se folosea și la diabet, boli femeiești, boli de piept, dureri de dinți, tuberculoză, dureri diverse: rinichi, ficat, stomac, abdomen, splină și debilitate. Extern se folosea la boli de piele, dureri diverse. Cu miere se lua contra astmului și la afecțiuni respiratorii sau hepatice. Plămădită în rachiu se folosea și intern și extern în foarte multe afecțiuni. Descriere: o specie perenă ierboasă cu tulpina erectă, înaltă până la 1,20 m, acoperită cu peri aspri, este foarte răspândită în flora țării noastre pe malurile râurilor, pe marginea pădurilor și prin fânețele umede. În pământ are un rizom scurt, gros ramificat, continuat cu rădăcini fuziforme și cărnoase. Frunzele dispuse altern, lungi până la 20 cm, cele inferioare sunt oval-lanceolate, înguste la bază, iar cele superioare lanceolate, cu limbul ondulat și mult mai păros pe fața inferioară. Florile de culoare roșie-violacee sau roz, rar albă sunt dispuse în cime scorpioidale, având caliciul format din 5 sepale, corola gamopetală, tubulos campanulată, păroasă pe dinăuntru, se termină cu 5 dinți recurbați și androceul din 5 stamine. Înflorește din mai până la sfârșitul lui august. Este o plantă care crește pe

1268


soluri profunde, datorită dezvoltării rădăcinilor. Recoltare: se recoltează părțile subterane, adică rădăcina cu rizomul (Radix Sxmphxti sau Radix Consolidae majoris) din martie până în aprilie sau din septembrie până în octombrie. Se recoltează în unele cazuri și frunzele. Compoziție chimică: ulei volatil, alantoină, consolidină, asparagină, zaharuri, rezine, tanin, colină, mucilagii, alcaloizi: sinfito-cinoglosină, săruri minerale. Se poate folosi atât frunza cât și rădăcina. Este bogată în proteine și de asemenea este una dintre plantele care conține vitamina B12, care nu se găsește decât în regnul animal. Este o plantă bogată în proteine. Este în același timp un excelent îngrășământ bogat în potasiu, complementar cu urzica care este bogată în azot. Acțiune farmacologică: antiinflamator puternic, analgezică, antitumoral puternic, emolient, astringent, antihemoragic, expectorant, cicatrizant, răcoritor (calmează setea, diminuează temperatura corpului), calmant, vulnerară (cicatrizează rănile), acțiune antimitotică, decongestiv, emolient, antidiareic, antidizenteric, regenerator al mucoaselor respiratorii, digestive și urinare, behică (calmează tusea), diminuează temperatura corpului, tonic general. Foarte eficientă contra ulcerului. Este unul dintre cele mai puternice stimulente ale creșterii țesuturilor interne și externe (oase, dinți, păr, mucoase, plămâni în special după intervenții chirurgicale). În perioada de creștere a copiilor se poate da în special cu miere. Alantoina pe care o conține este un puternic activator al creșterii celulare. Nu trebuie însă consumată în cantități mari. Cercetătorii au confirmat că alantoina aceasta cere este cel mai puternic principiu activ al acestei plante are efect antiinflamator, antitumoral și favorizează cicatrizarea țesuturilor. Există peste 200 de preparate farmaceutice pe bază de tătăneasă. Ceaiurile sunt cicatrizante gastrice și se pot folosi foarte bine la tratarea gastritei hiperacide și a ulcerului gastric. Alantoina este un puternic activator al creșterii celulare. Pentru aceasta se folosește rădăcina care are un conținut mai ridicat în alantoină față de restul plantei. Nu trebuie consumată în cantități mari intern, dar nu există nici o restricție pentru

folosirea ei externă. Extern: astringent, cicatrizant, antitumoral, emolient, calmant, decongestiv, regenerator epitelial. Studiile făcute în ultimele decenii au confirmat în cea mai mare parte ceea ce se știa din medicina populară despre tătăneasă. S-a stabilit faptul că principiile active ale tătănesei favorizează cicatrizarea și regenerarea rapidă a pielii și a mucoaselor, sudarea rapidă a fracturilor, remisia tumorilor maligne și benigne. Alantoina, considerată actualmente cel mai important principiu activ al tătănesei, are efect antiinflamator, antitumoral și influențează regenerarea țesuturilor. Există foarte multe preparate externe (mai ales unguente) pe bază de tătăneasă, folosite pentru tratarea rănilor, tumorilor, nevralgiilor. Planta conține însă și în preparate interne mai multe formule Plafar în diferite amestecuri. Cicatrizant gastric, calmant gastric, folosite la scară largă la noi în țară de peste 20 de ani, conțin tătăneasă și sunt folosite pentru tratarea gastritei hiperacide și al ulcerului. Pentru uz extern, tătăneasa este cea mai folosită plantă în ultimii 10 ani, existând peste 200 de preparate farmaceutice care o conțin în formula lor. În 1970 a apărut ideea că ar fi o plantă toxică datorită alcaloizilor pe care îi conține. Dar studiile au demonstrat că nu periclitează sănătatea oamenilor și nici a animalelor, mai ales că a fost consumată secole de-a rândul fără nici un efect secundar. Această anti-reclamă făcută plantei avea ca scop denigrarea ei și scăderea recoltelor, deoarece punea în pericol produsele chimice ale industriei de medicamente. Tătăneasa este o plantă atât de prosperă și bogată (crește repede, dând 40-100 tone la hectar în funcție de calitatea solului) încât ar putea pune în pericol industria de medicamente. Planta a fost reabilitată după ce studiile au demonstrat că frunzele sale nu conțin mai mulți alcaloizi decât frunzele roșiilor și a cartofilor. Dar rădăcina deși conține mai multe principii active conține și mai mulți alcaloizi decât frunzele. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: abcese dentare, afecțiuni digestive, afte bucale, alunițele care tind să se transforme în formațiuni tumorale, arsuri, arsuri stomacale, artrite, astm, bă-

1269


tături, boli pulmonare, boli venerice, bronșite, cancer cu diferite localizări (bucal, limbă, plămâni, colon, rect, esofag, piele, etc), cicatrice cheloide, circulația sângelui deficitară în special la membrele inferioare, contuzii, crăpături ale mameloanelor, creștere la copii, diaree benignă, dureri diverse, echimoze, eczeme, enterite cu diaree și dizenterie (mai ales la persoanele slabe care consumă puține lichide), dureri de gât, entorse, escare, faringite, fibrom uterin, fisuri anale, fisurile sânului sau la mucoase, fracturi (mai ales în perioada de consolidare de după scoaterea ghipsului, gastrite hiperacide, gingivite, gută, hematoame, hemoptizii, hemoragii interne slabe, hemoroizi, hernie, infecții la nivelul gâtului, infecții pulmonare, inflamații articulare, infecții bacteriene, intervenții chirurgicale, leucoree, luxații, metroragii ușoare, nevralgii, paradontoză, paralizie, periostită (inflamația osului), plăgi chiar maligne, psoriazis, răgușeală, răni, răni pe col, reumatism, sinuzită, spasmofilie, spondilită, stomatite, ten iritabil cu pete- ofilit, trichomonas, tromboflebită, tromboză, tuberculoză, tumori exteriorizate, tuse seacă de diferite etiologi, tuse iritativă, ulcer stomacal, ulcer varicos la gambă, ulcerații ale pielii rebele la tratament, vaginite, varice sângerânde. Precauții și contraindicații: Atenție! Preparatele de Tătăneasă nu se vor folosi mai mult de 4-6 săptămâni. Atenție! Un efect secundar posibil este reducerea capacității de absorbire a fierului și vitaminei B 12. Poate da de asemenea intoxicații. Atenție! Administrată în doze mari provoacă paralizia centrală. Unii compuși din tătăneasă pot induce tumori canceroase sau pot determina leziuni hepatice severe în caz de administrare zilnică de ceai sau capsule. Preparare și administrare: Intern Macerat: - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se lasă în 250 ml apă de seara până dimineața când se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi cu 15 minute înaintea meselor. Macerat cu decoct: - O jumătate de linguriță de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml apă rece. Se strecoară și peste aceleași plante se pune

încă 250 ml apă rece. Se va fierbe apoi timp de 20 de minute, după care se strecoară. Se amestecă cele două lichide. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Infuzie: - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită, preferabil direct într-un termos, care se va închide pentru 8 ore, apoi se strecoară și se consumă. Infuzie din frunze: -1 linguriță de vârf de frunze mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se beau 3-4 căni pe zi cu înghițituri rare pe parcursul zilei. Rădăcină fiartă în lapte - utilă în dureri de abdomen, splină, hernie. Tinctură: - 50 g de rădăcină mărunțită se vor pune în alcool de 40o (250 ml), se ține apoi timp de 15 zile. Se strecoară. Se vor lua între 10 picături și 20 picături (1 linguriță) de 3 ori pe zi înainte de mese. Pentru a se păstra mai bine se pune în sticlă ermetic închisă și de culoare închisă. Extern se unge locul bolnav de mai multe ori pe zi, până la vindecare. Este utilă și la ulcer varicos. - Tinctură ca mai sus se poate aplica de mai multe ori pe zi în special în rănile grele. - Rădăcină măcinată cu râșnița de cafea și apoi macerată cu miere și puțin alcool alimentar. Se ține 14 zile la frigider și apoi se poate administra copiilor pentru stimularea creșterii câte maximum 2 lingurițe pe zi, în funcție de vârstă. Se face 20 zile apoi 7 zile pauză. Extern: Cataplasmă: se macină cu râșnița de cafea rădăcina uscată apoi se pune într-un vas cu puțină apă caldă. Se amestecă până se omogenizează, apoi se întinde pe un pansament steril care se aplică local. Cantitatea de rădăcină se dublează și se pot face băi de șezut, băi sau clisme cu oricare din rețetele de mai sus, în funcție de afecțiune. Decoct - 200 g de rădăcină se fierb la un litru de apă 15 minute. Având în vedere puterea regeneratoare a plantei acest decoct poate fi folosit la toate afecțiunile pielii sau în cosmetică. Se poate folosi apa în care a fiert pentru comprese sau spălături sau plantele puse în tifon și aplicate local. Se țin în funcție de toleranța locală, apoi se schimbă.

1270


De asemenea se poate folosi sub formă de comprese sau spălături cu preparatele de mai sus. - Se pisează vârfurile înflorite de plantă și se amestecă cu puțină făină ca să producă un aluat. Se aplică acesta pe răni, varice, etc. Cu făină de secară este și mai util, sau chiar cu cea de orez (se macină orez cu râșnița de cafea). Rădăcină fiartă în lapte - utilă în dureri de abdomen, splină, hernie. Se fierbe în lapte rădăcina proaspătă de Tătăneasă, tăiată mărunt sau rasă. Când se înmoaie, se strecoară și se așează pe locul bolnav. În paralel se prepară o tinctură de Tătăneasă dintr-o bucată de rădăcină curățată și dată pe răzătoare, pusă într-o sticlă și acoperită cu 250 ml țuică. Se lasă 7 zile la macerat. O altă rădăcină de Tătăneasă proaspătă se dă pe răzătoare, se amestecă cu o ceapă mare rasă și o lingură de tărâțe de grâu. Se călește într-o tigaie, în untură încinsă. Se lasă să se răcească, se pune pe o pânză curată și se aplică pe locul afectat. Concomitent se bea de 3 ori pe zi câte un păhărel de tinctură. Se poate folosi cu puțină apă călduță la clisme sau spălături. Se va întinde de asemenea pe cancerul pielii, caz în care este foarte bine să se facă și cu țină rostopască și neapărat cu făină de ovăz. Băutură întăritoare cu Tătăneasă - Grăbește vindecarea în cazul vătămărilor la mâini și picioare. Ingrediente: 5 frunze de Tătăneasă, 4 Morcovi, 1 grepfrut, 3 portocale, 1 lămâie. Mod de preparare: frunzele de Tătăneasă se pun într-un vas cu 1-2 litri de apă plată și se lasă la macerat 6 ore. Apa se va colora ușor în verde. Frunzele se storc în lichid, apoi se înlătură. Se adaugă sucul de morcovi (obținut cu storcătorul de fructe) și sucul stors din portocale și grepfrut. Sucul de lămâie se adaugă după gust. Cataplasme cu Tătăneasă pentru grăbirea procesului de vindecare în caz de lovituri, luxații, fracturi, reumatism, artrită. Ingrediente: pulbere de rădăcină uscată de Tătăneasă, ulei de sunătoare, apă fierbinte. (În caz că nu puteți recolta singuri planta, rădăcinile de Tătăneasă pot fi cumpărate de la Plafar.) Uleiul de sunătoare se prepară în casă din flori proaspete puse într-o sticlă peste care se toarnă ulei. Se lasă 10 zile la soare, până ce uleiul se înroșește.

Preparare și administrare: în funcție de mărimea locului accidentat, se iau una sau mai multe linguri de pulbere de tătăneasă care se amestecă cu ulei de Sunătoare și apă fierbinte, până se obține o pastă de consistență solidă. Se pune pe locul dureros și se leagă cu o cârpă din bumbac. Se lasă să acționeze peste zi și chiar peste noapte, apoi se înlocuiește cu cataplasme noi. Tratamentul se repetă 2-3 zile, până când umflătura dispare și membrul respectiv își recapătă mobilitatea. Variantă cu rădăcină proaspătă: se scot rădăcinile de Tătăneasă din pământ, se spală fără să se cojească, se mărunțesc în mixer și se aplică vreme de câteva ore pe locul dureros. Unguent - la 50 g de rădăcină de tătăneasă se va pune 100 ml alcool sanitar. Se pune într-un borcan închis ermetic. Se lasă apoi 24 ore, după care se pune într-o cratiță cu 200 g untură de porc nesărată. Se lasă până începe să facă spumă apoi se acoperă cu un capac și se lasă alte 24 ore. Se mai încălzește apoi din nou până începe să fiarbă, apoi se strecoară prin tifon și se pune în cutiuțe de capacitate mai mică la rece. Se poate folosi timp de 3 luni, pentru că după această perioadă se râncezește untura. Se poate folosi la răni externe pentru cicatrizare sau sub pansament în strat mai gros la bătături. Există în orice farmacie preparate gata cu această plantă. Se poate folosi de asemenea în multe alte combinații împreună cu alte plante medicinale. Ingrediente: 250 g rădăcină de Tătăneasă, 35 g lanolină, 250 g ulei de floarea soarelui, 10 g unsoare de porc (osânză), 15 g ceară de albine. Mod de preparare: se curăță rădăcinile de Tătăneasă fără să se cojească, se taie mărunt sau se dau pe răzătoare. Se încălzește lanolina pe baia de bur (vaporii unui vas cu apă ce se află pe foc). Se adaugă uleiul și Tătăneasa și se lasă 25 de minute să se înfierbânte, dar fără să dea în clocot. Se amestecă întruna. Se ia vasul de pe foc și se strecoară amestecul. Bucățile de rădăcină înmuiate se dau prin sită (resturile pot fi întrebuințate pe loc, drept compresă). Într-un alt vas, se topește ceara și osânza. Se adaugă amestecul de ulei și Tătăneasă și se înfierbântă bine. Se amestecă până se obține un produs uniform. În nici un caz să nu dea în clocot!

1271


Alifia fierbinte se toarnă în borcane sterilizate de sticlă închise ermetic. Nu uitați să lipiți o etichetă pe ele cu numele produsului și data preparării. Se păstrează la rece. Mod de administrare: la ulcere de piele, psoriazis, scrântituri, lovituri, anchilozări, reumatism, artroză, fracturi și fisuri. Se întinde alifia cât un lat de cuțit, se pune deasupra un tifon și se leagă cu un bandaj. - O alifie din 50 g de lanolină cu 50 g de vaselină (sau lanolină sau chiar amestec în părți egale de lanolină și vaselină) și pastă de rădăcină sau de vârfuri înflorite (acestea mărunțite foarte bine). Se amestecă împreună și apoi se poate folosi. Se poate face și din pulbere de rădăcină obținută din rădăcină uscată cu ajutorul râșniței de cafea. Rântaș de Tătăneasă - se prăjesc în untură de porc 4-5 rădăcini proaspete de Tătăneasă, curățite și tăiate mărunt. Se așează cald pe locul luxației. Mod de administrare pe afecțiuni: Abcese dentare - Se va putea face decoct care se aplică cald și se ține în gură perioadă mi lungă de timp acest ceai cald ajutând la maturare. După spargere și evacuarea puroiului se pot face din nou spălături de data aceasta cu efect cicatrizant. Se poate folosi și tinctura în acest caz dar în diferite diluții în funcție de toleranța individuală. Afecțiuni digestive - este renumit ceaiul decoct pentru faptul că ajută ca și calmant gastric putând ajuta la dispariția acidității gastrice și în plus este un foarte bun cicatrizant. Se poate consuma câte 3 căni pe zi, preferabil în acest caz să se ia înainte de mese. Afte bucale - se clătește gura de mai multe ori pe zi cu decoct cald eventual îndulcit cu miere, sau cu tinctură diluată cu apă. După clătire lichidul se aruncă, nu se înghite. Alunițele care tind să se transforme în formațiuni tumorale - se amestecă tinctură de tătăneasă cu tinctură de rostopască (o găsiți preparat de Dacia Plant) și se evaporă. Ser fac aplicații pe locul afectat, de 4 ori pe zi, apoi se lasă să se usuce fără bandaj în aer liber (locul să nu fie acoperit cu îmbrăcăminte cel puțin 20 de minute. Aceste formațiuni dispar în 2-4 săptămâni. Arsuri - se poate aplica spălătură cu decoct și

suplimentar se va putea folosi unguentul, aplicat în strat subțire de 2 ori pe zi. Arsuri stomacale - se scot rădăcini proaspete de Tătăneasă din pământ, se curăță și se taie în bucăți mici. Se pun la uscat pe hârtie de bucătărie. Trebuie uscate repede, pentru că mucegăiesc ușor. Pe vreme umedă, pot fi uscate și în cuptor la 45 de grade. Se păstrează într-un recipient de sticlă. În caz de arsuri la stomac sau răgușeală, se ia o bucățică de rădăcină în gură și se mestecă. Prin salivă, substanțele active din Tătăneasă sunt preluate și suferințele dispar. Artrite - 50 g de rădăcină mărunțită se vor pune în alcool de 40o (250 ml), se ține apoi timp de 15 zile. Se strecoară. Se vor lua între 10 picături și 20 picături (1 linguriță) de 3 ori pe zi înainte de mese. Astm - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se lasă în 250 ml apă de seara până dimineața când se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi cu 15 minute înaintea meselor. Bătături - se pune rădăcină măcinată 20 g în 100 ml oțet alimentar și se ține pentru 3 zile, apoi cu acest preparat se umezește un pansament care se aplică pe bătătură. Se ține de seara până dimineața când se va spăla și se aplică un alt tratament identic. Boli pulmonare - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se lasă în 250 ml apă de seara până dimineața când se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi cu 15 minute înaintea meselor. Extern se pot face cataplasme pe torace care se țin în funcție de toleranță. Se aplică calde. Boli venerice - se poate face un decoct cu care se pot face spălături vaginale în fiecare seară cu ajutorul irigatorului. De asemenea se poate folosi tot în acest scop tinctura 1 linguriță la un pahar de apă. Bărbații pot și ei folosi această plantă la spălături de 2-3 ori pe zi. Bronșite - se folosește decoct sau tinctură de 3 ori pe zi până la trecerea afecțiunii. De asemenea se poate aplica pe torace cataplasmă cu plantă. Cancer cu diferite localizări (bucal, limbă, plămâni, colon, ficat, rect, esofag, piele, etc) - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se lasă în 250 ml apă de seara până dimineața când se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi cu 15 minute înain-

1272


tea meselor. Are un efect antitumoral remarcabil. Judecând după rezultatele obținute, tătăneasa este unul dintre cele mai puternice remedii anticancerigene din plante, alături de spânz și de mărul lupului. Este utilizată ca anticancerigen atât intern cât și extern, cu rezultate de excepție. Intern este preferabil să fie folosită cât mai aproape de forma sa naturală, pulbere, macerat la rece combinat cu decoct, mai rar tinctură. Extern se folosește în forme cât mai concentrate și eventual asociată cu alte plante anticancerigene și antitumorale puternice: rostopască (plantă care are efecte caustice permite pătrunderea în profunzime), mărul lupului, muguri de plop, piperul lupului, iederă, cimișir. Tătăneasa este un adjuvant prețios pentru multe forme de cancer, fiind folosită intern, drept remediu principal în vindecarea spectaculoasă a unor cazuri de cancer de intestin, prostatic, stomac. Se administrează decoctul 1-1,1,5 litri pe zi pe stomacul gol în 3-4 reprize din care una obligatoriu dimineața, la sculare înainte de a mânca sau a consuma altceva. În tratamentul cu tătăneasă al cancerului este strict interzis consumul de carne, zahăr, alimente cu conservanți, prăjeli. Regimul alimentar va fi compus din minimum 50% crudități. Se fac cure lungi de 6 luni, la doi ani. Același tratament fiind valabil pentru cancer de ficat, fibrom uterin, polipi stomacali. Cancerul de piele - se aplică extract fluid de tătăneasă de 3 ori pe zi, pe locul afectat. Pentru a spori aderența pe țesutul tratat se adaugă în extract înainte de aplicare 10-20 picături tinctură de propolis. Extractul fluid se întinde pe o bucățică de vată pe toată suprafața, care anterior a fost curățată cu apă fiartă și răcită sau apă de tărâțe ( obținută prin macerarea a 2 linguri de tărâțe într-un pahar de apă pentru 4-5 ore). Cicatrice cheloide - se spală cu tinctură diluată în funcție de toleranța individuală. Apoi se aplică unguent. Se face tratamentul până la vindecarea complectă. Circulația sângelui deficitară în special la membrele inferioare - intern se folosește decoct câte 3 căni pe zi și extern se poate aplica unguent în fiecare zi. Se va reface circulația destul de rapid. Contuzii - se aplică extern foi de plantă proas-

pete unse cu untdelemn sau se poate aplica local unguent de 2 ori pe zi, până la trecerea afecțiunii. Crăpături ale mameloanelor - foarte eficient la tratarea acestor afecțiuni atât de frecvente în special la mamele care alăptează este unguentul de tătăneasă care se aplică după spălarea sânului cu decoct și apoi aplicarea în strat subțire de 2 ori pe zi. Creștere la copii - se va da decoct câte 1 cană pe zi împărțită în trei porții, care se vor lua pe parcursul zilei contribuind la refacerea organismului, datorită conținutului acestei plante. Diaree benignă - se folosește decoctul câte 3 căni pe zi având efect de stopare a diareei și se poate lua perioade mai lungi de timp, eventual cu coajă de stejar în amestec părți egale. Dureri diverse - se aplică frunze proaspete pe locul durerii sau eventual se fa cataplasme su se folosește unguentul. La dureri mari se poate folosi tinctura. Echimoze - se aplică extern foi de plantă proaspete unse cu untdelemn sau se poate aplica local unguent de 2 ori pe zi, până la trecerea afecțiunii. Eczeme - se poate spăla cu decoct din rădăcină și apoi se tamponează local cu tinctură în diferite diluții în funcție de toleranța individuală. Diluția se face cu apă fiartă și răcită. Enterite cu diaree și dizenterie (mai ales la persoanele slabe care consumă puține lichide)- 1 linguriță de rădăcină mărunțită se lasă în 250 ml apă de seara până dimineața când se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi cu 15 minute înaintea meselor. Dureri de gât - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se lasă în 250 ml apă de seara până dimineața când se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi cu 15 minute înaintea meselor. Se poate face gargară de mai multe ori pe zi cu acest ceai. Extern se poate aplica cataplasmă caldă. Entorse - se aplică extern foi de plantă proaspete unse cu untdelemn sau se poate aplica local unguent de 2 ori pe zi, până la trecerea afecțiunii. Escare - în afară de propolis se poate aplica cu mare succes tinctura și apoi unguentul. Tinctura distruge germenii patogeni și unguentul contribuie la cicatrizare. Deci se face tratament combinat

1273


tinctură cu unguent până la vindecarea deplină. Pentru profilaxie este suficient să se ungă cu unguent de 2 ori pe zi. Faringite - se consumă decoct câte 3 căni pe zi, eventual cu suc de lămâie și dacă nu aveți contraindicații îndulcite cu miere după gust. Extern se pot aplica cataplasme calde. Fibrom uterin - se poate face un decoct cu care se pot face spălături vaginale în fiecare seară cu ajutorul irigatorului. De asemenea se poate folosi tot în acest scop tinctura 1 linguriță la un pahar de apă. Fisuri anale - se aplică extern foi de plantă proaspete unse cu untdelemn sau se poate aplica local unguent de 2 ori pe zi, până la trecerea afecțiunii. Fisurile sânului sau la mucoase - foarte eficient la tratarea acestor afecțiuni atât de frecvente în special la mamele care alăptează este unguentul de tătăneasă care se aplică după spălarea sânului cu decoct și apoi aplicarea în strat subțire de 2 ori pe zi. Fracturi - mai ales în perioada de consolidare de după scoaterea ghipsului- tinctura folosită în diferite diluții cu apă în funcție de toleranța individuală ajută la consolidarea fracturilor și de asemenea se poate consuma intern câte 3 căni de decoct. Gastrite hiperacide - este renumit ceaiul decoct pentru faptul că ajută ca și calmant gastric putând ajuta la dispariția acidității gastrice și în plus este un foarte bun cicatrizant. Se poate consuma câte 3 căni pe zi, preferabil în acest caz să se ia înainte de mese. Se poate combina în părți egale cu flori de tei. Gingivite - se clătește gura de mai multe ori pe zi cu decoct cald eventual îndulcit cu miere, sau cu tinctură diluată cu apă. După clătire lichidul se aruncă, nu se înghite. Gută - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se lasă în 250 ml apă de seara până dimineața când se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi cu 15 minute înaintea meselor. Extern la dureri foi proaspete de plantă aplicate local. Sau se poate folosi unguentul. Hematoame - se aplică extern foi de plantă proaspete unse cu untdelemn sau se poate aplica local unguent de 2 ori pe zi, până la trecerea afec-

țiunii. Hemoptizii - se consumă intern câte 3 căni de decoct pe zi, dacă nu există contraindicații se poate îndulci cu miere după gust. Ajută la oprirea hemoragiei și cicatrizare. Hemoragii interne slabe - este renumit ceaiul decoct pentru faptul că ajută ca și calmant gastric putând ajuta la dispariția acidității gastrice și în plus este un foarte bun cicatrizant. Se poate consuma câte 3 căni pe zi, preferabil în acest caz să se ia înainte de mese. Hemoroizi - se aplică extern foi de plantă proaspete unse cu untdelemn sau se poate aplica local unguent de 2 ori pe zi, până la trecerea afecțiunii. Se mai poate aplica extract fluid de 2 ori pe zi pe zonele afectate. Suplimentar se fac clisme cu 200 ml decoct de tătăneasă- o dată la 3 zile (cel puțin). Se folosesc plante laxative și se introduc crudități în alimentație, pentru mărirea tranzitului intestinal. În locul extractului fluid se pot folosi cu succes și unguente cu tătăneasă de la Plant extract Cluj, crema Radex de la Plantavorel Piatra Neamț, etc. Hernie - se aplică extern foi de plantă proaspete unse cu untdelemn sau se poate aplica local unguent de 2 ori pe zi, până la trecerea afecțiunii. Infecții la nivelul gâtului - se clătește gura de mai multe ori pe zi cu decoct cald eventual îndulcit cu miere, făcându-se gargară cât mai adânc, sau cu tinctură diluată cu apă. După clătire lichidul se aruncă, nu se înghite. Infecții pulmonare - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se lasă în 250 ml apă de seara până dimineața când se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi cu 15 minute înaintea meselor. Inflamații articulare - se aplică extern foi de plantă proaspete unse cu untdelemn sau se poate aplica local unguent de 2 ori pe zi, până la trecerea afecțiunii. Infecții bacteriene - se consumă pe zi 3 căni de decoct sau se ia de 3 ori pe zi tinctură diluată cu apă fiartă și răcită (1 linguriță la 100 ml apă). Intervenții chirurgicale - se aplică extern foi de plantă proaspete unse cu untdelemn sau se poate aplica local unguent de 2 ori pe zi, până la trecerea afecțiunii.

1274


Leucoree - se poate face un decoct cu care se pot face spălături vaginale în fiecare seară cu ajutorul irigatorului. De asemenea se poate folosi tot în acest scop tinctura 1 linguriță la un pahar de apă. Luxații - se aplică extern foi de plantă proaspete unse cu untdelemn sau se poate aplica local unguent de 2 ori pe zi, până la trecerea afecțiunii. Metroragii ușoare - se poate face un decoct cu care se pot face spălături vaginale în fiecare seară cu ajutorul irigatorului. De asemenea se poate folosi tot în acest scop tinctura 1 linguriță la un pahar de apă. Nevralgii - se aplică extern foi de plantă proaspete unse cu untdelemn sau se poate aplica local unguent de 2 ori pe zi, până la trecerea afecțiunii. Parodontoză - se clătește gura de mai multe ori pe zi cu decoct cald eventual îndulcit cu miere, sau cu tinctură diluată cu apă. După clătire lichidul se aruncă, nu se înghite. Paralizie - se va unge coloana vertebrală cu tinctură de 2 ori pe zi. Dacă apare iritația se folosește până trece iritația unguentul, după care se poate din nou folosi tinctura. Intern se consumă 3 căni de ceai pe zi, dacă nu aveți contraindicații se îndulcește cu miere polifloră. Periostită (inflamația osului) - cel mai eficient este aplicarea pe zona afectată a unei comprese care a fost în prealabil umezită cu tinctură diluată (1 linguriță la 100 ml apă). Se face de mai multe ori pe zi. Peste noapte se poate unge cu unguent în strat subțire. Plăgi chiar maligne - Se pisează vârfurile înflorite de plantă și se amestecă cu puțină făină ca să producă un aluat. Se aplică acesta pe răni, varice, etc. Cu făină de secară este și mai util, sau chiar cu cea de orez (se macină orez cu râșnița de cafea). Răgușeală- se scot rădăcini proaspete de Tătăneasă din pământ, se curăță și se taie în bucăți mici. Se pun la uscat pe hârtie de bucătărie. Trebuie uscate repede, pentru că mucegăiesc ușor. Pe vreme umedă, pot fi uscate și în cuptor la 45 de grade. Se păstrează într-un recipient de sticlă. În caz de arsuri la stomac sau răgușeală, se ia o bucățică de rădăcină în gură și se mestecă. Prin salivă, substanțele active din Tătăneasă sunt preluate și

suferințele dispar. Răni - Se pisează vârfurile înflorite de plantă și se amestecă cu puțină făină ca să producă un aluat. Se aplică acesta pe răni, varice, etc. Cu făină de secară este și mai util, sau chiar cu cea de orez (se macină orez cu râșnița de cafea). Răni pe col - se pune decoctul de tătăneasă în irigator și se fac spălături zilnice, timp de 2 săptămâni. După introducerea decoctului, bazinul se ține mai ridicat decât trunchiul, așa încât lichidul să ajungă în profunzime. O altă metodă de tratament este combinarea în proporții egale a tincturii de tătăneasă, de coada șoricelului (se găsește în comerț) și de propolis, și evaporarea lor. Se iau cu o seringă fără ac 5-8 ml din acest extract și se introduc în vagin, după care vreme de 15 minute faceți lumânarea cu picioarele sprijinite de un perete (statul pe umeri cu spatele ridicat de la orele de gimnastică) sau în altă poziție, cu bazinul ridicat. Tratamentul se face de 1-2 ori pe zi, durează 2 săptămâni și este foarte eficient. Reumatism - se pot aplica local frunze proaspete, unse în prealabil cu un pic de ulei și se pansează locul dureros. De asemenea se poate folosi cataplasmă sau unguentul. Spasmofilie - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se lasă în 250 ml apă de seara până dimineața când se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi cu 15 minute înaintea meselor. Stomatite - se clătește gura de mai multe ori pe zi cu decoct cald eventual îndulcit cu miere, sau cu tinctură diluată cu apă. După clătire lichidul se aruncă, nu se înghite. Ten iritabil cu pete- ofilit - se face un preparat din praf de rădăcină în amestec cu smântână în așa fel ca să se obțină o pastă moale care se va aplica pe ten. Se ține 20 de minute apoi se spală cu apă călduță. Se mai poate folosi tinctura diluată la 100 ml apă se pune 2 lingurițe de tinctură și se umezește o bucată de vată cu care se va tampona apoi locul afectat. Trichomonas - se poate face un decoct cu care se pot face spălături vaginale în fiecare seară cu ajutorul irigatorului. De asemenea se poate folosi tot în acest scop tinctura 1 linguriță la un pahar de

1275


apă. Tromboflebită - intern se consumă 3 căni de ceai pe zi din rădăcină făcut după ori care din metodele de mai sus. Extern- se folosește unguentul prin aplicații de 2 ori pe zi. Înainte de aceasta se poate spăla zona cu decoct, dar numai călduț. În nici un caz nu se va folosi fierbinte. Tromboză - se folosește unguentul prin aplicații de 2 ori pe zi. Înainte de aceasta se poate spăla zona cu decoct, dar numai călduț. În nici un caz nu se va folosi fierbinte. Tuberculoză - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se lasă în 250 ml apă de seara până dimineața când se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi cu 15 minute înaintea meselor. Tumori exteriorizate - se fac cataplasme care se schimbă de 2 ori pe zi. Se aplică calde. Se face zilnic până la vindecare. Această plantă are un efect puternic antitumoral. De asemenea se pot aplica extern frunze proaspete unse cu puțin ulei înainte de aplicare și apoi se pansează local. Se schimbă dimineața și seara lăsând peste noapte pansat. Tuse seacă de diferite etiologi - se consumă tinctură diluată (100 ml apă cu 1 linguriță de tinctură), dacă nu aveți contraindicații se poate îndulci cu miere după gust. Se ia cu lingurița din acest lichid la nevoie fiind un foarte bun calmant al tusei și contribuind și la distrugerea unor germeni patogeni. De asemenea are un efect emolient. Tuse iritativă - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se lasă în 250 ml apă de seara până dimineața când se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi cu 15 minute înaintea meselor. Se îndulcește cu miere. Ulcer stomacal - este renumit ceaiul decoct pentru faptul că ajută ca și calmant gastric putând ajuta la dispariția acidității gastrice și în plus este un foarte bun cicatrizant. Se poate consuma câte 3 căni pe zi, preferabil în acest caz să se ia înainte de mese. Ulcer varicos la gambă - în cazurile în care acestea supurează sau zemuiesc se aplică o spălătură cu decoct și apoi se pune praf de plantă din rădăcină și se pansează. Se face acest lucru de 2 ori pe zi. Se mai poate folosi tinctura diluată. Se pune 100 ml apă la care se adaugă 1 linguriță de

tinctură și cu acest lichid se pansează, tot de 2 ori pe zi, până nu mai zemuiește. Ulcerații ale pielii rebele la tratament - se fac spălături cu decoct și apoi se aplică un pansament muiat în tinctură diluată cu apă. La 100 ml apă se pune 1 linguriță de tinctură. Se schimbă zilnic. Se aplică până la vindecarea completă. Vaginite - se poate face un decoct cu care se pot face spălături vaginale în fiecare seară cu ajutorul irigatorului. De asemenea se poate folosi tot în acest scop tinctura 1 linguriță la un pahar de apă. Varice sângerânde - se ia praf de rădăcină obținut cu râșnița de cafea și apoi se cerne. Se ia după fiecare masă câte o jumătate de linguriță de praf. Contribuie la oprirea hemoragiilor. -Se pisează vârfurile înflorite de plantă și se amestecă cu puțină făină ca să producă un aluat. Se aplică acesta pe răni, varice, etc. Cu făină de secară este și mai util, sau chiar cu cea de orez (se macină orez cu râșnița de cafea).

1276


TEI ARGINTIU

Tilia tomentosa Fam. Tiliaceae. Denumiri populare: tei alb, tei argintiu, tei câinesc, tei mare, tei pădureț, tei roșu, tei de toamnă, tei tomnatic, tei bălan, tei bun, tei văratec, tei verde. În tradiția populară: ceaiul din flori de tei este folosit, peste tot, la tuse, bronșite, astm, și alte afecțiuni pulmonare. Ceaiul de tei cu sunătoare se lua contra durerilor de inimă. Se mai folosea în boli neuro-psihice, dureri de cap, amețeli și indigestii. Ramurile se puneau în băi contra reumatismului. Din cărbuni de tei pisați, amestecați cu scrum de fasole, și de coadă de bostan, cu smântână, se făcea o alifie cu care se ungeau bubele dulci. Femeile care aveau pierderi mari de sânge beau apă cu cărbune de tei pisat. Descriere: este un arbore înalt până la 40 m cu tulpina ramificată. Frunzele alterne pețiolate, la bază cordate, asimetrice, marginea dințată. Fața inferioară cu nervuri proeminente și la baza ramificațiilor cu buchete de peri (T. Cordata și T. Platyphyllos). La T. Tomentosa sin. T. Argintea fața inferioară a frunzelor este acoperită cu un număr mare de peri stelați care îi dau aspectul argintiu mătăsos. În funcție de forma acestor peri speciile de Tilia se împart în două secții: 1) Secția Lindnera sau Astrophhylyra cuprinde speciile cu mai mult de 50 de stamine, cu stamiodii și peri stelați (Tilia tomentosa, cu mai multe varietăți și forme).

2) Secția Anastraea cuprinde specii care au 1520 de stamine, nu au staminodii, iar perii de obicei sunt filamentoși (T. Cordata, T. Platyphyllos, cât și numeroase alte varietăți și forme). Florile se dezvoltă în fiecare an pe ramurile tinere, la subțioara frunzelor grupate în inflorescențe, pendente, asociate cu o bractee în general membranoase, alungite, scurt pețiolate, au nervura mediană până la jumătatea lor concrescută cu pedunculul inflorescenței. Florile de culoare alb-gălbuie sunt plăcut mirositoare și reunite câte 2-15. Pedunculul floral concrescut aproape pe jumătate din lungimea lui cu bractee eliptică sau lanceolată de culoare verde-gălbuie. Floarea este hermafrodită, regulată de tipul 5, androceul format din numeroase stamine libere, dar dispuse în 5 grupe. Speciile răspândite la noi în țară prin pădurile de foioase până în zona subalpină sunt: T. Parvifolia, și T. Plathyphyllos, T. Tomentosa este un element sud-est european și se găsește din abundență la noi în țară. Speciile de tei sunt cultivate ca plante ornamentale prin parcuri, grădini și de-a lungul drumurilor. Recoltare: inflorescențele cu sau fără bractee sunt recoltate la începutul înfloririi. Se mai poate de asemenea folosi lemnul ars sub formă de cărbune și apoi măcinat cât mai fin. În scop medicinal se folosesc aproape toate părțile teiului. Florile sunt utilizate în tratarea răcelilor, tusei, bronșitei, bolilor infecțioase, durerilor de cap. De asemenea acestea au efect diuretic antispasmodic și sedativ. Frunzele sunt întrebuințate atât pentru uz intern în reducerea durerilor intestinale cât și pentru uz extern în tratarea ulcerațiilor la picioare. Scoarța de tei ameliorează problemele la nivelul vezicii biliare și a celulitei. Mierea este produsă de albine în stup, care este indicat să fie plasați aproape de florile de tei dând cea mai bună miere. Florile produc un nectar abundent, lipicios și dulce pe care albinele îl găsesc irezistibil. Orice deținător de albine este norocos dacă are un tei în zonă. Cea mai bună miere din lume vine din nectarul florilor de tei. Se produce o miere de o culoare pală, bogată și aromată. Florile sunt de asemenea culese de către producă-

1277


torii de parfumuri, pentru a capta mirosul frumos și de fitoterapeuți pentru a capta proprietățile de vindecare ale acestei flori. Compoziție chimică: Componenta principală o constituie mucilagiul, care se găsește în cantitate mai mare în bractee. Mucilagiul prin hidroliză dă acid D-galacturonic și o mentilpentoză. Mai conțin ulei volatil în compoziția căruia intră și farnesolul. Conțin de asemenea flavone care derivă de la cvercetol și kempferol. De asemenea s-au identificat: tanin, o saponină nehemolitică și un derivat triterpenic, tiliadina, identic cu taraxerolul. În florile de tei s-a semnalat existența hormonilor sexuali feminini și masculini. Florile nu trebuie să conțină mai mult de 13% umiditate, cel mult 8% cenușă, iar substanțele minerale maxim 0,5%. Acțiune farmacologică: neuro-sedativ, antispastic, antialgic, antitermic, antiiritativ și antiinflamator în special pentru căile respiratorii, sudorific, emolient, expectorant, antiinflamator al căilor respiratorii superioare, emolient al secrețiilor bronhice, antitusiv puternic, diuretic, sudorific, sedativ, liniștitor. Conținutul în principii active al florilor de tei conferă multiple acțiuni terapeutice deosebite. Mucilagiile au efect emolient, diaforetic și ușor sedativ care sunt produse de farnesol. În schimb flavonele sunt spasmolitice și diaforetice. Uleiul volatil are acțiune neurosedativă și antispastică. Se utilizează foarte des în afecțiuni nervoase fiind un sedativ blând util în insomnii și de asemenea are un efect deosebit în afecțiunile respiratorii fiind un expectorant. Se știe foarte bine că teiul este un extraordinar calmant al sistemului nervos și al tulburărilor nervoase, dar este la fel de bun și în insomnii, răceli, gripă cu febră sau în cazul inflamațiilor căilor respiratorii. Tusea sau bronșita se calmează cu un ceai cald din flori de tei la fel și crizele de astmă, durerile de cap și de inimă, indigestii, amețeli. Crengile arse și făcute cărbuni se pisează și se pun cenușă într-un pahar cu apă apoi se bea ca un remediu excelent împotriva hemoragiilor abundente ale ciclului menstrual. Extern: calmant general, psihic și somnifer în băi. Antiinflamator, calmant pentru piele, cosme-

tic, emolient. Chiar și copiii mici pot face băi cu flori de tei pentru acțiunea liniștitoare pe care o conferă principiile active ale acestor flori. Mugurii de tei se pisează, fiind apoi folosiți ca și un foarte eficient calmant în abcese și arsuri. Praful obținut din semințele de tei uscate oprește hemoragiile nazale și se presară pe răni sângerânde. Intră în compoziția ceaiurilor: calmant împotriva tulburărilor cardiace, pectoral nr 2, sedativ și sudorific. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: acnee (mai ales la pubertate), afecțiuni ale tractului urinar, afecțiuni hepato-biliare la persoanele nervoase, afecțiuni respiratorii, agitație la bebeluși, amigdalite, anxietate, arterioscleroză, astm, boli de rinichi, bronșite cronice și acute, bufeuri la menopauză, cearcăne, cistite cronice, colici gastrointestinale, constipație, coșmaruri, crize biliare, cuperoză, deranjamente digestive, diaree pe fond de stres, dureri, dureri articulare în artrită, dureri de cap, dureri de burtă, dureri musculare asociate răcelilor, eczeme alergice, erupții cutanate, febră, flatulență, gastrită, gripă, gută, guturai, hemoragii abundente ale ciclului menstrual, hepatită (B și C), hiperexcitabilitate, hipertensiune arterială, indigestie la persoanele nervoase, inflamația căilor respiratorii, îngrășare, insomnii, iritabilitate nervoasă, isterie (crize de nervi), limfom malign, mâncărimea pielii, menopauză, migrenă, nervozitate, nervozitate sau stări de agitație la sugari și copii mici, obezitate, palpitații, pleoape umflate sau inflamate, pletoră, prospețimea obrazului, psoriazis, răceală, retenție de lichide, reumatism, riduri, stări de iritabilitate, stări gripale, stări nervoase, stres, surmenaj psihic și intelectual, ten iritat, tromboză, tulburări de ritm cardiac, tulburări de somn, tulburări specifice menopauzei, tuse, tuse uscată și iritativă, tuse convulsivă, tuse productivă, ulcer stomacal, umflături cauzate de traumatisme, varice, vertij (amețeli), viroze respiratorii, vomă nervoasă. Precauții și contraindicații: Atenție! Nu este recomandat în sarcină și alăptare. Atenție! Nu este recomandat la cardiaci. La depășirea dozei prescrise funcția cardiacă poate fi afectată prin apariția cardiotoxicității. Cei care au

1278


complicații la inimă dacă beau mai mult de o lună de zile ceai din flori de tei pot să-și agraveze afecțiunile. Atenție! Este interzis să se bea mai mult de o lună, de 2 ori pe an. Atenție! O doză prea mare de tei poate avea efect contrar, inducând o stare de agitație. Atenție! La depășirea dozei prescrise poate apărea impotența. Preparare și administrare: Pulbere: se macină cu râșnița de cafea până se obține un praf fin. Se va lua 1 linguriță de praf sub limbă pentru 10 minute, apoi se va înghiți cu apă. Se ia înainte de mese cu 15 minute. Se poate lua de 3-4 ori pe zi. Dozele maxime admise pentru copiii între 2-4 ani maxim 2 g pe zi, cei între 5 și 9 ani vor lua maximum 3 g pe zi, în timp de copiii între 10-14 ani vor lua maximum 6 g pe zi. Persoanele peste 14 ani vor lua aceiași doză ca adulții, care este de maxim 12 g pe zi. Infuzie: - 1 linguriță de flori se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Se folosește pentru a provoca sudorația, element foarte important în tratarea răcelilor de tot felul, precum și a unor boli care apar pe fondul intoxicării organismului. Se bea pe cât posibil fierbinte așa încât efectul sudorific să fie maxim. Macerat la rece: 1 linguriță de flori mărunțite se va pune la 250 ml apă. Se va ține la temperatura camerei de seara până dimineața când se strecoară, se îndulcește cu miere și se poate consuma. Infuzia combinată - cum arată și numele, ea combină extracția la rece cu cea la cald, ajutând astfel la conservarea principiilor active. Se prepară astfel: 2-3 lingurițe de flori de tei mărunțite se lasă la înmuiat într-o jumătate de cană de apă, de seara până dimineața, când se filtrează. Maceratul se pune deoparte, iar pulberea rămasă se opărește cu încă o jumătate de cană de apă fierbinte. Se lasă la infuzat 20 minute, după care se lasă la răcit și se filtrează. Se combină apoi ambele extracte. Preparatul se bea înainte de masă cu 15 minute. Doza3 căni pe zi. Tinctura. Se umple pe jumătate un borcan cu pulbere de flori de tei, completându-se restul cu

alcool de 40 grade alimentar. După ce conținutul a fost omogenizat prin amestecarea alcoolului cu planta, se închide ermetic borcanul și se lasă la macerat vreme de 15 zile, agitând zilnic borcanul de câteva ori. Lichidul se filtrează prin tifon și vată și se păstrează în sticluțe de capacitate mai mică închise la culoare. În industrie: se folosea la construcții, confecționarea diferitelor obiecte casnice. Din scoarța de tei se extrăgeau fibre pentru legat, folosite în pomicultură și viticultură, pentru frânghii, rogojini, etc. Lemnul de tei este o importantă materie primă industrială, pentru mobilă ușoară, chibrituri, calapoade, planșete de desen, cărbune pentru desen, creioane pentru desen, praf de pușcă, etc. Băile de plante. Iată rețeta generală de preparare a băilor de plante: 5 mâini de plantă se pun la macerat în 2 litri de apă, la temperatura camerei, vreme de 8-10 ore (de dimineața până după amiază). După trecerea acestui interval de timp, preparatul se strecoară, maceratul rezultat punându-se deoparte, în timp ce planta rămasă se pune în alți doi litri de apă clocotită și se lasă să stea acoperit până se răcește, după care se filtrează. În final, se combină cele două preparate (maceratul și infuzia răcită) care se vor pune în apa de baie aflată la o temperatură de 38-39 grade Celsius. Baia de plante durează 20-30 minute, după care pacientul se va usca puțin prin tamponare cu prosopul și va rămâne să se odihnească la loc foarte călduros, vreme de jumătate de oră. Această procedură se face de 1-3 ori pe săptămână. Mod de administrare pe afecțiuni: Acnee (mai ales la pubertate) - se fierb 2 lingurițe de flori de tei și o linguriță de flori de mușețel într-un pahar cu lapte, vreme de un minut, apoi se lasă la răcit. se filtrează preparatul și se aplică sub formă de compresă, pe locurile afectate. Afecțiuni ale tractului urinar - infuzia de flori de tei are efect diuretic dacă este consumat rece și din această cauză se indică să se consume 3 căni pe zi la toate afecțiunile care sunt la tractul urinar. Afecțiuni hepato-biliare la persoanele nervoase - se pune pe abdomen o compresă cu infuzie combinată de flori de tei (ceva mai concentrată- 20

1279


g la cană), peste care se adaugă o sticlă sau o pungă cu apă fierbinte, așa încât să încălzească bine zona. În cazul colitei, se face și o cură internă cu infuzie combinată de flori de tei (la concentrația normală)o cană de 3-4 ori pe zi. Scoarța sau seva arborelui se poate folosi pentru a ajuta la stimularea ficatului prin stimularea fluxului de bilă și deci pentru a ajuta la curățirea de toxine. Mucilagiul din florile de tei este extrem de util în toate afecțiunile digestive având o calitate liniștitoare. Afecțiuni respiratorii - organismul guvernamental de control al plantelor medicinale din Germania a aprobat încă din 1980 folosirea florilor de tei contra acestor afecțiuni. Teiul nu are un efect antiviral demonstrat, în schimb ajută la reglarea temperaturii organismului, ajută la eliberarea căilor respiratorii de secrețiile în exces, reduce și elimină durerile musculare, durerile de cap asociate acestor afecțiuni. Se administrează infuzia combinată îndulcită cu miere (dacă nu aveți contraindicații), câte 1 litru pe zi, până la vindecare. Agitație la bebeluși - unul dintre cei mai mari fitoterapeuți contemporani, francezul Maurice Messegue, povestea că prima sa inițiere în arta tămăduirii cu plante a primit-o la doar patru ani, când tatăl său îl îmbăia cu flori de tei. Sub influența acestor băi, starea de spirit se aclimatiza brusc: tensiunile și supărarea dispăreau ca prin farmec, iar un somn binefăcător îl cuprindea imediat. Foarte interesant este faptul că această plantă îi inducea vise atât de frumoase și intense, încât le-a ținut minte toată viața. Adesea în aceste vise vedea „zâne- flori“ a căror prezență îl făcea extrem de fericit. Și medicina noastră populară folosea băile de tei făcute o dată pe săptămână sau chiar mai des, pentru a liniștii somnul celor mici, dar și pentru tratarea cu succes al insomniei și tusei convulsive. Amigdalite - adjuvant- într-o cană de infuzie combinată și concentrată (4 lingurițe la cană) de tei, se pune o linguriță de sare grunjoasă și se amestecă. Cu acest preparat se face gargară de 3-4 ori pe zi. Tratamentul are efect calmant, antiinflamator și antiseptic rapid. Anxietate - un studiu făcut în Portuglia a pus în

evidență faptul că administrarea teiului diminuează stările de teamă sau de anxietate ale pacienților, precum și unele tulburări asociate lor: atacuri de panică, distonie neuro- vegetative, etc. Interesant este că efectul anxiolitic al teiului nu apare decât la om. Un studiu, de data aceasta făcut în Mexic arată fără dubiu că administrarea duce la diminuarea stărilor de anxietate și de excitabilitate și în cazul animalelor de experiență. La pacienții umani, în terapia contra anxietății, se administrează pulberea de tei, din care se iau câte 2 g de 3 ori pe zi, în cure de 6 săptămâni, urmate de alte 2 săptămâni de pauză. Este un bun tratament pentru cei care au probleme cu stările de teamă, cu anxietatea și cu atacurile de panică. De asemenea iritabilitatea și isteria pot fi diminuate cu ajutorul unor cure cu infuzie combinată de tei, din care se administrează câte o cană de 3 ori pe zi, timp de o lună. Este un tratament recomandat inclusiv celor la care asemenea probleme apar pe fondul insomniei, al epuizării și al anumitor dereglări hormonale. Teiul are efect vasodilatator și acționează ca sedativ la nivelul sistemului nervos central. Arterioscleroză - un studiu de medicină experimentală, realizat în Mexic, în anul 2008, sub conducerea dr. A. L. Martinez, arată că administrarea infuziei combinate de tei reduce inflamația mai ales în durerile articulare. Acest efect s-ar datora, potrivit cercetătorilor, flavonoidelor conținute de florile de tei. Se țin cure cu o durată de 21 de zile, timp în care se consumă câte 3 căni de infuzie combinată de tei, cu un sfert de oră înainte de masă. Astm - se bea infuzia fierbinte de tei, câte 2 căni pe zi. Are efecte calmante, diminuând intensitatea acceselor de tuse, ajută la eliminarea secrețiilor în exces de pe căile respiratorii și combate accesele de febră. Ajută la o respirație mai ușoară. Boli de rinichi - se consumă pe lângă ceaiurile diuretice indicate la această afecțiune și câte un ceai sub formă de infuzie în special seara pentru a calma eventualele dureri și a putea dormi mai bine. Bronșite cronice și acute - se bea infuzia fierbinte de tei, câte 2 căni pe zi. Are efecte calmante, diminuând intensitatea acceselor de tuse, ajută la eliminarea secrețiilor în exces de pe căile respirato-

1280


rii și combate accesele de febră. Bufeuri la menopauză - se face o cură cu infuzia combinată de tei, din care se administrează câte 1 cană (250- 300 ml) de 3 ori pe zi, în cure de 28 de zile. Este un tratament recomandat inclusiv persoanelor la care aceste probleme emoționale apar pe fondul insomniei, al epuizării, al anumitor tulburări hormonale (sindrom premenstrual, sindrom de premenopauză sau de menopauză). Cearcăne - se estompează dacă se aplică pe zona ochilor o compresă cu infuzie combinată de flori de tei, dimineața și seara, câte 15 minute. Cistite cronice - adjuvant- se face o infuzie combinată de tei, ceva mai concentrată (50 g la un litru de apă), care se administrează cu lingura, pe parcursul a 1-2 zile. Infuzia combinată de tei amplifică diureza, stimulează eliminarea surplusului de lichide prin transpirație. Suplimentar, se fac băi generale cu flori de tei, care au un efect diuretic și calmant, fiind utile și ca adjuvant contra cistitei și nefritei. Colici gastro-intestinale - se pune pe abdomen o compresă cu infuzie combinată de flori de tei (ceva mai concentrată- 20 g la cană), peste care se adaugă o sticlă sau o pungă cu apă fierbinte, așa încât să încălzească bine zona. În cazul colitei, se face și o cură internă cu infuzie combinată de flori de tei (la concentrația normală)- o cană de 3-4 ori pe zi. Colită - se pune pe abdomen o compresă cu infuzie combinată de flori de tei (ceva mai concentrată20 g la cană), peste care se adaugă o sticlă sau o pungă cu apă fierbinte, așa încât să încălzească bine zona. În cazul colitei, se face și o cură internă cu infuzie combinată de flori de tei (la concentrația normală)- o cană de 3-4 ori pe zi. Constipație - se consumă infuzie combinată îndulcită cu miere dacă nu există contraindicații la acest tratament. Coșmaruri - se umple o față de pernă cu flori de tei uscate și se folosește în locul pernei normale în timpul somnului. Este un tratament de medicină populară care adesea are o eficiență incredibilă, deși mecanismele biologice prin care acționează sunt încă imposibil de explicat. Crize biliare - se pune pe abdomen o compre-

să cu infuzie combinată de flori de tei (ceva mai concentrată- 20 g la cană), peste care se adaugă o sticlă sau o pungă cu apă fierbinte, așa încât să încălzească bine zona. În cazul colitei, se face și o cură internă cu infuzie combinată de flori de tei (la concentrația normală)- o cană de 3-4 ori pe zi. Cuperoză - se fierb 2 lingurițe de flori de tei și o linguriță de flori de mușețel într-un pahar cu lapte, vreme de un minut, apoi se lasă la răcit. se filtrează preparatul și se aplică sub formă de compresă, pe locurile afectate. Deranjamente digestive - se face o infuzie combinată din tei, mentă și mușețel în proporții egale. Se consumă pe zi un litru din această infuzie. Are efecte calmante generale, diminuează durerea și inhibă reflexul vomitiv. De asemenea reglează tranzitul intestinal dereglat de stările de stres. Diaree pe fond de stres - se face o infuzie combinată din tei, mentă și mușețel în proporții egale. Se consumă pe zi un litru din această infuzie. Are efecte calmante generale, diminuează durerea și inhibă reflexul vomitiv. De asemenea reglează tranzitul intestinal dereglat de stările de stres. Dureri - se aplică cataplasme calde câte 2-3 ore de 2 ori pe zi, pentru calmarea durerilor. Dureri articulare în artrită - un studiu de medicină experimentală, realizat în Mexic, în anul 2008, sub conducerea dr. A. L. Martinez, arată că administrarea infuziei combinate de tei reduce inflamația mai ales în durerile articulare. Acest efect s-ar datora, potrivit cercetătorilor, flavonoidelor conținute de florile de tei. Se țin cure cu o durată de 21 de zile, timp în care se consumă câte 3 căni de infuzie combinată de tei, cu un sfert de oră înainte de masă. Dureri de cap - se beau 1-3 căni de ceai de tei fierbinte, pe stomacul gol. Acest tratament are efecte sedative rapide diminuând intensitatea durerii de cap. În migrenele biliare, infuzia de tei poate declanșa refluxul vomitiv- un element care vă poate contraria, dar care este pozitiv. Dați curs acestui reflex natural, care va debloca negreșit colecistul și va grăbi sfârșitul crizei de migrenă. Dureri de burtă - durerile de tip arsură, specifice acestei afecțiuni, sunt alinate și vindecate cu pulbere de tei, pe de o parte ea reduce nivelul de

1281


stres și tensiunea psihică, iar pe de altă parte, protejează și cicatrizează mucoasa gastrică. Se ia câte o linguriță de pulbere de 3-4 ori pe zi înainte de masă. În perioadele de criză puternică, cu dureri intense, nu se mănâncă nimic vreme de 24 ore. Se consumă mari cantități de infuzie combinată de tei, neîndulcită. Pentru o mai mare eficiență se pune la macerat împreună cu teiul și o cantitate egală de rădăcină de lemn dulce. Se pune pe abdomen o compresă cu infuzie combinată de flori de tei (ceva mai concentrată- 20 g la cană), peste care se adaugă o sticlă sau o pungă cu apă fierbinte, așa încât să încălzească bine zona. În cazul colitei, se face și o cură internă cu infuzie combinată de flori de tei (la concentrația normală)- o cană de 3-4 ori pe zi. Dureri musculare asociate răcelilor - organismul guvernamental de control al plantelor medicinale din Germania a aprobat încă din 1980 folosirea florilor de tei contra acestor afecțiuni. Teiul nu are un efect antiviral demonstrat, în schimb ajută la reglarea temperaturii organismului, ajută la eliberarea căilor respiratorii de secrețiile în exces, reduce și elimină durerile musculare, durerile de cap asociate acestor afecțiuni. Se administrează infuzia combinată îndulcită cu miere (dacă nu aveți contraindicații), câte 1 litru pe zi, până la vindecare. Eczeme alergice - se fierb 2 lingurițe de flori de tei și o linguriță de flori de mușețel într-un pahar cu lapte, vreme de un minut, apoi se lasă la răcit. se filtrează preparatul și se aplică sub formă de compresă, pe locurile afectate. Erupții cutanate - se estompează dacă se aplică pe zona ochilor o compresă cu infuzie combinată de flori de tei, dimineața și seara, câte 15 minute. Produce și o calmare a mâncărimilor și dispariția erupțiilor. Febră - 1-2 căni de infuzie de tei caldă stimulează o sudorație intensă, ceea ce va duce la scăderea temperaturii. Se folosește mai ales în accesele de febră asociate infecțiilor acute. În loc să folosiți medicamente cum ar fi aspirină sau acetaminofen, pentru a reduce febra la copii și adulți, puteți bea un ceai fierbinte de tei. Are un gust plăcut și poate fi amestecat cu miere Proprietățile florii îmbunătățesc circulația sângelui la nivelul pielii și induc transpirația, care, la rândul

său, scade temperatura corpului. Simptomele de răceală și gripă pot fi reduse semnificativ prin consumul de ceai de tei. Se poate consuma chiar și de către copii. Flatulență - încă din evul mediu, cărbunele din lemn de tei era folosit în satele românești ca leac sigur contra ulcerului stomacal, a flatulenței dar și a constipației. Se administrau câte 1-2 lingurițe de cărbune pisat, amestecat cu lapte sau apă. Gastrită - durerile de tip arsură, specifice acestei afecțiuni, sunt alinate și vindecate cu pulbere de tei, pe de o parte ea reduce nivelul de stres și tensiunea psihică, iar pe de altă parte, protejează și cicatrizează mucoasa gastrică. Se ia câte o linguriță de pulbere de 3-4 ori pe zi înainte de masă. În perioadele de criză puternică, cu dureri intense, nu se mănâncă nimic vreme de 24 ore. Se consumă mari cantități de infuzie combinată de tei, neîndulcită. Pentru o mai mare eficiență se pune la macerat împreună cu teiul și o cantitate egală de rădăcină de lemn dulce. Durerile de tip arsură, specifice gastritei, sunt alinate și chiar vindecate cu pulbere de tei. Pe de o parte ea reduce nivelul de stres și tensiunea psihică iar pe de altă parte, protejează și cicatrizează mucoasa gastrică. Se ia câte o linguriță de pulbere de 3-4 ori pe zi, înainte de masă. Gripă - organismul guvernamental de control al plantelor medicinale din Germania a aprobat încă din 1980 folosirea florilor de tei contra acestor afecțiuni. Teiul nu are un efect antiviral demonstrat, în schimb ajută la reglarea temperaturii organismului, ajută la eliberarea căilor respiratorii de secrețiile în exces, reduce și elimină durerile musculare, durerile de cap asociate acestor afecțiuni. Se administrează infuzia combinată îndulcită cu miere (dacă nu aveți contraindicații), câte 1 litru pe zi, până la vindecare. Gută - se fierb 2 lingurițe de flori de tei și o linguriță de flori de mușețel într-un pahar cu lapte, vreme de un minut, apoi se lasă la răcit. se filtrează preparatul și se aplică sub formă de compresă, pe locurile afectate. Guturai - organismul guvernamental de control al plantelor medicinale din Germania a aprobat încă din 1980 folosirea florilor de tei contra acestor

1282


afecțiuni. Teiul nu are un efect antiviral demonstrat, în schimb ajută la reglarea temperaturii organismului, ajută la eliberarea căilor respiratorii de secrețiile în exces, reduce și elimină durerile musculare, durerile de cap asociate acestor afecțiuni. Se administrează infuzia combinată îndulcită cu miere (dacă nu aveți contraindicații), câte 1 litru pe zi, până la vindecare. Hemoragii abundente ale ciclului menstrual - se face cărbune din ramuri de tei. Pentru aceasta se pun într-o oală crengi de tei uscate. Se aprind apoi se pune capacul care se va astupa pe margine cu argilă. Se lasă 24 ore să ardă mocnit. Se desface apoi capacul la oală. Se cerne. Pentru folosire se va măcina cu râșnița de cafea. Cu cât este mai fin efectul este mai puternic. Se introduce în vagin o linguriță de praf care are darul să oprească hemoragia uterină. Se poate consuma și intern câte 1 linguriță de praf de 3 ori pe zi cu apă. Hepatită (B și C) - adjuvant- un studiu japonez făcut sub conducerea dr. H. Matsuda arată că principiile active din tei au efecte hepatoprotectoare. Efectul de protejare al celulei hepatice, combinat cu efectul de stabilizare și de calmare psihică a teiului, recomandă această plantă în tratarea hepatitelor cu posibilă evoluție spre ciroză (evoluție mult accelerată de stresul psihic intens). Se recomandă ca atare, administrarea a 2-3 căni de infuzie combinată de tei pe zi, în cure de 4 săptămâni, urmate de alte 4 săptămâni de pauză. Hiperexcitabilitate - se face o cură cu infuzia combinată de tei, din care se administrează câte 1 cană (250- 300 ml) de 3 ori pe zi, în cure de 28 de zile. Este un tratament recomandat inclusiv persoanelor la care aceste probleme emoționale apar pe fondul insomniei, al epuizării, al anumitor tulburări hormonale (sindrom premenstrual, sindrom de premenopauză sau de menopauză). Hipertensiune arterială - Adjuvant- se administrează pulberea de tei, din care se iau câte o linguriță de 4 ori pe zi, în cure de 60 de zile, urmate de 15 zile de pauză. Teiul acționează prin efectul vasodilatator, prin acțiunea sedativă la nivelul sistemului nervos central și prin efectul de depurare, eliminând surplusul de apă din organism. Indigestie la persoanele nervoase - se poa-

te folosi câte 1 linguriță de tinctură de 3 ori pe zi diluată cu 100 ml apă sau ce beau ceaiuri din infuzie de flori de tei care vor rezolva rapid această indigestie. De asemenea se poate folosi cărbunele de tei câte 1 linguriță de praf în cazurile indigestiei după o masă mai copioasă. Induc toate acestea și o liniștire nervoasă. Inflamația căilor respiratorii - ceaiul de tei are rol expectorant în bronșită, ajutând la eliminarea secrețiilor și la reducerea inflamațiilor la nivelul căilor respiratorii. Uleiul volatil conținut de florile de tei are proprietăți neurosedative, fiind unul dintre cele mai indicate remedii pentru stările de nervozitate, tensiune psihică, insomnie, oboseală sau suprasolicitare intelectuală. În aceste cazuri, se recomandă să se bea o cană de ceai de tei cu jumătate de oră înainte de culcare. Îngrășare - adjuvant- se face o infuzie combinată de tei, ceva mai concentrată (50 g la un litru de apă), care se administrează cu lingura, pe parcursul a 1-2 zile. Infuzia combinată de tei amplifică diureza, stimulează eliminarea surplusului de lichide prin transpirație. Suplimentar, se fac băi generale cu flori de tei, care au un efect diuretic și calmant, fiind utile și ca adjuvant contra cistitei și nefritei. Se poate în cazul obezității combina în părți egale o infuzie la care se adaugă și ceai verde. Insomnii - unul dintre cei mai mari fitoterapeuți contemporani, francezul Maurice Messegue, povestea că prima sa inițiere în arta tămăduirii cu plante a primit-o la doar patru ani, când tatăl său îl îmbăia cu flori de tei. Sub influența acestor băi, starea de spirit se aclimatiza brusc: tensiunile și supărarea dispăreau ca prin farmec, iar un somn binefăcător îl cuprindea imediat. Foarte interesant este faptul că această plantă îi inducea vise atât de frumoase și intense, încât le-a ținut minte toată viața. Adesea în aceste vise vedea „zâne- flori“ a căror prezență îl făcea extrem de fericit. Și medicina noastră populară folosea băile de tei făcute o dată pe săptămână sau chiar mai des, pentru a liniștii somnul celor mici, dar și pentru tratarea cu succes al insomniei și tusei convulsive. Se bea un pahar cu infuzie de tei, după masa de seara și un alt pahar înainte de culcare. Atenție însă o doză prea mare de tei poate avea efect contrar,

1283


inducând o stare de agitație. Iritabilitate nervoasă - un studiu făcut în Portuglia a pus în evidență faptul că administrarea teiului diminuează stările de teamă sau de anxietate ale pacienților, precum și unele tulburări asociate lor: atacuri de panică, distonie neuro- vegetative, etc. Interesant este că efectul anxiolitic al teiului nu apare decât la om. Un studiu, de data aceasta făcut în Mexic arată fără dubiu că administrarea duce la diminuarea stărilor de anxietate și de excitabilitate și în cazul animalelor de experiență. La pacienții umani, în terapia contra anxietății, se administrează pulberea de tei, din care se iau câte 2 g de 3 ori pe zi, în cure de 6 săptămâni, urmate de alte 2 săptămâni de pauză. Isterie (crize de nervi) - se face o cură cu infuzia combinată de tei, din care se administrează câte 1 cană (250- 300 ml) de 3 ori pe zi, în cure de 28 de zile. Este un tratament recomandat inclusiv persoanelor la care aceste probleme emoționale apar pe fondul insomniei, al epuizării, al anumitor tulburări hormonale (sindrom premenstrual, sindrom de premenopauză sau de menopauză). Limfom malign - un studiu recent argentinean indică o acțiune antitumorală a florilor de tei cu frunza în formă de inimă (Tilia cordata). Se recomandă administrarea a 2-3 căni de infuzie combinată pe zi. Are efect de inhibare a multiplicării celulelor tumorale și induce autodistrugerea (apoptoza) acestora. „De vină“ pentru aceste efecte este se pare- o substanță (scopoletină) conținute de florile acestor specii. Mâncărimea pielii - Infuzia consumată intern contribuie la eliminare a toxinelor din corp și prin aceasta contribuie la eliminarea cauzelor bolii. Se poate de asemenea aplica compresă înmuiată în ceai de tei care are efect calmant asupra pielii contribuind la dispariția mâncărimilor pielii Acest ceai are și proprietăți antifungice care sunt utile la această afecțiune în foarte multe cazuri. Menopauză - se face o cură cu infuzia combinată de tei, din care se administrează câte 1 cană (250- 300 ml) de 3 ori pe zi, în cure de 28 de zile. Este un tratament recomandat inclusiv persoanelor la care aceste probleme emoționale apar pe fondul insomniei, al epuizării, al anumitor tulbu-

rări hormonale (sindrom premenstrual, sindrom de premenopauză sau de menopauză). Migrenă - se beau 1-3 căni de ceai de tei fierbinte, pe stomacul gol. Acest tratament are efecte sedative rapide diminuând intensitatea durerii de cap. În migrenele biliare, infuzia de tei poate declanșa refluxul vomitiv- un element care vă poate contraria, dar care este pozitiv. Dați curs acestui reflex natural, care va debloca negreșit colecistul și va grăbi sfârșitul crizei de migrenă. Nefrită - adjuvant- se face o infuzie combinată de tei, ceva mai concentrată (50 g la un litru de apă), care se administrează cu lingura, pe parcursul a 1-2 zile. Infuzia combinată de tei amplifică diureza, stimulează eliminarea surplusului de lichide prin transpirație. Suplimentar, se fac băi generale cu flori de tei, care au un efect diuretic și calmant, fiind utile și ca adjuvant contra cistitei și nefritei. Nervozitate - adjuvant- se face o infuzie combinată de tei, ceva mai concentrată (50 g la un litru de apă), care se administrează cu lingura, pe parcursul a 1-2 zile. Infuzia combinată de tei amplifică diureza, stimulează eliminarea surplusului de lichide prin transpirație. Suplimentar, se fac băi generale cu flori de tei, care au un efect diuretic și calmant, fiind utile și ca adjuvant contra cistitei și nefritei. Nervozitate sau stări de agitație la sugari și copii mici - unul dintre cei mai mari fitoterapeuți contemporani, francezul Maurice Messegue, povestea că prima sa inițiere în arta tămăduirii cu plante a primit-o la doar patru ani, când tatăl său îl îmbăia cu flori de tei. Sub influența acestor băi, starea de spirit se schimba brusc: tensiunile și supărarea dispăreau ca prin farmec, iar un somn binefăcător îl cuprindea imediat. Foarte interesant este faptul că această plantă îi inducea vise atât de frumoase și intense, încât le-a ținut minte toată viața. Adesea în aceste vise vedea „zâne- flori“ a căror prezență îl făcea extrem de fericit. Și medicina noastră populară folosea băile de tei făcute o dată pe săptămână sau chiar mai des, pentru a liniștii somnul celor mici, dar și pentru tratarea cu succes al insomniei și tusei convulsive. Obezitate - adjuvant- se face o infuzie combinată de tei, ceva mai concentrată (50 g la un litru de apă), care se administrează cu lingura, pe parcursul

1284


a 1-2 zile. Infuzia combinată de tei amplifică diureza, stimulează eliminarea surplusului de lichide prin transpirație. Suplimentar, se fac băi generale cu flori de tei, care au un efect diuretic și calmant, fiind utile și ca adjuvant contra cistitei și nefritei. Se poate în cazul obezității combina în părți egale o infuzie la care se adaugă și ceai verde. Palpitații - infuzia combinată câte 3 căni pe zi contribuie la liniștirea nervoasă și la dispariția palpitațiilor deoarece produce o liniștire nervoasă. Pleoape umflate sau inflamate - se fierb 2 lingurițe de flori de tei și o linguriță de flori de mușețel într-un pahar cu lapte, vreme de un minut, apoi se lasă la răcit. se filtrează preparatul și se aplică sub formă de compresă, pe locurile afectate. Pletoră - adjuvant- se face o infuzie combinată de tei, ceva mai concentrată (50 g la un litru de apă), care se administrează cu lingura, pe parcursul a 1-2 zile. Infuzia combinată de tei amplifică diureza, stimulează eliminarea surplusului de lichide prin transpirație. Suplimentar, se fac băi generale cu flori de tei, care au un efect diuretic și calmant, fiind utile și ca adjuvant contra cistitei și nefritei. Prospețimea obrazului - decoct din flori de tei, folosit ca loțiune tonică și pentru eliminarea ridurilor. Psoriazis - se estompează dacă se aplică pe zona ochilor o compresă cu infuzie combinată de flori de tei, dimineața și seara, câte 15 minute. Produce și o calmare a mâncărimilor și dispariția erupțiilor. Răceală - organismul guvernamental de control al plantelor medicinale din Germania a aprobat încă din 1980 folosirea florilor de tei contra acestor afecțiuni. Teiul nu are un efect antiviral demonstrat, în schimb ajută la reglarea temperaturii organismului, ajută la eliberarea căilor respiratorii de secrețiile în exces, reduce și elimină durerile musculare, durerile de cap asociate acestor afecțiuni. Se administrează infuzia combinată îndulcită cu miere (dacă nu aveți contraindicații), câte 1 litru pe zi, până la vindecare. Răni - pulbere de cărbune de tei este un excelent absorbant care se poate plica pe rănile care zămuiesc și este totodată și un eficient cicatrizant. Se poate aplica pe toate rănile infectate. Retenție de lichide - adjuvant- se face o infu-

zie combinată de tei, ceva mai concentrată (50 g la un litru de apă), care se administrează cu lingura, pe parcursul a 1-2 zile. Infuzia combinată de tei amplifică diureza, stimulează eliminarea surplusului de lichide prin transpirație. Suplimentar, se fac băi generale cu flori de tei, care au un efect diuretic și calmant, fiind utile și ca adjuvant contra cistitei și nefritei. Reumatism - se fierb 2 lingurițe de flori de tei și o linguriță de flori de mușețel într-un pahar cu lapte, vreme de un minut, apoi se lasă la răcit. se filtrează preparatul și se aplică sub formă de compresă, pe locurile afectate. Riduri - în cosmetică compresele cu ceai de tei sunt bune în combaterea cearcănelor, iar spălatul pe față cu ceai la temperatura camerei reduce ridurile, catifelează tenul și prelungește aspectul tineresc al feței. Argila cosmetică în amestec cu ceai concentrat este o mască excelentă pentru frumusețea feței. Stări de iritabilitate - un studiu făcut în Portuglia a pus în evidență faptul că administrarea teiului diminuează stările de teamă sau de anxietate ale pacienților, precum și unele tulburări asociate lor: atacuri de panică, distonie neuro- vegetative, etc. Interesant este că efectul anxiolitic al teiului nu apare decât la om. Un studiu, de data aceasta făcut în Mexic arată fără dubiu că administrarea duce la diminuarea stărilor de anxietate și de excitabilitate și în cazul animalelor de experiență. La pacienții umani, în terapia contra anxietății, se administrează pulberea de tei, din care se iau câte 2 g de 3 ori pe zi, în cure de 6 săptămâni, urmate de alte 2 săptămâni de pauză. Stări de teamă fără motiv aparent - un studiu făcut în Portuglia a pus în evidență faptul că administrarea teiului diminuează stările de teamă sau de anxietate ale pacienților, precum și unele tulburări asociate lor: atacuri de panică, distonie neuro- vegetative, etc. Interesant este că efectul anxiolitic al teiului nu apare decât la om. Un studiu, de data aceasta făcut în Mexic arată fără dubiu că administrarea duce la diminuarea stărilor de anxietate și de excitabilitate și în cazul animalelor de experiență. La pacienții umani, în terapia contra anxietății, se administrează pulberea de tei, din

1285


care se iau câte 2 g de 3 ori pe zi, în cure de 6 săptămâni, urmate de alte 2 săptămâni de pauză. Stări gripale - organismul guvernamental de control al plantelor medicinale din Germania a aprobat încă din 1980 folosirea florilor de tei contra acestor afecțiuni. Teiul nu are un efect antiviral demonstrat, în schimb ajută la reglarea temperaturii organismului, ajută la eliberarea căilor respiratorii de secrețiile în exces, reduce și elimină durerile musculare, durerile de cap asociate acestor afecțiuni. Se administrează infuzia combinată îndulcită cu miere (dacă nu aveți contraindicații), câte 1 litru pe zi, până la vindecare. Stări nervoase - se va folosi pulberea câte o jumătate de linguriță de 3 ori pe zi, sau administrată numai la nevoie. Conferă o stare de sedare și deci de liniștire nervoasă. Stres - florile de tei scad nivelul de stres și ajută la tratarea anxietății și tulburărilor nervoase. Au un efect de calmare natural atunci când este consumat sub formă de ceai. Înlocuirea cafelei cu o ceașcă de ceai de tei de 3 ori pe zi poate calma și reduce nivelul de nervozitate. Sugarii care devin nervoși pot fi calmați cu o baie cu infuzie puternică de flori de tei. Datorită efectului său calmant asupra sistemului nervos și circulator, teiul este de asemenea, utilizat pentru a trata presiunea ridicată a sângelui, în special din cauze de stres. Acest tratament nu numai că încetinește bătăile inimii dar poate provoca, de asemenea o ușoară vasodilatație coronarină. Surmenaj psihic și intelectual - se poate folosi tinctura câte 1 linguriță diluată cu 100 ml apă de 3 ori pe zi luată înaintea meselor cu minimum 15 minute. Ajută la refacerea mai rapidă a organismului. Seara însă se vor face băi cu flori de tei care asigură și un somn liniștit. Se poate face tratament 28 zile. Ten iritat - se fierb 2 lingurițe de flori de tei și o linguriță de flori de mușețel într-un pahar cu lapte, vreme de un minut, apoi se lasă la răcit. se filtrează preparatul și se aplică sub formă de compresă, pe locurile afectate. Tromboză - intern se poate lua tinctură câte 1 linguriță de 3 ori pe zi diluată cu 100 ml de ceai in-

fuzie. Extern se va aplica compresă pe locul afectat de 2 ori pe zi câte 2-3 ore. Tulburări de ritm cardiac - se recomandă sub formă de băi, făcute seara, înainte de culcare, pentru a îmbunătății somnul și pentru a preveni crizele de tahicardie. De multe ori, persoanele supuse la un grad ridicat de stres în timpul zilei au un debușeu abia seara și noaptea, când tensiunile psihice, până atunci refulate, încep să fie resimțite și să aibă efecte fiziologice, perturbând ritmul cardiac. Băile de tei făcute seara ajută în mare măsură la reducerea și eliminarea tensiunii psihice, ceea ce va permite apariția tulburărilor de ritm cardiac. Tulburări de somn - se umple o față de pernă cu flori de tei uscate și se folosește în locul pernei normale în timpul somnului. Este un tratament de medicină populară care adesea are o eficiență incredibilă, deși mecanismele biologice prin care acționează sunt încă imposibil de explicat. Tulburări specifice menopauzei - se face o cură cu infuzia combinată de tei, din care se administrează câte 1 cană (250- 300 ml) de 3 ori pe zi, în cure de 28 de zile. Este un tratament recomandat inclusiv persoanelor la care aceste probleme emoționale apar pe fondul insomniei, al epuizării, al anumitor tulburări hormonale (sindrom premenstrual, sindrom de premenopauză sau de menopauză). Anumite tulburări asociate menopauzei, cum ar fi stările anxioase, insomnia, mâncărimile de piele, stările de iritabilitate pot fi eliminate în mare parte cu ajutorul infuziei, capsulelor sau chiar a tincturii de tei. Tuse - se consumă infuzia combinată din flori de tei, eventual cât mai caldă dacă nu există contraindicații se va îndulcii cu miere polifloră. Se poate face un tratament de 28 de zile, sau se ia la nevoie câte o linguriță, până la trecerea tusei. Tuse uscată și iritativă - în florile de tei există niște substanțe emoliente (mucilagii), care reduc senzația de iritare de pe căile respiratorii și ca atare calmează tusea uscată. Mai mult aceste principii active sunt utile și în tusea productivă, deoarece ajută la eliminarea secrețiilor în exces de pe căile respiratorii. Se administrează infuzia combinată, câte o cană de 3-4 ori pe zi, sau se ia la nevoie câte o linguriță.

1286


Tuse convulsivă - unul dintre cei mai mari fitoterapeuți contemporani, francezul Maurice Messegue, povestea că prima sa inițiere în arta tămăduirii cu plante a primit-o la doar patru ani, când tatăl său îl îmbăia cu flori de tei. Sub influența acestor băi, starea de spirit se aclimatiza brusc: tensiunile și supărarea dispăreau ca prin farmec, iar un somn binefăcător îl cuprindea imediat. Foarte interesant este faptul că această plantă îi inducea vise atât de frumoase și intense, încât le-a ținut minte toată viața. Adesea în aceste vise vedea „zâne- flori“ a căror prezență îl făcea extrem de fericit. Și medicina noastră populară folosea băile de tei făcute o dată pe săptămână sau chiar mai des, pentru a liniștii somnul celor mici, dar și pentru tratarea cu succes al insomniei și tusei convulsive. Tuse productivă - în florile de tei există niște substanțe emoliente (mucilagii), care reduc senzația de iritare de pe căile respiratorii și ca atare calmează tusea uscată. Mai mult aceste principii active sunt utile și în tusea productivă, deoarece ajută la eliminarea secrețiilor în exces de pe căile respiratorii. Se administrează infuzia combinată, câte o cană de 3-4 ori pe zi. Ulcer stomacal - durerile de tip arsură, specifice acestei afecțiuni, sunt alinate și vindecate cu pulbere de tei, pe de o parte ea reduce nivelul de stres și tensiunea psihică, iar pe de altă parte, protejează și cicatrizează mucoasa gastrică. Se ia câte o linguriță de pulbere de 3-4 ori pe zi înainte de masă. În perioadele de criză puternică, cu dureri intense, nu se mănâncă nimic vreme de 24 ore. Se consumă mari cantități de infuzie combinată de tei, neîndulcită. Pentru o mai mare eficiență se pune la macerat împreună cu teiul și o cantitate egală de rădăcină de lemn dulce. Umflături cauzate de traumatisme - se fierb 2 lingurițe de flori de tei și o linguriță de flori de mușețel într-un pahar cu lapte, vreme de un minut, apoi se lasă la răcit. se filtrează preparatul și se aplică sub formă de compresă, pe locurile afectate. Varice - Florile de tei luate sub formă de ceai de 3 ori pe zi câte o cană are efect de vindecare a pereților vaselor de sânge, care se poate extinde și la reducerea varicelor. Pentru scăderea tensiunii arteriale și tratarea varicelor se indică 20 de picături de

tinctură de flori de tei de 3 ori pe zi, eventual puse într-un ceai sub formă de infuzie din flori călduț. Vertij (amețeli) - se va consuma câte 1-3 căni pe zi de infuzie combinată sau tinctură de 3 ori pe zi. Se poate face un tratament de 28 de zile. Viroze respiratorii - organismul guvernamental de control al plantelor medicinale din Germania a aprobat încă din 1980 folosirea florilor de tei contra acestor afecțiuni. Teiul nu are un efect antiviral demonstrat, în schimb ajută la reglarea temperaturii organismului, ajută la eliberarea căilor respiratorii de secrețiile în exces, reduce și elimină durerile musculare, durerile de cap asociate acestor afecțiuni. Se administrează infuzia combinată îndulcită cu miere (dacă nu aveți contraindicații), câte 1 litru pe zi, până la vindecare. Vomă nervoasă - se face o infuzie combinată din tei, mentă și mușețel în proporții egale. Se consumă pe zi un litru din această infuzie. Are efecte calmante generale, diminuează durerea și inhibă reflexul vomitiv. De asemenea reglează tranzitul intestinal dereglat de stările de stres.

1287


Restul ca la teiul argintiu.

TEI CU FRUNZA MARE

Tilia platyphyllos Fam. Tiliaceae. Denumiri populare: tei alb, tei de vară, tei roșu, tei verde. Descriere: arbore foios indigen, adeseori cultivat. Rădăcină profundă, ramificată lateral. Tulpina dreaptă, cilindrică, înaltă până la 40 m, cu trunchiul bine legat. Coroană rară, cu ramuri groase, lujeri anuali slab-pubescenți vara apoi glabri, pe care se află muguri ovoizi, ascuțiți, cu 3 solzi din care cel inferior se ridică cel mult la jumătatea mugurelui. Scoarța cenușie la început netedă (până la 20-30 ani), apoi se acoperă cu un ritidom negricios, brăzdat în lung. Liber foarte dezvoltat, lemn gălbui, moale, raze medulare vizibile cu ochiul liber, inele anuale slab delimitate. Frunze alterne mari (6-12 cm) subrotunde sau ovate, la bază cordate, asimetrice, glabre pe fața superioară, cu smocuri de peri albicioși la subsuoara nervurilor. Pe margine acut serate. Flori galbene, grupate câte 3-8 într-o cimă pendentă, cu bracteele glabră, mult mai scurtă decât inflorescența foarte mirositoare. Caliciul cu sepale lungi până la 6 mm. Corolă dialipetală, actiniformă, cu 5 petale obovate de cca 8 mm. Androceu cu 15-40 stamine, fără staminodii. Înflorire VI. Fructe achene globuloase, mari de 6-10 mm, glabre cu pereți duri, lemnoși și 4-5 coaste proeminente. Lăstărește și drajonează până la distanțe de 1-2 m de la baza tulpinii. 1288


5-10 în cime pendente, mai scurte decât lungimea bracteei, acoperită cu peri stelari. Caliciul cu sepale ovate, acute, pubescente. Corolă cu 5 petale înguste. Androceu cu 15-40 stamine, fără staminodii. Înflorire VI-VII. Fruct achenă ovoidă, tomentoasă (5-7 mm), netedă, necostată sau cu coaste puțin evidente, fragilă. Lăstărește viguros. Longevitate până la 200 ani. Restul ca la teiul argintiu.

TEI PUCIOS

Tilia cordata Fam. Tiliaceae. Denumiri populare: tei pădureț, tei roșu pădureț, tei de mijloc, tei căpresc, tei de deal, tei de pădure, tei fluturesc. În tradiția populară: ceaiul din flori se lua contra tusei, în răceli fiind calmant. Praful de cărbune se folosea pentru răpciugă la cai. Cu fibre de tei dospite se frecau oile pe picioare când se inflamau. În unele zone, florile de tei se foloseau la vopsit în galben deschis. Cu cărbune de tei pregăteau meșterii țărani vopseaua neagră cu care colorau florile de pe pereții „tronurilor“ și alte piese de mobilier la țară. Descriere: înrădăcinare puternică, tulpină dreaptă, bine elagată, înaltă până la 30 m, cu coroana deasă, ovoidală și ramuri îndreptate în sus, pe lujerii cărora se află muguri ovoizi, prevăzuți cu 2 solzi păroși, aproape egali. Scoarță cenușie, în faza de tinerețe, apoi cu ritidon negricios, brăzdat longitudinal. Lemn fără duramen, moale, omogen, compact, alb-gălbui. Raze medulare vizibile cu ochiul liber, inele anuale slab delimitate. Frunze mari 3.7 cm, subrotunde, cordate la bază, acuminate la vârf, frecvent asimetrice, serate pe margine, pe fața inferioară cu smocuri de peri ruginii la subțioara nervurilor. Flori mici, galbene, frumos mirositoare, câte 1289


TISĂ

Taxus baccata Fam. Taxaceae. Denumiri populare: tisar, tisoi. În tradiția populară: în unele locuri se mai folosește și astăzi pentru proprietățile emenogoge, abortive, antiovulare și hipertensive. Provoacă apariția ciclului întârziat, scade tensiunea. Tisă, muștar, usturoi amestecate bine se turnau pe gâtul vitelor contra turbării, și apoi li se slobozea sânge de la 2 vene de la grumaz. Descriere: arbust declarat monument al naturii. Crește la umbră, uneori cultivat ornamental. Tulpină înaltă de 10-15 m, cu scoarță subțire pe care se formează ritidom de timpuriu, subțire, cenușiu-roșcat. Se exfoliază în plăci. Lemnul omogen, cu alburn îngust, alb-gălbui sau alb cenușiu verzui și duramen brun-roșiatic, dungat închis, inele anuale foarte înguste, distincte, fără canale rezinifere. Coroană ovoid-conică, dezvoltată până aproape de sol, cu cetină bogată, deasă. Muguri ovoizi, grupați la vârful lujerului. Frunze liniarlățite, plane, lungi de 2-3 cm, late de 2 mm, lipsite de dungi albe pe dos, dispuse pectinat, fără canale rezinifere. Flori unisexuat dioice. Sămânță ovoidă la maturitate acoperită cu aril roșu. Capacitate de înmulțire prin lăstari, butași, marcote. Longevitate 2000-3000 ani. Este veșnic verde. Compoziție chimică: taxol.

Toxicologie: este o plantă toxică. În trecut se folosea pentru otrăvirea săgeților. Toxicitate mai mare au frunzele în special iarna. Teofrast menționează că frunzele sunt veninoase. Iulius Cezar arată că galii otrăveau săgețile cu sucul extras din fructele (sămânța învelită în alil). Atenție! Folosirea frunzelor provoacă adesea accidente mortale. Toate părțile plantei sunt otrăvitoare. Acțiune farmacologică: antimicotic, abortiv, emenagog, antiovulator, hipotensiv. Provoacă apariția ciclului menstrual întârziat. Provoacă avortul. Împiedecă ovulația la femei, scade tensiunea arterială. Taxolul- o speranță pentru cancer. Taxolul este o substanță puternic anticanceroasă extrasă din scoarța arborelui de tisa care împiedică înmulțirea celulelor canceroase. Acest tratament se face cu mare atenție deoarece planta este toxică. Taxolul a devenit emblema binefacerilor ce se pot aștepta de la exploatarea biodiversității de substanțe naturale produse de către plante prin fotosinteză. Încă din 1962, botanistul american Arthur Barclay prospecta pădurile din vestul SUA pentru a depista substanțe medicamentoase naturale în special anticanceroase. Una dintre ele a fost taxolul, substanță care avea să fie comercializată ca medicament abia după 30 de ani, după ce i s-a stabilit mecanismele de acțiune antitumorală. Taxolul nu influențează replicația ADN-ului, deci nu este generator de mutații genetice și împiedică înmulțirea celulelor canceroase prin dizolvarea fusului mitotic format din proteine numite tubuline, care distribuie exact cromozomii dedublați între celulele „fice“. Cele mai bune rezultate s-au obținut în combaterea cu taxol a cancerului ovarelor. Dar există și o problemă cantitativă: tisa crește foarte încet, iar cererea de taxol este din ce în ce mai mare. Pentru a se obține suficientă scoarță ar trebui sacrificați zeci de mii de arbori de tisa. Aceasta în condițiile, în care acest arbore este destul de rar prin păduri. Așa că au apărut și divergențe între organizațiile ecologiste și institutele de cercetări medicale. O rezolvare a venit din Franța unde, Daniel Guenard a extras din frunze și rămurele de tisa europeană (același Taxus baccata) un

1290


precursor activ al taxolului, din care prin semisinteză chimică se obține o nouă moleculă. Taxoterulde 2 ori mai activă. Deoarece recoltarea frunzelor și ramurilor nu distruge arborele, s-au rezolvat două probleme: obținerea nedistructivă a materiei prime și producerea semisintetică a taxoterului, în condiții industriale. În anul 1995, taxolul și taxoterul participau egal pe piața europeană a medicamentelor anticanceroase. Pe de altă parte, s-au sintetizat deja mai multe mii de analogii și derivați chimici ai taxolului, iar cercetarea se orientează spre noi indicații și prescripții medicale a acestor substanțe, cu diferite utilizări în combaterea celor mai variate boli, unele foarte grave. De altfel, se și întrevede o „explozie“ a colaborării între biosinteză și sinteza chimicofarmaceutică, urmările fiind pozitive pentru sănătatea omenirii.

1291


TOPINAMBUR

Helianthus tuberosus Fam. Asteraceae. Compoziție chimică: tuberculii conțin în medie substanță uscată 22, 1%, proteine 1, 66%, grăsimi 0, 20%, substanțe extractive neazotate 18, 43%, celuloză 1, 0%, săruri minerale 0, 95%. Substanțele extractive neazotate sunt formate din inulină, zaharoză și foarte puțin amidon. Tulpinile conțin substanță uscată 18, 88%, proteine 2, 58%, grăsimi 0, 47%, substanțe extractive neazotate 9, 85%, celuloză 3, 52%, săruri minerale 2, 45%. Spre toamnă conținutul în substanțe uscate crește până la 30% și de asemenea cantitatea de substanțe extractive neazotate 16-17% și celuloză 4-6%. Acțiune farmacologică: tuberculii- dezinfectant, energetic, galactogogă. Au acțiune antiseptică, tonică, întăritoare, revitalizantă. Stimulează secreție glandelor mamare. Este indicată diabeticilor deoarece inulina, respectiv fructoza nu dăunează organismului. Planta conține inulină. Pentru tratamentul bolilor pot fi folosite atât partea crescută în pământ, cât și partea de deasupra solului ale plantei. Partea comestibilă a acestei plante, care se înrudește cu floarea soarelui este tuberculul sau acea parte umflată subterană care, în unele privințe, seamănă cu un cartof. Cu toate acestea spre deosebire de alte legume bogate în amidon, principala rezervă de hidrați de carbon la mărul de

pământ, imediat după recoltare, este mai degrabă de inulină, glucidă asemănătoare cu amidonul. Atunci când este consumată inulina se transformă în tractul digestiv în fructoză, deci se poate consuma și de diabetici. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: alăptare, astenie, ateroscleroză, cancer de colon, candidoză, candidoză digestivă, candidoză vaginală, colesterol mărit, constipație, creștere, diabet, diabet tip I, diabet tip II, dispepsie, gută, îmbătrânire, indigestie, infecții, lipsa de calciu, răceli, reumatism, trigliceride crescute. Preparare și administrare: Sucul obținut din tuberculi proaspeți este foarte benefic organismului. Se beau 12 căni de 3 ori pe zi. Se pot folosi și cu alte sucuri de legume și fructe în funcție de toleranță, dar cu cât se consumă mai mult este mai eficient tratamentul. Ideal ar fi 100 ml de 3 ori pe zi. Se face o cură de minimum 30 zile. Se pot adăuga și alte sucuri, după gust.

1292


TOPORAȘ

Viola odorata Fam. Violaceae. Denumiri populare: călțunași, cârligei, cocoșei, fiache, floare-domnească, flori-mărunte, garoafe, ghiorele, hioară, hobridrag, lemonie, ligoare, mereoare, micsandre, micșunele, nemțoaice, simboie, tămâioară, vioară, violete, viorică, zambile de câmp. În tradiția populară: florile s-au folosit pentru vopsit în albastru și în cosmetică pentru parfum. Ceaiul din rădăcini se lua contra tusei. Ca pectoral se folosea și ceaiul din flori. Rădăcina se dădea copiilor mici să o roadă pentru a le crește dinții. Frunzele ca a tuturor speciilor înrudite, se punea pe răni sau bube. Proprietățile plantei erau cunoscute încă din cele mai vechi timpuri. Frunzele de Toporaș erau folosite cu scopul vindecării rapide a rănilor, cicatricelor sau unor infecții cutanate. Acestea se aplicau regulat pe zona afectată. În același timp Toporașul reduce tensiunea arterială și elimină toxinele din sânge. Descriere: plantă mică, erbacee, fără tulpină, perenă, cu stoloni lungi. Frunzele sunt ovale sau reniforme cordate. Florile odorante, violete, roșietice sau albe, lung pedunculate, singuratice, stau aplecate. Fructul este o capsulă sferică, hexagonală sau tetraedrică. Crește prin zăvoaie, livezi, poiene, pe marginea pădurilor. Toporașul este o plantă care înflorește din luna martie până în aprilie.

În terapeutică se folosesc frunzele, florile și rădăcinile- Folia, flores et radix violae odorata. Compoziție chimică: ulei volatil, violacvercetină, violamină (substanța albastră), rezine, zaharuri, acid salicilic, eugenol, odorantină, saponozide, esteri, substanțe amare, substanțe minerale. Acțiune farmacologică: emolient, antiinfecțios, bactericid, aromatizant, antitusiv, calmant al mucoasei gastrice, behic, expectorant, depurativ sau chiar purgativ în funcție de doza folosită. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni renale, amigdalită cronică, bronșită, cancer de piele, cancer de sân, cicatrici, cistită, colită, constipație, cosmetică, depresie cronică, depresie datorită debutului menopauzei, dermatoze, febra musculară, febră, gastralgii, gută, guturai, hipertensiune arterială, indigestie, inflamația căilor respiratorii, insomnii, intoxicații acute, leziuni provocate de iradieri, migrene, palpitații, pete pe piele, puncte negre, răceală, răni, reumatism, sinuzită frontală, tumori maligne de piele, tuse, ulcere ale pielii, ulcer gastro-duodenal. Preparare și administrare: - 1 linguriță de flori mărunțite se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se va bea cu lingurița la tuse sau alte afecțiuni unde se vor putea consuma 2 căni pe zi, în restul afecțiunilor. - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml, apă, se va fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoară. Se îndulcește cu miere. Se va lua câte o linguriță de trei ori pe zi. Așa se poate folosi și ca vomitiv, caz în care se consumă 100-200 ml ceai o dată. Se bea călduț. În cazul tusei se pot consuma 2-3 căni pe zi, îndulcite cu miere, dar se va consuma doar cu lingurița. - Fiertura de frunze în oțet acționează ca un calmant al durerii în gută sau alte dureri. Se pun cataplasme pe locurile dureroase. - Rădăcină proaspătă se dă copiilor să o roadă fără să o înghită pentru a favoriza ieșirea dinților. Se poate face de mai multe ori pe zi. - Se pune la fiert 250 ml apă și când fierbe se introduc în el 1-2 lingurițe de flori mărunțite. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară.

1293


Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni renale - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml, apă, se va fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoară. Se îndulcește cu miere. Se va lua câte o linguriță de trei ori pe zi. Așa se poate folosi și ca vomitiv, caz în care se consumă 100-200 ml ceai o dată. Se bea călduț. În cazul tusei se pot consuma 2-3 căni pe zi, îndulcite cu miere, dar se va consuma doar cu lingurița. Amigdalită cronică - se pune 250 ml vin alb la fiert, când clocotește, se mai pune 1 linguriță de plantă cu flori. Se ia de pe foc și se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi fiind cu o puternică acțiune antibiotică. Bronșită - Se poate lua câte o linguriță de pulbere de tulpini florifere și rădăcini uscate. Principiile active ajută la scăderea temperaturii corpului și protejează și sistemul cardiovascular. Totodată bronșitele și tusea pot fi combătute cu ajutorul siropului preparat din această floare a primăverii. Acest sirop este ușor de preparat fiind nevoie de flori de Toporași, zahăr și apă. Ingredientele se pun într-un vas și se lasă la macerat, apoi se consumă. Cancer de piele - un studiu desfășurat în SUA a arătat că această plantă poate ameliora într-o oarecare măsură anumite forme de cancer de piele. Intern se înghit zilnic 4 lingurițe de extract (sau pulbere uscată de rădăcină). Extern se aplică comprese cu frunze proaspete (strivite înainte pe o planșetă de lemn cu sucitorul). Se mențin maximum o oră, zilnic. Frunze pisate se aplică extern sub formă de pastă în cancerul pielii, de mai multe ori pe zi. Se ține în funcție de toleranță între 1-3 ore, după care se va spăla cu ceaiuri din tătăneasă + rostopască + brusture. Cancer de sân - se pun la fiert, într-o crăticioară, un pumn de Toporași, un sfert din cantitatea lor de ulei de măsline și aceiași cantitate de seu de oaie. Se lasă să se răcească. Se aplică de 2 ori pe zi. Cicatrice - cicatricele pot fi vindecate cu ajutorul unei alifii pe bază de Toporași. În vremurile îndepărtate Toporașii erau întrebuințați în cataplasme care se aplicau pe abcese, dar și în calmarea durerilor de dinți la copii și chiar în afecțiuni canceroase ale pielii și pe arsuri. Ba mai mult, se spune

că această cremă pe bază de Toporași ajută chiar la dispariția totală a urmelor produse de arsuri și operații. Această alifie este recomandată de specialiști și în profilaxia metastazelor, după operația de cancer de sân. Cistită - se pune 250 ml vin alb la fiert, când clocotește, se mai pune 1 linguriță de plantă cu flori. Se ia de pe foc și se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi fiind cu o puternică acțiune antibiotică. Se poate asocia cu ienupăr, merișor, amestecă. Colită - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml, apă, se va fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoară. Se îndulcește cu miere. Se va lua câte o linguriță de trei ori pe zi. Așa se poate folosi și ca vomitiv, caz în care se consumă 100-200 ml ceai o dată. Se bea călduț. În cazul tusei se pot consuma 2-3 căni pe zi, îndulcite cu miere, dar se va consuma doar cu lingurița. Constipație - se va face pulbere din plantă cu rădăcină cu tot. Se va consuma câte 1 linguriță de pulbere după fiecare masă. Se ia de 3 ori pe zi, pentru a ajuta la redresarea organismului. Nu se folosește în cazul ocluziei intestinale. Cosmetică - se poate face un demachiant extrem de bun pentru orice tip de ten. Puneți într-o cană pe trei sferturi lapte fierbinte, apoi adăugați o mână de flori proaspete de Toporași. Amestecați ușor și lăsați o jumătate de oră. Cu acest preparat curățiți-vă fața (este util și ca emulsie hrănitoare). Puneți comprese pentru catifelarea pielii. Are și efecte întineritoare. Depresie cronică, depresie datorată debutului menopauzei - se face o infuzie dintr-o linguriță de flori la o cană de vin. Se bea o jumătate de ceașcă în fiecare zi, vreme de 4 săptămâni. Se ține apoi pauză 7 zile. Se repetă cura până la revenirea chefului de viață. Depresie datorită debutului menopauzei 1 linguriță de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml, apă, se va fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoară. Se îndulcește cu miere. Se va lua câte o linguriță de trei ori pe zi. Așa se poate folosi și ca vomitiv, caz în care se consumă 100-200 ml ceai o dată. Se bea călduț. În cazul tusei se pot consuma 2-3 căni pe zi, îndulcite cu miere, dar se va consuma

1294


doar cu lingurița. Dermatoze - Frunze proaspete se strivesc pe o planșetă cu sucitorul, apoi se așează pe locul afecțiunilor externe și se bandajează. Se schimbă cu alta identică la 24 ore. Febra musculară - ceaiul de Toporaș era prescris încă din cele mai vechi timpuri în combaterea febrei musculare, dar și a durerilor de cap, a stărilor de mahmureală și de melancolie. Totodată uleiul de Toporaș este utilizat cu succes în tratarea afecțiunilor oculare. Chiar și pentru răceli erau considerate un remediu foarte eficient. Toporașul conține acid acetilosalicilic și se speră ca în viitor să se poată dovedi utilitatea sa și în boli incurabile: cancer, SIDA, sau artrita. Planta conține însă un alcaloid numit violine care consumat în exces este toxic și provoacă voma. Pentru febra musculară se unge local cu ulei sau se consumă intern 2 căni de infuzie. Febră - 1 lingură de pulbere de rădăcină să fiarbă în 250 ml (o cană) la foc mare, până scade lichidul la jumătate. Filtrați, lăsați să se răcească și beți întreaga cantitate dintr-o dată. Dă bune rezultate în intoxicații acute (inclusiv cele alcoolice) și indigestii. Gastralgii - se pun 2 lingurițe de frunze și flori mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se mai pune apoi 2 linguri de oțet. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se înmoaie o bucată de pânză în ceaiul cald și se aplică pe locul durerii. Se pune deasupra o bucată de nailon și apoi ceva călduros pentru a menține căldura. Se poate lăsa până trece durerea și se poate aplica de mai multe ori pe zi. Gută -Fiertura de frunze în oțet acționează ca un calmant al durerii în gută sau alte dureri. Se pun cataplasme pe locurile dureroase. Guturai - puneți o lingură de pulbere de rădăcină să fiarbă în 250 ml (o cană) la foc mare, până scade lichidul la jumătate. Filtrați, lăsați să se răcească și beți întreaga cantitate dintr-o dată. Dă bune rezultate în intoxicații acute (inclusiv cele alcoolice) și indigestii. Hipertensiune arterială - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml, apă, se va fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoară. Se îndulcește cu miere. Se va lua câte o linguriță de trei

ori pe zi. Așa se poate folosi și ca vomitiv, caz în care se consumă 100-200 ml ceai o dată. Se bea călduț. În cazul tusei se pot consuma 2-3 căni pe zi, îndulcite cu miere, dar se va consuma doar cu lingurița. Indigestie - puneți o lingură de pulbere de rădăcină să fiarbă în 250 ml (o cană) la foc mare, până scade lichidul la jumătate. Filtrați, lăsați să se răcească și beți întreaga cantitate dintr-o dată. Dă bune rezultate în intoxicații acute (inclusiv cele alcoolice) și indigestii. Reacția va fi un puternic reflex vomitiv, care va evacua prompt toate materiile nocive din stomac, după care va apărea o stare de ușurare. Este un remediu valabil și pentru migrenele care apar la pacienții cu probleme biliare. Inflamația căilor respiratorii - florile sunt bogate în ulei volatil, mucilagii, minerale și zaharuri. Frunzele au și ele un conținut ridicat de ulei volatil care pot fi utilizate sub formă de infuzie: 1 linguriță de plantă (tulpină sau floare sau chiar ambele) se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot îndulci cu miere dacă nu există contraindicații. Ajută la calmarea tusei și inflamațiile căilor respiratorii. Frunzele au proprietăți emoliente, expectorante și diuretice. Tot această plantă poate fi folosită și sub formă de pulbere din rizomi și rădăcini. Acestea se culeg, apoi se spală bine și se pun la uscat. Se macină apoi cu râșnița de cafea și se pun într-un borcan cu capac. Se ia câte o linguriță de 3 ori pe zi cu apă pentru calmarea inflamațiilor și tusei în aparatul respirator. Insomnii - se va pune 1 linguriță de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere dacă nu există contraindicații. Se consumă cu 2 ore înainte de ora de somn asigurând un somn liniștit. Intoxicații acute - puneți o lingură de pulbere de rădăcină să fiarbă în 250 ml (o cană) la foc mare, până scade lichidul la jumătate. Filtrați, lăsați să se răcească și beți întreaga cantitate dintr-o dată. Dă bune rezultate în intoxicații acute (inclusiv cele alcoolice) și indigestii. Reacția va fi un puternic reflex vomitiv, care va evacua prompt toate materiile nocive din stomac, după care va apărea o stare de ușurare. Este un remediu valabil și pentru migre-

1295


nele care apar la pacienții cu probleme biliare. Leziuni provocate de iradieri - se pun la fiert, într-o crăticioară, un pumn de Toporași, un sfert din cantitatea lor de ulei de măsline și aceiași cantitate de seu de oaie. Se lasă să se răcească. Se aplică de 2 ori pe zi. Migrene - puneți o lingură de pulbere de rădăcină să fiarbă în 250 ml (o cană) la foc mare, până scade lichidul la jumătate. Filtrați, lăsați să se răcească și beți întreaga cantitate dintr-o dată. Dă bune rezultate în intoxicații acute (inclusiv cele alcoolice) și indigestii. Reacția va fi un puternic reflex vomitiv, care va evacua prompt toate materiile nocive din stomac, după care va apărea o stare de ușurare. Este un remediu valabil și pentru migrenele care apar la pacienții cu probleme biliare. Palpitații -1 linguriță de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml, apă, se va fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoară. Se îndulcește cu miere. Se va lua câte o linguriță de trei ori pe zi. Așa se poate folosi și ca vomitiv, caz în care se consumă 100-200 ml ceai o dată. Se bea călduț. În cazul tusei se pot consuma 2-3 căni pe zi, îndulcite cu miere, dar se va consuma doar cu lingurița. Pete pe piele, puncte negre - Se fac comprese sau cataplasme la afecțiunile tenului (pete, puncte negre, riduri). Se poate face zilnic. Compresa se ține pe piele pentru 20 minute apoi se spală cu apă caldă urmată de spălătură cu apă rece. Răceală - Se poate lua câte o linguriță de pulbere de tulpini florifere și rădăcini uscate. Principiile active ajută la scăderea temperaturii corpului și protejează și sistemul cardiovascular. Răni - Frunze proaspete se strivesc pe o planșetă cu sucitorul, apoi se așează pe locul afecțiunilor externe și se bandajează. Se schimbă cu alta identică la 24 ore. Reumatism - se pun 2 lingurițe de frunze și flori mărunțite la 250 ml apă clocotită. Se mai pune apoi 2 linguri de oțet. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se înmoaie o bucată de pânză în ceaiul cald și se aplică pe locul durerii. Se pune deasupra o bucată de nailon și apoi ceva călduros pentru a menține căldura. Se poate lăsa până trece durerea și se poate aplica de mai multe ori pe zi. Sinuzită frontală - se pun la fiert, într-o crăti-

cioară, un pumn de Toporași, un sfert din cantitatea lor de ulei de măsline și aceiași cantitate de seu de oaie. Se lasă să se răcească. Se aplică de 2 ori pe zi. Tumori maligne de piele - un studiu desfășurat în SUA a arătat că această plantă poate ameliora într-o oarecare măsură anumite forme de cancer de piele. Intern se înghit zilnic 4 lingurițe de extract (sau pulbere uscată de rădăcină). Extern se aplică comprese cu frunze proaspete (strivite înainte pe o planșetă de lemn cu sucitorul). Se mențin maximum o oră, zilnic. Frunze pisate se aplică extern sub formă de pastă în cancerul pielii, de mai multe ori pe zi. Se ține în funcție de toleranță între 1-3 ore, după care se va spăla cu ceaiuri din tătăneasă + rostopască + brusture. Tuse - 1 linguriță de flori mărunțite se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se va bea cu lingurița la tuse sau alte afecțiuni unde se vor putea consuma 2 căni pe zi, în restul afecțiunilor. florile sunt bogate în ulei volatil, mucilagii, minerale și zaharuri. Frunzele au și ele un conținut ridicat de ulei volatil care pot fi utilizate sub formă de infuzie: 1 linguriță de plantă (tulpină sau floare sau chiar ambele) se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot îndulci cu miere dacă nu există contraindicații. Ajută la calmarea tusei și inflamațiile căilor respiratorii. Frunzele au proprietăți emoliente, expectorante și diuretice. Tot această plantă poate fi folosită și sub formă de pulbere din rizomi și rădăcini. Acestea se culeg, apoi se spală bine și se pun la uscat. Se macină apoi cu râșnița de cafea și se pun într-un borcan cu capac. Se ia câte o linguriță de 3 ori pe zi cu apă pentru calmarea inflamațiilor și tusei în aparatul respirator. Ulcere ale pielii - se pun la fiert, într-o crăticioară, un pumn de Toporași, un sfert din cantitatea lor de ulei de măsline și aceiași cantitate de seu de oaie. Se lasă să se răcească. Se aplică de 2 ori pe zi. Frunze pisate se aplică extern sub formă de pastă în cancerul pielii, de mai multe ori pe zi. Se ține în funcție de toleranță între 1-3 ore, după care se va spăla cu ceaiuri din tătăneasă + rostopască

1296


+ brusture. Ulcer gastro-duodenal -1 linguriță de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml, apă, se va fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoară. Se îndulcește cu miere. Se va lua câte o linguriță de trei ori pe zi. Așa se poate folosi și ca vomitiv, caz în care se consumă 100-200 ml ceai o dată. Se bea călduț. În cazul tusei se pot consuma 2-3 căni pe zi, îndulcite cu miere, dar se va consuma doar cu lingurița. Ulcere ale pielii - se pun la fiert, într-o crăticioară, un pumn de toporași, un sfert din cantitatea lor de ulei de măsline și aceiași cantitate de seu de oaie. Se lasă să se răcească. Se aplică de 2 ori pe zi.

1297


TRAISTA CIOBANULUI

Capsella bursa-pastoris Fam. Cruciferae. Denumiri populare: arior, buruiană de friguri, coada-pisicii, păsățea, păscuță, punguliță, rapăn, straița popii, tășculiță, tășcuță. În tradiția populară: ceaiul din tulpinile florifere se lua contra frigurilor. Se mai folosea contra bolilor căilor urinare. Sub formă de ceai sau macerată în vin combătea durerile de stomac, pierderile de sânge. Descriere: este o plantă erbacee, anuală sau bianuală care crește din plin pe lângă drumuri, prin grădini, locuri cultivate și necultivate. În fiecare primăvară dă naștere la o rozetă de frunze penatpartite, din mijlocul cărora pleacă tulpina aeriană, dreaptă, cilindrică, înaltă până la 50-60 cm și purtând pe ea numeroase frunze, cele superioare fiind întregi, sagite și înconjurând tulpina. Atât tulpina cât și frunzele sunt acoperite de peri. Florile mici, albe de un alb murdar, sunt dispuse în inflorescențe terminale sub formă de ciorchine, iar pe tulpinile subțiri atârnă micile păstăi ( fruct capsulă sub formă de inimioară). Fiecare floare este formată din 4 sepale ovale, corola din 4 petale egale dispuse în cruce, iar androceul din 6 stamine două cu filamentele mai scurte și 4 cu filamentele mai lungi. Florile sunt foarte mici. Înflorește în martie- noiembrie. Fructul este o siliculă triunghiulară, semănând cu o traistă de unde și numele popular al acestei plante. Înflorește din primăvară până toamna.

Recoltare: se utilizează părțile aeriene ale plantei (Herba Bursae pastoris) recoltate în timpul înfloririi. După uscare au gust amărui iute. Compoziție chimică: conține: colină 1%, tiramină, săruri de potasiu, saponine, glucozizi flavonici, amine, acetilcolină compuși sulfurați, un glicozid diosmina care prin hidroliză produce ramnoză, glucoză și diosmetină, o saponină neutră și săruri de potasiu. Derivați fenolici, acid protocatehic, histamină și tiramină, etc. Acțiune farmacologică: Tinctura- activitatea extractului asupra aparatului utero-ovarian se aseamănă mult cu cea a preparatelor de corn de secară. Nu s-a stabilit încă cărei componente se datorește această acțiune. Se mai arată că inhibează ciclul estral conducând la rezultate asemănătoare cu cele din corn de secară. Se propune folosirea a două lingurițe de tinctură în 24 ore, ultimele 10 zile înainte de apariția menstruației, pentru a limita fluxul și 6 lingurițe în tratamentul meno și metroragiilor, astringent, analgezic, acțiune uterotonică, vasodilatator coronarian, hipotensiv, hemostatic, reglează tensiunea arterială. Aceiași acțiune o are și tratamentul cu planta sub formă de infuzie însă mai slabă. Ajută și la combaterea durerilor abdominale, ajută și la hemoragiile uterine. Reglează presiunea sângelui. Se poate folosi la toate tumorile indiferent de localizare fiind o plantă antitumorală. Ceaiul are aceleași efecte dar puțin mai slabe. Ceaiul de traista ciobanului din care se consumă 2-3 căni pe zi, se întrebuințează în toate afecțiunile hemoragice. În cazul rănilor sângerânde, la care sângele nu se oprește, infuzia de traista ciobanului are un efect uimitor. Reacția imunitară provocată de planta proaspătă ar putea fi valorificată și coordonată în tratamentele medicale specializate, dar din păcate există un mare dezinteres în acest sens. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: adenopatie, angină pectorală, afecțiuni ale inimii, afecțiuni venoase, arterioscleroză, atrofie musculară, blenoragie, bufeuri, cancer cu diferite localizări, ciclu menstrual dureros și neregulat, colită, dereglări în circulația sângelui, dereglări menstruale, diaree, dismenoree, enterită, fibrom uterin, gastrită, hemofilie, hemoragii interne, hemoragii uterine,

1298


hemoroizi sângerânzi, hipermenoree, hipertensiune arterială, hipotensiune arterială, insuficiență cardiacă compensată, leucoree, mastite, menopauză, menoragii, menstruații abundente, metroragii, nevroză cardiacă, palpitații, sângerări uterine, sâni flasci, sâni umflați, tulburări de menopauză, ulcer gastric și duodenal. Precauții și contraindicații: Atenție! Copiii mici care gustă întâmplător această plantă fac febră a cărei sursă este greu de depistat de către medicul pediatru. Traista ciobanului nu este o plantă toxică, motiv pentru care contraindicațiile ei trebuie privite sub aspectul unor posibile reacții adverse de altă natură decât toxicologică. Atenție! Consumul plantei în stare crudă produce o creștere rapidă a elementelor figurate albe (leucocite). Atenție! Principiile active din compoziție interacționează în mod negativ cu anticoagulantele, anticoncepționalele și cu corticoterapia. Atenție! Traista ciobanului nu se indică în sarcină, deoarece stimulează contracțiile uterine și poate induce avort. Atenție! Persoanele care suferă de hipertiroidie sau hipocorticism nu vor recurge la tratamente cu această plantă. Atenție! Este contraindicată și în caz de litiază oxalică. Atenție! Se recomandă evitarea utilizării sale în caz de insomnie cronică, hiperexcitabilitate nervoasă sau sexuală, epilepsie, boala lui Parkinson și depresie întrucât Traista ciobanului se comportă ca un excitant nervos. Atenție! Administrată în doze mari, Traista ciobanului provoacă palpitații. Preparare și administrare: Pulbere - se va măcina planta uscată cu ajutorul râșniței de cafea. Se cerne apoi prin sită și se va lua 1 linguriță de 3 ori pe zi cu puțină apă ca să se poată înghiții. Se poate face o perioadă de 3 luni. Este bine să nu se macine decât atât cât se folosește pentru 2 zile și să se păstreze în borcane închise. Infuzie - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 200 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2

ceaiuri pe zi. Infuzie concentrată - În hemoragii uterine și dismenoree sau extern se vor lua 3 lingurițe de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se vor consuma zilnic cu 6 zile înainte de începerea fluxului menstrual câte un ceai pe parcursul întregii zile. Tinctura - 50 g plantă mărunțită proaspătă sau uscată se pune la 250 ml alcool de 70 grade. Se ține timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des, apoi se strecoară și se pune în recipiente de mică capacitate și închise ermetic. Se poate lua câte 1520 picături diluate cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de mesele principale. Se poate lua în toate afecțiunile de mai sus, în special pentru inimă sau pentru refacerea circulației venoase sau a sângelui la orice nivel. Planta uscată este mai activă în special contra cancerului decât cea proaspătă. Mod de administrare pe afecțiuni: Adenopatie (uterină, mamară, etc) - se va lua intern tratamentul pentru afecțiunea de bază și suplimentar se va lua obligatoriu dacă nu are omul alergie tinctură de propolis câte 2 picături la 5 kg corp de 3 ori pe zi. Extern se poate aplica compresă cu infuzie de Traista ciobanului și alternativ cu Brusture. Intern consumul, infuziei o perioadă de minimum 3 luni este extrem de utilă. Angină pectorală- 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 200 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Afecțiuni ale inimii - se va măcina planta uscată cu ajutorul râșniței de cafea. Se cerne apoi prin sită și se va lua câte 1 linguriță de 3 ori pe zi cu puțină apă ca să se poată înghiții. Se poate face o perioadă de 3 luni. Este bine să nu se macine decât atât cât se folosește pentru 2 zile și să se păstreze în borcane închise. Se poate asocia foarte bine cu Păducel și în cazurile când există și o componentă nervoasă se va lua și cu Talpa gâștei (Leonorus cardiaca). Afecțiuni venoase - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 200 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Tinctură se poate lua

1299


câte 15-20 picături diluate cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de mesele principale. Se poate lua în toate afecțiunile de mai sus, în special pentru inimă sau pentru refacerea circulației venoase sau a sângelui la orice nivel. Arterioscleroză - se va măcina planta uscată cu ajutorul râșniței de cafea. Se cerne apoi prin sită și se va lua 1 linguriță de 3 ori pe zi cu puțină apă ca să se poată înghiții. Se poate face o perioadă de 3 luni. Este bine să nu se macine decât atât cât se folosește pentru 2 zile și să se păstreze în borcane închise. Obligatoriu se va ține un regim alimentar cu multe verdețuri și fructe. Atrofie musculară - intern se poate consuma câte 3 căni de ceai pe zi, dar se va face și gimnastică medicală obligatoriu și suplimentar se va da sirop de cătină. Blenoragie - extern se va face spălătură cu apă fiartă și răcită în care se pune la fiecare 100 ml de lichid și 1 linguriță de tinctură. Intern se pot consuma câte 3 căni de ceai pe zi. Este obligatoriu însă și tratamentul indicat de medicul specialist deoarece este o boală care poate fi gravă prin complicațiile ce se pot ivi. Bufeuri - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 200 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Se va suplimenta și cu ceaiuri sau preparate din Mielărea (Vitex agnus castus), care este de asemenea foarte indicată la această afecțiune. Cancer cu diferite localizări - se poate folosi în special cu năprasnic, rostopască, tătăneasă, brânca ursului sub diferite forme -1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 200 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Se va măcina planta uscată cu ajutorul râșniței de cafea. Se cerne apoi prin sită și se va lua 1 linguriță de 3 ori pe zi cu puțină apă ca să se poată înghiții. Se poate face o perioadă de 3 luni. Este bine să nu se macine decât atât cât se folosește pentru 2 zile și să se păstreze în borcane închise. Ciclu menstrual dureros și neregulat - se va măcina planta uscată cu ajutorul râșniței de cafea. Se cerne apoi prin sită și se va lua 1 linguriță de 3 ori pe zi cu puțină apă ca să se poată înghiții. Se

poate face o perioadă de 3 luni. Este bine să nu se macine decât atât cât se folosește pentru 2 zile și să se păstreze în borcane închise. Colită - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 200 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Se poate asocia și cu alte plante. Dereglări în circulația sângelui - se va măcina planta uscată cu ajutorul râșniței de cafea. Se cerne apoi prin sită și se va lua 1 linguriță de 3 ori pe zi cu puțină apă ca să se poată înghiții. Se poate face o perioadă de 3 luni. Este bine să nu se macine decât atât cât se folosește pentru 2 zile și să se păstreze în borcane închise. Extern se poate folosi Castan, Viță-de-vie, etc. Dereglări menstruale - se folosește în special în adolescență dacă există dereglări menstruale, caz în care se consumă 2 căni de infuzie pe zi, se poate și 30 de zile, apoi se face o pauză de 7 zile și se poate relua. Diaree - se va măcina planta uscată cu ajutorul râșniței de cafea. Se cerne apoi prin sită și se va lua 1 linguriță de 3 ori pe zi cu puțină apă ca să se poată înghiții. Se poate face o perioadă de 3 luni. Este bine să nu se macine decât atât cât se folosește pentru 2 zile și să se păstreze în borcane închise. Se poate lua concomitent și cărbune medicinal câte o capsulă sau tabletă pe zi de 3 ori. Dismenoree - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 200 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Se mai pot face spălături vaginale cu infuzie și să se aplice cataplasme calde cu infuzie care sunt eficiente pentru dispariția durerilor. Enterită - se va măcina planta uscată cu ajutorul râșniței de cafea. Se cerne apoi prin sită și se va lua 1 linguriță de 3 ori pe zi cu puțină apă ca să se poată înghiții. Se poate face o perioadă de 3 luni. Este bine să nu se macine decât atât cât se folosește pentru 2 zile și să se păstreze în borcane închise. Fibrom uterin - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 200 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Se poate asocia cu Crețișoară (Allchemila vulgaris) pus câte 1 linguriță în

1300


acest ceai. Extern se pot aplica cataplasme calde și se mai pot face spălături vaginale cu o infuzie concentrată. Gastrită - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 200 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se vor consuma 3 căni de ceai călduțe câte o cană după fiecare masă. Se poate asocia cu suc de morcov, varză și cartofi câte 100 ml de 3 ori pe zi. Hemofilie - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 200 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Hemoragii interne - se va măcina planta uscată cu ajutorul râșniței de cafea. Se cerne apoi prin sită și se va lua 1 linguriță de 3 ori pe zi cu puțină apă ca să se poată înghiții. Se poate face o perioadă de 3 luni. Este bine să nu se macine decât atât cât se folosește pentru 2 zile și să se păstreze în borcane închise. Hemoragii uterine - se vor face spălături vaginale zilnic cu o infuzie mai concentrată. Se poate folosi foarte bine în acest caz cu Stejar (Quercus robur) coajă care se fierbe 5 minute 1-2 lingurițe la o cană de apă și apoi se strecoară și se amestecă cu infuzia de Traista ciobanului. Se face zilnic. Intern se consumă 3 căni de infuzie de Traista ciobanului pe zi. Hemoroizi sângerânzi - se fac mici clisme intestinale, băi de șezut sau spălături cu infuzie călduță de traista ciobanului, zilnic de 1-2 ori, în funcție de gravitate. Pentru hemoroizi interni se consumă câte 3 căni de infuzie pe zi și se introduc în anus supozitoare cu propolis de la Apicola. Hipermenoree - se vor face spălături vaginale zilnic cu o infuzie mai concentrată. Se poate folosi foarte bine în acest caz cu Stejar (Quercus robur) coajă care se fierbe 5 minute 1-2 lingurițe la o cană de apă și apoi se strecoară și se amestecă cu infuzia de Traista ciobanului. Se face zilnic. Intern se consumă 3 căni de infuzie de Traista ciobanului pe zi. Hipertensiune arterială - ajută la reglarea circulației sângelui, pentru aceasta se folosește 2 căni de infuzie pe zi consumate cu 15 minute înaintea meselor principale.

Hipertensiune arterială - ajută la reglarea circulației sângelui, pentru aceasta se folosește 2 căni de infuzie pe zi consumate cu 15 minute înaintea meselor principale. Insuficiență cardiacă compensată - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 200 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Se mai poate consuma ceai de Păducel și Vâsc. Se vor face tratamente de lungă durată și este indicat ca medicul specialist să cunoască ce tratamente suplimentare luați. Leucoree (mai ales în infecția cu candida) se vor face spălături vaginale zilnic cu o infuzie mai concentrată. Se poate folosi foarte bine în acest caz cu Stejar (Quercus robur) coajă care se fierbe 5 minute 1-2 lingurițe la o cană de apă și apoi se strecoară și se amestecă cu infuzia de Traista ciobanului. Se face zilnic. Intern se consumă 3 căni de infuzie de Traista ciobanului pe zi. Mastite - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 200 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Extern se va pune pe sân cataplasmă cu infuzie din plantă de 2-3 ori pe zi. Menopauză- (tulburări) - se va folosi 2 cești de infuzie pe zi, în cazurile în care există o tulburare datorită menopauzei. Se face acest lucru timp de 4 săptămâni la rând, se întrerupe apoi pentru 3 săptămâni și se poate relua tratamentul acesta simplu. Menoragii - se va măcina planta uscată cu ajutorul râșniței de cafea. Se cerne apoi prin sită și se va lua 1 linguriță de 3 ori pe zi cu puțină apă ca să se poată înghiții. Se poate face o perioadă de 3 luni. Este bine să nu se macine decât atât cât se folosește pentru 2 zile și să se păstreze în borcane închise. Menstruații abundente - se beau timp de 8-10 zile înainte de venirea ciclului, zilnic câte 2 cești de ceai folosind 1 linguriță de plantă pusă la 250 ml apă clocotită. Ser acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot folosi 2 căni pe zi, eventual îndulcite cu miere dacă nu aveți contraindicații. Metroragii - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 200 ml apă clocotită. Se acoperă pentru

1301


10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Nevroză cardiacă - se va măcina planta uscată cu ajutorul râșniței de cafea. Se cerne apoi prin sită și se va lua 1 linguriță de 3 ori pe zi cu puțină apă ca să se poată înghiții. Se poate face o perioadă de 3 luni. Este bine să nu se macine decât atât cât se folosește pentru 2 zile și să se păstreze în borcane închise. Se va asocia cu Talpa gâștei (Leonorus cardiaca) și chiar cu Valeriană (Valeriana officinalis) în cazurile mai grave. Se poate face un tratament de 3 luni. Palpitații -1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 200 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Sângerări uterine- se vor face spălături vaginale zilnic cu o infuzie mai concentrată. Se poate folosi foarte bine în acest caz cu Stejar (Quercus robur) coajă care se fierbe 5 minute 1-2 lingurițe la o cană de apă și apoi se strecoară și se amestecă cu infuzia de Traista ciobanului. Se face zilnic. Intern se consumă 3 căni de infuzie de Traista ciobanului pe zi. Sâni flasci- se pune în strecurător planta pe baie de aburi și se fierbe până se moaie. Se aplică apoi cataplasmă cu această plantă, care se ține pentru 2 ore, pentru a remedia această afecțiune și chiar durerile care pot apare în diferite situații în special la femeile care alăptează. Sâni umflați - se pune în strecurător planta pe baie de aburi și se fierbe până se moaie. Se aplică apoi cataplasmă cu această plantă, care se ține pentru 2 ore, pentru a remedia această afecțiune și chiar durerile care pot apare în diferite situații în special la femeile care alăptează. Tulburări de menopauză - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 200 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Se va suplimenta și cu ceaiuri sau preparate din Mielărea (Vitex agnus castus), care este de asemenea foarte indicată la această afecțiune. Ulcer gastric și duodenal - se va măcina planta uscată cu ajutorul râșniței de cafea. Se cerne apoi prin sită și se va lua câte 1 linguriță de 3 ori

pe zi cu puțină apă ca să se poată înghiții. Se poate face o perioadă de 3 luni. Este bine să nu se macine decât atât cât se folosește pentru 2 zile și să se păstreze în borcane închise. Se poate suplimenta cu sucuri de varză, morcovi și cartofi câte 100 ml de 3 ori pe zi până la vindecare se va face un tratament susținut.

1302


TRANDAFIR ALB

Rosa alba Fam. Rosaceae. În tradiția populară: a fost un leac frecvent contra leucoreei. La Borșa, florile se fierbeau în lapte dulce, din care se dădea bolnavului câte o ceașcă, contra astmului. În sudul Transilvaniei, petalele se puneau în apă, într-un vas curat și se spălau apoi cu apa contra durerilor de ochi. Din petalele de trandafiri (speciile de cultură Rosa damascena, R. Centifolia, R. Rugosa) se obține prin distilare cu vapori de apă ulei volatil de trandafiri (Oleum Rosae). Descriere: arbust ornamental cu flori albe, cultivat alături de cel roșu, pentru mirosul său plăcut. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: acnee, afecțiunile gâtului, afecțiuni respiratorii, afte bucale, angină, astm bronșic, cosmetică, depresie, diareea cronică, dizenterie, dureri de cap, gripă, hemoptizie, insomnie, iritabilitate, răni, stomatite. Preparare și administrare: Infuzie din petale - se folosesc 2 lingurițe de petale zdrobite de trandafir care se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Dacă nu aveți contraindicații puteți îndulci cu miere după gust. Se pot consuma 3-4 căni pe zi, ajutând la: astm bronșic, diareea cronică, dizenterie, hemoptizie, etc. Se pot folosi orice petale proaspete de la orice tip de trandafir.

Preparat: 250 g petale proaspete se pun într-un borcan cu 200 ml alcool alimentar de 70 de grade, amestecat cu 1800 ml oțet de calitate preferabil oțet din mere și miere care se găsește la orice Plafar. Se ține pentru 15 zile timp în care se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară după trecerea acestei perioade și apoi se poate folosi. Este util la: afecțiunile gâtului, angină, dureri de cap, etc. Administrare: se pune 1 linguriță din preparat la 200 ml apă și se poate consuma. Preparat: 100 g petale proaspete de trandafir (cele mai bune sunt cele de trandafir de dulceață). Se toacă mărunt se spală bine înainte, apoi se pun într-un borcan peste care se toarnă 200 g miere de tei. Se lasă apoi vasul la macerat pentru 7 zile, la frigider, timp în care se agită de câteva ori pe zi, pentru omogenizare. După trecerea acestei perioade se poate consuma. Se va lua câte 1 linguriță de 2 ori pe zi fiind foarte utilă în cazul afecțiunilor respiratorii. - Se culeg dimineața, când aerul este curat și umed, de preferat după o ploaie sau rouă abundentă. Se aleg florile complet desfăcute, dar nu veștejite. Ca să nu se piardă nimic din calitățile lor utile, florile nu se spală. Petalele se folosesc pentru prepararea leacurilor în stare proaspătă sau uscată. Apa de trandafiri - o mână de petale proaspete sau uscate se pun într-un vas emailat sau de sticlă. Peste flori se toarnă apă fiartă și răcită și se lasă să infuzeze 5-6 ore. Varianta rapidă: peste o lingură de petale se toarnă un pahar de apă fierbinte, se acoperă și se lasă până la răcire. Se pot folosi la următoarele afecțiuni: accese de migrenă, acnee, afte bucale, amețeală, amigdalită, angină pectorală, arsuri, astmă, avitaminoză, blefarită, boli de piele, bronșită, celulită, conjunctivită, constipație, coșuri, depresie, distonie vegetativă vasculară, dizenterie, dureri lombare, eczeme, encefalopatie traumatică, erizipel, escară, faringită, greață, gripă, insomnie, iritațiile pielii, nevroze, otită, paradontoză, plăgi infectate, prurit alergic, răceală, răni, reumatism, slăbiciune, spondiloză, stomatită, tonus vital, transpirație abundentă, ulcer varicos, vertij. Mod de administrare pe afecțiuni: Accese de migrenă - s-a demonstrat științi-

1303


fic că inhalarea aromei de trandafir vindecă aceste afecțiuni. Persoanele cu sistemul nervos slab, predispuse la depresii, nevroze, trebuie să folosească de asemenea cât mai des inhalarea aromei de trandafir. Într-un lighenaș cu apă fierbinte, se pun câteva flori de trandafir și se lasă în camera unde se află persoana afectată. Metoda dă rezultate și în cazurile de răceală, gripă, guturai. Acnee - 100 g petale proaspete mărunțite se pun cu 100 ml alcool de 60 de grade și se lasă la macerat pentru 15 zile timp în care se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară după trecerea acestei perioade și se poate folosi câte 1 linguriță diluată la 100 ml apă folosită la tamponări. Intern se poate consuma 50 de picături la 100 ml apă de 3 ori pe zi luat cu 15 minute înaintea meselor. Afte bucale: 50 g petale proaspete mărunțite se pun în 200 ml vin de bună calitate. Se lasă apoi timp de 10 zile după care se strecoară. Se folosesc câteva picături pentru clătirea gurii de mai multe ori pe zi. Este extrem de eficientă ușor de preparat și ieftină. - Se taie mărunt 3 linguri de petale, se infuzează în 2 pahare de apă clocotită, până la răcire și se clătește gura de câteva ori în cursul unei zile. Amețeală puternică - se leagă fruntea cu un prosop muiat în apă de trandafiri. Amigdalită - se amestecă părți egale de petale de trandafir (proaspete sau uscate) cu miere de albine. Amestecul se ține în gură 20-30 minute, apoi se scuipă. Se repetă de 2 ori pe zi, timp de 3-4 zile. Angină pectorală - bolnavilor li se recomandă purtarea unui medalion cu un tampon de vată îmbibat cu o picătură de ulei de trandafir. Arsuri - se aplică ulei de trandafir sub formă de compresă. Astm bronșic - 100 g petale proaspete mărunțite se pun cu 100 ml alcool de 60 de grade și se lasă la macerat pentru 15 zile timp în care se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară după trecerea acestei perioade și se poate folosi câte 1 linguriță diluată la 100 ml apă folosită la tamponări. Intern se poate consuma 50 de picături la 100 ml apă de 3 ori pe zi luat cu 15 minute înaintea meselor. - Amestecați 10 linguri de petale de trandafir cu 500 g dovleac tocat, o lingură de frunze de pătlagi-

nă, tăiate mărunt și un litru de vin roșu (natural). Amestecul se aduce până aproape de fierbere, apoi se ia de pe foc. După răcire, se adaugă 2 linguri de miere de albine. Se consumă câte o lingură, de 5 ori pe zi, timp de 3 zile, apoi urmează o pauză de 3 zile. Cura durează până la consumarea produsului. După o pauză de o lună, poate fi repetată. Avitaminoză - se bea ceai din petale uscate de trandafir (o linguriță la un pahar de apă) se poate îndulci cu miere de albine după gust dacă nu aveți contraindicații. Blefarită - se ung pleoapele inflamate de 2-3 ori pe zi cu ulei de trandafir, timp de o lună. În același timp, se bea ceai din petale de trandafir. Boli de piele - pentru diminuarea iritației în cazuri de eczemă, psoriazis, coșuri, erizipel, prurit alergic, pe locurile afectate se aplică un strat de petale proaspete, care apoi se fixează cu plasture sau tifon. Plăgile infectate și arsurile se vindecă mai repede dacă se aplică zilnic câte un strat de petale proaspete. Bronșită - se bea ceai din petale uscate de trandafir (o linguriță la un pahar de apă) se poate îndulci cu miere de albine după gust dacă nu aveți contraindicații. Celulită - 12 picături de ulei de trandafir se amestecă cu 100 ml ulei de măsline. Se masează locurile cu probleme, după un duș cald. Conjunctivită - o lingură de petale uscate se infuzează în 200 ml apă clocotită timp de 30 minute, apoi se strecoară și se lasă la răcit. De câteva ori se șterg ochii cu infuzie, iar înainte de culcare, tampoane de vată îmbibate cu infuzie se lasă pe pleoape pentru 30 minute. Constipație - se recomandă mestecarea meticuloasă și înghițirea a 8-10 petale proaspete de trandafir, de 2-3 ori pe zi, cu 30 minute înaintea meselor. Coșuri - pentru diminuarea iritației în cazuri de eczemă, psoriazis, coșuri, erizipel, prurit alergic, pe locurile afectate se aplică un strat de petale proaspete, care apoi se fixează cu plasture sau tifon. Plăgile infectate și arsurile se vindecă mai repede dacă se aplică zilnic câte un strat de petale proaspete. Depresie - se inhalează de mai multe ori pe parcursul zilei aroma uleiului de trandafir.

1304


Distonie vegetativă - zilnic timp de 2 săptămâni, se face o abluție a spatelui, de la zona cervicală, peste omoplați, cu apă de trandafiri călduță. Procedura se folosește și de către oamenii sănătoși pentru întărirea imunității și ridicarea capacității de rezistență a sistemului nervos. Dizenterie - 100 g petale proaspete mărunțite se pun cu 100 ml alcool de 60 de grade și se lasă la macerat pentru 15 zile timp în care se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară după trecerea acestei perioade și se poate folosi câte 1 linguriță diluată la 100 ml apă folosită la tamponări. Intern se poate consuma 50 de picături la 100 ml apă de 3 ori pe zi luat cu 15 minute înaintea meselor. Dureri lombare - se aplică pe zona dureroasă comprese fierbinți cu apă de trandafiri. Se țin cât timp sunt calde. Se va avea grijă să nu se producă arsuri. Eczeme - pentru diminuarea iritației în cazuri de eczemă, psoriazis, coșuri, erizipel, prurit alergic, pe locurile afectate se aplică un strat de petale proaspete, care apoi se fixează cu plasture sau tifon. Plăgile infectate și arsurile se vindecă mai repede dacă se aplică zilnic câte un strat de petale proaspete. Encefalopatie traumatică - zilnic timp de 2 săptămâni, se face o abluție a spatelui, de la zona cervicală, peste omoplați, cu apă de trandafiri călduță. Procedura se folosește și de către oamenii sănătoși pentru întărirea imunității și ridicarea capacității de rezistență a sistemului nervos. Erizipel - pentru diminuarea iritației în cazuri de eczemă, psoriazis, coșuri, erizipel, prurit alergic, pe locurile afectate se aplică un strat de petale proaspete, care apoi se fixează cu plasture sau tifon. Plăgile infectate și arsurile se vindecă mai repede dacă se aplică zilnic câte un strat de petale proaspete. Escară - se aplică ulei de trandafir sub formă de compresă. Faringită - se bea ceai din petale uscate de trandafir (o linguriță la un pahar de apă) se poate îndulci cu miere de albine după gust dacă nu aveți contraindicații. Greață - s-a demonstrat științific că inhalarea aromei de trandafir vindecă aceste afecțiuni. Per-

soanele cu sistemul nervos slab, predispuse la depresii, nevroze, trebuie să folosească de asemenea cât mai des inhalarea aromei de trandafir. Într-un lighenaș cu apă fierbinte, se pun câteva flori de trandafir și se lasă în camera unde se află persoana afectată. Metoda dă rezultate și în cazurile de răceală, gripă, guturai. Gripă - 100 g petale proaspete mărunțite se pun cu 100 ml alcool de 60 de grade și se lasă la macerat pentru 15 zile timp în care se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară după trecerea acestei perioade și se poate folosi câte 1 linguriță diluată la 100 ml apă folosită la tamponări. Intern se poate consuma 50 de picături la 100 ml apă de 3 ori pe zi luat cu 15 minute înaintea meselor. Iritațiile pielii - pentru diminuarea iritației în cazuri de eczemă, psoriazis, coșuri, erizipel, prurit alergic, pe locurile afectate se aplică un strat de petale proaspete, care apoi se fixează cu plasture sau tifon. Plăgile infectate și arsurile se vindecă mai repede dacă se aplică zilnic câte un strat de petale proaspete. Insomnie - se inhalează de mai multe ori pe parcursul zilei aroma uleiului de trandafir. Nevroze - se bea ceai din petale uscate de trandafir (o linguriță la un pahar de apă) se poate îndulci cu miere de albine după gust dacă nu aveți contraindicații. Otită - 2-3 picături de ulei se picură în ureche de 3 ori pe zi. Parodontoză - pulberea de flori uscate amestecată cu miere de albine este un remediu pentru orice proces inflamator în cavitatea bucală. Cu amestecul aromat se masează gingiile bolnave. Plăgi infectate - pentru diminuarea iritației în cazuri de eczemă, psoriazis, coșuri, erizipel, prurit alergic, pe locurile afectate se aplică un strat de petale proaspete, care apoi se fixează cu plasture sau tifon. Plăgile infectate și arsurile se vindecă mai repede dacă se aplică zilnic câte un strat de petale proaspete. Prurit alergic - pentru diminuarea iritației în cazuri de eczemă, psoriazis, coșuri, erizipel, prurit alergic, pe locurile afectate se aplică un strat de petale proaspete, care apoi se fixează cu plasture sau tifon. Plăgile infectate și arsurile se vindecă

1305


mai repede dacă se aplică zilnic câte un strat de petale proaspete. Răceală - se bea ceai din petale uscate de trandafir (o linguriță la un pahar de apă) se poate îndulci cu miere de albine după gust dacă nu aveți contraindicații. - Înainte de culcare bolnavii se încalță cu ciorapi umeziți cu apă de trandafir. Răni - 100 g petale proaspete mărunțite se pun cu 100 ml alcool de 60 de grade și se lasă la macerat pentru 15 zile timp în care se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară după trecerea acestei perioade și se poate folosi câte 1 linguriță diluată la 100 ml apă folosită la tamponări. Intern se poate consuma 50 de picături la 100 ml apă de 3 ori pe zi luat cu 15 minute înaintea meselor. Reumatism - se fac băi calde cu infuzii de trandafir. Slăbiciune - s-a demonstrat științific că inhalarea aromei de trandafir vindecă aceste afecțiuni. Persoanele cu sistemul nervos slab, predispuse la depresii, nevroze, trebuie să folosească de asemenea cât mai des inhalarea aromei de trandafir. Într-un lighenaș cu apă fierbinte, se pun câteva flori de trandafir și se lasă în camera unde se află persoana afectată. Metoda dă rezultate și în cazurile de răceală, gripă, guturai. Spondiloză - se macerează 7-10 petale de trandafir în 125 ml țuică timp de 5 zile. Locurile bolnave se frecționează cu soluție înainte de culcare, apoi se leagă cu un fular de lână sau blană de iepure. Stomatită - 50 g petale proaspete mărunțite se pun în 200 ml vin de bună calitate. Se lasă apoi timp de 10 zile după care se strecoară. Se folosesc câteva picături pentru clătirea gurii de mai multe ori pe zi. Este extrem de eficientă ușor de preparat și ieftină. - Se taie mărunt 3 linguri de petale, se infuzează în 2 pahare de apă clocotită, până la răcire și se clătește gura de câteva ori în cursul unei zile. - Pulberea de flori uscate amestecată cu miere de albine este un remediu pentru orice proces inflamator în cavitatea bucală. Cu amestecul aromat se fricționează gingiile bolnave. Tonus vital - pentru ridicarea tonusului vital, corpul se înfășoară strâns cu un cearșaf înmuiat în

apă rece de trandafir. Deasupra se învelește cu un cearșaf uscat, apoi cu o plapumă. Transpirație abundentă - corpul se șterge de 2 ori pe zi (seara și dimineața) cu apă de trandafiri. Concomitent, se fac de 3-4 ori pe săptămână băi cu frunze de nuc. Ulcer varicos - se aplică ulei de trandafir sub formă de compresă. Vertij - s-a demonstrat științific că inhalarea aromei de trandafir vindecă aceste afecțiuni. Persoanele cu sistemul nervos slab, predispuse la depresii, nevroze, trebuie să folosească de asemenea cât mai des inhalarea aromei de trandafir. Într-un lighenaș cu apă fierbinte, se pun câteva flori de trandafir și se lasă în camera unde se află persoana afectată. Metoda dă rezultate și în cazurile de răceală, gripă, guturai. Uleiul de trandafiri - mai este denumit și „regina“ uleiurilor volatile. Aceasta conferă o stare de armonie și de pace interioară. Despre acesta se mai spune că trezește iubirea, mângâie inima și ascute mintea. Este calmant, antidepresiv, fiind indicat în insomnie, iritabilitate, depresie. Mască de frumusețe cu infuzie de trandafir. Ingrediente: un pumn de petale de trandafir proaspete sau uscate, 41 l apă, o linguriță de pulbere de argilă. Preparare și administrare: se opăresc petalele de trandafir cu apa dată în clocot și se lasă să se infuzeze o oră. Se strecoară și jumătate din cantitatea de lichid se amestecă cu pulberea de argilă și se încălzește ușor pe flacăra mică. Restul infuziei se păstrează. Se ia compoziția de pe foc și se amestecă bine (dacă este prea groasă se mai adaugă lichid). Preparare și administrare: pasta obținută se întinde pe fața bine curățată în prealabil și pe gât. După 20 de minute, masca se întărește și se scoate cu multă apă caldă. Infuzia rămasă se folosește ca apă de față, după demachiaj (ținând-o la rece). Efect: înviorează vizibil tenul, făcându-l să semene cu un trandafir.

1306


Acțiune farmacologică: petalele sunt antipiretice, antiinflamatoare, antiseptice, astringente, decongestive. Utilizări - vezi trandafirul de dulceață.

TRANDAFIR DE CÂMP

Rosa gallica Fam. Rosaceae. Denumiri populare: răsură, ruxandre, trandafir mic, trandafir pitic, trandafirel, trandafiraș. Descriere: arbust mic, comun în toate regiunile țării. Are stoloni subterani repenți. Tulpini lungi de 0,5-1,5 m, adesea târâtoare, ramificate, cu ramuri mai mult sau mai puțin erecte, cu ghimpi mari, arcuiți sau drepți. Ramuri florifere densglandulos setoase. Frunze 5 foliate, pețioli subțiri, glanduloși și ghimpoși. Stipele înguste, liniar alungite, glanduloase. Flori mari, adesea solitare, rar câte 2-3, roșii deschis, până la purpuriu închis. Caliciul cu sepale liniar lanceolate. Corola cu petale mari, lungi de 2-3 cm și aproximativ tot atât de late. Androceul din numeroase stamine. Gineceul cu stile libere și stigmate semiglobuloase. Înflorire în luna VI. Fructe nucule unisperme, cu receptacul piriform, subrotund, roșu bruniu. Compoziție chimică: petalele conțin 0,010,04% ulei volatil format din geraniol și alte hidrocarburi, alcooli, aldehide monoterpenice, taninuri, glicozide ale cvercetolului și cianidolului, glucide, elemente minerale. Alimentație - petalele sunt folosite pentru prepararea dulceței și șerbetului. 1307


TRANDAFIR DE DAMASC

Rosa Damascena Fam. Rosaceae. Trandafirul de Damasc ascunde în petlele sale seducător parfumate o bogăție foarte apreciată de doamne: ingredientul ce face ridurile să dispară. Oamenii au învățat de-a lungul timpului să folosească acest dar al naturii, transformând petalele Rosa Damascena în apă și ulei de trandafir, ingrediente folosite ca materie primă principală în numeroase produse cosmetice. Cum acționează trandafirul de Damasc asupra pielii: Uleiul de trandafir echilibrează pH-ul și funcțiile pielii și îmbunătățește vascularizarea și procesele metabolice din celule. Pielea obosită se revigorează sub acțiunea uleiului de trandafir, iar proprietățile antiseptice ale acestuia îl transformă în produsul ideal pentru tratamentul infecțiilor cauzate de viruși, bacterii și ciuperci rezistente la antibiotice. Cercetările efectuate în laborator au dovedit că același ulei de trandafiri hidratează, detoxifică și calmează pielea. În plus el diminuează ridurile existente, încetinește procesul de îmbătrânire al epidermei și chiar contribuie la regenerarea acesteia. Produse Rose Garden obținute de StyxNaturcosmetic București. Specialiștii de la Styx Naturcosmetic au creat o linie de cosmetice de lux pe bază de ulei de trandafir. Linia Rose Garden este ideală pentru epiderma

sensibilă, matură, ce necesită o îngrijire specială. Rețeta de bază conține ingrediente de cea mai bună calitate adunate într-o formulă inovatoare pentru car firma Styx Naturocosmetic a obținut diplome și recunoașteri pe plan internațional. Uleiul și apa de trandafiri, alături de alte extracte vegetale, uleiuri presate la rece și substanțe naturale cu efect antirid fac din acest produse performante un sprijin valoros pentru doamne și domnișoare. Primul pas în îngrijirea corectă a tenului este demachierea. Laptele demachiant Rose Garden - este potrivit pentru tenurile uscate. El calmează și hidratează pielea, având un efect ce se menține datorită stratului protector pe care îl formează la suprafața pielii. Ingredienții activi care se regăsesc în acest produs sunt extractele din trandafir, aloe, gălbenele, mușețel, nalbă, ulei de jojoba și măsline. Loțiunea tonică Rose Garden - este un produs natural care conține doar apă și ulei de trandafiri. Deoarece această loțiune nu conține alcool, ea este recomandată mai ales tenurilor sensibile, printre beneficiile folosirii acestui produs situându-se regenerarea epidermei. Crema de zi Rose Garden - combină uleiul de trandafir cu untul de shea și cu uleiuri vegetale obținute prin presare la rece. Efectul ce rezultă prin folosirea acestei creme de zi este acela de echilibrare a nivelului de hidratare a pielii, redându-i prospețimea. Prin folosirea zilnică a acestei creme se asigură prevenirea deshidratării tenului și a îmbătrânirii premature, Noaptea tenul își ia porția de odihnă și regenerare. Crema de noapte Rose Garden - își aduce contribuția la acest proces, grație efectelor ingredienților săi activi: uleiul pur de trandafir de Damasc, uleiul de jojoba, uleiul de nucă de macadamia, uleiul de măsline, uleiul de aloe vera, gălbenele și mușețel. Orice efort merită depus dacă acesta face ridurile din jurul ochilor să dispară. Styx Naturocosmetic vă pune la îndemână o armă rebutabilă în lupta cu ridurile: Gelul pentru ochi Rose Garden - acesta redă

1308


fermitatea pielii obosite sau sensibile și atenuează vizibil ridurile fine. Gelul se aplică delicat în jurul ochilor, începând de la colțul exterior spre cel interior. Gelul pentru ochi conține extracte din trandafir și nalbă, beta-caroten și ulei de macadamia, jojoba și soia.

1309


TRANDAFIR DE DULCEAȚĂ

Rosa centifolia Fam. Rosaceae. Denumiri populare: flori de rug, ghiol, ghiul, roză, roză de ceai, rug, rugar, ruguț, ruje, ruji, saschis, trandachir, trandafil, trandafir de grădină, trandafir pentru dulceață, trandafir-roșu, trandafiraș, trandachir, trandasir, trandafil. În tradiția populară: din flori și fructe se prepară pastă, majun, șerbet, lichioruri, băuturi răcoritoare. Uleiul se folosește în cosmetică. Ceaiul din petale se lua contra răceli, gripei, astm și a multor boli de piept. În Oltenia de tuberculoză se bea ceai din trandafir. Roua de pe trandafiri sau apa în care se țineau petalele se folosea contra durerilor de ochi. Apa de trandafiri cu apă de pelin, se lua pentru durerile de inimă. Ceaiul de trandafiri se bea contra durerilor de stomac. Trandafir fiert cu pelin se lua pentru dureri de pântece și șale. Oțetul de trandafiri se dădea să-l miroase cei leșinați. Dulceața de trandafiri se dădea celor bolnavi de piept să se întărească, iar siropul se lua cu simichie, ca laxativ. De durere de spate se pisau bine la un loc flori de trandafir, rădăcină de bujor și tămâie albă apoi se amestecau cu undelemn și se ungeau bolnavii cu el. Trandafirul alb (Rosa alba) era un leac frecvent pentru scurgerile feminine (leucoree). La Borșa se

fierbeau în lapte dulce florile și se bea câte o ceașcă la astm. Petalele puse într-un vas cu apă se foloseau pentru spălarea ochilor bolnavi, mai ales la dureri. Descriere: arbust ghimpos, cultivat. Rădăcină puțin profundă, cu puține ramificații. Tulpini neuniforme cu ghimpi tari, roșcați, curbați. Muguri micști, conici rari, maronii, din care pornesc lăstari floriferi. Frunze imparipenate, cu 5 foliole mari, eliptice sau lat ovate, pieloase, serate pe margine, pubescente pe fața inferioară. Flori rozintense, roșii sau purpurii, parfumate, solitare, globuloase, apoi campanulate. Caliciu cu sepale reflecte după deschiderea florii. Corolă mare cu 50-100 petale. Înflorire VI-VII. Fructe achene înconjurate de receptacul ovoidal, roșu sau roșu-negricios, puțin cărnos. Capacitate redusă de drajonare. Compoziție chimică: petalele- ulei volatil, geraniol, citronelol, derivați flavonici, quercitina, coloranți antocianici, cianina, tanin. Vitaminele A, B2, C, K, PP, substanțe minerale cu K, Ca, Fe, Mg. Acțiune farmacologică: antidiareic, antipiretic, antiinflamator, antiseptic, astringent, Externdecongestiv, dezinfectant. Produc scăderea temperaturii în stările febrile, diminuează sau înlătură starea inflamatorie, distrug microorganismele ce se găsesc pe tegumente sau mucoase și acționează eficient contra putrefacțiilor. Taninurile produc precipitarea proteinelor și realizează o acțiune hemostatică locală. Au însușirea de eliminare a congestiilor. Uleiul volatil cu un miros atât de suav pe care această floare îl conține sunt medicamente cu o putere uluitoare. Zeci de studii recente făcute în țări cum ar fi Anglia, China, SUA, India, arată că trandafirul este un antiviral, un antibiotic, un reglator al activității nervoase și endocrine, un antitumoral uluitor de puternic. Acum câțiva ani, un cercetător danez a izolat în petalele trandafirului o substanță cu efect antiinflamator deosebit de eficient în tratarea artritei. Un experiment realizat în acest sens la Copenhaga a condus la o concluzie efectiv remarcabilă: doar după 3 săptămâni de tratament cu noul extract standardizat au fost reduse considerabil simptomele articulare la peste 80% dintre pacienții ce s-au oferit voluntar pentru studiu. Aproximativ concomitent

1310


în laboratoarele Facultății Farcautice și Biologice din Paris, s-a demonstrat efectul puternic antioxidant (combat radicalii liberi) și anticancerigen al polifenolilor din petalele de roze, iar la Universitatea din Sevilia au fost demonstrate proprietățile dezinfectante și decongestive ale uleiului de trandafir. Medicina magică: în medicina tradițională chineză și cea indiană se spune despre mireasma trandafirilor că este un balsam pentru suflet. Ea este folosită pentru a alunga gândurile negre, pentru a retrezi optimismul. De asemenea în tradițiile orientale, se spune că suavul parfum de trandafiri ajută ființa umană să contacteze în rugăciuni Divinitatea. În tradiția creștină veche și cea islamică, parfumul trandafirului era un mijloc de invocare și de atragere a ajutorului îngerilor. În Islamism, de altfel, trandafirul este simbolul sfințeniei, al ființei care a atins desăvârșirea. Conotațiile practice reies de la sine din aceste informații: folosirea miresmei de trandafiri pentru a depăși stările depresive, pentru a vă trezi puritatea și aspirațiile necesare rugăciunii, pentru a atrage puterea și ajutorul îngerilor atunci când vă confruntați cu diferite probleme și tulburări emoționale. Se folosește la următoarele afecțiuni: acnee, afecțiuni bucale chiar la sugari, afecțiuni oculare, afte, amigdalită, angină pectorală, anxietate, arterioscleroză, astmă, bronșiectazie, comedoane, conjunctivită, cosmetică, depresie, diaree cronică, dizenterie, faringită, glosită, gripă, hemoptizie, hemoragii, infecții cu virusul HIV, Infecția herpetică, întreținerea tenului, iritații oculare, leziuni produse de radiații, litiază renală, mătreață, micoze bucale, pistrui, scurgeri vaginale, vaginită, stomatită, tuberculoză, valori ridicate ale colesterolului. Preparare și administrare: Petale de trandafir proaspăt - 2-3 lingurițe se vor pune pentru 8 ore la macerat în apă. Se vor folosi apoi la diferite afecțiuni interne sau se va folosi la diferite preparate cosmetice. Infuzie - 2 lingurițe de petale se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se va strecura. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Se poate folosi și extern pentru comprese și spălături locale oculare.

Oțet de trandafiri - se va umple un borcan cu petale proaspete de trandafiri fără a fi îndesate. Se va turna deasupra oțet preferabil cel de mere și miere. Se va ține apoi timp de 15 zile. Se strecoară și se poate folosi în diferite dureri extern. Intern se poate folosi la afte, stomatite, etc. Miere de bună calitate se va pune în ea petale mărunțite de trandafir, fără a îndesa. Se va ține apoi 15 zile agitând borcanul. Se poate folosi la badijonaje stomatite, etc. Se poate folosi la micozele copiilor sau afte bucale chiar și la sugari. De asemenea se poate folosi la foarte multe tratamente cosmetice. Se folosește foarte mult la prepararea diferitelor dulcețuri, gemuri, sau diferite preparate cosmetice. Tinctură - se pun 50 g de petale de trandafir mărunțite într-un borcan cu capac. Se pune peste ele 250 ml alcool de 70 grade. Se lasă apoi timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des pentru omogenizare. După trecerea perioadei de 15 zile se va strecura și se pune în sticle de culoare închisă de capacitate mai mică, păstrate la rece, ermetic închise. Se va folosi intern câte 1 linguriță diluată cu 100 ml apă, de 3 ori pe zi, înaintea meselor. Extern se poate aplica așa cum este sau în diferite diluții în funcție de toleranța individuală, fiind foarte mult folosită ca dezinfectant și cicatrizant. Cataplasmă - planta proaspătă (florile) se taie cât mai fin sau se dau prin mașina de tocat, după care se aplică pe locul afectat printr-un tifon subțire, unde se lasă vreme de 1-2 ore. După îndepărtarea cataplasmei, pielea de pe locul afectat se lasă să se zvânte 15 minute. Industrie - petalele sunt folosite în industria alimentară pentru prepararea siropului, dulceței, șerbetului, lichiorului, limonadei, industria parfumurilor și industria farmaceutică. Mod de administrare pe afecțiuni: Acnee - se tamponează locul afectat cu un tampon de vată muiat în tinctură. Se poate de asemenea clăti cu infuzie de 2 ori pe zi. Este foarte eficientă atât ca dezinfectant cât și pentru diminuarea sebumului. Afecțiuni bucale chiar la sugari - se dă macerat la rece câte 250 ml maximum pe zi, eventual pus în el și puțină miere de albine după gust. Se

1311


administrează cu lingurița. Este mult mai eficient dacă se pune și miere. Se va folosi până la vindecarea definitivă. Afecțiuni oculare - se aplică pe ochii închiși macerat sau se pun chiar cataplasme care se țin maximum 2 ore. Se poate aplica de 3 ori pe zi, pentru efectul puternic dezinfectant. Afte - se dă macerat la rece câte 250 ml maximum pe zi, eventual pus în el și puțină miere de albine după gust. Se administrează cu lingurița. Este mult mai eficient dacă se pune și miere. Se va folosi până la vindecarea definitivă. Amigdalită - se va folosi tinctură în cazurile cu infecții purulente și în celelalte cazuri se folosește macerat la rece, eventual cu miere de albine dacă nu există contraindicții. Angină pectorală - intern se poate folosi maceratul la rece sau tinctura o perioadă de 30 zile urmate apoi de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Extern se poate aplica pe piept cataplasmă aplicată caldă și deasupra se pune o bucată de nailon, apoi se învelește bine pentru păstrarea căldurii. Se ține cât timp este caldă. Se poate aplic zilnic preferabil seara. Anxietate - se administrează de 3 ori pe zi câte o cană de macerat la rece din petale de trandafir. Tratamentul durează vreme de minimum o lună și are efecte pe cât de blânde și subtile, pe atât de puternice. Mai multe studii făcute în India arată că trandafirul conține principii active antidepresive și antixiolitice. Arterioscleroză - un studiu chinez făcut pe 134 de pacienți arată că un tratament cu tinctură de petale de trandafir rivalizează cu cele mai puternice medicamente de sinteză pentru scăderea colesterolului. Se administrează zilnic câte 3 lingurițe de tinctură în cure de o lună urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua. Astmă - intern se poate folosi maceratul la rece sau tinctura o perioadă de 30 zile urmate apoi de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Extern se poate aplica pe piept cataplasmă aplicată caldă și deasupra se pune o bucată de nailon, apoi se învelește bine pentru păstrarea căldurii. Se ține cât timp este caldă. Se poate aplic zilnic preferabil seara.

Bronșiectazie - intern se poate folosi maceratul la rece sau tinctura o perioadă de 30 zile urmate apoi de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Extern se poate aplica pe piept cataplasmă aplicată caldă și deasupra se pune o bucată de nailon, apoi se învelește bine pentru păstrarea căldurii. Se ține cât timp este caldă. Se poate aplic zilnic preferabil seara. Comedoane - se tamponează locul afectat cu un tampon de vată muiat în tinctură. Se poate de asemenea clăti cu infuzie de 2 ori pe zi. Este foarte eficientă atât ca dezinfectant cât și pentru diminuarea sebumului. Conjunctivită - se pun pe ochii închiși comprese cu infuzie din petale de trandafir și se păstrează vreme de o jumătate de oră. Este un excelent tratament cosmetic, util pentru combaterea cearcănelor și a ridurilor, pentru întinerirea pielii și recăpătarea strălucirii inițiale. Cosmetică - se pun comprese cu infuzie din petale de trandafir și se păstrează vreme de o jumătate de oră. Este un excelent tratament cosmetic, util pentru combaterea cearcănelor și a ridurilor, pentru întinerirea pielii și recăpătarea strălucirii inițiale. Depresie - se administrează de 3 ori pe zi câte o cană de macerat la rece din petale de trandafir. Tratamentul durează vreme de minimum o lună și are efecte pe cât de blânde și subtile, pe atât de puternice. Mai multe studii făcute în India arată că trandafirul conține principii active antidepresive și antixiolitice. Diaree cronică - se poate folosi cu succes maceratul la rece 3 căni pe zi, sau tinctura câte 3-4 lingurițe diluate pe zi, până la vindecare. Studiile întreprinse în China demonstrează că acestea au proprietăți deosebite în distrugerea germenilor patogeni și sunt foarte puternice ca acțiune. Dizenterie - se poate folosi cu succes maceratul la rece 3 căni pe zi, sau tinctura câte 3-4 lingurițe diluate pe zi, până la vindecare. Studiile întreprinse în China demonstrează că acestea au proprietăți deosebite în distrugerea germenilor patogeni și sunt foarte puternice ca acțiune. Faringită - intern se poate folosi maceratul la rece sau tinctura o perioadă de 30 zile urmate apoi

1312


de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Extern se poate aplica pe piept cataplasmă aplicată caldă și deasupra se pune o bucată de nailon, apoi se învelește bine pentru păstrarea căldurii. Se ține cât timp este caldă. Se poate aplic zilnic preferabil seara. Glosită - se dă macerat la rece câte 250 ml maximum pe zi, eventual pus în el și puțină miere de albine după gust. Se administrează cu lingurița. Este mult mai eficient dacă se pune și miere. Se va folosi până la vindecarea definitivă. Gripă - studii făcute într-un institut Londonez au pus în evidență faptul că opt dintre substanțele conținute de către petalele de trandafir, acționează ca un inhibitor asupra virusului care produce SIDA. Aceste substanțe acționează corelat, blocând reproducerea virusului în diferitele faze ale aplicării sale. Se administrează bolnavilor infectați cu HIV, de 4 ori pe zi, câte o linguriță de tinctură din petale de trandafir. Tratamentul are rezultate spectaculoase și în tratarea infecțiilor herpetice, corelat cu cataplasme cu flori de trandafir aplicate pe locul afectat. Hemoptizie - se dă macerat la rece în care se va pune și o linguriță de sare de bucătărie. Se consumă cu lingurița cu înghițituri mici și nu cald ci rece. Hemoragii - datorită taninurilor conținute se poate folosi maceratul care este foarte eficient în oprirea sângerărilor atât intern cât și extern. Se poate asocia și cu urzică în părți egale. Infecții cu virusul HIV - studii făcute într-un institut Londonez au pus în evidență faptul că opt dintre substanțele conținute de către petalele de trandafir, acționează ca un inhibitor asupra virusului care produce SIDA. Aceste substanțe acționează corelat, blocând reproducerea virusului în diferitele faze ale aplicării sale. Se administrează bolnavilor infectați cu HIV, de 4 ori pe zi, câte o linguriță de tinctură din petale de trandafir. Tratamentul are rezultate spectaculoase și în tratarea infecțiilor herpetice, corelat cu cataplasme cu flori de trandafir aplicate pe locul afectat. Infecția herpetică - studii făcute într-un institut Londonez au pus în evidență faptul că opt dintre substanțele conținute de către petalele de trandafir, acționează ca un inhibitor asupra virusu-

lui care produce SIDA. Aceste substanțe acționează corelat, blocând reproducerea virusului în diferitele faze ale aplicării sale. Se administrează bolnavilor infectați cu HIV, de 4 ori pe zi, câte o linguriță de tinctură din petale de trandafir. Tratamentul are rezultate spectaculoase și în tratarea infecțiilor herpetice, corelat cu cataplasme cu flori de trandafir aplicate pe locul afectat. Întreținerea tenului - Ingrediente: 500 g petale de trandafir (cei galbeni sunt cei mai parfumați, sare 30 g, 500 g apă minerală. Mod de preparare: zdrobiți într-o piuliță petale de trandafir. Amestecați cu sarea și apa minerală și lăsați-le să se macereze o săptămână, amestecând din când în când compoziția aceasta și eventual presând cu mâna petalele pentru a ieși din ele principiile active și aroma. Strecurați apoi puneți lichidul obținut într-o sticlă și astupați cu un dop ermetic. Este ideală pentru întreținerea tuturor tipurilor de ten. Se șterge fața dimineața și seara după ce a fost demachiată. Iritații oculare - se pun pe ochii închiși comprese cu infuzie din petale de trandafir și se păstrează vreme de o jumătate de oră. Este un excelent tratament cosmetic, util pentru combaterea cearcănelor și a ridurilor, pentru întinerirea pielii și recăpătarea strălucirii inițiale. Leziuni produse de radiații - se pune pe locul afectat o cataplasmă cu petale de trandafir, care se ține vreme de o oră, după care se îndepărtează. Studii făcute la Spitalul Universitar din Beijing, arată că acest tratament repetat consecvent face să se retragă în peste 90% din cazuri ulcerele pielii și vindecă arsurile produse de expunerea la radiații ultraviolete sau din spectrul gama. Litiază renală - persoanele care au avut litiază renală și vor să împiedice recidivele vor face 10 zile pe lună un tratament cu infuzie de trandafir. Se beau în acest interval de timp câte 2 căni de infuzie pe zi, de preferință pe stomacul gol dimineața. Principiile active din petale de trandafir împiedică precipitarea sărurilor minerale în rinichi și formarea pietrelor. Mătreață - se clătește pe cap cu infuzie zilnic până se vindecă complet scalpul și nu mai este mătreață. Este unul dintre preparatele foarte eficiente.

1313


Micoze bucale - se dă macerat la rece câte 250 ml maximum pe zi, eventual pus în el și puțină miere de albine după gust. Se administrează cu lingurița. Este mult mai eficient dacă se pune și miere. Se va folosi până la vindecarea definitivă. Pistrui - la 250 ml infuzie din petale se pune sucul de la o jumătate de lămâie. Se tamponează pistrui de 2-3 ori pe zi cu tampon de vată înmuiat în această soluție. Se lasă apoi să se usuce. Scurgeri vaginale - se fac spălături cu irigatorul cu infuzie sau cu orice alt ceai în care se poate pune la 500 ml ceai 1 linguriță de tinctură. Vaginită - se fac spălături cu irigatorul cu infuzie sau cu orice alt ceai în care se poate pune la 500 ml ceai 1 linguriță de tinctură. Stomatită - se dă macerat la rece câte 250 ml maximum pe zi, eventual pus în el și puțină miere de albine după gust. Se administrează cu lingurița. Este mult mai eficient dacă se pune și miere. Se va folosi până la vindecarea definitivă. Tuberculoză - infuzie câte 3 căni pe zi, sau macerat la rece. Aceasta are efectiv posibilitatea să distrugă bacilul Kock, deci poate fi folosit cu succes ca tratament ajutător. Valori ridicate ale colesterolului - un studiu chinez făcut pe 134 de pacienți arată că un tratament cu tinctură de petale de trandafir rivalizează cu cele mai puternice medicamente de sinteză pentru scăderea colesterolului. Se administrează zilnic câte 3 lingurițe de tinctură în cure de o lună urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua.

1314


TRANDAFIR DE LUNĂ

Rosa damascena Fam. Rosaceae. Denumiri populare: trandafir bulgăresc, trandafir de Damasc, trandafir pentru ulei. Istoric și întrebuințări: trandafirul de Damasc se cultivă încă din antichitate până în zilele noastre, fiind astăzi una dintre cele mai apreciate plante aromatice, decorative, antierozionale și pentru îngrădiri. Petalele și fructele de trandafir se utilizează la prepararea unor produse aromate încă din antichitate. La dulcețuri, vin, oțet, ceaiuri, produse medicamentoase și coloranți. Perșii, sirienii și babilonienii au gravat trandafirul pe obiectele din lemn, iar primele inscripții pe metal au fost găsite în mormintele din Altai și datează de acum aproximativ 4000 de ani înaintea erei noastre. Surse scrise și găsite în Egipt scot în evidență faptul că trandafirul a fost cunoscut încă din timpul domniei lui Ramses al II-lea (sec XII Î.E.N.). Egiptenii foloseau trandafirul la pregătirea balsamurilor utilizate pentru îmbălsămarea cadavrelor. La Herodot (sec V îen) și Teofrast (sec IV îen) sunt primii în ale căror lucrări s-au găsit date științifice despre trandafir. Teofrast este primul care descrie trandafiri cu 5, 12, 20 sau chiar 100 petale. Apa de trandafiri și petalele se folosesc în industria alimentară la prepararea lichiorurilor, dulceței, ș.a.m.d.

În terapeutică se folosesc petalele- Rose petalum și uneori rădăcina- Rose radix. Descriere: nu se întâlnește decât cultivat. Este un arbust multianual. Rădăcinile adventive, care se formează din lăstarii îngropați, ca unic mijloc de înmulțire, pe rădăcina proprie a trandafirului pentru ulei volatil, sunt maronii și ajung la adâncimea de 3-5 m, creând astfel posibilitatea de asigurare a plantelor cu apa necesară. Tulpina apare în primul an de vegetație și este formată din lăstarul pornit din mugurii de la noduri. Lăstarul este verde ierbos sau roșu cafeniu și are ghimpi diferiți ca mărime, ascuțiți, aproape drepți, colorați în roșu aprins, care cu timpul devin bruni. Creșterea lăstarilor este strâns legată de umiditatea din sol. Frunzele de pe lăstar sunt dispuse în spirală, fiind prinse cu un peduncul lung de circa 10 cm, de formă cilindrică, având pe partea inferioară, dispuși într-un singur rând, ghimpi mici, puternic îndoiți înapoi. Frunza este compusă din 5-7 foliole de formă ovală, cu vârf ascuțit și baza rotunjită, dublu zimțate pe margine, având dimensiuni medii de 5 cm lungime și circa 3 lățime, iar culoarea verde închis pe partea superioară și verde albicios pe cea inferioară. Nervațiunea este intens ramificată, cea superioară adâncită, iar cea inferioară puternic proeminentă. Structura frunzei, cere permite pierderea până la 45% din maximum de apă ce se poate acumula și sistemul radicular profund dau trandafirului însușirea de rezistență deosebită la secetă. Mugurii ca și frunzele, se formează succesiv pe lăstari, o dată cu creșterea acestora. În a doua jumătate a anului lăstarii, își opresc creșterea în lungime, dar se ramifică formând scheletul tufei. Apariția acestor ramificații are loc în partea superioară a lăstarului și este strâns legată de formarea florilor și deci a producției pentru anul următor. Uneori apar lăstari vegetativi care pornesc din partea inferioară a tufei și ajung la 1-2 m înălțime. Florile sunt grupate în inflorescențe sub formă de panicul, situat în vârful ramurilor florifere și din care pornesc primăvara timpuriu 5 frunze. Diametrul florilor complet deschise este de 4-5 cm, iar greutatea medie de 2,5 g. Pedunculii florali au lungimea

1315


de 3-5 cm, sunt acoperiți cu mulți ghimpi moi, ce conțin glande rezinifere, lipicioase. Caliciul are forma ovală și este de asemenea acoperit cu ghimpi și glande. Corola este formată din petale colorate în roz. Numărul petalelor dintr-o floare este diferit pe aceiași tufă și variază între 18-36. Într-o secțiune transversală a petalei se observă că epiderma superioară și cea inferioară sunt formate din celule mari, acoperite de membrană. Celulele din epiderma superioară au forma piramidală, fiind așezate cu vârful în sus. Înaintea înfloritului petalele din mugurele floral sunt îndoite în jos, astfel încât pereții vârfului celulelor piramidale sunt lipiți. În momentul deschiderii butonului floral, vârful celulelor piramidale se desface. Acest proces continuă până în momentul în care celulele din epiderma inferioară își pierd turgescența, mugurele se deschide, rupându-se legătura celulelor din epiderma superioară și determinând astfel pierderea uleiului volatil. Staminele sunt în număr de până la 120. Două treimi din polenul care se formează pe antere este fertil, având forma rotundă, iar 1/3 este steril, de formă oval alungită. În gineceul florii de trandafir se află circa 40-45 ovare. Înflorește la sfârșitul lui mai și începutul lunii iunie. Fructul fals, la maturitate are culoarea roșie cărămizie, rămâne pe ramură, se usucă și primăvara cade. Semințele germinează într-o perioadă foarte lungă 4-6 luni. Compoziția chimică: se utilizează florile de trandafir. Flores Rosae damascena. Uleiul volatil se găsește în cantitate foarte mică 0,03-0,06%, în epiderma superioară a petalelor și este compusul principal din florile de trandafir proaspete. Se solidifică la 10-23 grade Celsius și este format din 2 părți: eleoptenul, partea volatilă și stearoptenul, partea care se solidifică la temperatura menționată. În compoziția uleiului volatil de trandafir s-au identificat până în prezent 39 de compuși diferiți, formați din alcooli terpenici alifatici liberi, din care cei mai importanți, care dau calitatea uleiului sunt: 1-citronelolul, geraniol și nerol. Se mai găsesc alfa și beta pinen, camfen, hexanol, mircen, felandren,

limonen, cineol, p-cimen, acetat de hexil, nonadecan, linalol, acetat de linail, ș.a. Eleoptanul, în care intră toți compușii menționați, reprezintă 80% din uleiul volatil iar 20% este stearoptenul care este un amestec de hidrocarburi saturate solide. În flori pe lângă uleiul volatil s-au mai izolat flavone, taninuri, antocianozide, zaharuri, rășini, ceruri, etc. Acțiune farmacologică: Uleiul volatil are acțiune astringentă și antimicotică, dar este puțin folosit în terapeutică. Petalele au influență foarte eficientă în dizenterie, în diaree sub formă de ceaiuri. Dă rezultate foarte bune la micozele sugarilor. Rădăcinile ajută la diminuarea calculilor renali. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afte, diaree, gripă, guturai, micoze bucale, răni. Preparare și administrare: - 1-2 lingurițe de petale se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi, în cazul diareei sau al afecțiunilor interne. Se pot consuma până la 3 luni zilnic, de asemenea se pot consuma cu diferite alte plante medicinale. - 50 g petale se pun la 250 ml apă clocotită. Se lasă apoi 15 minute și se strecoară. Se adaugă 200 g miere. Se agită bine înainte de întrebuințare. Se poate folosi la badijonări bucale folosind un bețișor cu vată muiat în această soluție sau se aplică extern într-un strat subțire. - 100 g petale se pun cu 100 ml alcool de peste 90 grade și 900 ml oțet de 9 grade alimentar. Se lasă timp de 5 zile și apoi se strecoară prin tifon dublu prin presare puternică pentru a ieși principiile active din petale. Este foarte bun la frecții corporale în răceli și gripe. Mod de administrare pe afecțiuni: Afte - 50 g petale se pun la 250 ml apă clocotită. Se lasă apoi 15 minute și se strecoară. Se adaugă 200 g miere. Se agită bine înainte de întrebuințare. Se poate folosi la badijonări bucale folosind un bețișor cu vată muiat în această soluție sau se aplică extern într-un strat subțire. Diaree 2 lingurițe de petale mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi în cazul diareei.

1316


Gripă, guturai - 1-2 lingurițe de petale se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi, în cazul diareei sau al afecțiunilor interne. Se pot consuma de asemenea cu diferite alte plante medicinale. - 100 g petale se pun cu 100 ml alcool de peste 90 grade și 900 ml oțet de 9 grade alimentar. Se lasă timp de 5 zile și apoi se strecoară prin tifon dublu prin presare puternică pentru a ieși principiile active din petale. Este foarte bun la fricționări corporale în răceli și gripe. Micoze bucale - 50 g petale se pun la 250 ml apă clocotită. Se lasă apoi 15 minute și se strecoară. Se adaugă 200 g miere. Se agită bine înainte de întrebuințare. Se poate folosi la badijonări bucale folosind un bețișor cu vată muiat în această soluție sau se aplică extern într-un strat subțire. Răni - 2 lingurițe de petale mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot face spălături pentru efectul antibiotic sau chiar cataplasme. Această plantă are și un bun efect cicatrizant.

1317


TREI FRAȚI PĂTAȚI - 1

Viola tricolor Fam. Violaceae. Denumiri populare: albăstrea, barbaîmpăratului, buruiană de spurcăciune, buruiană de nouă daruri, catifeluțe, călțunași de câmp, cârligei, corosică, flori-domnești, frățiori, ghizd, gușa găinii, lămâioară, mălcez, măschioare sălbatice, micșunele, pansele-sălbatice, panseluțe, panseluțe de câmp, puizea, soră cu frate, tămâioară, topirași, toporași, viorea. În tradiția populară: ceaiul din tulpinile florifere se lua contra tusei și pentru curățirea sângelui și de asemenea la toate afecțiunile pielii. Toată planta se folosea ca diuretic depurativ și expectorant. În unele sate din Munții Apuseni, se fierbea cu prune uscate și se lua contra durerilor de stomac. În multe părți, decoct se folosea și la spălături pentru leucoree. Era un leac frecvent pentru bube dulci și alte boli de piele. Rădăcina se dădea la copiii mici să o roadă pentru a le crește dinții. Răspândire: Este originară din Europa, Asia Occidentală și Africa de Sud, deci concomitent din mai multe locuri.

Descriere: este o plantă anuală, înaltă de 8- 15 cm de culoare verde închisă. Tulpinile sunt simple sau ramificate, unghiulare acoperite cu peri scurți, drepți și distribuiți uniform. Frunzele inferioare (ovale) sunt lungi de 1-3 cm și late de 0,5-2 cm și au pe margini 2-6 dințișori obtuzi, iar cele superioare au pețiolul mai scurt, cu limbul mai îngust. La baza frunzelor se observă prezența unor stipele lungi, până la 3 cm, penate, cu lobul terminal mai mare. Florile au un diametru de maxim 1,5 cm, apar câte una pe tulpină. Florile hermafrodite, cu simetrie bilaterală de tipul 5, sunt lung pedunculate, cu caliciul din 5 sepale prevăzute fiecare cu câte un apendice membranos la bază. Corola din 5 petale, dintre care 4 sunt îndreptate în sus și a 5-a în jos. Petalele superioare sunt de culoare violacee, petalele laterale de culoare galben-deschisă, iar petala inferioară galbenă. Androceul este alcătuit din 5 stamine, iar fructul o capsulă. Planta este foarte răspândită prin ogoare izlazuri, pe marginea locurilor cultivate, prin lunci umede și prin fânețe de munte. Mare iubitoare de lumină și de umiditate, uneori formează, acolo unde găsește condiții propice, adevărate lanuri colorate și delicate. În zona câmpiei, florile au o culoare galben deschis ca lămâie, cu pete albe către interior. La munte culoarea ei specifică este albastru spre violet, cu mijloc galben. Înflorește de la sfârșitul lui mai și până în septembrie. Se întrebuințează părțile aeriene (Herba Violae trinitas sau Herba Jaceae sau Herba trinitas), recoltate în timpul înfloririi cu ajutorul unei foarfeci sau un cuțitaș pentru a nu smulge planta. La câmpie unde poate crește până la 40 cm este nevoie de cuțit sau seceră pentru recoltare. Produsul are un miros caracteristic, iar gustul este mucilaginos, amărui. Se usucă în strat subțire în locuri bine aerisite pentru a nu mucegăi. Este o plantă care conține multă apă, așa încât este nevoie de ventilație în procesul de uscare. Prin uscare dintr-un kg de plantă se obține doar 120-150 de grame de produs uscat. Compoziție chimică: se întrebuințează părțile aeriene (Herba Violae tricoloris sau Herba Jaceae sau Herba Trinitas), conține: saponine triterpeni-

1318


ce, rutina, rutezidă, alcaloizi, violina, heterozidă, salicilat de metil, derivați de esteri și ai acidului metil-salicilic, pigmenți antocianici, vitaminele C, A, tanin, beta-caroten, gume, săruri, ulei volatil. Acțiune farmacologică: expectorant fluidificând secrețiile bronhice fiind un foarte bun antiastmatic, expectorant puternic, emolient, colagog mediu, crește diureza și drenează bila, catalizează eliminarea produșilor de dezasimilație, diuretic, depurativ puternic, laxativ ușor, emetic (vomitiv), antialergic puternic, stimulează activitatea rinichilor, sudorific, elimină toxinele. Cosmetică este bun în curățirea pielii de dermatoze, eczeme, urticarii, coșuri, furuncule, acnee, transformând tenul cu probleme într-o piele catifelată și rozalie. Acțiunea expectorantă este comparabilă cu cea a plantei exotice Ipecacuanha (Cephaelis ipecacuanha) recunoscută ca una dintre cele mai valoroase plante din lume în tratarea afecțiunilor respiratorii. Intră în componența ceaiurilor depurativ și pectoral nr 2. Se folosesc la următoarele afecțiuni: acnee juvenilă, acnee rozacee, afecțiuni renale, afecțiuni dermatologice cronice, alergii cutanate, alergii de diferite etiologii, alergie respiratorie, astm alergic, astm bronhic, atopie, boli respiratorii cronice, bronșite astmatiforme, bronșită și astm alergic, bronșită tabacică, bube dulci, cancer de sân, cancer pulmonar, ciroză hepatică, cistită, constipații, constipație cronică, cosmetică, deficiențe imunitare, dermatoze rebele la alte tratamente, eczeme chiar la sugari, edeme asociate bolilor cardiovasculare, epilepsie la copii, furunculoză, gută, hepatită, hemoroizi, herpes, hipertensiune arterială, imunitate scăzută, inflamații gastro-intestinale, infecții alimentare, intoxicații diverse, iritații vaginale, insuficiență renală, leucoree, leziuni de tuberculoză, lupus eritematos, predispoziție la răceli și gripe, psoriazis, reumatism cronic degenerativ, rinită alergică, rino-sinuzite, sclerodermie, scleroză multiplă (adjuvant), scrofuloză, secreții vaginale, tabagism, tuberculoză cutanată, tumori benigne, tuse, tuse cu secreții muco-purulentă, tuse convulsivă, urticarii, varice.

Precauții și contraindicații: Deși este o plantă atât de puternică, Trei-frațipătați este aproape lipsită de reacții adverse. Singurele probleme care pot apărea sunt legate de supradozare. În cazul în care se iau zilnic mai mult de 18 g la adulți sau de 4 g la copiii de 4-12 ani, pot apărea fenomene neplăcute cum ar fi vărsăturile, diareea, stările de greață și inapetența, mai rar iritațiile la nivelul pielii. Preparare și administrare: Suc proaspăt - se poate obține numai din planta proaspăt culeasă care se spală apoi se trece prin storcătorul de fructe. Se poate lua câte 1 linguriță de suc diluat de 3-4 ori pe zi. Dacă se obține mai mult pentru a nu se altera se pune în sticluțe închise la culoare și deasupra se pune puțin alcool și apoi se poate păstra la frigider până la 30 de zile. Infuzie: - 1 linguriță de plantă se va pune la 250 l apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se vor consuma 3 ceaiuri pe zi. Infuzie combinată: 2 linguri de frunze și flori uscate, nemăcinate (doar mărunțite puțin), se pun la o cană (250 ml) de apă la înmuiat de seara până dimineața. A doua zi se filtrează licoarea rezultată (care nu este altceva decât un macerat), iar planta rămasă se opărește cu încă o cană de apă. După ce se lasă să se răcească vreme de o jumătate de oră la temperatura camerei, această infuzie se filtrează. La sfârșit, se combină maceratul cu infuzia răcită. Se beau 3-4 căni de ceai pe zi, pe stomacul gol. Infuzie concentrată: - 4 lingurițe de plantă mărunțită se va pune la 250 l apă clocotită și se acoperă pentru 10 minute. Din acest ceai după strecurare se va consuma câte o lingură la 3-4 ore. Pulbere: - Praf de plantă uscată obținut cu râșnița de cafea se va lua câte un vârf de cuțit de trei ori pe zi. Se ține sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite. Tinctură din 50 g de plantă măcinată. Se pun cu 250 l alcool alimentar de 70o . Se țin timp de 15 zile la temperatura camerei agitându-se des. Se strecoară și se pun la rece în sticle mai mici. Pentru afecțiunile de mai sus se vor lua de 3 ori pe zi între 10 picături și 20 picături (1 linguriță) diluate cu puțină apă.

1319


Cataplasma - iarba uscată se macină cu ajutorul râșniței electrice de cafea. Din pulberea rezultată se iau 2-3 linguri, care se pun într-un vas și se adaugă apă călduță, amestecând încontinuu, până când se formează o pastă. Se aplică pe locul afectat, unde se ține vreme de o oră, apoi se îndepărtează și se lasă pielea să se usuce la aer. Acțiunea expectorantă este comparabilă cu cea a plantei exotice Ipecacuanha (Cephaelis ipecacuanha) recunoscută ca una dintre cele mai valoroase plante din lume în tratarea afecțiunilor respiratorii. Este bine ca un tratament naturist să înceapă cu o cură de cel puțin 7 zile cu această plantă pentru curățirea organismului și deci pentru o mai ușoară acțiune a plantelor mai puternice care se vor folosi în special la afecțiunile grave. Mod de administrare pe afecțiuni: Acnee juvenilă - pentru tratarea cu succes a acestei afecțiuni prezentă în foarte multe cazuri în special la tineri, este util să se facă un tratament cu următorul preparat: se macină fin cu râșnița de cafea Trei-frați-pătați, Mușețel flori (Matricaria Chamomilla) și Pelin (Artemisia absinthum). Toate plantele trebuie să fie uscate și se pun în părți egale. În cazul în care este vorba despre un ten mai gras cu exces de sebum se va introduce și Salvie (Salvia officinalis). Se amestecă praful în părți egale cu puțină apă călduță, până se formează o pastă care se va aplica pe ten și se ține pentru 30 de minute, după care se spală cu apă călduță. Se poate face în cazurile mai grave de 2 ori pe zi. Ca să fie mai ușor se poate tăia dintr-o pânză o mască. Se decupează numai o deschidere la gură și la nas. Se pune pe această pânză pasta și se aplică pe față. Are un efect excepțional de puternic, ajutând să dispară și cele mai rebele cazuri de acnee. Se poate lua și intern câte 3 căni de infuzie pe zi. Acnee rozacee - se poate face tratamentul de la acneea juvenilă, și în plus se va căuta să se reducă greutatea corporală și se va consuma cât mai multe legume și fructe pentru vitamine naturale. Extern se va putea aplica mască cu Salvie (Salvia officinalis) și intern dacă vârsta este sub 30 de ani se poate lua și Crețișoară (Allchemila vulgaris), iar dacă este peste 30 de ani se va lua Mielărea (Vitex agnus -castus), preferabil în ambele cazuri pulbere

câte o linguriță de 3 ori pe zi, înaintea meselor cu 15 minute, o perioadă de 30 zile urmată de 7 zile de pauză după care se poate relua. Afecțiuni renale - se recunoaște faptul că Treifrați-pătați este una dintre plantele cu efecte excepțional în ceea ce privește diureza, deci fiind o plantă diuretică este indicată în toate afecțiunile renale. Se va consuma câte 2-3 căni de infuzie zilnic o perioadă de 30 zile urmată de 7 zile de pauză după care se poate relua încă o dată sau chiar de mai multe ori tratamentul. Afecțiuni dermatologice cronice - de mii de ani această plantă este renumită pentru toate afecțiunile dermatologice. Se macină planta cu râșnița de cafea apoi se umezește puțină apă ca să formeze o pastă care se poate aplica local simplu sau pusă pe un pansament. Se ține pentru 2 ore apoi se spală cu un ceai din plante cu acțiune antibiotică pentru toate afecțiunile dermatologice. Alergii cutanate - se face un tratament cu 3 Frați pătați, sub formă de infuzie combinată din care se bea câte un litru pe zi, vreme de măcar 30 de zile. Suplimentar se face cataplasmă din iarbă de 3 frați pătați și flori de Mușețel (Matricaria chamomilla) astfel: cele două plante măcinate sub formă de pulbere se amestecă în proporții egale. Din amestecul de pulberi rezultate se iau 2-3 linguri care se pun într-un vas și se adaugă apă călduță, amestecând încontinuu, până când se formează o pastă. Această pastă se aplică pe locul afectat, unde se ține vreme de o oră, apoi se îndepărtează și se lasă pielea să se usuce la aer. Se repetă tratamentul intern și extern zilnic, până când simptomele cutanate ale alergiei dispar. Acest tratament este recomandat și contra atopiei în general. Alergii de diferite etiologii - toți cei care la contactul cu polenul sau cu praful strănută, au urticarii pe piele, senzație de sufocare, cărora le curge nasul și ochii ar trebui să încerce măcar o dată cura cu infuzie combinată de Trei frați pătați. Vreme de 1-2 luni, se bea 2-4 căni pe zi, pe stomacul gol. Planta are un efect de reglaj imunitar foarte eficient, previne reacțiile alergice și le diminuează intensitatea. Mecanismul antialergic nu este deocamdată explicat, dar este cert că Trei frați pătați este, pe termen lung, printre cele mai eficiente plan-

1320


te din lume pentru prevenirea reacțiilor alergice. Alergie respiratorie - se țin cure de 45-60 de zile, timp în care se iau câte 4 lingurițe de pulbere de Trei frați pătați pe zi. De regulă, cura cu această plantă este bine să se înceapă cu cel puțin 30 de zile înaintea polenizării sau a altor situații în care pacientul este nevoit să intre în contact cu alergenii la care este sensibil. Curele succesive de Trei frați pătați (cu o pauză de 2-4 săptămâni între ele) au un efect încă greu de explicat prin prisma cunoștințelor actuale. Această plantă este un puternic detoxifiant, anihilează radicalii liberi din sânge, ajută la intensificarea tranzitului intestinal și a diurezei, acțiuni terapeutice complexe, ce au ca rezultantă acțiunea sa antialergică. Astm alergic - în această afecțiune indiferent că este de origine alergică, infecțioasă sau tabacică, etc, administrarea de Trei frați pătați are efecte terapeutice extraordinare. Planta ajută la diminuarea secrețiilor bronșice și la eliminarea lor din plămâni, grăbește procesele de vindecare, împiedică suprainfecțiile și nu în ultimul rând, previne apariția crizelor de astm. Se administrează pulberea câte o linguriță de 4 ori pe zi, în cure de 30-60 de zile, urmate de 10-21 de zile de pauză. Astm bronhic - persoanele care suferă de bronșită cronică sau care au avut episoade de astm vor face la fiecare schimbare de anotimp o cură în care se bea infuzie de Trei frați pătați, câte 1 cană de 3 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de 3-4 săptămâni. Infuzia se bea îndulcită cu miere de salcâm dacă nu aveți contraindicații. 4 categorii de principii active (terpene, flavonoide, saponine și metilsalicilați) s-au dovedit a fi extrem de active în lupta cu această afecțiune, considerată de către unii medici incurabilă. Se iau câte 4-6 lingurițe de pulbere de Trei frați pătați pe zi, vreme de 30 de zile, urmate de alte 10 zile de pauză, după care tratamentul se reia. Administrarea de Trei frați pătați are efecte expectorante (ajută la eliminarea excesului de secreții din arborele bronșic), antispastice, antialergice, ajutând la combaterea și mai ales la prevenirea crizelor de astm. Atopie - se face un tratament cu 3 Frați pătați, sub formă de infuzie combinată din care se bea câte un litru pe zi, vreme de măcar 30 de zile. Suplimen-

tar se face cataplasmă din iarbă de 3 frați pătați și flori de Mușețel (Matricaria chamomilla) astfel: cele două plante măcinate sub formă de pulbere se amestecă în proporții egale. Din amestecul de pulberi rezultate se iau 2-3 linguri care se pun într-un vas și se adaugă apă călduță, amestecând încontinuu, până când se formează o pastă. Această pastă se aplică pe locul afectat, unde se ține vreme de o oră, apoi se îndepărtează și se lasă pielea să se usuce la aer. Se repetă tratamentul intern și extern zilnic, până când simptomele cutanate ale alergiei dispar. Acest tratament este recomandat și contra atopiei în general. Boli respiratorii cronice - se va consuma pulbere câte 1 linguriță de 3 ori pe zi, fiind foarte eficientă în toate afecțiunile respiratorii, având efect antibiotic, emolient și expectorant. Se poate face un tratament de 30 de zile urmat de o pauză de 7 zile, după care se poate relua. Se poate folosi și împreună cu alte plante în funcție de afecțiune. Bronșite astmatiforme, bronșită și astm alergic, bronșită tabacică - în această afecțiune indiferent că este de origine alergică, infecțioasă sau tabacică, etc, administrarea de Trei frați pătați are efecte terapeutice extraordinare. Planta ajută la diminuarea secrețiilor bronșice și la eliminarea lor din plămâni, grăbește procesele de vindecare, împiedică suprainfecțiile și nu în ultimul rând, previne apariția crizelor de astmă. Se administrează pulberea câte o linguriță de 4 ori pe zi, în cure de 30-60 de zile, urmate de 10-21 de zile de pauză. Bube dulci - se va face în acest caz un amestec de plante din Cimbru (Tymus vulgaris) și Trei-frațipătați în părți egale. Plantele uscate se macină cu râșnița de cafea și apoi se umezesc și se pun pe locurile afectate. Se pot umezi cu puțină apă caldă. Se face de 2 ori pe zi. Este un tratament foarte simplu dar care are un efect deosebit în afecțiunile cutanate. Cancer de sân - în iarba de 3 Frați pătați au fost descoperite niște mici proteine, denumite ciclotide, care s-au dovedit a fi un inamic extrem de puternic al tumorilor maligne. Pur și simplu, aceste principii active atacă selectiv doar celulele maligne, distrugându-le, conform unui studiu al medicilor de la un institut de cercetări din Upsala, Suedia, dat

1321


publicității în anul 2004. Ca adjuvant în tratarea cancerului de sân, se recomandă pulberea de Treifrați-pătați, câte 6 lingurițe pe zi, administrată vreme de 30 de zile, după care se fac 7 zile de pauză, iar apoi tratamentul se reia. Cancer pulmonar - în medicina tradițională chineză, două plante aparținând aceleiași familii: Trei-frați-pătați (Viola tricolor) și Vioreaua asiatică (Viola yedoensis) sunt folosite cu un succes extraordinar pentru tratarea acestei afecțiuni și a bolii canceroase în general. Studii foarte recente, făcute la „Laboratorul de Stat pentru Fitochimie“ din Yunnan, China, au arătat că, într-adevăr, iarba de Trei-frați pătați la fel ca și surata sa, Vioreaua asiatică, conțin substanțe extrem de puternice, cu acțiune citostatică (este vorba despre aceleași ciclotide descoperite și de studiul suedez). Efectul ciclotidelor extrase din plantele din această familie este atât de puternic, încât foarte mulți specialiști afirmă că următoarea generație de citostatice va fi fabricată pe baza acestor substanțe. Contra cancerului pulmonar, se administrează în mod tradițional pulberea de Trei frați pătați, câte 6 lingurițe pe zi, în cure de 3 luni, urmate de 3-4 săptămâni de pauză. Același tratament s-a dovedit eficient și în tratarea cancerului gastric, precum și a cancerului intestinal. Ciroză hepatică - este una dintre afecțiunile la care această plantă aduce o serie de beneficii. În primul rând poate să refacă ficatul, și apoi să nu uităm că este o plantă care poate să elimine toxinele acumulate în organism. Se va lua sub formă de pulbere câte 1 linguriță de 3 ori pe zi, timp de 30 de zile, urmat de o pauză de 7 zile, după care se poate relua. Cistită - se administrează infuzia combinată, câte un litru pe zi, până la vindecare. Acest remediu are un efect antibacterian de intensitate moderată, însă cea mai importantă este acțiunea sa emolientă, diuretică și antiinflamatoare. Tratamentul cu Trei-frați-pătați este recomandat în special pentru reducerea durerilor și usturimii la urinare, pentru accelerarea vindecării, precum și pentru prevenirea recidivelor infecțiilor reno-urinare. Constipații, constipație cronică - se poate lua infuzie câte 3 căni pe zi. Suplimentar se poa-

te adăuga tinctură de Boz (Sambucus ebulus) în special sub formă de tinctură din rădăcină. Cosmetică - se va face în acest caz un amestec de plante din Cimbru (Tymus vulgaris) și Trei-frațipătați în părți egale. Plantele uscate se macină cu râșnița de cafea și apoi se umezesc și se pun pe locurile afectate. Se pot umezi cu puțină apă caldă. Se face de 2 ori pe zi. Este un tratament foarte simplu dar care are un efect deosebit în afecțiunile cutanate. Deficiențe imunitare - se poate consuma câte 3-4 căni de infuzie pe zi, care poate să întărească imunitatea organismului indiferent de vârstă, sex, etc. Dermatoze rebele la alte tratamente - se va face în acest caz un amestec de plante din Cimbru (Tymus vulgaris) și Trei-frați-pătați în părți egale. Plantele uscate se macină cu râșnița de cafea și apoi se umezesc și se pun pe locurile afectate. Se pot umezi cu puțină apă caldă. Se face de 2 ori pe zi. Este un tratament foarte simplu dar care are un efect deosebit în afecțiunile cutanate. Cimbrul are un efect antibiotic extrem de puternic mai ales în combinație cu Trei-frați-pătați. Eczeme chiar la sugari - se macină planta uscată cumpărată de la magazinele de profil și se macină cu râșnița de cafea. Se umezește cu apă și se aplică pe locul afectat. Se ține 2 ore apoi se spală cu un ceai din plante. Se lasă apoi descoperit. Este un tratament foarte eficient chiar și pentru eczema de scutece. Edeme asociate bolilor cardiovasculare - se folosește infuzia câte 1- 1,5 litri pe zi, deoarece planta aceasta contribuie nu numai ca diuretic ci și pentru o serie de alte efecte benefice în bolile de circulație, ajutând printre altele la diminuarea ateroamelor și chiar la eliminarea lor din organism. Epilepsie la copii - se administrează câte o jumătate de linguriță de pulbere de Trei-frați-pătați, de 3 ori pe zi. La adulți doza se mărește de 2-3 ori. Este un tratament simplu, extrem de răspândit în medicina populară din Marea Britanie și din țările din nordul Europei. Sunt cunoscute cazuri în care administrarea acestei plante a dus la ameliorarea (sub aspectul reducerii intensității crizelor) și, uneori chiar la dispariția cestei afecțiuni. Mecanismul

1322


prin care această plantă acționează în această boală, este însă, complet necunoscut, la ora actuală nu există nici măcar ipoteze în acest sens. Furunculoză - se poate face în acest caz două tratamente. În prima fază, cea de colectare a puroiului se vor aplica cataplasme calde, în schimb la faza de după spargere și eliminarea puroiului pentru cicatrizarea locală se vor aplica cataplasme reci. Gută - primăvara și toamna se țin cure de câte 30 de zile, timp în care se administrează infuzie de Trei frați pătați, câte un litru pe zi, băut în mai multe reprize, pe nemâncate. Această plantă are efecte depurative puternice, mobilizând toxinele (inclusiv sărurile acidului uric) și ajutând la eliminarea lor din organism. De asemenea are efecte antiinflamatoare articulare și antioxidante. Hepatită - este una dintre afecțiunile la care această plantă aduce o serie de beneficii. În primul rând poate să refacă ficatul, și apoi să nu uităm că este o plantă care poate să elimine toxinele acumulate în organism. Se va lua sub formă de pulbere câte 1 linguriță de 3 ori pe zi, timp de 30 de zile, urmat de o pauză de 7 zile, după care se poate relua. Hemoroizi - se poate intern să se consume câte 3-4 căni de infuzie pe zi și extern se poate aplica cataplasmă locală, în fiecare zi după defecare. Herpes - intern se poate lua sub formă de infuzie sau tinctură. Se vor bea 3-4 căni de infuzie pe zi. Din tinctură se va lua 1 linguriță diluată, tot de 3-4 ori pe zi. Această plantă este una dintre puținele plante care are efect de distrugere a unor viruși, inclusiv a Herpesului simplex. Se poate face un tratament de 30 de zile pentru distrugerea virusului. Hipertensiune arterială - se administrează pulberea de Trei-frați-pătați, câte o linguriță de 4 ori pe zi, în cure de 4 săptămâni, urmate de alte 2-3 săptămâni de pauză. Această plantă ajută la reglarea tensiunii arteriale prin efectul ei diuretic, dar și prin acțiunea sa la nivelul sistemului nervos central. Se pare că administrarea de Trei-frați-pătați ajută la prevenirea infarctului miocardic, având efecte anti-sclerotice și prevenind formarea cheagurilor de sânge. Imunitate scăzută - se ia câte 1 linguriță de

pulbere de plantă de 3 ori pe zi cu 15 minute înainte de mesele principale. Ajută foarte mult la reglarea imunității organismului. Se poate face un tratament de 30 de zile urmat de 7-14 zile pauză și se poate relua. În cazul copiilor sub 4 ani nu se va da dar de la 4 ani la 14 ani vor lua o jumătate de linguriță de 3 ori pe zi. Inflamații gastro-intestinale - se consumă sub două forme la alegere: pulbere sau infuzie. Pulberea se va lua 1 linguriță de 3 ori pe zi, iar infuzie câte 3-4 căni. În ambele cazuri se va lua înainte de masă. Are și efect calmant intestinal datorită efectului emolient și ajută la dispariția inflamațiilor. Se va putea face un tratament de 30 zile urmat de 7 zile de pauză. Se poate lua și cu alte plante asociat. Infecții alimentare - se recomandă infuzia de Trei-frați-pătați, câte un litru, sau chiar 1,5 litri pe zi, până la dispariția simptomelor. Acest remediu s-a dovedit un antibiotic surprinzător de puternic contra unor bacterii (cum ar fi -Campylobacter jejuni) care produc infecții gastro- intestinale. Mai mult tratamentul cu această plantă are efecte protectoare și asupra mucoaselor tubului digestiv, protejându-le de agresiunile bacteriene. Intoxicații diverse - se folosește rădăcina uscată de Trei-frați-pătați, din care se ia 1-4 g, în doză unică. Dacă se administrează rădăcina umedă, proaspăt culeasă se pot lua până la 8 g. Acest remediu conține o substanță numită violină, care are efecte vomitive și purgative foarte puternice și rapide, ajutând la eliminarea promptă a substanțelor toxice din tubul digestiv, până la ajungerea la o unitate spitalicească. Iritații vaginale - se vor face spălături vaginale cu această plantă. Se preferă infuzia mai concentrată. Are efect de calmare vaginală, distruge și o serie de microbi patogeni și nu distruge flora bacteriană normală. Este bine însă să se pună în acest caz și câteva picături de lămâie, deoarece acidul citric ajută la menținerea acidității vaginale. Se poate face 7 zile consecutiv. Insuficiență renală - se va consuma 3 căni de infuzie pe zi, o perioadă de 30 de zile, urmat de 7 zile pauză, după care se poate relua. Este indicată pentru efectul diuretic și pentru faptul că ajută la

1323


eliminarea a o serie de toxine din organism, prin urină. Leucoree - se face o infuzie combinată foarte concentrată, din 4 linguri de plantă mărunțită la o cană de apă. Se fac spălături vaginale o dată pe zi, vreme de șapte zile la rând. Este un tratament cu efecte antibacteriene puternice, care ajută la refacerea epiteliilor lezate de infecție, la reducerea senzației de jenă și de usturime. Leziuni de tuberculoză - infuzie câte 3-4 căni pe zi. Se va face tratament o perioadă de 30 zile urmat de o pauză de 14 zile. Această plantă contribuie la suportarea mai ușor a tratamentului medicamentos de către pacient și la eliminarea toxinelor din organism, nu la vindecarea de boală. Lupus eritematos - se face un tratament intern cu pulbere de Trei-frați-pătați, din care se ia câte o linguriță de 4-6 ori pe zi, în cure de 40 de zile, urmate de alte 10 zile de pauză, după care administrarea se reia. Nu se poate afirma că acest tratament vindecă sigur afecțiunea, dar corelat cu un regim lacto-vegetarian cu multe crudități, cu administrarea unor remedii cum ar fi lăptișorul de matcă, mugurii de Coacăz negru (Ribes nigrum), Lemnul dulce (Glicyrrhiza glabra), are efecte spectaculoase de ameliorare a simptomelor. Pneumonie - se administrează infuzia combinată, câte 3 căni pe zi și în plus se face gargară cu acest preparat. Principiile active din această plantă au efecte emoliente, reducând iritația la nivelul căilor respiratorii, au efecte antitusive directe și antiinflamatoare. Acest tratament se recomandă ca adjuvant în pneumonie. Predispoziție la răceli și gripe - se ia câte 1 linguriță de pulbere de plantă de 3 ori pe zi cu 15 minute înainte de mesele principale. Ajută foarte mult la reglarea imunității organismului. Se poate face un tratament de 30 de zile urmat de 7-14 zile pauză și se poate relua. În cazul copiilor sub 4 ani nu se va da dar de la 4 ani la 14 ani vor lua o jumătate de linguriță de 3 ori pe zi. Psoriazis - pe leziuni se aplică compresă sau chiar cataplasmă care se ține pentru 2 ore preferabil dimineața și seara. Intern se va lua 1 linguriță de pulbere cu 15 minute înainte de mese. Se va face tratament o perioadă de 30 zile, urmat de 14

zile de pauză. Extern contribuie la refacerea pielii și intern la eliminarea toxinelor din organism. Reumatism cronic degenerativ - primăvara și toamna se țin cure de câte 30 de zile, timp în care se administrează infuzie de Trei frați pătați, câte un litru pe zi, băut în mai multe reprize, pe nemâncate. Această plantă are efecte depurative puternice, mobilizând toxinele (inclusiv sărurile acidului uric) și ajutând la eliminarea lor din organism. De asemenea are efecte antiinflamatoare articulare și antioxidante. Rinită alergică, rino-sinuzite - indiferent dacă este vorba de o afecțiune pe fond alergic sau una pe fond infecțios, cura internă cu infuzie combinată de Trei-frați-pătați (2 căni pe zi) vă va ajuta. Dar planta poate fi folosită și extern. Se recomandă aspirații nazale, făcute astfel: în jumătate de pahar cu infuzie concentrată se pune un sfert de linguriță de sare grunjoasă. Se amestecă bine, se pune în căușul palmei soluția și se aspiră cu o nară, apoi se repetă procedeul cu cealaltă nară. Sclerodermie - contra acestei afecțiuni se face o cură cu tinctură de Trei frați pătați din care se administrează câte o linguriță de 4 ori pe zi, pe o perioadă de 3 luni, urmată de o lună de pauză, după care tratamentul se reia. Suplimentar, se aplică o dată la două zile o cataplasmă cu iarba de Treifrați-pătați, pe zonele afectate. Tratamentul intern și extern are puternic efect depurativ, antioxidant și imuno-modulator și este de un real ajutor în această afecțiune autoimună. Scleroză multiplă (adjuvant) - infuzie câte 3 căni pe zi, o perioadă de 30 de zile ajută ca tratamentul afecțiunii să fie suportat mai ușor și totodată la eliminarea toxinelor din organism. Scrofuloză - se consumă infuzie, câte 3-4 căni pe zi cu 15 minute înaintea meselor principale. Acest tratament contribuie la eliminarea toxinelor din organism. Se poate asocia și cu alte plante dar va trebui să se aplice comprese externe cu această plantă care ajută la tratamentul de bază. Secreții vaginale - se face o infuzie combinată foarte concentrată, din 4 linguri de plantă mărunțită la o cană de apă. Se fac spălături vaginale o dată pe zi, vreme de șapte zile la rând. Este un tratament cu efecte antibacteriene puternice, care

1324


ajută la refacerea epiteliilor lezate de infecție, la reducerea senzației de jenă și de usturime. Se poate asocia și cu Salvie (Salvia officinalis). Tabagism - este preferabil în acest caz să se folosească tinctura câte 1 linguriță diluată la 100 ml de apă cu 15 minute înainte de mesele principale. Se va putea face o perioadă de 30 de zile. Acest tratament contribuie la eliminarea toxinelor din organism acumulate datorită fumatului, dar nu diminuează dorința de fumat. Pentru a diminua dorința de fumat se va înmuia capătul țigării care se prinde în puțină tinctură, și apoi când se fumează se va inhala fum de la tinctură. Se poate de asemenea picura tinctură pe țigară și apoi să se fumeze. Fumată această țigară lasă un gust grețos în gură. Tuberculoză cutanată - se va face în acest caz un amestec de plante din Cimbru (Tymus vulgaris) și Trei-frați-pătați în părți egale. Plantele uscate se macină cu râșnița de cafea și apoi se umezesc și se pun pe locurile afectate. Se pot umezi cu puțină apă caldă. Se face de 2 ori pe zi. Este un tratament foarte simplu dar care are un efect deosebit în afecțiunile cutanate. Cimbrul are un efect antibiotic extrem de puternic mai ales în combinație cu Trei-frați-pătați. Tumori benigne - se aplică cataplasmă pe locul tumorii și se ține pentru 2 ore. Se face de 2 ori pe zi. De asemenea intern se poate lua 3-4 căni de infuzie care va contribui la diminuarea tumorii și în unele cazuri chiar la dispariția lor. Tuse, tuse cu secreții muco-purulentă, tuse convulsivă - se administrează infuzia combinată, câte 3 căni pe zi și în plus se face gargară cu acest preparat. Principiile active din această plantă au efecte emoliente, reducând iritația la nivelul căilor respiratorii, au efecte antitusive directe și antiinflamatoare. Acest tratament se recomandă ca adjuvant în pneumonie. Urticarii - toți cei care la contactul cu polenul sau cu praful strănută, au urticarii pe piele, senzație de sufocare, cărora le curge nasul și ochii ar trebui să încerce măcar o dată cura cu infuzie combinată de Trei frați pătați. Vreme de 1-2 luni, se bea 2-4 căni pe zi, pe stomacul gol. Planta are un efect de reglaj imunitar foarte eficient, previne reacțiile alergice și le diminuează intensitatea. Meca-

nismul antialergic nu este deocamdată explicat, dar este cert că Trei frați pătați este, pe termen lung, printre cele mai eficiente plante din lume pentru prevenirea reacțiilor alergice. Varice - infuzie câte 3-4 căni pentru o perioadă de 30 de zile va contribui la curățirea organismului de toxine și implicit la refacerea venelor afectate de dilatații. Se poate asocia și cu alte tratamente, eventual cu Castan sălbatec (Aesculus hippocastanus) sub formă de extract care se găsește la toate magazinele de profil și se administrează conform indicațiilor producătorului.

TREI FRAȚI PĂTAȚI - 2

Viola odorata Fam. Violaceae. Descriere: plantă ierboasă cu flori mici și mai spălăcite, decât cea tricoloră. Crește pe ogoare, izlazuri, marginea drumurilor, locuri cultivate. În tradiția populară: are aceleași întrebuințări ca Viola Tricolor, cu care se confundă și pe care o substituie, fiind mai la îndemână.

1325


TREI RÂI

Hepatica nobilis Fam. Ranunculaceae. Denumiri populare: popâlnic, popâlniculiepuresc. În tradiția populară: planta este cunoscută ca având efecte pozitive în bolile de ficat, de unde și numele de hepatica. Descriere: plantă ierboasă micuță, acoperită de perișori. Frunzele sunt împărțite în trei lobi, rămân verzi și în anotimpul rece. Flori albastre, trilobate, solitare, cu petale mari. Înflorește în martie-aprilie. Răspândire: crește în flora spontană din zonele mai înalte, chiar montane, preferând terenurile calcaroase. Compoziție chimică: conține anemonină, protoanemonină, zaharuri, taninuri. Acțiune farmacologică: proprietățile plantei au fost puțin studiate. Toxicologie: Această plantă poate fi toxică datorită compușilor săi.

1326


TRIFOI ALB

Trifolium repens Fam. Leguminosae. Denumiri populare: iarba muncilor, poală albă, trifoi mare alb. Descriere: plantă erbacee perenă. Rădăcină pivotantă, ramificată cu nodozități. Tulpină repentă, glabră, ramificată, cu rădăcini adventive la noduri. Frunze trifoliate, glabre, pețiol lung, cu foliole subsesile, obovate, adesea cu o pată albicioasă sau liliachie în formă de V, pe margine mai mult sau mai puțin dințate. Stipele membranoase, albe-gălbui. Flori albe grupate câte 20-50 în capitule globuloase. Caliciul slab-bilabiat, alb-verzui, cu 10 nervuri verzi. Corola cu vexil eliptic, liber, androceu cu 10 stamine. Gineceul cu ovar cu 5-6 ovule. Înflorire VX. Fructe, păstăi mici, comprimate, cu 3-4 semințe ovate, galbene sau brune deschis. În tradiția populară: din flori se făcea un ceai pentru durerile de stomac. Planta întreagă se folosea contra leucoreei. La Năsăud se fierbea vin cu flori de mălin alb și flori albe (Parnasia palustris), se bea dimineața, înainte de prânz. În zonele înalte pentru leucoree se folosea orice fel de trifoi în special cel sălbatec. Se mai punea în băi pentru copiii slabi ca să se întărească tot trifoi făcut decoct. Compoziție chimică: saponozide triterpenice, flavonoizi, ulei volatil, substanțe minerale, etc.

Acțiune farmacologică: tonic, antiinflamator, decongestiv, fortifiant, tonic, calmant al durerilor. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: convalescență, dureri gastro-intestinale, gripă, hemoroizi, leucoree, răceli. Preparare și administrare: - 1 linguriță de flori se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi în cazul răcelilor, gripelor, pentru acțiunea emolientă. - 1 linguriță de flori în amestec cu plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se folosește la cataplasme pentru calmarea durerilor. Sau intern pentru calmarea durerilor abdominale se pot consuma 2-3 căni pe zi. - 2 lingurițe de plantă mărunțită (flori) se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se va strecura. Se poate consuma 2-3 căni pe zi. - O mână de plantă mărunțită se va pune la 2 litri de apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară și se folosește la diferite spălături călduț. Util la leucoree sau alte afecțiuni aplicat extern. Mod de administrare pe afecțiuni: Convalescență - 2 lingurițe de plantă mărunțită (flori) se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se va strecura. Se poate consuma 2-3 căni pe zi. Dureri gastro-intestinale - 1 linguriță de flori în amestec cu plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se folosește la cataplasme pentru calmarea durerilor. Sau intern pentru calmarea durerilor abdominale se pot consuma 2-3 căni pe zi. Gripă - 1 linguriță de flori se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi în cazul răcelilor, gripelor, pentru acțiunea emolientă. Hemoroizi - O mână de plantă mărunțită se va pune la 2 litri de apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară și se folosește la diferite spălături călduț. Util la leucoree sau alte afecțiuni aplicat extern. Leucoree - 1 linguriță de flori în amestec cu

1327


plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se folosește la cataplasme pentru calmarea durerilor. Su intern pentru calmarea durerilor abdominale se pot consuma 2-3 căni pe zi. Răceli - 1 linguriță de flori se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi în cazul răcelilor, gripelor, pentru acțiunea emolientă.

1328


TRIFOI ROȘU

Trifolium pratense Fam. Leguminosae. Denumiri populare: bujorul vițelului, capul dracului, capul popii, cănăcei, ciucurul popii, ciucurul voinicului, luhăr, tirifoi, trahoi, trifoi sălbatec, trifoi turcesc, trifoiul calului. În tradiția populară: plantă furajeră ca și cel alb. Ceaiul din tulpini florifere se lua contra tusei. Se mai folosea la băi contra reumatismului. În unele zone înalte se folosea Trifolium alpestre numit tot trifoi roșu. Datorită celor trei frunze ale sale, trifoiul roșu a fost considerat, încă înainte de creștinism, o plantă magică. Druizii și celții credeau că e „sfântă“, iar la romani, ea reprezenta simbolul solar al verii. În epoca creștină, catolicii considerau trifoiul planta Sfintei Treimi. Legenda spune că Sf. Patrick, sfântul național al irlandezilor, I-ar fi convins pe aceștia să renunțe la păgânism cu ajutorul unui trifoi, pe frunzele căruia a făcut să apară Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt, crescuți din aceiași tulpină. Așa se explică de ce trifoiul este un simbol al steagului irlandez. Și pe ferestrele catedralelor gotice este reprezentat frecvent trifoiul și anume sub forma unei cruci care are capetele brațelor terminate cu 3 frunze. Și în România există, în cimitirele vechi, cruci cu braț terminat în treflă. În Evul Mediu, frunzele trifoiului au devenit un simbol al iubirii eterne, atât pământești cât și

divine. Ca plantă medicinală și furajeră s-a răspândit în secolul XVIII, pierzându-și semnificația magică. Descriere: plantă erbacee, perenă, cu tulpina de 15-40 cm. Frunzele trifoliate, cu foliolele ovale sau eliptice, întregi sau ușor denticulate. Florile sunt roșii-purpurii, rar albe dispuse în capitule globuloase singuratice. Crește prin pășuni, fânețe și cultivat pe diferite locuri. În terapeutică se folosesc capitule florale- Flores trifolii pratense. Compoziție chimică: florile conțin saponozide triterpenice în cantitate mai mare, flavonoizi, ulei volatil, proteine, albumină, grăsimi, caroten, celuloză, substanțe minerale, etc. Vitaminele: A, C, D. Acțiune farmacologică: antiinfecțioase, antitusive, antimicotice, antiastmatice, antireumatice, antiemetice, emolient, antiinflamator, diuretic. Se poate folosi foarte bine și la urticarie și alergii, Limitează infecțiile, elimină crizele de astmă, ajută la durerile reumatice, înlătură colicile. Curăță organismul de toxine fiind util în gută, spondiloză, reumatism. Limitează sau suprimă infecțiile, previne și elimină crizele caracteristice astmului bronșic, previne și tratează reumatismul, reduce inflamațiile mucoaselor și înlătură colicile. Atenționare! Trifoiul roșu este bine să fie evitat în administrarea în sarcină sau atunci când se vrea conceperea unui copil, căci există posibilitatea producerii avortului. Trifoiul roșu nu se va administra în cazul unor tratamente cu substanțe anticoagulante, deoarece se pot produce hemoragii. Tratamentele interne cu această plantă nu se vor face simultan cu administrarea unor medicamente analgezice salicilate (aspirină). Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni uterine, anemie, astm, boli renale, cancer, cancer rectal, circulație periferică deficitară, colici abdominale, diaree, dismenoree, dureri reumatice, gută, inflamațiile mucoaselor, leucoree, lombosciatică, mâncărimi de piele, reumatism, sifilis, spondiloze anchilozantă, tuse, tuse persistentă, tuse convulsivă, urticarie. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni uterine - o mână de plantă uscată cu flori se pune la 2 litri de apă și se fierbe pentru

1329


10 minute apoi se strecoară în cadă unde se va sta pentru 30 minute la temperatura corpului zilnic. Din plantele fierte după strecurare și puse într-o bucată de pânză se pot aplica extern cataplasme, calde fiind utile la calmarea durerilor. -In cancerul rectal se fac clisme cu ceai de 2 ori pe zi. În cel genital spălături de 2 ori pe zi. Anemie - 200 g flori de trifoi se fierb 20 minute într-un litru de apă. Lichidul se lasă să se răcească 2 ore, cu florile înăuntru. Se strecoară și se îndulcește cu miere după gust. Este o băutură energizantă. Astm - 1 linguriță de flori mărunțite se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 3-4 căni în afecțiunile interne în special în tratarea tusei, diareei, boli renale și gută. Acționează ca emolient și diuretic. Boli renale - se prepară o infuzie dintr-o linguriță de flori uscate, peste care se toarnă 200 ml apă în clocot. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni zilnic. Cancer rectal - În cancerul rectal se fac clisme cu ceai de 2 ori pe zi. În cel genital spălături de 2 ori pe zi. Intern se poate consuma 2-3 căni pe zi din 1 linguriță de flori puse la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Circulație periferică deficitară - se pune o mână de plante la 1 litru de apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot face spălături sau comprese. Se poate asocia și cu hrean. Colici abdominale - se pune o mână de plante la 1 litru de apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot face spălături sau comprese. Cu plantele fierte se poate pune cataplasmă. Se aplică calde pentru calmarea durerilor, inclusiv la copii. Diaree - se prepară o infuzie dintr-o linguriță de flori uscate, peste care se toarnă 200 ml apă în clocot. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni zilnic. Dismenoree - 3-4 linguri de flori mărunțite se vor pune al 2 litri de apă. Se vor fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoară și se vor face spălături vaginale. Dureri reumatice - 100 g flori uscate se opăresc

cu 1 litru de apă clocotită. Se lasă să se răcească. Se strecoară și se aplică comprese pe locurile dureroase. Gută - se prepară o infuzie dintr-o linguriță de flori uscate, peste care se toarnă 200 ml apă în clocot. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni zilnic. Inflamațiile mucoaselor - 1 linguriță de flori mărunțite uscate se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se fac spălături în locurile afectate pentru calmarea inflamațiilor și o cicatrizare mai rapidă. Leucoree - 3-4 linguri de flori mărunțite se vor pune al 2 litri de apă. Se vor fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoară și se vor face spălături vaginale. Lombosciatică - 100-200 g de plantă mărunțită se va pune la 5 litri de apă. Se va fierbe timp de 5 minute apoi se va strecura în cadă. Se fac frecții ușoare în cadă la spondiloze, chiar anchilozante, obținându-se ameliorări evidente. Se vor face zilnic. În cadă se va sta minimum 30 minute. Este bine să se facă consecutiv 20-30 de zile în fiecare seară. Pentru că după baie este foarte bine să se așeze bolnavul în pat. Mâncărimi de piele - 4 linguri de plantă se vor pune la 500 ml de oțet și se țin timp de 8 zile. Se strecoară. Se folosește extern în mâncărimi de piele sau alte afecțiuni. Reumatism - 100-200 g de plantă mărunțită se va pune la 5 litri de apă. Se va fierbe timp de 5 minute apoi se va strecura în cadă. Se fac frecții ușoare în cadă la spondiloze, chiar anchilozante, obținându-se ameliorări evidente. Se vor face zilnic. În cadă se va sta minimum 30 minute. Este bine să se facă consecutiv 20-30 de zile în fiecare seară. Pentru că după baie este foarte bine să se așeze bolnavul în pat. Sifilis -3-4 linguri de flori mărunțite se vor pune al 2 litri de apă. Se vor fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoară și se vor face spălături vaginale. Spondiloze anchilozante - 100-200 g de plantă mărunțită se va pune la 5 litri de apă. Se va fierbe timp de 5 minute apoi se va strecura în cadă. Se fac frecții ușoare în cadă la spondiloze, chiar anchilozante, obținându-se ameliorări evidente. Se vor

1330


face zilnic. În cadă se va sta minimum 30 minute. Este bine să se facă consecutiv 20-30 de zile în fiecare seară. Pentru că după baie este foarte bine să se așeze bolnavul în pat, la căldură. Tuse - se prepară o infuzie dintr-o linguriță de flori uscate, peste care se toarnă 200 ml apă în clocot. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni zilnic. Tuse persistentă - 1 linguriță de flori mărunțite se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 3-4 căni în afecțiunile interne în special în tratarea tusei, diareei, boli renale și gută. Acționează ca emolient și diuretic. Tuse convulsivă - 1 linguriță de flori mărunțite se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se mai pun 4-5 cuișoare. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 3-4 căni în afecțiunile interne în special în tratarea tusei, diareei, boli renale și gută. Acționează ca emolient și diuretic. Urticarie - 4 linguri de plantă se vor pune la 500 ml de oțet și se țin timp de 8 zile. Se strecoară. Se folosește extern în mâncărimi de piele sau alte afecțiuni.

TRIFOIAȘ

Trifolium campestre Fam. Leguminosae. Denumiri populare: buruiană de mărină. Descriere: trifoi cu flori galbene care crește prin fânețe, pășuni, locuri cultivate. În tradiția populară: ceaiul din tulpinile florifere se lua contra tusei și a răcelii. Fierte în apă ori plămădite în țuică tare, se foloseau contra diareei. În ținutul Neamțului, era foarte căutat de femei, fiind întrebuințat de mătrice și contra durerilor ce însoțesc menstruația, numite și mărină de fire, de aceia se numește buruiană de mărină.

1331


TRIFOIȘTE DE BALTĂ sau TRIFOIUL DE BALTA

Menyanthes trifoliata Fam. Gentinaceae. Denumiri populare: bobul-broaștei, plumânare, trei frați, trifoi amar, trifoi de baltă, trifoi de lac. În tradiția populară: ceaiul sau decoctul din frunze se lua, în bolile de plămâni. Se mai folosea ca tonic și antiscorbutic. Plămădită în rachiu se lua înaintea mesei pentru a mări pofta de mâncare. Ceaiul din foi se întrebuința contra frigurilor și limbricilor. Descriere: este o specie caracteristică locurilor umede, mlaștinilor, turbăriilor, crescând din Delta Dunării până în regiunile montane ale țării. În pământ are un rizom dispus orizontal, ramificat și verde, din vârful căruia se dezvoltă pe două rânduri frunzele. Frunzele la bază au o teacă care înconjoară rizomul și sunt prevăzute cu un pețiol lung, cilindric, iar limbul este alcătuit din trei foliole mari, ovale. Florile frumoase albe-roze, mai multe la un loc, sunt așezate la vârful unui peduncul lung care pleacă de la baza frunzelor. Structural floarea este alcătuită pe tipul 5, regulată și hermafrodită, cu caliciu și corola gamopetală, iar cele 5 stamine au anterele roșii-violacee. Înflorește din aprilie până în iunie.

Recoltare: se utilizează frunzele (Folium Trifolii fibrinii sau Folium Menyantidis) recoltate în timpul înfloririi. Compoziție chimică: frunzele conțin trifolinăun trifoliozid echivalent cu 3- galactozid- camferol, loganină (un glicozid amar identic cu meliatina), gentianină (un alcaloid prezent în gențiană), o substanță amară glicozidică: meniantina care la hidroliză dă fructoză și meniantol. Heterozidă amară, hiperină, ulei gras, ulei volatil, acid fosforic, enzime, săruri minerale, etc. Acțiune farmacologică: tonic amar-eupeptic foarte util în toate formele de dispepsie- tinctură 1-1,5 g pe doză. Emenagog, antitiroidian, febrifug, stimulează funcțiile hepatice, produce echilibru neuro-vegetativ, ajută la apariția menstrelor întârziate. Ajută digestia. Stimulează funcțiile hepatice, le echilibrează pe cele neurovegetative, favorizează procesele digestive, mărește acțiunea hipoglicemiantă a adrenalinei, este un bun tonic, stimulează pofta de mâncare. Mai are efecte semnificative în dispepsi de natură diferită, dar este la fel de indicat și în cazul bolilor de plămâni sau contra limbrcilor. Se folosește la următoarele afecțiuni: afecțiuni hepatice, afecțiuni neuro-vegetative, afecțiuni tiroidiene, anorexie, astm, febră, hepatite. Preparare și administrare: - Se va folosi pulbere de frunze obținută prin măcinarea plantei cu râșnița de cafea. Se va lua un vârf de cuțit de 3 ori pe zi sub limbă. Se va ține timp de 10 minute după care se înghite. Este util în afecțiunile hepatice, inclusiv hepatită cronică și epidemică. - O linguriță de praf de plantă (obținut cu râșnița de cafea) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se va consuma câte o cană înainte de mesele principale. Ajută și ca tonic digestiv și combate stările de febră. - La un litru de vin se va pune 50 g de plantă mărunțită. Se va ține 8 zile după care se strecoară. Se poate folosi câte o lingură înainte de mesele principale cu 15 minute pentru stimularea poftei de mâncare. - Se va pune 3 lingurițe de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute.

1332


Se strecoară și planta se folosește la cataplasme pe gât. Util în afecțiunile tiroidiene. Ceaiul se va bea cu înghițituri mici în decursul zilei. - Frunzele uscate sau proaspete fierte în apă pentru 5 minute reduc febra și setea. Planta are de asemenea proprietăți diuretice și ar trebui u5tilizată de persoane ce sufere de gută și reumatism deoarece conține săruri oxalice. - Pentru astm bronșic se fac țigări din frunze. - 20 g frunze mărunțite se pun la 500 ml alcool de 40 grade. Se lasă pentru 8 zile apoi se strecoară. În scopul revenirii poftei de mâncare se consumă câte 1 lingură cu 30 minute înaintea meselor. - În cosmetică, băile de picioare sau mâini cu 20 plantă mărunțită puse la 2 litri de apă clocotită, acoperite pentru 15 minute apoi strecurate se pot folosi pentru ca mâinile și picioarele să devină catifelate, mărind totodată circulația periferică, eliminând durerile și umflăturile picioarelor. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni hepatice - Se va folosi pulbere de frunze obținută prin măcinarea plantei cu râșnița de cafea. Se va lua un vârf de cuțit de 3 ori pe zi sub limbă. Se va ține timp de 10 minute după care se înghite. Este util în afecțiunile hepatice, inclusiv hepatită cronică și epidemică. Afecțiuni neuro-vegetative - O linguriță de praf de plantă (obținut cu râșnița de cafea) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se va consuma câte o cană înainte de mesele principale. Ajută și ca tonic digestiv și combate stările de febră. Afecțiuni tiroidiene - Se va pune 3 lingurițe de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute. Se strecoară și planta se folosește la cataplasme pe gât. Util în afecțiunile tiroidiene. Ceaiul se va bea cu înghițituri mici în decursul zilei. Anorexie - O linguriță de praf de plantă (obținut cu râșnița de cafea) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se va consuma câte o cană înainte de mesele principale. Ajută și ca tonic digestiv și combate stările de febră. Astm - Pentru astm bronșic se fac țigări din frunze.

Febră - O linguriță de praf de plantă (obținut cu râșnița de cafea) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se va consuma câte o cană înainte de mesele principale. Ajută și ca tonic digestiv și combate stările de febră. Hepatite - Se va folosi pulbere de frunze obținută prin măcinarea plantei cu râșnița de cafea. Se va lua un vârf de cuțit de 3 ori pe zi sub limbă. Se va ține timp de 10 minute după care se înghite. Este util în afecțiunile hepatice, inclusiv hepatită cronică și epidemică.

1333


TROSCOT

Polygonum aviculare Fam. Polygonaceae. Denumiri populare: hericică, iarba găinii, iarba noduroasă, iarba roșie, tarsoacă, târșoacă, troscovă, trăgănătoare, troscoțel, trotal. În tradiția populară: planta se folosea pentru colorarea firelor în albastru. Ceaiul din tulpinile florifere se bea contra răcelii și a bolilor de piept. Decoctul rădăcinilor sau tulpinilor se lua în boli de rinichi sau contra diareei. Cu tulpinile se făceau băi contra reumatismului. Fiert cu cicoare în lapte se bea de 3 ori pe zi, înainte de mese, contra vătămăturii. Ceaiul din rizomi și părțile aeriene se mai folosea contra hemoroizilor. Planta fiartă în vin se lua la săgetătură. Descriere: este o plantă ierboasă, anuală, mică care crește pe întreg teritoriul țării, prin locuri necultivate și cultivată. Are rădăcina pivotantă, iar tulpina adesea culcată pe pământ sau ascendentă este glabră, ramificată și acoperită cu frunze alterne până la vârf. Frunzele sunt mici, eliptice sau lanceolate, cu marginea ușor îndoită în jos, iar florile hermafrodite regulate, pentamere, așezate câte 3-5 la subțioara frunzelor, sunt mici, scurt pedunculate, de culoare alb-verzuie sau roșietică având

un periant simplu, petaloid, cu 5 piese dispuse într-un singur verticil, iar androceul din 8 stamine, fructul este o achenă. Înflorește din mai până în septembrie. În China se folosește de peste 2000 de ani pentru proprietățile sale diuretice. Recoltare: se folosesc părțile aeriene (Herba Polygoni aviculare sau Herba Centumnoidii sau Herba Homeriana sau Herba Sanguinalis) recoltate în timpul înfloririi prin smulgerea plantei și îndepărtarea rădăcinii. Compoziție chimică: avicularozidă, tanin, acid salicilic, gume, rezine, pigmenți flavonici, ceruri, mucilagii, săruri minerale, etc. Acțiune farmacologică: scade tensiunea fiind un hipotensiv moderat, remineralizant, astringent, antitusiv, antidiareic, hemostatică, diuretic, cicatrizantă, hipotensiv, antiinflamator. Se poate folosi ca remineralizant. Este diuretică, calmantă, laxativă, tonic aperitiv, cicatrizant. Mineralizantă în tratamentul tuberculozei pulmonare datorită acidului salicilic liber. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: afecțiuni cardio-vasculare, afecțiuni ginecologice, afecțiuni inflamatorii, afecțiuni metabolice, afecțiuni renale, afecțiunile vezicii urinare, albuminurie, anemie, anorexie, artrită, azotemie, bronșită, cancerul tubului digestiv, celulită, colici renale, convalescență, diabet, diaree, diaree tumorală, dispepsii, dizenterie, edeme cardio-renale, enterite, epistaxis, flebite, gastrite, gută, hemoptizii, hemoragii intestinale, hemoroizi, hipertensiune arterială, infecții urinare, insuficiență cardiacă, limfatism, litiază urinară, litiază biliară, menoragie, metroragii, obezitate, plăgi sângerânde, răni proaspete, retenție urinară, reumatism, tuberculoză pulmonară, tuberculoză ganglionară și renală, ulcer stomacal, uremie, varice. Precauții și contraindicații: Nu se recomandă pentru bolnavii cu inflamații acute ale rinichilor sau vezicii urinare. Troscotul în cantități mari întărește tonusul uterului și crește coagulabilitatea sângelui. Preparare și administrare: - 1-2 lingurițe de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minu-

1334


te, apoi se strecoară. Se consumă în cazul diareei, ulcer stomacal, gută, hemoragii intestinale până la 2-3 căni pe zi. Se poate consuma și în afecțiunile metabolice. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Se poate face și mai concentrat și atunci se diminuează cantitatea de ceai care se consumă pe zi. În cazurile de hemoragii se poate consuma concentrat 3-4 căni pe zi. Este util mai ales în cazul gutei, ulcerului stomacal sau afecțiunilor renale. - În cazul hemoragiilor se va pune 2-4 linguri de plantă la 250 ml apă. Se fierbe apoi 20 minute, sau chiar mai mult, pentru a fi concentrat, deoarece interesează doar extragerea taninului. Se strecoară și se tamponează sau se fac spălături la hemoragii. Așa se va lua și în cazul hemoptiziei. - 4 linguri de plantă se pun la macerat pentru 8 ore în 250 ml apă și apoi se strecoară. Se folosesc 2-3 căni pe zi, o perioadă de 3 luni de zile. Se poate folosi și în combinație cu alte plante. - 1-2 linguri de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi în tuberculoză ca adjuvant la tratament. - La un litru de vin de bună calitate se va pune 5 linguri de plantă mărunțită. Se va acoperi apoi pentru 8 zile, timp în care este bine să se agite zilnic, după care se strecoară. Se va consuma o lingură-un păhărel de 50 ml în afecțiunile inimii sau altele de mai sus. În special la hemoragii. - 500 g de plantă se pune la apă clocotită (5 litri) Se acoperă pentru 20 minute, apoi se strecoară în cadă. Se stă 30 minute. Foarte util la afecțiunile reumatice, ginecologice, etc. - Praf de plantă în amestec cu untură- 1 parte praf de plantă cu 2 părți untură se amestecă până se omogenizează. Se lasă apoi pentru 7 zile și se poate folosi la diferite dureri. Se unge local cu un strat subțire din crema astfel obținută. Este un tratament eficient pentru calmarea durerilor și cicatrizare. - 50 g de plantă mărunțită se pune cu 250 ml alcool de 70 grade. Se ține apoi în sticlă ermetic închisă la temperatura camerei pentru 15 zile, agi-

tând des pentru a se putea extrage principiile active din plantă. După 15 zile se strecoară și se pune în recipiente de capacitate mai mică de culoare închisă la rece. Se administrează câte 10 picături cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Se poate folosi o perioadă de 6 luni fără nici un efect advers, inclusiv extern la diferite dureri. Extern se pune pe o bucată de vată câteva picături și se aplică pe locul dureros. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni cardio-vasculare - 50 g de plantă mărunțită se pune cu 250 ml alcool de 70 grade. Se ține apoi în sticlă ermetic închisă la temperatura camerei pentru 15 zile, agitând des pentru a se putea extrage principiile active din plantă. După 15 zile se strecoară și se pune în recipiente de capacitate mai mică de culoare închisă la rece. Se administrează câte 10 picături cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Se poate folosi o perioadă de 6 luni fără nici un efect advers, inclusiv extern la diferite dureri. Extern se pune pe o bucată de vată câteva picături și se aplică pe locul dureros. Afecțiuni ginecologice - 500 g de plantă se pune la apă clocotită (5 litri) Se acoperă pentru 20 minute, apoi se strecoară în cadă. Se stă 30 minute. Foarte util la afecțiunile reumatice, ginecologice, etc. - La un litru de vin de bună calitate se va pune 5 linguri de plantă mărunțită. Se va acoperi apoi pentru 8 zile, timp în care este bine să se agite zilnic, după care se strecoară. Se va consuma o lingură-un păhărel de 50 ml în afecțiunile inimii sau altele de mai sus. În special la hemoragii. - În cazul hemoragiilor se va pune 2-4 linguri de plantă la 250 ml apă. Se fierbe apoi 20 minute, sau chiar mai mult, pentru a fi concentrat, deoarece interesează doar extragerea taninului. Se strecoară și se tamponează sau se fac spălături la hemoragii. Așa se va lua și în cazul hemoptiziei. - 4 linguri de plantă se pun la macerat pentru 8 ore în 250 ml apă și apoi se strecoară. Se folosesc 2-3 căni pe zi în cazurile cu hemoragii sau afecțiuni uterine. Afecțiuni inflamatorii - 50 g de plantă mărunțită se pune cu 250 ml alcool de 70 grade. Se ține

1335


apoi în sticlă ermetic închisă la temperatura camerei pentru 15 zile, agitând des pentru a se putea extrage principiile active din plantă. După 15 zile se strecoară și se pune în recipiente de capacitate mai mică de culoare închisă la rece. Se administrează câte 10 picături cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Se poate folosi o perioadă de 6 luni fără nici un efect advers, inclusiv extern la diferite dureri. Extern se pune pe o bucată de vată câteva picături și se aplică pe locul dureros. Afecțiuni metabolice - 500 g de plantă se pune la apă clocotită (5 litri) Se acoperă pentru 20 minute, apoi se strecoară în cadă. Se stă 30 minute. Foarte util la afecțiunile reumatice, ginecologice, etc. - 1-2 linguri de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi în tuberculoză ca adjuvant la tratament. - 1-2 lingurițe de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă în cazul diareei, ulcer stomacal, gută, hemoragii intestinale până la 2-3 căni pe zi. Se poate consuma și în afecțiunile metabolice. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Se poate face și mai concentrat și atunci se diminuează cantitatea de ceai care se consumă pe zi. În cazurile de hemoragii se poate consuma concentrat 3-4 căni pe zi. Este util mai ales în cazul gutei, ulcerului stomacal sau afecțiunilor renale. Afecțiuni renale - 50 g de plantă mărunțită se pune cu 250 ml alcool de 70 grade. Se ține apoi în sticlă ermetic închisă la temperatura camerei pentru 15 zile, agitând des pentru a se putea extrage principiile active din plantă. După 15 zile se strecoară și se pune în recipiente de capacitate mai mică de culoare închisă la rece. Se administrează câte 10 picături cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Se poate folosi o perioadă de 6 luni fără nici un efect advers, inclusiv extern la diferite dureri. Extern se pune pe o bucată de vată câteva picături și se aplică pe

locul dureros. Afecțiunile vezicii urinare - Praf de plantă în amestec cu untură- 1 parte praf de plantă cu 2 părți untură se amestecă până se omogenizează. Se lasă apoi pentru 7 zile și se poate folosi la diferite dureri. Se unge local cu un strat subțire din crema astfel obținută. Este un tratament eficient pentru calmarea durerilor și cicatrizare. Albuminurie - 1-2 linguri de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi în tuberculoză ca adjuvant la tratament. Anemie - La un litru de vin de bună calitate se va pune 5 linguri de plantă mărunțită. Se va acoperi apoi pentru 8 zile, timp în care este bine să se agite zilnic, după care se strecoară. Se va consuma o lingură-un păhărel de 50 ml în afecțiunile inimii sau altele de mai sus. În special la hemoragii. Anorexie - 50 g de plantă mărunțită se pune cu 250 ml alcool de 70 grade. Se ține apoi în sticlă ermetic închisă la temperatura camerei pentru 15 zile, agitând des pentru a se putea extrage principiile active din plantă. După 15 zile se strecoară și se pune în recipiente de capacitate mai mică de culoare închisă la rece. Se administrează câte 10 picături cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Se poate folosi o perioadă de 6 luni fără nici un efect advers, inclusiv extern la diferite dureri. Extern se pune pe o bucată de vată câteva picături și se aplică pe locul dureros. Artrită - 50 g de plantă mărunțită se pune cu 250 ml alcool de 70 grade. Se ține apoi în sticlă ermetic închisă la temperatura camerei pentru 15 zile, agitând des pentru a se putea extrage principiile active din plantă. După 15 zile se strecoară și se pune în recipiente de capacitate mai mică de culoare închisă la rece. Se administrează câte 10 picături cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Se poate folosi o perioadă de 6 luni fără nici un efect advers, inclusiv extern la diferite dureri. Extern se pune pe o bucată de vată câteva picături și se aplică pe locul dureros. Azotemie - 1-2 linguri de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi în tuberculoză ca adjuvant la tratament.

1336


Bronșită - 4 linguri de plantă se pun la macerat pentru 8 ore în 250 ml apă și apoi se strecoară. Se folosesc 2-3 căni pe zi, o perioadă de 3 luni de zile. Se poate folosi și în combinație cu alte plante. Cancerul tubului digestiv - 50 g de plantă mărunțită se pune cu 250 ml alcool de 70 grade. Se ține apoi în sticlă ermetic închisă la temperatura camerei pentru 15 zile, agitând des pentru a se putea extrage principiile active din plantă. După 15 zile se strecoară și se pune în recipiente de capacitate mai mică de culoare închisă la rece. Se administrează câte 10 picături cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Se poate folosi o perioadă de 6 luni fără nici un efect advers, inclusiv extern la diferite dureri. Extern se pune pe o bucată de vată câteva picături și se aplică pe locul dureros. Celulită - 500 g de plantă se pune la apă clocotită (5 litri) Se acoperă pentru 20 minute, apoi se strecoară în cadă. Se stă 30 minute. Foarte util la afecțiunile reumatice, ginecologice, etc. Colici renale - 50 g de plantă mărunțită se pune cu 250 ml alcool de 70 grade. Se ține apoi în sticlă ermetic închisă la temperatura camerei pentru 15 zile, agitând des pentru a se putea extrage principiile active din plantă. După 15 zile se strecoară și se pune în recipiente de capacitate mai mică de culoare închisă la rece. Se administrează câte 10 picături cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Se poate folosi o perioadă de 6 luni fără nici un efect advers, inclusiv extern la diferite dureri. Extern se pune pe o bucată de vată câteva picături și se aplică pe locul dureros. Convalescență - La un litru de vin de bună calitate se va pune 5 linguri de plantă mărunțită. Se va acoperi apoi pentru 8 zile, timp în care este bine să se agite zilnic, după care se strecoară. Se va consuma o lingură-un păhărel de 50 ml în afecțiunile inimii sau altele de mai sus. În special la hemoragii. Diabet - 1-2 lingurițe de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă în cazul diareei, ulcer stomacal, gută, hemoragii intestinale până la 2-3 căni pe zi. Se poate consuma și în afecțiunile metabolice. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la

250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Se poate face și mai concentrat și atunci se diminuează cantitatea de ceai care se consumă pe zi. În cazurile de hemoragii se poate consuma concentrat 3-4 căni pe zi. Este util mai ales în cazul gutei, ulcerului stomacal sau afecțiunilor renale. Diaree, diaree tumorală - 4 linguri de plantă se pun la macerat pentru 8 ore în 250 ml apă și apoi se strecoară. Se folosesc 2-3 căni pe zi, o perioadă de 3 luni de zile. Se poate folosi și în combinație cu alte plante. Eventual se indică Afin sau Stejar. Dispepsii - Praf de plantă în amestec cu untură1 parte praf de plantă cu 2 părți untură se amestecă până se omogenizează. Se lasă apoi pentru 7 zile și se poate folosi la diferite dureri. Se unge local cu un strat subțire din crema astfel obținută. Este un tratament eficient pentru calmarea durerilor și cicatrizare. Dizenterie - 4 linguri de plantă se pun la macerat pentru 8 ore în 250 ml apă și apoi se strecoară. Se folosesc 2-3 căni pe zi, o perioadă de 3 luni de zile. Se poate folosi și în combinație cu alte plante. Se va adăuga obligatoriu: Afin, Cerențel sau Stejar. Edeme cardio-renale - 50 g de plantă mărunțită se pune cu 250 ml alcool de 70 grade. Se ține apoi în sticlă ermetic închisă la temperatura camerei pentru 15 zile, agitând des pentru a se putea extrage principiile active din plantă. După 15 zile se strecoară și se pune în recipiente de capacitate mai mică de culoare închisă la rece. Se administrează câte 10 picături cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Se poate folosi o perioadă de 6 luni fără nici un efect advers, inclusiv extern la diferite dureri. Extern se pune pe o bucată de vată câteva picături și se aplică pe locul dureros. Enterite - Praf de plantă în amestec cu untură1 parte praf de plantă cu 2 părți untură se amestecă până se omogenizează. Se lasă apoi pentru 7 zile și se poate folosi la diferite dureri. Se unge local cu un strat subțire din crema astfel obținută. Este un tratament eficient pentru calmarea durerilor și cicatrizare. Epistaxis - 4 linguri de plantă se pun la macerat pentru 8 ore în 250 ml apă și apoi se strecoară. Se

1337


folosesc 2-3 căni pe zi, o perioadă de 3 luni de zile. Se poate folosi și în combinație cu alte plante. Se pot introduce și în nas câteva picături cu ajutorul unei pipete. Flebite - 50 g de plantă mărunțită se pune cu 250 ml alcool de 70 grade. Se ține apoi în sticlă ermetic închisă la temperatura camerei pentru 15 zile, agitând des pentru a se putea extrage principiile active din plantă. După 15 zile se strecoară și se pune în recipiente de capacitate mai mică de culoare închisă la rece. Se administrează câte 10 picături cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Se poate folosi o perioadă de 6 luni fără nici un efect advers, inclusiv extern la diferite dureri. Extern se pune pe o bucată de vată câteva picături și se aplică pe locul dureros. Gastrite - 1-2 linguri de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi în tuberculoză ca adjuvant la tratament. Gută - Praf de plantă în amestec cu untură- 1 parte praf de plantă cu 2 părți untură se amestecă până se omogenizează. Se lasă apoi pentru 7 zile și se poate folosi la diferite dureri. Se unge local cu un strat subțire din crema astfel obținută. Este un tratament eficient pentru calmarea durerilor și cicatrizare. - 1-2 lingurițe de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă în cazul diareei, ulcer stomacal, gută, hemoragii intestinale până la 2-3 căni pe zi. Se poate consuma și în afecțiunile metabolice. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Se poate face și mai concentrat și atunci se diminuează cantitatea de ceai care se consumă pe zi. În cazurile de hemoragii se poate consuma concentrat 3-4 căni pe zi. Este util mai ales în cazul gutei, ulcerului stomacal sau afecțiunilor renale. Hemoptizii, hemoragii intestinale - La un litru de vin de bună calitate se va pune 5 linguri de plantă mărunțită. Se va acoperi apoi pentru 8 zile, timp în care este bine să se agite zilnic, după care se strecoară. Se va consuma o lingură-un păhărel

de 50 ml în afecțiunile inimii sau altele de mai sus. În special la hemoragii. -În cazul hemoragiilor se va pune 2-4 linguri de plantă la 250 ml apă. Se fierbe apoi 20 minute, sau chiar mai mult, pentru a fi concentrat, deoarece interesează doar extragerea taninului. Se strecoară și se tamponează sau se fac spălături la hemoragii. Așa se va lua și în cazul hemoptiziei. Hemoroizi - Praf de plantă în amestec cu untură- 1 parte praf de plantă cu 2 părți untură se amestecă până se omogenizează. Se lasă apoi pentru 7 zile și se poate folosi la diferite dureri. Se unge local cu un strat subțire din crema astfel obținută. Este un tratament eficient pentru calmarea durerilor și cicatrizare. Hipertensiune arterială - 4 linguri de plantă se pun la macerat pentru 8 ore în 250 ml apă și apoi se strecoară. Se folosesc 2-3 căni pe zi, o perioadă de 3 luni de zile. Se poate folosi și în combinație cu alte plante. Se va asocia cu Păducel, Vâsc. Infecții urinare - 50 g de plantă mărunțită se pune cu 250 ml alcool de 70 grade. Se ține apoi în sticlă ermetic închisă la temperatura camerei pentru 15 zile, agitând des pentru a se putea extrage principiile active din plantă. După 15 zile se strecoară și se pune în recipiente de capacitate mai mică de culoare închisă la rece. Se administrează câte 10 picături cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Se poate folosi o perioadă de 6 luni fără nici un efect advers, inclusiv extern la diferite dureri. Extern se pune pe o bucată de vată câteva picături și se aplică pe locul dureros. Insuficiență cardiacă - 1-2 linguri de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi în tuberculoză ca adjuvant la tratament. Limfatism - 4 linguri de plantă se pun la macerat pentru 8 ore în 250 ml apă și apoi se strecoară. Se folosesc 2-3 căni pe zi, o perioadă de 3 luni de zile. Se poate folosi și în combinație cu alte plante. Litiază urinară - 50 g de plantă mărunțită se pune cu 250 ml alcool de 70 grade. Se ține apoi în sticlă ermetic închisă la temperatura camerei pentru 15 zile, agitând des pentru a se putea extrage principiile active din plantă. După 15 zile se

1338


strecoară și se pune în recipiente de capacitate mai mică de culoare închisă la rece. Se administrează câte 10 picături cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Se poate folosi o perioadă de 6 luni fără nici un efect advers, inclusiv extern la diferite dureri. Extern se pune pe o bucată de vată câteva picături și se aplică pe locul dureros. Litiază biliară - 50 g de plantă mărunțită se pune cu 250 ml alcool de 70 grade. Se ține apoi în sticlă ermetic închisă la temperatura camerei pentru 15 zile, agitând des pentru a se putea extrage principiile active din plantă. După 15 zile se strecoară și se pune în recipiente de capacitate mai mică de culoare închisă la rece. Se administrează câte 10 picături cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Se poate folosi o perioadă de 6 luni fără nici un efect advers, inclusiv extern la diferite dureri. Extern se pune pe o bucată de vată câteva picături și se aplică pe locul dureros. Menoragie, metroragii - La un litru de vin de bună calitate se va pune 5 linguri de plantă mărunțită. Se va acoperi apoi pentru 8 zile, timp în care este bine să se agite zilnic, după care se strecoară. Se va consuma o lingură-un păhărel de 50 ml în afecțiunile inimii sau altele de mai sus. În special la hemoragii. Obezitate - 1-2 lingurițe de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă în cazul diareei, ulcer stomacal, gută, hemoragii intestinale până la 2-3 căni pe zi. Se poate consuma și în afecțiunile metabolice. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Se poate face și mai concentrat și atunci se diminuează cantitatea de ceai care se consumă pe zi. În cazurile de hemoragii se poate consuma concentrat 3-4 căni pe zi. Este util mai ales în cazul gutei, ulcerului stomacal sau afecțiunilor renale. Plăgi sângerânde, răni proaspete - Praf de plantă în amestec cu untură- 1 parte praf de plantă cu 2 părți untură se amestecă până se omogenizează. Se lasă apoi pentru 7 zile și se poate folosi la

diferite dureri. Se unge local cu un strat subțire din crema astfel obținută. Este un tratament eficient pentru calmarea durerilor și cicatrizare. Retenție urinară - 1-2 linguri de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi în tuberculoză ca adjuvant la tratament. Reumatism - 50 g de plantă mărunțită se pune cu 250 ml alcool de 70 grade. Se ține apoi în sticlă ermetic închisă la temperatura camerei pentru 15 zile, agitând des pentru a se putea extrage principiile active din plantă. După 15 zile se strecoară și se pune în recipiente de capacitate mai mică de culoare închisă la rece. Se administrează câte 10 picături cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Se poate folosi o perioadă de 6 luni fără nici un efect advers, inclusiv extern la diferite dureri. Extern se pune pe o bucată de vată câteva picături și se aplică pe locul dureros. - 500 g de plantă se pune la apă clocotită (5 litri) Se acoperă pentru 20 minute, apoi se strecoară în cadă. Se stă 30 minute. Foarte util la afecțiunile reumatice, ginecologice, etc. Tuberculoză pulmonară, tuberculoză ganglionară și renală - 4 linguri de plantă se pun la macerat pentru 8 ore în 250 ml apă și apoi se strecoară. Se folosesc 2-3 căni pe zi, o perioadă de 3 luni de zile. Se poate folosi și în combinație cu alte plante. Ulcer stomacal - 1-2 lingurițe de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă în cazul diareei, ulcer stomacal, gută, hemoragii intestinale până la 2-3 căni pe zi. Se poate consuma și în afecțiunile metabolice. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Se poate face și mai concentrat și atunci se diminuează cantitatea de ceai care se consumă pe zi. În cazurile de hemoragii se poate consuma concentrat 3-4 căni pe zi. Este util mai ales în cazul gutei, ulcerului stomacal sau afecțiunilor renale. Uremie - 1-2 linguri de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă și se fierb pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi în tuberculoză

1339


ca adjuvant la tratament. - În cazul hemoragiilor se va pune 2-4 linguri de plantă la 250 ml apă. Se fierbe apoi 20 minute, sau chiar mai mult, pentru a fi concentrat, deoarece interesează doar extragerea taninului. Se strecoară și se tamponează sau se fac spălături la hemoragii. Așa se va lua și în cazul hemoptiziei. - 4 linguri de plantă se pun la macerat pentru 8 ore în 250 ml apă și apoi se strecoară. Se folosesc 2-3 căni pe zi în cazurile cu hemoragii sau afecțiuni uterine. Varice - 50 g de plantă mărunțită se pune cu 250 ml alcool de 70 grade. Se ține apoi în sticlă ermetic închisă la temperatura camerei pentru 15 zile, agitând des pentru a se putea extrage principiile active din plantă. După 15 zile se strecoară și se pune în recipiente de capacitate mai mică de culoare închisă la rece. Se administrează câte 10 picături cu 100 ml apă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Se poate folosi o perioadă de 6 luni fără nici un efect advers, inclusiv extern la diferite dureri. Extern se pune pe o bucată de vată câteva picături și se aplică pe locul dureros.

1340


TUIA

Thuja occidentalis, Thuja orientalis Fam. Cupressaceae. Descriere: speciile de tuia sunt arbori rășinoși, care cresc în România ca specii ornamentale cultivate. Sub denumirea de „tuia“ sunt prezentate ambele specii, sau numai Thuja occidentalis. Specia T. orientalis se identifică în mod curent prin denumirea populară de arborele vieții. Arborele vieții și tuia au frunze solzoase cu o gropiță îngustă și alungită pe spate, prezintă pseudobace (flori persistente, cărnoase care imită bacele) cu prelungiri în formă de coarne, au o creștere așcendentă și pot atinge o înălțime de 30 de metrii (tuia) sau 7 metrii (arborele vieții). Thuja orientalis, datorită taliei mai mici și a coroanei maleabile, poate fi plantată sub formă de garduri vii. Conotațiile simbolisticii terapeutice și spirituale ale acestui arbore sunt vechi, tămăduitorii și alchimiștii evului mediu numindu-l Arbor Vitae. Denumirea de arborele vieții (arbor vitae) derivă din Geneză. Se spune că Regele Solomon a construit templul din Ierusalim folosind lemn de tuia și piatră. În Egiptul antic tuia era considerată drept arbore sacru, fiind venerată. Vechii greci, egiptenii și chinezii foloseau tuia în terapeutică încă de acum 3000 de ani. Răspândire: Thuja orientalis este originară din China și Japonia, iar Thuja occidentalis provine din

America de Nord (sudul Canadei și nordul S.U.A.). În țările de origine, cele două specii formează păduri dense. Recoltare: se culeg proaspete terminațiile ramurilor solzoase Thujae folium precum și pseudofructele Thujae fructus pentru utilizare imediată. Acțiune farmacologică: Tinctura și infuzia prezintă efecte bacteriostatice, antivirale, antifungice, antitumorale, antireumatice, hipofoliculemiante. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: Tinctura și infuzia întăresc sistemul imunitar, ameliorează stările gripale, tratează înfecțiile incipiente ale aparatului respirator și completează tratamentele specifice reumatismului. Extern, cetina proaspătă se folosește pentru combaterea celulitei. Medicina tradițională chineză, folosește arborele vieții în tratamentul cancerului. Precauții și contraindicații: Atenție! Cetina speciilor de tuia se poate confunda cu cea a cetinei de negi, arbust deosebit de toxic. Preparare și administrare: Se administrează tinctură și infuzie.

1341


TULICHINĂ

Daphne mezereum Fam. Thymelaeaceae. Denumiri populare: afin sălbatec, cerlepciu, chiperul lupului, cleiță, clipsiu, cireașa lupului, dafin, dafin mic, lemn câinesc, liliac de pădure, liliac sălbatec, masalari, mălin sălbatec, piperul lupului, popionic, salbă moale, sălcuță, teiul lupului, tilichin, țapchin, țolul lupului. În tradiția populară: decoctul plantei sau al cojii se ținea călduț în gură, contra durerilor de dinți. Se mai folosea la băi contra reumatismului. Din ramuri și foi adunate toamna se făcea o fiertură, care se dădea contra viermilor intestinali. Sămânța pisată se lua contra tusei, pentru a ușura eliminarea sputei. Se folosea și la tratarea dermatitelor cronice, dureri reumatice și antihelmitic. Cu decoctul plantei se spălau vițeii care aveau păduchi. Descriere: este un subarbust lemnos, toxic, bine cunoscut ca plantă otrăvitoare. Înrădăcinare puternică. Tulpina puțin ramificată, înaltă până la 2 m, cu lujeri cenușii-verzui sau gălbui, glabri. Scoarța jupuită are miros neplăcut. Muguri alterni, ovo-conici verzi, îndepărtați de axă, cei floriferi globuloși, bruni îngrămădiți și desfăcuți la vârf. Frunze alterne oblong-obovate, glabre lungi de 3-8 cm, marginea întreagă, la vârf obtuze sau acute. Flori roz violacee, grupate câte 2-4 în fascicule sesile, apărând înaintea frunzelor. Perigon tubulos, actinimorf, tetramer, androceu din 8 stamine. Gineceu cu ovar monocarpelar scufundat într-un receptacul tubulos. Înflorire în lunile II-IV. Fruct bacă roșie.

Răspândire: este întâlnită frecvent în pădurile din zonele montane și submontane. Recoltare: coaja și fructele. Coaja se culege atunci când planta se află în plinătatea dezvoltării ei, adică cu puțin timp înainte de a înflori. Compoziție chimică: difnozid, umbeliferonă, dafnoretină (derivați cumarinici), mezerină (rezină cu proprietăți vezicante), ulei eteric, etc. Mezerina, care se găsește în coajă, are proprietăți cancerigene și este o substanță foarte otrăvitoare. Acțiune farmacologică: bun calmant al durerilor, dar se folosește numai sub supraveghere medicală. Fiind foarte toxice, preparatele de tulichină nu se administrează decât extern. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: dermatite cronice, dureri reumatice. Cu preparatele de tulichină se poate frâna procesul de îmbătrânire a pielii și se tratează diferite afecțiuni dermatologice. Rezultate pozitive se obțin, de asemenea, în terapii împotriva suferințelor reumatismale. Preparatele de tulichină sunt indicate și în tratamente împotriva nevralgiilor, a sciaticii, a durerilor pricinuite de curenții de aer reci. Industrie: extractele de tulichină sunt folosite la fabricarea unor medicamente. Toxicologie: planta este extrem de toxică, mai ales fructele și scoarța. Gustul iute și proprietățile vezicante fac să fie evitată de animale. Mezerina produce iritații ale pielii, tubului digestiv, rinichilor, sistemului circulator și nervos. Se intervine prin vomitive, analeptice cardiace și respiratorii. Atenție! Doza mortală pentru un copil este de 3-10 fructe (bace), pentru un porc 3 fructe (bace), pentru un câine 12 g scoarță, iar pentru un cal 30 g scoarță. Preparare și administrare: Preparatul cel mai des folosit în terapii cu tulichină este tinctura. - 1 parte de scoarță măcinată și 10 părți alcool de 70o . Se ține 15 zile pentru omogenizare, agitând des. Se strecoară. Se fac frecții pe locurile dureroase.

1342


Atenție să nu apară bășicuțe deoarece poate produce vezicații. Atenție! Nu se aplică pe pielea lezată.

1343


TURIȚĂ MARE

Agrimonia eupatoria Fam. Rosaceae. Denumiri populare: asprișoară, boitoreană, buruiană de friguri, canipoală, coada racului, cornățel, dubravnică, gălbenare de germe, leușteanul muntelui, lipici, mătcuță, scai mărunt, sora fragilor, turicioară, turiuță, turnicioară. În tradiția populară: planta plămădită în rachiu sau spirt se folosea la tăieturi, pentru oprirea sângelui. Din tulpini se făcea ceai care se bea în loc de apă, pentru gastrită. Ceaiul din părți aeriene se lua ca fortifiant cardiac, boli de ficat și fiere sau în afecțiuni renale. Ceai îndulcit cu miere pentru gargară în amigdalită. Ceaiul din frunze uscate se lua în boli de stomac. Descriere: este o plantă erbacee perenă, vivace, acoperită de peri abundenți fini, ce crește la noi prin păduri, prin poiene, pe marginea drumurilor, în locuri semiumbrite, cu umiditate destul de mare, în luminișuri, marginea pădurilor, drumurilor și livezilor, pe pajiști, de la șes până în etajul montan. Are un rizom scurt, târâtor, iar tulpina aeriană este

dreaptă, cilindrică sau cu coaste puțin proeminente și se termină cu inflorescențe neramificate. Frunzele dispuse altern, întrerupt imparipenate, lungi până la 15 cm, sunt formate din 5-9 foliole, dințate pe margini între care se găsesc 6-10 foliole mici. Florile, hermafrodite, regulate, sunt galben aurii. Fiecare floare are un caliciu dialipetal format din 5 piese, corola dialipetală, tot din 5 piese, androceul din 10 stamine, fructul o achenă prezentând la maturitate o coroană de ghimpi recurbați la vârf. Se poate găsi în toată Europa, începând din zona de câmpie și până la cea montană (1000 m) prin luminișuri, margini de pădure, livezi și pajiști ori la margine de drum. Înflorește din iunie până în septembrie. Recoltare: se întrebuințează părțile aeriene (Herba agrimoniae) recoltate în timpul înfloririi. Produsul are miros slab, gust astringent, amărui. Florile se culeg atunci când au culoarea galbenă, iar planta să nu fie mai înaltă de 25 cm și să nu aibă părți lemnoase. Compoziție chimică: tanin, substanțe amare, ulei eteric, bioxid de siliciu, acid ascorbic, acid nicotinic, cvercitrină, acid ursolic, vitamina C, K. Acțiune farmaco-dinamică: colagog, stimulând contracția vezicii biliare, excită secrețiile gastro-intestinale, astringent, antidiareic, elimină toxinele din organism, lizează calculii biliari. Se poate folosi în cazul alergiilor cu mâncărimi. Stimulează secreția biliară, provoacă pofta de mâncare, cicatrizant, dezinfectant. Stimulează sucurile gastrice fiind indicat chiar și la cancer, pentru revenirea atoniei stomacale după chimioterapie. Este mult folosit de către medicina populară contra tuberculozei. Ajută la vindecarea foarte eficientă a inflamației gâtului și mucoasei bucale. În fitoterapie se folosește partea aeriană recoltată la începutul înfloririi, fără tulpinile lignificate și fără fructe. Pentru tratarea cancerului tiroidei, etc. Intră în compoziția ceaiurilor antidiareic și hepatic nr 2. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: abcese, acnee, afecțiuni ale gâtului, afecțiuni ale cavității bucale, afecțiuni tegumentare, afonie, afte, alergii cu mâncărime, amigdalită, anemie, angină faringiană, anorexie, astmă, atonie gastrică sau bi-

1344


liară, boli de ochi, boli hepatice cronice, boli de piele, boli ale splinei, calculoză biliară, calculoză renală, cancerul pielii, cancerul tiroidian, colecistopatii cronice, congestii hepatice, conjunctivită, contuzii, diabet, diaree, diateze urice, dischinezie biliară, enterocolită, enterite catarale, faringite, flebite, gingivite, gripă, gută, hepatite, hemoptizie, hemoroizi, hipoaciditate gastrică, incontinență urinară, inflamații articulare, inflamații ale mucoaselor (gură, gât, faringe), laringite, litiază biliară, litiază renală, meteorism, mușcături de șerpi și insecte, plăgi, răni, reumatism cronic muscular și articular, sindrom azotemic, stări dispeptice, stomatite, tuberculoză, tulburări gastro-intestinale, tumori, ulcer gastro-duodenal, ulcer varicos, uremie, vaginită, varice, vomă cu sânge. Precauții și contraindicații: Atenție! Se va evita expunerea la soare în timpul curei. Atenție! Nu se folosește în sarcină și alăptare. Atenție! Nu se supradozează, putând provoca eliminări bruște de calculi, obturarea căilor biliare și renale, spasme puternice și colici biliare. Atenție! La doze mari planta poate provoca hipotensiune și variații ale glicemiei. Atenție! Nu se ia concomitent cu medicamentele hipertensive, deoarece le diminuează efectul. Preparare și administrare: - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Se poate face un tratament de 3 luni de zile urmate de o pauză de 15 zile. - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. - Băi de plante: 200 g plantă se pune la 5 litri de apă clocotită. Se acoperă pentru 30 minute, apoi se strecoară și se pune în cadă unde se va sta timp de 30 minute. Se face zilnic. - 4 linguri de plantă mărunțită se va pune la 1 litru de vin. Se ține timp de 8 zile apoi se strecoară. Se poate lua intern câte o lingură de 3 ori pe zi

la afecțiunile interne și extern se tamponează cu o vată. - Extern frunze mărunțite se pun în apă clocotită pentru 5 minute, apoi se aplică sub formă de cataplasmă caldă pe tumorile sau umflăturile tegumentare. - Alifie. 250 g untură de porc în care se pun 200 g plantă mărunțită. Se pune la încălzit până se topește grăsimea și apoi se acoperă pentru 12 ore, după care se reîncălzește și se strecoară. Se pune în recipiente mai mici la rece. Se folosește la diferite răni ungând în strat subțire de 2 ori pe zi. Mod de administrare pe afecțiuni: Abcese Acnee - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. Afecțiuni ale gâtului - infuzie și gargară după fiecare masă. Se pune pentru aceasta 2 lingurițe de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se face gargară de 3-4 ori pe zi sau după fiecare masă. Se pot face și băi cu plantă. Băi de plante: 200 g plantă se pune la 5 litri de apă clocotită. Se acoperă pentru 30 minute, apoi se strecoară și se pune în cadă unde se va sta timp de 30 minute. Se face zilnic. Afecțiuni ale cavității bucale - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. Afecțiuni tegumentare - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. Afonie - infuzie și gargară după fiecare masă. Se pune pentru aceasta 2 lingurițe de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se face gargară de 3-4 ori

1345


pe zi sau după fiecare masă. Se pot face și băi cu plantă. Băi de plante: 200 g plantă se pune la 5 litri de apă clocotită. Se acoperă pentru 30 minute, apoi se strecoară și se pune în cadă unde se va sta timp de 30 minute. Se face zilnic. Afte - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. Alergii cu mâncărime - Extern frunze mărunțite se pun în apă clocotită pentru 5 minute, apoi se aplică sub formă de cataplasmă caldă pe tumorile sau umflăturile tegumentare. - Alifie. 250 g untură de porc în care se pun 200 g plantă mărunțită. Se pune la încălzit până se topește grăsimea și apoi se acoperă pentru 12 ore, după care se reîncălzește și se strecoară. Se pune în recipiente mai mici la rece. Se folosește la diferite răni ungând în strat subțire de 2 ori pe zi. Amigdalită - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 23 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Se poate pune suc de lămâie și miere după gust dacă nu există contraindicații. Se poate face un tratament de 3 luni de zile urmate de o pauză de 15 zile. Anemie - infuzie 2-3 căni pe zi. Se consumă cu înghițituri mici. -1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 23 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Se indică pentru faptul că această plantă ajută la stimularea secrețiilor biliare. Angină faringiană - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Se poate pune suc de lămâie și miere după gust dacă nu există contraindicații. Se poate face un tratament de 3 luni de zile urmate de o pauză de 15 zile. Anorexie - infuzie 2-3 căni pe zi. - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 mi-

nute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Stimulând secrețiile biliare și stomacale produce și pofta de mâncare. Astm - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 23 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Se poate pune suc de lămâie și miere după gust dacă nu există contraindicații. Se poate face un tratament de 3 luni de zile urmate de o pauză de 15 zile. Atonie gastrică sau biliară - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. Boli ale splinei - infuzie 2-3 căni pe zi. Se consumă cu înghițituri mici. - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Boli de ochi - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. Boli hepatice cronice - infuzie 2-3 căni pe zi. Se consumă cu înghițituri mici. - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Se indică pentru faptul că ajută la o mai bună funcționare a vezicii biliare prin stimularea secrețiilor și curățirea canalelor. Boli de piele - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. - Extern frunze mărunțite se pun în apă cloco-

1346


tită pentru 5 minute, apoi se aplică sub formă de cataplasmă caldă pe tumorile sau umflăturile tegumentare. - Alifie. 250 g untură de porc în care se pun 200 g plantă mărunțită. Se pune la încălzit până se topește grăsimea și apoi se acoperă pentru 12 ore, după care se reîncălzește și se strecoară. Se pune în recipiente mai mici la rece. Se folosește la diferite răni ungând în strat subțire de 2 ori pe zi. Calculoză biliară - infuzie 2-3 căni pe zi. Nu se supradozează pentru că prin eliminarea masivă se poate produce blocajul biliar. - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Calculoză - infuzie 2-3 căni pe zi. Nu se supradozează pentru că prin eliminarea masivă se poate produce blocajul renal. Poate să apară în acest caz spasme bruște foarte dureroase. - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Pentru eliminarea calculilor renali și biliari ori a tratării colicilor renale și biliare este benefică tinctura de Turiță mare. Pentru preparare se pun 20 g plantă în 100 ml alcool de 70 de grade, timp de 14 zile, agitând zilnic amestecul. După 14 zile se strecoară și se pune în sticluțe ermetic închise da culoare închisă. La declanșarea colicilor se iau câte 10 picături de tinctură din oră în oră (diluat) în paralel cu consumul a 2-3 căni pe zi de infuzie băută în cantități mici înainte de masă. Atenție însă nu se supradozează cantitățile, deoarece se poate declanșa eliminarea masivă a calculilor și în acest fel se pot astupa căile renale ori biliare și atunci este nevoie urgent de operație chirurgicală. Colecistopatii cronice - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. Cancerul pielii - Extern frunze mărunțite se pun în apă clocotită pentru 5 minute, apoi se apli-

că sub formă de cataplasmă caldă pe tumorile sau umflăturile tegumentare. - Alifie. 250 g untură de porc în care se pun 200 g plantă mărunțită. Se pune la încălzit până se topește grăsimea și apoi se acoperă pentru 12 ore, după care se reîncălzește și se strecoară. Se pune în recipiente mai mici la rece. Se folosește la diferite răni ungând în strat subțire de 2 ori pe zi. Cancer tiroidian - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi. Este util mai ales pentru eliminarea celulelor canceroase în faza de remisie. Congestii hepatice - infuzie 2-3 căni pe zi. - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Conjunctivită - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. Contuzii - Extern frunze mărunțite se pun în apă clocotită pentru 5 minute, apoi se aplică sub formă de cataplasmă caldă pe tumorile sau umflăturile tegumentare. - Alifie. 250 g untură de porc în care se pun 200 g plantă mărunțită. Se pune la încălzit până se topește grăsimea și apoi se acoperă pentru 12 ore, după care se reîncălzește și se strecoară. Se pune în recipiente mai mici la rece. Se folosește la diferite răni ungând în strat subțire de 2 ori pe zi. Diabet - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. Diaree - 2 linguri de plantă se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, între mese. Se mai poate asocia cu Stejar, Afin. Diateze urice - 2 linguri de plantă se fierb la 100

1347


ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. Dischinezii biliare - infuzie 2-3 căni pe zi. -1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Enterocolită - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. Enterite catarale - 2 linguri de plantă se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Faringite - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 23 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Se poate pune suc de lămâie și miere după gust dacă nu există contraindicații. Se poate face un tratament de 3 luni de zile urmate de o pauză de 15 zile. Flebite - alifie de 2 ori pe zi se întinde în strat subțire după ce s-a făcut o baie și se masează de jos în sus blând, nu cu forță. Gingivite - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. Gripă - 2 linguri de plantă se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Gută - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Se poate pune suc de lămâie și miere după gust dacă nu există contraindicații. Se poate face un tratament de 3 luni de zile urmate de o pauză de

15 zile. Hepatite - infuzie 2-3 căni pe zi. - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Hemoptizie - 2 linguri de plantă se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Hemoroizi - Extern frunze mărunțite se pun în apă clocotită pentru 5 minute, apoi se aplică sub formă de cataplasmă caldă pe tumorile sau umflăturile tegumentare. - Alifie. 250 g untură de porc în care se pun 200 g plantă mărunțită. Se pune la încălzit până se topește grăsimea și apoi se acoperă pentru 12 ore, după care se reîncălzește și se strecoară. Se pune în recipiente mai mici la rece. Se folosește la diferite răni ungând în strat subțire de 2 ori pe zi. Hipoaciditate gastrică - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. Incontinență urinară - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Se poate pune suc de lămâie și miere după gust dacă nu există contraindicații. Se poate face un tratament de 3 luni de zile urmate de o pauză de 15 zile. Inflamații articulare - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. Inflamații ale mucoaselor (gură, gât, faringe) - Extern frunze mărunțite se pun în apă clocotită pentru 5 minute, apoi se aplică sub formă de cataplasmă caldă pe tumorile sau umflăturile tegumentare. - Alifie. 250 g untură de porc în care se pun 200 g plantă mărunțită. Se pune la încălzit până se

1348


topește grăsimea și apoi se acoperă pentru 12 ore, după care se reîncălzește și se strecoară. Se pune în recipiente mai mici la rece. Se folosește la diferite răni ungând în strat subțire de 2 ori pe zi. Laringite - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 23 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Se poate pune suc de lămâie și miere după gust dacă nu există contraindicații. Se poate face un tratament de 3 luni de zile urmate de o pauză de 15 zile. Litiază biliară - infuzie 2-3 căni pe zi. Nu se supradozează pentru că prin eliminarea masivă se poate produce blocajul biliar. - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Litiază renală - infuzie 2-3 căni pe zi. Nu se supradozează pentru că prin eliminarea masivă se poate produce blocajul renal. Poate să apară în acest caz spasme bruște foarte dureroase. - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Meteorism - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. Mușcături de șerpi și insecte - Extern frunze mărunțite se pun în apă clocotită pentru 5 minute, apoi se aplică sub formă de cataplasmă caldă pe tumorile sau umflăturile tegumentare. - Alifie. 250 g untură de porc în care se pun 200 g plantă mărunțită. Se pune la încălzit până se topește grăsimea și apoi se acoperă pentru 12 ore, după care se reîncălzește și se strecoară. Se pune în recipiente mai mici la rece. Se folosește la diferite răni ungând în strat subțire de 2 ori pe zi. Plăgi - cataplasme cu planta după infuzie sau cu infuzie pentru faptul că este dezinfectantă și aseptică.

- Extern frunze mărunțite se pun în apă clocotită pentru 5 minute, apoi se aplică sub formă de cataplasmă caldă pe tumorile sau umflăturile tegumentare. - Alifie. 250 g untură de porc în care se pun 200 g plantă mărunțită. Se pune la încălzit până se topește grăsimea și apoi se acoperă pentru 12 ore, după care se reîncălzește și se strecoară. Se pune în recipiente mai mici la rece. Se folosește la diferite răni ungând în strat subțire de 2 ori pe zi. Răni - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. Reumatism cronic muscular și articular infuzie 2-3 căni pe zi. Se consumă cu înghițituri mici. Se pot asocia și băi. -Băi de plante: 200 g plantă se pune la 5 litri de apă clocotită. Se acoperă pentru 30 minute, apoi se strecoară și se pune în cadă unde se va sta timp de 30 minute. Se face zilnic. Sindrom azotermic - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. Stări dispeptice - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Se poate pune suc de lămâie și miere după gust dacă nu există contraindicații. Se poate face un tratament de 3 luni de zile urmate de o pauză de 15 zile. Stomatite - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. Tuberculoză - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu

1349


15 minute. Se poate pune suc de lămâie și miere după gust dacă nu există contraindicații. Se poate face un tratament de 3 luni de zile urmate de o pauză de 15 zile. Tulburări gastro-intestinale - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi. Tumori - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. Se mai poate folosi și extractul de Turiță mare care se găsește la magazinele de profil și care este foarte eficient în eliminarea tumorilor din organism. - Extern frunze mărunțite se pun în apă clocotită pentru 5 minute, apoi se aplică sub formă de cataplasmă caldă pe tumorile sau umflăturile tegumentare. - Alifie. 250 g untură de porc în care se pun 200 g plantă mărunțită. Se pune la încălzit până se topește grăsimea și apoi se acoperă pentru 12 ore, după care se reîncălzește și se strecoară. Se pune în recipiente mai mici la rece. Se folosește la diferite răni ungând în strat subțire de 2 ori pe zi. Ulcer gastro-duodenal - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Se poate pune suc de lămâie și miere după gust dacă nu există contraindicații. Se poate face un tratament de 3 luni de zile urmate de o pauză de 15 zile. Ulcer varicos - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. - Extern frunze mărunțite se pun în apă clocotită pentru 5 minute, apoi se aplică sub formă de cataplasmă caldă pe tumorile sau umflăturile tegumentare. - Alifie. 250 g untură de porc în care se pun 200

g plantă mărunțită. Se pune la încălzit până se topește grăsimea și apoi se acoperă pentru 12 ore, după care se reîncălzește și se strecoară. Se pune în recipiente mai mici la rece. Se folosește la diferite răni ungând în strat subțire de 2 ori pe zi. Uremie - infuzie 2-3 căni pe zi. Nu se supradozează pentru că prin eliminarea masivă se poate produce blocajul renal. Poate să apară în acest caz spasme bruște foarte dureroase. -1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi înaintea meselor principale cu 15 minute. Vaginită - 2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară și se aplică la afecțiunile oculare, răni, sau alte afecțiuni dermatologice. La afecțiunile gurii se va clăti cavitatea bucală de mai multe ori pe zi, până la vindecarea deplină. Se pot face și spălături vaginale. Varice și ulcerații varicoase - se folosește un vin în care a fost fiartă Turiță mare. Pentru preparare se fierb 200 g plantă într-un litru de vin roșu vreme de 30 de minute. Apoi se strecoară. Fiertura se utilizează pentru spălături locale. Sub formă proaspătă și zdrobită planta se aplică pe contuzii, răni, mușcături de șarpe și înțepături de insecte. Vomă cu sânge - 2 linguri de plantă se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se mai poate asocia cu Stejar, Afin.

1350


TURMERIC sau ȘOFRĂNEL

Curcuma longa Fam. Zingiberaceae. Lumea de azi descoperă magia turmericului, magie pe care indienii o știu demult. Cercetările din lumea întreagă confirmă acum proprietățile medicinale ale rădăcinii de turmeric. În Noida, cel mai modern oraș al Uttar Pradesh-ului din India, oamenii de știință au descoperit că turmericul are proprietăți care ajută în lupta contra cancerului. Turmericul este folosit aproape în toate casele indienilor. Acesta colorează mâncarea, dându-i o strălucire gălbuie, dar adevăratele sale proprietăți sunt cele medicinale, turmericul curățind corpul de impurități. Indienii cunosc aceste proprietăți medicinale ale turmericului de foarte mulți ani. Acesta a fost folosit ca tratament pentru multe boli inflamatorii, ca dereglări musculare și artritice, astm, colită, herpes, scleroză multiplă, cancer Tratează intestinul iritabil. Curcumina ingredientul care oferă turmericului culoarea galbenă, este un antiinflamator eficient. Nutriționiștii afirmă că acest condiment ajută la combaterea afecțiunii intestinului iritabil, a colitelor ulceroase, a

artritei reumatoide, a cancerului și a bolii Alzheimer. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: anemie, artrită reumatoidă, astm, boala Alzheimer, boli inflamatorii, cancer, cancer cervical, cancer de sân, cancer pulmonar, colită ulceroasă, convulsii, dereglări musculare, diareea cronică, dureri articulare, herpes, intestin iritabil, întinderi musculare, intoxicări diverse, iritațiile gâtului, isterie, luxații, oboseală fizică și intelectuală, osteoartrite, paraziți intestinali, pojar, răceli puternice, scleroză multiplă, tusea cronică. Un studiu efectuat de americani arată că turmericul poate ajuta la micșorarea riscului de cancer, datorită proprietăților sale antioxidante. Alte studii au descoperit că turmericul le ajută pe persoanele cu artrită reumastoidă în privința umflăturilor și răcelilor din corp, dimineața. Recent s-a descoperit că turmericul protejează corpul de virusul uman Papilloma, un virus mortal care este cauza principală a cancerului cervical. Turmericul funcționează astfel: acest virus are nevoie de proteinele virale oncogene din corp pentru a se manifesta rapid iar turmericul oprește proteinele din celulele epiteliale să se combine cu virusul. Studii de medicină experimentală făcute la Universitatea din Arizona în 2006 au arătat un efect terapeutic extraordinar al acestei plante, în cazul afecțiunilor articulare degenerative. Acest efect se datorează unei categorii de principii active din șofrănel, numite curcuminoide, care au efect antiinflamator foarte puternic, reducând durerea, tumefacția și redând parțial mobilitatea articulară. Turmnicul este aromat și stimulator și tonic, atât fizic cât și psihic. Este folosit cu succes și la tratarea atacurilor periodice de isterie și a convulsiilor. Sucul sau pudra uscată de turmeric, amestecat în lapte bătut sau apă simplă este foarte bun pentru problemele intestinale, în special pentru diareea cronică. Amestecul a 20 picături de suc de turmeric neprelucrat și un vârf de sare, luat dimineața este considerat un remediu eficient pentru eliminarea paraziților intestinali. Precauții și contraindicații: Atenție! În cazul în care folosiți medicamente anticoagulante consultați medicul înainte de a lua

1351


Șofrănel. Atenție! Nu se recomandă în sarcină, în obstrucția ductului biliar (și în nici o afecțiune biliară), în ulcerul gastro-duodenal sau în terapiile imunosupresive sau antitrombotice. Atenție! Dozele mari de Turmeric pot irita stomacul, produc greață, dispepsie sau dermatite. Preparare și administrare: - La noi în magazine se găsește drept condiment numit Turmeric. Se administrează sub formă de pulbere câte un gram de patru ori pe zi în cure de 60 de zile. - Capsule cu 400-600 mg curcumină care este ingredientul activ. Se ia de 3 ori pe zi sau conform recomandărilor fabricantului. Este util în artrită, cancer, colesterol mărit, întinderi musculare. - Praf din rădăcină se obține din rădăcina uscată care se macină cu râșnița de cafea. Se va lua 1 linguriță de 3 ori pe zi, eventual cu lapte sau cu apă. - Pastă făcută cu pulbere de rădăcină în amestec cu orice masă grasă (smântână, unt, vaselină, lanolină) la 1 linguriță de praf de plantă se va pune 4 linguri de masă grasă. Se folosește la ungeri locale de 3 ori pe zi extern la hemoroizi, răni, escare, răni greu vindecabile, etc. Modul de tratare pe afecțiuni: Anemie - combinat suc sau plantă uscată cu miere. Astm bronșic - jumătate de linguriță de pulbere de turmeric amestecat în lapte călduț și luat de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale face minuni în tuse și astmă bronșică. Dureri articulare - Curcumina este pigmentul galben din acest condiment popular în India (turmericul este unul dintre ingredientele de bază ale curry-ukui). Studiile au dovedit că, pe lângă calitățile antiseptice, substanța are proprietăți antiinflamatoare. În combinație cu Boswelia, planta este utilizată în tratamentul osteoartritelor. Adăugați pulberea de turmeric în mâncare, sau, dacă recurgeți la capsule, urmați indicațiile fabricantului. Întinderi musculare - se amestecă praf de rădăcină cu lămâie sub formă de suc și sare în așa fel ca să se formeze o pastă care se va întinde pe o bucată de pânză și se aplică de 2 ori pe zi pe locul

afectat cu rezultate uimitoare. Iritațiile gâtului - rădăcini uscate pulbere și amestecate cu miere și cu câteva frunze amare de tărtăcuță, era un remediu eficient și pentru tusea cronică și iritațiile gâtului. Luxații - se amestecă praf de rădăcină cu lămâie sub formă de suc și sare în așa fel ca să se formeze o pastă care se va întinde pe o bucată de pânză și se aplică de 2 ori pe zi pe locul afectat cu rezultate uimitoare. Osteoartrite - Curcumina este pigmentul galben din acest condiment popular în India (turmericul este unul dintre ingredientele de bază ale curryului). Studiile au dovedit că, pe lângă calitățile antiseptice, substanța are proprietăți antiinflamatoare. În combinație cu Boswelia, planta este utilizată în tratamentul osteoartritelor. Adăugați pulberea de turmeric în mâncare, sau, dacă recurgeți la capsule, urmați indicațiile fabricantului. Pojar - rădăcini uscate pulbere și amestecate cu miere și cu câteva frunze amare de tărtăcuță, era un remediu eficient și pentru tusea cronică și iritațiile gâtului. Răceli puternice - împreună cu semințe de chimen indian se dă în răcelile puternice de 3 ori pe zi, de asemenea puse în lapte. Tusea cronică - rădăcini uscate pulbere și amestecate cu miere și cu câteva frunze amare de tărtăcuță, era un remediu eficient și pentru tusea cronică și iritațiile gâtului.

1352


TURTA

Carlina acaulis Fam. Asteracee. Denumiri populare: ceapă ciorască, cioropar, ciorpoloagă, ciorpor, ciurul zânelor, ciurul zorilor, colacul babei, găinușă, iarba ciutei, iarba lupului, mărul ciobanului, nevăstuică, opiul cerbilor, pălămidă, pâinea babei, punga babei, scăiete, sita fetelor, sita zânelor, spinul cerbului, tătăișă, tulă, turcea, turtă doagă, turturea. În tradiția populară - rădăcina fiartă în apă servea la spălatul rănilor și umflăturilor. În ținutul Năsăudului, cu decoct se spălau tot felul de bube. În Țara Oașului, planta fiartă se punea în legături pentru oase moarte cât se putea suporta de caldă. Se fierbea ori se plămădea în rachiu și se folosea contra durerilor de stomac. Decoctul se lua contra tusei. Decoctul plantei ori planta pisată și plămădită în rachiu se lua contra vătămăturii. Ceaiul din rădăcini se folosea din timpurile vechi contra ascitei. Descriere: mică plantă erbacee, spinoasă, fără tulpină (sau este foarte scurtă). Frunze glabre adânc- penatiforme, cu segmente angulos lobate și spinoase. Florile alburii formează un capitul mare, înconjurat de un involucru, compus din mai multe rânduri de foliole (bractee), late de 2-4 mm, liniare

până la mijloc, lanceolate la vârf, cele externe țepos dințate, cele interioare- alungite, uscate membranoase, de culoare albă strălucitoare. Capitulul deschis are aspectul unei stele argintii. Crește pe coastele uscate și pășunile pietroase din munți. În terapeutică se folosesc rădăcinile și rizomulRadix Carlinae. Compoziție chimică: rizomul și rădăcinile conțin inulină, tanin, rezine, ulei volatil, săruri minerale, etc. Acțiune farmacologică: antiinfecțios, diuretic, sudorific, stomahic. Cicatrizant al pielii și mucoaselor. Nu dă voie să se înmulțească microbii. Distruge stafilococii. Mărește cantitatea de urină eliminată contribuind la dezintoxicarea organismului. Favorizează sudorația. Înlătură procesul inflamator. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: acnee, afecțiuni hepatice, afecțiuni renale, anemie feriprivă, ascită, asimilație deficitară, boli dermatologice, boli de stomac, boli urinare, bronșite, cancer al limbii, catar bronșic, dischinezie biliară, dispepsii, eczeme, eczeme zemuinde, febră, herpes, hidropizie, hipocalcemie, hipomagnezie, impotență, infecții dermatologice, infecții cu stafilococ auriu, inflamații cutanate, pecingine, plăgi, răceli, răni, sindrom de malabsorbție, sterilitate, stomacal (tonic), tuberculoză osoasă, tulburări de creștere la copii, ulcere cronice de gambă, viermi intestinali. Preparare și administrare: - Se macină cu râșnița plantă uscată și se va lua 1 vârf de cuțit care se va pune sub limbă. Se ține timp de 10 minute, după care se înghite. Se face de 3 ori pe zi înainte de mese cu 30 minute. Extern se pune praf pe răni, apoi se poate pansa. - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. - 50 g de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70o . Se astupă bine. Se agită zilnic. Se strecoară după 15 zile. Se va lua câte o

1353


linguriță de 3 ori pe zi înainte de mese diluată cu puțină apă. Se poate face un tratament de 3 luni de zile. Extern se poate de asemenea aplica pentru a distruge germenii patogeni și ca și cicatrizant. Se poate cu un tampon de vată înmuiat în soluție (o linguriță tinctură la 50 ml apă) să se tamponeze de mai multe ori pe zi. Mod de administrare pe afecțiuni: Acnee - 50 g de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70o . Se astupă bine. Se agită zilnic. Se strecoară după 15 zile. Se va lua câte o linguriță de 3 ori pe zi înainte de mese diluată cu puțină apă. Se poate face un tratament de 3 luni de zile. Extern se poate de asemenea aplica pentru a distruge germenii patogeni și ca și cicatrizant. Se poate cu un tampon de vată înmuiat în soluție (o linguriță tinctură la 50 ml apă) să se tamponeze de mai multe ori pe zi. Afecțiuni hepatice - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Afecțiuni renale - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Anemie feriprivă - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Ascită - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită

în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Asimilație deficitară - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Boli dermatologice - 50 g de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70o . Se astupă bine. Se agită zilnic. Se strecoară după 15 zile. Se va lua câte o linguriță de 3 ori pe zi înainte de mese diluată cu puțină apă. Se poate face un tratament de 3 luni de zile. Extern se poate de asemenea aplica pentru a distruge germenii patogeni și ca și cicatrizant. Se poate cu un tampon de vată înmuiat în soluție (o linguriță tinctură la 50 ml apă) să se tamponeze de mai multe ori pe zi. - Se macină cu râșnița plantă uscată și se va lua 1 vârf de cuțit care se va pune sub limbă. Se ține timp de 10 minute, după care se înghite. Se face de 3 ori pe zi înainte de mese cu 30 minute. Extern se pune praf pe răni, apoi se poate pansa. Boli de stomac - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Boli urinare - 50 g de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70o . Se astupă bine. Se agită zilnic. Se strecoară după 15 zile. Se va lua câte o linguriță de 3 ori pe zi înainte de mese diluată cu puțină apă. Se poate face un tratament

1354


de 3 luni de zile. Extern se poate de asemenea aplica pentru a distruge germenii patogeni și ca și cicatrizant. Se poate cu un tampon de vată înmuiat în soluție (o linguriță tinctură la 50 ml apă) să se tamponeze de mai multe ori pe zi. Bronșite - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Cancer al limbii - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Catar bronșic - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Dischinezie biliară - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Dispepsii - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se

strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Eczeme - 50 g de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70o . Se astupă bine. Se agită zilnic. Se strecoară după 15 zile. Se va lua câte o linguriță de 3 ori pe zi înainte de mese diluată cu puțină apă. Se poate face un tratament de 3 luni de zile. Extern se poate de asemenea aplica pentru a distruge germenii patogeni și ca și cicatrizant. Se poate cu un tampon de vată înmuiat în soluție (o linguriță tinctură la 50 ml apă) să se tamponeze de mai multe ori pe zi. Eczeme zemuinde - Se macină cu râșnița plantă uscată și se va lua 1 vârf de cuțit care se va pune sub limbă. Se ține timp de 10 minute, după care se înghite. Se face de 3 ori pe zi înainte de mese cu 30 minute. Extern se pune praf pe răni, apoi se poate pansa. Febră - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Herpes - 50 g de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70o . Se astupă bine. Se agită zilnic. Se strecoară după 15 zile. Se va lua câte o linguriță de 3 ori pe zi înainte de mese diluată cu puțină apă. Se poate face un tratament de 3 luni de zile. Extern se poate de asemenea aplica pentru a distruge germenii patogeni și ca și cicatrizant. Se poate cu un tampon de vată înmuiat în soluție (o linguriță tinctură la 50 ml apă) să se tamponeze de mai multe ori pe zi. Hidropizie - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte

1355


util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Hipocalcemie, hipomagnezie - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Impotență - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Infecții dermatologice - 50 g de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70o . Se astupă bine. Se agită zilnic. Se strecoară după 15 zile. Se va lua câte o linguriță de 3 ori pe zi înainte de mese diluată cu puțină apă. Se poate face un tratament de 3 luni de zile. Extern se poate de asemenea aplica pentru a distruge germenii patogeni și ca și cicatrizant. Se poate cu un tampon de vată înmuiat în soluție (o linguriță tinctură la 50 ml apă) să se tamponeze de mai multe ori pe zi. Infecții cu stafilococ auriu - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Inflamații cutanate - 50 g de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70o . Se astupă bine. Se agită zilnic. Se strecoară după 15 zile. Se va lua câte o linguriță de 3 ori pe zi înainte de mese diluată cu puțină apă. Se poate face un tratament de 3 luni de zile. Extern se poate de asemenea aplica pentru a distruge germenii pato-

geni și ca și cicatrizant. Se poate cu un tampon de vată înmuiat în soluție (o linguriță tinctură la 50 ml apă) să se tamponeze de mai multe ori pe zi. Pecingine - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Plăgi - 50 g de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70o . Se astupă bine. Se agită zilnic. Se strecoară după 15 zile. Se va lua câte o linguriță de 3 ori pe zi înainte de mese diluată cu puțină apă. Se poate face un tratament de 3 luni de zile. Extern se poate de asemenea aplica pentru a distruge germenii patogeni și ca și cicatrizant. Se poate cu un tampon de vată înmuiat în soluție (o linguriță tinctură la 50 ml apă) să se tamponeze de mai multe ori pe zi. Răceli - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Răni - 50 g de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70o . Se astupă bine. Se agită zilnic. Se strecoară după 15 zile. Se va lua câte o linguriță de 3 ori pe zi înainte de mese diluată cu puțină apă. Se poate face un tratament de 3 luni de zile. Extern se poate de asemenea aplica pentru a distruge germenii patogeni și ca și cicatrizant. Se poate cu un tampon de vată înmuiat în soluție (o linguriță tinctură la 50 ml apă) să se tamponeze de mai multe ori pe zi. Sindrom de malabsorbție - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se

1356


lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Sterilitate - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Stomacal (tonic) - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Tuberculoză osoasă - Se macină cu râșnița plantă uscată și se va lua 1 vârf de cuțit care se va pune sub limbă. Se ține timp de 10 minute, după care se înghite. Se face de 3 ori pe zi înainte de mese cu 30 minute. Extern se pune praf pe răni, apoi se poate pansa. Tulburări de creștere la copii - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave. Ulcere cronice de gambă - 50 g de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70o . Se astupă bine. Se agită zilnic. Se strecoară după 15 zile. Se va lua câte o linguriță de 3 ori pe zi înainte de mese diluată cu puțină apă. Se poate face un tratament de 3 luni de zile. Extern se poate de asemenea aplica pentru a distruge germenii patogeni și ca și cicatrizant. Se poate cu un tampon de vată înmuiat în soluție (o linguriță tinctură la

50 ml apă) să se tamponeze de mai multe ori pe zi. Viermi intestinali - Se pun 2 lingurițe de plantă mărunțită în 250 ml apă seara. Se țin până dimineața la temperatura camerei. Se filtrează și planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va fierbe pentru 5 minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste ceaiul obținut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la dezintoxicare și pentru o serie de alte afecțiuni chiar grave.

1357


conținută în tutun ar avea un rol protectiv asupra celulelor creierului. Coordonatele psihosociale, educație sau sex, nu s-au dovedit a avea influențe asupra rezultatelor. Din punct de vedere rasial s-a sesizat însă că studiul este valabil mai degrabă în cazul albilor și asiaticilor.

TUTUN

Nicotiana tabacum Fam. Solanaceae. Tulburările gastrice provocate de consumul excesiv de tutun pot fi combătute cu un ceai de Urzică (Urtica dioica) - 1-2 linguri de frunze se iau și se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma chiar și 5-6 căni pe zi ajutând și în cazul anemiei și ajutând foarte eficient la eliminarea din organism a toxinelor acumulate prin consumul excesiv de tutun. Atenție fumători! Fumatul poate duce la cancer în nenumărate cazuri. Tutunul previne apariția Parkinsonului. Cercetătorii americani au emis o nouă teorie conform căreia fumătorii prezintă un risc mai scăzut de a suferi la bătrânețe de Parkinson. Teoria s-a bazat pe o cercetare realizată pe cazuri înregistrate în perioada 1960-2004, care au demonstrat o legătură inversă între cele două aspecte. Studiul s-a dovedit valabil pentru orice utilizare a tutunului: țigări, trabuc, pipă și chiar amestecarea lui. Bazele biochimice ale acestei legături nu sunt clar determinate, însă se presupune că nicotina 1358


ȚELINA

Apium graveolens Fam. Umbeliferae. Compoziție chimică: protide, hidrați de carbon, multe săruri minerale, printre care sodiu, magneziu, potasiu, calciu, fosfor, zinc, ulei volatil bogat în compuși triterpenici, vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, K, PP. Se folosesc atât frunzele cât și rădăcina preferabil crude sau verzi, în caz contrar uscate, dar în nici un caz la tratamente nu se fierb sau nu se prelucrează termic. Se pot folosi frunzele, rădăcinile și semințele. Acțiune farmacologică: antipruriginos, antiseptic, cicatrizant, rezolutiv, tonic. Elimină senzația de mâncărime, omoară microbii, favorizează cicatrizarea. Ajută să fie mai ușor suportat tratamentul cu citostatice. Stimulator sexual, reglează nervii, ajută și la curățirea arterelor, este un tonic renumit, diuretic, elimină apa din țesuturi, hipoglicemiant, drenor hepatic, ajută la afecțiunile intestinale, antiinflamator și totodată antiputrid cicatrizant și ușor purgativ. Are o puternică acțiune diuretică și depurativă asociată cu reglarea hormonală pe care o produce. Combate pietrele atât la ficat (vezică) cât și la rinichi diminuându-le și ajutând totodată la eliminarea lor. De asemenea i se atribuie un efect detoxifiant la nivelul pulmonar, hepatic, renal, etc. Are acțiune asupra glandelor suprarenale, favorizând sinteza hormonală de adrenalină și

corticoizi, din această cauză este indicată în foarte multe forme de impotență sexuală și este socotit un afrodiziac. Este un reglator al hormonilor sexuali atât feminini cât și masculini. De asemenea contribuie la trecerea afecțiunilor reumatismului. Dau vioiciune, ajută la întinerirea corpului, retrezesc vitalitatea și erotismul, ajută la procreare. Combate eficient dismenoreea și infertilitatea la femei, la fel se poate da în menopauză premature sau în cazurile în care debutul climaxului este prematur sau produce tulburări. Cei care fac chimioterapie este indicat să consume suc pentru că îmbunătățește digestia, este remineralizant sau la cei cu hepatită și icter. Țelina ajută și celor cu anemie pentru că ajută la crearea unui echilibru al valorilor fierului și magneziului din organism. Recomandată reumaticilor, dar și bolnavilor de ficat, rinichi și vezică, pentru calitățile ei diuretice, în SUA este mult folosită la curele de slăbire. Este socotită unul dintre afrodiziacele puternice și pentru potență masculină. Țelina este un vechi remediu pentru scăderea tensiunii arteriale. Compușii din țelină scad concentrația de hormoni ai stresului. O tulpină de țelină consumată înainte de culcare determină un somn liniștit. Mai nou la Universitatea din Chicago s-au făcut cercetări care au confirmat că țelina conține substanțe care echilibrează presiunea sângelui (prin relaxarea vaselor de sânge). Țelina se numără printre cele mai vechi rădăcinoase utilizate în medicină. Este considerată datorită proprietăților sale terapeutice, un excelent remediu natural pentru afecțiunile sistemului nervos, afecțiuni oculare, nefrita cronică, ulcere varicoase, pietre la rinichi, reumatism, gută, tuse și răgușeală. De asemenea, țelina este recomandată în tratarea obezității, a afecțiunilor bucale și în echilibrarea digestiei. Semințele țelinei au efecte antireumatice și antiinflamatorii, diuretice, antispasmodice și sedative. Sucul din această plantă este cel mai utilizat în medicina complementară fiind utilizat în hidropizie, gută, predispoziție spre reumatism și spre supraponderalitate, afecțiuni pulmonare cronice, pierderea poftei de mâncare și în multe boli deficitare. De asemenea sucul de țelină este un diu-

1359


retic extrem de puternic. Prin urmare nu trebuie consumată dacă aveți probleme acute grave la rinichi. Pe de altă parte țelina sub formă de ceai poate fi utilizată și în diverse afecțiuni ale pielii. Sub formă de decoct este recomandată în bronșită și ca sedativ pentru stările de nervozitate. De altfel țelina ajută și la creșterea potenței sexuale. Conține psoraleni care pot preveni psoriazisul. Previne apariția atacurilor de inimă și cerebrale reducând tensiunea și colesterolul. Previne apariția psoriazisului. Efectele țelinei asupra organelor genitale și a activității sexuale: 1. Consumul de rădăcini sub formă de salate stimulează instinctul și funcțiile sexuale. 2. Acțiunea țelinei este ușor afrodiziacă, stimulând glandele sexuale, apetitul sexual, potența și ajutând la evitarea eșecurilor sexuale (dificultăți de erecție sau ejaculări precoce). 3. Consumul de țelină crudă, de suc sau de preparate cu țelină are un efect tonic general asupra organismului care redă „o a doua tinerețe“. 4. Sucul sau preparatele cu frunze de țelină au un efect mai bun decât cel obținut din rădăcina plantei, prin acțiunea lui de reglare și stimulare a glandelor sexuale și a celor corticosuprarenale în ceea ce privește producerea hormonilor sexuali. 5. Sucul din rădăcină este un vitalizant și un virilizant recunoscut. 6.Preparatele din țelină cresc rezerva de enzime din organism, instalând o senzație de putere, pacientul simțindu-se mai odihnit, grijile sau temerile își pierd din importanță, iar circulația sangvină se ameliorează. Astfel crește apetitul sexual, potența și vitalitatea organismului. Administrarea țelinei în tratamentul tulburărilor de dinamică sexuală este chiar mai bună decât cu celebra Viagra, având avantajul unei terapii mai ieftine, fără reacții secundare, ba din contră cu efecte benefice în alte afecțiuni ca diabet, tulburări renale, obezitate, etc. În plus Viagra nu are efecte tonice și vitalizante asupra organismului. Țelina conține multe minerale (calciu, fosfor, potasiu, magneziu) și vitaminele B1, B2, B6, C, A. Este indicată în impotența survenită în urma unor

boli de rinichi și urinare (cistită, nefrită, pielonefrită, litiază urinară), a bolilor cardiovasculare. Combate stările de astenie fizică și psihică și chiar sexuală. Este un depurativ excelent și de aceea este recomandată în curele de dezintoxicare și contra obezității. În urma efectuării unor studii s-a ajuns la o serie de concluzii încurajatoare cu privire la ajutorul pe care îl oferă țelina în tratarea durerii. Unui număr de 15 suferinzi de artrită, osteoporoză și gută li sau administrat 34 mg dintr-un extract de țelină, de 2 ori pe zi. După această perioadă (14 zile) cei tratați au declarat că durerea a scăzut în intensitate. Unii au scăpat cu totul de dureri. Rezultatele i-au încurajat pe cercetători și au folosit un lot de 70 de persoane care au luat 75 de mg de 2 ori pe zi, timp de 3 săptămâni. Rezultatele au fost mai bune decât în primul caz. Bine înțeles că aceste studii nu ajung. Este nevoie de mult mai multe experiențe și testări pentru a înțelege mai bine efectul real. De asemenea s-a stabilit că durerea revine după ce nu se mai folosește extract din semințe de țelină. Se poate însă folosi perioade foarte lungi de timp, chiar toată viața pentru că nu există efecte secundare în cazul folosirii tincturii din semințe de țelină. Se folosește la următoarele afecțiuni: aciditatea sângelui, acnee, adjuvant în infecțiile bacteriene, afecțiuni cardiace, afecțiuni hepatice, afecțiuni oculare, afecțiuni ovariene, afecțiuni pulmonare, afecțiuni reumatice degenerative, afecțiunile splinei, afecțiuni tumorale, afonie, afte, albuminurie, anemie, anxietate, ateroscleroză, astenie fizică și nervoasă, astmă, blefarită, boli de piele grave, bronșite, calculi biliari, calculi renali, cancer, cancer de colon și rect, cancerul pielii, cataruri bronhice, ciclu menstrual perturbat (îl reglează), circulația proastă a sângelui, colesterol crescut, colici renale, conjunctivită, constipație, contuzii, degerături, demineralizare, dereglări după chimioterapie, dereglări hormonale, detoxifiere, diabet, digestie dificilă, disfuncții hormonale, dispariția vocii, diuretic, dureri de gât, edeme cardio-renale, eliminarea gazelor intestinale, febră, frigiditate, gripe, gută, hepatită, hidropizie, hipertensiune, icter hepatic,

1360


impotență, inapetență, inflamații articulare, inflamații oculare, inflamarea bășicii urinare, înroșirea mâinilor, insomnie, insuficiență suprarenală, insuficiență tiroidiană, ischemie cardiacă, leucemie, limfom malign Hodgkin, litiază biliară, litiază renală și vezicală, nefrite, obezitate, plăgi, pleurezie, presbiție, prevenirea infarctului, psoriazis, răceli, răgușeală, regenerare sangvină, retenție urinară, reumatism, scrofuloză, sindrom de oboseală cronică, sterilitate, stres, surmenaj, traheo-bronșite, tuberculoză pulmonară, tulburări de ciclu, tumori, ulcer gastric, tuberculoză, ulcerațiile gurii, ulcere tegumentare, urticarie, vânătăi, viermi intestinali, vitiligo. Cercetătorul american Paul Norman susține că țelina și pătrunjelul acționează asupra rinichilor și prin ei asupra hormonilor. După un regim intensiv de 8 săptămâni, apetitul sexual și potența sunt mai mari. Precauții și contraindicații: Semințele de țelină sunt contraindicate în perioada sarcinii. Puteți însă consuma cu moderație Țelină în această perioadă (maximum 5 g pe zi). Țelina este contraindicată în perioada alăptatului. Consumarea acestui aliment nu este recomandat dacă aveți probleme cu rinichii. Nu este recomandată expunerea la soare îndelungată în cazul în care consumați multă țelină sau luați suplimente bazate pe ea. Curele de țelină pot conduce la apariția fotodermitelor (sensibilitate exagerată a pielii la radiația solară), de aceea persoanele ce consumă semințe sau frunze de țelină în cure intensive nu trebuie să se expună la soare puternic fără să folosească creme cu rol de filtrare sau de blocare a radiațiilor ultraviolete. În foarte rare cazuri, țelina poate produce alergii traduse prin urticarie, deranjamente digestive sau catar respirator, caz în care tratamentul va fi întrerupt. Preparare și administrare: - Rădăcina sau frunze proaspete se adaugă la orice salate și se consumă crude, cât mai multe pe zi în afecțiunile de mai sus. - Sucul de Țelină se poate consuma în amestec cu alte sucuri de legume sau fructe, consumându-se

câte 300 ml pe zi. Este preferabil să se consume înainte de mesele principale cu 15 minute. - Praf din plantă: (rădăcina sau frunzele) se vor măcina cu rașnița de cafea și se va pune sub limbă o linguriță de praf de 3 ori pe zi. Se ține timp de 10 minute, după care se înghite. Se va lua înainte de mesele principale cu 30 minute. - 2 lingurițe de plantă (frunze) mărunțite se vor pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. - 1 linguriță de rădăcină mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe timp de 10 minute, după care se strecoară. Se vor consuma 3 căni pe zi. - 1 linguriță de semințe măcinate se pun la 250 ml apă. Se fierb 5 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. - La 1 litru de vin de bună calitate se va pune în el 4 linguri de plantă mărunțită. Se va lăsa timp de 8 zile la temperatura camerei agitând des. Se strecoară după 15 zile. Se poate lua 1 linguriță de 3 ori pe zi cu 30 minute înainte de mesele principale Se va lua diluat cu puțină apă. - La 500 ml oțet alimentar se vor pune 3 lingurițe de plantă mărunțită. Se ține apoi timp de 10 zile, după care se strecoară. Se poate apoi folosi la afecțiunile pielii cu mâncărimi. - Unguente: se fac din planta măcinată în amestec 1/1 cu diferite grăsimi (unt, margarină, vaselină, untură de porc nesărată) se aplică extern în strat subțire. Se poate și prin fierbere timp de 3 ore pe baia de apă cu materia grasă apoi se va strecura. - Uleiuri: se poate pune praf de plantă care se ține în ulei timp de 4 săptămâni, după care se strecoară sau se poate pune pe baia de apă și se fierb timp de 3 ore apoi se strecoară în ambele cazuri. Se va pune la 250 ml ulei 50 g plantă. - Sucul de țelină: Pentru a obține sucul de țelină verde, se mixează (cu ajutorul mixerului electric) o mână de frunze proaspete, la care se adaugă 6-10 linguri de apă, după care se lasă o jumătate de oră să macereze și se filtrează. Licoarea obținută este bine să se consume imediat sau să fie păstrată la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspăt obținut din frunze de țelină nu se ia singur, ci diluat cu suc de rădăcină de morcov. De regulă se ia de

1361


3 ori pe zi câte un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze, diluat în alt sfert de pahar de suc de morcov. Combinat cu suc de morcovi ajută la alinarea unor afecțiuni nervoase (afecțiuni cardiace, bronșită, boli feminine, climax, depresii, diabet, digestii lente, dismenoree, gută, intoxicații, litiaze renale, nevroze, obezitate, psihoastenie, sterilitate masculină și feminină, tulburări de menopauză, tuse cronică). Prin conținutul de fier și magneziu este prețios pentru sânge. Este drenor hepatic și renal, tonic al glandelor suprarenale, antiseptic, antireumatismal. 100 g suc se bea dimineața, înainte de masă timp de 20 de zile.

1362


ȚINTAURĂ

Centaurium umbellatum sau erythraea Fam. Gentinaceae. Denumiri populare: buruiană de friguri, buruiană de viermi, cintaură, cocoșei de grădină, crucea pământului, fierea pământului, floare de friguri, frigurele, frigurică, fumărică beșicoasă, ghințură, hierea pământului, iarbă de curcă, iarba frigurilor, iarbă începătoare de sânge, ochincele, potroacă, potrocea, sănfirei de câmp, scăunel, scânteiuță, taulă, trocănă, țintaulă, țintorie. Stirfozila, Stirsotila, Stirsozila, Stirzozila, Storsoria, Storsura, Tirkozila, Torsoria, Toulbela, Toulbila, Tulbala, Tulbela, Tulpila în limba dacă. În tradiția populară: se întrebuința peste tot la prepararea ceaiurilor contra contra arsurilor stomacale, a râgâielii, grețurilor și impulsului de a vomita, contra flatulenței, a colicilor, diareei, în bolile de inimă, pentru a mări pofta de mâncare, contra frigurilor, etc. Praful din plantă uscată se punea în vin sau țuică care se lua contra răcelilor, gripei. Extern, decoctul se folosea la spălături ale pielii bolnave. Babele lipovence din Dobrogea tratau convulsiile cu băi de flori de fierea pământului, spunând că accesele și crampele trec numaidecât.

Acțiunea vindecătoare a acestei plante era cunoscută încă de hipocratici și Plinius. Dioscoride consemnează că, sub formă de cataplasmă, planta verde cicatrizează rănile, curăță ulcerațiile vechi și le închide. Fiartă și băută, înlesnește evacuarea fierii. Fiertura folosită pentru clismă este bună la gută, decongestionează și îndepărtează durerile. Sucul este bun în afecțiunile de ochi, pentru că, amestecat cu miere, curăță tot ce întuneca pupila. Sucul aplicat pe organele genitale feminine pornește menstruația și este abortiv. Băut, folosește mult la bolile de nervi. Descriere: Plantă anuală sau bienală cu tulpina tetraedrică, simplă sau ramificată în partea superioară, glabră, înaltă până la 40 cm, cu diametrul de 2-2,5 mm uneori cu frunzele bazale lungi de 3-4 cm late aproximativ de 2 cm scurt pețiolate, obovate și dispuse în rozetă. Frunzele tulpinale opuse oblung ovate sau lanceolate până la liniare, ascuțite, sesile, glabre, lungi de 3-5 cm și late de 1,5-2,5 cm cu 3-5 nervuri longitudinale. Inflorescența este o cimă bipară. Florile cu caliciul divizat în cinci lacimii acuminate au corola gamopetală formată dintr-un tub incolor, divizat în cinci lobi lanceolați de culoare roz-roșiatică, rară albă, cu 5 stamine ce au anterele răsucite la maturitate. Ovar super, cilindric. În boboc corola este răsucită. Miros slab, gustul este foarte amar. În terapeutică se întrebuințează părțile aeriene (Herba Centauri) recoltate în timpul înfloririi. Produsul are gust amar și miros slab caracteristic. Răspândire: Crește aproape pe toate continentele. La noi în țară se întâlnește în fânețe și poieni mai umede, la marginea pădurilor, din regiunea de câmpie până în cea subalpină, pe lângă cursurile de apă și se recunoaște ușor după inflorescențele de culoare roz-roșie, grupate în ciorchini, care se evidențiază printre celelalte plante. Recoltare: Se culeg părțile aeriene (Herba centauri) în perioada înfloririi prin tăierea ramurilor la câțiva centimetri de la suprafața pământului. Se leagă în mănunchiuri și se usucă. Produsul se poate usca și întinde în straturi subțiri. Substituiri și confuzii: În flora noastră spontană se găsesc și alte specii asemănătoare: Centaurium uliginosum, are frunzele mai înguste, ciliate și

1363


crește în locurile nisipoase. Centaurium pulchellum prezintă o tulpină de obicei mai scurtă de 20 cm și ramificată de la bază. Crește în locurile umede. C. umbellatum poate fi confundat cu Silene armenia Fam. Caryophylaceae. Impurificarea este inadmisibilă, planta fiind lipsită de principii amare și conținând saponine. Compoziție chimică: conține substanțe amare specifice- eritaurina, unglicozid- eritrocentaurina, gențiopicrină, rezine, antocianine, gume, eritrosterina, acid oleanic, alcaloizi, substanțe minerale, etc. Acțiune farmacologică: stomahic bun, antioxidant, antifebril, eupeptic amar, mărește contracția vezicii biliare fiind colagog, diuretic foarte puternic, sudorific, carminativ mediu (împiedică formarea de gaze în special la persoanele cu dispepsii), depurativ, laxativ slab, antiinflamator bun, aperitiv foarte puternic, stimulează pofta de mâncare prin stimularea secrețiilor gastro- intestinale, mărește circulația sângelui, prin stimularea lui, scade febra. Hipoglicemiant ușor, îmbunătățește capacitatea de absorbție a fierului. Regenerează sângele. Depurativ bun, diuretic ușor. Calmant în colicile intestinale, vermifug, cicatrizant. Laxativ slab (efecte puternice apar însă la persoanele cu constipație atonă). Tonic digestiv puternic, Fluidifiant al secrețiilor bronhice. Este considerat cel mai bun tonic amar cu efect rapid. Este recunoscută ca una dintre cele mai eficiente plante din Europa în ceea ce privește efectele asupra sistemului digestiv și hepatic. Ea stimulează puternic secrețiile digestive, combate indigestiile, drenează ficatul supraîncărcat. Este printre cele mai bune febrifuge naturale, ea fiind utilizată cu succes încă din cele mai vechi timpuri în tratarea inflamațiilor de diverse naturi și a afecțiunilor bacteriene. Este una dintre cele mai puternice plante cu efect detoxifiant și febrifug, fiind cel mai bun înlocuitor al chininei. De asemenea are efect sudorific și ajută la reglarea temperaturii organismului, a gripelor, virozelor și ajută la eliminarea apei în surplus din organism foarte ușor. Stimulează eficient pofta de mâncare și ajută la creșterea secreției biliare, ajutând de asemenea la activarea circulației sângelui în organism. Extern: cicatrizant mediu, vulnerar mediu, com-

bate seboreea mătreței și ajută la regenerarea firului de păr.. Intră în componența ceaiurilor gastric nr 2 și tonic aperitiv. În farmacii se prepară un tonic amar sub formă de infuzii sau extract moale. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: acnee, afecțiuni ale pielii, afecțiuni nervoase, afecțiuni sângelui, afecțiuni stomacale, anemie, anorexie, apatie, balonări abdominale, boli de ficat, cistite, colecistite, colici renale, congestie hepatică, constipație atonă, convalescență, dezintoxicarea organismului, digestii dificile, dischinezii biliare, dismenoree, dispepsii, dureri de cap, dureri de spate, eczeme, febră, febră intermitentă, gastrite hiperacide, giardia, gripă, guturai, hepatite, hipertensiune arterială, inapetență, indigestii frecvente, infecții intestinale, infecții respiratorii acute, intoxicații alcoolice și chimice, etc, leucemie, malarie, meteorism, moleșeală, nevralgii sciatice, obezitate, oxiuri, parazitoze, răceală, răni, sciatică, scrofuloză, stări de slăbiciune generală, stări gripale, tulburări digestive, ulcer gastric, ulcerații, varice, vărsături, vertij. Precauții și contraindicații: Nu se va da femeilor gravide sau care alăptează pentru că poate produce contracții uterine. În crizele biliare se va da cu prudență pentru că poate provoca exacerbarea durerilor. Nu se dă peste 2 grame pe zi la cei slăbiți, pentru că tonicul amar puternic este foarte greu de suportat de către cei cu organismele debilitate puternic. Se folosește maxim 10 zile neîntrerupt, deoarece în urma unei administrări prelungite poate irita mucoasa gastrică. Planta nu este recomandată la bolnavii cu inflamații pe tractul digestiv sau ulcer. Preparare și administrare: Infuzie: - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se va consuma în trei reprize înaintea meselor principale. Extern se poate folosi ca un bun calmant al durerii. Se pot face de asemenea băi de șezut sau chiar comprese. Cu planta fiartă aplicată caldă se pot face cataplasme aplicate cât mai calde. Suc proaspăt pe răni externe se pune de 2 ori

1364


pe zi. Pulbere - se macină planta cu râșnița de cafea, apoi se cerne și ceea ce se obține se păstrează în borcane închise ermetic. Se ia câte o jumătate de linguriță de praf cu puțină miere apoi se bea apă. Se ia înaintea meselor cu 30 minute de 2-3 ori pe zi. Sirop - Se pun 2 linguri de plantă mărunțită la 50 ml apă și se lasă la macerat de seara până dimineața. Se strecoară apoi și peste aceleași plante se mai pune 50 ml apă și se fierbe pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se lasă să se răcească apoi se amestecă cu lichidul obținut prin macerare. Peste acest lichid se pune 500 g miere polifloră. Se agită foarte bine pentru omogenizare și apoi se pune în sticluțe de capacitate mai mică ermetic închise la rece. Este un sirop foarte util în special pentru copii care pot lua între 2-4 lingurițe pe zi cu 15 minute înaintea meselor în special pentru refacerea poftei de mâncare. Adulții pot lua 4-6 linguri pe zi din acest sirop. Vin 1 litru de vin roșu în care se va pune 6070 (6-7 linguri)g de plantă mărunțită. Se va lăsa apoi timp de 10 zile agitând des. Se strecoară și se poate îndulci cu miere dacă nu aveți diabet. Se va lua câte o lingură după mese, de 3 ori pe zi. Vinul stimulează digestia, normalizează pofta de mâncare optimizează capacitatea de asimilare a mineralelor și oligoelementelor. Tinctură sau extract hidroalcoolic: - la 50 g de plantă mărunțită se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se ține apoi timp de 15 zile și se va strecura. Se pot lua 20-40 picături de 3 ori pe zi cu 15 minute înainte de mesele principale. Se folosește mai ales la tulburările digestive redând pofta de mâncare. Țuică - o mână de tulpini înflorite proaspăt culese se spală, se mărunțesc apoi se pun la 500 ml țuică tare. Se țin apoi timp de 2 săptămâni agitând des sticla. Se strecoară după această perioadă. Se pune în sticle de culoare închisă. Se poate folosi apoi câte 1 linguriță la 100 ml apă în stările gripale, apatie, guturai, febră, dureri de cap, vertij, tonificând sistemul nervos și înlăturând simptomele neplăcute cauzate de aceste afecțiuni, în timp foarte scurt. Cataplasme calde - se pune 2 linguri de frunze

la 500 ml apă caldă la 40 grade. Se lasă timp de 2 ore, apoi se strecoară și se pun pe un pansament, care se poate aplica pe locurile dureroase fiind foarte utilă în special la durerile renale, nevralgie, etc. Se pune peste această cataplasmă o sticlă cu apă fierbinte cât se suportă mai caldă. Se poate ține 2-3 ore sau până la trecerea durerii. Mod de administrare pe afecțiuni: Acnee - se aplică pe zona afectată suc proaspăt de țintaură. Are efect antiinflamator, antiinfecțios și de cicatrizarea pielii fără cicatrice. Afecțiuni ale pielii se aplică pe zona afectată suc proaspăt de țintaură. Are efect antiinflamator, antiinfecțios și de cicatrizarea pielii fără cicatrice. Intern se poate lua sub orice formă. Afecțiuni sângelui - sirop de țintaură câte 1 linguriță înaintea meselor cu 15 minute înainte timp de 2-3 luni de zile. Este indicat ca la fiecare 3 săptămâni să se facă o pauză de 7 zile apoi să se reia. Administrat o perioadă mai lungă ajută foarte mult la refacerea organismului dacă se va administra o alimentație adecvată și tratamentul corect al afecțiunii. Afecțiuni stomacale - înainte de fiecare masă se consumă vin de țintaură. Copiii în funcție de vârstă vor lua câte 1 linguriță sau o lingură iar adulții câte 50 ml cu 15-30 minute, înaintea mesei. Ajută la îmbunătățirea apetitului și stimulează de asemenea asimilarea în special al mineralelor și oligoelementelor. Anemie (inclusiv la copii) - copiii pot lua sirop, câte 3-6 lingurițe și adulții pot lua vin câte 50 ml de 3 ori pe zi. Pofta de mâncare apare în majoritatea cazurilor la scurt timp după utilizarea plantei. Și în acest fel se revine datorită aportului alimentar suplimentar. Anorexie - înainte de fiecare masă se consumă vin de țintaură. Copiii în funcție de vârstă vor lua câte 1 linguriță sau o lingură iar adulții câte 50 ml cu 15-30 minute, înaintea mesei. Ajută la îmbunătățirea apetitului și stimulează de asemenea asimilarea în special al mineralelor și oligoelementelor. Vinul stimulează digestia, normalizează pofta de mâncare optimizează capacitatea de asimilare a mineralelor și oligoelementelor. Apatie - se ține o cură cu tinctură de țintaură

1365


de câte 1 linguriță diluată la 100 ml apă luată de 5-6 ori pe zi. Balonări abdominale - înainte de mese se ia 1 linguriță de tinctură pe stomacul gol. Stimulează secreția de sucuri digestive și secreția biliară ușurând în acest fel digestia. Boli de ficat înainte de fiecare masă se consumă vin de țintaură. Copiii în funcție de vârstă vor lua câte 1 linguriță sau o lingură iar adulții câte 50 ml cu 15-30 minute, înaintea mesei. Ajută la îmbunătățirea apetitului și stimulează de asemenea asimilarea în special al mineralelor și oligoelementelor. Cistite - se pot face spălături cu infuzie. Intern se poate consuma 1 linguriță de tinctură de 3 ori pe zi, chiar perioade mai lungi. Colecistite - înainte de fiecare masă se consumă vin de țintaură. Copiii în funcție de vârstă vor lua câte 1 linguriță sau o lingură iar adulții câte 50 ml cu 15-30 minute, înaintea mesei. Ajută la îmbunătățirea apetitului și stimulează de asemenea asimilarea în special al mineralelor și oligoelementelor. Colici renale- pe zona dureroasă se aplică cataplasme de țintaură apoi se pun sticle calde. Se poate ține 2-4 ore schimbând din când sticlele cu sticle mai calde. Atenție să nu se producă arsuri. Se face până la calmarea dureri. Congestie hepatică- pe zona dureroasă se aplică cataplasme de țintaură apoi se pun sticle calde. Se poate ține 2-4 ore schimbând din când sticlele cu sticle mai calde. Atenție să nu se producă arsuri. Se face până la calmarea dureri. Constipație atonă - se iau după mese 50 ml de vin de țintaură de 3 ori pe zi. Are un puternic efect de stimulare a peristaltismului intestinal, ajutând la eliminarea fecalelor. Convalescență - înainte de fiecare masă se consumă vin de țintaură. Copiii în funcție de vârstă vor lua câte 1 linguriță sau o lingură iar adulții câte 50 ml cu 15-30 minute, înaintea mesei. Ajută la îmbunătățirea apetitului și stimulează de asemenea asimilarea în special al mineralelor și oligoelementelor. Dezintoxicarea organismului - fie că intoxicarea organismului este consecința consumului exa-

gerat de alimente grele, dificil de digerat, fie a fumatului și/sau aportului abuziv de alcool, fie a ingerării de substanțe chimice, preparatele din Țintaură se dovedesc inegalabile la eliminarea noxelor, deopotrivă prin scaun, urină și transpirație. Această plantă ajută ficatul să-și îndeplinească mai bine funcția drenoare, favorizând expulzarea reziduurilor metabolice și stimularea procesului de regenerare al celulelor hepatice. Studiile au dovedit că se dovedește utilă în combaterea hepatitelor de tip A, B sau C. Cu cât tratamentul cu Țintaură (Centauream erythraea) debutează mai repede, ideal de la primele semne de boală, cu atât este mai eficient, inhibând proliferarea virusurilor responsabile și încetinind ritmul de proliferare al acestora. Se administrează patru lingurițe de pulbere de plantă pe zi, în cure de câte o lună, cu 7-10 zile pauză între ele. Pentru că stimulează puternic musculatura netedă care alcătuiește vezica biliară, favorizând eliminarea fierii, Țintaura este utilă și în combaterea dischineziei biliare, în prevenirea colecistitei și litiazei biliare precum și în limitarea simptomelor asociate digestiei dificile, precum balonarea și dispepsia. În aceste cazuri se țin cure de 3 săptămâni constând în administrarea unei lingurițe de extract hidroalcoolic de Țintaură înainte cu un sfert de oră de fiecare masă. Digestii dificile sau lente - copiii pot lua sirop, câte 3-6 lingurițe și adulții pot lua vin câte 50 ml de 3 ori pe zi. Pentru efecte optime se poate folosi o perioadă de 3 săptămâni. Dischinezii biliare - se ia câte 1 linguriță de tinctură cu 15 minute înaintea meselor în cure de 20 zile apoi 7 zile de pauză. Are un puternic efect de stimulare asupra musculaturii netede de la nivelul vezicii biliare lucru ce face să se elimine mai multă bilă. Este eficient și în prevenirea colecistitei și litiazei biliare. Dismenoree - se pot face spălături cu infuzie. Intern se poate consuma 1 linguriță de tinctură de 3 ori pe zi, chiar perioade mai lungi. Dispepsii înainte de mese se ia 1 linguriță de tinctură pe stomacul gol. Stimulează secreția de sucuri digestive și secreția biliară ușurând în acest fel digestia.

1366


Eczeme - se aplică pe zona afectată suc proaspăt de țintaură. Sucul se obține prin zdrobirea tulpinilor verzi. Are efect antiinflamator, antiinfecțios și de cicatrizarea pielii fără cicatrici. Febră - adulții vor lua tinctură 6-8 lingurițe pe zi, iar copii 6-8 lingurițe de sirop. Este unul dintre cele mai puternice febrifuge. Are și acțiune sudorifică, dar efectul nu se cunoaște cauza care generează reducerea temperaturii, dar este cert că este cea mai puternică plantă în lupta cu temperatura ridicată. Febră intermitentă - adulții vor lua tinctură 6-8 lingurițe pe zi, iar copii 6-8 lingurițe de sirop. Este unul dintre cele mai puternice febrifuge. Are și acțiune sudorifică, dar efectul nu se cunoaște cauza care generează reducerea temperaturii, dar este cert că este cea mai puternică plantă în lupta cu temperatura ridicată. Gastrita hiperacidă copiii pot lua sirop, câte 3-6 lingurițe și adulții pot lua vin câte 50 ml de 3 ori pe zi. Giardia - se ia o linguriță de tinctură apoi după 15 minute se va lua medicamentul sau preparatul contra giardiei. Are rolul de a stimula peristaltismul intestinal, ajutând medicamentele folosite să fie mai eficiente. Se poate da eventual după aceia pelin, propolis, sau extract de ferigă. Este util la orice tip de paraziți ai tubului digestiv. Gripă - se va da sub formă de tinctură la adulți câte 6-8 lingurițe pe zi, sau la copii sub formă de sirop. Preparatele din Țintaură se dovedesc neîntrecute în alinarea simptomelor care caracterizează gripa. Astfel reduc febra, elimină treptat, dar sigur crampele musculare și calmează durerile de cap. Fiind foarte bogat în principii amare Țintaura stimulează apetitul alimentar, de multe ori micșorat pe fondul contractării virusurilor gripale. În plus alungă stările de moleșeală specifice, ajutând organismul să lupte mai eficient contra agentului patogen cauzator. Guturai se va da sub formă de tinctură la adulți câte 6-8 lingurițe pe zi, sau la copii sub formă de sirop. Ajută le refacerea poftei de mâncare, reduce durerile musculare, calmează cefalea, elimină stările de moleșeală foarte frecvente. Hepatite - se iau 4 lingurițe de pulbere de plan-

tă pe zi, în cure de o lună de zile, apoi se face 7 zile pauză după care se poate relua. Este util în toate tipurile de hepatite A, B, C, etc. Ajută la distrugerea virusului și ce este important nu mai dă voie să se înmulțească încetinind mult ritmul de evoluție al bolii. Se poate lua în combinație cu armurariu și anghinare. Hipertensiune arterială înainte de mese se ia 1 linguriță de tinctură pe stomacul gol. Stimulează secreția de sucuri digestive și secreția biliară ușurând în acest fel digestia. Inapetență copiii pot lua sirop, câte 3-6 lingurițe și adulții pot lua vin câte 50 ml de 3 ori pe zi. Indigestii frecvente înainte de mese se ia 1 linguriță de tinctură pe stomacul gol. Stimulează secreția de sucuri digestive și secreția biliară ușurând în acest fel digestia. Infecții intestinale înainte de mese se ia 1 linguriță de tinctură pe stomacul gol. Stimulează secreția de sucuri digestive și secreția biliară ușurând în acest fel digestia. Infecții respiratorii - se ține o cură cu tinctură de țintaură de câte 1 linguriță diluată la 100 ml apă luată de 5-6 ori pe zi. Intoxicații alcoolice și chimice - se va da 12 căni de infuzie care ajută la eliminarea toxinelor din organism foarte eficient. De asemenea ajută la protejarea ficatului și chiar la regenerarea sa. Leucemie - sirop de țintaură câte 1 linguriță înaintea meselor cu 15 minute înainte timp de 2-3 luni de zile. Este indicat ca la fiecare 3 săptămâni să se facă o pauză de 7 zile apoi să se reia. Administrat o perioadă mai lungă ajută foarte mult la refacerea organismului dacă se va administra o alimentație adecvată și tratamentul corect al afecțiunii. Malarie se va da sub formă de tinctură la adulți câte 6-8 lingurițe pe zi, sau la copii sub formă de sirop. Ajută le refacerea poftei de mâncare, reduce durerile musculare, calmează cefalea, elimină stările de moleșeală foarte frecvente. Meteorism înainte de mese se ia 1 linguriță de tinctură pe stomacul gol. Stimulează secreția de sucuri digestive și secreția biliară ușurând în acest fel digestia.

1367


Moleșeală se ține o cură cu tinctură de țintaură de câte 1 linguriță diluată la 100 ml apă luată de 5-6 ori pe zi. Nevralgii sciatice- pe zona dureroasă se aplică cataplasme de țintaură apoi se pun sticle calde. Se poate ține 2-4 ore schimbând din când sticlele cu sticle mai calde. Se poate face de 2-3 ori pe zi. Atenție să nu se producă arsuri. Se face până la calmarea dureri. Obezitate - se ia câte 1 linguriță de praf cu 15 minute înaintea fiecărei mese. În cantitate mică această plantă ajută asimilarea substanțelor alimentare, ceea ce duce la pierderea kilogramelor de prisos, dar în cantitate mare din contră ajută doar la eliminarea acestor substanțe mai repede din organism. În cure de mai lungă durată sunt foarte eficiente ajutând foarte mult la slăbire. De asemenea favorizează transpirația și eliminarea tuturor toxinelor din organism. Stimulează de asemenea tonusul muscular și psihic. Planta se ține câteva minute în gură (atenție este foarte amară), după care se înghite cu apă. Tratamentul se urmează o perioadă îndelungată, de minimum 3 luni, și dă rezultate garantate, mai ales că acționează pe mai multe planuri, favorizând eliminarea prin transpirație, reducând excesul de apă din organism și potențând tonusul fizic și psihic. Efectul contrar are vinul de țintaură folosit în anorexie. Oxiuri - se fac băi de șezut calde cu infuzie de țintaură. Suplimentar o dată la 2 zile se va face o clismă cu infuzie de țintaură cu 200 ml apă călduță. Se face până la dispariția complectă a oxiurilor. Parazitoze - se fac băi de șezut calde cu ceai de Țintaură în fiecare seară minimum 15 zile. Adulții pot face într-o cadă mai mică și copiii pot face în văniță băi complecte. O mână de plantă se pune la 2 litri de apă. Se fierbe 2 minute apoi se acoperă pentru 15 minute și se strecoară în cada de baie. Răceală se va da sub formă de tinctură la adulți câte 6-8 lingurițe pe zi, sau la copii sub formă de sirop. Ajută le refacerea poftei de mâncare, reduce durerile musculare, calmează cefalea, elimină stările de moleșeală foarte frecvente. Răni se aplică pe zona afectată suc proaspăt de țintaură. Are efect antiinflamator, antiinfecțios și de cicatrizarea pielii fără cicatrici.

Sciatică - pe zona dureroasă se aplică cataplasme de țintaură apoi se pun sticle calde. Se poate ține 2-4 ore schimbând din când sticlele cu sticle mai calde. Atenție să nu se producă arsuri. Se face până la calmarea dureri. Scrofuloză se aplică pe zona afectată suc proaspăt de țintaură. Are efect antiinflamator, antiinfecțios și de cicatrizarea pielii fără cicatrici. Stări de slăbiciune generală copiii pot lua sirop, câte 3-6 lingurițe și adulții pot lua vin câte 50 ml de 3 ori pe zi. Stări gripale - se ține o cură cu tinctură de țintaură de câte 1 linguriță diluată la 100 ml apă luată de 5-6 ori pe zi. Tulburări digestive înainte de mese se ia 1 linguriță de tinctură pe stomacul gol. Stimulează secreția de sucuri digestive și secreția biliară ușurând în acest fel digestia. Ulcer gastric copiii pot lua sirop, câte 3-6 lingurițe și adulții pot lua vin câte 50 ml de 3 ori pe zi. Ulcerații se aplică pe zona afectată suc proaspăt de țintaură. Are efect antiinflamator, antiinfecțios și de cicatrizarea pielii fără cicatrice. Varice se aplică pe zona afectată suc proaspăt de țintaură. Are efect antiinflamator, antiinfecțios și de cicatrizarea pielii fără cicatrice. Se poate asocia și cu preparate de castan. Vărsături înainte de mese se ia 1 linguriță de tinctură pe stomacul gol. Stimulează secreția de sucuri digestive și secreția biliară ușurând în acest fel digestia.

1368


ULM

Ulmus campestre Fam. Ulmaceae. Denumiri populare: mladă, ulm de munte. Țăranii prelucrau lemnul de ulm de pe urma cărora trăgeau mari foloase. Mai mult ramurile sale oferă o umbră deasă și plăcută. În tradiția populară: cu decoctul scoarței se spălau rănile precum și arsurile, apoi se presăra praf de cărbune din os de porc. Se mai spunea că cine are în el vre-o slăbiciune să caute rădăcină de ulm, de mesteacăn și de paltin, să le piseze foarte bine, să le fiarbă și să bea zeama. Decoctul cojii era folosit în boli ale aparatului respirator. Ulmii se mai cojeau pentru fâșii de legat. Lemnul său este întrebuințat pentru unelte și obiecte casnice. Descriere: arbore foios. Rădăcină rămuroasă trasantă, superficială. Tulpină dreaptă, cilindrică de 30 m. Scoarța cenușie, mai târziu cu ritidom cenușiu-negricios, subțire și solzos. Coroană largă. Lujeri bruni-verzui. Mugurii violacei, cu lenticele mari. Culoarea roșie a scoarței uneori poate fi albă. Frunze lat eliptice, până la obovate lungi până la 15 cm, cu 15-20 nervuri laterale, brusc acuminate

la vârf, cu peri aurii. Flori hermafrodite, apetale, grupate în fascicule sesile, brune violete. Înflorire în lunile IV-V. Fructe samare lat eliptice. Este apreciat pentru virtuțile terapeutice, economice și ornamentale. Ocupa suprafețe întinse în America de Nord, dar a dispărut practic ca urmare a unei maladii fungice provocate de o ciupercă Ceratocystis ulmi, care a fost propagată din Asia până în America, de anumite insecte care trăiau în scoarța ulmului. Această ciupercă a exterminat practic în câteva decenii toată populația acestei specii, cea mai frumoasă din America septentrională. Din fericire însă ulmul cu coajă roșie nu a fost afectat ce ciuperca ucigașă, poate datorită mirosului puternic emanat de scoarță, și produs de cumarine. Industrie: lemn relativ moale, puțin durabil, în rest aceleași utilizări ca la ulmul de câmp. Compoziție chimică: scoarța conține tanin, mucilagii, rășini, substanțe amare, săruri minerale, etc. Acțiune farmacologică: se folosesc scoarța și frunzele astringente datorită taninului, antihemoragic, antidiareice, hemostatice, emolient, calmant, cicatrizante, strâng țesuturile, depurativ, sudorific, ajută la eliminarea toxinelor din corp, diuretic, diminuează secrețiile extern. Dintre toți copacii, ulmul, este cel mai util din punct de vedere medical. După alți autori se pare că este una dintre cele mai importante plante medicinale. În multe zone se afirmă că oile, caprele și iepurii cunosc din instinct virtuțile antiinflamatoare, tonice și astringente ale ulmului, și din această cauză rod ramurile acestui copac. Se spune că are un efect deosebit anticancerigen scoarța. Din 1920 a fost folosit de o infirmieră pentru diferite forme de cancer cu rezultate deosebit de bune. Cu toate că aceste proprietăți încă nu au fost atestate științific se recunoaște că ulmul are un real impact asupra calității vieții bolnavilor cu diferite forme de cancer. Proprietățile tonice îl fac util în tratarea oboselii, stresului, deprimărilor, etc. Scoarța copacilor tineri este mai activă decât a celor bătrâni, deci se preferă copaci de 2-3 ani sau chiar mai tineri. Scoarța aceasta contribuie la curățirea sângelui și al ficatului. Ulmul a fost și este folosit și astăzi ca un balsam în iritațiile pielii, inclusiv răni și arsuri. Din acesta

1369


se face o pastă care se administrează celor suferinzi ajutându-i să se recupereze mai rapid. O altă proprietate a ulmului este aceia de a stimula secreția de mucus din tractul digestiv, mucus ce are rol în prevenirea ulcerului și a refluxului de acid gastric. Pe de altă parte ulmul ajută la colectarea și eliminarea mucusului în exces localizat la nivelul gâtului, ajutând astfel la tratarea laringitei. În ceea ce privește tusea, specialiștii recomandă administrarea de sirop de Ulm. Se folosește la următoarele afecțiuni: arsuri, ascită, boli pulmonare, boli dermatologice, boli reumatice, diaree, cancer, colite de fermentație, constipație, curățirea sângelui, depresie, diaree, eczeme, eczeme uscate, enterocolite, erupții tegumentare, guturai rebel, hemoragii, hemoroizi, intoxicațiile sângelui, iritații cutanate, laringită, leucemii, leucoree, mastită, naștere ușoară, obezitate, oboseală, pleurezie, răni sângerânde, stres, țesuturi iritate, ulcer stomacal. Alimentație: în unele țări din Europa, se mâncau frunzele tinere, care mai întâi erau uscate și pulverizate, și apoi se introduceau în supe. De asemenea se folosea pentru diluarea ceaiului chinezesc. Se consumau și fructele tinere fierte. Ca majoritatea scoarțelor, scoarța de ulm a servit ca aliment de subzistență, și numeroși exploratori au mărturisit că datorează viața celebrei scoarțe de ulm. Amerindienii consumau scoarța de ulm în perioada foametei. Aceasta era mai întâi transformată în pudră, și apoi se fierbea obținând un fel de pilaf. Aceasta datorită conținutului mare în amidon avea puternice calități nutritive, și era folosit în special în alimentația copiilor, convalescenților și bătrânilor sau celor cu tulburări gastrice. Precauții și contraindicații: Atenție! Deși produsele pe bază de Ulm sunt eficiente atât în cazul adulților cât și în cazul copiilor, cel mai bine ar fi să le verificați înainte de administrare pentru a evita situația în care acestea ar conține un compus la care sunteți alergic. Deși nu au fost sesizate interacțiuni cu alte medicamente, studiile au arătat că Ulmul ar putea încetini eficacitatea altor medicamente. Această posibilitate poate fi însă evitată dacă Ulmul va fi administrat separat de celelalte medicamente.

Preparare și administrare: - Praf de coajă sau frunze se aplică pe răni pentru a se cicatriza sau a opri sângerarea. - 1 linguriță de coajă mărunțită (de pe ramuri tinere) se pune la 250 ml apă și se fierbe pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma câte 1 cană după fiecare din cele 3 mese principale. Ajută la protejarea învelișului stomacal deoarece conține un agent antiulceros foarte puternic, este bun la arsuri sau chiar la răni șu ulcere stomacale. Se culeg ramuri tinere, după care se curăță de coajă care se va mărunții și se pune într-un recipient. Se pune 50 g de coajă cu 250 ml alcool de 70 de grade. Se ține apoi 15 zile la macerat, timp în care se agită zilnic recipientul. Se strecoară după trecerea acestei perioade și se pune în recipiente de culoare închisă la frigider. Se va lua 1 linguriță de tinctură diluată cu 100 ml de lichid (apă sau ceai) cu 15 minute înaintea meselor principale. Este extrem de eficientă în afecțiunile descrise. Se poate folosi o perioadă de 30 de zile după care se va face o pauză de 7 zile și se poate apoi relua tratamentul. Este bun chiar și la leucemii. - 50 g de pulbere de scoarță se va pune la 1 litru de apă. Se fierbe timp de 20 minute, apoi se strecoară. Se va bea în cazul ascitei în cursul unei zile. - Alifie- se pune în părți egale praf din coajă uscată de ulm, măcinată cu râșnița de cafea și transformată în praf, apoi cernută cu sita fină. Se amestecă în părți egale cu o masă grasă (untură de porc ne sărată, unt, lanolină vaselină, etc). Se aplică în strat subțire zilnic după ce s-a spălat în prealabil locul cu un ceai din plante, după care se aplică această alifie. Sub denumirea de „apă de ulm“ se folosește lichidul care se găsește în diferite specii de „gale“ (gogoși) care se formează pe copac. Aceste gogoși, care cresc pe plantă și care se hrănesc cu seva acesteia, sunt foarte bogate în mucilagii. Acest lichid se folosește cu succes în spălarea rănilor și a ochilor iritați, obosiți și umflați. Recoltat toamna, acest lichid numit „balsam de ulm“ datorită structurii sale vâscoase, se poate folosi mai multe luni dacă se ține în sticle ermetic închise la frigider.

1370


Mod de administrare pe afecțiuni: Arsuri - aplică praf de coajă de ulm direct pe rană pentru cicatrizarea fără urme a arsurilor. Se poate pansa în cazurile în care nu există secreții, dar dacă există secreții abundente se va lăsa descoperit la aer, până se reduc secrețiile. Este unul din tratamentele foarte eficiente. Ascită - Se culeg ramuri tinere, după care se curăță de coajă care se va mărunții și se pune într-un recipient. Se pune 50 g de coajă cu 250 ml alcool de 70 de grade. Se ține apoi 15 zile la macerat, timp în care se agită zilnic recipientul. Se strecoară după trecerea acestei perioade și se pune în recipiente de culoare închisă la frigider. Se va lua 1 linguriță de tinctură diluată cu 100 ml de lichid (apă sau ceai) cu 15 minute înaintea meselor principale. Este extrem de eficientă în afecțiunile descrise. Se poate folosi o perioadă de 30 de zile după care se va face o pauză de 7 zile și se poate apoi relua tratamentul. Ajută la eliminarea apei în exces. Se poate combina cu frunze de mesteacăn în acest caz fiind foarte eficient acest tratament pentru eliminarea apei din organism și reglarea organismului. Boli pulmonare - Se culeg ramuri tinere, după care se curăță de coajă care se va mărunții și se pune într-un recipient. Se pune 50 g de coajă cu 250 ml alcool de 70 de grade. Se ține apoi 15 zile la macerat, timp în care se agită zilnic recipientul. Se strecoară după trecerea acestei perioade și se pune în recipiente de culoare închisă la frigider. Se va lua 1 linguriță de tinctură diluată cu 100 ml de lichid (apă sau ceai) cu 15 minute înaintea meselor principale. Se poate lua concomitent și tinctură de propolis, caz în care aceste afecțiuni răspund mult mai bine la tratament. Boli dermatologice - se aplică praf de coajă apoi se pansează. Se poate face o alifie și se aplică și aceasta în strat subțire cu rol cicatrizant. Boli reumatice - intern se poate consuma ceai de coajă de ulm câte 2 căni pe zi. Extern se pot face băi. Se pune o mână de coajă de ulm și se fierbe în 5 litri de apă pentru 15 minute, apoi se strecoară în cada de baie, unde se va sta pentru 30 de minute la temperatura de 37 de grade. Diaree - 50 g de pulbere de scoarță se va pune la 1 litru de apă. Se fierbe timp de 20 minute, apoi se

strecoară. Se va bea în cazul ascitei în cursul unei zile. Cancer - Scoarța de ulm roșu este foarte controversată în ceea ce privește proprietățile sale anticanceroase. Încă din anii 1920 o infirmieră ameridiană a folosit-o pentru a trata pacienții atinși de diferite forme de cancer. Dacă proprietățile anticancerigene ale scoarței de ulm roșu și ale altor plante nu au putut fi demonstrate științific, se știe însă cu certitudine că această plantă are un impact real asupra calității bolnavilor de cancer. Colite de fermentație - Se culeg ramuri tinere, după care se curăță de coajă care se va mărunții și se pune într-un recipient. Se pune 50 g de coajă cu 250 ml alcool de 70 de grade. Se ține apoi 15 zile la macerat, timp în care se agită zilnic recipientul. Se strecoară după trecerea acestei perioade și se pune în recipiente de culoare închisă la frigider. Se va lua câte 1 linguriță de tinctură cu 15 minute înaintea meselor principale cu 15 minute diluată cu 100 ml de lichid (apă sau ceai). Constipație - Se culeg ramuri tinere, după care se curăță de coajă care se va mărunții și se pune într-un recipient. Se pune 50 g de coajă cu 250 ml alcool de 70 de grade. Se ține apoi 15 zile la macerat, timp în care se agită zilnic recipientul. Se strecoară după trecerea acestei perioade și se pune în recipiente de culoare închisă la frigider. Se va lua 1 linguriță de tinctură diluată cu 100 ml de lichid (apă sau ceai) cu 15 minute înaintea meselor principale. Curățirea sângelui - se folosește câte 1 linguriță de tinctură de 4 ori pe zi din coajă de ramuri tinere. Se face un tratament de 30 de zile urmat de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Depresie - Se culeg ramuri tinere, după care se curăță de coajă care se va mărunții și se pune într-un recipient. Se pune 50 g de coajă cu 250 ml alcool de 70 de grade. Se ține apoi 15 zile la macerat, timp în care se agită zilnic recipientul. Se strecoară după trecerea acestei perioade și se pune în recipiente de culoare închisă la frigider. Se va lua 1 linguriță de tinctură diluată cu 100 ml de lichid (apă sau ceai) cu 15 minute înaintea meselor principale. Diaree - 50 g de pulbere de scoarță se va pune

1371


la 1 litru de apă. Se fierbe timp de 20 minute, apoi se strecoară. Se consumă 2 căni pe zi, fiind foarte eficientă în reglarea tranzitului intestinal. Eczeme - se aplică praf de coajă apoi se pansează. Se poate face o alifie și se aplică și aceasta în strat subțire cu rol cicatrizant. Eczeme uscate - 30 g scoarță de fierbe în 100 ml ulei pe bain-marie timp de 2 ore apoi se strecoară. Se unge zona afectată de mai multe ori pe zi. Enterocolite - 50 g de pulbere de scoarță se va pune la 1 litru de apă. Se fierbe timp de 20 minute, apoi se strecoară. Se consumă 2 căni pe zi, fiind foarte eficientă în reglarea tranzitului intestinal. Erupții tegumentare - se aplică praf de coajă apoi se pansează. Se poate face o alifie și se aplică și aceasta în strat subțire cu rol cicatrizant. Guturai rebel - se pune 1 linguriță de coajă de ulm la 250 ml apă și se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi, îndulcit cu miere polifloră dacă nu există contra indicații și se mai pune la fiecare cană sucul de la o jumătate de lămâie. Hemoragii - se pune 1 linguriță de coajă de ulm la 250 ml apă și se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi, fiind foarte eficient pentru oprirea hemoragiilor. Hemoroizi. Se face uleiul de la eczeme apoi se pune ceară de albine ca să se poată modela după răcire supozitoare care se aplică intern de 2 ori pe zi. Pentru a fi introduse mai ușor în anus se umezesc cu ulei. Extern se unge cu ulei. Este un tratament foarte simplu și eficient. Intoxicațiile sângelui - se folosește câte 1 linguriță de tinctură de 4 ori pe zi din coajă de ramuri tinere. Se face un tratament de 30 de zile urmat de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Iritațiile cutanate - 100 g scoarță se fierbe la 1 litru de apă pentru 15 minute. Se strecoară. Se spală părțile afectate ale pielii de mai multe ori pe zi. Se poate folosi la clătirea gurii de mai multe ori pe zi la afte sau la eczeme. Laringită - ulmul a fost folosit încă din cele mai vechi timpuri drept un remediu natural în tratarea diverselor afecțiuni, printre care și laringita, durerea de gât, tuse, precum și probleme gastrointestinale. În cazul laringitei se recomandă folosi-

rea Ulmului sub formă de decoct realizat prin amestecarea a 8 părți de apă fierbinte cu o parte scoarță de Ulm sub formă de pulbere, care se fierbe 5 minute, apoi amestecul se lasă la macerat 15 minute și se strecoară. Se consumă câte o jumătate de cană de 3 ori pe zi. Leucoree - se face un ceai din 3 linguri de coajă mărunțită fiartă la 500 ml apă pentru o perioadă de 10 minute, apoi strecurată. Se vor face spălături vaginale cu irigatorul în fiecare zi, preferabil seara. Leucemii - Se culeg ramuri tinere, după care se curăță de coajă care se va mărunții și se pune într-un recipient. Se pune 50 g de coajă cu 250 ml alcool de 70 de grade. Se ține apoi 15 zile la macerat, timp în care se agită zilnic recipientul. Se strecoară după trecerea acestei perioade și se pune în recipiente de culoare închisă la frigider. Se va lua 1 linguriță de tinctură diluată cu 100 ml de lichid (apă sau ceai) cu 15 minute înaintea meselor principale. Este extrem de eficientă în afecțiunile descrise. Se poate folosi o perioadă de 30 de zile după care se va face o pauză de 7 zile și se poate apoi relua tratamentul. Este bun chiar și la leucemii. Mastită - se aplică ulei de scoarță de ulm, sub pansament care se ține pentru 12 ore apoi se schimbă. Naștere ușoară. La ameridieni se dădea un ceai din scoarță de ulm femeilor gravide pentru a naște mai ușor. La fel în Europa în luna 7-a li se dădea ceai femeilor gravide pentru a naște mai ușor. Obezitate - se fierbe 2 lingurițe de coajă mărunțită pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă câte 1 cană caldă înainte de fiecare din mesele principale cu 15 minute. Acest ceai ajută în mod surprinzător la reducerea greutății corporale, dacă se folosește zilnic o perioadă de minimum 30 de zile, după care se face o pauză de 7 zile și poate fi reluat din nou acest tratament simplu. Oboseală - o cană de infuzie consumată în cazul oboselii, al stresului sau al anumitor probleme psihice care pot apare peste zi este foarte eficientă pentru refacerea organismului. Pleurezie - Se culeg ramuri tinere, după care se curăță de coajă care se va mărunții și se pune într-un recipient. Se pune 50 g de coajă cu 250 ml alcool de 70 de grade. Se ține apoi 15 zile la ma-

1372


cerat, timp în care se agită zilnic recipientul. Se strecoară după trecerea acestei perioade și se pune în recipiente de culoare închisă la frigider. Se va lua 1 linguriță de tinctură diluată cu 100 ml de lichid (apă sau ceai) cu 15 minute înaintea meselor principale. Este extrem de eficientă în afecțiunile descrise. Se poate folosi o perioadă de 30 de zile după care se va face o pauză de 7 zile și se poate apoi relua tratamentul. Ajută la eliminarea apei în exces. Se poate combina cu frunze de mesteacăn în acest caz fiind foarte eficient acest tratament pentru eliminarea apei din organism și reglarea organismului. Extern se pot pune cataplasme calde cu infuzie, care se țin pentru 2-3 ore, acoperite cu ceva de lână pentru a menține mai mult timp căldura locală. Răni sângerânde -se aplică praf de coajă apoi se pansează. Se poate face o alifie și se aplică și aceasta în strat subțire cu rol cicatrizant. Stres - o cană de infuzie consumată în cazul oboselii, al stresului sau al anumitor probleme psihice care pot apare peste zi este foarte eficientă pentru refacerea organismului. Țesuturi iritate - ulmul conține mucilagiu care în contact cu apa devine o pastă. Aceasta acționează ca un balsam protector pentru gât, gură, stomac, intestine și țesuturile iritate. Ulcer stomacal - 1 linguriță de coajă mărunțită (de pe ramuri tinere) se pune la 250 ml apă și se fierbe pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma câte 1 cană după fiecare din cele 3 mese principale. Ajută la protejarea învelișului stomacal deoarece conține un agent antiulceros foarte puternic, este bun la arsuri sau chiar la răni șu ulcere stomacale.

1373


ULM DE CÂMP

Ulmus minor Fam. Ulmaceae. Denumiri populare: caragacei, șleau, ulmac, ulmar. Descriere: arbore foios. Rădăcină pivotantă dezvoltată lateral. Tulpina dreaptă, îngroșată la bază, înaltă până la 30 m. Scoarța cu ritidom, pietros, cenușiu-închis, adânc brăzdat longitudinal. Coroana conică până la globuloasă, cu ramuri ascendente. Lujeri anuali brun-roșcați, glabrii sau pubescenți. Cei de 2 ani glabri pubescenți, cu crăpături longitudinale fine. Muguri ovoizi, acuți, bruni violacei, fin ciliați, așezați distih. Frunze alterne, eliptice, glabre, acuminate la vârf, asimetrice la bază cu 7-12 perechi de nervuri, pe dos cu smocuri de peri la subțioara nervurilor. Flori hermafrodite pețiolate, sesile, dispuse în fascicule dese, brun violacee, apar înaintea înfrunzirii. Înflorire în lunile III-IV. Fruct samară, obovată, turtită, eliptică, cu sămânța excentrică așezată spre vârf, în apropierea crestăturii aripioarei. Lăstărește și drajonează bine. Longevitate 300-400 ani. Industrie: lemn foarte durabil, frumos colorat, greu, tare, elastic, trainic, rezistent. Se impregnează ușor. La uscare artificială se deformează și

crapă. Se preferă uscarea naturală sub șoproane. Se prelucrează bine. Prin aburire se curbează. Nu se lustruiește. Utilizat la fabricarea mobilei ca furnic și lemn masiv, pentru paturi de armă, articole sportive (crose de hochei) construcții hidraulice, navale, vagoane de cale ferată, caroserii de mașini, parchete, lambriuri, căruțe (butuci, spițe), etc. Compoziție chimică: scoarța conține substanțe amare, rășini, tanin, mucilagii, etc. Acțiune farmacologică: astringent, antidiareic, hemostatic, depurativ, sudorific, cicatrizant. Prin precipitarea proteinelor produce o strângere a suprafeței țesuturilor, opresc hemoragiile, diminuează secrețiile și cicatrizează rănile. Combate scaunele diareice. Ajută la eliminarea toxinelor din organism. Mărește cantitatea de transpirație. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: arsuri, ascită, boli respiratorii, curățirea sângelui, dermatoze, diaree, erupții tegumentare, obezitate, pleurezie, răni. Preparare și administrare: - 2 lingurițe de pulbere de scoarță se pun la 1 litru de apă și se fierb pentru 10 minute. Se strecoară și apoi se vor consuma în cursul unei zile în cazul pleureziei, ascitei, bolilor respiratorii. - 50 g pulbere de scoarță se pune la 1 litru de apă și se va fierbe până scade la jumătate. Se strecoară, apoi se consumă în cazul ascitei, pleureziei sau pentru curățirea sângelui, erupții tegumentare, etc. - Frunze proaspete consumate potolesc senzația de foame și sunt indicate în cazul obezității. - Pentru extern 50 g scoarță mărunțită se pune 1 litru de apă se fierbe apoi 15 minute și se strecoară. Se spală local în arsuri sau afecțiuni tegumentare externe. Mod de administrare pe afecțiuni: Arsuri - aplică praf de coajă de ulm direct pe rană pentru cicatrizarea fără urme a arsurilor. Se poate pansa în cazurile în care nu există secreții, dar dacă există secreții abundente se va lăsa descoperit la aer, până se reduc secrețiile. Este unul din tratamentele foarte eficiente. Ascită - Se culeg ramuri tinere, după care se curăță de coajă care se va mărunții și se pune într-un recipient. Se pune 50 g de coajă cu 250 ml alcool de

1374


70 de grade. Se ține apoi 15 zile la macerat, timp în care se agită zilnic recipientul. Se strecoară după trecerea acestei perioade și se pune în recipiente de culoare închisă la frigider. Se va lua 1 linguriță de tinctură diluată cu 100 ml de lichid (apă sau ceai) cu 15 minute înaintea meselor principale. Este extrem de eficientă în afecțiunile descrise. Se poate folosi o perioadă de 30 de zile după care se va face o pauză de 7 zile și se poate apoi relua tratamentul. Ajută la eliminarea apei în exces. Se poate combina cu frunze de mesteacăn în acest caz fiind foarte eficient acest tratament pentru eliminarea apei din organism și reglarea organismului. Boli respiratorii - Se culeg ramuri tinere, după care se curăță de coajă care se va mărunții și se pune într-un recipient. Se pune 50 g de coajă cu 250 ml alcool de 70 de grade. Se ține apoi 15 zile la macerat, timp în care se agită zilnic recipientul. Se strecoară după trecerea acestei perioade și se pune în recipiente de culoare închisă la frigider. Se va lua câte 1 linguriță de tinctură cu 15 minute înaintea meselor principale cu 15 minute diluată cu 100 ml de lichid (apă sau ceai). Se poate lua concomitent și tinctură de propolis, caz în care aceste afecțiuni răspund mult mai bine la tratament. Curățirea sângelui - se folosește câte 1 linguriță de tinctură de 4 ori pe zi din coajă de ramuri tinere. Se face un tratament de 30 de zile urmat de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Dermatoze - se aplică praf de coajă apoi se pansează. Se poate face o alifie și se aplică și aceasta în strat subțire cu rol cicatrizant. Diaree - 50 g de pulbere de scoarță se va pune la 1 litru de apă. Se fierbe timp de 20 minute, apoi se strecoară. Se va bea în cazul ascitei în cursul unei zile. Erupții tegumentare - se aplică praf de coajă apoi se pansează. Se poate face o alifie și se aplică și aceasta în strat subțire cu rol cicatrizant. Obezitate - se fierbe 2 lingurițe de coajă mărunțită pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă câte 1 cană caldă înainte de fiecare din mesele principale cu 15 minute. Acest ceai ajută în mod surprinzător la reducerea greutății corporale, dacă se folosește zilnic o perioadă de minimum 30 de zile, după care se face o pauză de 7 zile și poate fi

reluat din nou acest tratament simplu. Pleurezie - Se culeg ramuri tinere, după care se curăță de coajă care se va mărunții și se pune într-un recipient. Se pune 50 g de coajă cu 250 ml alcool de 70 de grade. Se ține apoi 15 zile la macerat, timp în care se agită zilnic recipientul. Se strecoară după trecerea acestei perioade și se pune în recipiente de culoare închisă la frigider. Se va lua 1 linguriță de tinctură diluată cu 100 ml de lichid (apă sau ceai) cu 15 minute înaintea meselor principale. Este extrem de eficientă în afecțiunile descrise. Se poate folosi o perioadă de 30 de zile după care se va face o pauză de 7 zile și se poate apoi relua tratamentul. Ajută la eliminarea apei în exces. Se poate combina cu frunze de mesteacăn în acest caz fiind foarte eficient acest tratament pentru eliminarea apei din organism și reglarea organismului. Extern se pot pune cataplasme calde cu infuzie, care se țin pentru 2-3 ore, acoperite cu ceva de lână pentru a menține mai mult timp căldura locală. Răni - se aplică praf de coajă apoi se pansează. Se poate face o alifie și se aplică și aceasta în strat subțire cu rol cicatrizant.

1375


ULM DE MUNTE

UNGHIA GĂII

Ulmus glabra Fam. Ulmaceae.

Astragalus glycyphyllos Fam. Fabaceae.

Denumiri populare: mladă, ulm. Descriere: arbore foios care crește în zonele de dealuri și munte între 400-1200 m altitudine. Rădăcină rămuroasă superficială. Tulpină relativ dreaptă, cilindrică, înalt până la 30 m. Scoarța cenușie la început, mai târziu formează un ritidom cenușiu negricios, subțire, solzos. Lemn cu duramen brundeschis, alburn alb-gălbui-roșiatic cuprinzând cca 1/3-1/2 din diametru, raze medulare observabile în secțiune radială sub numeroase pete deschise, inele anuale vizibile. Coroana largă, neregulată. Lujeri bruni-verzui, pubescenți, cu lenticele mari. Muguri violacei, pubescenți cu peri aurii. Frunze lat eliptice, până la obovate, lungi de 8-16 cm cu 1518 perechi de nervuri laterale, brusc acuminate la vârf, puternic asimetrice la bază, pe margini acut dublu serate, scabre pe față, pubescente pe dos, scurt pețiolate. Flori hermafrodite, apetale, grupate în fascicule sesile, brune violacee. Înflorire lunile IV-V. Fructe samare, lat eliptice. Restul ca la ulmul de câmp.

Descriere: este o plantă ierboasă perenă, meliferă, cu tulpina culcată la pământ, care se îndoaie în unghiuri pronunțate. Frunzele sunt imparipenat compuse, stipelate cu 9-15 foliole. Florile apar vara, sunt galben-verzui, zigomorfe, adunate în raceme și așezate pe tije florale verticale. Din flori se dezvoltă păstăi liniare, cilindrice, ușor încovoiate spre partea apicală, acuminate în formă de gheare, de 3-4 cm lungime. Răspândire: crește prin păduri, tufișuri, poieni, fânețe, livezi. Recoltare: în scopuri medicinale se colectează întreaga plantă, cu rădăcini și păstăi, la începutul fructificării (august-septembrie). Preparare și administrare: - Intern, decoctul din planta uscată se administrează pentru eliminarea limbricilor, calmarea durerilor pulmonare sau digestive și în hernie. - Extern, fiartă în lapte calmează eritemele pielii produse de iritații sau arsuri solare, mai ales eritemul fesier al bebelușilor.

1376


UNGURAȘ

Marrubium vulgare Fam. Labiatae sau Lamiaceae. Denumiri populare: bălțătură, cătușnică, gutuiță, iarbă flocoasă, smucită, unsuroasă, voronic, voronică. În tradiția populară: se folosește la fabricarea bomboanelor medicinale contra tusei. Tulpinile se fierbeau și cu decoct se făceau spălături contra durerilor de cap, amețelilor, și în boli psihice, iar unii se legau cu planta. Se fierbea și se făceau cataplasme cu ea la durerile de rinichi. Vârfurile tulpinilor se plămădeau în vin, care se lua ca expectorant și pentru pofta de mâncare. Descriere: este o plantă erbacee, vivace și erectă, înaltă până la 80 cm. Crește prin locurile virane, pe marginea drumurilor și gardurilor. În special în locurile aride. Tulpina este în 4 muchii, goală la interior, puțin ramificată și acoperită cu peri lungi din care cauză are culoare alb-cenușie. Frunzele sunt opuse, cele inferioare lung pețiolate și mari cu limbul oval, dințat pe margini și îndreptate în jos. Cele superioare scurt pețiolate și nu mai sunt aplecate. Sunt de culoare verde-deschis și cu numeroși

peri alburii pe fața inferioară. Florile mici, de culoare alb-murdară, dispuse în verticile aproape globuloase, au caliciul în formă de tub cu 10 dinți, alb păros, iar corola mai scurtă decât caliciul, cu labiul superior îngust bilobat îndreptat în sus, iar cel inferior trilobat îndreptat în jos. Androceul din 4 stamine, două fiind mai scurte. Înflorește din iunie până în septembrie. Recoltare: se recoltează în timpul înfloririi doar părțile aeriene (Herba Marrubii) crude nelignificate ale ramurilor cel mult 20 cm de la vârf și se usucă la umbră în strat subțire. Produsul uscat are gust puternic amar cu nuanțe de iute. Compoziție chimică: părțile aeriene conțin: principiu amar-marubină, saponină, substanțe amare, uleiuri volatile, materii tanante, rezine, mucilagii, acid ursolic, alcaloid- aolină. Acțiune farmacologică: reglează activitatea inimii în afecțiuni cardiace, astringent, antispastic, dezinfectant, expectorant, mărește contracția vezicii biliare, emolient, expectorant, calmează tusea, antispastic bronhic, tonic amar și colagen. Externcicatrizant. Datorită virtuților dezinfectante și expectorante are efecte deosebite în afecțiunile respiratorii. De asemenea ajută la combaterea febrei și aritmiilor cardiace. Este un component al ceaiului antiastmatic. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: anorexie, aritmii cardiace, astm bronhic, bronșite cronice, dischinezie biliară, dureri de cap, dureri de rinichi, febră, gripă, guturai, palpitații cardiace, răni purulente, stări febrile, tulburări de ritm cardiac pe fond nervos, tuse convulsivă și spastică, tuse de diferite etiologii, ulcerații tegumentare. Preparare și administrare: Intern Infuzie - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe stomacul gol înainte de mesele principale. Este util în special în cazul afecțiunilor cardiace cu substrat nervos. De asemenea se poate consuma în dischinezie biliară, bronșită, astmă, gripă, guturai, tuse. Infuzie concentrată - 2 linguri de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă

1377


pentru 15 minute apoi se strecoară. Se ia câte 1 lingură înainte de fiecare masă în afecțiuni cardiace, anorexie, etc. Pulbere - Praf de plantă (se obține cu râșnița de cafea apoi se cerne cu sita) se pune sub limbă 1 linguriță de praf și se ține timp de 10 minute, după care se înghite cu puțină apă. Este foarte bun pentru afecțiunile inimii (palpitații, aritmii de orice fel) în special cele pe fond nervos, dar și în foarte multe alte afecțiuni. Extern Infuzie foarte concentrată - 3 lingurițe de plante la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi 10 minute după care se strecoară. Se vor putea face spălături de 2 ori pe zi, sau cataplasme, comprese, pentru cicatrizare, vindecare. Se poate folosi sub formă de comprese inclusiv în calmarea durerilor de orice natură, dar în acest caz se va aplica comprese sau cataplasme calde. Mod de administrare pe afecțiuni: Anorexie - 2 linguri de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se ia câte 1 lingură înainte de fiecare masă în afecțiuni cardiace, anorexie, etc. Aritmii cardiace - Praf de plantă se pune sub limbă 1 linguriță de praf și se ține timp de 10 minute, după care se înghite cu puțină apă. Este foarte bun pentru afecțiunile inimii (palpitații, aritmii de orice fel) în special cele pe fond nervos, dar și în foarte multe alte afecțiuni. Astm bronhic - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se ia câte 1 lingură înainte de fiecare masă, se poate să se combine și cu alte plante medicinale. Bronșite cronice - 1 linguriță de plantă mărunțită se pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere dacă nu aveți contraindicații și se poate adăuga și zeamă de lămâie fiind mult mai eficientă în acest caz. Dischinezie biliară - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate folosi și împreună cu anghinare, armurariu sau alte plan-

te utile în această afecțiune. Se poate de asemenea folosi o perioadă de 3 luni după care se face o pauză obligatoriu de 15 zile, după care se va putea relua acest tratament dacă se dorește. Dureri de cap - 3 lingurițe de plante la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi 10 minute după care se strecoară. Se vor putea face spălături de 2 ori pe zi, sau cataplasme, comprese, pentru cicatrizare, vindecare. Se poate folosi sub formă de comprese inclusiv în calmarea durerilor de orice natură, dar în acest caz se va aplica comprese sau cataplasme calde. Dureri de rinichi - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe stomacul gol înainte de mesele principale. Febră - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe stomacul gol înainte de mesele principale. Gripă - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere dacă nu aveți contraindicații și eventual se pune și zeamă de lămâie în funcție de dorința omului dar așa este mult mai eficientă. Guturai - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe stomacul gol înainte de mesele principale. Palpitații cardiace - Praf de plantă se pune sub limbă 1 linguriță de praf și se ține timp de 10 minute, după care se înghite cu puțină apă. Este foarte bun pentru afecțiunile inimii (palpitații, aritmii de orice fel) în special cele pe fond nervos, dar și în foarte multe alte afecțiuni. Răni purulente - 3 lingurițe de plante la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi 10 minute după care se strecoară. Se vor putea face spălături de 2 ori pe zi, sau cataplasme, comprese, pentru cicatrizare, vindecare. Se poate folosi sub formă de comprese inclusiv în calmarea durerilor de orice natură, dar în acest caz se va aplica comprese sau cataplasme calde. Stări febrile - Praf de plantă se pune sub limbă

1378


1 linguriță de praf și se ține timp de 10 minute, după care se înghite cu puțină apă. Este foarte bun pentru afecțiunile inimii (palpitații, aritmii de orice fel) în special cele pe fond nervos, dar și în foarte multe alte afecțiuni. Tulburări de ritm cardiac pe fond nervos Praf de plantă se pune sub limbă 1 linguriță de praf și se ține timp de 10 minute, după care se înghite cu puțină apă. Este foarte bun pentru afecțiunile inimii (palpitații, aritmii de orice fel) în special cele pe fond nervos, dar și în foarte multe alte afecțiuni. Tuse convulsivă și spastică, tuse de diferite etiologii - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe stomacul gol înainte de mesele principale. Se poate folosi și cu alte plante medicinale. Ulcerații tegumentare - 3 lingurițe de plante la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi 10 minute după care se strecoară. Se vor putea face spălături de 2 ori pe zi, sau cataplasme, comprese, pentru cicatrizare, vindecare. Se poate folosi sub formă de comprese inclusiv în calmarea durerilor de orice natură, dar în acest caz se va aplica comprese sau cataplasme calde.

1379


Preparare și administrare: Se folosesc următoarele preparate: unguent antihemoroidal, supozitoare antihemoroidale, extracte, tinctură, infuzie pentru băi.

UNTIȘOR

Ficaria ranunculoides Fam. Ranunculaceae. Denumiri populare: sălățică, grâușor. Descriere: este o mică erbacee perenă, cu o înălțime maximă de 30 cm. Frunzele, groase și lucioase, au formă de inimă. Sub frunze se găsesc niște bulbi care seamănă cu boabele de grâu. Florile sunt galbene și strălucitoare, apar primăvara în aprilie și mai. Răspândire: poate fi găsit în tufărișuri, la marginea pădurilor, în liziere, pe soluri înțelenite, de la câmpie până la munte. Recoltare: partea aeriană a plantei are valoare medicinală relativă. Valoare medicinală are, cu adevărat, rădăcina acestei plante. Se culeg înainte de înflorire. Compoziție chimică: acid ficaric și ficarină (compuși specifici). Acțiune farmacologică: analgezic, descongestionant, revitalizant. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: ameliorarea circulației venoase, hemoroizi, varice. Extractul din plantă este valoros pentru terapii externe - afecțiuni ale pielii, răni, ulcerații, hemoroizi. Se folosește, de asemenea, în avitaminoze, mai ales în caz de scorbut. Alimentație: frunzele se consumă ca salată sau se adaugă la ciorbe. 1380


UNTUL PĂMÂNTULUI

Dioscorea (Tamus) communis Fam. Dioscoreaceae. Denumiri populare: brie, fluierătoare, lemn nelemn, napi de pădure, napii porcului de pădure, unsoarea pământului, viță neagră. În tradiția populară: rizomul ras se plămădea în rachiu și se folosea la frecții contra reumatismului, sau amestecat cu grăsime, sub formă de alifie. Locuitorii din Poienele de Sus și alte sate învecinate, din ținutul Beiușului, îl vindeau prin țară, pe la târguri, prin piețe, cu alte plante medicinale. Fiind mai rar s-a înlocuit cu Bryonia-mutătoarea cu poame negre, care este mult mai frecventă. Descriere: plantă perenă, volubilă, întâlnită prin pădurile umbroase. Rădăcină cilindrică alungită, cărnoasă, rar ramificată. Tulpină volubilă, înaltă până la 4 m. Frunze adânc cordate ovate, acuminate, cu margini întregi, pețiolate, alterne. Flori mascule gălbui-verzi, tubuloase, cu 6 stamine, stigmat atrofiat, dispuse în racem alungit. Flori femele cu ovar inferior, stil scurt purtând 3 stigmate. Uneori conține stanodii. Înflorire V-VI. Fruct bacă globuloasă, roșie. Semințe globuloase brun-roșcate. Crește mai ales în regiunile sudice ale țării, la marginea pădurilor, în luminișuri, pe lângă garduri vii. Adesea preferă zonele pietroase, unde rădăcina sa este foarte greu de recoltat.

Recoltare: se culege rădăcina și se spală rapid pentru a nu pierde principiile active mucilaginoase. Se folosește proaspătă pentru obținerea tincturii sau unguentelor. Compoziția chimică: alcaloizi, glicozizi, saponozide și licoxantină. Acțiuni farmacologice: rădăcinile plantei sunt antireumatice, calmând durerile, diuretic, purgativ. Extern combate durerile de gută, reumatism cronic sau chiar al loviturilor. Se folosește la următoarele afecțiuni: acnee, bronșită, cârcei, constipație, contuzii, dermatoze purpurice, dureri diverse inclusiv reumatice, echimoze, gută, lombosciatică, pneumonie, purpură, reumatism, sciatică, sinuzite, umflături. Precauții și contraindicații: Atenție! Rădăcina poate provoca puternice reacții alergice cutanate la persoanele cu pielea sensibilă. Din acest motiv se va folosi cu precauție, doar pe o porțiune de piele mică, crescând progresiv aria tratată, pe măsură ce observăm că reacția este normală. Întrucât are un efect rubefiant puternic, planta va fi aplicată la început doar pentru o perioadă de 30 secunde, maximum un minut, crescând timpul aplicației, doar dacă nu apare senzația de arsură puternică și dacă nu apar leziuni la nivelul pielii. Toxicologie: Planta are fructele toxice. Se folosește doar extern întrucât intern produce tulburări digestive și nervoase destul de grave. Preparare și administrare: Se folosește numai rădăcina! - Se rade planta (rădăcina) și se aplică extern, pe locul dureros. - intern se va lua 1 linguriță de rădăcină care se pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. - Tinctură se va rade rădăcina și se pune 50 g de rădăcină la 250 ml alcool sanitar. Se ține apoi timp de 15 zile după care se strecoară. Se folosește la tamponarea locurilor dureroase. La 1 litru de oțet se va pune 6 linguri de rădăcină rasă. Se ține timp de 8-10 zile agitând des. Se strecoară. Se folosește extern la mâncărimi, dureri.

1381


Se pot face foarte multe unguente, cu unt, untură, lanolină, vaselină. Preparare și administrare: se curăță rădăcina de pământ, se spală apoi se dă pe răzătoarea mică. Se obține în acest mod o pastă mucilaginoasă. Această pastă se introduce într-o sticlă și la 1 parte de pastă se va pune 4 părți de alcool alimentar de 70 grade. Se ține apoi la întuneric pentru 15 zile, agitând des. Se strecoară. Se poate apoi pune la rece în sticle de mai mică capacitate. Intern se poate lua până la 1 linguriță de 3 ori pe zi, diluate cu 100 ml apă și extern se tamponează zonele afectate de durere cu puțin alcool din acesta fiind foarte eficient la dureri. Se face zilnic 20-30 zile. Mod de administrare pe afecțiuni: Bronșită - se aplică pe torace o pastă din 5 linguri de rădăcină de Untul pământului proaspătă dată pe răzătoare, 2 linguri de Hrean și 4 linguri de semințe de in măcinate. Deasupra se pune un material de bumbac curat și o țesătură de lână călduroasă. Aplicația se face timp de o jumătate de oră pe o perioadă de 4-5 zile la rând. Are puternice efecte de eliminarea secrețiilor în exces și ușurează respirația. Pneumonie - se aplică pe torace o pastă din 5 linguri de rădăcină de Untul pământului proaspătă dată pe răzătoare, 2 linguri de Hrean și 4 linguri de semințe de in măcinate. Deasupra se pune un material de bumbac curat și o țesătură de lână călduroasă. Aplicația se face timp de o jumătate de oră pe o perioadă de 4-5 zile la rând. Are puternice efecte de eliminarea secrețiilor în exces și ușurează respirația. Reumatism - rădăcina dată prin răzătoare se aplică direct pe piele, după care se învelește cu o bucată de pânză curată și se lasă pentru 5-15 minute. Articulația tratată se va încălzi, durerea se va diminua, după câteva aplicații și de asemenea se va îmbunătății și mobilitatea articulației. Tratamentul se repetă zilnic până la trecerea durerii. Sciatică - se face aplicația de la reumatism sau se aplică o compresă cu tinctură de Untul pământului compresă care se păstrează pentru 30 de minute, după care zona dureroasă tratată se învelește cu un material gros de lână. Aplicația se face de 2 ori pe zi, până la eliminarea complectă a durerilor

de spate. Sinuzită - într-o bucată de tifon se pune o lingură de rădăcină și una de hrean, ambele date pe răzătoare. Se ține această cataplasmă pe frunte timp de 2-15 minute (în funcție de intensitatea reacției cutanate și de rezistența la senzația de arsură). În timpul aplicației se va elimina pe cale nazală o cantitate impresionantă de secreții, durerea va fi diminuată progresiv, la fel ca și senzația de greutate în zona frunții. Se fac 1-2 aplicații din acestea în sinuzita acută și 12 aplicații în sinuzita cronică.

1382


ților (enurezis, cistite, prostatite, diabet insipid, paralizii care afectează vezica urinară). Preparare și administrare: - Infuzia din planta proaspătă (culeasă în timpul înfloritului) are proprietăți antidiuretice și afrodisiace. - Infuzia realizată cu apă sau vin roșu stimulează apetitul sexual. Extractele se realizează folosindu-se o linguriță de plantă la 250 ml de lichid. - Sucul obținut din stoarcerea plantei proaspete, administrat intern (50 ml/zi 7-15 zile), ameliorează acneea.

URDA VACII

Lepidium draba Fam. Brassicaceae. Descriere: este o Brassicaceae spontană, înaltă de 20-45 cm, întâlnită pe marginea drumurilor, pe pășuni sau ca buruiană dăunătoare în culturi. Rădăcineile plantei au o creștere verticală și orizontală pronunțată. Frunzele sunt verzi-cenușii, pubeșcente, întregi, alterne, ovate, pe margini crenelate. Florile sunt mici, albe, cu patru petale, și se formează în infloreșcențe apicale corimbiforme. Siliculele au în jur de de 0,4 cm. formându-se eșalonat. Ele sunt ovale comrimat-umflate și ascuțite spre vârf. Planta prezintă o plasticitate ecologică deosebită ceea ce îi determină o mare adaptare și rezistență la condițiile de mediu. Răspândire: De origine europeană, urda vacii a ajuns astăzi să populeze aproape toată planeta, cu excepția zonelor foarte calde și al celor prea reci. Se întâlnește în toată Europa, în America, Australia și Asia. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: adjuvant în incontinența urinară a copiilor și adul1383


URECHELNIȚĂ

Sempervivum tectorum Fam. Crassulaceae. Denumiri populare: argintură, buruiana porcului, curechiul stânii, frunzar, ghințură, iarba ciutei, iarbă de urechi, iarbă groasă, iarba lupului, iarba tunului, iarbă de urechi, iarbă grasă, jinteră, jintură, nevăstuică, oloisă, orecleșniță, prescurăriță, țâța mielului, urechea iepurelui, urechea mâței, urechiușă de stâncă, varză de stâncă, verzișoară. Lax în limba dacă. În tradiția populară: era cultivată adesea pe acoperișuri. Seva din frunze se întrebuința contra durerilor de urechi. Frunzele se mai puneau pisate pe bătături, iar seva pe negi. Cu seva de la plantă se făceau pansamente la umflături și arsuri, la brâncă și hemoroizi, iar sucul diluat cu apă se lua în stomatite, afte. La fel se folosea în durerile de ochi făcute cataplasme externe cu apa în care a stat planta. Descriere: plantă perenă, cărnoasă, înaltă de 10-60 cm, are o tulpină ramificată spre vârf, iar la bază poartă o rozetă de frunze cărnoase, groase, pline de sevă. Florile rozee sau roșii dispuse corimbiform, la vârful tulpinii. Fructul este o capsulă. Crește sălbatecă, pe stâncile calcaroase din munți. Uneori crește pe acoperișul caselor. Recoltare: se culege planta întreagă fără rădăcină (Herba Sempervivi) în lunile iunie-august.

Compoziția chimică: puțin studiată. Acțiune farmacologică: antiinflamatoare, cicatrizantă, antibiotică- distruge microbii, sucul se poate folosi și la dispariția petelor și pistruilor. Este astringentă, sedativă, diuretică, antispasmodică, hemostatică, elimină viermii intestinali. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: acnee, afecțiuni nervoase și renale, afecțiunile urechiichiar infecții, afecțiuni cutanate, afte, arsuri, bătături, cancer uterin și de piele, diaree, dureri de urechi, dureri de ochi, febră, hemoragii, hemoroizi, înțepături de insecte, negi, otalgii, pecingine, pete pe piele, pistrui, plăgi supurate, stomatite, viermi intestinali, zona-zoster. Preparare și administrare: - Sucul din plantă se obține punând frunza proaspăt culeasă (o frunză de mărime medie) într-o cană cu apă care fierbe, timp de 2-3 secunde, după care se stoarce și se extrage sucul. Se va putea consuma câte 3-4 căni pe zi, perioade de 2-3 luni de zile. Se poate obține și cu ajutorul storcătorului de fructe și în amestec cu alte legume și fructe. - 2 lingurițe de frunze mărunțite se pun la 250 l apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 4 căni pe zi intern. - Suc proaspăt stors se pune pe răni extern sau se picură în ureche. Intern se poate lua 20 ml suc o dată mai multe zile la rând. - 3 lingurițe de plantă se pune la 250 ml apă și se fierb 5 minute. Se strecoară și se folosesc la spălături în cazul cancerului de piele sau uterin. La afecțiunile gurii se clătește gura de mai multe ori pe zi. - Praf din plantă uscată (obținută cu râșnița de cafea) se va pune pe răni sau se va lua intern câte un vârf de cuțit, care se va ține sub limbă timp de 10 minute, după care se înghite. Se poate face de 3-4 ori pe zi cu 30 minute înainte de mese. - Pentru negi sau pete se unge cu sucul plantei proaspete sau cu frunză strivită (tot proaspătă) de mai multe ori pe zi, până la dispariție. Mod de administrare pe afecțiuni: Acnee - Sucul din plantă se obține punând frunza proaspăt culeasă (o frunză de mărime medie) într-o cană cu apă care fierbe, timp de 2-3 secunde,

1384


după care se stoarce și se extrage sucul. Se va putea consuma câte 3-4 căni pe zi, perioade de 2-3 luni de zile. Extern se va aplica acest suc cu ajutorul unei bucăți de vată care a fost înmuiat în această soluție. Se aplică de mai multe ori pe zi și se ține până începe ă se usuce, după care se umezește din nou. Afecțiuni nervoase și renale - Praf din plantă uscată (obținută cu râșnița de cafea) se va pune pe răni sau se va lua intern câte un vârf de cuțit, care se va ține sub limbă timp de 10 minute, după care se înghite. Se poate face de 3-4 ori pe zi cu 30 minute înainte de mese. Afecțiunile urechii- chiar infecții - Suc proaspăt stors se pune pe răni extern sau se picură în ureche. Intern se poate lua 20 ml suc o dată mai multe zile la rând. Afecțiuni cutanate - Sucul din plantă se obține punând frunza proaspăt culeasă (o frunză de mărime medie) într-o cană cu apă care fierbe, timp de 2-3 secunde, după care se stoarce și se extrage sucul. Se va putea consuma câte 3-4 căni pe zi, perioade de 2-3 luni de zile. Extern se va aplica acest suc cu ajutorul unei bucăți de vată care a fost înmuiat în această soluție. Se aplică de mai multe ori pe zi și se ține până începe ă se usuce, după care se umezește din nou. Afte - 3 lingurițe de plantă se pune la 250 ml apă și se fierb 5 minute. Se strecoară și se folosesc la spălături în cazul cancerului de piele sau uterin. La afecțiunile gurii se clătește gura de mai multe ori pe zi. Se poate asocia cu Salvie. Arsuri - Suc proaspăt stors se pune pe răni extern sau se picură în ureche. Intern se poate lua 20 ml suc o dată mai multe zile la rând. Bătături - Frunze proaspete se aplică sub pansament pe bătături zilnic până la trecerea bătăturilor. Cancer uterin și de piele - Praf din plantă uscată (obținută cu râșnița de cafea) se va pune pe răni sau se va lua intern câte un vârf de cuțit, care se va ține sub limbă timp de 10 minute, după care se înghite. Se poate face de 3-4 ori pe zi cu 30 minute înainte de mese. Diaree - Praf din plantă uscată (obținută cu râșnița de cafea) se va pune pe răni sau se va lua intern

câte un vârf de cuțit, care se va ține sub limbă timp de 10 minute, după care se înghite. Se poate face de 3-4 ori pe zi cu 30 minute înainte de mese. Dureri de urechi - Suc proaspăt stors se pune pe răni extern sau se picură în ureche. Intern se poate lua 20 ml suc o dată mai multe zile la rând. Dureri de ochi - 3 lingurițe de plantă se pune la 250 ml apă și se fierb 5 minute. Se strecoară și se folosesc la spălături în cazul cancerului de piele sau uterin. Se pune compresă pentru 30 de minute de mai multe ori pe zi, până la vindecare. Febră - Praf din plantă uscată (obținută cu râșnița de cafea) se va pune pe răni sau se va lua intern câte un vârf de cuțit, care se va ține sub limbă timp de 10 minute, după care se înghite. Se poate face de 3-4 ori pe zi cu 30 minute înainte de mese. Hemoragii - Sucul din plantă se obține punând frunza proaspăt culeasă (o frunză de mărime medie) într-o cană cu apă care fierbe, timp de 2-3 secunde, după care se stoarce și se extrage sucul. Se va putea consuma câte 3-4 căni pe zi, perioade de 2-3 luni de zile. Extern se va aplica acest suc cu ajutorul unei bucăți de vată care a fost înmuiat în această soluție. Se aplică de mai multe ori pe zi și se ține până începe ă se usuce, după care se umezește din nou. Hemoroizi - 3 lingurițe de plantă se pune la 250 ml apă și se fierb 5 minute. Se strecoară și se folosesc la spălături în cazul cancerului de piele sau uterin. Înțepături de insecte - Sucul din plantă se obține punând frunza proaspăt culeasă (o frunză de mărime medie) într-o cană cu apă care fierbe, timp de 2-3 secunde, după care se stoarce și se extrage sucul. Se va putea consuma câte 3-4 căni pe zi, perioade de 2-3 luni de zile. Extern se va aplica acest suc cu ajutorul unei bucăți de vată care a fost înmuiat în această soluție. Se aplică de mai multe ori pe zi și se ține până începe ă se usuce, după care se umezește din nou. Negi - Pentru negi sau pete se unge cu sucul plantei proaspete sau cu frunză strivită (tot proaspătă) de mai multe ori pe zi, până la dispariție. Otalgii - Suc proaspăt stors se pune pe răni extern sau se picură în ureche. Intern se poate lua 20 ml suc o dată mai multe zile la rând.

1385


Pecingine - Sucul din plantă se obține punând frunza proaspăt culeasă (o frunză de mărime medie) într-o cană cu apă care fierbe, timp de 2-3 secunde, după care se stoarce și se extrage sucul. Se va putea consuma câte 3-4 căni pe zi, perioade de 2-3 luni de zile. Extern se va aplica acest suc cu ajutorul unei bucăți de vată care a fost înmuiat în această soluție. Se aplică de mai multe ori pe zi și se ține până începe ă se usuce, după care se umezește din nou. Pete pe piele - Pentru negi sau pete se unge cu sucul plantei proaspete sau cu frunză strivită (tot proaspătă) de mai multe ori pe zi, până la dispariție. Pistrui - Pentru negi sau pete se unge cu sucul plantei proaspete sau cu frunză strivită (tot proaspătă) de mai multe ori pe zi, până la dispariție. Plăgi supurate - Sucul din plantă se obține punând frunza proaspăt culeasă (o frunză de mărime medie) într-o cană cu apă care fierbe, timp de 2-3 secunde, după care se stoarce și se extrage sucul. Se va putea consuma câte 3-4 căni pe zi, perioade de 2-3 luni de zile. Extern se va aplica acest suc cu ajutorul unei bucăți de vată care a fost înmuiat în această soluție. Se aplică de mai multe ori pe zi și se ține până începe ă se usuce, după care se umezește din nou. Stomatite - Praf din plantă uscată (obținută cu râșnița de cafea) se va pune pe răni sau se va lua intern câte un vârf de cuțit, care se va ține sub limbă timp de 10 minute, după care se înghite. Se poate face de 3-4 ori pe zi cu 30 minute înainte de mese. Viermi intestinali - Praf din plantă uscată (obținută cu râșnița de cafea) se va pune pe răni sau se va lua intern câte un vârf de cuțit, care se va ține sub limbă timp de 10 minute, după care se înghite. Se poate face de 3-4 ori pe zi cu 30 minute înainte de mese. Zona-zoster - Sucul din plantă se obține punând frunza proaspăt culeasă (o frunză de mărime medie) într-o cană cu apă care fierbe, timp de 2-3 secunde, după care se stoarce și se extrage sucul. Se va putea consuma câte 3-4 căni pe zi, perioade de 2-3 luni de zile.

1386


URZICA

Urtica dioica, Urtica major Fam. Urticaceae. Denumiri populare: oișea, urzică creață, urzică crăiască, urzică creață, urzică mascată, urzică mare, urzică de pădure, urzici românești. Diky, Din, Dyn în limba dacă. Denumirea lor în limba engleză „nettles“, provine din cuvântul olandez „netel“, care înseamnă ac, ceea ce nu este departe de adevăr, căci la atingere înțeapă usturător. În tradiția populară: sunt întrebuințate primăvara în alimentație, iar fibrele din tulpinile mai dezvoltate se fac fibre textile mai ales pentru saci. Rădăcina și părțile aeriene se foloseau pentru vopsit în galben. Ceaiul din frunze și vârfuri florifere, îndulcit cu miere sau zahăr se folosea contra tusei, astmului și durerilor de piept. Unii amestecau cu fagure de miere și se lua câte o linguriță ca leac pentru tuse și dureri de piept. Decoctul rădăcinii și al frunzelor se mai lua în tuse cu sânge și diferite hemoragii sau la leșin, iar numai al rădăcinilor contra constipației. Se mai folosea la amigdalită, în bolile de stomac, palpitații de 4 ori pe zi. Cu părți aeriene se făcea decoct contra hemoragiilor uterine cu care se făceau spălături sau la

hemoroizi și boli de rinichi. Se mai fierbeau cu alte plante și se foloseau la spălatul pe cap o dată pe săptămână. Descriere: Plantă erbacee, perenă, foarte răspândită la noi pe lângă garduri, în tăieturi de pădure, etc. În pământ are un rizom târâtor, uneori cu rădăcini lungi de câțiva metri, la adâncime mică, iar tulpina aeriană înaltă până la 1,5 m este patrunghiulară, cu frunzele opuse, ovale lanceolate, dințate pe margini și cu numeroși peri urzicători rigizi. Florile dioice de culoare verzuie, sunt dispuse pe indivizi diferiți. Cele femele alcătuite dintr-un ovar înconjurat de 4 petale, iar cele mascule dintr-un perigon patru foliat și 4 stamine, ele sunt reunite în panicule, la subțioara frunzelor superioare. Înflorește din iunie până toamna târziu. În toată lumea există aproximativ 40 de specii de urzică, de la soiurile pitice din apropierea Cercului Polar, până la urzicile gigant, de 4 metri înălțime, din pădurile tropicale. În Noua Zeelandă există chiar arbori de urzică (Urtica ferox) ale cărei frunze secretă o asemenea cantitate de substanțe iritante, încât o urzică poate omorî o căprioară sau un om. Cele două specii de urzică existente la noi (urzica mare și urzica mică) nu ajung la asemenea performanțe însă au calități uimitoare mai ales în domeniul vindecării bolilor. Urzica mare este comercializată în general prin trustul Plafar. Urzica mică se folosește în alimentație primăvara și servește la „primenirea sângelui“ după expresia populară. Ambele soiuri au aceleași întrebuințări în medicina tradițională, dar urzica mică este ceva mai activă și urzică pielea mai puternic decât cealaltă. Recoltare: oficinale sunt frunzele (Folium Urticae) recoltate din mai până în octombrie, sau rădăcina (Radix Urticae) recoltată toamna târziu. Compoziție chimică: substanțe azotoase, toți aminoacizii esențiali: amine (acetilcolină, histamina), glucide (mono, di, și trizaharide), clorofilă, fitol, protoporfirina, carotenoide (beta-caroten, xantofilă, licopen, violaxatină), tanin, vitaminele A, B2, B2, B12, C, K, acid folic, mucilagii, clorofilă, săruri minerale, cetone, substanțe proteice, acid folic. Are foarte multe enzime care nu se găsesc în alte plante de primăvară. Conținutul lor în fier este mai important decât cel al spanacului.

1387


Acțiune farmacologică: antianemic puternic (mai ales frunzele), crește diureza eliminând acidul uric și clorurile (rădăcinile și mai ales semințele), depurativ, antimicrobian, hemostatic, trofic, emolient, diuretic, antidiareic, astringent puternic, expectorant, activează circulația sângelui cu eliminare de histamină, antiseptic, hipoglicemiant. Stimulent al secrețiilor gastro-intestinale și hepatopancreatice. Tonic pancreatic, emenagog mai ales semințele. Afrodiziac bun (semințele), galactogog favorizând secreție de lapte. Imuno-stimulator și imuno-reglator (mai ales rădăcinile). Astringent în enterite muco-membranoase, enterite acute și cronice, diaree ale tuberculoșilor. Datorită conținutului în vitamina K se pot folosi în oprirea hemoragiilor diferite. Hematopoetic stimulează formarea de elemente figurate ale sângelui. De asemenea micșorează flora microbiană din tractul digestiv și reduce cantitatea de zahăr din sânge putându-se folosi și la diabet, în special cu alte plante. Revitalizant, vitaminizant (mai ales frunzele). Conține de asemenea multă vitamina A care ajută la refacerea țesuturilor intern sau extern. Vitaminizează și remineralizează organismul, elimină starea de anemie, echilibrează sistemul de apărare al organismului, acționează limitând sau înlăturând multiplicarea bacteriilor patogene. Are efect deosebit în bronșite și astm, fluidifică secrețiile bronșice și favorizează eliminarea lor prin expectorație, combate tusea, stimulează metabolismul, stimulează secreția biliară, secreția pancreatică, gastrică și intestinală, stimulează digestia, combate diareea dizenteria și stările inflamatorii ale mucoasei tubului digestiv, acționează împotriva viermilor intestinali, fluidifică sângele, scade glucoza din sânge, are acțiune hemostatică, oprind sângerarea. Mărește cantitatea de urină eliminată, contribuind la îndepărtarea substanțelor toxice din sânge și din întreg organismul. Favorizează eliminarea masivă a acidului uric pe cale renală, stimulează secreția glandelor mamare la femeile lăuze. Activează regenerarea țesuturilor și cicatrizează rănile atât intern cât și extern. Favorizează favorabil reumatismul și guta. Provoacă scăderea temperaturii corpului în diferite stări febrile.

suturilor. Astringent bun, antiinflamator puternic, rezolutiv asigurând dispariția nepurulentă a produselor patologice urmată de resorbția acestora. Tonic capilar și combate foarte eficient mătreața. Deseori zeama în care au fiert urzicile este recomandată ca tonic pentru cantitatea mare de fier ce o conține. Se folosesc de asemenea pentru regenerarea organismului și pentru detoxifierea sa. S-a constatat că rădăcinile luate intern sunt bune reglatoare ale activității hormonale la bărbați, favorizează regenerarea firului de păr și a epiteliilor, au efecte imunomodulatoare și anticangerigene. În schimb frunzele sunt foarte bune antihemoragice și antiinflamatoare, conțin multe minerale și au efect depurativ, reglator al tensiunii și diuretic puternic. Printre calitățile terapeutice ale urzicii se numără capacitatea ei de a reduce predispoziția la răceală și de a combate afecțiunile artritice și reumatice. De asemenea poate ușura procesul de urinare la bărbați atunci când este inflamată prostata, deoarece este și un bun diuretic. Ajută la eliminarea acidului uric și a bacteriilor care produc infecția aparatului urinar. De asemenea urzica ajută la reducerea tensiunii arteriale, remineralizează organismul și echilibrează sistemul de apărare al acestuia. În plus acționează ca bactericid, limitând multiplicarea bacteriilor. Urzicile sunt adevărate medicamente naturale folosite în tratarea multor afecțiuni. Pentru întărirea organismului, se consumă zilnic sub formă de mâncare, gătită, ceai, suc proaspăt sau tinctură. Intră frunzele în componența ceaiului antibronșitic nr 2. Recoltare - de la urzică de folosesc 2 părți care au proprietăți medicinale destul de diferite. Iarba (adică tulpina cu tot cu frunze) și rădăcina (mai exact rizomii, adică tulpinile subterane în care urzica își depozitează peste iarnă substanțele de rezervă. Iarba - se recoltează cu tot cu frunze și eventual cu inflorescențe, prin tăiere, în faza de maturitate a plantei, adică în intervalul cuprins între lunile iulie și noiembrie. Se pot culege însă toamna târziu când există și semințe care au calități medicinaExtern: cicatrizant, contribuind la refacerea țe- le deosebite. Ser taie vârfurile înflorite ale urzicii 1388


(care trebuie să aibă 20-30 cm nu mai mult), care apoi se pun la uscat în strat de grosime medie (maximum 4 cm) în locuri aerisite, umbrite și lipsite de umiditate. Atunci când s-au uscat, tulpinile de urzică devin foarte casante și se rup cu un pocnet sec. Se depozitează în pungi de hârtie, în locuri întunecoase și uscate. Rădăcinile - (rizomii) se recoltează după primele brume, în luna noiembrie, când se dezgroapă cu o cazma, se spală într-un curs rapid de apă și se lasă să se usuce într-o încăpere călduroasă și dacă se poate, expuse la lumina soarelui (chiar dacă această lumină este filtrată de sticlă). Când s-au uscat, rădăcinile de urzică devin și ele foarte casante și se rup cu un pocnet sec. Se depozitează în săculeți de pânză, în locuri răcoroase și uscate. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: acnee, adenom de prostată, afecțiuni virale și bacteriene, afecțiunile gurii, afecțiunile aparatului renal, afecțiunile ficatului, afecțiuni reumatismale, afecțiunile vezicii biliare, afecțiunile splinei, afte bucale, alergie, alopecie, amigdalită, anemie, anemie post-hemoragică, anemie feriprivă, angine, arteriopatii periferice, arterită, astmă alergic, atonie digestivă, avitaminoze, boli autoimune, boli de rinichi cronicizate, boli de rinichi și vezică, boli dermatologice (depurativ), boli legate de circulația sângelui, bronșită, căderea părului, calculoză renală, calviție, cancer, cancer stomacal, cefalee, ciclu menstrual neregulat, cistită, cloroză, constipații ușoare, convalescență, creșterea părului, crize reumatice, deficit de testosteron, demineralizare, dereglări glandulare, dermatoze diverse, dermatoze infecțioase și alergice, diabet zaharat, diaree în special ale tuberculoșilor, diaree rebelă, dizenterie, dureri sciatice și lumbago, eczeme, eczeme cronice, efeminare la bărbați, enterite acute și cronice, enterocolite muco-membranoase, epidermofiție interdigitală (ciupercă la picioare), epistaxis (hemoragie nazală), fistule perianale, flebite, gingivite, graviditate, gută, hemoragii, hemoragii nazale, hemoptizii, hemoragii uterine, hemoroizi hemoragici, hipermenoree, hipertensiune arterială, hiperuricemie, hipocalcemie și hipomagnezie, îmbătrânire prematură, impotență, infecții renale, întărirea imunității, impotență, îngustarea vaselor coronariene, inflamații

bucale, insuficiența estrogenică, insuficiență renală, întărirea imunității, mătreață, menstruații neregulate, menstruații abundente, leucemie, lichen plan, litiază renală, lupus eritematos, mătreață, micoze, nefrită, nevralgii, obezitate, oboseală, pancreatite, paraziți intestinali, pete pe piele, pielo-nefrită, pierderi mari de sânge, probleme legate de păr, prostatită, psoriazis, răceli frecvente, răni greu vindecabile, retenții urinare, reumatism, rezistență scăzută la infecții, rinită alergică, sângerări menstruale abundente, sclerodermie, seboree, sterilitate feminină și masculină, supurații, tabagism, tonic, tromboflebită, tulburări de menopauză, tulburări menstruale, tumori maligne, tuse convulsivă, ulcer stomacal, ulcer varicos, uremie, urticarie, vaginită atrofică (în asociere cu alte plante), varice. Precauții și contraindicații: Atenție! Plantele culese de la marginea drumurilor sau de lângă case pot conține plumb care este toxic pentru organism. Atenție! Femeile gravide ar trebui să evite consumul de urzici, cercetările arătând că urzica poate provoca contracții ale uterului. Atenție! Urzica duce la mărirea coagulabilității sângelui când este folosită în cantități mari. Atenție! Este interzisă în cazul hemoragiei uterine, provocată de fibroame și mioame. Atenție! Nu se recomandă pentru bolnavii cu hipertensiune arterială, ateroscleroză, polip, adenom testicular. Atenție! La vârstnici poate agrava tromboflebita. Atenție! Semințele de urzică se iau în doze mai mici de 15 g pe zi, altfel fiind toxice, producând inflamații reno-urinare. Preparare și administrare: Intern Frunzele - se pot folosi proaspete după spălare sau se pun la uscat. Frunzele tinere se culeg în marie sau începutul lui aprilie. Cele mai eficiente sunt frunzele proaspete. Infuzie - 1 lingură de frunze mărunțite se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se strecoară. Se consumă 3 ceaiuri pe zi. Infuzie concentrată - Din 2 linguri de plante

1389


se folosește tot infuzie cu care se vor face băi sau comprese. La hemoroizi se asociază cu alte plante (coada șoricelului, gorun, gălbenele). Rădăcina - după dezgropare, se taie mărunt, se spală într-un curent de apă rapid și apoi se lasă la zvântat. Se pot prepara proaspete sau uscate la sore, până devin casante. Se depozitează în pungi de hârtie. Decoct - 2 linguri de rădăcini mărunțite se vor pune la 500 ml apă. Se fierb timp de 15 minute, apoi se strecoară și se fac spălături pentru creșterea părului. Planta proaspătă (frunze) se spală și se lasă puțin umede apoi se trec prin storcătorul de fructe. Se ia câte 1 linguriță de suc din acesta de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor eventual diluat și dacă nu există contraindicații în amestec cu miere. Suc - se taie cât mai fin 2 mâini de frunze de urzică după ce au fost foarte bine spălate. Se adaugă la ele 200 ml apă. Se amestecă cu o lingură de lemn, se macerează 4-5 ore la temperatura camerei, apoi se trec prin storcătorul de fructe. Sucul se consumă imediat după preparare. Este bine să se consume înaintea meselor și 30 minute să nu se mai consume nimic. Se poate consuma câte 200 ml de 3 ori pe zi. Suc preparare manuală- se taie „tăiței“ două mâini de urzici (cât mai fin) și se adaugă peste frunzele tăiate 200 ml (un pahar) de apă. Cu o lingură de lemn se „freacă“ bine amestecul, astfel ca frunzele de urzică să lase cât mai mult suc. Se lasă acest amestec să stea la macerat, 4-6 ore, la temperatura camerei, după care se strecoară. Zeama obținută va fi consumată imediat după filtrare. Frunzele rămase pot fi folosite în mâncăruri, salate, etc. Suc preparat cu mixerul - se pun în vasul mixerului 200 ml (un pahar) de apă, apoi se adaugă gradat, în timp ce se face mărunțirea, două mâini de frunze de urzică. După ce urzica formează ca o pastă, se pune această pată într-un vas de ceramică și se lasă să macereze 2-3 ore, după care se strecoară. Sucul se bea imediat după filtrare, pasta putând fi adăugată în mâncărurile gătite. Administrare: modul de administrare este în funcție de afecțiunea tratată. Regulile generale care

trebuie respectate sunt următoarele: sucul se bea pe stomacul gol. Timp de un sfert de oră după consumare nu se mănâncă. Pentru a „ajuta“ tratamentul cu suc se va trece la o dietă echilibrată, fără prea multă carne, prăjeli sau alte alimente grele. Sucul de urzică este util în afecțiuni urinale sau renale, hemoroizi, hemoptizii, metroragii, epistaxis. Extractele de urzică, inclusiv sucul antrenează în circulație acidul uric din țesuturi, și provoacă o eliminare abundentă a acestuia deci este bun în gută și alte boli metabolice. Sucul de urzică se poate însă administra și la persoanele anemice. Pulbere - se macină cu râșnița de cafea plantă uscată (frunze, rădăcină sau semințe). Se ia 1 linguriță sub limbă pentru 10 minute, apoi se înghite cu apă. Se face de 3 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor. Tinctură de iarbă - se pun într-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de frunze, peste care se adaugă două pahare (în total 400 ml) de alcool alimentar de 50 grade. Se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat vreme de 12 zile, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluțe mici, închise la culoare. Se administrează din acest remediu de 4-6 ori pe zi, câte o lingură diluat cu apă. Tinctură - 50 g plantă (preferabil proaspătă), rădăcină sau semințe, în funcție de ce se dorește se pune într-un borcan. Se toarnă deasupra 250 ml alcool alimentar de 70 grade. Se ține apoi timp de 15 zile agitând des. Se strecoară după trecerea timpului și se pune în sticluțe de capacitate mai mică. Administrare: 10 picături până la 20 picături (1 linguriță) de 3-4 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Se vor lua numai pe stomacul gol. Se pot și dilua cu apă în funcție de toleranța individuală. Sirop - se prepară din frunze proaspete de urzică care se toacă mărunt, după care se pun într-un borcan care se va umple de 3 sferturi. Se complectează volumul rămas cu miere de albine, amestecând apoi din când în când pentru omogenizare. Se lasă apoi timp de 30 de zile agitând borcanul zilnic. După 30 de zile se filtrează, obținându-se un sirop verde, cu efecte detoxifiante și reîntineritoare excepționale.

1390


Cura cu salată de urzică. Urzicile se numără printre plantele recomandate primăvara, deoarece sunt recunoscute pentru efectul lor tonic, remineralizant, antiinflamator și antianemic. Cura de urzici se face primăvara mai ales pentru că ele se găsesc proaspete în această perioadă a anului, iar organismul are nevoie de o dezintoxicare după un sezon în care a fost privat de cele mai multe legume proaspete. Cea mai bună metodă de consum sunt salatele, care pot fi preparate doar din urzici sau în combinație cu frunze de păpădie și salată. Pentru o mai mare eficiență se recomandă câte o salată zilnic timp de cel puțin 2 săptămâni. - Urzicile foarte tinere se pot utiliza și sub formă de salate, asociate cu păpădie sau lăptuci sau chiar salată verde. Se strivesc puțin apoi se pune puțin ulei preferabil presat la rece și suc de lămâie după gust. Se pot consuma zilnic chiar perioade lungi de timp. Sunt utile în toate afecțiunile descrise. Extern - Extern se poate aplica de asemenea suc proaspăt amestecat în diferite proporții cu miere polifloră și diluat cu apă sau vin. - Tinctură din 50 g de plantă mărunțită se vor pune în 250 ml alcool alimentar 70o în caz că se iau intern, sau sanitar dacă se iau extern. Se țin 15 zile apoi se strecoară. Se poate lua câte 1 linguriță diluată intern de 3-4 ori pe zi. Extern se va tampona local. Se poate aplica și tampon sub pansament. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se va pune la 500 ml oțet. Se va lăsa timp de 10 zile după care se strecoară. Se folosește în amestec cu apă pentru clătirea părului sau la diferite afecțiuni cutanate unde de asemenea se pune diluat. La țară cei care sufere de reumatism sunt bătuți cu urzică care ajută la stimularea circulației locale și în plus se spune că aduce reale servicii. Acest lucru se face o dată la 7 zile în mod temeinic însă să nu producă răni. După această „bătaie“ se unge local cu suc de lămâie sau se pun frunze de varză strivite până trece iritația. Cura de primăvară. Urzica este cel mai puternic remediu de curățire a sângelui și de spălare a toxinelor din rinichi. Cine sufere de boli de piele și are infecții ale tractului urinar sau pur și simplu vrea să facă o curățenie de primăvară în organism,

să practice o cură de 4 săptămâni cu ceai de urzică. Prima ceașcă se bea dimineața, pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de masă, alte 2 cești se beau peste zi. Pentru ca efectul să fie accentuat, ceaiul trebuie băut după metoda homeopatică, înghițitură cu înghițitură. La capătul curei vă veți simți mai în formă ca niciodată, fiind capabili de un efort înzecit. Mod de administrare pe afecțiuni: Acnee - se consumă suc de urzici, 2 pahare pe zi, în cure de 3 săptămâni, cu o săptămână de pauză. Frunzele de urzică sunt antihemoragice și antiinflamatoare, iar pe termen lung au efecte reglatoare endocrine foarte bune. Sunt recomandate în special la femei pentru boli de piele (acnee sau eczeme) care apar pe fondul dereglărilor hormonale. Tinctura aplicată prin tamponare local. Se poate face o cură de 10 zile cu ceai de Urzici (o linguriță de frunze proaspete opărite cu 250 ml apă clocotită- se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară) urmată de 10 zile de pauză. Tratamentul se reia. E bine ca-n ceai să se pună câte o linguriță de bitter suedez. Se beau 3 căni de ceai pe zi. Extern, se pun pe locurile afectate comprese cu ceai de Urzică (un pumn de frunze opărite și infuzate 10 minute cu o cană de apă clocotită). Compresele se pun seara, la culcare. Peste comprese se pune un plasture, apoi o basma. Cura durează o lună. Adenom de prostată - pentru tratarea acestei afecțiuni se folosesc cu un succes extraordinar rădăcinile de urzică.. Studii pe pacienți făcute în Franța, Germania, Polonia, Iran, arată și atestă extraordinarul efect al urzicii în tratarea acestei afecțiuni. În studiul iranian făcut la Universitatea din Teheran și considerat de referință pentru studiile din Europa, din 558 de pacienți cu adenom de prostată s-au alcătuit două grupe, pacienții din prima grupă luând urzică, iar cei din a doua grupă un preparat placebo (fals). După 6 luni, 81% din pacienții care au luat urzică au observat o ameliorare clară a adenomului de prostată, în timp ce doar 16% din grupul de control au avut rezultate similare. Se administrează infuzie de rădăcină și se beau 7501000 ml pe zi, pe stomacul gol, în cure de 6 luni. Acest remediu reduce treptat frecvența urinărilor

1391


nocturne, reduce volumul prostatei, normalizează urinarea. Se mai poate lua câte o linguriță de tinctură de rădăcină de urzică, de 4 ori pe zi. Suplimentar, se bea suc de urzică (obținut însă nu doar din frunze ci și din rădăcină) câte un pahar pe zi. Tratamentul durează minimum o lună, iar efectele sunt spectaculoase, pentru că urzica acționează nu doar ca antiinflamator și antitumoral ci are și efecte de reglare hormonală foarte bune, acționând asupra cauzelor bolii. Afecțiuni virale și bacteriene se face o cură cu suc de urzică câte 100 ml de 3 ori pe zi, luate în cură de minimum 30 zile. Ajută organismul datorită mineralelor și vitaminelor conținute. Afecțiunile gurii - sunt indicate cât mai multe gargare cu suc de urzici, 10-15 pe parcursul unei zile, în cure de 21-30 de zile. Afecțiunile aparatului renal - se beau 500900 ml de suc de urzică dimineața pe stomacul golare puternice efecte diuretice și stimulează funcția renală. Afecțiunile ficatului - se consumă câte 200 ml de suc de urzică în fiecare dimineață minimum 30 zile și apoi timp de 30 minute nu se mai consumă nimic. Afecțiuni reumatismale - lumbago, sciatică și afecțiuni reumatismale diverse se tratează prin perierea cu urzici tinere a locurilor dureroase timp de 2-3 zile. Se obține o senzație plăcută de încălzire locală. Pacientul nu are voie să vină în contact cu apa rece și va prefera să rămână în repaus, bine învelit. Afecțiunile vezicii biliare - Urzica este cel mai puternic remediu de curățire a sângelui și de spălare a toxinelor din rinichi. Cine sufere de boli de piele și are infecții ale tractului urinar sau pur și simplu vrea să facă o curățenie de primăvară în organism, să practice o cură de 4 săptămâni cu ceai de urzică. Prima ceașcă se bea dimineața, pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de masă, alte 2 cești se beau peste zi. Pentru ca efectul să fie accentuat, ceaiul trebuie băut după metoda homeopatică, înghițitură cu înghițitură. La capătul curei vă veți simți mai în formă ca niciodată, fiind capabili de un efort înzecit.

Afecțiunile splinei - Urzica este cel mai puternic remediu de curățire a sângelui și de spălare a toxinelor din rinichi. Cine sufere de boli de piele și are infecții ale tractului urinar sau pur și simplu vrea să facă o curățenie de primăvară în organism, să practice o cură de 4 săptămâni cu ceai de urzică. Prima ceașcă se bea dimineața, pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de masă, alte 2 cești se beau peste zi. Pentru ca efectul să fie accentuat, ceaiul trebuie băut după metoda homeopatică, înghițitură cu înghițitură. La capătul curei vă veți simți mai în formă ca niciodată, fiind capabili de un efort înzecit. Afte bucale - sunt indicate cât mai multe gargare cu suc de urzici, 10-15 pe parcursul unei zile, în cure de 21-30 de zile. Se poate face gargară cu suc proaspăt în amigdalite, gingivite, afte bucale. Se pot face spălături și gargară cu un decoct din 2 linguri de flori de urzică la 1 litru de apă. Fierbeți-le 1-2 minute, apoi lăsați-le să infuzeze. Alergie - se consumă zilnic 2 pahare de suc de urzică pe stomacul gol, înainte de mesele principale. Acest suc are o acțiune puternic depurativă, reglează activitatea imunitară și are efect antiinflamator. O cură durează minimum 21 de zile, cu 5 zile pauză, după care se poate relua. În afara sezonului se consumă siropul de urzică: 4-5 lingurițe pe zi, în cure de 1-2 luni. Se poate asocia cu trei frați pătați. Alopecie - 2 lingurițe de plantă mărunțită se va pune la 500 ml oțet. Se va lăsa timp de 10 zile după care se strecoară. Se folosește în amestec cu apă pentru clătirea părului sau la diferite afecțiuni cutanate unde de asemenea se pune diluat. Amigdalită - sunt indicate cât mai multe gargare cu suc de urzici, 10-15 pe parcursul unei zile, în cure de 21-30 de zile. Anemie - se consumă 1-2 pahare de suc de urzică pe zi. Simultan se consumă urzici fierte gătite, câte un castron pe zi minimum, pentru aport masiv de minerale. De regulă cura durează 2 săptămâni. Efectele sunt mult mai puternice dacă se consumă și 1-2 gălbenușuri de ou pe zi și cătină. - 200 ml suc se bea înaintea meselor principale, iar în paralel se consumă urzici fierte ca hrană, minimum 200 g pe zi.

1392


- Se culeg 500 g urzici (părțile de sus crude cu ajutorul unei mănuși, nu cele de mai jos care sunt lemnoase). Se spală foarte bine în apă curgătoare pentru a fi curățate de impurități. Se pune apoi un litru de apă la fiert și când clocotește se introduc Urzicile la 1 litru se pun 4 linguri de frunze mărunțite. Se lasă și se amestecă cu o lingură de lemn până se înmoaie. Se lasă la răcit, apoi se storc în mâini. Sucul obținut se toarnă într-o sticlă și se va obține aproximativ un litru. Se pune în frigider, iar plantele rămase se pot folosi la prepararea diverselor mâncăruri. Lichidul se bea de 3 ori pe zi câte 50 ml după care se poate mânca la 15 minute, eventual puține urzici fierte. La masa propriu-zisă este bine să se consume mai întâi crudități sau fructe. Se poate folosi acest tratament și la dermatoze diverse (acnee, eczeme, psoriazis), anemie, hipocalcemie și hipomagnezie, hemoragii hipermenoree (ciclu menstrual abundent), convalescență, gută, tabagism, hemoroizi, obezitate, alergii, afecțiuni hepatice, etc. Din anumite motive, uneori legate de vârstă, cantitatea de fier din organism scade. O senzație de oboseală și apăsare pune stăpânire pe noi. O cură cu ceai de Urzică poate îndrepta lucrurile. Sau următorul sirop: 100 g de suc de urzică proaspătă (se obține prin mixare) se amestecă cu 100 g de miere. Se pun la fiert până ce lichidul devine siropos. Se iau 3 linguri de sirop pe zi. Anemie post-hemoragică se consumă 1-2 pahare de suc de urzică de 3 ori pe zi. Timp de 30 minute nu se mai consumă nimic. Simultan se consumă urzici fierte gătite, câte un castron pe zi minimum, pentru aport masiv de minerale. De regulă cura durează 2 săptămâni. Efectele sunt mult mai puternice dacă se consumă și 1-2 gălbenușuri de ou pe zi și cătină. Anemie feriprivă - se ia pulbere de rădăcină de urzică câte 3-4 lingurițe pe zi în cure de 3060 de zile. În paralel se iau câte 4-6 linguri de frunze de urzică pe zi, adăugat drept condiment la ciorbe, în pilafuri, în sosuri de la pastele făinoase, etc. Frunzele urzicii conțin fier asimilabil, în timp ce rădăcina ajută organismul să asimileze mai bine acest oligoelement. Angine - sunt indicate cât mai multe gargare cu

suc de urzici, 10-15 pe parcursul unei zile, în cure de 21-30 de zile. Arteriopatii periferice - în trecut se loveau locurile afectate cu urzici vii. Urmarea: o erupție de bășicuțe, deci o activare a circulației sângelui. Urzica are efect revulsiv. Acest procedeu puțin cam barbar, este mai eficient decât multe alifii minune din farmacii. Arterită - se consumă câte 200 ml de suc de urzică în fiecare dimineață minimum 30 zile și apoi timp de 30 minute nu se mai consumă nimic. Mai multe studii făcute în Germania au demonstrat faptul că administrarea frunzelor de urzică are efect antiinflamator articular. La pacienții reumatici care au făcut tratament intern cu această plantă s-a remarcat o diminuare sensibilă a durerii și a inflamației articulare după câteva săptămâni de administrare. Cercetările de laborator făcute de un colectiv de medici germani conduși de Karl Richemann, au pus în evidență faptul că tratamentul cu urzică inhibă în corp producția substanțelor implicate în apariția inflamației articulare și a durerii. Se administrează infuzia de iarbă din care se bea câte o cană de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, în cure de 40 de zile, urmate de 10-14 zile de pauză. Astm alergic - histaminele sunt niște substanțe eliberate de către sistemul imunitar „scăpat de sub control“ în timpul crizelor de astmă alergic, substanțele care influențează arborele bronșic, determină apariția catarului, îngreunează respirația și produc crizele de sufocare specifice acestei afecțiuni. Ei bine, în frunzele urzicii întâlnim aceleași histamine (cu o compoziție chimică modificată față de histaminele din corpul uman) care sunt secretate de perișorii urzicii și ne provoacă bine cunoscuta urticarie atunci când îi atingem. Doctorul Stanley W. Beyrle, de la Kansas Clinic of Tradițional Medicine, SUA, a observat că tratamentul intern cu frunze de urzică ajută la desensibilizarea alergică a organismului, cu efecte extrem de favorabile în astmul bronșic. Simplificat spus, el a observat că histaminele din urzică fac receptorii specifici din organism să fie mult mai puțin susceptibili la stimulii din aer (praf, polen, pulberi, etc), care produc alergii respiratorii. Se face un tratament cu frunze de urzică, din care se administrează câte 4-6 lingurițe,

1393


pe stomacul gol, în cure de 14 zile, urmate de 7 zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Atonie digestivă - Urzica este cel mai puternic remediu de curățire a sângelui și de spălare a toxinelor din rinichi. Cine sufere de boli de piele și are infecții ale tractului urinar sau pur și simplu vrea să facă o curățenie de primăvară în organism, să practice o cură de 4 săptămâni cu ceai de urzică. Prima ceașcă se bea dimineața, pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de masă, alte 2 cești se beau peste zi. Pentru ca efectul să fie accentuat, ceaiul trebuie băut după metoda homeopatică, înghițitură cu înghițitură. La capătul curei vă veți simți mai în formă ca niciodată, fiind capabili de un efort înzecit. Avitaminoze - suc din plante proaspete câte 100 ml de 3 ori pe zi. Conține foarte multe minerale și vitamine ușor asimilabile de către orice organism, ajutând la refacerea organismului foarte repede. Se pot face chiar și cure de mai lungă durată și se poate de asemenea folosi cu alte sucuri de legume și fructe. Boli autoimune - se consumă zilnic 2 pahare de suc de urzică pe stomacul gol, înainte de mesele principale. Acest suc are o acțiune puternic depurativă, reglează activitatea imunitară și are efect antiinflamator. O cură durează minimum 21 de zile, cu 5 zile pauză, după care se poate relua. În afara sezonului se consumă siropul de urzică: 4-5 lingurițe pe zi, în cure de 1-2 luni. Se poate asocia foarte bine cu angelica, cătină, ginseng, țelină. Boli de rinichi cronicizate - se consumă câte 1 pahar de suc de urzici pe zi, dimineața, imediat după trezire. Tratamentul se menține 20-30 zile și are efecte diuretice și regeneratoare asupra epiteliului renal. Boli de rinichi și vezică - se beau 500-100 ml suc pe zi, dimineața pe stomacul gol, pentru efectul diuretic și pentru faptul că aduce clorofilă în organism. Este totodată un foarte eficient vitaminizant care contribuie și la refacerea celulelor din aparatul urinar. Se poate folosi perioade de minimum 30 zile. Boli dermatologice (depurativ) - pe cale bucală se face o cură de 10 zile de ceai de urzică, urmate de 10 zile pauză. Tratamentul se reia. E

bine ca în ceai să se pună câte 1 linguriță de bitter suedez. Se beau 3 căni pe zi. Extern se pun pe locurile bolnave comprese cu ceai de urzică- un pumn de frunze mărunțite opărite cu 250 ml apă clocotită, seara la culcare (peste comprese se pune un plastic, apoi o basma) timp de 30 zile. Boli legate de circulația sângelui - se fac băi de picioare cu rădăcină de urzică- doi pumni de rădăcini bine spălate și tăiate mărunt, împreună cu 10 tulpini și frunze de plantă se pun seara într-o căldare cu 5 litri de apă rece. A doua zi, lichidul și plantele se încălzesc până la punctul de fierbere. Cu acest lichid, cât se poate de fierbinte, se fac băi de picioare pentru 20 de minute. În timpul băii plantele rămân înăuntru. Lichidul poate fi refolosit de 2-3 ori. Bronșită - Tinctură - din 50 g de plantă mărunțită se vor pune în 250 ml alcool alimentar 70o în caz că se iau intern, sau sanitar dacă se iau extern. Se țin 15 zile apoi se strecoară. Se poate lua câte 1 linguriță diluată intern de 3-4 ori pe zi. Extern se va tampona local. Se poate aplica și tampon sub pansament. Sirop: - se prepară din frunze proaspete de urzică care se toacă mărunt, după care se pun într-un borcan care se va umple de 3 sferturi. Se complectează volumul rămas cu miere de albine, amestecând apoi din când în când pentru omogenizare. Se lasă apoi timp de 30 de zile agitând borcanul zilnic. După 30 de zile se filtrează, obținându-se un sirop verde, cu efecte detoxifiante și reîntineritoare excepționale. Căderea părului - fiertura de urzică pusă în ultima apă de clătire face ca părul să fie mai sănătos și frumos. Recent oamenii de știință au observat că la rândul ei rădăcina de urzică luată de această dată intern încetinește sau oprește procesele hormonale care duc la degradarea și căderea firelor de păr cu vârsta. Se fac tratamente de câte 60 zile, timp în care se administrează câte o jumătate de linguriță de pulbere de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Are importante proprietăți de tonifiere ale părului. După spălare se clătește capul cu suc proaspăt sau cu decoct de urzici (5 linguri la 1 litru de apă fiert 5 minute apoi strecurat) Se poate clăti zilnic. Calcul renal - extractul de Urzici antrenează în

1394


circulația sangvină acidul uric din țesuturi și din această cauză determină o eliminare renală abundentă a acestuia. Se va consuma câte 1 litru de suc de urzici zilnic câte 21 de zile urmate de pauze de 10 zile și se poate continua. Calviție - fiertura de urzică pusă în ultima apă de clătire face ca părul să fie mai sănătos și frumos. Recent oamenii de știință au observat că la rândul ei rădăcina de urzică luată de această dată intern încetinește sau oprește procesele hormonale care duc la degradarea și căderea firelor de păr cu vârsta. Se fac tratamente de câte 60 zile, timp în care se administrează câte o jumătate de linguriță de pulbere de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Cancer - se consumă câte 200 ml de suc de urzică în fiecare dimineață, și cu 30 minute înainte de masa principală, minimum 30 zile și apoi timp de 30 minute nu se mai consumă nimic. Previne apariția tumorilor maligne și se poate folosi chiar și în cazul tumorilor ca adjuvant în tratament. Se poate ține o cură de 3 săptămâni bând câte 500 ml suc pe zi. Consumul de Urzică previne formarea tumorilor maligne, în special a cancerului gastric. Sunt indicate și în gastrite cauzate de abuzul de tutun și cafea. Cancer stomacal - se consumă câte 200 ml de suc de urzică în fiecare dimineață minimum 30 zile și apoi timp de 30 minute nu se mai consumă nimic. De asemenea înainte de fiecare masă se mai consumă 30 ml de suc, perioade lungi de timp. Contribuie la tratamentul preventiv sau curativ prin mineralele și vitaminele care le conține. Cefalee - infuzie din frunze câte 3 căni pe zi, și extern se aplică cataplasmă cu planta caldă. Se poate folosi și tinctura 1 linguriță diluată la 100 ml apă luată la nevoie. Ciclu menstrual neregulat - se consumă suc de urzici, 2 pahare pe zi, în cure de 3 săptămâni, cu o săptămână de pauză. Frunzele de urzică sunt antihemoragice și antiinflamatoare, iar pe termen lung au efecte reglatoare endocrine foarte bune. Sunt recomandate în special la femei pentru boli de piele (acnee sau eczeme, de asemenea în caz de epistaxis, hemoragii nazale) care apar pe fondul dereglărilor hormonale. Se poate asocia cu Crețișoară.

Cistită - o echipă de medici, farmacologi și toxicologi germani, angajați de organismul guvernamental pentru protejarea plantelor medicinale (cunoscut drept „Comisia E“) a stabilit fără dubiu efectul benefic al urzicii contra infecțiilor renourinare. Se administrează tinctură de iarbă de urzică, din care se iau câte 6 lingurițe pe zi (fiecare linguriță diluată cu 100 ml apă), în cure de 30 de zile. Pentru cei care nu suportă alcoolul, tinctura se poate înlocui cu infuzie din care se beau 900-1200 ml pe zi. Ambele preparate sunt diuretice, reduc inflamația rinichilor și a căilor urinare, au efect antibacterian, diminuează sau elimină usturimile și durerile la urinare, favorizează refacerea epiteliilor reno-urinare. Rezultate excelente se obțin prin asocierea urzicii cu ienupăr și coada-șoricelului. Cloroză - Urzica este cel mai puternic remediu de curățire a sângelui și de spălare a toxinelor din rinichi. Cine sufere de boli de piele și are infecții ale tractului urinar sau pur și simplu vrea să facă o curățenie de primăvară în organism, să practice o cură de 4 săptămâni cu ceai de urzică. Prima ceașcă se bea dimineața, pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de masă, alte 2 cești se beau peste zi. Pentru ca efectul să fie accentuat, ceaiul trebuie băut după metoda homeopatică, înghițitură cu înghițitură. La capătul curei vă veți simți mai în formă ca niciodată, fiind capabili de un efort înzecit. Constipații ușoare - Sirop se prepară din frunze proaspete de urzică care se toacă mărunt, după care se pun într-un borcan care se va umple de 3 sferturi. Se complectează volumul rămas cu miere de albine, amestecând apoi din când în când pentru omogenizare. Se lasă apoi timp de 30 de zile agitând borcanul zilnic. După 30 de zile se filtrează, obținându-se un sirop verde, cu efecte detoxifiante și reîntineritoare excepționale. Convalescență - se culeg 500 g urzici (părțile de sus crude cu ajutorul unei mănuși, nu cele de mai jos care sunt lemnoase). Se spală foarte bine în apă curgătoare pentru a fi curățate de impurități. Se pune apoi un litru de apă la fiert și când clocotește se introduc Urzicile la 1 litru se pun 4 linguri de frunze mărunțite. Se lasă și se amestecă cu o lingură de lemn până se înmoaie. Se lasă

1395


la răcit, apoi se storc în mâini. Sucul obținut se toarnă într-o sticlă și se va obține aproximativ un litru. Se pune în frigider, iar plantele rămase se pot folosi la prepararea diverselor mâncăruri. Lichidul se bea de 3 ori pe zi câte 50 ml după care se poate mânca la 15 minute, eventual puține urzici fierte. La masa propriu-zisă este bine să se consume mai întâi crudități sau fructe. Se poate folosi acest tratament și la dermatoze diverse (acnee, eczeme, psoriazis), anemie, hipocalcemie și hipomagnezie, hemoragii hipermenoree (ciclu menstrual abundent), convalescență, gută, tabagism, hemoroizi, obezitate, alergii, afecțiuni hepatice, etc. Creșterea părului - 2 lingurițe de plantă mărunțită se va pune la 500 ml oțet. Se va lăsa timp de 10 zile după care se strecoară. Se folosește în amestec cu apă pentru clătirea părului sau la diferite afecțiuni cutanate unde de asemenea se pune diluat. Crize reumatice. Extractul din frunze de urzică acționează prin blocarea moleculelor proteice numite citochine, care sunt procongestive. Acest rol este benefic în redarea mobilității articulare și în diminuarea intensității, duratei și frecvenței puseurilor. Utilizarea extractelor de urzică în tratamentul bolilor reumatice permite reducerea cantității de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, folosite frecvent de către pacienți. Demineralizare - se consumă 1-2 pahare de suc de urzică pe zi. Simultan se consumă urzici fierte gătite, câte un castron pe zi minimum, pentru aport masiv de minerale. De regulă cura durează 2 săptămâni. Efectele sunt mult mai puternice dacă se consumă și 1-2 gălbenușuri de ou pe zi și cătină. Dereglări glandulare - se consumă suc de urzici, 2 pahare pe zi, în cure de 3 săptămâni, cu o săptămână de pauză. Frunzele de urzică sunt antihemoragice și antiinflamatoare, iar pe termen lung au efecte reglatoare endocrine foarte bune. Sunt recomandate în special la femei pentru boli de piele (acnee sau eczeme) care apar pe fondul dereglărilor hormonale. Se poate asocia cu Crețișoară, hamei, obligeană. Dermatoze infecțioase și alergice - se beau 500-900 ml de suc de urzică dimineața pe stomacul gol- are puternice efecte diuretice și stimulează

funcția renală. Dermatoze diverse - se culeg 500 g urzici (părțile de sus crude cu ajutorul unei mănuși, nu cele de mai jos care sunt lemnoase). Se spală foarte bine în apă curgătoare pentru a fi curățate de impurități. Se pune apoi un litru de apă la fiert și când clocotește se introduc Urzicile la 1 litru se pun 4 linguri de frunze mărunțite. Se lasă și se amestecă cu o lingură de lemn până se înmoaie. Se lasă la răcit, apoi se storc în mâini. Sucul obținut se toarnă într-o sticlă și se va obține aproximativ un litru. Se pune în frigider, iar plantele rămase se pot folosi la prepararea diverselor mâncăruri. Lichidul se bea de 3 ori pe zi câte 50 ml după care se poate mânca la 15 minute, eventual puține urzici fierte. La masa propriu-zisă este bine să se consume mai întâi crudități sau fructe. Se poate folosi acest tratament și la dermatoze diverse (acnee, eczeme, psoriazis), anemie, hipocalcemie și hipomagnezie, hemoragii hipermenoree (ciclu menstrual abundent), convalescență, gută, tabagism, hemoroizi, obezitate, alergii, afecțiuni hepatice, etc. Diabet - beți înaintea celor trei mese principale o ceașcă de ceai de rădăcină de urzică: 2 linguri de plantă mărunțită la un litru de apă. Se lasă seara în apă rece, a doua zi se pune pe foc mic până dă în clocot. Se lasă să fiarbă 5 minute și să se infuzeze 10 minute. Diabet zaharat - cure de 1-2 luni cu suc de urzică câte 500 ml dimineața la trezire pe stomacul gol, apoi nu se mai consumă nimic timp de 30 minute. De asemenea se mai poate consuma înaintea celor trei mese principale o ceașcă de cei de urzică. Rădăcinile și frunzele de urzică fierte mai puțin de 5 minute conțin un hipoglicemiant (care face să scadă zahărul din sânge). Este bine să se consume 500 ml suc de urzică proaspătă până la masa de prânz. Se fac cure îndelungate. Se mai poate face infuzie 5-10%, decoct 3-10% sau cel mai eficient, un amestec în părți egale de frunze de Urzici, nuc, Dud, Teci de fasole și frunze de Afin (uscate), măcinate cu râșnița de cafea și administrate 1 linguriță de 4 ori pe zi sublingual (se sug apoi 15 minute, apoi se înghit cu apă). Diaree în special ale tuberculoșilor - se con-

1396


sumă infuzie câte 2-3 căni pe zi pentru efectul astringent pe care-l au suplimentar eliminând din organism toxinele acumulate. Asigură de asemenea vitamine și minerale în special fier și calciu. Diaree rebelă - în aceste cazuri se va lua un ceai din semințe de 2-3 ori pe zi. Dizenterie - Urzica este cel mai puternic remediu de curățire a sângelui și de spălare a toxinelor din rinichi. Cine sufere de boli de piele și are infecții ale tractului urinar sau pur și simplu vrea să facă o curățenie de primăvară în organism, să practice o cură de 4 săptămâni cu ceai de urzică. Prima ceașcă se bea dimineața, pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de masă, alte 2 cești se beau peste zi. Pentru ca efectul să fie accentuat, ceaiul trebuie băut după metoda homeopatică, înghițitură cu înghițitură. La capătul curei vă veți simți mai în formă ca niciodată, fiind capabili de un efort înzecit. Dureri sciatice și lumbago - se ating ușor locurile dureroase cu o urzică vie. În caz de sciatică se trece ușor o urzică pe piele pornind de la gleznă în sus, mai întâi pe partea exterioară, a piciorului și a coapsei, apoi de la zona inghinală a piciorului se coboară în jos, pe partea interioară, până la călcâi. În final se trece cu urzica dintr-o parte în cealaltă a șezutului. Se repetă de 2 ori, apoi locurile urzicate se pudrează cu talc. Eczeme - se culeg 500 g urzici (părțile de sus crude cu ajutorul unei mănuși, nu cele de mai jos care sunt lemnoase). Se spală foarte bine în apă curgătoare pentru a fi curățate de impurități. Se pune apoi un litru de apă la fiert și când clocotește se introduc Urzicile la 1 litru se pun 4 linguri de frunze mărunțite. Se lasă și se amestecă cu o lingură de lemn până se înmoaie. Se lasă la răcit, apoi se storc în mâini. Sucul obținut se toarnă într-o sticlă și se va obține aproximativ un litru. Se pune în frigider, iar plantele rămase se pot folosi la prepararea diverselor mâncăruri. Lichidul se bea de 3 ori pe zi câte 50 ml după care se poate mânca la 15 minute, eventual puține urzici fierte. La masa propriu-zisă este bine să se consume mai întâi crudități sau fructe. Se poate folosi acest tratament și la dermatoze diverse (acnee, eczeme, psoriazis), anemie, hipocalcemie și hipomagnezie, he-

moragii hipermenoree (ciclu menstrual abundent), convalescență, gută, tabagism, hemoroizi, obezitate, alergii, afecțiuni hepatice, etc. Eczeme cronice - se beau 500-900 ml de suc de urzică dimineața pe stomacul gol- are puternice efecte diuretice și stimulează funcția renală. Pe cale bucală se face o cură de 10 zile de ceai de urzică, urmate de 10 zile pauză. Tratamentul se reia. E bine ca în ceai să se pună câte 1 linguriță de bitter suedez. Se beau 3 căni pe zi. Extern se pun pe locurile bolnave comprese cu ceai de urzică- un pumn de frunze mărunțite opărite cu 250 ml apă clocotită, seara la culcare (peste comprese se pune un plastic, apoi o basma) timp de 30 zile. Efeminare la bărbați - există în rădăcina urzicii o substanță cu nume aproape imposibil de pronunțat și de memorat: 3,4-divanillilte- trahidrofuran. Studiile făcute în SUA au descoperit că administrarea ei crește nivelul hormonului masculin (testosteron) din organism, ceea ce are ca efect amplificarea caracteristicilor masculine, îmbunătățirea forței fizice și a capacității la efort. Studiile în curs de desfășurare urmăresc să clarifice și o posibilă acțiune favorabilă a urzicii în cazurile de impotență și de infertilitate masculină. În sălile de fitnes și de gimnastică din SUA se folosesc deja extracte de rădăcină de urzică, pentru a înlocui excitantele cu care în ultimele decenii se dopează tot mai mulți amatori de masculinitate artificială. Varianta naturală pentru aceste substanțe este pulberea de rădăcină și de semințe de urzică (amestecul se face în proporție de 1:4) din care se administrează câte 1 linguriță de 4 ori pe zi, în cure de o lună, urmate de 7-10 zile pauză. Enterite acute și cronice - Urzica este cel mai puternic remediu de curățire a sângelui și de spălare a toxinelor din rinichi. Cine sufere de boli de piele și are infecții ale tractului urinar sau pur și simplu vrea să facă o curățenie de primăvară în organism, să practice o cură de 4 săptămâni cu ceai de urzică. Prima ceașcă se bea dimineața, pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de masă, alte 2 cești se beau peste zi. Pentru ca efectul să fie accentuat, ceaiul trebuie băut după metoda homeopatică, înghițitură cu înghițitură. La capătul curei vă veți simți mai în formă ca niciodată, fiind

1397


capabili de un efort înzecit. Enterocolite muco-membranoase - Urzica este cel mai puternic remediu de curățire a sângelui și de spălare a toxinelor din rinichi. Cine sufere de boli de piele și are infecții ale tractului urinar sau pur și simplu vrea să facă o curățenie de primăvară în organism, să practice o cură de 4 săptămâni cu ceai de urzică. Prima ceașcă se bea dimineața, pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de masă, alte 2 cești se beau peste zi. Pentru ca efectul să fie accentuat, ceaiul trebuie băut după metoda homeopatică, înghițitură cu înghițitură. La capătul curei vă veți simți mai în formă ca niciodată, fiind capabili de un efort înzecit. Epidermofiție interdigitală (ciupercă la picioare) - Tinctură din 50 g de plantă mărunțită se vor pune în 250 ml alcool alimentar 70o în caz că se iau intern, sau sanitar dacă se iau extern. Se țin 15 zile apoi se strecoară. Se poate lua câte 1 linguriță diluată intern de 3-4 ori pe zi. Extern se va tampona local. Se poate aplica și tampon sub pansament. Epistaxis - se consumă suc de urzici, 2 pahare pe zi, în cure de 3 săptămâni, cu o săptămână de pauză. Frunzele de urzică sunt antihemoragice și antiinflamatoare, iar pe termen lung au efecte reglatoare endocrine foarte bune. Sunt recomandate în special la femei pentru boli de piele (acnee sau eczeme, de asemenea în caz de epistaxis, hemoragii nazale) care apar pe fondul dereglărilor hormonale. Se poate asocia cu Crețișoară. Se beau câte 200 ml suc de urzică înaintea meselor principale. Fistule perianale - pe cale bucală se face o cură de 10 zile de ceai de urzică, urmate de 10 zile pauză. Tratamentul se reia. E bine ca în ceai să se pună câte 1 linguriță de bitter suedez. Se beau 3 căni pe zi. Extern se pun pe locurile bolnave comprese cu ceai de urzică- un pumn de frunze mărunțite opărite cu 250 ml apă clocotită, seara la culcare (peste comprese se pune un plastic, apoi o basma) timp de 30 zile. Flebită - se fac băi de picioare cu rădăcină de urzică- doi pumni de rădăcini bine spălate și tăiate mărunt, împreună cu 10 tulpini și frunze de plantă se pun seara într-o căldare cu 5 litri de apă rece. A doua zi, lichidul și plantele se încălzesc până la

punctul de fierbere. Cu acest lichid, cât se poate de fierbinte, se fac băi de picioare pentru 20 de minute. În timpul băii plantele rămân înăuntru. Lichidul poate fi re folosit de 2-3 ori. Gastrită - se culeg 500 g urzici (părțile de sus crude cu ajutorul unei mănuși, nu cele de mai jos care sunt lemnoase). Se spală foarte bine în apă curgătoare pentru a fi curățate de impurități. Se pune apoi un litru de apă la fiert și când clocotește se introduc Urzicile la 1 litru se pun 4 linguri de frunze mărunțite. Se lasă și se amestecă cu o lingură de lemn până se înmoaie. Se lasă la răcit, apoi se storc în mâini. Sucul obținut se toarnă într-o sticlă și se va obține aproximativ un litru. Se pune în frigider, iar plantele rămase se pot folosi la prepararea diverselor mâncăruri. Lichidul se bea de 3 ori pe zi câte 50 ml după care se poate mânca la 15 minute, eventual puține urzici fierte. La masa propriu-zisă este bine să se consume mai întâi crudități sau fructe. Se poate folosi acest tratament și la dermatoze diverse (acnee, eczeme, psoriazis), anemie, hipocalcemie și hipomagnezie, hemoragii hipermenoree (ciclu menstrual abundent), convalescență, gută, tabagism, hemoroizi, obezitate, alergii, afecțiuni hepatice, etc. Gingivite - sunt indicate cât mai multe gargare cu suc de urzici, 10-15 pe parcursul unei zile, în cure de 21-30 de zile. Graviditate - se administrează pulberea de frunze de urzică, câte 4-6 lingurițe pe zi. Acest tratament previne debilitatea și anemia, previne unele probleme din timpul sarcinii, cum ar fi infecțiile urinare, retenția de apă în țesuturi, creșterea colesterolului, hipertensiunea arterială. Un studiu canadian arată că administrarea de pulbere de urzică este utilă după naștere, pentru o refacere rapidă a țesuturilor lezate și pentru creșterea cantității de lapte secretat de mamele care alăptează. Gută - se beau 500-900 ml de suc de urzică dimineața pe stomacul gol- are puternice efecte diuretice și stimulează funcția renală. Urzicile antrenează în circulația sangvină acidul uric din țesuturi și din această cauză determină o eliminare renală abundentă a acestuia. Se va consuma câte 1 litru de suc de urzici zilnic câte 21 de zile urmate de pauze de 10 zile și se poate continua.

1398


Hemoragii - (pierderi mari de sânge) - Urzicile antrenează în circulația sangvină acidul uric din țesuturi și din această cauză determină o eliminare renală abundentă a acestuia. - Se culeg 500 g urzici (părțile de sus crude cu ajutorul unei mănuși, nu cele de mai jos care sunt lemnoase). Se spală foarte bine în apă curgătoare pentru a fi curățate de impurități. Se pune apoi un litru de apă la fiert și când clocotește se introduc Urzicile la 1 litru se pun 4 linguri de frunze mărunțite. Se lasă și se amestecă cu o lingură de lemn până se înmoaie. Se lasă la răcit, apoi se storc în mâini. Sucul obținut se toarnă într-o sticlă și se va obține aproximativ un litru. Se pune în frigider, iar plantele rămase se pot folosi la prepararea diverselor mâncăruri. Lichidul se bea de 3 ori pe zi câte 50 ml după care se poate mânca la 15 minute, eventual puține urzici fierte. La masa propriu-zisă este bine să se consume mai întâi crudități sau fructe. Se poate folosi acest tratament și la dermatoze diverse (acnee, eczeme, psoriazis), anemie, hipocalcemie și hipomagnezie, hemoragii, hipermenoree (ciclu menstrual abundent), convalescență, gută, tabagism, hemoroizi, obezitate, alergii, afecțiuni hepatice, etc. Hemoragii nazale - se beau câte 200 ml de suc de urzică cu 15 minute înaintea meselor principale. Hemoptizii - se beau câte 200 ml de suc de urzică cu 15 minute înaintea meselor principale. Hemoragii uterine - se beau câte 200 ml de suc de urzică cu 15 minute înaintea meselor principale. Hemoroizi hemoragici - se beau câte 200 ml de suc de urzică cu 15 minute înaintea meselor principale. Tratamentul durează 21 de zile și are efecte antiinflamatoare, reduce și treptat, elimină sângerările, tonifică peretele venos, împiedicând extinderea și agravarea hemoroizilor existenți. Hipermenoree - se beau câte 200 ml de suc de urzică cu 15 minute înaintea meselor principale. Extern se poate face infuzie din frunze și se fac spălături sau se pot pune și comprese. - Se culeg 500 g urzici (părțile de sus crude cu ajutorul unei mănuși, nu cele de mai jos care sunt lemnoase). Se spală foarte bine în apă curgătoare pentru a fi curățate de impurități. Se pune apoi un litru de apă la fiert și când clocotește se intro-

duc Urzicile la 1 litru se pun 4 linguri de frunze mărunțite. Se lasă și se amestecă cu o lingură de lemn până se înmoaie. Se lasă la răcit, apoi se storc în mâini. Sucul obținut se toarnă într-o sticlă și se va obține aproximativ un litru. Se pune în frigider, iar plantele rămase se pot folosi la prepararea diverselor mâncăruri. Lichidul se bea de 3 ori pe zi câte 50 ml după care se poate mânca la 15 minute, eventual puține urzici fierte. La masa propriu-zisă este bine să se consume mai întâi crudități sau fructe. Se poate folosi acest tratament și la dermatoze diverse (acnee, eczeme, psoriazis), anemie, hipocalcemie și hipomagnezie, hemoragii, hipermenoree (ciclu menstrual abundent), convalescență, gută, tabagism, hemoroizi, obezitate, alergii, afecțiuni hepatice, etc, Hipertensiune - se bea înainte de mesele principale câte o jumătate de pahar de suc de urzică. Pe lângă efectele de reglare a tensiunii arteriale, extractul apos de urzică are un efect protector asupra vaselor de sânge, împiedică sclerozarea și rigiditatea acestora. Hipertensiune arterială - studii de medicină experimentală efectuate în 2000-2002 arată că administrarea de extracte apoase de urzică reduce și stabilizează tensiunea arterială și reduce de asemenea ritmul cardiac. Se administrează infuzia câte 500 ml pe zi în cure de 1-2 luni, urmate de 2 săptămâni de pauză. Sub acțiunea rădăcinii de urzică s-a remarcat nu doar reducerea tensiunii arteriale, ci și o creștere a diurezei, precum și a cantității de sodiu eliminate din organism. Hipocalcemie și hipomagnezie - se culeg 500 g urzici (părțile de sus crude cu ajutorul unei mănuși, nu cele de mai jos care sunt lemnoase). Se spală foarte bine în apă curgătoare pentru a fi curățate de impurități. Se pune apoi un litru de apă la fiert și când clocotește se introduc Urzicile la 1 litru se pun 4 linguri de frunze mărunțite. Se lasă și se amestecă cu o lingură de lemn până se înmoaie. Se lasă la răcit, apoi se storc în mâini. Sucul obținut se toarnă într-o sticlă și se va obține aproximativ un litru. Se pune în frigider, iar plantele rămase se pot folosi la prepararea diverselor mâncăruri. Lichidul se bea de 3 ori pe zi câte 50 ml după care se poate mânca la 15 minute, eventual puține urzici fierte.

1399


La masa propriu-zisă este bine să se consume mai întâi crudități sau fructe. Se poate folosi acest tratament și la dermatoze diverse (acnee, eczeme, psoriazis), anemie, hipocalcemie și hipomagnezie, hemoragii hipermenoree (ciclu menstrual abundent), convalescență, gută, tabagism, hemoroizi, obezitate, alergii, afecțiuni hepatice, etc. Hiperuricemie (exces de uree în sânge) se beau 500-900 ml de suc de urzică dimineața pe stomacul gol- are puternice efecte diuretice și stimulează funcția renală. Se pot face cure de 21 de zile, urmate de 10 zile pauză după care dacă se dorește se poate relua. Îmbătrânire prematură - semințele de urzică încă din Evul Mediu au constituit un remediu apreciat în geriatrie, ca tonifiant și reîntineritor. Macerând 7 zile 50 g semințe într-un litru de vin roșu se obține un bun fitogeriatric și tonic general, administrat persoanelor în vârstă câte 1 linguriță înainte de mese. Impotență - faceți un aluat din 16 semințe de urzică măcinate și 60 g făină de secară, la care adăugați o jumătate de pahar de apă călduță și o lingură de miere. Formați 5 pateuri egale și coaceți-le la cuptor. Mâncați câte o plăcințică în fiecare seară, după cină. Puteți de asemenea să luați în fiecare zi, pe stomacul gol, câte 1 linguriță de semințe pisate amestecate cu miere. În uz extern urzica poate fi un afrodiziac. Tratamentul medieval consta în lovirea peste rinichi sau în frecționarea zonei rinichilor cu urzici proaspete. În acest fel își impulsionau cavalerii medievali bărbăția. De asemenea se pot strânge rădăcini de urzică, se spală bine, se usucă apoi se macină cu râșnița de cafea și se va lua câte un vârf de cuțit pentru stimularea gonadelor și pentru suplimentarea de testosteron la nivelul testiculelor. Infecții renale - se fac băi de șezut, cât de fierbinte puteți suporta, în care se pune infuzie de rădăcină și frunze de urzică. La 5 litri de apă pentru baie se pun 2 litri de infuzie. Este un tratament foarte eficient în cistite acute, cu efecte calmante, stimulante imunitare, antiinflmatoare. Inflamații bucale - sunt indicate cât mai multe gargare cu suc de urzici, 10-15 pe parcursul unei zile, în cure de 21-30 de zile.

Îngustarea vaselor coronariene - într-un lighean mare se toarnă infuzie de urzică călduță. Aplecat cu trupul deasupra lui, bolnavul trebuie să se spele în zona inimii, masând locul ușor. Insuficiența estrogenică - în semințele de urzică se află fitostimulente și fitohormoni care acționează asupra funcției secretorii a ovarelor. Se recoltează cu o mănușă părțile superioare ale urzicilor mature cu semințe, frecați-le ușor în mâini (cu mănuși), vânturați-le în curent de aer și veți obține semințele de urzică pe care le veți fierbe (o lingură) în 500 ml vin roșu pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se va consuma treptat în cursul unei zile. Insuficiență renală (adjuvant) - se consumă câte 1 pahar de suc de urzici pe zi, dimineața, imediat după trezire. Tratamentul se menține 20-30 zile și are efecte diuretice și regeneratoare asupra epiteliului renal. Întărirea imunității - se ia o lingură de plantă mărunțită și se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se beau 3-4 căni pe zi timp de 3-4 săptămâni pentru refacerea imunității fiind foarte eficientă datorită compoziției. -4 linguri de rădăcini mărunțite, se fierb timp de 10 minute într-un litru de apă. Se acoperă și după 15 minute se strecoară. Se beau câte 3 căni pe zi, fiind utile nu numai pentru întărirea imunității ci și pentru tratarea infecțiilor bronșice, enteritei, hemoragiilor uterine, etc. -Se culeg urzici tinere cu o mănușă ca să nu vă urzicați și se spală foarte bine cu multă apă. Se taie apoi cât mai mărunt, apoi se pune în piuă și se bat bine pentru a stoarce sucul. Se poate extrage și cu storcătorul de fructe. Se poate consuma zilnic câte 100-250 ml suc de Urzici dimineața pe stomacul gol. Se pun resturile cu puțin ulei, usturoi și sare și se consumă ca o salată. Ajută în cazul anemiilor și pentru întărirea imunității organismului. Se poate face perioade foarte lungi de timp aducând organismului, vitamine, enzime și minerale. Nu are contraindicații. Lupus eritematos - câteva principii active conținute în frunzele de urzică și în rădăcinile urzicii au un efect puternic reglator asupra sistemului imunitar. Câteva cercetări făcute în SUA indică un efect

1400


foarte bun în ameliorarea lupusului eritematos sistemic, explicat tocmai prin impulsul imunomodulator al flavonoidelor din frunzele de urzică și al pectinelor din rădăcina de urzică. Se fac tratamente cu o durată de 4 luni, urmate de 1-2 luni de pauză, cu infuzie din care se beau 750-1000 ml pe zi. Mătreață: 500 ml oțet de mere cu un pumn de frunze de urzică proaspete mărunțite. Se lasă la macerat timp de 2 săptămâni. Se strecoară apoi se pune în sticle mici la rece. Se îmbibă un tampon de vată în acest oțet și apoi se masează puternic rădăcina părului de 2 ori pe săptămână. La clătirea părului se poate pune o jumătate de cană de macerat de urzici la 2 litri de apă. Menstruații neregulate - Urzica este cel mai puternic remediu de curățire a sângelui și de spălare a toxinelor din rinichi. Cine sufere de boli de piele și are infecții ale tractului urinar sau pur și simplu vrea să facă o curățenie de primăvară în organism, să practice o cură de 4 săptămâni cu ceai de urzică. Prima ceașcă se bea dimineața, pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de masă, alte 2 cești se beau peste zi. Pentru ca efectul să fie accentuat, ceaiul trebuie băut după metoda homeopatică, înghițitură cu înghițitură. La capătul curei vă veți simți mai în formă ca niciodată, fiind capabili de un efort înzecit. Menstruații abundente - Tinctură din 50 g de plantă mărunțită se vor pune în 250 ml alcool alimentar 70o în caz că se iau intern, sau sanitar dacă se iau extern. Se țin 15 zile apoi se strecoară. Se poate lua câte 1 linguriță diluată intern de 3-4 ori pe zi. Extern se va tampona local. Se poate aplica și tampon sub pansament. Micoze - pe cale bucală se face o cură de 10 zile de ceai de urzică, urmate de 10 zile pauză. Tratamentul se reia. E bine ca în ceai să se pună câte 1 linguriță de bitter suedez. Se beau 3 căni pe zi. Extern se pun pe locurile bolnave comprese cu ceai de urzică- un pumn de frunze mărunțite opărite cu 250 ml apă clocotită, seara la culcare (peste comprese se pune un plastic, apoi o basma) timp de 30 zile. Nefrită - o echipă de medici, farmacologi și toxicologi germani, angajați de organismul guver-

namental pentru protejarea plantelor medicinale (cunoscut drept „Comisia E“) a stabilit fără dubiu efectul benefic al urzicii contra infecțiilor renourinare. Se administrează tinctură de iarbă de urzică, din care se iau câte 6 lingurițe pe zi (fiecare linguriță diluată cu 100 ml apă), în cure de 30 de zile. Pentru cei care nu suportă alcoolul, tinctura se poate înlocui cu infuzie din care se beau 900-1200 ml pe zi. Ambele preparate sunt diuretice, reduc inflamația rinichilor și a căilor urinare, au efect antibacterian, diminuează sau elimină usturimile și durerile la urinare, favorizează refacerea epiteliilor reno-urinare. Rezultate excelente se obțin prin asocierea urzicii cu ienupăr și coada-șoricelului. Nevralgii - Urzicarea este un tratament popular cu efecte antiinflamatoare uimitor de puternice contra durerilor de tip nevralgic. Metoda este simplă: zona afectată se freacă bine cu o tulpină de urzică vie (Urtica dioica), ale cărei frunze, în contact cu pielea, vor produce o reacție cutanată puternică, pe care în limbaj curent o numim urzicare. În realitate perii Urzicii străpung pielea și injectează un cocktail de substanțe active, care nu produc doar inflamație la nivel superficial, ci acționează și în profunzime, calmând durerile nevralgice. De regulă, urzicarea durează 1-3 minute și imediat după aceia, zona tratată (spatele, ceafa, umerii, etc) se acoperă cu o țesătură de lână, care o va încălzi și va amplifica efectele benefice ale urzicii. Procedura se face o dată la 2-3 zile. Pielo-nefrită - o echipă de medici, farmacologi și toxicologi germani, angajați de organismul guvernamental pentru protejarea plantelor medicinale (cunoscut drept „Comisia E“) a stabilit fără dubiu efectul benefic al urzicii contra infecțiilor renourinare. Se administrează tinctură de iarbă de urzică, din care se iau câte 6 lingurițe pe zi (fiecare linguriță diluată cu 100 ml apă), în cure de 30 de zile. Pentru cei care nu suportă alcoolul, tinctura se poate înlocui cu infuzie din care se beau 900-1200 ml pe zi. Ambele preparate sunt diuretice, reduc inflamația rinichilor și a căilor urinare, au efect antibacterian, diminuează sau elimină usturimile și durerile la urinare, favorizează refacerea epiteliilor reno-urinare. Rezultate excelente se obțin prin asocierea urzicii cu ienupăr și coada-șoricelului.

1401


Prostatită - pentru tratarea acestei afecțiuni se folosesc cu un succes extraordinar rădăcinile de urzică.. Studii pe pacienți făcute în Franța, Germania, Polonia, Iran, arată și atestă extraordinarul efect al urzicii în tratarea acestei afecțiuni. În studiul iranian făcut la Universitatea din Teheran și considerat de referință pentru studiile din Europa, din 558 de pacienți cu adenom de prostată s-au alcătuit două grupe, pacienții din prima grupă luând urzică, iar cei din a doua grupă un preparat placebo (fals). După 6 luni, 81% din pacienții care au luat urzică au observat o ameliorare clară a adenomului de prostată, în timp ce doar 16% din grupul de control au avut rezultate similare. Se administrează infuzie de rădăcină și se beau 750-1000 ml pe zi, pe stomacul gol, în cure de 6 luni. Acest remediu reduce treptat frecvența urinărilor nocturne, reduce volumul prostatei, normalizează urinarea. Se mai poate lua câte o linguriță de tinctură de rădăcină de urzică, de 4 ori pe zi. Suplimentar, se bea suc de urzică (obținut însă nu doar din frunze ci și din rădăcină) câte un pahar pe zi. Tratamentul durează minimum o lună, iar efectele sunt spectaculoase, pentru că urzica acționează nu doar ca antiinflamator și antitumoral ci are și efecte de reglare hormonală foarte bune, acționând asupra cauzelor bolii. Leucemie - Urzica este cel mai puternic remediu de curățire a sângelui și de spălare a toxinelor din rinichi. Cine sufere de boli de piele și are infecții ale tractului urinar sau pur și simplu vrea să facă o curățenie de primăvară în organism, să practice o cură de 4 săptămâni cu ceai de urzică. Prima ceașcă se bea dimineața, pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de masă, alte 2 cești se beau peste zi. Pentru ca efectul să fie accentuat, ceaiul trebuie băut după metoda homeopatică, înghițitură cu înghițitură. La capătul curei vă veți simți mai în formă ca niciodată, fiind capabili de un efort înzecit. Lichen plan- Tinctură din 50 g de plantă mărunțită se vor pune în 250 ml alcool alimentar 70o în caz că se iau intern, sau sanitar dacă se iau extern. Se țin 15 zile apoi se strecoară. Se poate lua câte 1 linguriță diluată intern de 3-4 ori pe zi. Extern se va tampona local. Se poate aplica și tampon sub

pansament. Litiază renală - se face o cură cu suc de urzică, câte 100 ml de 3 ori pe zi, care ajută la reglarea metabolismului și dacă se consumă și miere cu lămâie contribuie la dizolvarea pietrelor. Obezitate - Urzica este cel mai puternic remediu de curățire a sângelui și de spălare a toxinelor din rinichi. Cine sufere de boli de piele și are infecții ale tractului urinar sau pur și simplu vrea să facă o curățenie de primăvară în organism, să practice o cură de 4 săptămâni cu ceai de urzică. Prima ceașcă se bea dimineața, pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de masă, alte 2 cești se beau peste zi. Pentru ca efectul să fie accentuat, ceaiul trebuie băut după metoda homeopatică, înghițitură cu înghițitură. La capătul curei vă veți simți mai în formă ca niciodată, fiind capabili de un efort înzecit. Oboseală - urzica este energizantă, fiind asemănătoare ca principii nutritive cu spirulina. Grație cantității mari de siliciu, joacă un rol important în păstrarea sănătății țesuturilor, articulațiilor și oaselor. Foarte bogată în fier, înlătură anemia feriprivă și simptomele asociate acesteia, precum slăbiciunea generalizată, lipsa poftei de mâncare, paloarea, etc. Consumul sporit de urzici este ideal în perioada convalescenței. Pancreatite - Sirop se prepară din frunze proaspete de urzică care se toacă mărunt, după care se pun într-un borcan care se va umple de 3 sferturi. Se complectează volumul rămas cu miere de albine, amestecând apoi din când în când pentru omogenizare. Se lasă apoi timp de 30 de zile agitând borcanul zilnic. După 30 de zile se filtrează, obținându-se un sirop verde, cu efecte detoxifiante și reîntineritoare excepționale. Se mai poate folosi și sucul câte 100 ml de 3 ori pe zi. Extractul din rădăcină de urzică optimizează eliminarea urinei, împiedică refluxul și acumularea eventualelor reziduuri în vezică. Prin hipertrofierea prostatei se produce o compresie a sistemului excretor, ce duce la inflamații locale și la complicarea actului micțiunii. Această disfuncție, frecventă la bărbații trecuți de 60 de ani, este în strânsă legătură cu o creștere a secreției de dihidrotestosteron (DHT) un hormon masculin care poate influența mărirea prostatei și

1402


căderea părului. Studiile au arătat că acest extract blochează celulele care catalizează conversia testosteronului în DHT. Dacă suferiți de cistită cronică, de o inflamație a rinichilor sau pentru eliminarea toxinelor, preparatele din urzică ameliorează irigarea tuturor organelor pomenite și în plus, le decongestionează. Paraziți intestinali - suc de urzică câte 100 ml de 3 ori pe zi, împreună cu alte sucuri, eventual cu morcov sau ridichi care sunt foarte eficiente. Pete pe piele, în special însoțite de mâncărimi - dispar cu ajutorul ceaiului de urzică (vezi cura de primăvară) și cu un regim pentru ficat. Extern se pune compresă cu ceai. Pierderi mari de sânge menstrual. Se beau câte 200 ml suc de urzică înaintea meselor principale. Probleme legate de păr - pentru a întări rădăcina și firul de păr, pentru a combate chelia și mătreața, loționați-vă zilnic cu 100 g rădăcină de urzică, lăsată să fiarbă 15 minute într-un litru de apă. Același efect îl are clătirea părului cu ceai de urzică ori frecția la rădăcină cu tinctură de urzică. (Se umple o sticlă de rădăcină de Urzică, bine spălată cu peria și dată pe răzătoare ori mărunțită, peste care se toarnă rachiu de 40 grade. Se lasă să stea la cald 14 zile, se strecoară și se pune în sticle mai mici care se închid ermetic și preferabil de culoare închisă. Psoriazis - pe cale bucală se face o cură de 10 zile de ceai de urzică, urmate de 10 zile pauză. Tratamentul se reia. E bine ca în ceai să se pună câte 1 linguriță de bitter suedez. Se beau 3 căni pe zi. Extern se pun pe locurile bolnave comprese cu ceai de urzică- un pumn de frunze mărunțite opărite cu 250 ml apă clocotită, seara la culcare (peste comprese se pune un plastic, apoi o basma) timp de 30 zile. - Se culeg 500 g urzici (părțile de sus crude cu ajutorul unei mănuși, nu cele de mai jos care sunt lemnoase). Se spală foarte bine în apă curgătoare pentru a fi curățate de impurități. Se pune apoi un litru de apă la fiert și când clocotește se introduc Urzicile la 1 litru se pun 4 linguri de frunze mărunțite. Se lasă și se amestecă cu o lingură de

lemn până se înmoaie. Se lasă la răcit, apoi se storc în mâini. Sucul obținut se toarnă într-o sticlă și se va obține aproximativ un litru. Se pune în frigider, iar plantele rămase se pot folosi la prepararea diverselor mâncăruri. Lichidul se bea de 3 ori pe zi câte 50 ml după care se poate mânca la 15 minute, eventual puține urzici fierte. La masa propriu-zisă este bine să se consume mai întâi crudități sau fructe. Se poate folosi acest tratament și la dermatoze diverse (acnee, eczeme, psoriazis), anemie, hipocalcemie și hipomagnezie, hemoragii hipermenoree (ciclu menstrual abundent), convalescență, gută, tabagism, hemoroizi, obezitate, alergii, afecțiuni hepatice, etc. Răceli frecvente - Tinctură din 50 g de plantă mărunțită se vor pune în 250 ml alcool alimentar 70o în caz că se iau intern, sau sanitar dacă se iau extern. Se țin 15 zile apoi se strecoară. Se poate lua câte 1 linguriță diluată intern de 3-4 ori pe zi. Extern se va tampona local. Se poate aplica și tampon sub pansament. Răni greu vindecabile - suc de urzică aplicat local, pentru efectul de refacere al țesuturilor. Retenții urinare - Urzica este cel mai puternic remediu de curățire a sângelui și de spălare a toxinelor din rinichi. Cine sufere de boli de piele și are infecții ale tractului urinar sau pur și simplu vrea să facă o curățenie de primăvară în organism, să practice o cură de 4 săptămâni cu ceai de urzică. Prima ceașcă se bea dimineața, pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de masă, alte 2 cești se beau peste zi. Pentru ca efectul să fie accentuat, ceaiul trebuie băut după metoda homeopatică, înghițitură cu înghițitură. La capătul curei vă veți simți mai în formă ca niciodată, fiind capabili de un efort înzecit. Reumatism - Frunzele de urzică fac bine la reumatism. Pentru calmarea durerilor reumatismale de la nivelul mâinii, bătrânii foloseau frunzele de urzică pe care le striveau și le puneau apoi sub formă de comprese pe locul dureros. În trecut se loveau locurile afectate cu urzici vii. Urmarea: o erupție de bășicuțe, deci o activare a circulației sângelui. Urzica are efect revulsiv. Acest procedeu puțin cam barbar, este mai eficient decât multe alifii minune din farmacii.

1403


Rezistență scăzută la infecții - se consumă câte 200 ml de suc de urzică în fiecare dimineață minimum 30 zile și apoi timp de 30 minute nu se mai consumă nimic. Rinită alergică - un studiu clinic făcut în anul 1990, la un institut din Portland, Oregon, SUA, atestă faptul că frunzele de urzică previn și tratează rinita alergică. La un procent de 58% dintre pacienții tratați cu frunze de urzică s-a remarcat diminuarea inflamației mucoasei nazale, a catarului, ușurarea respirației, dispariția altor simptome produse de alergie, cum ar fi mâncărimea, curgerea ochilor, etc. Se administrează pulberea de frunze, câte o linguriță de 4 ori pe zi, pentru profilaxia rinitei alergice, și câte o linguriță de 6 ori pe zi contra rinitei acute. O cură internă cu urzică durează 90 de zile și se poate relua după 2-3 săptămâni de pauză. Calitățile desensibilizante și de stimulare imunitară ale urzicii o fac utilă în rinita alergică. Datorită bogăției de săruri minerale și acțiunii depurative, ajută la fortificarea organismului și are efect antiinflamator. Consumul frunzelor proaspete sau al infuziei de urzică se recomandă profilactic în tratamentul astmului alergic. Preparatele din urzică sunt utile și în calmarea inflamațiilor cutanate de tipul acneei, eczemelor sau urticariei. Sângerări menstruale abundente - se consumă suc de urzici, 2 pahare pe zi, în cure de 3 săptămâni, cu o săptămână de pauză. Frunzele de urzică sunt antihemoragice și antiinflamatoare, iar pe termen lung au efecte reglatoare endocrine foarte bune. Sunt recomandate în special la femei pentru boli de piele (acnee sau eczeme) care apar pe fondul dereglărilor hormonale. Se poate asocia cu coajă de stejar. Sclerodermie - se consumă câte 200 ml de suc de urzică în fiecare dimineață minimum 30 zile și apoi timp de 30 minute nu se mai consumă nimic. Seboree - 2 lingurițe de plantă mărunțită se va pune la 500 ml oțet. Se va lăsa timp de 10 zile după care se strecoară. Se folosește în amestec cu apă pentru clătirea părului sau la diferite afecțiuni cutanate unde de asemenea se pune diluat. Sterilitate feminină și masculină - se consumă câte 200 ml de suc de urzică în fiecare dimineață

minimum 30 zile și apoi timp de 30 minute nu se mai consumă nimic. Supurații- Tinctură din 50 g de plantă mărunțită se vor pune în 250 ml alcool alimentar 70o în caz că se iau intern, sau sanitar dacă se iau extern. Se țin 15 zile apoi se strecoară. Se poate lua câte 1 linguriță diluată intern de 3-4 ori pe zi. Extern se va tampona local. Se poate aplica și tampon sub pansament. Tabagism - se culeg 500 g urzici (părțile de sus crude cu ajutorul unei mănuși, nu cele de mai jos care sunt lemnoase). Se spală foarte bine în apă curgătoare pentru a fi curățate de impurități. Se pune apoi un litru de apă la fiert și când clocotește se introduc Urzicile la 1 litru se pun 4 linguri de frunze mărunțite. Se lasă și se amestecă cu o lingură de lemn până se înmoaie. Se lasă la răcit, apoi se storc în mâini. Sucul obținut se toarnă într-o sticlă și se va obține aproximativ un litru. Se pune în frigider, iar plantele rămase se pot folosi la prepararea diverselor mâncăruri. Lichidul se bea de 3 ori pe zi câte 50 ml după care se poate mânca la 15 minute, eventual puține urzici fierte. La masa propriu-zisă este bine să se consume mai întâi crudități sau fructe. Se poate folosi acest tratament și la dermatoze diverse (acnee, eczeme, psoriazis), anemie, hipocalcemie și hipomagnezie, hemoragii hipermenoree (ciclu menstrual abundent), convalescență, gută, tabagism, hemoroizi, obezitate, alergii, afecțiuni hepatice, etc. Tonic - tonic metabolic și muscular, recomandat tinerilor și sportivilor: 3 părți frunze de urzică uscate și 7 părți afine fructe măcinate, 1 lingură de amestec la 2 căni cu apă rece, se macerează 24 ore și se ia 12 ceașcă de 3 ori pe zi. Tromboflebită - se fac băi de picioare cu rădăcină de urzică, doi pumni de rădăcini bine spălate și tăiate mărunt, împreună cu 10 tulpini și frunze de plantă se pun seara într-o căldare cu 5 litri de apă rece. A doua zi, lichidul și plantele se încălzesc până la punctul de fierbere. Cu acest lichid, cât se poate de fierbinte, se fac băi de picioare pentru 20 de minute. În timpul băii plantele rămân înăuntru. Lichidul poate fi refolosit de 2-3 ori. Tulburări de menopauză - Tinctură din 50 g de plantă mărunțită se vor pune în 250 ml alcool

1404


alimentar 70o în caz că se iau intern, sau sanitar dacă se iau extern. Se țin 15 zile apoi se strecoară. Se poate lua câte 1 linguriță diluată intern de 3-4 ori pe zi. Extern se va tampona local. Se poate aplica și tampon sub pansament. Tulburări menstruale - se pun 20 picături de tinctură la 100 ml apă și se consumă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Rezolvă aceste afecțiuni în 30 de zile. Tumori maligne - Urzica este cel mai puternic remediu de curățire a sângelui și de spălare a toxinelor din rinichi. Cine sufere de boli de piele și are infecții ale tractului urinar sau pur și simplu vrea să facă o curățenie de primăvară în organism, să practice o cură de 4 săptămâni cu ceai de urzică. Prima ceașcă se bea dimineața, pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de masă, alte 2 cești se beau peste zi. Pentru ca efectul să fie accentuat, ceaiul trebuie băut după metoda homeopatică, înghițitură cu înghițitură. La capătul curei vă veți simți mai în formă ca niciodată, fiind capabili de un efort înzecit. Tuse convulsivă - Sirop se prepară din frunze proaspete de urzică care se toacă mărunt, după care se pun într-un borcan care se va umple de 3 sferturi. Se complectează volumul rămas cu miere de albine, amestecând apoi din când în când pentru omogenizare. Se lasă apoi timp de 30 de zile agitând borcanul zilnic. După 30 de zile se filtrează, obținându-se un sirop verde, cu efecte detoxifiante și reîntineritoare excepționale. Ulcer stomacal - se consumă câte 200 ml de suc de urzică în fiecare dimineață minimum 30 zile și apoi timp de 30 minute nu se mai consumă nimic. Ulcer varicos - Tinctură din 50 g de plantă mărunțită se vor pune în 250 ml alcool alimentar 70o în caz că se iau intern, sau sanitar dacă se iau extern. Se țin 15 zile apoi se strecoară. Se poate lua câte 1 linguriță diluată intern de 3-4 ori pe zi. Extern se va tampona local. Se poate aplica și tampon sub pansament. Uremie - Urzica este cel mai puternic remediu de curățire a sângelui și de spălare a toxinelor din rinichi. Cine sufere de boli de piele și are infecții ale tractului urinar sau pur și simplu vrea să facă o curățenie de primăvară în organism, să practice o

cură de 4 săptămâni cu ceai de urzică. Prima ceașcă se bea dimineața, pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de masă, alte 2 cești se beau peste zi. Pentru ca efectul să fie accentuat, ceaiul trebuie băut după metoda homeopatică, înghițitură cu înghițitură. La capătul curei vă veți simți mai în formă ca niciodată, fiind capabili de un efort înzecit. Urticarie - se consumă câte 200 ml de suc de urzică în fiecare dimineață minimum 30 zile și apoi timp de 30 minute nu se mai consumă nimic. Extern se va aplica cataplasmă cu plantele fierte. Vaginită atrofică (în asociere cu alte plante) se consumă câte 200 ml de suc de urzică în fiecare dimineață minimum 30 zile și apoi timp de 30 minute nu se mai consumă nimic. Se vor putea face și spălături vaginale cu ceai din frunze. Se pot asocia cu multe alte plante: crețișoară, coada șoricelului, gălbenele, iasomie, etc. Varice - intern suc de urzică câte 100 ml de 3 ori pe zi timp de 2 luni. Extern se poate face spălături și chiar cataplasme cu plantă caldă. Se poate asocia foarte bine cu castan sălbatec. Se fac băi de picioare cu rădăcină de urzică- doi pumni de rădăcini bine spălate și tăiate mărunt, împreună cu 10 tulpini și frunze de plantă se pun seara într-o căldare cu 5 litri de apă rece. A doua zi, lichidul și plantele se încălzesc până la punctul de fierbere. Cu acest lichid, cât se poate de fierbinte, se fac băi de picioare pentru 20 de minute. În timpul băii plantele rămân înăuntru. Lichidul poate fi refolosit de 2-3 ori. Supă de urzici. Ingrediente - 4 cartofi, 2-3 pumni de urzici, ulei de măsline (sau smântână). Mod de preparare - Se fierb cartofii în apă cu sare și când sunt aproape gata, se adaugă urzicile. Se mărunțesc toate în blender și se încorporează -după gust- smântână sau ulei de măsline. Pentru grădină - Îngrășământ de urzici. Rețeta puneți 1 kg de urzici în 10 l apă și lăsați-l să fermenteze, în funcție de temperatura de afară (5 zile la 25 grade, 12 zile la mai puțin de 20 grade). Filtrați, turnați zeama într-un bidon etanș (bine umplut) și țineți-o într-un loc ferit de lumină. Diluați-o apoi cu puțină apă (0,5 la 10 l zeamă) și îngrășământul -100% natural- poate fi utilizat.

1405


Extract de urzică. Produs de Harmony Line. Cine are nevoie: Femeile care au celulită. Cei care fac edeme (rețin apa în țesuturi), au frecvent picioarele umflate. Copiii în perioada de creștere. Cei care au o muncă fizică și psihică solicitantă. Cei care au probleme hepatice. Despre extractul de urzică Efectele tămăduitoare ale urzicii au fost consemnate încă din Grecia antică. În zilele noastre această plantă este folosită pentru că ajută la îmbunătățirea stării generale de sănătate. Frunzele urzicii tinere sunt bogate în substanțe hrănitoare. Conțin o mare cantitate de fier și alte minerale și sunt bogate în carotene (provitamina A) și în vitamina C. Pentru conținutul bogat în fier, urzica este recomandată în profilaxia anemiei. Extractul de urzică este recomandat pentru efectele sale diuretice, pentru capacitatea de curățșare și detoxifiere a organismului datorate unui mare conținut de flavonoizi și de potasiu, având ca efect și reducerea celulitei. Extractul de frunze de urzică au efecte astringente, prevenind apariția infecțiilor la nivelul tubului digestiv. Datorită conținutului bogat în clorofilă, întărește organismul, îmbunătățind schimbul de substanțe și funcția fiziologică a organelor. Efecte Are efect diuretic și înlătură surplusul de apă și toxinele îmbunătățind imunitatea și scade frecvența bolilor infecțioase. Ajută la reducerea întinderii eczemelor la copii. Contribuie la desfundarea foselor nazale. Acționează favorabil în timpul menstruației. Menține în limite normale nivelul zahărului în sânge. Reduce simptomatologia în adenomul de prostată. Conținut pe capsulă Extract de frunze de urzică 190,00 mg Mod de administrare. Câte 1 capsulă de 2-3 ori pe zi.

1406


URZICĂ MICĂ

Urtica urens Fam. Urticaceae. Denumiri populare: aișea, urzică blândă, urzică de șură, urzică măruntă, urzică sârbească, urzică crăiască, urzică creață, urzică grecească, urzică iute, urzică împleșată. În tradiția populară: a fost întrebuințată la aceleași afecțiuni ca și cea mare, pe care a înlocuito adeseori fiind considerată mai tare, mai eficientă. Se preparau din ea ceaiuri de tuse, dureri de piept, ascită, pentru curățirea sângelui, contra reumatismului și a gutei. Ceaiul din urzici se lua la Sălciua, de către ceio atacați de plămâni, iar la Rășinari contra astmului. În sudul Transilvaniei, se folosea la ascită și pentru schimbarea sângelui, ca și în alte părți. Contra transpirațiilor și astmului se punea într-o sticlă 3 pumni de urzici mici, uscate și sfărâmate, o ceapă mare moldovenească, tăiată mărunt, se turna peste ele rachiu de drojdie, se lăsa apoi 3 zile la căldură la plămădit și se bea înainte de mâncare câte un păhăruț. Se folosea ca și cea mare contra frigurilor. Pentru bolile venerice se amesteca praf de urzică măruntă cu miere de stup și se mânca dimineața și seara. Plantele uscate și sfărâmate,

amestecate cu tărâțe, se dădeau vacilor, ca să dea lapte bun. Compoziție chimică: frunzele și rădăcina sunt bogate în clorofilă, flavonozide, mucilagii, acid pantotenic, cetone, xantofile, săruri minerale, vitaminele A, B2, C, Y, acid pantotenic. Acțiune farmacologică: un tonic general, stimulează diureza, dizolvă nisipul urinar, depurativ, hemostatic puternic datorită vitaminei K, este mult folosită pentru regenerarea părului, are acțiune de revigorare a organismului. Protejează capilarele sangvine. Este mult mai activă ca urzica mare fiind utilă la aceleași întrebuințări. Se folosește la următoarele afecțiuni: acnee, anemii, afecțiuni renale, alopecie, astm bronhic, avitaminoze, bronșite, căderea părului, diabet, diaree, eczeme, enterite, febră, metroragii, micoze cutanate, hemoragii diferite inclusiv uterine, hemoroizi, litiază urinară, psoriazis, purpura, reumatism, ulcer varicos, uremie, varice. Preparare și administrare: Intern: - 20 ml suc de urzică obținut din urzică proaspătă cu ajutorul storcătorului de fructe se va lua de 3 ori pe zi. Se ia în orice afecțiune internă. Extern se poate pune suc de urzică pe răni sau alte afecțiuni. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3-4 căni pe zi. - 1 linguriță de rădăcină se va pune la 250 ml apă și se fierbe timp de 10 minute. Se consumă 3 căni pe zi. - 50 g de plantă mărunțită se pune cu 250 ml alcool alimentar de 70o . Se ține timp de 15 zile. Se strecoară. Se va lua apoi câte o linguriță de 3 ori pe zi diluată în puțină apă. - Semințe măcinate se vor lua câte o linguriță de semințe măcinate care se pun sub limbă de 3 ori pe zi. După 10 minute se înghit cu puțină apă. Se iau cu 15 minute înainte de mesele principale. Se poate face o perioadă de 3 luni, sau eventual se poate folosi și în combinație cu alte plante medicinale. Extern: - 4 linguri de frunze mărunțite se pun la 500 ml de apă. Se fierb timp de 10 minute apoi se strecoară. Cu această apă se va spăla de 2 ori pe

1407


săptămână în afecțiunile părului sau pentru revigorarea părului. De asemenea se pot face spălături la răni cu efect dezinfectant și chiar cicatrizant. Se fac de 2-3 ori pe zi. Se pot de asemenea face spălături vaginale zilnic sau cataplasme externe. - 500 ml spirt medicinal se va pune împreună cu 100 g de plantă mărunțită (plantă sau rădăcină) și se lasă timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. Se strecoară apoi și se fac frecții pe pielea capului în fiecare zi. Se poate asocia și cu alte tratamente. Mod de administrare pe afecțiuni: Acnee - 4 linguri de frunze mărunțite se pun la 500 ml de apă. Se fierb timp de 10 minute apoi se strecoară. Cu această apă se va spăla de 2 ori pe săptămână în afecțiunile părului sau pentru revigorarea părului. De asemenea se pot face spălături la răni cu efect dezinfectant și chiar cicatrizant. Se fac de 2-3 ori pe zi. Se pot de asemenea face spălături vaginale zilnic sau cataplasme externe. Anemii - Semințe măcinate se vor lua câte o linguriță de semințe măcinate care se pun sub limbă de 3 ori pe zi. După 10 minute se înghit cu puțină apă. Se iau cu 15 minute înainte de mesele principale. Se poate face o perioadă de 3 luni, sau eventual se poate folosi și în combinație cu alte plante medicinale. Afecțiuni renale - 20 ml suc de urzică obținut din urzică proaspătă cu ajutorul storcătorului de fructe se va lua de 3 ori pe zi. Se ia în orice afecțiune internă. Extern se poate pune suc de urzică pe răni sau alte afecțiuni. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3-4 căni pe zi. Alopecie - 500 ml spirt medicinal se va pune împreună cu 100 g de plantă mărunțită (plantă sau rădăcină) și se lasă timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. Se strecoară apoi și se fac frecții pe pielea capului în fiecare zi. Se poate asocia și cu alte tratamente. - 4 linguri de frunze mărunțite se pun la 500 ml de apă. Se fierb timp de 10 minute apoi se strecoară. Cu această apă se va spăla de 2 ori pe săptămână în afecțiunile părului sau pentru revigorarea părului.

De asemenea se pot face spălături la răni cu efect dezinfectant și chiar cicatrizant. Se fac de 2-3 ori pe zi. Se pot de asemenea face spălături vaginale zilnic sau cataplasme externe. Astm bronhic - 20 ml suc de urzică obținut din urzică proaspătă cu ajutorul storcătorului de fructe se va lua de 3 ori pe zi. Se ia în orice afecțiune internă. Extern se poate pune suc de urzică pe răni sau alte afecțiuni. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3-4 căni pe zi. Avitaminoze - Semințe măcinate se vor lua câte o linguriță de semințe măcinate care se pun sub limbă de 3 ori pe zi. După 10 minute se înghit cu puțină apă. Se iau cu 15 minute înainte de mesele principale. Se poate face o perioadă de 3 luni, sau eventual se poate folosi și în combinație cu alte plante medicinale. Bronșite - 20 ml suc de urzică obținut din urzică proaspătă cu ajutorul storcătorului de fructe se va lua de 3 ori pe zi. Se ia în orice afecțiune internă. Extern se poate pune suc de urzică pe răni sau alte afecțiuni. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3-4 căni pe zi. Căderea părului - 500 ml spirt medicinal se va pune împreună cu 100 g de plantă mărunțită (plantă sau rădăcină) și se lasă timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. Se strecoară apoi și se fac frecții pe pielea capului în fiecare zi. Se poate asocia și cu alte tratamente. Diabet - Semințe măcinate se vor lua câte o linguriță de semințe măcinate care se pun sub limbă de 3 ori pe zi. După 10 minute se înghit cu puțină apă. Se iau cu 15 minute înainte de mesele principale. Se poate face o perioadă de 3 luni, sau eventual se poate folosi și în combinație cu alte plante medicinale. Diaree - 20 ml suc de urzică obținut din urzică proaspătă cu ajutorul storcătorului de fructe se va lua de 3 ori pe zi. Se ia în orice afecțiune internă. Extern se poate pune suc de urzică pe răni sau alte

1408


afecțiuni. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3-4 căni pe zi. Eczeme - 4 linguri de frunze mărunțite se pun la 500 ml de apă. Se fierb timp de 10 minute apoi se strecoară. Cu această apă se va spăla de 2 ori pe săptămână în afecțiunile părului sau pentru revigorarea părului. De asemenea se pot face spălături la răni cu efect dezinfectant și chiar cicatrizant. Se fac de 2-3 ori pe zi. Se pot de asemenea face spălături vaginale zilnic sau cataplasme externe. Enterite - Semințe măcinate se vor lua câte o linguriță de semințe măcinate care se pun sub limbă de 3 ori pe zi. După 10 minute se înghit cu puțină apă. Se iau cu 15 minute înainte de mesele principale. Se poate face o perioadă de 3 luni, sau eventual se poate folosi și în combinație cu alte plante medicinale. Febră - 20 ml suc de urzică obținut din urzică proaspătă cu ajutorul storcătorului de fructe se va lua de 3 ori pe zi. Se ia în orice afecțiune internă. Extern se poate pune suc de urzică pe răni sau alte afecțiuni. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3-4 căni pe zi. Metroragii - Semințe măcinate se vor lua câte o linguriță de semințe măcinate care se pun sub limbă de 3 ori pe zi. După 10 minute se înghit cu puțină apă. Se iau cu 15 minute înainte de mesele principale. Se poate face o perioadă de 3 luni, sau eventual se poate folosi și în combinație cu alte plante medicinale. Micoze cutanate - 4 linguri de frunze mărunțite se pun la 500 ml de apă. Se fierb timp de 10 minute apoi se strecoară. Cu această apă se va spăla de 2 ori pe săptămână în afecțiunile părului sau pentru revigorarea părului. De asemenea se pot face spălături la răni cu efect dezinfectant și chiar cicatrizant. Se fac de 2-3 ori pe zi. Se pot de asemenea face spălături vaginale zilnic sau cataplasme externe. Hemoragii diferite inclusiv uterine - 4 lin-

guri de frunze mărunțite se pun la 500 ml de apă. Se fierb timp de 10 minute apoi se strecoară. Cu această apă se va spăla de 2 ori pe săptămână în afecțiunile părului sau pentru revigorarea părului. De asemenea se pot face spălături la răni cu efect dezinfectant și chiar cicatrizant. Se fac de 2-3 ori pe zi. Se pot de asemenea face spălături vaginale zilnic sau cataplasme externe. Hemoroizi - 20 ml suc de urzică obținut din urzică proaspătă cu ajutorul storcătorului de fructe se va lua de 3 ori pe zi. Se ia în orice afecțiune internă. Extern se poate pune suc de urzică pe răni sau alte afecțiuni. Litiază urinară - Semințe măcinate se vor lua câte o linguriță de semințe măcinate care se pun sub limbă de 3 ori pe zi. După 10 minute se înghit cu puțină apă. Se iau cu 15 minute înainte de mesele principale. Se poate face o perioadă de 3 luni, sau eventual se poate folosi și în combinație cu alte plante medicinale. Psoriazis - 4 linguri de frunze mărunțite se pun la 500 ml de apă. Se fierb timp de 10 minute apoi se strecoară. Cu această apă se va spăla de 2 ori pe săptămână în afecțiunile părului sau pentru revigorarea părului. De asemenea se pot face spălături la răni cu efect dezinfectant și chiar cicatrizant. Se fac de 2-3 ori pe zi. Se pot de asemenea face spălături vaginale zilnic sau cataplasme externe. Purpura - 20 ml suc de urzică obținut din urzică proaspătă cu ajutorul storcătorului de fructe se va lua de 3 ori pe zi. Se ia în orice afecțiune internă. Extern se poate pune suc de urzică pe răni sau alte afecțiuni. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3-4 căni pe zi. Reumatism - Semințe măcinate se vor lua câte o linguriță de semințe măcinate care se pun sub limbă de 3 ori pe zi. După 10 minute se înghit cu puțină apă. Se iau cu 15 minute înainte de mesele principale. Se poate face o perioadă de 3 luni, sau eventual se poate folosi și în combinație cu alte plante medicinale. Ulcer varicos - 4 linguri de frunze mărunțite se pun la 500 ml de apă. Se fierb timp de 10 minute

1409


apoi se strecoară. Cu această apă se va spăla de 2 ori pe săptămână în afecțiunile părului sau pentru revigorarea părului. De asemenea se pot face spălături la răni cu efect dezinfectant și chiar cicatrizant. Se fac de 2-3 ori pe zi. Se pot de asemenea face spălături vaginale zilnic sau cataplasme externe. Uremie - Semințe măcinate se vor lua câte o linguriță de semințe măcinate care se pun sub limbă de 3 ori pe zi. După 10 minute se înghit cu puțină apă. Se iau cu 15 minute înainte de mesele principale. Se poate face o perioadă de 3 luni, sau eventual se poate folosi și în combinație cu alte plante medicinale. Varice - 4 linguri de frunze mărunțite se pun la 500 ml de apă. Se fierb timp de 10 minute apoi se strecoară. Cu această apă se va spăla de 2 ori pe săptămână în afecțiunile părului sau pentru revigorarea părului. De asemenea se pot face spălături la răni cu efect dezinfectant și chiar cicatrizant. Se fac de 2-3 ori pe zi. Se pot de asemenea face spălături vaginale zilnic sau cataplasme externe.

1410


URZICA MOARTĂ ALBĂ

Lamium album Fam. Labiatae sau Lamiaceae. Denumiri populare: fața mâței, mierea ursului cu flori bălai, sugel alb, urzică albă, urzică creață, urzică surdă, urzici mortărețe. În tradiția populară: ceaiul din tulpini florifere se folosea contra durerilor de piept. Ceaiul din flori se lua în stări de răceală, tuse, tuse convulsivă, ori se prepara cu conuri de molid un sirop și acesta se dădea bolnavilor. Fiartă în vin se lua contra reumatismului, dimineața la amiaz și seara. Din stoloni subterani se lua contra ulcerului stomacal, iar ceaiul din flori pentru normalizarea tensiunii, sau pentru leucoree. Descriere: este o plantă erbacee, perenă, vivace. Rădăcina- un rizom alungit orizontal din care pornesc rădăcini adventive și stoloni subterani. Tulpinile aeriene au patru muchii, sunt păroase, ne ramificate și ating până la 70 cm înălțime. Frunzele sunt triunghiular- ovate, cu margini zimțate, păroase, iar la subsuoara lor își fac apariția inflorescențe mari albe. Florile mari, albe, dispuse câte 6-16 la subțioara frunzelor superioare, cu corola bilabiată având tubul mai umflat în partea superioară, buza superioară în formă de cască sub care se află 4 stamine, iar cea inferioară trilobată. Planta care înflorește din aprilie până în august, este foarte răspândită pe marginea pădurilor, în șanțuri

umede, pe lângă garduri și păduri. Preferă solurile bogate în săruri minerale, ușoare, umede, prin locuri umbroase, margini de pădure, luminișuri, pe lângă garduri și ziduri, din zona colinară până în etajul subalpin. Recoltare: se folosește doar floarea fără caliciu (Florea Lamii albi). Se rup florile fără caliciu, pe vreme frumoasă, se usucă la umbră, pe rame, iar noaptea se trec în camere sau poduri bine aerisite. Produsul are miros caracteristic și gust dulceag mucilaginos. Atât părțile aeriene, cât și rădăcinile plantei se dovedesc utile în tratarea a diferite afecțiuni. Compoziție chimică: amine biogene, tanin, mucilagii, ulei eteric, saponine, flavone, săruri de potasiu, etc. Acțiune farmacologică: sedativ, antiinflamator, emolient, expectorant bun, antiseptic intestinal foarte puternic, antimalaric, astringent puternic, crește diureza puternic, depurativ, antireumatic, colagog, normalizează tranzitul intestinal, hemostatic puternic, antidiareic ușor, răcoritor, reglator al activității gonadelor în special la femei, vasoconstrictoare, tonic general bun, sedativ slab acționând la calmarea sistemului nervos. Extern- astringent puternic, anticandidozic, cicatrizant, vulnerar. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: abcese, abcesele prostatei, afecțiuni respiratorii, alopecie, abcese, agitație, amenoree, anemie, arsuri, bronșite, boli ale ganglionilor limfatici, boli de rinichi și prostată, boli de splină, bronșită, catar intestinal, cefalee, cistite, constipație, diaree ușoară, dizenterie, dismenoree, disurie, dureri acute de picioare, dureri de urechi, eczeme, gută, hemoptizie, hemoroizi, hidropizie, hipermenoiree, hipertrofia prostatei, infertilitate, inflamațiile prostatei, insomnii, insuficiența hepatică, leucoree amicrobiană, menopauză, metroragii, prostatită, răceli, răni, sângerări nazale, scleroză renală, scrofuloză, scurgeri menstruale abundente, slăbirea auzului, tulburări gastro-intestinale, tulburări de climax, tuberculoză, tumori glandulare, tuse convulsivă, ulcere ale pielii, ulcer gastric, umflături gutoase, vaginite, varice.

1411


Preparare și administrare: Intern Infuzie - 1 linguriță de plantă mărunțită (uscată sau proaspătă) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma intern două ceaiuri pe zi. Înaintea meselor cu 15 minute. Se poate folosi perioade lungi de timp câte 2-3 căni pe zi. Pentru spălături vaginale se poate folosi cantitate dublă de plantă. Pulbere - 1 linguriță de praf obținut din plantă uscată cu râșnița de cafea se va pune sub limbă pentru 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se iau de 3 ori pe zi cu 15 minute înainte de mese. Tinctură din 50 g plantă uscată și apoi măcinată cu râșnița de cafea și 250 ml alcool alimentar de 70o . Se ține 15 zile. Se strecoară. Se va lua de 3 ori pe zi 1 linguriță diluată cu puțină apă. Extern se poate folosi cu alcool sanitar pentru frecții pentru păr, sau diferite dureri. Extern - Se va folosi cantitate dublă de plantă (2 lingurițe la fiecare 250 ml apă- infuzie) pentru spălături vaginale seara înainte de culcare, comprese, gargară clisme, băi de șezut. Cataplasmă: se macină planta cu râșnița de cafea apoi se umezește cu apă caldă și se omogenizează. Se aplică pe un pansament care se pune la afecțiunile externe. Peste această cataplasmă se va pune o bucată de nailon și apoi se învelește în ceva călduros. Se va menține cât timp este caldă. Se poate aplica de mai multe ori pe zi. Mod de administrare pe afecțiuni: Abcese, abcesele prostatei - folosiți infuzia din 3 linguri cu flori proaspete la 250 ml apă clocotită. Se lasă vasul acoperit apoi pentru 15 minute și se strecoară. Spălături vaginale, cataplasme și comprese se fac seara la culcare. Pentru prostată, sau afecțiunile prostatei se vor face băi de șezut de 2 ori pe zi, se poate face și din decoct din flori uscate. Afecțiuni respiratorii - este foarte utilă infuzia din o jumătate de linguriță de pulbere de plantă la 250 ml apă clocotită. Se lasă apoi vasul acoperit pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni de ceai pe zi 2-3 luni. Se poate asocia cu podbal, isop, cimbru.

Alopecie - 2 lingurițe de flori mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se fac spălături ale scalpului în fiecare seară frecționându-se puternic pielea capului pentru a stimula creșterea părului. Ajută la refacerea podoabei capilare. Agitație - 1 linguriță de plantă mărunțită (uscată sau proaspătă) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma intern două ceaiuri pe zi. Înaintea meselor cu 15 minute. Se poate folosi perioade lungi de timp câte 2-3 căni pe zi. Este indicat în cazurile mai ușoare sau la copii și se poate folosi și în combinații cu alte tratamente. Amenoree - se pune o linguriță de flori proaspete la o cană de apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi 3 căni pe zi, pentru reglarea endocrină. Anemie - se pune într-un borcan de 450 ml flori proaspete după ce s-au cules și spălat foarte bine. Se umple apoi borcanul cu miere polifloră. Se lasă să stea la soare 3 săptămâni apoi se strecoară. Se vor lua 1-2 lingurițe pe zi. Poate fi folosit și de copii și de adulți contribuind la fortificarea organismului și la vindecarea de anemie. Se ia însă întotdeauna după masă. Arsuri - 1 linguriță de flori uscate sau proaspete se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se umezește un tampon steril și se aplică pe locul afecțiunii, până la vindecarea definitivă contribuind la cicatrizare. Boli ale ganglionilor limfatici - 1 linguriță de flori mărunțite (proaspete sau uscate) se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Intern se consumă 2 căni pe zi. Extern se va face o infuzie cu cantitate dublă de plantă și se aplică cataplasmă. Deasupra se pune o bucată de nailon. Se va căuta să se mențină umedă. Boli de rinichi și prostată - folosiți infuzia din 3 linguri cu flori proaspete la 250 ml apă clocotită. Se lasă vasul acoperit apoi pentru 15 minute și se strecoară. Spălături vaginale, cataplasme și comprese se fac seara la culcare. Pentru prostată, sau afecțiunile prostatei se vor face băi de șezut de 2 ori pe zi, se poate face și din decoct din flori uscate. Boli de splină - se macină planta cu râșnița de

1412


cafea apoi se umezește cu apă caldă și se omogenizează. Se aplică pe un pansament care se pune la afecțiunile externe. Peste această cataplasmă se va pune o bucată de nailon și apoi se învelește în ceva călduros. Se va menține cât timp este caldă. Se poate aplica de mai multe ori pe zi. Bronșite - este foarte utilă infuzia din o jumătate de linguriță de pulbere de plantă la 250 ml apă clocotită. Se lasă apoi vasul acoperit pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni de ceai pe zi 2-3 luni. Se poate asocia cu podbal, isop, cimbru. Catar intestinal - 1 linguriță de plantă mărunțită (uscată sau proaspătă) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma intern două ceaiuri pe zi. Înaintea meselor cu 15 minute. Se poate folosi perioade lungi de timp câte 2-3 căni pe zi. Cefalee - 2 lingurițe de flori mărunțite (proaspete sau uscate) se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute și apoi se strecoară. Se pot consuma intern 2 căni pe zi, una dimineața și una seara. Extern se pot aplica cataplasme pe locurile dureroase de câte ori este nevoie. Se umezește o pânză în ceai și apoi se pune deasupra o bucată de nailon și ceva călduros pentru a menține căldura. Cataplasmele se aplică cel mai bine calde, dar există și persoane care preferă cataplasmele reci, aducându-le calmarea durerii. Cistite - 1 linguriță de plantă mărunțită (uscată sau proaspătă) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma intern două ceaiuri pe zi. Înaintea meselor cu 15 minute. Se poate folosi perioade lungi de timp câte 2-3 căni pe zi. Constipație - 1 linguriță de plantă mărunțită (uscată sau proaspătă) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma intern două ceaiuri pe zi. Înaintea meselor cu 15 minute. Se poate folosi perioade lungi de timp câte 2-3 căni pe zi. Diaree ușoară - este foarte utilă infuzia din o jumătate de linguriță de pulbere de plantă la 250 ml apă clocotită. Se lasă apoi vasul acoperit pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni de ceai pe zi 2-3 luni.

Dizenterie - este foarte utilă infuzia din o jumătate de linguriță de pulbere de plantă la 250 ml apă clocotită. Se lasă apoi vasul acoperit pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni de ceai pe zi 2-3 luni. Se asociază obligatoriu și cu cura de fructe de Afine. Dismenoree - se pune o linguriță de flori proaspete la o cană de apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi 3 căni pe zi, pentru reglarea endocrină. Disurie - folosiți infuzia din 3 linguri cu flori proaspete la 250 ml apă clocotită. Se lasă vasul acoperit apoi pentru 15 minute și se strecoară. Spălături vaginale, cataplasme și comprese se fac seara la culcare. Pentru prostată, sau afecțiunile prostatei se vor face băi de șezut de 2 ori pe zi, se poate face și din decoct din flori uscate. Dureri acute de picioare - 2 lingurițe de flori mărunțite (proaspete sau uscate) se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute și apoi se strecoară. Se pot consuma intern 2 căni pe zi, una dimineața și una seara. Extern se pot aplica cataplasme pe locurile dureroase de câte ori este nevoie. Se umezește o pânză în ceai și apoi se pune deasupra o bucată de nailon și ceva călduros pentru a menține căldura. Cataplasmele se aplică cel mai bine calde, dar există și persoane care preferă cataplasmele reci, aducându-le calmarea durerii. Dureri de urechi - 2 lingurițe de flori se pun la 100 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pune apoi o linguriță de miere. Se amestecă bine și se pune apoi cu o pipetă câte 2-3 picături în ureche. Ajută la calmarea durerii. Atenție, nu se pune decât la temperatura corpului și în nici un caz rece. Ceaiul rămas se poate păstra pentru o perioadă de 2 zile în sticlă închisă la frigider, dar înainte de folosire se va încălzi într-un vas cu apă sticla, ca să ajungă la temperatura corpului. Eczeme - 2 lingurițe de flori se pun la 100 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pune apoi o linguriță de miere. Se umezește un pansament și se aplică local de 2 ori pe zi schimbat. Deasupra se va pune un nailon. Gută - 1 linguriță de plantă mărunțită (uscată sau proaspătă) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se

1413


pot consuma intern două ceaiuri pe zi. Înaintea meselor cu 15 minute. Se poate folosi perioade lungi de timp câte 2-3 căni pe zi. Pentru dureri se aplică local cataplasmă rece de câte ori este nevoie. Hemoptizie - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere dacă nu aveți contraindicații în acest sens. Este unul dintre preparatele care pot opri eficient sângerarea. Se va consuma 3 căni de ceai pe zi înainte de mese cu 15 minute, o perioadă de 3 luni contribuind și la vindecarea afecțiunii respiratorii. Hemoroizi - 2 lingurițe de flori se pun la 100 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pune apoi o linguriță de miere. Se umezește un pansament și se aplică local de 2 ori pe zi schimbat. Deasupra se va pune un nailon. Hidropizie - 1 linguriță de plantă mărunțită (uscată sau proaspătă) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma intern două ceaiuri pe zi. Înaintea meselor cu 15 minute. Se poate folosi perioade lungi de timp câte 2-3 căni pe zi. Hipermenoree (menstruații abundente) se pune o linguriță de flori proaspete la o cană de apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi 3 căni pe zi, pentru reglarea endocrină. Hipertrofia prostatei - este foarte utilă infuzia din o jumătate de linguriță de pulbere de plantă la 250 ml apă clocotită. Se lasă apoi vasul acoperit pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni de ceai pe zi 2-3 luni. Infertilitate - 1 linguriță de plantă mărunțită (uscată sau proaspătă) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma intern două ceaiuri pe zi. Înaintea meselor cu 15 minute. Se poate folosi perioade lungi de timp câte 2-3 căni pe zi. Se pot folosi și semințele 1 linguriță de semințe măcinate se iau intern de 3 ori pe zi, transformate în praf cu râșnița de cafea. Inflamațiile prostatei - folosiți infuzia din 3 linguri cu flori proaspete la 250 ml apă clocotită. Se lasă vasul acoperit apoi pentru 15 minute și se strecoară. Spălături vaginale, cataplasme și com-

prese se fac seara la culcare. Pentru prostată, sau afecțiunile prostatei se vor face băi de șezut de 2 ori pe zi, se poate face și din decoct din flori uscate. Insomnii - este foarte utilă infuzia din o jumătate de linguriță de pulbere de plantă la 250 ml apă clocotită. Se lasă apoi vasul acoperit pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni de ceai pe zi 2-3 luni. Se poate asocia și cu tinctură de Valeriană sau Sunătoare. Insuficiența hepatică - se iau 3 vârfuri de cuțit de pulbere din părți aeriene de plantă înainte de fiecare masă cu 15 minute, apoi se înghite pulberea aceasta cu apă. Aceiași cantitate de pulbere se poate amesteca și în mâncare. Se poate face acest tratament 2-3 luni de zile. Se asociază cu Anghinare. Leucoree amicrobiană - este foarte utilă infuzia din o jumătate de linguriță de pulbere de plantă la 250 ml apă clocotită. Se lasă apoi vasul acoperit pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni de ceai pe zi 2-3 luni. Menopauză - se pune o linguriță de flori proaspete la o cană de apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi 3 căni pe zi, pentru reglarea endocrină. Contribuie și la calmare nervoasă. Se poate asocia cu consumul de Soia. Metroragii - este foarte utilă infuzia din o jumătate de linguriță de pulbere de plantă la 250 ml apă clocotită. Se lasă apoi vasul acoperit pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni de ceai pe zi 2-3 luni. Se va asocia și cu flori de gălbenele. Prostatită - este foarte utilă infuzia din o jumătate de linguriță de pulbere de plantă la 250 ml apă clocotită. Se lasă apoi vasul acoperit pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni de ceai pe zi 2-3 luni. Se poate asocia cu semințe de dovleac. Răceli - 1 linguriță de plantă mărunțită (uscată sau proaspătă) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma intern două ceaiuri pe zi. Înaintea meselor cu 15 minute. Se poate folosi perioade lungi de timp câte 2-3 căni pe zi. Pentru dureri se aplică local cataplasmă rece de câte ori este nevoie.

1414


Răni - 1 linguriță de flori mărunțite se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se spală local și apoi se va pune o cataplasmă dintr-o bucată de pânză înmuiată în acest ceai și deasupra se pune o bucată de nailon. Când se usucă se umezește din nou. Se va face până la vindecare. Sângerări nazale - se face praf cu râșnița de cafea din plantă uscată și se introduce în nara de unde curge sângele. Imediat se va opri sângerarea. Scleroză renală - folosiți infuzia din 3 linguri cu flori proaspete la 250 ml apă clocotită. Se lasă vasul acoperit apoi pentru 15 minute și se strecoară. Spălături vaginale, cataplasme și comprese se fac seara la culcare. Pentru prostată, sau afecțiunile prostatei se vor face băi de șezut de 2 ori pe zi, se poate face și din decoct din flori uscate. Scrofuloză - 1 linguriță de plantă mărunțită (uscată sau proaspătă) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma intern două ceaiuri pe zi. Înaintea meselor cu 15 minute. Se poate folosi perioade lungi de timp câte 2-3 căni pe zi. Pentru dureri se aplică local cataplasmă rece de câte ori este nevoie. Scurgeri menstruale abundente - se pune o linguriță de flori proaspete la o cană de apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi 3 căni pe zi, pentru reglarea endocrină. Slăbirea auzului - este foarte utilă infuzia din o jumătate de linguriță de pulbere de plantă la 250 ml apă clocotită. Se lasă apoi vasul acoperit pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se va pune o cataplasmă pe ambele urechi în fiecare seară pentru 30 minute. Se pot introduce și în ureche câte 2 picături de infuzie. Întotdeauna se va introduce însă caldă la temperatura corpului. Tulburări gastro-intestinale - se iau 3 vârfuri de cuțit de pulbere din părți aeriene de plantă înainte de fiecare masă cu 15 minute, apoi se înghite pulberea aceasta cu apă. Aceiași cantitate de pulbere se poate amesteca și în mâncare. Se poate face acest tratament 2-3 luni de zile. Tulburări de climax - se pune o linguriță de flori proaspete la o cană de apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot

folosi 3 căni pe zi, pentru reglarea endocrină. Tuberculoză - este foarte utilă infuzia din o jumătate de linguriță de pulbere de plantă la 250 ml apă clocotită. Se lasă apoi vasul acoperit pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni de ceai pe zi 2-3 luni. Se poate asocia cu podbal, isop, cimbru. Tumori glandulare - se pune o linguriță de flori proaspete la o cană de apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi 3 căni pe zi, pentru reglarea endocrină. Extern se poate pune cataplasmă caldă de 3-4 ori pe zi. Tuse convulsivă - este foarte utilă infuzia din o jumătate de linguriță de pulbere de plantă la 250 ml apă clocotită. Se lasă apoi vasul acoperit pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2 căni de ceai pe zi 2-3 luni. Se poate asocia cu podbal, ceapă, ridiche neagră, isop, cimbru. Ulcere ale pielii - folosiți infuzia din 3 linguri cu flori proaspete la 250 ml apă clocotită. Se lasă vasul acoperit apoi pentru 15 minute și se strecoară. Spălături vaginale, cataplasme și comprese se fac seara la culcare. Pentru prostată, sau afecțiunile prostatei se vor face băi de șezut de 2 ori pe zi, se poate face și din decoct din flori uscate. Ulcer gastric - 1 linguriță de plantă mărunțită (uscată sau proaspătă) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma intern două ceaiuri pe zi. Înaintea meselor cu 15 minute. Se poate folosi perioade lungi de timp câte 2-3 căni pe zi. Umflături gutoase - 1 linguriță de plantă mărunțită (uscată sau proaspătă) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma intern două ceaiuri pe zi. Înaintea meselor cu 15 minute. Se poate folosi perioade lungi de timp câte 2-3 căni pe zi. Pentru dureri se aplică local cataplasmă rece de câte ori este nevoie. Vaginite - folosiți infuzia din 3 linguri cu flori proaspete la 250 ml apă clocotită. Se lasă vasul acoperit apoi pentru 15 minute și se strecoară. Spălături vaginale, cataplasme și comprese se fac seara la culcare. Pentru prostată, sau afecțiunile prostatei se vor face băi de șezut de 2 ori pe zi, se poate face și din decoct din flori uscate.

1415


Varice - 1 linguriță de plantă mărunțită (uscată sau proaspătă) se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma intern două ceaiuri pe zi. Înaintea meselor cu 15 minute. Se poate folosi perioade lungi de timp câte 2-3 căni pe zi. Pentru dureri se aplică local cataplasmă rece de câte ori este nevoie. Acestea vor ajuta și la refacerea venelor.

1416


URZICĂ MOARTĂ GALBENĂ

URZICĂ MOARTĂ ROȘIE

Lamium galeobdolon Fam. Labiatae. Descriere: crește în pădurile umede, în tufișuri umbroase, în locurile părăsite, cariere, etc. Din rizomul ramificat cresc tulpini drepte, până la 50 cm înălțime. Perechea de frunze ovale, dințate este așezată exact în unghi drept cu perechea de deasupra și cu cea de dedesubt. Florile galbene sunt așezate în verticile sau inele pe axa frunzelor. Florile și frunzele sunt cele care se folosesc în terapeutică Folium et flores Lamium. Se recoltează în perioada înfloririi. Principii active - aceleași ca și la urzica albă. Restul sunt identice ca la urzica moartă albă.

Lamium purpureum Fam. Labiatae. Descriere: plantă ierboasă, comună cu flori roșii purpurii. Crește prin locuri cultivate și necultivate, prin grădini, pe lângă garduri și drumuri. În tradiția populară: tulpinile florifere se fierbeau în vin din care se bea de 3 ori pe zi, contra reumatismului. Se mai punea în băi contra bolilor venerice.

1417


URZICĂ NEAGRĂ

URZICUȚA

Coleus blumei Fam. Labiatae.

Scrophularia alata Fam. Scrophulariaceae. Descriere: plantă ierboasă cu tulpina patru unghiulară, frunze ascuțit dințate. Crește prin locurile umede, mlaștini, stufării și pe marginea râurilor. În tradiția populară: frunze se întrebuința ca și a speciilor înrudite, la bube și tăieturi. Se fierbea și se punea în băi, pentru umflături, reumatism, etc. În Tara Oașului, la Negrești, decoctul plantei se lua de către cei cu afecțiuni venerice.

Descriere: plantă ornamentală originară din sud-estul Asiei, cultivată în ghivece, prin ferestrele caselor, pe pridvoare. În tradiția populară: frunzele se foloseau la tăieturi.

1418


USTUROI

Alium sativum Fam. Liliaceae. Denumiri populare: ai, ai de grădină, ai de primăvară, ai de vară, aniu, baib, ceapă albă, osturoi, pur, scăloi, usturoi de primăvară, usturoi de toamnă, usturoi de vară, usturoni. În tradiția populară: Cu mai mult de 5000 de ani înainte de Hristos, egiptenii au ridicat banalul usturoi la rangul de divinitate și i-au gravat imaginea pe piramide. Legenda spune că marele Keops le dădea mereu supușilor săi să consume această legumă pentru a-i feri de epidemii. În aceiași perioadă, părinții le atârnau copiilor la gât coliere de usturoi pentru a-i feri de infecții, procedeul păstrându-se până în zilele noastre în India. Nici romanii nu îl disprețuiau, fiind convinși că usturoiul le asigura luptătorilor o formă fizică excelentă. Călugării din Evul Mediu foloseau usturoiul pentru dezinfecția rănilor, pentru a ușura durerile reumatice sau pentru a sparge furunculele. Pe lângă calitățile sale de aliment- medicament usturoiul mai are și proprietatea de a proteja de spiritele malefice. Așa se face că în trecut copiilor li se frecau buzele cu un cățel de usturoi, în felul acesta micuțul urmând să fie ferit de tot ce-i rău și să aibă parte în viață de sănătate și bogăție. A fost unul dintre cele mai importante leacuri băbești.

Obișnuit se folosea sub formă de mușdei, în indigestii, dureri abdominale, stări gripale, dureri de cap, contra viermilor intestinali, etc. Mușdeiul se bea adeseori pe nemâncate ori se trăgeau bolnavii cu el și în acest scop se prepara mai mult cu apă și oțet. Diareea gravă- se ungea corpul cu usturoi pisat, sau se înghițeau 3 căței de usturoi și 3 fire de piper. Se folosea contra durerilor de măsele, durerilor de urechi și nevralgiilor. De obicei se introducea un cățel în urechea din partea dureroasă. Când cineva avea unghii stricate sau amigdalite, le ungea în fiecare seară cu usturoi pisat. Contra bătăturilor. Se țineau picioarele în leșie tare de ciucălăi de porumb și apoi se legau cu usturoi pisat. Bulbul copt în cuptor se aplica pe furuncule. De tuse se ungeau tălpile picioarelor cu usturoi pisat și se încălzeau la foc înainte de culcare. Se punea mai mult în mâncarea celor bolnavi de piept și de hipertensiune. Mușdeiul se dădea pe nemâncate ca vermifug. În Dobrogea se pisau 5 căței de usturoi, se amestecau cu o lingură de hrean ras și se dau pe nemâncate ca vermifug. În alte părți se fierbea usturoiul cu iarba limbricilor (Astragalus glycyphyllos) și se dădea copiilor să bea. Egiptenii foloseau mult usturoiul în Antichitate pentru că se credea că redă vitalitate, ajută la digestie sau tratarea hemoroizilor. De asemenea era vestit pentru a elibera corpul de energii negative. Este cea mai studiată plantă din lume. În ultimii ani s-au făcut peste 200 de cercetări clinice și de laborator. Descriere: este originară din Africa și Asia centrală, a fost introdusă în Europa în cultură din antichitate și folosită în scopuri condimentare și terapeutice, fiind socotită ca un panaceu universal. Este prea cunoscută pentru a mai fi descrisă. Cu mai mult de 5000 de ani înainte de Hristos, egiptenii l-au ridicat pe banalul usturoi la rangul de divinitate și i-au gravat imaginea pe piramide. Legenda spune că marele Keops le dădea mereu supușilor săi să consume această legumă pentru a-i feri de epidemii. În aceiași perioadă, părinții le atârnau copiilor la gât coliere de usturoi pentru a-i feri de infecții, procedeul păstrându-se până în zilele noastre în India.

1419


Compoziție chimică: se folosește bulbul (Bulbus Allii) conține: săruri minerale, ulei volatil, glucide, protide, lipide(0,1-0,5%). Acizii organici: citric, malic, piruvic, succinic, glicuronic, citric, alină, alicină din uleiul eteric s-au separat 67 de compuși. Tipic pentru aromă este propantriolul, etilmetil-disulfura, sulfitul predomină cantitativ. Acțiune farmacologică: alicina, garlicina și produșii de descompunere ai ei îi imprimă o puternică acțiune antimicrobiană îndeosebi la faringite și în infecțiile tubului digestiv, previne ateroscleroza, antiseptic intestinal, cardiotonic, bradicardizant, diuretic, antigutos, stomahic, carminativ, vermifug, febrifug, crește capacitatea de apărare antivirală și antimicrobiană, anticancerigen, are acțiune asupra lipidelor sangvine, ateromului și presiunii arteriale. Scade nivelul de colesterol și trigliceride. Are acțiune fibrinolitică și anti-trombotică, acțiune imunostimulatoare. Usturoiul negătit, pisat sau tăiat mărunt produce un antibiotic numit allicin și un compus antifungal numit fitoncid. Usturoiul ajută de asemenea la menținerea elasticității aortice la bătrâni. De asemenea acesta poate ajuta la echilibrarea nivelelor de lipide din sânge, oferind protecție împotriva arterosclerozei. Usturoiul mai este bogat în sulfură de dialil un compus anticancerigen. Nu numai că previne tromboza, dar ajută și la dizolvarea cheagurilor de sânge. Distruge virusul gripei, previne infarctul miocardului. Specialiștii în medicina naturistă afirmă că sănătatea de fier a locuitorilor Orientului Îndepărtat și rata redusă a cancerelor de acolo s-ar datora în proporție destul de mare usturoiului. Cercetările au scos la iveală faptul că în usturoi există nu mai puțin de 20 de substanțe antivirale și antibacteriene (acestea fa cin usturoi cel mai puternic antigripal cunoscut), dar și vitaminele C și B. Pentru organismul uman, usturoiul este antiseptic intestinal și pulmonar, tonic și cardiotonic (reglând tensiunea arterială și activitatea inimii), antisclerotic (dizolvă acidul uric din țesuturi), vermifug, antigutos și antiartritic (datorită dizolvării cristalelor de acid uric ce se depun la nivelul articulațiilor). Se consideră că usturoiul previne și cancerul intestinal, pentru că împiedică putrefacțiile intestinale

ale căror produși finali pot fi cancerigeni. Mărește imunitatea organismului și dă o stare generală bună. Întărește capacitatea de apărare antivirală și antimicrobiană. Usturoiul scade și nivelul colesterolului din organism, precum și a trigliceridelor. Protecție contra degenerescenței canceroase - multe studii americane sugerează că o alimentație bogată în usturoi este asociată cu un risc mai mic de a surveni un cancer gastric. Efectul este mai curând preventiv dar și curativ. Usturoiul fiind bogat în seleniu, unii cultivatori ca să mărească această cantitate, îmbogățesc solul cu seleniu. Se cunoaște că acest metaloid, seleniul are puterea antioxidantă și că ar putea să prevină degenerescența canceroasă. Precauții și contraindicații: Atenție! Usturoiul irită mucoasa tractului digestiv. Atenție! Consumat în exces, inhibă centrul respirator și provoacă uneori diaree și vomă. Atenție! Nu se recomandă preparatele cu usturoi persoanelor cu dereglări de hemostază și tendință spre hemoragii. Efecte secundare posibile: scăderi bruște ale tensiunii arteriale, un miros neplăcut al respirației și al pielii, reacții de hipersensibilitate. Preparatele cu usturoi pot amplifica acțiunea anumitor medicamente (hipotensive, anticoagulante), astfel încât administrarea lor trebuie întreruptă cu minimum șapte zile înaintea unei operații. Primul lucru care ar trebui spus este că nu toată lumea suportă la fel de ușor și de aceia, dacă nu sunteți obișnuit să ingerați cantități mari de usturoi, începeți tratamentul gradat. La început consumați cantități mici de usturoi sau de preparate pe bază de usturoi, mărind doza pe măsură ce vedeți că este bine suportat. Există numeroase cazuri de persoane care s-au grăbit să mănânce mult usturoi, pentru a obține efecte terapeutice rapide, după care s-au confruntat cu indigestii severe, vomă ori arsuri gastrice, căpătând astfel intoleranță la usturoi pe care nu l-au mai suportat nici în doze mici. Consumul de usturoi nu este recomandat femeilor care alăptează deoarece anumite substanțe pe care le conține se transmit în lapte, dându-i un gust neplăcut și făcând posibile probleme gastrice ori intestinale la sugar.

1420


Usturoiul se va administra cu prudență și în cazul persoanelor cu gastrită în faza de criză, precum și celor cu enterită ori colite de fermentație. Aceiași prudență este recomandată și persoanelor cu boli pulmonare însoțite de tuse seacă, sanguinolentă, unde poate amplifica inflamația. Cercetări recente arată că este de dorit ca persoanele care urmează să suporte intervenții chirurgicale să nu consume usturoi cu 10 zile înainte de operație, deoarece proprietățile antiagregare plachetare ale usturoiului fac cicatrizarea mai lentă. Oamenii de știință subliniază însă că această observație are caracter de recomandare și nu de contraindicație. Preparare și administrare: Sucul de usturoi - este bogat în uleiuri volatile foarte puternice și pătrunzătoare, încât ajută la dispersia mucozităților din cavitatea sinusurilor, din bronhii și plămâni. Ajută la eliminarea toxinelor din corp, prin pori, elimină paraziții intestinali, mărește peristaltismul intestinal. Se cojesc și se mărunțesc 5 căței de usturoi, care apoi sunt pisați împreună cu 5 linguri de zahăr. Se adaugă o cană de apă și se dă să fiarbă, apoi se strecoară prin tifon. Se administrează câte o lingură o dată. - Cățeii de usturoi se pun 1 parte la 10 părți de rădăcină de morcov sau altă legumă și se trec prin storcătorul de fructe. Se poate consuma de 3 ori pe zi și chiar perioade lungi de timp. Se poate de asemenea folosi și cu alte legume sau fructe dar să se respecte 1/10 din cantitate maxim poate fi usturoi. Vin - se lasă la macerat o jumătate de vin cu o căpățână de usturoi curățat. După 15 zile se filtrează. Se ia câte un păhărel pe zi pentru creșterea imunității. Totuși este mai eficient consumat crud în alimentație. Se indică în următoarele afecțiuni: afecțiuni digestive, afecțiuni pulmonare, anemie, angină pectorală, arterioscleroză, arterită, boli infecțioase (profilactic și curativ), astenie generală, astm, ateroame, ateroscleroză, atonie digestivă, balonări, bătături, boala piciorului de atlet, bronșite cronice, cancer, candida bucală, candida vaginală, cangrene, cardiopatii, carii dentare, chelire, circulație deficitară, colesterol în exces, constipații, dezinfecția plăgilor, diabet, diaree, dispnee, dizenterie, dureri

de spate, dureri la urechi, dureri lombare, dureri reumatice, echilibrează grăsimile din sânge, eczeme, edeme ale membrelor, efeminare la bărbați, enterite, flatulență, flebite, gripă, gută, helicobacter pylori, hemoroizi, hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, HIV, imunitate scăzută, inapetență, infarct miocardic, infecții, insomnie, înțepături de aline, întinerire, ischemie miocardică, laringită produsă de virusul gripal, litiază urinară, micoze cutanate, migrene, nevralgii reumatismale și ale urechilor, oligurie, paralizie, parazitoze digestive, pelada bărbii, previne cancerul digestiv, răceală, refacerea organismului, reumatism, rinită, scleroză în plăci, scleroza vaselor sangvine din creier, sida, slăbiciune generală, spasm intestinal, spasm vascular, stres, surditate, tenie, tiroidoză, tonic cardiac, tromboze, tromboflebită, tuberculoză, tulburări de circulație periferică, tumori, tumori albe, tuse, ulcer varicos, varice, varicoză, viermi intestinali. Preparate cu usturoi. Preparatele cu usturoi, cu sau fără adausuri suplimentare, se prezintă în special sub formă de capsule cu extracte uleioase și pulbere uscată. Cantitatea de usturoi conținută în ele diferă mult de la un preparat la altul. De regulă dozele zilnice recomandate corespund cu consumul a 1-6 grame de usturoi pe zi. Efecte: Usturoiul proaspăt are acțiune dezinfectantă, ajută digestia, fluidizează sângele, scade nivelul trigliceridelor și al colesterolului și poate preveni apariția tumorilor maligne. În schimb, pentru preparatele sintetice cu usturoi, nu s-au înregistrat decât mici reduceri ale trigliceridelor (maxim 5%). Sugestii. E mai bine să apelăm la usturoiul proaspăt. Nu toate substanțele active din usturoiul proaspăt se regăsesc în suplimentele cu usturoi, iar prezența lor depinde de procedeul de fabricație. Preparare și administrare: Usturoi ca atare - se consumă 2-4 căței de usturoi zilnic, în timpul mesei sau dacă îl suportați, între mese, când are efectul terapeutic cel mai puternic. Unii cercetători susțin totuși că este bine ca după 3 săptămâni de consum să se urmeze o săptămână de pauză, pentru a nu obișnui organismul cu acest remediu lucru care ar duce la diminuarea eficienței sale terapeutice.

1421


Mujdei - este forma ideală de consum pentru tratamentul unor boli în care este necesară ingerarea unei cantități mari de usturoi. Se pisează mărunt 7 căței de usturoi, se pune un vârf de cuțit de sare, un sfert de lămâie stoarsă (sucul), o linguriță de ulei de măsline presat la rece și o jumătate de legătură de pătrunjel frunze, tăiat fin. Se amestecă bine, apoi se lasă vreme de 10-20 minute, după care mujdeiul este gata. Dacă simțiți nevoia, puteți să adăugați și câteva linguri de apă plată sau de izvor, pentru a-l dilua și a-i reduce astfel efectul iritant. Se consumă în 1-2 reprize, pe parcursul unei zile. Este mai bine tolerat de organism decât usturoiul simplu, pentru că ingredientele de mușdei (sarea, sucul de lămâie, pătrunjelul) compensează efectul său ușor iritant, stimulează digestia (care poate fi încetinită de anumiți compuși din usturoi) reduce chiar și din mirosul neplăcut. Uleiul de măsline îi potențează acțiunea de reducere a colesterolului, precum și efectul benefic în cazul litiazei biliare. Decoct în lapte - se folosește în afecțiunile respiratorii și contra viermilor intestinali și se consumă cât de fierbinte se poate suporta, dimineața și seara. Se spală și se taie apoi mărunt o căpățână de usturoi cu tot cu coajă, apoi se fierbe vreme de 5 minute într-o cană cu lapte, după care preparatul se lasă să se răcească acoperit, vreme de 10 minute. Se strecoară și se administrează cât de cald se suportă. Suc - 25 g suc de usturoi se pun în 200 ml lapte și se consumă zilnic, în afecțiunile interne. Sirop de usturoi - se amestecă foarte bine 1015 căței de usturoi pisați cu 20 de linguri de miere de salcâm, după care se pune totul într-un borcan și se lasă să se macereze vreme de 2 săptămâni. În final, se strecoară amestecul și din preparatul astfel obținut se administrează câte 2-3 lingurițe de 3 ori pe zi. Tinctură de usturoi se iau câteva picături în cură. Este bine să se facă în felul următor: la 50 g de usturoi curățat și pisat se va pune 250 ml alcool alimentar preferabil de 96o . Se ține timp de 15 zile, timp în care se agită bine recipientul de mai multe ori pe zi, apoi se strecoară. Peste această tinctură după strecurare ca să fie mai eficientă se mai poate pune 2 sticluțe de tinc-

tură de propolis de la Apicola. Se vor agita bine înainte de întrebuințare. Este bine să fie puse în lapte. Se iau cu picătura după următorul grafic. Numărul zilei Ziua 2-a Ziua 3-a Ziua 4-a Ziua 5-a

dimineața 1 1 2 2

amiază 1 2 2 2

seara 2 2 2 3

Copii vor putea să se oprească aici și să înceapă să scadă tot câte o picătură pe zi până vor ajunge la o singură picătură. Adulții și cei care doresc pot să continue cu acest mod de administrare până vor ajunge la 15-20 de picături de 3 ori pe zi, după care vor scădea tot câte o picătură pe zi, până vor ajunge din nou la 1 picătură. Se poate face de 2 ori pe an această cură. Cataplasmă cu usturoi - se zdrobesc 5-7 căței de usturoi, se învelesc în tifon subțire și apoi se aplică pe zona afectată, unde se țin vreme de 30-60 minute, chiar și mai puțin, dacă simțiți că nu suportați efectul iritant pe piele. Este bine ca peste cataplasmă să se pună și o folie de plastic, pentru a împiedica evaporarea unor substanțe active, și pentru a limita răspândirea mirosului. Ulei de usturoi - Se curăță 2 căpățâni de usturoi, se toacă mărunt și se pisează în piuliță de lemn. Terciul astfel obținut se amestecă cu 150 ml ulei de floarea soarelui presat la rece. Se pune într-o sticlă, se închide bine și se expune la razele soarelui timp de 10 zile. Se agită sau se amestecă de 2-3 ori pe zi. Se filtrează prin 3 straturi de tifon. Se amestecă cu jumătate de linguriță de glicerină și se păstrează la rece, într-o sticluță de culoare închisă astupată ermetic, timp de 2 luni. Înainte de consumare uleiul se încălzește pe baia de aburi, până la temperatura de 35 de grade. Se bea câte o linguriță de 3 ori pe zi, cu 30 minute înainte de masă. - O căpățână de usturoi de mărime medie se pisează. Terciul astfel obținut se pune într-un borcan de sticlă, se amestecă cu un pahar de ulei și se pune la frigider. Se administrează o linguriță de ulei amestecat cu suc de lămâie proaspăt stors, de 3 ori pe zi, cu 30 minute înainte de masă. O cură durează 2-3 luni, iar după o pauză de 30 zile se repetă.

1422


Utilizare: se folosește pentru tratarea proceselor inflamatorii din gură, urechi și nas, de asemenea, a spasmelor vaselor sangvine din creier, pentru sufocare și scleroză. Compresă cu usturoi - o bucată de țesătură moale, naturală (bumbac, in sau prosop flaușat) se îmbibă în decoct fierbinte de usturoi (obținut prin fierberea a 5 căței de usturoi în 250 ml apă, pentru 10 minute), se stoarce puțin și se aplică pe locul bolnav, uns în prealabil cu ulei de eucalipt. Țesătura se acoperă cu celofan, deasupra se așează o pernă electrică sau o sticlă cu apă fierbinte sau un săculeț cu sare încălzită și o pătură. Utilizare: se folosește în afecțiunile aparatului respirator și în cazuri cu probleme dermatologice (eczeme, răni, inflamații). Pentru o compresă rece, în fiertura răcită se adaugă o linguriță suc de lămâie și câteva bucățele (sau cuburi) de gheață. Când compresa se aplică pe corp se încălzește, se schimbă cu o alta rece. Cataplasmă cu usturoi - se amestecă părți egale de usturoi pisat, praf de muștar (uscat) și decoct concentrat de frunze de alun. Pasta obținută se unge pe o bucată de țesătură, se acoperă cu un strat de țesătură subțire de bumbac, se aplică pe locul bolnav și se pansează strâns. Când senzația de ardere devine insuportabilă, cataplasma se înlătură, iar pielea se spală cu infuzie de gălbenele. Liniment de usturoi - se pisează sau se taie mărunt 5-6 căței mari de usturoi. Se pun într-un borcan de sticlă, se amestecă usturoiul cu 2 pahare de oțet de Kombucha sau de mere și 150 ml de țuică de 60 grade. Borcanul se ține 2 săptămâni la întuneric. Se amestecă energic, de 3 ori pe zi. Lichidul se filtrează și se amestecă cu o lingură de ulei de eucalipt. Unguent pe bază de usturoi - o căpățână de usturoi se curăță, se toacă mărunt și se fierbe în 2 pahare de apă, până rămâne un singur pahar. Decoctul se filtrează, se adaugă 12 pahar de ulei fierbinte (de preferat ne rafinat) și ceară de albine topită, până unguentul devine ca o smântână. Utilizare: preparatele se folosesc în dureri lombare, reumatice, elongații, inflamarea ligamentelor, frecțiile articulațiilor bolnave. Mod de administrare pe afecțiuni:

Afecțiuni digestive - Usturoi în oțet este bun pentru dispariția bătăturilor. Se va pune sub pansament. - 2 căței de usturoi se vor pune în 250 ml lapte și se consumă dacă aveți probleme digestive. Afecțiuni pulmonare- Decoct în lapte - se folosește în afecțiunile respiratorii și contra viermilor intestinali și se consumă cât de fierbinte se poate suporta, dimineața și seara. Se spală și se taie apoi mărunt o căpățână de usturoi cu tot cu coajă, apoi se fierbe vreme de 5 minute într-o cană cu lapte, după care preparatul se lasă să se răcească acoperit, vreme de 10 minute. Se strecoară și se administrează cât de cald se suportă. Anemie - se amestecă usturoi pisat cu miere. La fiecare cățel zdrobit se pune o linguriță de miere. Se va lua 1 linguriță de 3 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor principale. Angină pectorală - un kg miere de albine de bună calitate se amestecă cu 5 căpățâni de usturoi și 10 lămâi tocate cu mașina de carne cu coajă cu tot. Se macerează o săptămână la frigider. Se consumă apoi timp de 2 luni, câte 2-4 lingurițe, o dată pe zi, cu 20-30 minute înainte de masă. Amestecul se ține în gură mai mult timp apoi se înghite. - Se amestecă numai sucul stors din lămâi și usturoi cu mierea de albine- restul ca mai sus. - Într-o cratiță emailată se pun 2 pahare supă de pui (sau de legume) concentrată, se adaugă o căpățână de usturoi curățită și desfăcută. Se fierbe pe foc mic 15 minute. Se adaugă 2 legături de frunze de pătrunjel tăiate mărunt și pisate apoi cu o lingură de lemn, până se obține o pastă uniformă. Se infuzează până la răcire. Se bea în 3 reprize, cu 30 minute înainte de masă. Arterită - se amestecă 250 g usturoi pisat, cu 350 g miere de albine lichidă (proaspătă) și se lasă 7 zile la întuneric. Se consumă câte o lingură, de 3 ori pe zi, cu 30-40 minute înainte de masă. O cură durează 45 zile. După o pauză de 7 zile cura se poate repete. Astenie - Slăbiciune generală și astenie: amestec cu 2 părți de ulei camforat și o parte de usturoi. Sau frecții de-a lungul coloanei vertebrale (paralizii, reumatism). Ateroame - se face cura cu usturoi. Are posi-

1423


bilitatea de topi depunerile de pe toate vasele de sânge. Ateroscleroză - se face cura cu tinctură de usturoi sau dacă nu se va consuma în fiecare dimineață pe stomacul gol câte un cățel de usturoi. Un studiu german realizat pe 280 de persoane, timp de 4 ani, arată că usturoiul previne formarea plăcii de grăsime în artere și poate chiar să diminueze dimensiunea ateroamelor existente. Oameni care au consumat cca 6-7 g de usturoi zilnic au avut cu 18% mai puține depuneri de colesterol în artere la sfârșitul studiului, decât cei din lotul martor. La femei efectul a fost mai pronunțat, ajungându-se la reduceri de până la 25% a nivelului colesterolului în urma tratamentului cu usturoi. Astenie generală - se va consuma la fiecare masă cel puțin un cățel de usturoi cu orice mâncare. Are posibilitatea de revenire a organismului după 10 zile de tratament. Acest tratament se va face însă 30 zile. Astm - se pune câte o picătură de tinctură de usturoi pe o linguriță de zahăr și se topește în gură apoi se înghite. Se face de 3 ori pe zi, sau în cazul crizelor. Atonie digestivă - se folosește ulei de usturoi. Acesta are rolul de a stimula secreți gastrică și prin aceasta face să dispară atonia. Balonări - se fierb 4-5 căței de usturoi curățiți și pisați, timp de 5 minute în 250 ml apă. Se strecoară și se consumă lichidul în cazul balonărilor. Bătături - Usturoi în oțet este bun pentru dispariția bătăturilor. Se va pune sub pansament. Boala piciorului de atlet - se pune o cataplasmă de mici dimensiuni, preparată din 1-2 căței de usturoi, între degetele afectate. S-a demonstrat prin teste directe că acest tratament simplu are efecte cel puțin comparabile cu cele mai sofisticate creme de sinteză, utilizate pentru tratarea acestei boli. Boli infecțioase (profilactic și curativ) - se fierb 4 căței de usturoi curățiți și pisați în 250 ml lapte pentru 5 minute. Se strecoară și se poate consuma cald. Ajută la dispariția multor germeni patogeni deoarece este un antibiotic natural puternic. Se poate consuma 1-3 căni pe zi. Bronșite cronice - 2-3 căței de usturoi fierți

timp de 15 minute într-un litru de lapte fac minuni în cazurile de bronșite. Se consumă în două zile cantitatea aceasta. Cancer - usturoiul s-a dovedit eficient și în prevenirea oricărei forme de cancer. Câțiva căței de usturoi pe zi scad incidența acestei teribile boli cu 30% după cum a indicat un studiu american realizat pe un grup mai mare de 40.000 de femei. Cancer de colon și cancerul gastric - mai multe cercetări epidemiologice arată că populațiile unde usturoiul intră în dieta zilnică, există un risc mult diminuat de dezvoltare a cancerului de colon și de stomac. Doza de usturoi consumată este de minimum 2 căței pe zi. Usturoiul proaspăt are acțiune dezinfectantă, ajută digestia, fluidizează sângele, scade nivelul trigliceridelor și al colesterolului și poate preveni apariția tumorilor maligne. În schimb, pentru preparatele sintetice cu usturoi, nu s-au înregistrat decât mici reduceri ale trigliceridelor (maxim 5%). Cancer de esofag și laringe - cercetătorii de la „Nanjing Cancer Institute“ din China au comparat incidența cancerului la câteva mii de oameni care consumau 1-2 căței zilnic cu cea în rândul celor care consumau usturoi cel mult o dată pe lună. Rezultatele studiului indică faptul că primul lot de subiecți au prezentat cu 69% mai puține cazuri de cancer față de lotul doi. Interesant este că la cei care consumă și ceapă pe lângă usturoi, rata „imunității“ la aceste forme de cancer ajunge până la cifra de 83%. Cancer de rect - un colectiv de medici americani de la Universitatea Carolina de Nord, condus de dr. Lenore Arab, a analizat mai multe studii realizate pe consumatorii constanți de usturoi. În raport se arată că un consum regulat de usturoi reduce riscul cancerului de colon și de rect cu 10% (la cei care consumă preponderent carne) și cu până la 50% (la cei care pe lângă faptul că sunt consumatori de usturoi, au și o dietă preponderent vegetariană cu multe crudități). Usturoiul proaspăt are acțiune dezinfectantă, ajută digestia, fluidizează sângele, scade nivelul trigliceridelor și al colesterolului și poate preveni apariția tumorilor maligne. În schimb, pentru preparatele sintetice cu usturoi, nu s-au înregistrat decât mici reduceri ale triglice-

1424


ridelor (maxim 5%). Candida bucală - un studiu de medicină experimentală arată un efect antiseptic împotriva ciupercilor parazite mai puternic la usturoi decât la Nistatin, medicamentul anticandidozic uzual. Se fac clătiri ale gurii de 2-3 ori pe zi, cu câte un sfert de pahar de apă, în care s-a dizolvat o jumătate de linguriță de tinctură de usturoi. Candida vaginală - siropul de usturoi se folosește un tampon de vată muiat în sirop se introduce în vagin și se lasă pentru 15-20 minute, pentru ca usturoiul să-și exercite efectul anticandidozic. Se repetă zilnic acest tratament până la dispariția simptomelor. Este important ca acest tratament să se facă de la primele simptome. Atunci când este aplicat la timp, el putând scuti de suferințele inimaginabile pe care această boală scăpată de sub control le poate produce. Cangrene - se fac spălături cu decoct de usturoi și apoi se aplică crema de usturoi. Cardiopatii - usturoiul are un mare potențial în prevenirea cardiopatiei, o boală de inimă care reprezintă principala cauză de deces în rândul persoanelor cu diabet, după cum reiese din studiul recent încheiat de oamenii de știință. Persoanele cu diabet au un risc crescut de deces cauzat de bolile de inimă, față de alți suferinzi 80% din totalul persoanelor diabetice decedează din pricina acestor afecțiuni. Usturoiul protejează împotriva bolilor de inimă, dar ajută și la controlul anormal de ridicat de zahăr în sânge care apare în diabet. Carii dentare - pentru a potoli durerea provocată de o carie dentară se introduce în cavitatea dintelui un cățel de usturoi pisat și amestecat cu puțin unt. Chelire - se aplică un tratament simplu și foarte eficient: un cățel de usturoi se taie în două și cu fiecare jumătate proaspăt tăiată se face o fricțiune a zonelor afectate, câte 2 ședințe a 5 minute pe zi. Se freacă porțiunea de piele din locul de unde a căzut părul cu cățelul de usturoi, energic, dar cu blândețe. În maximum 2 săptămâni, firele de păr vor apărea, la început ca un puf fin și pe măsură ce se continuă tratamentul, se vor dezvolta ca fire de păr normale. Circulație deficitară - cercetări realizate în

Germania în 1996, asupra persoanelor cu afecțiuni ale arterelor periferice (se produc diminuări serioase ale circulației la nivelul picioarelor) au arătat că în cazul consumului regulat de usturoi, distanța pe care aceste persoane bolnave o pot parcurge pe jos, fără să aibă dureri în membre crește considerabil. Îmbunătățirea este de până la 80%. Doza zilnică de usturoi este de 7 grame zilnic. Colesterol în exces - consumul usturoiului în alimentație face să scadă nivelul colesterolului rău din sânge, se poate folosi în funcție de toleranța individuală. Mușdei- este forma ideală de consum pentru tratamentul unor boli în care este necesară ingerarea unei cantități mari de usturoi. Se pisează mărunt 7 căței de usturoi, se pune un vârf de cuțit de sare, un sfert de lămâie stoarsă (sucul), o linguriță de ulei de măsline presat la rece și o jumătate de legătură de pătrunjel frunze, tăiat fin. Se amestecă bine, apoi se lasă vreme de 10-20 minute, după care mujdeiul este gata. Dacă simțiți nevoia, puteți să adăugați și câteva linguri de apă plată sau de izvor, pentru a-l dilua și a-i reduce astfel efectul iritant. Se consumă în 1-2 reprize, pe parcursul unei zile. Este mai bine tolerat de organism decât usturoiul simplu, pentru că ingredientele de mușdei (sarea, sucul de lămâie, pătrunjelul) compensează efectul său ușor iritant, stimulează digestia (care poate fi încetinită de anumiți compuși din usturoi) reduce chiar și din mirosul neplăcut. Uleiul de măsline îi potențează acțiunea de reducere a colesterolului, precum și efectul benefic în cazul litiazei biliare. Constipații - în untură de gâscă sau în osânză de porc se fierb pe un foc mic, câțiva căței de usturoi și frunze de eucalipt. Se lasă să se răcească și se masează abdomenul cu acestea. Intern se consumă usturoi care are darul de a stimula secrețiile digestive și totodată este un laxativ blând. Dezinfecția plăgilor - soluția sucului de usturoi 10% cu 1-2% alcool sau comprese cu oțet de usturoi (30 g de usturoi ras, macerat 10 zile la 500 ml oțet. Diabet - dacă ceapa este un foarte bun hipoglicemiant, se consideră că usturoiul o complectează, prevenind în bună măsură complicațiile bolii diabetice. Utilizarea regulată a unor doze terapeutice de usturoi (minimum 5 g pe zi) are efect de preve-

1425


nire al arteriopatiilor diabetice, precum și al bolilor cardiace produse de această boală. Diaree - în cazul diareilor provocate de germeni patogeni usturoiul este leacul cel mai potrivit pentru că acesta este un antibiotic cu spectru larg de acțiune și poate distruge germenii patogeni care produc această diaree și vindecă deci chiar cauza diareei. Dispnee - se toacă mărunt 400 g usturoi și se amestecă sucul din 24 de lămâi, într-un borcan de sticlă, care se leagă cu o bucată de tifon. Se macerează 24 ore la întuneric. Înainte de consum, se agită. Se bea câte o linguriță cu 150 ml de apă rece, seara înainte de somn. Primele rezultate apar peste 2-3 săptămâni: somnul devine mai adânc și mai sănătos, dispare sufocarea și astenia. Dizenterie - în cazul diareilor provocate de germeni patogeni usturoiul este leacul cel mai potrivit pentru că acesta este un antibiotic cu spectru larg de acțiune și poate distruge germenii patogeni care produc această diaree și vindecă deci chiar cauza diareei, și a dizenteriei. Dureri de spate - se prepară decoctul descris la varicoză. Se adaugă 20 litri de apă caldă și amestecul se toarnă într-o cadă mică, unde bolnavul face baie de șezut pentru 10-15 minute. Se repetă de 2 ori pe zi. Temperatura apei să fie de 32-35 grade. În untură de gâscă sau în osânză de porc, se fierb pe foc mic, câțiva căței de usturoi și frunze de eucalipt. Se lasă să se răcească. Se fac frecții pe locul bolnav. Dureri la urechi - se poate introduce un cățel de usturoi seara în ureche și ținut peste noapte. - Dureri de urechi- un tampon de vată îmbibat în suc de usturoi cu ulei, este bun și contra surdității. Dureri lombare - se amestecă într-un pahar de usturoi pisat și de ridiche neagră rasă pe răzătoarea cu orificii mici. Se umple cu amestecul acesta un săculeț de tifon și se menține pe locul bolnav până la senzația de ardere a pielii. După această procedură, pielea se freacă cu 50 ml ulei și se leagă cu lână țesută sau împletită. Pentru frecții se folosește usturoi pisat cu care se freacă locul bolnav, în sensul rotirii acelor de ceasornic, timp de 10-15 minute, în decurs de 7 zile. Concomitent cu frecțiile se bea suc de usturoi, câte 10 picături de 4 ori

pe zi, cu lapte cald. Dureri reumatice - o felie decupată dintr-un cățel de usturoi se aplică pe locul dureros. Deasupra se pun câteva crenguțe de pelin proaspăt. Se pansează sau se lipește un leucoplast, înainte de culcare. Dimineața usturoiul se îndepărtează. Dacă pielea s-a iritat locul se șterge cu tinctură de gălbenele sau tătăneasă. Echilibrează grăsimile din sânge - consumul tincturii sub formă de cură ajută la îndepărtarea grăsimilor din sânge ca și din întregul organism. Eczeme - se decojește o căpățână de usturoi, se dă în clocot, după care se sfarmă cățeii ca pentru mușdei și se amestecă cu o cantitate egală de miere. Aplicați pasta obținută pe zona afectată, seara înainte de culcare, iar deasupra lipiți o pojghiță subțire de ceară de albine. Bandajați lejer, folosind un tifon curat. Dimineața îndepărtați cataplasma cu apă călduță și săpun apoi pansați-vă din nou. Repetați tratamentul și în noaptea următoare. După câteva zile veți avea pielea curată. Edeme ale membrelor - cura de usturoi internă și extern cataplasme cu usturoi sau chiar unguent frecții ajută la revenirea la normal. Efeminare la bărbați - suplimentele de usturoi adăugate în hrana persoanelor de sex masculin stimulează testiculele să aibă o secreție endocrină mai mare, crescând nivelul de testosteron. Or testosteronul este chiar hormonul masculinității, care determină creșterea masei musculare în detrimentul țesutului adipos specific feminin, determină creșterea apetitului sexual, precum și trăsături de caracter specific masculine, cum ar fi curajul, spiritul de inițiativă, combativitatea. Concluzia este simplă: consumați măcar de 3 ori pe săptămână usturoi din belșug, pentru a vă amplifica în mod natural bărbăția, chiar și dacă considerați că nu aveți probleme în acest sens. De asemenea vă ajută să slăbiți. Enterite - de mii de ani încă de pe vremea Egiptului antic s-a folosit cu succes usturoiul în alimentație pentru a se vindeca de enterite. Flatulență - se consumă un decoct de usturoi care ajută la dispariția acestei afecțiuni. Se pot consuma după fiecare masă câte 1 cană de asemenea decoct. Flebite - se face tratamentul de la varicoză și

1426


intern se consumă tinctură. Gripă - mestecați câte o jumătate de cățel de usturoi dimineața la prânz și seara. În cazuri complicate, zdrobiți 5 căței de usturoi, amestecați-l cu 10 lingurițe de miere și luați din acest preparat câte 1 linguriță din jumătate în jumătate de oră. Se mai pot consuma 3-4 căței de usturoi zilnic pentru reducerea timpului de îmbolnăvire. Medicii israelieni au făcut un studiu și au stabilit că pe lângă faptul că întărește imunitatea conține substanțe care distrug sau încetinesc ritmul de înmulțire al virușilor gripali. Gută - tinctura de usturoi sub formă de cură este foarte eficientă pentru vindecarea acestei afecțiuni întrucât usturoiul ajută la eliminarea din organism a acidului uric în exces. Pentru durerile provocate de această afecțiune se poate face tratamentul de la dureri reumatice. Helicobacter pylori - antibioticele de sinteză pot distruge flora bacteriană, provocând diaree și disconfort intestinal. Dacă vreți să combateți temuta Helicobacter pylori (care produce majoritatea ulcerelor), usturoiul este remediul natural care vă poate ajuta. S-a demonstrat științific că prin consumul de usturoi crud zilnic, mestecat în gură și apoi înghițit, acesta eliberează substanțe care ucid germenul patogen. Hemoroizi - este de ajuns să înghițiți câte un cățel de usturoi în fiecare dimineață timp de 3 luni. Hipercolesterolemie - consumul usturoiului în alimentație în funcție de toleranța individuală contribuie la diminuarea colesterolului rău din organism. Un cățel de usturoi pe zi reduce colesterolul cu 9%, după cum spun nutriționiștii americani. Hipertensiune - trei studii făcute în 1994 în spitale din Germania au arătat reduceri semnificative ale presiunii arteriale prin tratamentul cu usturoi. Se recomandă tinctura în cure de 3 luni. HIV - usturoiul a fost utilizat într-un program medical din China pe bolnavi, pentru tratarea infecțiilor care proliferează pe fondul acestei afecțiuni. Rezultatele au fost încurajatoare, atât în sensul prelungirii vieții, cât și pentru îmbunătățirea calității acesteia. Se recomandă administrarea maceratului de usturoi în alcool, câte 10-20 ml pe zi în cure de 60 de zile, urmate de 14 zile de pauză.

Imunitate scăzută- consumul a 2 căței de usturoi zilnic dimineața ajută la stimularea imunității organismului. Cei care nu-l suportă așa se pune la fiert 4 căței în 200 ml lapte pentru 5 minute, apoi se strecoară și se consumă acest lapte în fiecare dimineață și seară câte o cană din aceasta. Inapetență - se amestecă usturoi pisat cu miere. La fiecare cățel zdrobit se pune o linguriță de miere. Se va lua 1 linguriță de 3 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor principale. Infarct miocardic - riscul de infarct scade foarte mult la persoanele care țin periodic o cură cu usturoi, arată un studiu italian. Pe lângă faptul că normalizează tensiunea arterială și „desfundă“ vasele de sânge îngroșate de depunerile de colesterol, usturoiul este și un excelent protector al sistemului nervos, direct implicat în declanșarea crizelor cardiace ce duc la infarct. Mai ales persoanele peste 50 de ani ar trebui să facă măcar de 4 ori pe an o cură de o lună cu usturoi consumat proaspăt sau sub formă de mușdei preparat cu ulei de măsline și lămâie. Infecții - se fac spălături locale cu decoct apoi se aplică cataplasma. Insomnie - se prepară decoctul descris la varicoză. Se adaugă 20 litri de apă caldă și amestecul se toarnă într-o cadă mică, unde bolnavul face baie de șezut pentru 10-15 minute. Se repetă de 2 ori pe zi. Temperatura apei să fie de 32-35 grade. În untură de gâscă sau în osânză de porc, se fierb pe foc mic, câțiva căței de usturoi și frunze de eucalipt. Se lasă să se răcească. Se fac frecții pe locul bolnav. Înțepături de albine, viespii, etc - se scoate acul, apoi se freacă local cu un cățel de usturoi tăiat în două. Întinerire - Zilnic se mănâncă 3 căței de usturoi pentru refacerea organismului și chiar întinerire. Ischemie miocardică - se amestecă 250 g usturoi pisat, cu 350 g miere de albine lichidă (proaspătă) și se lasă 7 zile la întuneric. Se consumă câte o lingură, de 3 ori pe zi, cu 30-40 minute înainte de masă. O cură durează 45 zile. După o pauză de 7 zile cura se poate repete. Laringită produsă de virusul gripal - un studiu al medicilor britanici, prezentat în 2007 de

1427


BBC, arată că usturoiul are efecte semnificative de reducere a efectelor răcelii comune. Doi- trei căței de usturoi sau o porție de mușdei luată zilnic reduce simptomele răcelii, cum ar fi catarul respirator, durerile de cap, accelerările ritmului cardiac. De asemenea tratamentul cu usturoi reduce considerabil timpul de vindecare. Extern aplicat sub formă de cataplasme pe spate și pe piept, este o metodă foarte bună de combatere a tusei și răgușelii. Litiază biliară - Mușdei - este forma ideală de consum pentru tratamentul unor boli în care este necesară ingerarea unei cantități mari de usturoi. Se pisează mărunt 7 căței de usturoi, se pune un vârf de cuțit de sare, un sfert de lămâie stoarsă (sucul), o linguriță de ulei de măsline presat la rece și o jumătate de legătură de pătrunjel frunze, tăiat fin. Se amestecă bine, apoi se lasă vreme de 10-20 minute, după care mujdeiul este gata. Dacă simțiți nevoia, puteți să adăugați și câteva linguri de apă plată sau de izvor, pentru a-l dilua și a-i reduce astfel efectul iritant. Se consumă în 1-2 reprize, pe parcursul unei zile. Este mai bine tolerat de organism decât usturoiul simplu, pentru că ingredientele de mușdei (sarea, sucul de lămâie, pătrunjelul) compensează efectul său ușor iritant, stimulează digestia (care poate fi încetinită de anumiți compuși din usturoi) reduce chiar și din mirosul neplăcut. Uleiul de măsline îi potențează acțiunea de reducere a colesterolului, precum și efectul benefic în cazul litiazei biliare. Micoze cutanate - se fac spălături cu decoct și se aplică local cataplasmă. Se ține în funcție de toleranță. Dacă se irită pielea se poate folosi și uleiul sau crema de usturoi. Migrene - se prepară decoctul descris la varicoză. Se adaugă 20 litri de apă caldă și amestecul se toarnă într-o cadă mică, unde bolnavul face baie de șezut pentru 10-15 minute. Se repetă de 2 ori pe zi. Temperatura apei să fie de 32-35 grade. În untură de gâscă sau în osânză de porc, se fierb pe foc mic, câțiva căței de usturoi și frunze de eucalipt. Se lasă să se răcească. Se fac frecții pe locul bolnav. Nevralgii reumatismale și ale urechilor - se poate pune cataplasmă cu usturoi, pentru calmarea durerilor. Se ține în funcție de toleranță și de câte

ori este nevoie. Oligurie - se va consuma decoct de usturoi în lapte. Se pun 3-5 căției zdrobiți în 200 ml lapte și se fierb timp de 5 minute. Se strecoară și se ia intern câte 2-3 căni pe zi. Paralizie - Slăbiciune generală și astenie: amestec cu 2 părți de ulei camforat și o parte de usturoi. Sau frecții de-a lungul coloanei vertebrale (paralizii, reumatism). Parazitoze digestive - 20 g de bulbi mărunțiți se vor fierbe la 500 ml apă timp de 15 minute. Se strecoară și se fac clisme în paraziți intestinali câteva zile la rând. Pelada bărbii - se aplică un tratament simplu și foarte eficient: un cățel de usturoi se taie în două și cu fiecare jumătate proaspăt tăiată se face o fricțiune a zonelor afectate, câte 2 ședințe a 5 minute pe zi. Se freacă porțiunea de piele din locul de unde a căzut părul cu cățelul de usturoi, energic, dar cu blândețe. În maximum 2 săptămâni, firele de păr vor apărea, la început ca un puf fin și pe măsură ce se continuă tratamentul, se vor dezvolta ca fire de păr normale. Previne cancerul digestiv - consumul usturoiului sub orice formă ajută la distrugerea bacteriilor patogene din stomac, deci implicit cu acesta contribuie la prevenirea cancerului. Răceală - un studiu al medicilor britanici, prezentat în 2007 de BBC, arată că usturoiul are efecte semnificative de reducere a efectelor răcelii comune. Doi- trei căței de usturoi sau o porție de mușdei luată zilnic reduce simptomele răcelii, cum ar fi catarul respirator, durerile de cap, accelerările ritmului cardiac. De asemenea tratamentul cu usturoi reduce considerabil timpul de vindecare. Extern aplicat sub formă de cataplasme pe spate și pe piept, este o metodă foarte bună de combatere a tusei și răgușelii. Refacerea organismului - Zilnic se mănâncă 3 căței de usturoi pentru refacerea organismului și chiar întinerire. Reumatism - tinctura de usturoi se folosește conform schemei. Est tratament se poate face de mai multe ori pe an și ajută și la dispariția durerilor reumatismele. Rinită - un studiu al medicilor britanici, prezen-

1428


tat în 2007 de BBC, arată că usturoiul are efecte semnificative de reducere a efectelor răcelii comune. Doi- trei căței de usturoi sau o porție de mujdei luată zilnic reduce simptomele răcelii, cum ar fi catarul respirator, durerile de cap, accelerările ritmului cardiac. De asemenea tratamentul cu usturoi reduce considerabil timpul de vindecare. Extern aplicat sub formă de cataplasme pe spate și pe piept, este o metodă foarte bună de combatere a tusei și răgușelii. Scleroză în plăci - se macerează 350 g terci de usturoi în 250 ml de țuică, la întuneric pentru 15 zile. Sticla se agită de câteva ori pe zi. Se filtrează după trecerea perioadei. Se bea începând cu o picătură într-un pahar de lapte. Se va adăuga apoi zilnic încă câte o picătură, până la 25 apoi se va scădea câte o picătură zilnic. Se face apoi o pauză de 30 zile după care se poate relua. Scleroza vaselor sangvine din creier - Se curăță 2 căpățâni de usturoi, se toacă mărunt și se pisează în piuliță de lemn. Terciul astfel obținut se amestecă cu 150 ml ulei de floarea soarelui presat la rece. Se pune într-o sticlă, se închide bine și se expune la razele soarelui timp de 10 zile. Se agită sau se amestecă de 2-3 ori pe zi. Se filtrează prin 3 straturi de tifon. Se amestecă cu jumătate de linguriță de glicerină și se păstrează la rece, într-o sticluță de culoare închisă astupată ermetic, timp de 2 luni. Înainte de consumare uleiul se încălzește pe baia de aburi, până la temperatura de 35 de grade. Se bea câte o linguriță de 3 ori pe zi, cu 30 minute înainte de masă. - O căpățână de usturoi de mărime medie se pisează. Terciul astfel obținut se pune într-un borcan de sticlă, se amestecă cu un pahar de ulei și se pune la frigider. Se administrează o linguriță de ulei amestecat cu suc de lămâie proaspăt stors, de 3 ori pe zi, cu 30 minute înainte de masă. O cură durează 2-3 luni, iar după o pauză de 30 zile se repetă. Utilizare: se folosește pentru tratarea proceselor inflamatorii din gură, urechi și nas, de asemenea, a spasmelor vaselor sangvine din creier, pentru sufocare și scleroză. Sida - ultimele cercetări arată că dacă se consumă zilnic câte 3 căței de usturoi poate ajuta enorm de mult pe cei care au această afecțiune contribuind

la distrugerea virusului. Slăbiciune generală - Slăbiciune generală și astenie: amestec cu 2 părți de ulei camforat și o parte de usturoi. Sau frecții de-a lungul coloanei vertebrale (paralizii, reumatism). Spasm intestinal - consumul usturoiului fiert în lapte contribuie la diminuarea sau chiar dispariția spasmelor intestinale. Se poate lua și de către copii. Spasm vascular - Se curăță 2 căpățâni de usturoi, se toacă mărunt și se pisează în piuliță de lemn. Terciul astfel obținut se amestecă cu 150 ml ulei de floarea soarelui presat la rece. Se pune într-o sticlă, se închide bine și se expune la razele soarelui timp de 10 zile. Se agită sau se amestecă de 2-3 ori pe zi. Se filtrează prin 3 straturi de tifon. Se amestecă cu jumătate de linguriță de glicerină și se păstrează la rece, într-o sticluță de culoare închisă astupată ermetic, timp de 2 luni. Înainte de consumare uleiul se încălzește pe baia de aburi, până la temperatura de 35 de grade. Se bea câte o linguriță de 3 ori pe zi, cu 30 minute înainte de masă. - O căpățână de usturoi de mărime medie se pisează. Terciul astfel obținut se pune într-un borcan de sticlă, se amestecă cu un pahar de ulei și se pune la frigider. Se administrează o linguriță de ulei amestecat cu suc de lămâie proaspăt stors, de 3 ori pe zi, cu 30 minute înainte de masă. O cură durează 2-3 luni, iar după o pauză de 30 zile se repetă. Utilizare: se folosește pentru tratarea proceselor inflamatorii din gură, urechi și nas, de asemenea, a spasmelor vaselor sangvine din creier, pentru sufocare și scleroză. Stres - conține o substanță detoxifiantă numită alicină care ajută la dispariția stărilor de epuizare fizică și psihică, are proprietăți antivirale și antifungice, scade colesterolul și tensiunea arterială asociată cu stresul și ajută la creșterea bunei dispoziții. Sufocare (vezi și dispnee) - Se curăță 2 căpățâni de usturoi, se toacă mărunt și se pisează în piuliță de lemn. Terciul astfel obținut se amestecă cu 150 ml ulei de floarea soarelui presat la rece. Se pune într-o sticlă, se închide bine și se expune la razele soarelui timp de 10 zile. Se agită sau se amestecă de 2-3 ori pe zi. Se filtrează prin 3 straturi de tifon. Se amestecă cu jumătate de linguriță

1429


de glicerină și se păstrează la rece, într-o sticluță de culoare închisă astupată ermetic, timp de 2 luni. Înainte de consumare uleiul se încălzește pe baia de aburi, până la temperatura de 35 de grade. Se bea câte o linguriță de 3 ori pe zi, cu 30 minute înainte de masă. - O căpățână de usturoi de mărime medie se pisează. Terciul astfel obținut se pune într-un borcan de sticlă, se amestecă cu un pahar de ulei și se pune la frigider. Se administrează o linguriță de ulei amestecat cu suc de lămâie proaspăt stors, de 3 ori pe zi, cu 30 minute înainte de masă. O cură durează 2-3 luni, iar după o pauză de 30 zile se repetă. Utilizare: se folosește pentru tratarea proceselor inflamatorii din gură, urechi și nas, de asemenea, a spasmelor vaselor sangvine din creier, pentru sufocare și scleroză. Surditate - Dureri de urechi- un tampon de vată îmbibat în suc de usturoi cu ulei, este bun și contra surdității. Tenie - Contra teniei- se zdrobesc cățeii de la o căpățână mare apoi se clocotesc pentru 20 minute în 200 ml lapte. Se va bea în fiecare dimineață, pe nemâncate până la dispariția teniei. Tiroidoză - se prepară decoctul descris la varicoză. Se adaugă 20 litri de apă caldă și amestecul se toarnă într-o cadă mică, unde bolnavul face baie de șezut pentru 10-15 minute. Se repetă de 2 ori pe zi. Temperatura apei să fie de 32-35 grade. În untură de gâscă sau în osânză de porc, se fierb pe foc mic, câțiva căței de usturoi și frunze de eucalipt. Se lasă să se răcească. Se fac frecții pe locul bolnav. Tonic cardiac - se consumă în cură așa cum este descris la început tinctură de usturoi, începând cu o picătură și apoi se adaugă câte una la fiecare zi. Se ia în lapte cel mai ușor. Ajută la curățirea arterelor de depuneri și la refacerea mușchiului inimii. Tromboze, tromboflebită - există nu mai puțin de 10 studii, făcute în spitalele universitare din Germania, Statele Unite, China și Coreea, care au urmărit efectul usturoiului asupra trombozei și toate au arătat o reducere semnificativă a tendinței de formare a cheagurilor de sânge, la pacienții tratați cu el. Consumul a 4-6 căței de usturoi pe zi este un remediu sigur pentru prevenirea și chiar tratarea

tromboflebitei și a trombozelor în general. Trebuie însă menționat că efectele usturoiului apar în timp și nu se pune problema ca pacienții cu risc de apariție a complicațiilor trombozei să renunțe la medicația prescrisă pentru a face tratament exclusiv cu usturoi. Tuberculoză - se face o cură de curățire cu 500 g usturoi. În prima zi se consumă 30 g usturoi pisat, în 3 reprize (câte 1 linguriță înainte de masă) administrat cu o ceașcă de moare de varză. Doza se mărește zilnic, în așa fel, ca la sfârșitul săptămânii, în timpul zilei să fie consumate 100-150 g usturoi. În paralel se bea și multă apă minerală. Înainte de culcare, se recomandă o clismă pentru curățirea intestinelor. Când începe eliminarea masivă a reziduurilor, apar uneori și senzații neplăcute. Tulburări de circulație periferică - se face tratamentul de la varice și intern se poate consuma tinctura descrisă la început sau eventual chiar tratamentul de la tuberculoză. Tumori - intern se poate face cura de tinctură descrisă mai sus și extern se aplică cataplasme cu usturoi calde care au rolul de a elimina sau diminua tumora. Usturoiul proaspăt are acțiune dezinfectantă, ajută digestia, fluidizează sângele, scade nivelul trigliceridelor și al colesterolului și poate preveni apariția tumorilor maligne. În schimb, pentru preparatele sintetice cu usturoi, nu s-au înregistrat decât mici reduceri ale trigliceridelor (maxim 5%). Tumori albe - usturoiul pisat cu grăsime și ulei dă un unguent numit muștarul dracului, resorbant al tumorilor albe. Tuse - se consumă usturoi fiert în lapte, pentru dispariția tusei. Ulcer varicos - se fac spălături cu decoct de usturoi fiert în apă și apoi se aplică cataplasmă care are rolul de a reface circulația sângelui. Varice- Varicoză - se pisează 30 de căței de usturoi, se amestecă cu 10 litri de apă clocotită. Se fierb 30 minute. Se infuzează apoi 8-10 ore, apoi se încălzesc 5 litri de apă cu usturoi până la 40 grade și se toarnă într-o găleată unde încap ambele picioare. În restul de 5 litri, se pun câteva cubulețe de gheață. Se fac băi alternative: 2 minute se țin picioarele în apă fierbinte, apoi se mută în apă rec,

1430


pentru 30 de secunde. Procedura durează 20 de minute. Temperatura se schimbă de 10 ori, ultima dată pe picioare se toarnă apă rece și se încalță șosete de lână. Este de ajuns să înghițiți câte un cățel de usturoi în fiecare dimineață timp de 3 luni. Viermi intestinali - se ia de 2 ori pe zi un decoct din 25 g usturoi pisat la un pahar de lapte, pe care îl fierbeți la foc mic, aproximativ 30 de minute. Decoct în lapte - se folosește în afecțiunile respiratorii și contra viermilor intestinali și se consumă cât de fierbinte se poate suporta, dimineața și seara. Se spală și se taie apoi mărunt o căpățână de usturoi cu tot cu coajă, apoi se fierbe vreme de 5 minute într-o cană cu lapte, după care preparatul se lasă să se răcească acoperit, vreme de 10 minute. Se strecoară și se administrează cât de cald se suportă. Pentru a scăpa de mirosul neplăcut de usturoi mestecați câteva minute boabe de cafea sau un fir de pătrunjel verde. Tinctura de usturoi. Allium sativum. Produs de Dacia Plant. Acțiune farmacologică: Intern: activator al peristaltismului intestinal, antiaterosclerotic, antibacterian, antifungic, antiseptic general cu spectru foarte larg, antiseptic pulmonar, hipotensiv, antitrombotic, bradicarizant, expectorant, fluidifiant al secrețiilor bronhice, produce o scădere a colesterolului din sânge (de asemenea o scădere a trigliceridelor, lipoproteinelor și fosfolipidelor serice), tonic vascular, vasodilatator, vermifug, antispastic, carminativ, coleretic, diuretic, febrifug, hipoglicemiant, sedativ, anticataral, antidiareic, antigutos, antireumatic, tonic nervos, tonic cardiac. Extern: antibacterian, antifungic, (inhibă dezvoltarea ciupercilor patogene), antiseptic, antiviral, rubefiant. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: Intern: prevenirea și combaterea bolilor infecțioase, epidemii gripale, febră tifoidă (adjuvant), difterie (adjuvant), enterocolită, diaree, dizenterie (adjuvant), atonie digestivă, constipație atonă, paraziți intestinali (ascarizi, oxiuri, tenie), bronșită

cronică și acută, tuse convulsivă, astm, arterioscleroză, varice, hemoroizi, hipertensiune arterială, tahicardie, aritmie cardiacă (palpitații), astenie, slăbiciune generală, dezechilibre endocrine, candidoză bucală și a căilor respiratorii, hipercolesterolemie, gută, reumatism, afecțiuni renale, retenție urinară, litiază renală urică, edeme ale gambelor, pletoră, parodontoză. Extern: plăgi infectate, scabie, negi, bătături, nevralgii, înțepături de insecte, creșterea părului, reumatism, încheieturi umflate și dureroase, răgușeală, guturai, tuse, afte, infecții bucale cu candida, candidoză vaginală. Precauții: administrarea internă poate produce persoanelor cu sensibilitate gastrică sau hepatică stări neplăcute cum ar fi: senzație de vomă, inapetență temporară, indigestie. Contraindicații: nu se administrează intern persoanelor cu cataruri gastrice și intestinale, în simptomele congestive pulmonare (tuse seacă, tuse sangvinolentă, stări febrile), deoarece accentuează starea iritativă. Nu se dă mamelor care alăpteazătransmite mirosul și gustul de usturoi.

1431


USTUROIȚĂ

Alliaria officinalis Fam. Cruciferae. Denumiri populare: aișoară, bruncuță usturoaie, buruiană de bubă rea, buruiană de perit, buruiană de rană, floare de lingoare, frunza-voinicului, gălbenele, iarba tăieturii, iarbă de boli, rădăcină de lingoare, iarbă de rană, iarbă de toate boalele, rădăcină de lungoare, usturoaie, vindecătoare, voinicică. În tradiția populară: frunzele crude se puneau pe bube și umflături. Se mai folosea la sifilis: se fierbea și cu decoctul se spăla. Era socotit astringent, vulnerar, depurativ și diuretic. Descriere: este o plantă spontană, bienală, specifică locurilor umbroase. Are o înălțime obișnuită de 30-85 cm, cu tulpina verticală, ramificată spre vârf. Pe ea se inseră frunzele mari, triunghiular reniforme (în formă de rinichi) spre bază și cordate (în formă de inimă) spre vârf, toate având limbul ascuțit apical și dințat pe margini. Frunzele bazale sunt lung pețiolate, în timp ce spre vârf aproape că sunt sesile (fără codiță).

În vârful tulpinii are flori mici, cu petale cruciforme și albe, aranjate în raceme, din care se dezvoltă eșalonat silicve rigide și noduroase. Înflorește primăvara, aprilie-mai. Răspândire: crește în locuri umbroase, mai umede. Se întâlnește relativ frecvent la câmpie și la deal, prin păduri de foioase, prin tufărișuri, lângă ape, în grădini, prin parcuri. Dezvoltarea plantei este dependentă de lumină și de umiditatea din sol. Când usturoița apare în locurile cu lumină directă, pe soluri jilave, planta rămâne mică (20-35 cm). În schimb, atunci când crește pe pământuri mai umede, în condiții de umbră, usturoița poate atinge sau chiar depăși 100 cm. Acolo unde găsește condiții optime de viață, specia formează o vegetație deasă, luxuriantă. Recoltare: toate organele plantei se culeg și se folosesc doar fragede și proaspete (cu excepția semințelor). Compoziție chimică: conține un izotiocianat (sulfocianat de alil) care îi imprimă gustul de usturoi, alți produși organici sulfurați, glucide (monoglucide, oligoglucide, celuloză), saponiene, săruri minerale (sulf, iod, potasiu, etc), uleiuri eterice, vitamine (vitamina C, provitamina A). Acțiune farmacologică: efecte antiputride, antiseptice, detergente, vulnerare, acțiune contra viermilor intestinali. Diuretic, sudorific, behic, astringent, expectorant, antispasmodic, bactericid, antifermescibil, cardiotonic, vasodilatator. Are cam aceleași întrebuințări cu muștarul negru, cu singura diferență că această plantă se folosește doar proaspătă. Prin uscare își pierde proprietățile. Se folosește la următoarele afecțiuni: abcese, artroză, astm, bătături, cangrene, diaree, eczeme, furuncule, hipertensiune, inflamații externe, onicomicoze, răni, traumatisme, ulcerații, veruci. Precauții și contraindicații: Atenție! În cantitate mare produce gastroenterite, colici, nefrite. Preparare și administrare: Intern - 1 linguriță de plantă se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se consumă 2 căni pe zi, fără să se mărească doza.

1432


- Tinctură din 30 g de plantă mărunțită pusă la 250 ml alcool alimentar de 70o se ține timp de 15 zile, după care se strecoară. Se folosește câte 10-20 picături de 2-3 ori pe zi diluată în puțină apă. Extern - Se va pune plantă mărunțită pe rană sau suc stors din plantă proaspătă. În funcție de toleranță se va putea pune și tinctură în diferite diluții. - Se va pune o mână de usturoi zdrobit la 2 litri de apă. Se fierb apoi timp de 15 minute. Se strecoară și se stă cu picioarele în cazul verucilor sau în cazurile de afecțiuni ale unghiilor sau alte afecțiuni cutanate. Se poate de asemenea aplica acest ceai pe locul afectat cu un tampon de vată de 2-3 ori pe zi. Mod de administrare pe afecțiuni: Abcese - Se va pune o mână de usturoi zdrobit la 2 litri de apă. Se fierb apoi timp de 15 minute. Se strecoară și se stă cu picioarele în cazul verucilor sau în cazurile de afecțiuni ale unghiilor sau alte afecțiuni cutanate. Se poate de asemenea aplica acest ceai pe locul afectat cu un tampon de vată de 2-3 ori pe zi. Artroză - Se va pune plantă mărunțită pe rană sau suc stors din plantă proaspătă. În funcție de toleranță se va putea pune și tinctură în diferite diluții. Astm - 1 linguriță de plantă se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se consumă 2 căni pe zi, fără să se mărească doza. - Tinctură din 30 g de plantă mărunțită pusă la 250 ml alcool alimentar de 70o se ține timp de 15 zile, după care se strecoară. Se folosește câte 10-20 picături de 2-3 ori pe zi diluată în puțină apă. Bătături - 1 bucată de usturoi se aplică sub pansament pentru 8 ore în cazul în care doriți să scăpați de bătături. Cangrene - Se va pune o mână de usturoi zdrobit la 2 litri de apă. Se fierb apoi timp de 15 minute. Se strecoară și se stă cu picioarele în cazul verucilor sau în cazurile de afecțiuni ale unghiilor sau alte afecțiuni cutanate. Se poate de asemenea aplica acest ceai pe locul afectat cu un tampon de vată de 2-3 ori pe zi. Diaree - 1 linguriță de plantă se va pune la 250

ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se consumă 2 căni pe zi, fără să se mărească doza. - Tinctură din 30 g de plantă mărunțită pusă la 250 ml alcool alimentar de 70o se ține timp de 15 zile, după care se strecoară. Se folosește câte 10-20 picături de 2-3 ori pe zi diluată în puțină apă. Eczeme - Se va pune o mână de usturoi zdrobit la 2 litri de apă. Se fierb apoi timp de 15 minute. Se strecoară și se stă cu picioarele în cazul verucilor sau în cazurile de afecțiuni ale unghiilor sau alte afecțiuni cutanate. Se poate de asemenea aplica acest ceai pe locul afectat cu un tampon de vată de 2-3 ori pe zi. Furuncule - Se va pune plantă mărunțită pe rană sau suc stors din plantă proaspătă. În funcție de toleranță se va putea pune și tinctură în diferite diluții. Hipertensiune - 1 linguriță de plantă se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se consumă 2 căni pe zi, fără să se mărească doza. - Tinctură din 30 g de plantă mărunțită pusă la 250 ml alcool alimentar de 70o se ține timp de 15 zile, după care se strecoară. Se folosește câte 10-20 picături de 2-3 ori pe zi diluată în puțină apă. Inflamații externe - Se va pune o mână de usturoi zdrobit la 2 litri de apă. Se fierb apoi timp de 15 minute. Se strecoară și se stă cu picioarele în cazul verucilor sau în cazurile de afecțiuni ale unghiilor sau alte afecțiuni cutanate. Se poate de asemenea aplica acest ceai pe locul afectat cu un tampon de vată de 2-3 ori pe zi. Onicomicoze - Se va pune o mână de usturoi zdrobit la 2 litri de apă. Se fierb apoi timp de 15 minute. Se strecoară și se stă cu picioarele în cazul verucilor sau în cazurile de afecțiuni ale unghiilor sau alte afecțiuni cutanate. Se poate de asemenea aplica acest ceai pe locul afectat cu un tampon de vată de 2-3 ori pe zi. Răni - Se va pune o mână de usturoi zdrobit la 2 litri de apă. Se fierb apoi timp de 15 minute. Se strecoară și se stă cu picioarele în cazul verucilor sau în cazurile de afecțiuni ale unghiilor sau alte afecțiuni cutanate. Se poate de asemenea aplica acest ceai pe locul afectat cu un tampon de vată de

1433


2-3 ori pe zi. Traumatisme - Se va pune plantă mărunțită pe rană sau suc stors din plantă proaspătă. În funcție de toleranță se va putea pune și tinctură în diferite diluții. Ulcerații - Se va pune plantă mărunțită pe rană sau suc stors din plantă proaspătă. În funcție de toleranță se va putea pune și tinctură în diferite diluții. Veruci - Se va pune o mână de usturoi zdrobit la 2 litri de apă. Se fierb apoi timp de 15 minute. Se strecoară și se stă cu picioarele în cazul verucilor sau în cazurile de afecțiuni ale unghiilor sau alte afecțiuni cutanate. Se poate de asemenea aplica acest ceai pe locul afectat cu un tampon de vată de 2-3 ori pe zi.

1434


VALERIANA

Valeriana officinalis, Valeriana sambucifolia Fam. Valerianaceae. Denumiri populare: odolean, gușa porumbelului. În tradiția populară: în multe părți se săpa, se spălau rizomii și se uscau departe de pisici. Ceaiul din rădăcini se bea pentru liniștirea nervilor. Cu decoct de valeriană pisată, amestecată cu ferigă dulce de stâncă, se fierbea un ceai tare, care se bea pentru hipertensiune și inimă mărită. Împotriva durerilor de inimă se lua ceaiul făcut din întreaga plantă. In unele părți pentru boli neuro-psihice (isterie, palpitații) se lua rădăcina plămădită în rachiu. Istoric și întrebuințări: valeriana este una dintre cele mai vechi plante medicinale cunoscute din antichitate. Acțiunea sedativă centrală i s-a recunoscut numai din sec XVIII-lea. Investită și cu însușiri magice de tradiția populară, în ultimii ani i-au fost dedicate o serie de studii medicale. În urma studiilor s-a stabilit că valeriana este unul dintre cele mai eficiente remedii în tulburările emoționale, precum și în bolile fizice asociate acestor afecțiuni. Până nu de mult s-a considerat că uleiul volatil din rizomi și rădăcini este răspunzător de acțiunea farmacologică. În urmă cu 20 de ani s-a dovedit că cele mai active componente cu acțiune specific sedativă sunt valepotriatele. Componenții uleiului

acoperă doar 28-30% din acțiunea rădăcinilor. Valepotriatele vin să complecteze această acțiune, dar s-au mai determinat și alți componenți cum ar fi acidul valerianic cu piril-alfa-metilcetonă. Valoarea extractelor din rădăcină și rizomul de valeriană a determinat să se treacă de la aprovizionarea din flora spontană la organizarea de culturi. Acestea au luat o amploare mai mare după al doilea război mondial. Descriere: este o plantă perenă, erbacee. În pământ formează un rizom și rădăcini. Rizomul este vertical, de culoare galbenă-brună. Din rizom se pot dezvolta stoloni și se formează rădăcini. Numărul rădăcinilor poate ajunge la 60-70, lungimea acestora este de 20-25 cm, iar grosimea variază între 2-4 mm, cu cât sunt mai groase cu atât numărul lor pe rizom este mai redus. În primul an planta formează la suprafața solului numai o rozetă de frunze. Tulpinile sunt înalte de 160-180 cm și groase de 1-2 cm, fistuloase, păroase în treimea superioară și ramificată în partea superioară, au suprafața brăzdată, de culoare variabilă de la verde la verdeviolaceu. Ele apar de regulă în anul doi. Un procent destul de redus de plante formează însă tulpini mici chiar din anul I. Frunzele bazale, de rozetă sunt imparipenat sectate. Baza lor înconjoară pe jumătate rizomul. Numărul și forma foliolelor sunt variabile. De asemenea și culoarea acestora, în fazele timpurii, variază de la verde deschis la violaceu închis. Frunzele tulpinale sunt opuse, cele inferioare pețiolate, iar cele superioare sesile, cu baza concrescută. Marginea frunzelor poate fi întreagă sau serat dințată. Inflorescența este un racem carâmbiform. Florile sunt formate dintr-un caliciu redus, o corolă simpetală, de culoare roșiatică, violacee-roz sau albă. Cele trei stamine ale florii întrec în lungime corola. Gineceul este inferior, tricarpelar, având un stigmat trilobat. Florile sunt protandre. Fructul este o achenă alungită ovată, îngustată la vârf unde se termină cu o coroană sau pâlnie. Această terminație a fructului prezintă zimți întorși în interior și dintre ei pornesc fire pufoase. Pe suprafața convexă a fructului se observă trei proeminențe liniare longitudinale. Pe suprafața concavă

1435


prezintă numai o protuberanță. Culoarea fructelor este galbenă-brună, iar lungimea este cuprinsă între 1,5 și 4,5 mm. Fiecare fruct conține o singură sămânță. Înflorește la sfârșitul lunii mai, până în august. Răspândirea: Plantă euroasiatică, la noi crește pe locurile umede, de-a lungul apelor sau prin păduri uscate și locuri stâncoase. În ultimul timp s-a introdus în cultură pe scară largă, datorită faptului că necesitățile terapeutice sunt din ce în ce mai mari, iar prin culturi se obține un produs uniform și mai valoros. La noi cele mai mari culturi de Valeriană sunt în regiunea Brașov, Crișana, Bacău, Maramureș și Mureș. Recoltare: Perioada cea mai potrivită pentru recoltarea rizomilor și rădăcinilor (Rhizoma et Radix Valerianae) este toamna începând cu luna octombrie și până la căderea gerului. În culturi, mai economică este recoltarea în primul an de vegetație. Rizomii și rădăcinile scoase din pământ puse în coșuri de nuiele se spală cu apă curgătoare. Rizomii mai groși se pot despica. După spălare se întind la aer pentru zvântare, apoi se uscă la 35-45 grade. Compoziție chimică: conținutul în substanțe minerale este de 5-10 %. În toată planta se găsește ulei volatil. Cantitatea preponderentă se află în rizomi și rădăcini. Conținutul în ulei volatil variază cu proveniența, vârsta și momentul recoltării, fiind cuprins între 0,15-2,50%. Componenții uleiului volatil sunt 1-pinen, 1-camfen, dipenten, citren, p-cimen, cariofilen, borneol, terpineol, precum și esteri ai borneolului cu acizii butiric, acetic, formic și izovaleric. Izovalerianatul de bornil conferă materiei prime mirosul specific. Sub influența unor enzime, în timpul unei conservări necorespunzătoare, izovalerianatul de bornil se hidrolizează, punând în libertate acidul izovalerianic (care amplifică mirosul) și borneol. După unii autori componența uleiului se diferențiază și după țesutul de unde provine. Astfel uleiul de tip hidrodermă conține linalool, acetat de linalil, citronelal, pulegonă. În rădăcini s-au identificat acizii acetic, butiric, formic, malic, izoferulic, izovalerianic, valerianic, apoi acizii de structură sescviterpenică, un acid ester, acid cafeic și acidul clorogenic.

În rădăcini s-au mai evidențiat bete bisabolen, valen, valenol, valerianol, cetone sescviterpenice, valeranonă, valerenonă, acetat și izovalerianat de mirtenol, izovalerianat de eugenol, izoeugenol, valeride. O clasă împortantă găsită în rădăcină este clasa valepotriatelor. Acestea sunt combinații terpenoide esterificate cu acizii izovalerianic, acetic, izocapronic, cu structură iridoidă, cu grupări epoxidice și hidroxilice. Valerpotriatele sunt derivați au 4,7- dimetil-ciclopenta-(0)-piranului și s-au dovedit a fi foarte active farmacologic. Dintre acestea cele mai importante sunt următoarele combinații: valtratum, acevaltratum, dihidrovaltratum și derivatul acestuia. S-au mai găsit urme de alcaloizi ca pirilmetilcetonă de natură actidinică, cu acțiune sedativă, o bază cuaternară care este însoțită de un alcaloid secundar. Cercetări recente au mai izolat un alcaloid denumit valerianonă. S-a semnalat prezența a doi compuși bazici, chatinina și valeriana, a amidei acidului izovalerianic, a colinei. De asemenea s-au pus în evidență și alte substanțe cum sunt: enzime, glucide, lipide, batesitosterol, hidrocarburi acetilenice, flavonoide libere și glicozidate. Datorită complexului de compuși materia primă are o acțiune de sedare a SNC și a cordului. De asemenea acționează ca antispastic în stări de excitație, în insomnii, în nevroze cerebrale sau senzoriale, în gastralgii de tip nervos. Acțiune farmacologică: manifestă o acțiune ușor depresivă asupra întregului sistem nervos, diminuând excitabilitatea scoarței și măduvei. Există un fitocomplex bazat pe sinergisme ce se stabilesc între componentele chimice ale acestei plante cu atât mai mult cu cât izovalerianatul de bornil considerat de mult timp ca principiu activ nu există în uleiul volatil. Acțiunea principală este de sedare a sistemului nervos central și cardiac și de asemenea o acțiune antispastică. Este antiepileptic. Carminativ, diuretic, hipotensiv, sedativ puternic, spasmolitic foarte bun, vermifug. Calmant al sistemului nervos intensitatea fiind direct proporțională cu doza), tranchilizant. Antifebril, antispastic, antidiabetic. De sute de ani se folosește pentru anxietate,

1436


pentru a induce somnul, contra crampelor menstruale și ale stomacului. Anticonvulsiv puternic, antidepresiv bun, antidiabetic mediu slab, antiepileptic bun, calmant al sistemului nervos puternic (intensitatea fiind direct proporțională cu doza), carminativ slab, diuretic mediu, sedativ, spasmolitic foarte bun, timoleptic (psiho-stabilizant), tranchilizant (în doze mari), vermifug mediu. Extern: antinevralgic, calmant. Tinctura de valeriană intră în componența siropului Sedonal, iar extractul se utilizează la prepararea comprimatelor de Extraveral. Recoltare: rădăcinile se adună în martie-aprilie sau septembrie- octombrie. Se adună mai ales rădăcinile mai viguroase. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: amețeli, angoase, angină pectorală, anxietate, aritmie extrasistolică, astenie, astm, balonare, boli cronice de piele, cardiopatie ischemică, ciclu menstrual abundent dureros, colici stomacale de natură nervoasă, colon iritabil, contracții spasmodice nervoase, convulsii febrile la copii, crampe musculare, crampe menstruale, crampe stomacale, crize astmatice (mai ales apărute pe fondul stresului psihic), depresie, diabet, diaree, dismenoree, dureri de cap de natură nervoasă, ejaculare precoce, epilepsie, febră intermitentă, fermentații gastrice și intestinale, gastrite, hiperexcitabilitate nervoasă în special la femei și copii, hiperexcitație sexuală, hipertiroidie, hipermenoree (ciclu menstrual foarte abundent), hipertensiune, insomnii persistente, insomnie la persoanele apăsate de gânduri negre sau obsesii, isterie, migrenă, nevralgii, nevroze cardiace sau digestive, nevroze de diferite etiologii, nimfomanie, palpitații cardiace, pubertate prematură, reumatism, sciatică, sindrom premenstrual, spasme de diferite etiologii, spasme uterine, spasme gastrointestinale, stări de excitație și nervozitate, sughiț, tabagism, tahicardie, ticuri, tremurături de diferite etiologii, tulburări cardiace, tulburări de menopauză, tulburări hormonale la pubertate, tuse nervoasă, urticarie, viermi intestinali, vomă. Precauții și contraindicații: Atenție! În cazul sarcinii sau în alăptare se va evita folosirea ei. Atenție! Valeriana poate provoca dureri de cap,

indigestie, palpitații, greață, amețeli, schimbări în funcționarea inimii dar și scăderea capacității de muncă. Atenție! Valeriana folosită timp îndelungat, duce la inhibarea funcțiilor organelor interne, provoacă scăderea capacității de muncă. Atenție! Picăturile de tinctură pot provoca somnolență excesivă în timpul zilei, dacă este folosit împreună cu alte medicamente cu efect sedativ, precum 5 HTP sau antihistaminicele. Preparare și administrare: Infuzie: - 1 linguriță de pulbere de rădăcină se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se indică la astmă, insomnii și intern în general la afecțiunile de mai sus. În cazul insomniei se va lua cu 2 ore înainte de culcare. Pulbere: - 1 vârf de cuțit de praf se va pune în gură sub limbă și se ține pentru 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se poate lua de 3 ori pe zi în diferite tratamente. Se ia înaintea meselor cu 15 minute. Macerat: - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se acoperă și se lasă de seara până dimineața când se consumă după strecurare. Este utilă în dismenoreei și alte dureri. Decoct: - Pentru calmarea diferitelor dureri se face un ceai din 2 linguri de rădăcini fierte pentru 5 minute la 250 ml apă. Se strecoară și apoi se aplică compresă pe locul dureros extern sau se ia intern cu înghițituri mici până la calmarea durerii. Concomitent extern se poate pune compresă caldă. Tinctură: - Se macină fin 50 g de rădăcină uscată. Se pune apoi cu 250 ml alcool de 70o alimentar la macerat pentru 15 zile. În această perioadă se agită zilnic de mai multe ori pentru ca să iasă din plantă principiile active. Se strecoară după 15 zile. Se poate lua de la 5 picături o dată până la o linguriță de 3 ori pe zi, diluate cu apă. Este cea mai ușor de administrat metodă pentru că planta are un miros care este foarte greu de suportat. Baie terapeutică - medicina populară recomandă băile complecte cu extract de valeriană obținut astfel: o mână de plantă (aproximativ 50 g) se pune la macerat în 2 litri de apă la temperatura camerei pentru 8-10 ore, apoi preparatul se strecoară,

1437


maceratul rezultat punându-se deoparte, apoi planta rămasă se pune cu alți 2 litri de apă clocotită și se lasă până se răcește, după care se filtrează. În final se combină cele două lichide care se pun în cada de baie la 39-40 m grade. Baia durează 10-15 minute, după care se usucă puțin prin tamponare cu prosopul și se introduce omul în pat cel puțin 30 de minute. Ajută la toate afecțiunile nervoase. Acțiune farmacologică: sedativ al sistemului nervos, producând o întărire a procesului de inhibiție corticală. Sedativ în hiperexcitabilitate nervoasă, mai ales la femei și copii. Adjuvant al tratamentului cu bromuri. Folosit în nevroze cardiace sau digestive. Administrare: adulți- 0,5 g-5 g pe zi, copii0,10 g pe an de vârstă. Precauții: folosirea excesivă poate determina starea de lentoare mentală și somnolență diurnă excesivă. În cazul sarcinii sau în alăptare se va evita folosirea ei. De asemenea nu este bine să se ia cu alte medicamente concomitent. În cazul consumului abuziv pot apare rareori dureri de cap minore, disconfort la nivelul stomacului, bătăi de inimă anormale sau chiar insomnie. Combinații: se poate asocia cu drojdie de hamei, balsam de lămâie, Kava (Piper methysticum), pasiflora, sunătoare, pentru a-i mări puterea. Extern: Cataplasmă: planta se macină fin apoi se umezește cu apă caldă și se pune pe un tifon care se aplică extern pe locul afectat. Mod de administrare pe afecțiuni: Amețeli - 1 vârf de cuțit de praf se va pune în gură sub limbă și se ține pentru 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se poate lua de 3 ori pe zi în diferite tratamente. Se ia înaintea meselor cu 15 minute. Angoase - medicina populară recomandă băile complecte cu extract de valeriană obținut astfel: o mână de plantă (aproximativ 50 g) se pune la macerat în 2 litri de apă la temperatura camerei pentru 8-10 ore, apoi preparatul se strecoară, maceratul rezultat punându-se deoparte, apoi planta rămasă se pune cu alți 2 litri de apă clocotită și se lasă până se răcește, după care se filtrează. În final se combi-

nă cele două lichide care se pun în cada de baie la 39-40 m grade. Baia durează 10-15 minute, după care se usucă puțin prin tamponare cu prosopul și se introduce omul în pat cel puțin 30 de minute. Ajută la toate afecțiunile nervoase. Angină pectorală - un studiu făcut în China arată că tratamentul cu valeriană a avut efecte benefice pentru 88% din pacienții supuși testului. Se administrează de 3 ori pe zi câte 1 linguriță de tinctură, în cure de 40 de zile cu 7-10 zile de pauză. Valeriana reduce semnificativ frecvența și intensitatea crizelor de angină pectorală, îmbunătățind activitatea inimii (acțiune pusă în evidență prin analizarea evoluției electrocardiogramelor celor testați). Anxietate - se va folosi de 3 sau mai multe ori pe zi, inclusiv înainte de culcare. Valeriana este alături de Kava (kava-kava) cel mai bun remediu natural contra anxietății. Rezultatele cele mai evidente apar după 4 săptămâni de tratament. Tratamentul se face timp de 2 luni urmat de o pauză de 14 zile, după care se poate relua. Are efecte similare ca intensitate cu cele ale medicamentelor anxolitice de intensitate slabă și medie, dar fără efectele adverse majore ale acestora. Aritmie extrasistolică - cu ajutorul valerianei se tratează în mod special tulburările cardiace care apar pe fond de stres și de anxietate. Un studiu efectuat în SUA, a demonstrat că administrarea de valeriană, câte 30 de picături de tinctură de 3 ori pe zi, diminuează rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, în special a aritmiei și ischemiei cardiace. De asemenea administrarea va cu ajutorul valerianei se tratează în mod special tulburările cardiace care apar pe fond de stres și de anxietate. Un studiu efectuat în SUA, a demonstrat că administrarea de valeriană, câte 30 de picături de tinctură de 3 ori pe zi, diminuează rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, în special a aritmiei și ischemiei cardiace. De asemenea administrarea valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres. Astenie - se recomandă o cură de 15-30 de zile cu valeriană pentru pacienții ce duc lipsă de exercițiu fizic ori mintal, precum și pentru cei care nu au parte de o relaxare adecvată, manifestând din această cauză stres asociat cu depresie și astenie. Se administrează câte 1-2 căni de ceai sau tinctură.

1438


Astm - 1 vârf de cuțit de praf se va pune în gură sub limbă și se ține pentru 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se poate lua de 3 ori pe zi în diferite tratamente. Se ia înaintea meselor cu 15 minute. Balonare - valeriana are calități relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficientă în colici și în spasme intestinale. Se administrează sub formă de ceai câte 2 căni pe zi. Tratamentul durează 3-7 zile. Se poate asocia și cu alte plante medicinale. Boli cronice de piele planta se macină fin apoi se umezește cu apă caldă și se pune pe un tifon care se aplică extern pe locul afectat. Cardiopatie ischemică - cu ajutorul valerianei se tratează în mod special tulburările cardiace care apar pe fond de stres și de anxietate. Un studiu efectuat în SUA, a demonstrat că administrarea de valeriană, câte 30 de picături de tinctură de 3 ori pe zi, diminuează rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, în special a aritmiei și ischemiei cardiace. De asemenea administrarea va cu ajutorul valerianei se tratează în mod special tulburările cardiace care apar pe fond de stres și de anxietate. Un studiu efectuat în SUA, a demonstrat că administrarea de valeriană, câte 30 de picături de tinctură de 3 ori pe zi, diminuează rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, în special a aritmiei și ischemiei cardiace. De asemenea administrarea valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres. Ciclu menstrual abundent dureros - 1 vârf de cuțit de praf se va pune în gură sub limbă și se ține pentru 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se poate lua de 3 ori pe zi în diferite tratamente. Se ia înaintea meselor cu 15 minute. Colici stomacale de natură nervoasă - valeriana are calități relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficientă în colici și în spasme intestinale. Se administrează sub formă de ceai câte 2 căni pe zi. Tratamentul durează 3-7 zile. Se poate asocia și cu alte plante medicinale. Colon iritabil - se face un amestec în părți egale de valeriană și fenicul. Se administrează câte o jumătate de linguriță din acest amestec, de 4 ori pe zi, în cure de câte 2 săptămâni urmate de o pauză de 7 zile după care se poate relua din nou acest tratament.

Contracții spasmodice nervoase - valeriana are calități relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficientă în colici și în spasme intestinale. Se administrează sub formă de ceai câte 2 căni pe zi. Tratamentul durează 3-7 zile. Se poate asocia și cu alte plante medicinale. - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se acoperă și se lasă de seara până dimineața când se consumă după strecurare. Este utilă în dismenoreei și alte dureri. Decoct: -Pentru calmarea diferitelor dureri se face un ceai din 2 linguri de rădăcini fierte pentru 5 minute la 250 ml apă. Se strecoară și apoi se aplică compresă pe locul dureros extern sau se ia intern cu înghițituri mici până la calmarea durerii. Concomitent extern se poate pune compresă caldă. Convulsii febrile la copii - medicina populară recomandă băile complecte cu extract de valeriană obținut astfel: o mână de plantă (aproximativ 50 g) se pune la macerat în 2 litri de apă la temperatura camerei pentru 8-10 ore, apoi preparatul se strecoară, maceratul rezultat punându-se deoparte, apoi planta rămasă se pune cu alți 2 litri de apă clocotită și se lasă până se răcește, după care se filtrează. În final se combină cele două lichide care se pun în cada de baie la 39-40 m grade. Baia durează 10-15 minute, după care se usucă puțin prin tamponare cu prosopul și se introduce omul în pat cel puțin 30 de minute. Ajută la toate afecțiunile nervoase. Crampe menstruale - se administrează o doză șoc, de 2 lingurițe de tinctură de valeriană, care are efect rapid antispastic și sedativ. Suplimentar, se pot face băi fierbinți cu valeriană la membrele inferioare, deoarece substanțele din valeriană ajută la circulația sangvină periferică cu efecte antispastice și calmante rapide. Crampe musculare - valeriana are calități relaxante asupra mușchilor. Se administrează, atunci când este nevoie, câte 1-2 căni de ceai pe zi pe o perioadă nu mai lungă de 3 zile. Este eficientă în combaterea contracturii musculare dureroase, care apare datorită supraefortului fizic, și mai ales, datorită încordării psihice. Crampe stomacale - se administrează ceai de valeriană câte 1 cană care se bea în reprize, pe par-

1439


cursul unei zile. Este eficientă în combaterea contracturii musculare dureroase, care apare datorită supraefortului. Se face un tratament de 12 zile cu pauză de 5-10 zile. Se folosește conjunctural, în perioada de stres intens, substanțele active din valeriană intervenind la nivelul creierului, pentru eliberarea unor substanțe (neuro-transmițători) care induc stări de calm, mulțumire, relaxare. De asemenea are efect sedativ, ajutând la diminuarea durerilor gastrice. - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se acoperă și se lasă de seara până dimineața când se consumă după strecurare. Este utilă în dismenoreei și alte dureri. Decoct: - Pentru calmarea diferitelor dureri se face un ceai din 2 linguri de rădăcini fierte pentru 5 minute la 250 ml apă. Se strecoară și apoi se aplică compresă pe locul dureros extern sau se ia intern cu înghițituri mici până la calmarea durerii. Concomitent extern se poate pune compresă caldă. Crize astmatice (mai ales apărute pe fondul stresului psihic) - 1 vârf de cuțit de praf se va pune în gură sub limbă și se ține pentru 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se poate lua de 3 ori pe zi în diferite tratamente. Se ia înaintea meselor cu 15 minute. Depresie - se recomandă o cură de 15-30 de zile cu valeriană pentru pacienții ce duc lipsă de exercițiu fizic ori mintal, precum și pentru cei care nu au parte de o relaxare adecvată, manifestând din această cauză stres asociat cu depresie și astenie. Se administrează câte 1-2 căni de ceai sau tinctură. Diabet - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se acoperă și se lasă de seara până dimineața când se consumă după strecurare. Este utilă în dismenoreei și alte dureri. Diaree - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se acoperă și se lasă de seara până dimineața când se consumă după strecurare. Este utilă în dismenoreei și alte dureri. Dismenoree - valeriana are calități relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficientă în colici și în spasme intestinale. Se administrează sub formă de ceai câte 2 căni pe zi. Tratamentul durează 3-7 zile. Se poate asocia și cu alte plante medicinale.

Dureri de cap de natură nervoasă - se recomandă o cură de 15-30 de zile cu valeriană pentru pacienții ce duc lipsă de exercițiu fizic ori mintal, precum și pentru cei care nu au parte de o relaxare adecvată, manifestând din această cauză stres asociat cu depresie și astenie. Se administrează câte 1-2 căni de ceai sau tinctură. - 1 vârf de cuțit de praf se va pune în gură sub limbă și se ține pentru 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se poate lua de 3 ori pe zi în diferite tratamente. Se ia înaintea meselor cu 15 minute. Ejaculare precoce - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se acoperă și se lasă de seara până dimineața când se consumă după strecurare. Este utilă în dismenoreei și alte dureri. Decoct: - Pentru calmarea diferitelor dureri se face un ceai din 2 linguri de rădăcini fierte pentru 5 minute la 250 ml apă. Se strecoară și apoi se aplică compresă pe locul dureros extern sau se ia intern cu înghițituri mici până la calmarea durerii. Concomitent extern se poate pune compresă caldă. Epilepsie - 1 vârf de cuțit de praf se va pune în gură sub limbă și se ține pentru 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se poate lua de 3 ori pe zi în diferite tratamente. Se ia înaintea meselor cu 15 minute. Febră intermitentă - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se acoperă și se lasă de seara până dimineața când se consumă după strecurare. Este utilă în dismenoreei și alte dureri. Fermentații gastrice și intestinale - valeriana are calități relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficientă în colici și în spasme intestinale. Se administrează sub formă de ceai câte 2 căni pe zi. Tratamentul durează 3-7 zile. Se poate asocia și cu alte plante medicinale. Gastrite care apar pe fond de stres, de suprasolicitare nervoasă - se administrează ceai de valeriană câte 1 cană care se bea în reprize, pe parcursul unei zile. Este eficientă în combaterea contracturii musculare dureroase, care apare datorită supraefortului. Se face un tratament de 12 zile cu pauză de 5-10 zile. Se folosește conjunctural, în perioada de stres intens, substanțele active din valeriană intervenind la nivelul creierului, pentru eli-

1440


berarea unor substanțe (neuro-transmițători) care induc stări de calm, mulțumire, relaxare. De asemenea are efect sedativ, ajutând la diminuarea durerilor gastrice. Hiperexcitabilitate nervoasă în special la femei și copii - medicina populară recomandă băile complecte cu extract de valeriană obținut astfel: o mână de plantă (aproximativ 50 g) se pune la macerat în 2 litri de apă la temperatura camerei pentru 8-10 ore, apoi preparatul se strecoară, maceratul rezultat punându-se deoparte, apoi planta rămasă se pune cu alți 2 litri de apă clocotită și se lasă până se răcește, după care se filtrează. În final se combină cele două lichide care se pun în cada de baie la 39-40 m grade. Baia durează 10-15 minute, după care se usucă puțin prin tamponare cu prosopul și se introduce omul în pat cel puțin 30 de minute. Ajută la toate afecțiunile nervoase. Hiperexcitație sexuală - se recomandă o cură de 15-30 de zile cu valeriană pentru pacienții ce duc lipsă de exercițiu fizic ori mintal, precum și pentru cei care nu au parte de o relaxare adecvată, manifestând din această cauză stres asociat cu depresie și astenie. Se administrează câte 1-2 căni de ceai sau tinctură. Hipertiroidie - 1 vârf de cuțit de praf se va pune în gură sub limbă și se ține pentru 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se poate lua de 3 ori pe zi în diferite tratamente. Se ia înaintea meselor cu 15 minute. Hipermenoree (ciclu menstrual foarte abundent) - valeriana are calități relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficientă în colici și în spasme intestinale. Se administrează sub formă de ceai câte 2 căni pe zi. Tratamentul durează 3-7 zile. Se poate asocia și cu alte plante medicinale. Hipertensiune - cu ajutorul valerianei se tratează în mod special tulburările cardiace care apar pe fond de stres și de anxietate. Un studiu efectuat în SUA, a demonstrat că administrarea de valeriană, câte 30 de picături de tinctură de 3 ori pe zi, diminuează rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, în special a aritmiei și ischemiei cardiace. De asemenea administrarea va cu ajutorul valerianei se tratează în mod special tulburările cardiace care apar pe fond de stres și de anxietate. Un stu-

diu efectuat în SUA, a demonstrat că administrarea de valeriană, câte 30 de picături de tinctură de 3 ori pe zi, diminuează rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, în special a aritmiei și ischemiei cardiace. De asemenea administrarea valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres. Insomnie - 1 linguriță de rădăcină se pune la 250 ml apă și se fierbe pentru 5 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni. Se poate folosi și tinctura care există la toate magazinele naturiste, caz în care se vor lua câte 10 picături diluate cu ceai, apă, etc. Acesta este cel mai puternic remediu. Rădăcina de Valeriană este eficientă pentru inducerea somnului. Însă substanțele care asigură liniștirea, calmarea se evaporă chiar și la temperaturi relativ scăzute. Astfel, dacă fierbeți rădăcina de Valeriană, cum ați face în general cu alte rădăcini, se pierde o mare parte din efect. Prin urmare rădăcina de Valeriană trebuie lăsată în apă călduță timp de o zi. Apoi rădăcina se mărunțește într-un blender, se acoperă cu apă pentru a forma un terci și se lasă așa o zi. După trecerea acestui timp, amestecul trebuie stors printr-o pânză de muselină. O ceașcă micuță consumată cu 30 minute înainte de culcare face minuni, o senzație de calmare putând fi resimțită în tot corpul. Uneori primele efecte apar abia după 2-3 săptămâni de tratament. Valeriana acționează diferit în funcție de dozaj dar și pe baza carecteristicilor personale ale oamenilor. În țări cum ar fi Germania, Elveția, Franța sau Belgia, este recunoscută oficial, de către forurile medicale, ca somnifer. Se administrează sub formă de pulbere: se ia o linguriță rasă de plantă, cu 15-30 minute înainte de culcare, pe stomacul gol cu puțină apă. Tratamentul se face 3 săptămâni la rând, după care se ține o pauză de 4-5 zile și se poate relua. Este recomandat în cazul persoanelor hiper- excitabile, care adorm cu dificultate sau care au un somn extrem de ușor și se trezesc la cel mai mic stimul, ori chiar fără un stimul aparent. La persoanele foarte excitabile cu o mare energie, doza se poate dubla. Are calități sedative. Induce somnul, liniștește sistemul nervos și are efecte antispasmodice. Are de asemenea și efecte anticonvulsivante. Tinctura de Valeriană are efectul cel mai rapid și

1441


cel mai intens- Valeriana este utilizată în medicină datorită efectului său calmant, sedativ. Este unul dintre cele mai eficiente remedii contra insomniei, anxietății, tulburărilor emoționale și uneori ameliorează chiar și crampele menstruale. Se recomandă administrarea sub formă de tinctură (30-60 picături) cu o oră înainte de culcare, însă și 10-15 picături pot fi suficiente dacă problemele nu sunt prea grave). De asemenea se pot folosi pulbere sau tablete, cu mențiunea că, dacă vreți să aibă efect, pulberea trebuie consumată numai proaspătă, până la maximum zece zile, altfel i se alterează proprietățile. Insomnii persistente - se folosește 2-4 săptămâni zilnic pentru a se permanentiza efectul. Valeriana nu intervine în ciclul normal de somn. Într-un studiu german efectuat în 2001 se afirma următoarele: „multe plante și remedii naturale pot fi recomandate contra insomniei, însă în cazul valerianei eficiența poate fi garantată“. Într-adevăr nenumărate teste clinice făcute pe pacienți de toate vârstele și care sufereau de diferite tulburări de somn, au dovedit eficiența valerianei ca sedativ și somnifer. Administrarea tincturii de valeriană înlătură dificultatea în a adormi, micșorează semnificativ procentul de treziri nocturne, favorizează apariția fazei de somn profund fără vise (etapa cea mai odihnitoare a somnului). Cu alte cuvinte valeriana ajută la mărirea perioadei de somn și foarte important- îmbunătățește calitatea acestuia. Se fac tratamente de câte 6 săptămâni, în care se administrează seara la ora 19 și apoi înainte de culcare, câte 1 linguriță de tinctură, diluată cu apă. Efectele evidente de îmbunătățire a somnului apar după 3 săptămâni de administrare, în cazul valerianei efectul fiind cumulativ. Insomnie la persoanele apăsate de gânduri negre sau obsesii - se folosește 2-4 săptămâni zilnic pentru a se permanentiza efectul. Valeriana nu intervine în ciclul normal de somn. Într-un studiu german efectuat în 2001 se afirma următoarele: „multe plante și remedii naturale pot fi recomandate contra insomniei, însă în cazul valerianei eficiența poate fi garantată“. Într-adevăr nenumărate teste clinice făcute pe pacienți de toate vârstele și care sufereau de diferite tulburări de somn, au dovedit

eficiența valerianei ca sedativ și somnifer. Administrarea tincturii de valeriană înlătură dificultatea în a adormi, micșorează semnificativ procentul de treziri nocturne, favorizează apariția fazei de somn profund fără vise (etapa cea mai odihnitoare a somnului). Cu alte cuvinte valeriana ajută la mărirea perioadei de somn și foarte important- îmbunătățește calitatea acestuia. Se fac tratamente de câte 6 săptămâni, în care se administrează seara la ora 19 și apoi înainte de culcare, câte 1 linguriță de tinctură, diluată cu apă. Efectele evidente de îmbunătățire a somnului apar după 3 săptămâni de administrare, în cazul valerianei efectul fiind cumulativ. Isterie - valeriana are calități relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficientă în colici și în spasme intestinale. Se administrează sub formă de ceai câte 2 căni pe zi. Tratamentul durează 3-7 zile. Se poate asocia și cu alte plante medicinale. Migrenă - medicina populară recomandă băile complecte cu extract de valeriană obținut astfel: o mână de plantă (aproximativ 50 g) se pune la macerat în 2 litri de apă la temperatura camerei pentru 8-10 ore, apoi preparatul se strecoară, maceratul rezultat punându-se deoparte, apoi planta rămasă se pune cu alți 2 litri de apă clocotită și se lasă până se răcește, după care se filtrează. În final se combină cele două lichide care se pun în cada de baie la 39-40 m grade. Baia durează 10-15 minute, după care se usucă puțin prin tamponare cu prosopul și se introduce omul în pat cel puțin 30 de minute. Ajută la toate afecțiunile nervoase. Nevralgiile - pot fi calmate cu tinctură de Valeriană pusă pe un tampon de vată și aplicată local, până la trecerea durerii. Se aplică de câte ori este nevoie. Nevroze cardiace sau digestive - cu ajutorul valerianei se tratează în mod special tulburările cardiace care apar pe fond de stres și de anxietate. Un studiu efectuat în SUA, a demonstrat că administrarea de valeriană, câte 30 de picături de tinctură de 3 ori pe zi, diminuează rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, în special a aritmiei și ischemiei cardiace. De asemenea administrarea va cu ajutorul valerianei se tratează în mod special tulburările cardiace care apar pe fond de stres

1442


și de anxietate. Un studiu efectuat în SUA, a demonstrat că administrarea de valeriană, câte 30 de picături de tinctură de 3 ori pe zi, diminuează rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, în special a aritmiei și ischemiei cardiace. De asemenea administrarea valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres. Nevroze de diferite etiologii - valeriana are calități relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficientă în colici și în spasme intestinale. Se administrează sub formă de ceai câte 2 căni pe zi. Tratamentul durează 3-7 zile. Se poate asocia și cu alte plante medicinale. Nimfomania - poate fi ținută în frâu cu ajutorul infuziei de Valeriană. 1 linguriță de rădăcină mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma în cursul zilei sau doar seara la culcare. Palpitații cardiace - cu ajutorul valerianei se tratează în mod special tulburările cardiace care apar pe fond de stres și de anxietate. Un studiu efectuat în SUA, a demonstrat că administrarea de valeriană, câte 30 de picături de tinctură de 3 ori pe zi, diminuează rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, în special a aritmiei și ischemiei cardiace. De asemenea administrarea va cu ajutorul valerianei se tratează în mod special tulburările cardiace care apar pe fond de stres și de anxietate. Un studiu efectuat în SUA, a demonstrat că administrarea de valeriană, câte 30 de picături de tinctură de 3 ori pe zi, diminuează rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, în special a aritmiei și ischemiei cardiace. De asemenea administrarea valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres. Pubertate prematură - 1 vârf de cuțit de praf se va pune în gură sub limbă și se ține pentru 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se poate lua de 3 ori pe zi în diferite tratamente. Se ia înaintea meselor cu 15 minute. Se poate asocia și cu alte tratamente în funcție de simptome. Reumatism - Pentru calmarea diferitelor dureri se face un ceai din 2 linguri de rădăcini fierte pentru 5 minute la 250 ml apă. Se strecoară și apoi se aplică compresă pe locul dureros extern sau se ia intern cu înghițituri mici până la calmarea durerii. Concomitent extern se poate pune compresă caldă.

Sciatică - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se acoperă și se lasă de seara până dimineața când se consumă după strecurare. Este utilă în dismenoreei și alte dureri. Decoct: - Pentru calmarea diferitelor dureri se face un ceai din 2 linguri de rădăcini fierte pentru 5 minute la 250 ml apă. Se strecoară și apoi se aplică compresă pe locul dureros extern sau se ia intern cu înghițituri mici până la calmarea durerii. Concomitent extern se poate pune compresă caldă. Sindrom premenstrual - se face tratament de o săptămână cu tinctură de valeriană, din care se iau câte 2-3 lingurițe pe zi. Tratamentul începe cu aproximativ 5 zile înaintea menstruației și se prelungește până în a doua zi a ciclului menstrual. Înlătură stările de iritare și de excitabilitate nervoasă, diminuează durerile de s-n, durerile din zona ovarelor, senzația de tensiune sau de greutate în bazin. Spasme de diferite etiologii - valeriana are calități relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficientă în colici și în spasme intestinale. Se administrează sub formă de ceai câte 2 căni pe zi. Tratamentul durează 3-7 zile. Se poate asocia și cu alte plante medicinale. Spasme uterine - se face tratament de o săptămână cu tinctură de valeriană, din care se iau câte 2-3 lingurițe pe zi. Tratamentul începe cu aproximativ 5 zile înaintea menstruației și se prelungește până în a doua zi a ciclului menstrual. Înlătură stările de iritare și de excitabilitate nervoasă, diminuează durerile de s-n, durerile din zona ovarelor, senzația de tensiune sau de greutate în bazin. Spasme gastrointestinale - valeriana are calități relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficientă în colici și în spasme intestinale. Se administrează sub formă de ceai câte 2 căni pe zi. Tratamentul durează 3-7 zile. Se poate asocia și cu alte plante medicinale. Stări de excitație și nervozitate - se recomandă o cură de 15-30 de zile cu valeriană pentru pacienții ce duc lipsă de exercițiu fizic ori mintal, precum și pentru cei care nu au parte de o relaxare adecvată, manifestând din această cauză stres asociat cu depresie și astenie. Se administrează câte 1-2 căni de ceai sau tinctură.

1443


Sughiț - valeriana are calități relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficientă în colici și în spasme intestinale. Se administrează sub formă de ceai câte 2 căni pe zi. Tratamentul durează 3-7 zile. Se poate asocia și cu alte plante medicinale. Tabagism - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se acoperă și se lasă de seara până dimineața când se consumă după strecurare. Este utilă în dismenoreei și alte dureri. Tahicardie - cu ajutorul valerianei se tratează în mod special tulburările cardiace care apar pe fond de stres și de anxietate. Un studiu efectuat în SUA, a demonstrat că administrarea de valeriană, câte 30 de picături de tinctură de 3 ori pe zi, diminuează rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, în special a aritmiei și ischemiei cardiace. De asemenea administrarea va cu ajutorul valerianei se tratează în mod special tulburările cardiace care apar pe fond de stres și de anxietate. Un studiu efectuat în SUA, a demonstrat că administrarea de valeriană, câte 30 de picături de tinctură de 3 ori pe zi, diminuează rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, în special a aritmiei și ischemiei cardiace. De asemenea administrarea valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres. Ticuri - 1 vârf de cuțit de praf se va pune în gură sub limbă și se ține pentru 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se poate lua de 3 ori pe zi în diferite tratamente. Se ia înaintea meselor cu 15 minute. Tremurături de diferite etiologii - medicina populară recomandă băile complecte cu extract de valeriană obținut astfel: o mână de plantă (aproximativ 50 g) se pune la macerat în 2 litri de apă la temperatura camerei pentru 8-10 ore, apoi preparatul se strecoară, maceratul rezultat punându-se deoparte, apoi planta rămasă se pune cu alți 2 litri de apă clocotită și se lasă până se răcește, după care se filtrează. În final se combină cele două lichide care se pun în cada de baie la 39-40 m grade. Baia durează 10-15 minute, după care se usucă puțin prin tamponare cu prosopul și se introduce omul în pat cel puțin 30 de minute. Ajută la toate afecțiunile nervoase. Tulburări cardiace - cu ajutorul valerianei se tratează în mod special tulburările cardiace care

apar pe fond de stres și de anxietate. Un studiu efectuat în SUA, a demonstrat că administrarea de valeriană, câte 30 de picături de tinctură de 3 ori pe zi, diminuează rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, în special a aritmiei și ischemiei cardiace. De asemenea administrarea va cu ajutorul valerianei se tratează în mod special tulburările cardiace care apar pe fond de stres și de anxietate. Un studiu efectuat în SUA, a demonstrat că administrarea de valeriană, câte 30 de picături de tinctură de 3 ori pe zi, diminuează rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, în special a aritmiei și ischemiei cardiace. De asemenea administrarea valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres. Tulburări de menopauză - se face tratament de o săptămână cu tinctură de valeriană, din care se iau câte 2-3 lingurițe pe zi. Tratamentul începe cu aproximativ 5 zile înaintea menstruației și se prelungește până în a doua zi a ciclului menstrual. Înlătură stările de iritare și de excitabilitate nervoasă, diminuează durerile de s-n, durerile din zona ovarelor, senzația de tensiune sau de greutate în bazin. Tulburări hormonale la pubertate - valeriana are calități relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficientă în colici și în spasme intestinale. Se administrează sub formă de ceai câte 2 căni pe zi. Tratamentul durează 3-7 zile. Se poate asocia și cu alte plante medicinale. Tuse nervoasă Urticarie - Pentru calmarea diferitelor dureri sau mâncărimi se face un ceai din 2 linguri de rădăcini fierte pentru 5 minute la 250 ml apă. Se strecoară și apoi se aplică compresă pe locul dureros extern sau se ia intern cu înghițituri mici până la calmarea durerii. Concomitent extern se poate pune compresă caldă. Viermi intestinali - 1 vârf de cuțit de praf se va pune în gură sub limbă și se ține pentru 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se poate lua de 3 ori pe zi în diferite tratamente. Se ia înaintea meselor cu 15 minute. Vomă - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se acoperă și se lasă de seara până dimineața când se consumă după strecurare. Este utilă în dismenoreei și alte dureri.

1444


VALERIANA MONTANĂ

Valeriana montana Fam. Valerianaceae. Denumiri populare: orbalț de lângă ape. În tradiția populară: frunzele plantei se foloseau local contra orbalțului (erizipel). Se puneau crude ori se fierbeau, iar cu decoct se făceau spălături, iar resturile se legau. Compoziție chimică: ulei eteric (2%), pinen, acid valerianic, acid malic, tanin, diverși alcaloizi, rezine, amidon, săruri minerale, etc. Acțiune farmacologică: are acțiune liniștitoare sau sedativă asupra sistemului nervos, antispasmodică, acționează asupra tubului digestiv, tonic general, calmează palpitațiile inimii. Se folosește ca și valeriana.

1445


Are virtuți calmante. Este afrodiziac: vanilina, substanța principală pe care o conține vanilia este asemănătoare cu transmițătorii sexuali ai omului. Se spune că odinioară femeile indiene din America de Nord își masau trupurile cu batoane de vanilie. Indienii din America mai credeau că ajută și în cazul oboselii nervoase și fizice. Înviorează și produce bună dispoziție: vanilia stimulează producerea serotoninei, hormonul fericirii. Industrie: folosită pentru uleiuri aromate și loțiuni parfumate. Alimentație: este pusă în biscuiți, budinci, înghețată, prăjituri, iaurturi, salată de fructe, cereale, compoturi și alte dulciuri. Preparare și administrare: Tinctură: 4 sau 5 bețigașe de vanilie se taie mărunt și se amestecă cu alcool de 70o . Se acoperă vasul și se lasă timp de 10 zile într-un loc cald. Nu se strecoară în alt vas. Se iau câteva picături pe stomacul gol, de mai multe ori pe zi.

VANILIA

Vanilla planifolia, Vanilla pompona Fam. Orchidaceae. Descriere: este o plantă tropicală, originară din America Centrală. Este o liană agățătoare, cu tulpini lungi până la 100 m, lemnoase, care se fixează de arborii din pădurea tropicală, planta ajungând, în cele din urmă, să se hrănească în mod parazit, iar rădăcina „vrejului“ de vanilie se atrofiază. Florile vaniliei au culoare albă. Fructul este o capsulă alungită, sub forma unei păstăi, în care se află vanilina. Aceasta va ajunge la mirosul și calitățile de mirodenie numai dacă fructul este supus fermentației. Recoltare: pentru preparate terapeutice se culeg fructele. Compoziție chimică: vanilozidă, piperonal. Acțiune farmacologică: tonic, stimulativ și afrodiziac. Tonifică activitatea gastro-intestinală, intensifică activitatea bilei, impulsionează activitatea rinichilor și a căilor urinare, fiind, totodată, și un dezinfectant activ. Este cunoscută și ca depurativ pentru căile respiratorii, îmbunătățind funcționarea acestora. 1446


VARZA ALBĂ

Brasica oleracea var. capitata Fam. Cruciferae. Denumiri populare: broazbe, curechi, curechi căpățână, curechi creț, curechi de iarnă, curechi de murat, varză albă, varză căpățână, varză creață, varză de grădină, varză de iarnă. În tradiția populară: frunzele plantei opărite sau murate, se puneau pe opăreli, arsuri și degerături. În nordul Moldovei, frunza murată se ungea cu untură de iepure și apoi se punea pe degerături. În Oltenia, femeile puneau frunze de varză acră pe piept, după nașteri, ca să le vină laptele. Moarea de varză se lua când nu mergea stomacul, contra constipației. De tuberculoză în nordul Moldovei se luau 40 semințe de varză. Într-o luni dimineața, înainte de răsăritul soarelui, se scula bolnavul din pat, se ducea în pragul ușii și I se dădea câte o ceașcă, pe nemâncate, 20 semințe pisate bine. Miercuri dimineața I se dădeau 9 fire de semințe, vineri 7 fire, iar restul duminica dimineața. O sămânță din cele 40, baba o făcea pierdută. Pentru râie se folosea moarea fiartă cu care se spălau bolnavii pe tot trupul, să o scoată afară, înainte de a se unge cu alifie de pucioasă sau cu altă alifie. Moarea de varză, cu piper pisat, usturoi de toamnă, hrean ras și zgură de funingini pisată, amestecată cu oțet tare, se punea 2 zile lângă foc, apoi se dădea vitelor care aveau gălbează, câte o linguriță, timp de 8 zile.

Zeama de varză se fierbea cu găinaț de găină și se spălau cu ea caii care aveau râie. Compoziție chimică: amidon, protide, rezine, lipide, glucide, sulfat de potasiu, oxizi de diferite substanțe minerale (calciu, fosfor, fier, etc), vitaminele A, B1, B2, B3, C, E, K, P, PP, provitamina A (beta-caroten). Este bogat în feculă verde, albumină vegetală, un complex de elemente fitoncide și acizi organici, rășini, extract gumos, extract solubil în apă, nitrat de potasiu, seleniu mineral, oxid de fier și sulf. În ciuda vechimii ei ca leac popular, varza a început să fie cercetată de oamenii de știință abia în ultimii 15 ani, când aparatura de laborator, tot mai sofisticată a permis identificarea în frunzele sale a unor substanțe cu proprietăți antitumorale, antioxidante și antiinflamatoare excepționale. Acțiune farmacologică: este denumită medicul celor săraci fiind utilă la foarte multe afecțiuni. Poate trata boli foarte grave sub formă de suc proaspăt. Prin fierbere își pierde proprietățile. Este anticancerigenă, antiinflamatoare, antiseptică, cicatrizantă. Vitaminizată, energizantă, acțiune puternic detoxifiantă. Era socotită un adevărat panaceu universal. Lubrifiază intestinele, oprește tusea. Anticanceroasă, antidiareică, analgezică, antianemică, Antihelmitică, antihemoragică, antiinflamatorie, aperitivă, antiseptică, cicatrizantă, depurativă, decongestionantă, digestivă, diuretică, energizantă, emolientă, galactogogă, hipoglicemiantă, laxativă, pectorală, reechilibrantă, remineralizant, reechilibrant general (prin creșterea nivelului de vitamine și enzime), antianemic, reconstituantă, remineralizantă, sedativă, vitaminizantă, vermifugă. Prin conținutul de fier și cupru ajută la fixarea calciului. După cum au demonstrat specialiștii germani de la laboratorul de farmaceutică al Universității din Koln, în varza albă există o cantitate de vitamina C apropiată de cea a citricelor, doză ce nu se diminuează nici atunci când leguma este fiartă, pentru a fi gătită. Compoziția acestei legume face din ea un rebutabil medicament și energizant natural. De asemenea conține vitamina U care este un antiulceros rebutabil și care se poate lua chiar și din frunza de varză fiartă.

1447


Studiile statistice realizate pe la începutul anilor 90 au pus în evidență un lucru uimitor, populațiile la care varza este aliment tradițional, fiind consumată murată sau crudă în mari cantități se bucură de o neobișnuită imunitate la o multitudine de forme ale bolii canceroase. Indolii anihilează efectul unor estrogeni care pot declanșa creșteri tumorale în celulele sensibile la estrogeni. Sulforafanul stimulează celulele pentru a produce enzime care să lupte împotriva cancerului. Un conținut ridicat de fibră util pentru prevenirea cancerului de colon și rect. Toți antioxidanții inclusiv vitamina C, E și betacarotenul previn apariția cancerului și a afecțiunilor coronare din organism, mai ales dacă se consumă crudă sau sub formă de suc. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: abcese, acnee, adenite, adenom de prostată, afecțiuni dermatologice, afecțiuni digestive, afecțiuni ale gambelor, afecțiuni hepatice, afecțiuni pulmonare, afecțiuni renale, afecțiuni tiroidiene, afecțiuni vasculare, afecțiunile vezicii urinare, afonie, alcoolism (zilnic 600 ml), amigdalită, anemie acută, angină, antrax, arsuri, arsuri de gravitate mică și medie, arsuri solare, arterită, artrită, artritism, astenie, ascită, astm bronhic, ateroscleroză, boala canceroasă, boli de ficat în general, bronșite cronice, calculi urinari, cangrene, cardiace (afecțiuni), cancer, cancer de colon sau rect, cancer gastric, cancer de piele, cancer la gât, cancer intern cu orice localizare, cancerul vezicii urinare, cancerul de prostată, cancerul de sân, cancerul pulmonar, cancer uterin, catar, catar pulmonar, cataractă, cefalee, celulită, cianoza tegumentelor, ciroză, ciroze ascitice, colici nefritice, colici ulceroase, colite, congestie cerebrală, constipație, contuzii, cruste de lapte, degerături, demineralizare, depresii fizice și psihice, diabet zaharat, diaree, digestie anevoioasă, disfuncții biliare, dismenoree, dispepsii hepatobiliare, dureri diferite, dureri de ficat, dureri de gât, dureri reumatice, degerături, dureri musculare, eczeme infecțioase, eczeme uscate, edeme, enterită, entorse, eructații (râgâieli), febră, febră tifoidă, fibroame, flebite, flegmoane, furuncule, gastrite, gastrite hiperacide, greață, gripă, gută, guturai, helmintoză,

hemoragii, hemoroizi, hepatită, higromă (inflamarea seroaselor de la nivelul coatelor), hipertensiune arterială, îmbătrânire, impetigo, infecții intestinale, infecții externe, infecții fungice, infecții respiratorii, inflamații diverse inclusiv în gură și gât, insolații, insomnie, înțepături de insecte, junghiuri, laringită, litiaze urinare, lumbago, luxații, menopauză, metrite, migrene, mușcături de animale, necroză, nefrită, negi, nervozitate, nevralgie, nevralgie facială, nevralgie gutoasă, nevralgie reumatismală, nevralgie sciatică, nevroză astenică, obezitate, oligurie, oxiuri, panarițiu, paraziți intestinali, parazitoze, pete roșii, piele îmbătrânită, pirozis, plăgi greu vindecabile, pletoră, pleurezie, pleurită, polipi intestinali, prostatită, prurit, psoriazis, răgușeală, râie, rahitism, răni care se vindecă greu, retenție urinară, sarcină, scabie (râie), sciatică, scorbut, seboree, senescență, sifilis, sinuzită, stări depresive, stres, surditate, surmenaj fizic și intelectual, tendinită, ten încărcat, tuberculoză, tulburări metabolice, tulburări circulatorii, tumori, tumori albe, tumori tegumentare, tuse convulsivă, ulcere gastrice, ulcer cutanat, ulcere varicoase, ulcerații, valori ridicate ale colesterolului, varice, vărsături, viermi intestinali, zona zoster. Precauții și contraindicații: Toate studiile făcute până acum arată că efectele adverse ale tratamentului cu varză sunt foarte rare și reduse ca intensitate și se referă cel mai adesea la deranjamente digestive: balonare, ușoare colici abdominale, în cazuri foarte rare diaree. Celor care au un sistem digestiv sensibil la varză li se recomandă consumul de condimente cum ar fi chimenul, anasonul, feniculul, care sunt un adevărat antidot la astfel de probleme. Varza va fi consumată cu prudență, la început în cantități foarte mici, de persoanele care suferă de colită de fermentație, stomac sensibil, care s-ar putea să nu suporte varza crudă, ori pe cea murată, ci doar pe cea fiartă. Persoanele cu hiper și hipo-tiroidie vor consuma de asemenea cu prudență varza, consumând-o la început în cantități mici. Dacă tratamentele cu varză depășesc 30 de zile, atunci se face o pauză de 7 zile. Această indicație este valabilă mai ales pentru bolnavii de ficat.

1448


Persoanele cu ficat sensibil este posibil să aibă intoleranță la acest aliment și în consecință nu-l vor consuma. Valoarea curativă a acestei legume este strict dependentă de modul său de preparare. Este de preferat să consumați varză fiartă pe aragaz și mai ales varză crudă sau murată. Varza făcută la cuptor și în oala sub presiune este moartă, atât din punct de vedere curativ, cât și din punct de vedere alimentar. Ca să țină peste iarnă și să-și păstreze proprietățile curative nealterate, varza se ține la beci, pusă pe cartofi. Preparare și administrare: Intern Supa de vară pentru slăbit Ingrediente: (suficiente pentru 2-3 zile) 1 varză mică, 6 cepe, 4 căței de usturoi, 2 ardei grași, 1 legătură de ceapă verde, 6 morcovi, 4 gulii, 1 păstârnac, 1 rădăcină de țelină, 1 conservă mică de suc de roșii, 1 conservă mare de roșii (curățate) în bulion, verdeață proaspătă (pătrunjel, mărar). După gust se mai pot adăuga 2 cuburi de supă concentrată, 12 ceașcă de oțet aromat, piper. Preparare și administrare: zarzavatul spălat și tăiat mărunt se pune într-o oală și se acoperă cu apă. Se dă în clocot timp de 10 minute, după care se lasă să fiarbă încet, la foc mic, până s-a muiat. Suc - Se consumă suc de varză în combinații cu alte sucuri, în special de morcov. Se poate consuma câte 200 ml de 3 ori pe zi în cure de lungă sau foarte lungă durată. Sucul de varză contribuie la dispariția tumorilor și fibroamelor și se poate folosi câte 100 ml de 3 ori pe zi, perioade lungi de timp. Sucul de varză se obține foarte simplu, cu ajutorul storcătorului centrifugal. Varza se spală, se îndepărtează eventual porțiunile stricate, apoi se taie în bucăți suficient de mici, pentru a intra pe orificiul de admisie al storcătorului, care le va mărunți și apoi le va centrifug. Sucul de varză va fi consumat imediat după preparare, pentru a nu avea timp să se oxideze. De regulă se beau câte 500-1000 ml de suc pe zi, în cure de 21-60 zile, cu pauză de 2-4 săptămâni. Este un excelent dezintoxifiant al organismului, deși are un gust puțin agreabil. Conține în canti-

tate mare calciu, iod și vitamina C. Este util în ulcerele gastrice și duodenale, inflamații intestinale, hemoroizi, constipație, erupții ale pielii. Singurul său dezavantaj este balonarea pe care o provoacă, datorită acțiunii lui de descompunere al deșeurilor în tubul digestiv. Aceasta arată însă o situație anormală în stomac și intestin. În acest caz este bine să se înceapă cura cu suc de mere o săptămână, apoi cu suc de morcovi două săptămâni și apoi se va începe cura de suc de varză. Se va începe cu o cantitate de 50 ml în diluție cu 100-200 ml apă în primele 2-3 zile apoi treptat în funcție de cum primește organismul acest suc se poate renunța la diluții și se va consuma sucul așa cum se obține. Se preferă însă pentru tratarea diferitelor afecțiuni să se consume de 3 ori pe zi, însă înainte de mese cu 15 minute pentru a avea timp să acționeze eficient. Cura se poate întinde pe perioade lungi de timp, deoarece varză există în permanență. Se va face însă pauză la fiecare lună de cură 3-5 zile pauză apoi se poate relua. Spălată și curățită de frunzele stricate sau îmbătrânite, varza se taie mărunt cu ajutorul unui cuțit cu lamă de inox (pentru a reduce la minimum procesul de oxidare a enzimelor și vitaminelor). Imediat după tăiere se amestecă bine cu sare, cu puțin cimbru (pentru efectul carminativ), cu ulei presat la rece și cu oțet sau lămâie, după gust. Se consumă cât de proaspătă posibil. Doza minimă indicată pentru a beneficia pe deplin de efectele terapeutice ale legumei este de 300 g pe zi. O cură de salată de varză poate dura oricât de mult, dar nu mai puțin de 4 săptămâni. - Suc de varză câte 2 lingurițe de 3-4 ori pe zi se dă copiilor în cazul în care au paraziți intestinali. Crudă - Consumată ca atare câte 400 g pe zi în salate de crudități sau preparate culinare ușoare. Se dă în gastritele hiperacide, ulcer gastric, litiază urinară, diabet și alte afecțiuni din cele enumerate mai sus. Se poate folosi și sub formă de salată sau chiar sub formă de suc. Varza crudă sau murată ține cancerul deoparte. În ultimii ani au fost efectuate foarte multe studii care au arătat că varza consumată crudă sau murată are efecte antitumorale și anticancerigene.

1449


Principiile active din frunzele de varză determină autodistrugerea celulelor maligne, ajută la reglarea acțiunii hormonilor steroidieni din organism și induc o creștere a producției enzimelor responsabile de inactivarea celulelor maligne. Pentru asta se recomandă să se consume, de exemplu salată de varză crudă cam 3-4 zile pe săptămână. În acest fel putem ține la distanță mai multe forme de cancer. Consumul zilnic a 200-200 g de varză crudă poate fi de mare ajutor și dacă încercați să slăbiți. Varza este foarte bogată în fibre alimentare, are puține calorii, dar multe vitamine și minerale. În plus vă ajută să consumați mai puțin din alte alimente și contribuie la eliminarea toxinelor din organism. Salata de varză - spălată și curățită de frunzele stricate sau îmbătrânite, varza se taie mărunt, cu ajutorul unui cuțit cu lama de inox (pentru a reduce la minimum procesul de oxidare a enzimelor și a vitaminelor). Imediat după tăiere, se amestecă bine cu sare, cu puțin Cimbru (pentru efectul carminativ), cu ulei presat la rece, cu oțet sau lămâie, după gust. Se consumă cât de proaspăt posibil. Doza minimă indicată pentru a beneficia pe deplin de efectele terapeutice este de 300 g pe zi. O cură cu salată de varză poate dura oricât de mult, dar nu mai puțin de 3 săptămâni. Preparată - Preparată blând- sub formă de varză murată sau fiartă în abur. - Preparată vreme îndelungată (adică fie fiartă mai mult de 15 minute, fie călită la cuptor, prăjită, etc). Glucozinolații, substanțele responsabile în mare măsură de efectele anticangerigene ale verzei, sunt parțial distruși de fierberea scurtă și de procesul de fermentare prin care se obține murarea și sunt total distruși prin prepararea îndelungată. Cel mai bine sunt păstrate aceste substanțe terapeutice active în varza consumată crudă, care este cea mai eficientă formă de administrare din punct de vedere terapeutic. - Varză fiartă: de vre-o câțiva ani, au apărut în comerț dispozitive casnice, numite steamer (steam înseamnă abur în limba engleză), care fierb în aburi legumele. Este un mod de preparare termică foarte comod, rapid și care conform studiilor, păstrează vitaminele și enzimele verzei în proporție mare. De

regulă în 10-15 minute varza tăiată felii este fiartă cu acest dispozitiv și în plus, păstrează gustul originar și poate fi consumată fără o altă gătire, doar combinând-o cu ulei, cu sare sau alte legume fierte tot la abur (morcov, pătrunjel, țelină, dovlecei, etc). Dacă din pricina costului nu ne permitem un dispozitiv de fierbere cu aburi, atunci putem fierbe varza într-o oală de inox sau cu emailul intact, la foc iute, tăiată cât mai mărunt (eventual dată pe răzătoare), pentru a reduce la minimum timpul de preparare termică. - Varza călită (la cuptor): am luat-o în considerare în acest context doar pentru a sublinia faptul că, preparată astfel varza nu mai are practic nici un fel de valoare terapeutică. Din cauza deteriorării principiilor sale active, în urma expunerii îndelungate la temperaturi ridicate, ea își pierde bogăția de vitamine și enzime, pigmenți cu efect antioxidant. De asemenea oligoelementele și mineralele pe care le conține devin mai dificil de asimilat de către organism. Varza murată - păstrează doar parțial vitaminele și celelalte substanțe vindecătoare ale legumei proaspete, în schimb are conținut de minerale, de fibre alimentare intact și important, are substanțe care ajută la îmbunătățirea digestiei, mai ales a digestiei grăsimilor și proteinelor. Aceasta este și explicația pentru care varza murată (la fel ca și castraveții murați) este nelipsită de la mesele cu mâncăruri grele, pentru că simțim instinctiv că ne ajută digestia și metabolismul. Studii statistice recente mai arată că populațiile care consumă multă varză murată (în Polonia, în anumite regiuni ale Germaniei și ale Olandei) rata anumitor forme de cancer este mult redusă, ceea ce sugerează faptul că o parte din vitaminele și antioxidanții din varză se păstrează într-un procent semnificativ în urma murării. Extern Cataplasmă cu varză - foile de varză se zdrobesc pe o planșetă de lemn și apoi se pun direct pe locul afectat, unde vor fi înfășurate cu un tifon subțire, așa încât să nu cadă. În general, o aplicație externă cu varză se face vreme de 2-4 ore pe zi, după care zona tratată se lasă să se usuce la aer. Alifia de varză - este cunoscut faptul că tra-

1450


tamentul cu frunze de varză crudă are o eficiență foarte mare, dar alifia de varză dă rezultate și mai bune. Aceasta este folosită de sute de ani cu eficiență în țări ale Europei Occidentale. Zonele afectate sau dureroase se ung cu alifia aceasta, iar locul respectiv este legat apoi cu o bucată de pânză curată. Efectul benefic se constată cam în două ore de la aplicare. Este necesar să se repete de 2-3 ori pe zi. Preparare: Ingrediente: 50 ml suc de varză crudă (cam 3 linguri), 20 g untură de porc (2 linguri), 1 linguriță de ceară de albine de la Apicola, 5 ml ulei de germeni de porumb sau de palmier, 10-15 ml alcool rafinat de 38-40 grade, o jumătate de linguriță de miere de albine. Se pune la încălzit într-un vas emailat untura și ceara de albine, se lasă să se topească, se amestecă și se adaugă uleiul. Se încălzește totul până la 60 de grade. Separat se încălzește zeama de varză crudă, la aceiași temperatură și se adaugă mierea de albine și alcoolul rafinat. Se amestecă bine totul. Se ia de pe foc vasul în care s-a încălzit untura și uleiul și se toarnă foarte încet peste soluția de suc de varză, miere și alcool. Se amestecă încet, până se răcește. Alifia astfel obținută trebuie pusă în borcănele. Deși preparatul nu se strică 2-3 luni, nu este indicat să faceți o cantitate mai mare. Se face în cazul obezității o cură de ciorbă de varză cu multă ceapă. Se indică 4 cepe mari, o varză de 1 kg la 2 litri de apă. Se fierb și se face o ciorbă apoi cu această apă după ce au fost strecurate toate acestea. Se consumă zilnic în funcție de cât se dorește să slăbească omul respectiv. Moarea de pe varză acră se poate folosi contra constipației sau pentru cei care sufere de mâini și picioare reci. Se consumă câte 1 pahar în fiecare dimineață contribuind la intensificarea circulației sângelui fiind util chiar și în varice. Zeama de varză murată Pentru a beneficia pe deplin de calitățile verzei murate, trebuie să o consumați crudă, nu fiartă, deoarece sub acțiunea căldurii, se distrug parțial sau complect elementele esențiale, cum ar fi vitaminele. Varza murată ajută la prevenirea cancerului intestinului gros. Bacteriile lactice fac să scadă pH-ul intestinal și facilitează un mediu ușor acid. Studii efectuate recent au demonstrat faptul că riscul

apariției cancerului intestinal scade direct proporțional cu creșterea valorii acidității. Varza murată mai împiedică și răspândirea microorganismelor nocive și fungilor. Faceți cure de câte 6 săptămâni, de 2 ori pe an. Mâncați dimineața și seara câte 3 linguri de varză murată crudă tocată. Dacă sunteți sensibil cu stomacul, începeți cu o cantitate mai mică, pe care o creșteți treptat. - Varza murată conține vitamina B12, care este foarte importantă în lupta contra oboselii, a anemiei și a îmbătrânirii. În plus, ea conține și multe vitamine, microelemente și săruri minerale, inclusiv acid folic. De asemenea varza murată este vestită pentru substanțele sale anticancerigene care apar în ea în procesul de fermentare. În timpul aceluiași proces apar în varza murată o serie de bacterii folositoare pentru corpul uman care restabilesc activitatea normală la nivelul intestinelor. De altfel, varza murată ajută la îmbunătățirea procesului digestiv în cazul persoanelor la care se înregistrează o scădere a funcțiilor motrice a intestinelor. Murarea este foarte dăunătoare mucoaselor tractului digestiv și țesuturilor pielii, tinzând să le facă aspre. Efectul stimulant al zemii de varză asupra organelor digestive este foarte dăunătoare din cauza unei mari cantități de sare neorganică, iar pe de altă parte amestecul de suc crud de țelină și varză are efect stimulator și este liniștitor pentru tulburările intestinului. Mod de administrare pe afecțiuni: Abcese - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînoiesc de 3-4 ori pe zi. Acnee - Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Adenite - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînoiesc de 3-4 ori pe zi. Adenom de prostată - o cură de câte 50-100 ml suc de varză luat dimineața la trezire și preparat proaspăt poate ajuta la această afecțiune foarte bine.

1451


Afecțiuni dermatologice - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînoiesc de 3-4 ori pe zi. Afecțiuni digestive - consumul verzei sub formă de salată contribuie la vindecarea foarte multor afecțiuni digestive contribuind și la activarea secrețiilor gastrice. Se poate de asemenea consuma în funcție de toleranța individuală și moare de varză care este de asemenea un foarte eficient medicament în afecțiunile digestive contribuind foarte eficient la vindecarea lor. Afecțiuni ale gambelor - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînoiesc de 3-4 ori pe zi. Afecțiuni hepatice - extern pentru calmarea durerilor se poate aplica foaie de varză strivită proaspătă sau alifie. Pentru a curăța ficatul de toxinele acumulate este foarte eficientă însă varza sub formă de salată în special cu suc de lămâie sau moarea de varză. O substanță conținută în varză sulforafanul, stimulează puternic producerea în organism a unor enzime care joacă rolul de detoxifiant al ficatului. De asemenea, consumul de varza s-a dovedit a preveni procesele de distrucție celulară la nivelul ficatului, sub acțiunea factorilor infecțioși sau a celor chimici. Pentru a obține aceste rezultate, se recomandă consumul verzei crude, sub formă de salată, de măcar 3 ori pe săptămână. Se va folosi crudă în funcție de toleranța individuală. Afecțiuni pulmonare - Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. 3-4 straturi de varză aplicate pe regiunea pectorală și învelite într-un prosop. Se face acest lucru și după trecerea bolii. Se consumă și intern suc câte 2 pahare pe zi. Pentru tratarea afecțiunilor pectorale (bronșite, laringite, astmă, etc) decoct din 60 g de varză tocată mărunt la 500 ml apă, fiartă timp de 25-30 minute. Se strecoară și apoi se pune 70 g miere. Se bea de mai multe ori pe zi.

Afecțiuni renale - la dureri frunze de varză aplicate pe regiunea renală sau alifie de varză și intern se poate consuma suc de varză proaspătă pentru a curăța rinichii. Afecțiuni tiroidiene - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînoiesc de 3-4 ori pe zi. De asemenea se poate folosi alifia de varză. Ambele sunt foarte indicate pentru că acestea conțin iod. Afecțiuni vasculare - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînoiesc de 3-4 ori pe zi. Afecțiunile vezicii urinare - 3-4 straturi de varză în partea de jos a abdomenului lăsate și peste noapte. Se consumă intern și suc de varză. Afonie - Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Într-un pahar de suc de varză, se pun 2 lingurițe de miere lichidă și se face gargară cu acest amestec. O cură durează o săptămână. Alcoolism (zilnic 600 ml), consumul salatei de varză zilnic mai ales dacă se alterează și cu consumul mieri de albine contribuie foarte mult la diminuarea apetitului pentru alcool. Amigdalită - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînoiesc de 3-4 ori pe zi. Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Anemie acută - consumul verzei proaspete este foarte eficientă pentru că aceasta conține o serie de minerale și vitamine care pot să refacă organismul și totodată contribuie la o mai ușoară asimilare a calciului. Angină - Pentru tratarea afecțiunilor pectorale (bronșite, laringite, astmă, etc) decoct din 60 g de

1452


varză tocată mărunt la 500 ml apă, fiartă timp de 25-30 minute. Se strecoară și apoi se pune 70 g miere. Se bea de mai multe ori pe zi. Antrax - Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Arsuri - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînoiesc de 3-4 ori pe zi. Arsurile de gravitate mică și medie - se fac spălături și se pun comprese vreme de 15 minute, câte 2-3 pe zi, cu suc proaspăt de varză. Are efect antiinfecțios, ajută la vindecarea mai rapidă și estetică, previne formarea cicatricelor cheloide. Arsuri solare - foile de varză se strivesc pe un tocător de lemn și apoi se aplică pe locul afectat, schimbându-se la un sfert de oră. Arterite - aplicați seara înainte de culcare 2-3 straturi de foi de varză (strivite în prealabil) care să cuprindă zonele afectate și să le depășească cu ceva. Legați foile de varză cu o pânză, dar fără să strângeți. Artrită - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Artritism - Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Astenie - datorită faptului că stimulează secreția sucurilor gastrice, pentru că are multe vitamine și minerale se poate da în toate cazurile de astenie cu efecte destul de rapide. Se fac cure cu salată de varză condimentată cu frunze de pătrunjel și leuștean. Se consumă în fiecare zi cel puțin 3 porții mari de salată. Cura durează minimum o săptămână, timp în care se renunță la zahăr, alimente cu aditivi alimentari și pe cât posibil, la carne (mai ales de vită și porc). Ascită - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic

bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Se combină cu cură de Ienupăr și eventual cu ceai din coajă de soc. Astm bronhic - Pentru tratarea bronșitelor cronice decoct din 60 g de varză fiartă 1 oră. Se adaugă apoi 70 g miere și se consumă 2-3 pahare pe zi. Se mai poate folosi suc proaspăt câte 1-2 pahare pe zi. Se va adăuga și ceai de trei frați pătați câte 3 căni pe zi. Boala canceroasa - in ultimii douăzeci de ani au fost efectuate nu mai puțin de 94 de studii care au arătat că varza consumată crudă, murată sau gătită rapid are efecte antitumorale și anticancerigene. Principiile active din frunzele de varză induc celulelor maligne apoptoza (un program de autodistrugere folosit de organism pentru eliminarea celulelor îmbătrânite), reglează acțiunea hormonilor steroidieni în organism (implicați în apariția a numeroase forme de cancer), reglează ritmul de diviziune celulară, induc o creștere a producției enzimelor responsabile de inactivarea și de eliminarea celulelor maligne. Trei-cinci zile pe săptămână, în care consumăm câte 200 de grame de salată de varză, ne pot salva viața, punându-ne la adăpost de o incredibilă multitudine de forme de cancer. Boli de ficat în general - o substanță conținută de către varză, sulforafanul, stimulează puternic producerea în organism a unor enzime care joacă rolul de detoxifiant al ficatului. De asemenea, consumul de varză s-a dovedit a preveni procesele de distrucție celulară la nivelul ficatului, sub acțiunea factorilor infecțioși sau a celor chimici. Pentru a obține aceste rezultate, se recomandă consumul verzei crude, sub formă de salată, de măcar 3 ori pe săptămână. Bronșite cronice - Pentru tratarea bronșitelor cronice decoct din 60 g de varză fiartă 1 oră. Se adaugă apoi 70 g miere și se consumă 2-3 pahare pe zi. Se mai poate folosi suc proaspăt câte 1-2 pahare pe zi. Datorită conținutului crescut de sulf, varza este un bun adjuvant în bolile pulmonare. Se poate prepara sub formă de decoct din 60 g varză la 0,5-1 litru de apă, cu 70 g miere. Bei un pahar, de 2 ori pe zi timp de o lună. Este foarte eficient. Calculi urinari - dacă se consumă zilnic de 3 ori

1453


pe zi salată de varză, împreună cu suc de lămâie se poate foarte bine să se diminueze calculii urinari și apoi să se elimine mult mai ușor. Cancer - se bea cât mai mult suc de varză combinat cu suc de morcov în proporție de 1:1. Timp de 10 zile se consumă doar sucuri, iar apoi se trece la alimentație cu crudități. Salata de varză consumată zilnic este un drenor excelent pentru tubul digestiv și previne apariția cancerului. În ultimii 20 de ani, au fost efectuate nu mai puțin de 94 de studii, care au arătat că varza consumată crudă, murată sau gătită rapid are efecte antitumorale și anticancerigene. Principiile active din frunzele de varză induc celulelor maligne apoptaza (un program de autodistrugere folosit de organism pentru eliminarea celulelor îmbătrânite), reglează acțiunea hormonilor steroidieni în organism (implicați în apariția numeroaselor forme de cancer), reglează ritmul de diviziune celulară inducând o creștere a producției enzimelor responsabile de inactivarea și eliminarea celulelor maligne. Trei-cinci zile pe săptămână, în care consumăm câte 200 de grame de salată de varză, ne pot salva viața, punându-ne la adăpost de o incredibilă multitudine de forme de cancer. Varza este bogată în special în vitamina A (200 g varză asigură necesarul zilnic de vitamina A), vitaminele C și E, plus vitaminele din complexul B cunoscute ca fiind cele care lupta cu cancerul. De altfel, cercetările arată că un consum regulat de varză previne apariția cancerului de colon, de stomac dar și de plămâni. În plus sulful care îl conține varza ajută la eliminarea toxinelor din organism. Grație conținutului său bogat în vitamine, săruri minerale și clorofilă, varza reface echilibrul florei intestinale și ajută la formarea celulelor roșii. În plus fibrele din compoziția ei stimulează activitatea digestivă la nivel intestinal și previn constipația. Cancer gastric - se ia de 6 ori pe zi, pe stomacul gol, câte un păhărel de suc de varză proaspătă. Tratamentul durează 2 luni. Rezultatele sunt uimitoare. Cancer la gât - se pune într-un pahar de suc de varză câteva picături de oțet de mere. Cu acest amestec se fac 2 gargare prelungite, după care se înghite. Sucul rămas se aruncă, nu se păstrează.

Se pun pe gât cataplasme cu foi de varză strivite. Cancer de colon și rect - conform ultimelor studii care au descoperit faptul care era cunoscut de foarte multă vreme, s-a ajuns la certitudinea că în cazul cancerului este foarte util consumul verzei sub orice formă pentru că aceasta contribuie la diminuarea tumorilor și de asemenea nu mai dă voie să se înmulțească celulele canceroase. În plus nu are absolut nici un efect negativ, dar are foarte multe efecte foarte utile în tratarea afecțiunilor la foarte multe nivele. În plus este un foarte bun cicatrizant și datorită faptului că stimulează peristaltismul intestinal este recomandat în toate afecțiunile colonului. Într-un studiu făcut în Olanda, au fost colectate datele privind vulnerabilitatea la cancerul intestinal, în raport cu obiceiurile alimentare, de la o sută de mii de persoane, pe o perioadă de șase ani. Conform raportului final al acestui studiu, publicat în anul 2000, la persoanele care consumă zilnic vegetale crude se înregistrează cu 25% mai puține cazuri de cancer cu această localizare. Ei bine, la vegetarienii care consumă cu predilecție legume din familia cruciferelor, adică varză, varză roșie, conopidă și broccoli, incidența cancerului de colon și de rect este cu 49% mai redusă, fiind practic de două ori mai protejați de această teribilă afecțiune. Cancer de piele - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Se poate folosi și unguentul. Se țin 12 ore pe zi compresele de foi de varză zdrobite pe locul afectat. Pentru a fi eficient tratamentul, o compresă cu varză se păstrează maximum 4 ore. Încet leziunile se retrag și pielea rămâne curată, fără nici un semn. Este însă necesar să fie făcut și un tratament intern cu sucuri de legume crude, varză și morcov mai ales, dar se poate și sfeclă roșie care ajută și la refacerea sângelui (suc din sfeclă coaptă sau făcută în diferite modalități cu hrean, cu suc de lămâie, etc. Se pune zilnic și se ține vreme de 4-6 ore o cataplasmă din frunze de varză, zdrobită cu ciocanul de șnițele, apoi deasupra se pune un nailon și se fixează cu bandaj sau leucoplast. Foarte multe persoane cu epiteliom bazocelular și spinocelular au beneficiat de uimitoarele efecte ale acestui tratament simplu,

1454


dar care dă rezultate acolo unde cele mai savante și invazive metode de tratament au dat greș. Cancer intern cu orice localizare - conform ultimelor studii care au descoperit faptul care era cunoscut de foarte multă vreme, s-a ajuns la certitudinea că în cazul cancerului este foarte util consumul verzei sub orice formă pentru că aceasta contribuie la diminuarea tumorilor și de asemenea nu mai dă voie să se înmulțească celulele canceroase. În plus nu are absolut nici un efect negativ, dar are foarte multe efecte foarte utile în tratarea afecțiunilor la foarte multe nivele. Se poate consuma mai ales sub formă de salată cu suc de lămâie sau moare de varză care și ea este foarte utilă. Sucul de varză este un excelent tratament pentru cancerul tubului digestiv. Se recomandă consumul a câte un pahar de varză pe zi, combinat cu suc de morcov vreme de 3 luni. Pe toată această perioadă se menține o dietă cu multe vegetale. Pentru cancer la gât se recomandă același tratament și suplimentar se face gargară de 3 ori pe zi cu suc proaspăt de varză. Sucul se face doar atunci și se folosește doar maximum 30 minute după preparare. Specialiștii afirmă că riscul de cancer poate fi redus, în mare măsură, prin consumul abundent și constant de varză crudă. Conținutul crescut de antioxidanți din seca acestei legume luptă împotriva radicalilor liberi (în număr mare, aceștia afectează celulele și favorizează apariția tumorilor canceroase). Cancerul de prostată - o cercetare făcută în SUA la 1000 de persoane de sex masculin arată că persoanele care consumă, la măcar o treime din mese, legume în stare crudă, au cu 35% mai mari șanse să nu facă această boală. Interesant este că la cei care consumă, la măcar o treime din mese, varză crudă și legume înrudite, riscul de a face cancer la prostată scade cu 44%. Cancerul de sân - s-au făcut studii în Singapore, China, SUA, Polonia, Olanda, dar toate arată că femeile care consumă varză sau varză murată se bucură într-o proporție mai mare de imunitate față de cancerul de sân. Conform cercetărilor, cea mai ridicată rată a imunității o au femeile care au consumat varză încă de la vârsta de 12-13 ani, măcar o dată la 2-3 zile. În unele regiuni din Polonia, de

pildă, unde datorită obiceiurilor culinare, o femeie consumă încă din adolescență, anual în medie, 25-30 kg de varză, cazurile de cancer mamar sunt mai rare, cu incredibilul procent de 72%, decât în celelalte zone ale lumii. Mai multe studii de medicină experimentală arată că tratamentele cu compuși pe bază de sulf prezenți în varză determină remisia tumorilor maligne mamare, într-un procentaj de cel puțin 40%. Ca adjuvant contra acestei afecțiuni se recomandă consumul zilnic de salată proaspătă de varză măcar la o masă. Suplimentar, se țin cure de câte 4 săptămâni în care se consumă câte un pahar (200 ml) de suc de varză, dimineața și seara. Cancerul pulmonar - la Lyon în Franța, există o instituție multinațională „Agency for Research on Cancer“ care a publicat în 29 oct. 2005 un studiu privind influența consumului verzei și a legumelor înrudite cu ea (în special varza roșie și conopida) în incidența cancerului pulmonar. Comunicarea a avut la bază un studiu a 2.141 de cazuri de cancer pulmonar, diagnosticat în Republica Cehă, }n România, în Ungaria, în Federația Rusă, în Polonia și în Slovacia. Modul de a se alimenta și caracteristicile genetice ale celor peste două mii de bolnavi investigați au fost comparate cu cele ale persoanelor sănătoase din aceleași țări. S-a dovedit că varza crudă și legumele înrudite cu ea reduc cu 37% riscul de apariție a cancerului pulmonar. Prin studii similare făcute în China, s-a arătat că și fumătorii sau foștii fumători beneficiază de aceleași extraordinare efecte pozitive ale consumului de varză. Cancerul uterin - un miniexperiment la care au participat 30 de femei cu cancer uterin în stadiul I (unu) a presupus consumul unui extract de varză, care conține o substanță denumită 13C (prescurtarea a indol-3-carbinol). După 12 săptămâni de administrare analizele au arătat că la 47,5% dintre femeile care au beneficiat de experiment celulele maligne au dispărut, neoplasmul înregistrând remisie complectă. Prin comparație, la nici una dintre pacientele din grupul de control, care u luat un remediu placebo (fals), nu s-a înregistrat remisia cancerului. Contra acestei afecțiuni se recomandă o cură de 3-4 luni, timp în care se consumă suc foarte proaspăt de varză din care se beau 600-800

1455


ml pe zi. Cancerul vezicii urinare - sunt diagnosticate la nivel mondial în medie câte 336.000 de noi cazuri în fiecare an, afectând de 3 ori mai mulți bărbați decât femei. Conform cercetărilor medicilor de la Universitatea din Texas, care au studiat cazurile a 697 de bolnavi de cancer al vezicii urinare, în paralel cu cazurile a 708 persoane sănătoase din aceiași grupă de vârstă și de aceiași rasă, consumul de varză reduce puternic incidența acestei boli. La persoanele care consumă de mai multe ori pe săptămână varză crudă (dar și alte legume înrudite, cum ar fi varza roșie sau broccoli) incidența cancerului vezicii urinare este cu 19% mai mică, ca la cei care nu consumă. Cangrene - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. De asemenea se poate aplica alifie. Cardiace (afecțiuni) - consumul verzei zilnic contribuie la diminuarea depunerilor de grăsime de pe artere și în acest fel să contribuie la diminuarea afecțiunilor cardiace. Catar - se poate consuma moare de varză care este foarte eficientă la această afecțiune. Se ia în funcție de toleranța individuală. Cataracta - salata de varză în ulei de măsline este o excelentă sursă de vitamina C și de vitamina A. Ambele vitamine au un puternic efect antioxidant și între altele, stopează procesul de producere al cataractei. Așadar, pentru profilaxia acestei afecțiuni, se recomandă consumul măcar de 3 ori pe săptămână, al verzei proaspete, câte 200 g minimum, sub formă de salată. Catar pulmonar - Pentru tratarea afecțiunilor pectorale (bronșite, laringite, astmă, etc) decoct din 60 g de varză tocată mărunt la 500 ml apă, fiartă timp de 25-30 minute. Se strecoară și apoi se pune 70 g miere. Se bea de mai multe ori pe zi. Cefalee - se aplică extern, frunze de varză strivite pe locul durerii și în scurt timp durerea cedează și dispare. De asemenea se poate aplica local unguent. Celulită - se face o baie bună și apoi după baie se masează zona afectată cu unguent. Se va face acest lucru zilnic. Baia trebuie însă urmată de un

scurt duș rece care contribuie la stimularea circulației sângelui. Cianoza tegumentelor - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Ciroză - Pentru tratarea cirozei consum de varză crudă sau înăbușită, sau se mai poate adăuga câte 1-2 pahare de suc pe zi. Sucul extras va fi consumat imediat înainte de oxidare. Se poate adăuga și suc de morcov. Se face tratament 30 zile apoi 7 zile pauză și se continuă apoi din nou. Varza este o legumă recomandată și celor care suferă de diabet. În astfel de cazuri se consumă varză sub formă de salată, fie câte o jumătate de pahar de suc de varză dimineața și seara, deoarece contribuie la normalizarea valorilor glicemiei. Nu în ultimul rând, varza este un leac foarte eficient pentru ficatul obosit și încărcat de toxine, sub orice formă ar fi consumată. Se recomandă inclusiv în ciroză hepatică. Ciroze ascitice - Pentru tratarea cirozei consum de varză crudă sau înăbușită, sau se mai poate adăuga câte 1-2 pahare de suc pe zi. Sucul extras va fi consumat imediat înainte de oxidare. Se poate adăuga și suc de morcov. Se face tratament 30 zile apoi 7 zile pauză și se continuă apoi din nou. Se combină și cu consumul bacelor de Ienupăr sub formă de cură. Colici nefritice - Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Colici ulceroase - consumul de suc de varză, moare de varză în amestec eventual cu suc de cartofi contribuie la vindecarea leziunilor. Se face acest tratament până la cicatrizarea complectă și trecerea complectă a simptomelor. Nu are nici o contraindicație și se poate folosi perioade lungi de timp. Colite - se poate consuma varză fiartă zilnic sau crudă sub orice formă contribuind la vindecarea afecțiunii, chiar și în cazul afecțiunilor cronice. Se mai poate consuma câte un pahar de suc înainte de

1456


fiecare masă până la vindecarea afecțiunii. Congestie cerebrală - consumul de varză crudă sub formă de salată sau a moarei de varză în funcție de toleranța digestivă a fiecăruia poate să contribuie la diminuarea ateroamelor și să curețe arterele de depuneri, deci ajută și în cazurile de congestie cerebrală. Suplimentar se va aplica cataplasmă cu foi de varză pe picioare ca să modifice circulația sângelui. Constipație - se poate folosi moare de varză în funcție de toleranța individuală. Acesta poate să producă o accelerare a peristaltismului intestinal și prin aceasta să rezolve această afecțiune. Cel mai simplu tratament este consumul de varză murată, măcar 200 g pe zi. În varza murată se găsesc așa numitele „bacterii prietenoase“ care combat constipația prin reglarea florei intestinale. Apoi varza murată este bogată în fibre alimentare, de unde și efectul ei de „mătură“ a colonului, din care extrage prin absorbție toate reziduurile și apoi ajută la eliminarea lor promptă. Contuzii - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Cruste de lapte - care sunt uneori prezente la copiii mici se pot foarte bine cicatriza și apoi să dispară cu ajutorul unguentului de varză, care se aplică după fiecare baie care se face copilului. Degerături - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Demineralizare - folosită de ani buni ca un foarte bun remineralizant și vitaminizant, se poate folosi și acum în cazul demineralizării contribuind cu foarte multele minerale care le conține la vindecarea corpului. Se poate folosi în diferite forme, crudă, gătită sau sub formă de varză acră. Depresii - datorită faptului că această legumă conține magneziu și alte substanțe minerale este foarte indicată și în cazul depresiilor când se poate

lua sub orice formă este tolerată de organism. - Consumul de varză crudă sub formă de salată este un tratament tonic extraordinar pentru sistemul muscular și pentru sistemul nervos. Bogată în vitamine și în minerale, conținând substanțe cu efecte stimulatoare pentru sistemul nervos central, fitohormonii care intensifică procesele de regenerare din organism, varza are efect adaptogen și anti-oboseală. Se țin cure de 3 săptămâni, timp în care se consumă la prânz și la masa de seara câte o farfurie (125 g) de salată de varză. Acest tratament este foarte bun adjuvant și contra depresiei psihice. Schimbările bruște de temperatură, zilele ploioase și presiunea atmosferică îți influențează starea de sănătate? Unu- două pahare pe zi de suc de varză, cu 40-50 minute înainte de masă te revigorează (este energizant, reduce migrenele și înlătură amețeala). Eficiența sucului crește dacă îl amesteci cu o linguriță de zeamă de lămâie. Depresii fizice și psihice - se fac cure cu salată de varză condimentată cu frunze de pătrunjel și leuștean. Se consumă în fiecare zi cel puțin 3 porții mari de salată. Cura durează minimum o săptămână, timp în care se renunță la zahăr, alimente cu aditivi alimentari și pe cât posibil, la carne (mai ales de vită și porc). Diabet zaharat - varza sub orice formă este indicată în toate formele de diabet nu numai pentru faptul că aceasta nu conține glucide ci și pentru că ajută la diminuarea zahărului din sânge și totodată contribuie la o mai bună funcționare a pancreasului. Se mai pot face cure de o lună în care se consumă în fiecare zi 400 g salată de varză proaspătă cu suc de lămâie. Varza reglează glicemia și ne face mai puțin receptivi la factorii de stres (element crucial în dieta antidiabetică). Sucul de varză are puternice efecte tonice, antiinflamatoare și purificatoare, fiind recomandat ca remediu sau adjuvant în multe afecțiuni. Printre altele sucul de varză ajută la deblocarea tranzitului intestinal și stimulează și reglează digestia. Varza este o legumă recomandată și celor care suferă de diabet. În astfel de cazuri se consumă varză sub formă de salată, fie câte o jumătate de pahar de suc de varză dimineața și seara, deoarece contribu-

1457


ie la normalizarea valorilor glicemiei. Nu în ultimul rând, varza este un leac foarte eficient pentru ficatul obosit și încărcat de toxine, sub orice formă ar fi consumată. Se recomandă inclusiv în ciroză hepatică. Diaree - se poate face în cazul diareei o salată de varză proaspătă care ajută la stimularea digestiei și totodată elimină mai repede fecalele din organism, contribuind totodată la distrugerea germenilor patogeni din intestine și prin aceasta la vindecare. De asemenea vindecă leziunile intestinale care pot să fie prezente în cazurile cu diaree de lungă durată. Se mai poate fierbe varză tocată îndelung, după care se consumă fără pâine și eventual cu puțin ulei de floarea soarelui. Digestie anevoioasă - se poate folosi salata de varză, moarea de varză sau sub orice altă formă pentru că în toate formele ajută la stimularea secreției sucurilor digestive și prin aceasta grăbește digestia. Disfuncții biliare - se consumă suc de varză cu un sfert de oră înaintea fiecărei mese, minimum un păhărel. Sucul se bea cu înghițituri mici. Dismenoree - Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Dispepsie - se bea în fiecare zi moare de varză acră, câte 3 căni pe zi înaintea meselor principale. Dispepsii hepatobiliare - în cazul durerilor extern se aplică unguent de varză și intern se consumă varză sau chiar varză acră sau moare de varză care toate ajută la stimularea secrețiilor tubului digestiv și hepatic. În plus contribuie la eliminarea toxinelor de la nivelul biliar. Dureri musculare - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Fierbeți foile de varză în lapte, lăsați să se îngroașe și aplicați-le cât mai calde pe locul dureros. Dureri diferite - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe

zi. Dureri de ficat - Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Se mai pot aplica frunze de varză cu scopul de a calma durerea și de asemenea se poate folosi tot pentru acest scop și alifia de varză. Dureri de gât - Într-un pahar de suc de varză, se pun 2 lingurițe de miere lichidă și se face gargară cu acest amestec. O cură durează o săptămână. Dureri reumatice - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Cura de varză acționează ca un antiinflamator. Mănâncă timp de 10-20 zile câte 300 g varză pe zi, din care 150 g în stare crudă (sub formă de salată), iar restul fiartă. Degerături - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Eczeme - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Eczeme infecțioase - frunzele de varză proaspete zdrobite cu ciocanul pentru șnițele se pun pe zona afectată, apoi se aplică deasupra un nailon, care se fixează cu bandaj sau leucoplast. Se lasă să acționeze vreme de 4 ore pe zi, după care zona tratată se lasă să se zvânte la aer măcar 45 de minute. Aplicația se face până la vindecare. Compușii pe bază de sulf din frunzele de varză au o puternică acțiune asupra bacteriilor și a ciupercilor parazite. Eczeme uscate - se unge frunza de varză cu ulei și se aplică local. Tratamentul se asociază cu consumul de suc proaspăt intern. Edeme - se aplică foi de varză strivite sau dacă aveți alifie de varză care este mult mai eficientă la

1458


aceste afecțiuni contribuind la diminuarea inflamațiilor și reducerea edemelor. Enterită - este indicat consumul sucului, al verzei crude sau al verzei acre, toate acestea contribuie la vindecarea leziunilor care pot fi prezente la nivel intestinal și totodată reface peristaltismul intestinal, distruge germenii patogeni existenți de multe ori în intestin în cantități foarte mari. Se poate folosi perioade oricât de lungi fără efecte secundare ne dorite. Entorse - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Se mai poate folosi și crema aplicată local. În primele zile se poate pune deasupra peste acesta o pungă cu gheață. În acest fel durerile sunt mai mici și refacerea mai rapidă. Eructații (râgâieli) - consumul de varză sub orice formă sau chiar și a celei acre contribuie la vindecarea afecțiunii dacă se folosește o perioadă destul de lungă. Febră - pentru alinarea durerii aplicați pe frunte primele foi de varză (cele care de obicei se aruncă), bine zdrobite, în 2-3 straturi. Febră tifoidă - aplicațiile de foi de varză strivite cataplasmă ajută la diminuarea temperaturii. Intern consumată sub orice formă și în orice cantitate poate să ajute și ea la distrugerea germenilor acestora foarte periculoși. În timpul războiului Mondial a vindecat foarte multe cazuri grave. Fibroame - aplicarea externă de foi de varză sau de unguent poate să contribuie la diminuarea fibroamelor mai ales dacă se folosește și intern varză acră sub formă de salată cu orice mâncare sau chiar moare de varză în funcție de toleranța individuală. Flebite - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Se pot de asemenea ține peste noapte. Flegmoane - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. se pun 3-4 straturi de varză. Se pansează lejer și această cataplasmă se ține toată noaptea. Se realizează de congestionarea țesuturilor, activarea circulației, revitalizarea vaselor de sânge și deblocarea

lor. Furuncule - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Gastrite - se consumă suc de varză cu un sfert de oră înaintea fiecărei mese, minimum un păhărel. Sucul se bea cu înghițituri mici. Varza calmează durerile provocate de ulcere și gastrite. Se recomandă consumul zilnic a 300 g varză crudă timp de 10 zile. Gastrite hiperacid e- consumul de varză crudă sub formă de salată sau chiar sub formă de suc poate să contribuie la dispariția acidității și se mai poate asocia în acest caz cu praf de Coada calului. Se consumă un pahar de suc pe zi. Greață - consumul de varză crudă salată sau chiar de varză murată poate să combată foarte eficient greața. Se poate asocia și varză fiartă, cu puțină rădăcină de Ghimber, în acest caz fiind și mai eficientă. Se va folosi de câte ori este nevoie până la trecerea simptomelor. Gripă - Pentru tratarea afecțiunilor pectorale (bronșite, laringite, astmă, etc) decoct din 60 g de varză tocată mărunt la 500 ml apă, fiartă timp de 25-30 minute. Se strecoară și apoi se pune 70 g miere. Se bea de mai multe ori pe zi. Gută - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Guturai - Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Helmintiază - se dau semințe sub formă de praf (1 linguriță) urmate apoi de un purgativ care poate fi chiar și moarea de varză, care se ia dimineața după ce se ia praful de semințe. Hemoragii - varza are în compoziția sa o serie

1459


de substanțe care ajută la diminuarea hemoragiilor. Se indică în special la hemoragiile digestive. Se poate lua sub orice formă de preparare sau chiar varză crudă sub formă de salată. Hemoroizi - după defecație se spală cu orice ceai din plante și apoi se va unge local cu unguent. Pentru hemoroizii interni se indică folosirea moarei de varză minimum 200 ml zilnic o perioadă de cel puțin 30 zile, apoi se va face o pauză de 7 zile și se poate relua. Aceasta contribuie și la o defecare mai ușoară, lucru care este indispensabil vindecării afecțiunii. De asemenea are un puternic afect cicatrizant. Se mai pot zdrobi foi de varză apoi se încălzesc pe un calorifer sau deasupra. Hepatită - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Intern se va consuma varză dacă este posibil zilnic pentru că aceasta contribuie la vindecarea forte multor afecțiuni din organism și de asemenea contribuie la distrugerea virușilor dacă se va folosi o perioadă destul de îndelungată. O substanță conținută de către varză, sulforafanul, stimulează puternic producerea în organism a unor enzime care joacă rolul de detoxifiant al ficatului. De asemenea, consumul de varză s-a dovedit a preveni procesele de distrucție celulară la nivelul ficatului, sub acțiunea factorilor infecțioși sau a celor chimici. Pentru a obține aceste rezultate, se recomandă consumul verzei crude, sub formă de salată, de măcar 3 ori pe săptămână. Higromă -(inflamarea seroaselor de la nivelul coatelor), cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Hipertensiune arterială - consumul de varză sub orice formă sau moare de varză sau chiar varză murată sistematic, adică zilnic poate să diminueze ateroamele și să refacă circulația sângelui prin curățirea arterelor de depuneri și datorită acestui fapt să regleze tensiunea arterială. Îmbătrânire - se consumă varză zilnic sub formă de salată. Cea mai eficientă în acest caz este salata care se va face și cu suc de lămâie care de asemenea este un antioxidant.

Impetigo - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Infecții intestinale - varza crudă, varza murată sau moarea de varză pot să contribuie la distrugerea foarte multor germeni patogeni din organism. De asemenea contribuie la vindecarea eventualelor leziuni provocate de germenii patogeni și totodată contribuie la întărirea imunității. Infecții externe - cataplasme cu varză sau aplicarea de unguent poate să ajute la distrugerea infecțiilor de la nivelul pielii. În plus este un foarte eficient cicatrizant. Infecții fungice - frunzele de varză proaspete zdrobite cu ciocanul pentru șnițele se pun pe zona afectată, apoi se aplică deasupra un nailon, care se fixează cu bandaj sau leucoplast. Se lasă să acționeze vreme de 4 ore pe zi, după care zona tratată se lasă să se zvânte la aer măcar 45 de minute. Aplicația se face până la vindecare. Compușii pe bază de sulf din frunzele de varză au o puternică acțiune asupra bacteriilor și a ciupercilor parazite. Infecții respiratorii - varza este mai bogată în vitamina C decât portocalele, are puține calorii și multe substanțe cu efect antioxidant, conține magneziu, potasiu, calciu. Toate aceste caracteristici o recomandă în mod special ca remediu pentru întărirea imunității. Se administrează proaspătă, sub formă de salată, câte 3-400 g pe zi la bolnavii cu infecții respiratorii, pentru a susține și pentru a grăbi procesul vindecării. Persoanelor care iau antibiotice de sinteză li se recomandă și varza murată, pentru restabilirea florei tubului digestiv și pentru contracararea efectului imunosupresor al acestor medicamente. Inflamații diverse inclusiv în gură și gât gargară cu suc de varză amestecat cu miere. Insolații - se aplică foi de varză strivite pe frunte și cap. de mai multe ori pe zi până la trecerea simptomelor care sunt prezente la această afecțiune. Insomnie - se face o cură cu salată de varză care contribuie la eliminarea toxinelor din organism și în acest mod se poate foarte bine să se revină la un somn natural. Înțepături de insecte - cataplasme cu frunze

1460


proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Junghiuri - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Laringită - se face gargară de mai multe ori pe zi cu suc de varză. Litiaze urinare - se consumă câte 100 ml suc de varză proaspăt de 3 ori pe zi, eventual diluat cu apă sau alte sucuri. Acest suc contribuie la dezintegrarea calcululor. Lumbago - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Se mai poate face alifie cu suc de varză care se aplică de câte ori este nevoie pentru calmarea durerilor. Luxații - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Se mai poate folosi și crema aplicată local. În primele zile se poate pune deasupra peste acesta o pungă cu gheață. În acest fel durerile sunt mai mici și refacerea mai rapidă. Menopauză - studii preliminare arată că un consum săptămânal de varză crudă (200 g pe zi vreme de măcar 4 săptămâni) îmbunătățește secreția hormonului estrogen și important, reglează răspunsul receptorilor acestor hormoni din organism. Rezultatul este instalarea mai târzie a menopauzei, atenuarea simptomelor de început ale acesteia (bufeuri, transpirație, nervozitate, etc), prevenirea și combaterea unor afecțiuni specifice menopauzei cum sunt osteoporoza, prolapsul uterin, cancerul ovarian și uterin. Metrite - 3-4 straturi de varză se aplică pe regiunea abdominală și se păstrează și peste noapte producând de congestionarea zonei pelviene. Produce și alinarea durerilor. Migrene - se aplică cataplasme cu foi de varză crudă strivite exact pe locul unde există durerea. Se țin până la trecerea durerii. La nevoie se poate repeta. Mușcături de animale - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de

3-4 ori pe zi. Necroză - aplicarea de frunze de varză vindecă necroza sau se mai poate aplica unguent de varză care este mei eficient în această afecțiune. Nefrită - consumul zilnic de suc de varză, suficient doar 100 ml zilnic eventual în combinație cu suc de rădăcină de morcov poate să vindece nefroza. Negi - tăiați în 2 un cotor de varză (așa încât să fie suculent) și frecați negii cu partea interioară. Nu spălați locul o oră după această operație. Repetați tratamentul 7 zile la rând, folosind de fiecare dată un cotor de varză proaspăt. Nervozitate - Se recunoaște faptul că varza prin compoziția sa deosebită poate foarte bine să înlăture nervozitatea. Pentru aceasta este suficient să consumați zilnic 100 g salată de varză. Nevralgie - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Nevralgie facială - se aplică foaie de varză strivită sau chiar unguent de varză care este foarte eficient pentru trecerea durerilor locale. Se aplică unguentul în strat subțire sau se pune cataplasmă cu foaie de varză proaspătă strivită. Se ține până la trecerea durerii. Nevralgie gutoasă - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Nevralgie reumatismală - Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Nevralgie sciatică - fierbeți foile de varză în lapte, lăsați să se îngroașe și aplicați-le cât mai calde pe locul dureros. Nevroză astenică - Se consumă varză zilnic câte 100 g sub formă de salată cu suc de lămâie con-

1461


tribuind la calmarea nervoasă. Obezitate - Se face în cazul obezității o cură de ciorbă de varză cu multă ceapă. Se indică 4 cepe mari, o varză de 1 kg la 2 litri de apă. Se fierb și se face o ciorbă apoi cu această apă după ce au fost strecurate toate acestea. Se consumă zilnic în funcție de cât se dorește să slăbească omul respectiv. Combinația mai puțin obișnuită între un suc alcalin (sucul de varză) și un suc acid (cel de grepfrut) are un puternic efect inhibitor al apetitului alimentar și favorizează ajungerea rapidă la sațietate pentru o perioadă mai lungă. Un tratament durează două luni și se poate relua la nevoie după o pauză de zece zile. În SUA și mai nou în Europa, curele de varză fac adevărate furori. Cea mai populară este de departe cura cu supă de varză, cu care se obțin cele mai rapide scăderi în greutate, dar hrănitul exclusiv cu varză fiartă și eventual, cu alte mici adausuri hipocalorice este o tortură ineficientă pe termen lung. În schimb consumul zilnic măcar la prânz și la cină a câte 200-300 g de salată de varză crudă, poate face minuni în reglarea ponderală, e drept pe termen lung. Varza este foarte bogată în fibre alimentare, are puține calorii, multe vitamine și minerale, ajutând să slăbim natural. Obiceiul de a consuma timp de 3-4 zile pe săptămână această salată în cantitate mai mare are și alte avantaje: această salată reduce cantitatea de alimente consumate la fiecare masă, curăță organismul de toxine, ne ajută în regimurile disociate. Mai mult, consumul acestei salate este un important pas pentru schimbarea obiceiurilor alimentare și a stilului de viață, cheia reglării greutății corporale. Oligurie - Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Oxiuri - se consumă sucul de varză zilnic câte 100 ml până la dispariția acestor paraziți. Panarițiu - Se aplică foaie de varză sau se pune unguent de varză până la vindecare. Paraziți intestinali - se consumă sucul de varză zilnic câte 100 ml până la dispariția acestor para-

ziți. Parazitoze - se consumă sucul de varză zilnic câte 100 ml până la dispariția acestor paraziți. Dacă este vorba despre paraziți externi se va aplica suc de varză local de mai multe ori pe zi. Pete roșii și puncte negre - se taie frunzele de varză albă și le strivești cu făcălețul, apoi se pun pe zonele cu probleme. Lași frunzele să acționeze 20 minute, apoi speli cu apă călduță. La acnee se aplică la final o cremă cu extract de mușețel sau de nalbă. Piele îmbătrânită - bogată în vitamina A și în vitamine din complexul B, conținând substanțe care îmbunătățesc irigația cu sânge a pielii, având efect de curățire profundă a tenului, sucul de varză este unul dintre secretele saloanelor de cosmetică care obțin rezultate miraculoase. Se pun comprese cu suc foarte proaspăt de varză care se țin vreme de 10-15 minute, după care se îndepărtează și se lasă pielea să se usuce la aer alte 15 minute. În final se aplică o cremă hidratantă. Pirozis - se consumă suc de varză câte 100 g de 3 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor, contribuind la refacerea sfincterului stomacal. Plăgi - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Plăgi greu vindecabile - frunza de varză se toacă până devine ca un terci, iar sucul rezultat se aplică cu un tampon de vată pe locul afectat în straturi succesive- se fac 5-6 aplicații cu suc la o ședință de tratament. După ce locul tratat s-a uscat se ține un sfert de oră o frunză de varză pe el. Pletoră - Se face în cazul obezității o cură de ciorbă de varză cu multă ceapă. Se indică 4 cepe mari, o varză de 1 kg la 2 litri de apă. Se fierb și se face o ciorbă apoi cu această apă după ce au fost strecurate toate acestea. Se consumă zilnic în funcție de cât se dorește să slăbească omul respectiv. Aceasta contribuie și la subțierea sângelui util în pletoră. Pleurezie - Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o

1462


oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. 3-4 straturi de varză aplicate pe regiunea pectorală și învelite într-un prosop. Se face acest lucru și după trecerea bolii. Se consumă și intern suc câte 2 pahare pe zi. Pleurită - 3-4 straturi de varză aplicate pe regiunea pectorală și învelite într-un prosop. Se face acest lucru și după trecerea bolii. Se consumă și intern suc câte 2 pahare pe zi. Polipi intestinali - studii făcute în SUA de către doi cercetători, Ernest Mario și Ah- Ng Tony Kong, arată că sulforafanul conținut de varză inhibă dezvoltarea polipilor intestinali și chiar provoacă remisia lor. Se recomandă varza sub formă de salată, din care se consumă câte 300 g zilnic, în cure de 3 luni, urmate de o pauză de o lună. Prostatită - se consumă suc de varză câte 50 ml de 3 ori pe zio în combinație cu suc de morcov. Împreună ajută la refacerea prostatei. Extern se pot aplica frunze de varză sau ceapă tăiată mărunt în cazul în care există retenție urinară. Prurit - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Psoriazis - Se unge local de 3 ori pe zi în strat subțire cu unguent de varză. Răgușeală - se face gargară de mai multe ori pe zi cu suc de varză. Faceți un decoct concentrat din 5-6 foi de varză într-un litru de apă, lăsat să fiarbă 35-40 minute. Îndulciți cu miere și beți cât puteți. Într-un pahar de suc de varză, se pun 2 lingurițe de miere lichidă și se face gargară cu acest amestec. O cură durează o săptămână. Rahitism - consumul verzei proaspete este foarte eficientă pentru că aceasta conține o serie de minerale și vitamine care pot să refacă organismul și totodată contribuie la o mai ușoară asimilare a calciului. Râie - cu zeama foarte proaspătă a unui cotor de varză și cu o bucată de tifon se face o compresă, care se ține cât mai mult pe porțiunile afectate. Tratamentul este de durată. Răni care se vindecă greu - se pun zilnic comprese cu suc de varză, care se țin vreme de o oră, după care se lasă zona tratată să se usuce la aer încă o oră. Studiile arată că prin mecanisme încă

prea puțin cunoscute (se presupune că varza conține substanțe stimulatoare ale anumitor țesuturi), procesul de vindecare al rănilor este mult accelerat, scade riscul de infecție, semnele care rămân după vindecare sunt mult mai puțin vizibile. Retenție urinară - se consumă varză fiartă sau se poate consuma varză acră sub formă de salată cu ulei de măsline care ajută la rezolvarea acestei probleme dacă nu este obstrucționat canalul cu calculi. Sarcină - în timpul sarcinii se cunoaște faptul că nu sunt indicate nici un fel de medicamente și atunci varza poate veni în ajutorul tratării unor afecțiuni care pot apărea în timpul sarcinii. De asemenea consumarea verzei sub formă de salată ajută organismul cu o serie de minerale și vitamine. Scabie (râie) - se pune suc de varză și apoi se rade puțin sulf de pe batoane de sulf sau de la farmacie. La 100 ml de suc se pune 10 g de sulf. Se aplică extern de câte ori este nevoie pentru a nu mai apare senzația de mâncărime și a elimina afecțiunea. Sciatică - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Scorbut - este de notorietate faptul că varza a scăpat foarte mulți marinari din Marina Britanică de scorbut. Se consumă varză proaspătă, varză murată sau salată de varză. Util este și consumul sucului de varză. Seboree - peste sucul de varză se va pune puțin alcool de 40 de grade și se tamponează locurile afectate de mai multe ori pe zi. De asemenea se va consuma intern câte 100 ml de suc sau se consumă varză sub formă de salată zilnic, până la dispariția afecțiunii. Senescență - se consumă varză zilnic sub formă de salată. Cea mai eficientă în acest caz este salata care se va face și cu suc de lămâie care de asemenea este un antioxidant.

1463


Sifilis - se va respecta în acest caz tratamentul impus de medicul specialist și suplimentar se poate aplica alifie care ajută la vindecarea mai rapidă a afecțiunii. Sinuzită - Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Cataplasme cu 3 straturi de varză pe sinusurile frontale sau maxilare. Se lasă câteva ore. Seara se aplică și se lasă toată noaptea. Dimineața și seara se va introduce în fiecare nară suc proaspăt de varză. Stări depresive - în urma ultimelor cercetări efectuate în SUA s-a putut stabili că consumul verzei sub formă de salată zilnic de 2-3 ori contribuie la eliminarea stărilor depresive sau în cel mai rău caz le diminuează. Se poate folosi acest tratament simplu perioade lungi de timp. Stres - este o foarte bună sursă de vitamine antioxidante care alungă stresul, precum vitamina A,C și E. Acestea luptă împotriva efectelor nocive ale radicalilor liberi eliberați în organism de către hormonii de stres. Se poate consuma crudă sau sub formă de suc. Deci este o sursă de vitamine antioxidante care au capacitatea de a reduce stresul prin lupta împotriva radicalilor liberi. De asemenea acest aliment, atât de utilizat în bucătăria tradițională mai conține și beta-caroten și seleniu, responsabili pentru inhibarea cortizonului denumit și „hormonul stresului“. Surditate - mestec de suc de varză cu suc de lămâie în părți egale. Se introduce câte 4-5 picături în fiecare ureche. Surmenaj fizic și intelectual - consumul de varză crudă sub formă de salată este un tratament tonic extraordinar pentru sistemul muscular și pentru sistemul nervos. Bogată în vitamine și în minerale, conținând substanțe cu efecte stimulatoare pentru sistemul nervos central, fitohormonii care intensifică procesele de regenerare din organism, varza are efect adaptogen și anti-oboseală. Se țin cure de 3 săptămâni, timp în care se consumă la prânz și la masa de seara câte o farfurie (125 g) de salată de varză. Acest tratament este foarte

bun adjuvant și contra depresiei psihice. Tendinită - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Tuberculoză - Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. 3-4 straturi de varză aplicate pe regiunea pectorală și învelite într-un prosop. Se face acest lucru și după trecerea bolii. Se consumă și intern suc câte 2 pahare pe zi. Tulburări metabolice - se consumă suc de varză câte 50 ml de 3 ori pe zi timp de 15 zile apoi se face o pauză de 10 zile și se poate relua. Tulburări circulatorii - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Tumori - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Extern se mai poate aplica și alifia de varză. Tumori albe - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Tumori tegumentare - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Se poate aplica și alifia de varză. Tuse convulsivă - intern se va lua un preparat din suc de varză amestecat cu miere dacă nu aveți

1464


contraindicații în acest sens. Se consumă câte 1 linguriță din acest amestec de 4-6 ori. Se ține la rece în borcan ermetic închis, dar nu mai mult de 3 zile. Faceți un decoct concentrat din 5-6 foi de varză într-un litru de apă, lăsat să fiarbă 35-40 minute. Îndulciți cu miere și beți cât puteți. Ulcere gastrice - este foarte eficient în acest caz sucul de varză care se va lua zilnic cu 15 minute înainte de fiecare masă. Se începe doar cu o linguriță și treptat în funcție de toleranța individuală se poate mări această cantitate. Este mult mai util să se ia în combinație cu suc de morcov și de cartofi. Cartoful este un foarte bun pansament și morcovul ajută și el la cicatrizare datorită vitaminei A pe care o conține. În cazul acidității se va lua praf de Coada calului câte 1 linguriță la nevoie. Studii făcute de mai multe echipe de medici arată că o cură cu suc proaspăt de varză, din care se bea câte un litru pe zi, vindecă spectaculos această afecțiune, într-o proporție de 35-37%. Și aceasta într-un timp uimitor de scurt- sub 2 săptămâni. Alt studiu al doctorului american George Cheney, se intitulează chiar: „Vindecarea rapidă a ulcerului peptic la pacienții care consumă suc de varză“. Se face o cură de 10 zile, timp în care se consumă câte 1 litru de suc proaspăt în 2-3 reprize, pe parcursul unei zile. Efectele vindecătoare se datorează în principal unui aminoacid conținut de către varză (glutamina), care stimulează refacerea, creșterea și dezvoltarea normală a celulelor ce alcătuiesc țesutul protector care „căptușește“ stomacul și intestinul subțire. Ulcer cutanat - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Se pun 3-4 straturi de varză, se pansează lejer și această cataplasmă se ține toată noaptea. Se realizează de congestionarea țesuturilor, activarea circulației, revitalizarea vaselor de sânge și deblocarea lor. Ulcere varicoase - frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot

păstra și se mai continuă acest tratament. Ulcerații - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Valori ridicate ale colesterolului - cercetătorii de la Universitatea de Medicină din Hawai, Statele Unite, au evidențiat faptul că unii compuși din varză împiedică transportul colesterolului cu densitate redusă (forma periculoasă a acestuia) către vasele de sânge și țesuturi. De asemenea, varza împiedică formarea plăcilor de aterom și sclerozarea pereților arterelor. Se recomandă consumul de varză sub formă de salată, câte 300 de g zilnic, vreme de măcar câte 3 zile pe săptămână. Varice - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Se pun 3-4 straturi de varză, se pansează lejer și această cataplasmă se ține toată noaptea. Se realizează de congestionarea țesuturilor, activarea circulației, revitalizarea vaselor de sânge și deblocarea lor. Vărsături - se consumă suc de varză în care se pune puțin praf de rădăcină de Ghimber. Este foarte eficientă pentru trecerea acestor simptome neplăcute. Se poate folosi și după chimioterapie. Viermi intestinali - Sămânța de varză contra viermilor intestinali. 1 linguriță dimineața apoi la 1 oră un purgativ. De asemenea se poate lua și suc de varză cu suc de morcov în amestec. Pentru a feri copiii de viermi, dați-le să bea în 3 dimineți la rând, 20-40 ml de suc de varză extras din frunze, după ce acestea au fost fierte. Repetați tratamentul 3-4 luni. Zona zoster - cataplasme cu frunze proaspete de varză în 3-4 straturi, se acoperă cu pansament elastic bandajat lejer. Se reînnoiesc de 3-4 ori pe zi. Frunze de varză fierte în vin alb. Se aplică pe locul afectat se bandajează și se acoperă cu o flanelă. Concomitent se consumă zilnic 2-3 pahare de suc proaspăt de varză. Se păstrează o oră, dacă sunt

1465


bine suportate se mai pot păstra și se mai continuă acest tratament. Se poate folosi și unguentul în special pentru calmarea durerilor. Dacă durerile sunt mari peste foile de varză se poate aplica gheață.

1466


Sucul de varză - este un excelent dezintoxicant al organismului, deși are un gust puțin agreabil. Conține în cantitate mare calciu, iod și vitamina C. Este util în ulcerele gastrice și duodenale, inflamații intestinale, hemoroizi, constipație, erupții ale pielii. Singurul său dezavantaj este balonarea pe care o provoacă, datorită acțiunii lui de descompunere al deșeurilor în tubul digestiv. Aceasta arată însă o situație anormală în stomac și intestin. În acest caz este bine să se înceapă cura cu suc de mere o săptămână, apoi cu suc de morcovi două săptămâni și apoi se va începe cura de suc de varză.

VARZA ROȘIE

Brassica oleracea var. capitata forma rubra Fam Brassicaceae. Compoziție chimică: proaspătă- apă 90, 5%, ascorbigen, enolat de glucoză, indol, proteine 1, 4, lipide 0, 16, glucide 5, 6, vitaminele C, U, sodiu, potasiu, calciu (identic cu cel din lapte), magneziu, fier, fosfor, clor, mangan, cupru, fluor, iod, antoixidanți vegetali, flavonoizi. Are 33 cal la 100 g. Are enzime care blochează evoluția tumorilor. Întărește dinții, oasele, ganglionii limfatici. Ilonații de glucoză împiedică apariția cancerului. Este considerată planta cea mai eficientă în tratarea cancerului esofagian, de stomac, de rect, de colon. De asemenea poate avea un rol important în combaterea cancerului pulmonar, de prostată sau de vezică urinară. Împiedecă dezvoltarea tumorilor care depind de hormoni (ex- cancerul de sân și unele tipuri de cancer de piele). Acțiune farmacologică: pectoral în bronșite, laringite, astmă. Are acțiune diuretică, ameliorează stările de ascită, ciroză. Extern ca și varza albă. Are enzime care blochează evoluția tumorilor fiind indicată în tratarea cancerului. Se folosește la următoarele afecțiuni: afecțiuni cardiace, afecțiuni nervoase, afecțiuni osoase, alergie, Alzheimer, ascită, astm, bronșite, cancer, ciroză, demineralizare, febră, imunitate scăzută, răni, reumatism. 1467


VĂTĂMĂTOARE

Anthyllis vulneraria Fam. Fabaceae. Denumiri populare: capul turcului, iarbă de răni, iarba faptului, iarba osului, iarbă de vatăm, nălucă, ranătoare, rănelvană, sculătoare, trifoi galben, trifoiul racului, vătămătură. În tradiția populară: se folosea pentru vindecarea rănilor, a eczemelor, a echimozelor, a umflăturilor, de unde și numele de vătămătoare. Se punea în băile copiilor mici când aveau bube sau eczeme. În Maramureș la Borșa, se fierbea și se folosea contra durerilor abdominale, colicilor, etc. Decoctul se bea dimineața, câte un păhărel, iar cu plantele se lega. Se punea fiartă și la umflături. În unele țări europene se considera că vătămătoarea apără de deochi, iar la noi ceaiul din vârfurile florifere se dădea copiilor fricoși sau speriați pentru a-i lecui de frică. Descriere: plantă erbacee perenă, întâlnită prin pășuni și locuri ierboase de la câmpie la etajul alpin. Uneori se cultivă ca plantă furajeră. Rădăcină pivotantă, bine dezvoltată. Tulpină erectă, cilindrică, simplă sau ramificată, alipit-păroasă, spre bază adeseori patent alb-păroasă. Frunze impari penat compuse, cu foliola terminală mai mare. La frunzele bazale foliolele laterale uneori lipsesc. Flori galbene, alb-gălbui, uneori mai mult sau mai puțin roșcat-galbene, grupate în inflorescențe capituliformă. Caliciu tubulos, umflat, păros, alb, alb-gălbui,

uneori roșiatic. Înflorire în lunile V-X. Fruct păstaie închisă în caliciu, indehiscentă sau mai târziu dehiscentă. Semințe ovate, pătate cu galben și verde. Recoltare: pentru uz terapeutic se culeg florileAnthilli flos. Compoziție chimică: florile conțin saponozide, flavonozide, tanin, mucilagii. Acțiune farmacologică: florile sunt antiseptice, sedative, laxative, depurative, astringente, ajută eliminarea din organism a toxinelor. Este indicată și pentru poftă de mâncare, precum și pentru combaterea stărilor de greață și a indigestiilor. Ca laxativ, combate constipația, reglând tranzitul în intestinul gros. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: afecțiuni abdominale și intestinale, afecțiuni dermatologice, dureri abdominale, constipație, contuzii, răni. Preparare și administrare: Din flori se prepară infuzie și decoct. - 1 linguriță de flori se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate consuma în cazurile de constipație pentru efectul laxativ. - 1 linguriță de flori se pune la 250 ml apă și se fierbe apoi 5 minute. Se strecoară și se pot consuma 2 căni pe zi în dureri acute abdominale, afecțiuni intestinale sau ale colonului. Extern se poate aplica sub formă de spălătură sau compresă cu rol de cicatrizare. Pentru acțiunea de calmarea durerilor se aplică cataplasmă cu plantele aplicate calde după ce au fost fierte. Se poate aplica și la contuzii, extern. - Flori proaspete zdrobite se pot aplica pe răni cu scopul vindecării rănilor, la contuzii de asemenea.

1468


VÂSC

Viscum album Fam. Loranthaceae. Denumiri populare: stoletnic, vâsc de brad. În tradiția populară: Vâscul este o plantă veșnic verde, din care cauză i s-au atribuit calități mistice: era cunoscut în mitologia unor popoare antice (celți și greci) precum și de poporul nostru care îi acordă o importanță deosebită. De Anul Nou foarte multe case sunt împodobite cu ramuri de vâsc, despre care se spune că aduc fericire și noroc. Din fructe- bobițe albe se prepară cleiul pentru prins păsări. Ceaiul din frunze, în deosebi cel din peri, se lua contra astmului. În satele din jurul Careilor se mai folosea la băi contra durerilor reumatice. Ceaiul frunzelor se folosea și intern la emfizem pulmonar, tuberculoză pulmonară și alte afecțiuni pulmonare, de asemenea pentru epilepsie, hipertensiune, crampe. Ceaiul din frunze de vâsc cu pir și flori de păducel se lua de 3 ori pe zi câte o linguriță înainte de masă. Plămădit în rachiu ca fortifiant. Se mai folosea la boli femeiești. Se dădea și la animale ca să se îngrașe. Descriere: plantă semiparazită care se dezvoltă pe ramurile unor copaci fructiferi (măr, prun) și nefructiferi (mesteacăn, plop). Este un arbust ale cărui ramuri se divid totdeauna câte două, cu frunze verzi care nu cad iarna. Are aspectul unor

tufe cu tulpini scurte, cilindrice și groase ramificate de mai multe ori în câte 2 ramuri (dichotomic) și lipsite de peri. Frunzele sunt persistente, dispuse opus, fără pețiol, groase, pieloase, străbătute de 5-6 nervuri paralele. La subțioara frunzelor și în vârful ramurilor iau naștere florile galbene unisexuat dioice sau monoice, grupate în mici capitule lipsite de peduncul. Fructele sferice, alb-translucide, câte 2-3 la subțioara ramurilor, conțin un suc vâscos și zaharat. Întreaga plantă se prinde de gază prin haustori. Recoltare: Se folosesc ramurile tinere cu frunze (Folium Visci cum stipites) recoltate din noiembrie până în aprilie. Are gust slab amărui acrișor. Se recomandă să nu se recolteze de pe salcie, tei și plop deoarece în aceste cazuri este foarte toxic. De pe măr sunt cele mai utile din punct de vedere calitativ, urmează apoi în ordine descrescătoare păr, mesteacăn, trandafir și frasin. Compoziție chimică: saponine triterpenice, acid oleanolic (imunostimulator), acetilcolină (cu efect antiseptic ce este indicat pentru combaterea sughițului spastic persistent), inozitol, viscină, viscitoxină, substanțe minerale, aminoacizi liberi, acid viscic, polizaharid, enzime. Are compoziție variată și foarte activă în funcție de arborele pe care a crescut. Din această cauză preparatele de vâsc se manipulează cu mare atenție și unde este cazul se cere părerea medicului, sau chiar avizul dânsului. Are în compoziție vitaminele C și E, etc. Acțiune farmacologică: vasodilatator coronarian și periferic, calmant psihic blând și eficient, hipotensor puternic, cardiotonic fiind un tonic cardiac foarte eficient, scade tensiunea arterială cu acțiune foarte puternică, antispasmodic, antimicotic, brahicardizant, antitumoral și citostatic (în preparatele injectabile sau tinctură este mult mai eficient), vermifug, diuretic. Imuno-stimulator, purgativ, La folosirea acestui produs va trebui să fie respectate dozele, deoarece în cantități mai mari produce intoxicații manifestate prin încetinirea pulsului, aritmie și tahicardie. Extern: antinevralgic, calmant. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: accese de isterie, accidente vasculare, acufene, afecțiuni cardiace, afecțiuni ganglionare, afecțiuni vas-

1469


culare, albuminurie, amețeli, astm bronhic, astmul pe fond de stres, arterioscleroză, aterioscleroză, balonări, boala canceroasă, boli cardiace, bronșită, cancer, ciclul menstrual dereglat, circulație periferică deficitară, convulsii, crize nervoase, crize astmatice care apar pe fondul tensiunii psihice, degerături, dereglări hormonale, diabet, dureri reumatice, edeme, epilepsie, epistaxis, gută, hematurie, hemoptizii, hemoragii uterine sau de altă natură, hipertensiune arterială inclusiv formele cu tensiune oscilantă, hemoragii, hipotensiune arterială, insuficiență cardiacă compensată, ischemie cardiacă, impotență, imunitate scăzută, inflamația tubului digestiv, isterie, leucemie, leucoree, leziuni pulmonare provocate de infecții, migrene, nervi, nevralgie, nevroze, palpitații, paralizie, predispoziție la viroze, prostată, scăderea imunității, sciatică, scleroză cerebrală, spasme, sterilitate mai ales asociată cu boli cardio-vasculare sau nervoase, sughițuri persistente, tahicardie, tremurături ale corpului, tulburări circulatorii, tulburări renale cauzate de hipertensiune, tulburări datorită hipertensiunii arteriale, tulburări de menopauză mai ales nervoase și cardio-vasculare, tulburări de imunitate datorate bătrâneții, tulburări de vedere, tulburări nervoase, tumori (inclusiv canceroase), tuse convulsivă, tuse spastică, tuse rebelă, vertij, zgomote în urechi. Precauții și contraindicații: Atenție! Tinctura de Vâsc este contraindicată persoanelor hipotensive, hipotone și celor care suferă de angină pectorală. Planta conține principii cu acțiune toxică asupra inimii, cât și o substanță toxică pentru aparatul respirator. Toxicologie: Vâscul adunat de pe arțar, stejar, paltin, plop, nuc, frasin, salcâm, salcie sau chiar tei este toxic. În cazul persoanelor sensibile există posibilitatea apariției unor alergii secundare sau a unor intoxicații. Atenție! Dacă după administrarea Vâscului tensiunea scade, ritmul cardiac se rărește, apar frisoane și sensibilitatea se pierde atunci se poate vorbi de o intoxicație cu Vâsc. În astfel de cazuri se întrerupe administrarea tratamentului și se consultă medicul. Preparare și administrare: Vâscul de pe măr, prun, gutui, păr, măr pădureț,

pin și brad sunt foarte bune la tratamente. Macerat: 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Tinctură: Se poate face o tinctură din 50 g de plantă mărunțită uscată sau verde, care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se ține timp de 15 zile după care se strecoară. În timpul acesta se agită puternic sticla de mai multe ori pe zi. Trebuie să fie foarte bine închisă și se păstrează la temperatura camerei. Se strecoară după 15 zile. Se pot lua între 10 picături și 20 picături (1 linguriță) de 3 ori pe zi. Tratamentul este util mai ales în cazul hipertensiunii arteriale, sau la circulația sângelui pentru refacere. Se pot ține cure de mai lungă durată, dar numai cu acordul și sub supravegherea medicului, deoarece tensiunea arterială scade și pot apărea accidente. Pulbere: - 1 linguriță de plantă se macină cu râșnița de cafea și apoi se cerne prin sită. Se va pune sub limbă pentru 10 minute, apoi se înghite cu puțină apă. Se face de 3 ori pe zi. În timpul tratamentului cu vâsc este foarte bine să se consume și usturoi pentru că acesta ajută să se remedieze mai repede situația, pentru că substanțele active din vâsc acționează mult mai eficient dacă se consumă și usturoi. Cataplasmă: se macină fin planta, se umezește cu apă caldă apoi se amestecă bine. Se pune pe un tifon care se va aplica extern. Atenție! Se va folosi numai sub supraveghere medicală. Este o plantă toxică și cele mai puțin toxice sunt cele recoltate de pe păr. În ordine urmează apoi: brad, măr, mesteacăn, trandafir, frasin. Menționăm totuși că un tratament cu această plantă în combinații cu altele (păducel, unguraș, roiniță) este foarte util în tratarea hipertensiunii arteriale și nu ar trebui neglijat de către cei care sufere de această afecțiune. Atragem atenția că toate plantele care se folosesc la macerate este bine să fie folosite doar din plantele care au fost imediat după cules spălate foarte bine cu multă apă și apoi se usucă, în caz contrar

1470


se poate să fie infectate microbi, virusuri sau alte impurități. De asemenea uscarea se va face în locurile în care pot fi ferite de contaminare, preferabil în locuri sterile. Aceasta pentru a nu produce alte afecțiuni uneori mult mai grave decât cea care se dorește a fi tratată. Precauții: supradozarea vâscului poate provoca febră, frisoane, cefalee, hipotensiune. Mod de administrare pe afecțiuni: Accese de isterie - naturiștii autohtoni recomandă Vâscul în tratarea și ameliorarea diferitelor afecțiuni, printre acestea și accesele de isterie și furie sau spasmele cronice. Se va pune o linguriță de plantă la 250 ml apă și se lasă 8 ore apoi se strecoară fără să mai fie încălzit și se consumă în cursul zilei. În același timp însă, aceiași naturiști îi sfătuiesc pe cei care vor să apeleze la tratamentul pe bază de Vâsc să fie atenți la momentul în care vor culege aceste plante. Pentru că Vâscul să nu își piardă din proprietăți, acesta este preferabil să fie cules în perioada octombrie-decembrie a anului. Pe de altă parte Vâscul mai exact bobițele sau fructele acestei plante pot fi utilizate și ele în degerături sau în combaterea senzației de îngheț la nivelul pielii. În acest sens bobițele se pisează și se pun sub forma unei cataplasme pe zona afectată. Rezultatele vor fi vizibile în doar câteva zile. Accidente vasculare (profilaxie și combaterea sechelelor) - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Se poate asocia și cu extract de castan sălbatec, conform indicațiilor producătorului, sau și cu infuzie de sulfină, ambele contribuind la refacerea integrități venoase și arteriale. Acufene - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Afecțiuni cardiace - puneți într-un borcan pulbere de vâsc până se umple pe trei sferturi. Adău-

gați rachiu natural, agitați cu putere amestecul. Se ține apoi 15 zile și se strecoară, punându-se într-un recipient cu capac ermetic. Se ia câte o linguriță pe zi, contribuind la o mai bună funcționare a inimii. Afecțiuni ganglionare - intern se poate consuma câte 2 căni de macerat pe zi, una dimineața și una seara, care vor ajuta la refacerea circulației și eventual drenarea limfei. Extern se pune pulbere de plantă pe o pânză și se umezește cu apă călduță. Se aplică apoi pe ganglionii inflamați și se ține pentru 2 ore. Se mi poate de asemenea umezi o bucată de vată cu tinctură și peste ea se pune o bucată de nailon. Se ține tot pentru 2 ore și se poate aplica de 2 ori pe zi. Afecțiuni vasculare - se poate folosi macerat câte 2-3 căni pe zi, consumate întotdeauna înainte de masă, sau cum se mai spune pe stomacul gol și apoi nu se va mânca nimic o perioadă de 15-30 minute. Suplimentar se mai poate consuma ceai de Sulfină care de asemenea ajută foarte mult și preparate din castan care există în comerț și care se vor consuma în funcție de indicațiile date de către producător întotdeauna. Albuminurie - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Amețeli - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Astm bronhic - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Astmul pe fond de stres - în afară de maceratul care se folosește la astmul bronșic se mai poate folosi și Talpa gâștei sub orice formă deoarece este unul dintre calmantele foarte puternice. Pentru întărirea organismului se va consuma însă Lăptișor

1471


de matcă, Apilarnil, polen, păstură, și alte produse apicole care sunt foarte eficiente. Arterioscleroză - se pun 2 lingurițe rase de pulbere la 450 ml apă rece, se lasă apoi la macerat la temperatura camerei 8 ore. Se filtrează și se consumă în 3-4 reprize, însă numai între mese. Se mai poate face un preparat din: Vâsc, Coada calului, Traista ciobanului, Urzică, Mentă și fructe de măceș (zdrobite). Se amestecă toate aceste plante în cantități egale și se pune 2 lingurițe la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi, o perioadă de 30 de zile urmate de 10 zile pauză, apoi se poate relua. Se poate în toată această perioadă să se consuma usturoi zilnic care contribuie și el la curățirea arterelor de depuneri. Astm - puneți într-o jumătate de borcan de miere lichidă 4 linguri de pulbere de vâsc, 10-20 picături de ulei volatil de cimbru, 30 picături de ulei volatil de mentă. Amestecați foarte bine. Luați câte o linguriță de preparat de 4 ori pe zi, timp de minimum o lună. Aterioscleroză - se pun 2 lingurițe rase de pulbere la 450 ml apă rece, se lasă apoi la macerat la temperatura camerei 8 ore. Se filtrează și se consumă în 3-4 reprize, însă numai între mese. Extern se aplică comprese calde cu o infuzie caldă pentru calmarea durerilor la articulații. Balonări - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Boala canceroasă - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Local se poate aplica un ceai făcut din 2 lingurițe de plantă la 250 ml și fiert 5 minute, apoi strecurat și aplicat cald pentru calmarea durerilor. Este foarte eficient. Boli cardiace - puneți într-un borcan pulbere de vâsc până se umple pe trei sferturi. Adăugați

rachiu natural, agitați cu putere amestecul. Se ține apoi 15 zile și se strecoară, punându-se într-un recipient cu capac ermetic. Se ia câte o linguriță pe zi, contribuind la o mai bună funcționare a inimii. Boli de pancreas - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Local se poate aplica un ceai făcut din 2 lingurițe de plantă la 250 ml și fiert 5 minute, apoi strecurat și aplicat cald pentru calmarea durerilor. Este foarte eficient. Bronșită - se va da câte 1-2 căni de macerat și suplimentar se mai poate face ceai din: isop, cimbru, podbal, muguri de plop, ceapă, etc. Cancer - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Local se poate aplica un ceai făcut din 2 lingurițe de plantă la 250 ml și fiert 5 minute, apoi strecurat și aplicat cald pentru calmarea durerilor. Este foarte eficient. Sucul de Vâsc se prepară din frunze și tulpini proaspete. Acestea trebuie înainte spălate, apoi presate cu ajutorul unui storcător electric. Mai mult decât atât, specialiștii arată că Vâscul luptă eficient în prevenirea acelei maladii numite cancer. Ciclul menstrual dereglat - ceaiul de Vâsc este indicat să fie consumat și de către femeile care prezintă dereglări ale menstruației, în special în cazul hemoragiei menstruale abundente și a celor de după naștere. Pe lângă proprietățile de reglare a menstruației Vâscul acționează în mod pozitiv și asupra stărilor de palpitații, de anxietate, agitație și de sufocare ușoară din timpul acestui proces lunar. Pentru efecte pozitive și de durată Vâscul este indicat să fie consumat câțiva ani consecutiv. Ceaiul de Vâsc se va consuma în aceste cazuri câte 2 căni pe zi. Circulație periferică deficitară - 1 linguriță

1472


de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Convulsii - se va consuma zilnic 2 căni de macerat la rece și dacă există și dureri extern se aplică o cataplasmă caldă care are rolul de a diminua durerile. În urma cercetărilor clinice s-a stabilit că în cazul convulsiilor repetate dacă se face un tratament de 30 zile cu vâsc convulsiile vor fi mult mai rare și în timp vor dispare cu desăvârșire. Se mai poate lua magneziu suplimentar. Crize nervoase - combinați în proporții egale pulbere de vâsc, de talpa gâștei, de crețișoară și de sunătoare. Luați de 3 ori pe zi, câte o lingură rasă din această plămadă, cu puțină apă înaintea meselor cu 15 minute. Este un foarte bun calmant al stărilor nervoase în toate afecțiunile acestui sistem. Crize astmatice care apar pe fondul tensiunii psihice - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Se poate asocia și cu infuzii de Talpa gâștei. Nu se ia de către cei care au angină pectorală. Datorită proprietăților sale terapeutice, Vâscul acționează pozitiv și asupra tulburărilor renale cauzate de dereglările sistemului circulator, dar este în același timp și un antispasmodic eficient calmând tusea convulsivă, sughițurile persistente și crizele de astm. În același timp, Vâscul luptă împotriva slăbirii sistemului imunitar și a suferințelor nervoase. Atenție însă! În cazul persoanelor sensibile există posibilitatea apariției unor alergii secundare sau a unor intoxicații. Dacă după administrarea Vâscului tensiunea scade, ritmul cardiac se rărește, apar frisoane și sensibilitatea se pierde atunci se poate vorbi de o intoxicație cu Vâsc. În astfel de cazuri se întrerupe administrarea tratamentului și se consultă medicul. Degerături - din bobițele proaspete de vâsc, zdrobite și amestecate cu untură se poate realiza o

cremă utilă în caz de degerături. Vâscul mai exact bobițele sau fructele acestei plante pot fi utilizate și ele în degerături sau în combaterea senzației de îngheț la nivelul pielii. În acest sens bobițele se pisează și se pun sub forma unei cataplasme pe zona afectată. Rezultatele vor fi vizibile în doar câteva zile. Dereglări hormonale - contribuie în mod pozitiv la funcționarea sistemului glandular fiind în același timp și un bun stimulent pentru metabolism. Astfel persoanelor cu tulburări cronice de metabolism le este recomandat să urmeze cura cu vâsc cel puțin șase luni. Studiile au arătat că minimum 2 căni de ceai de vâsc consumate în fiecare dimineață și seară reglează tulburările hormonale. În același timp ceaiul de Vâsc poate fi consumat cu încredere și în situații de ateroscleroză, apoplexie, etc. Diabet - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Vâscul s-a dovedit a fi eficient și în cazul diabetului, având o puternică acțiune asupra pancreasului. Așadar pentru ca factorul de risc pentru diabet să dispară este necesar să se urmeze o cură cu ceai de Vâsc. Totodată această plantă parazitară contribuie în mod pozitiv la funcționarea sistemului glandular fiind în același timp și un bun stimulent pentru metabolism. Astfel persoanelor cu tulburări cronice de metabolism le este recomandat să urmeze cura cu vâsc cel puțin șase luni. Se va asocia și cu Afin sau preparate din afin. Dureri reumatice - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Local se poate aplica un ceai făcut din 2 lingurițe de plantă la 250 ml și fiert 5 minute, apoi strecurat și aplicat cald pentru calmarea durerilor. Este foarte eficient. Edeme - se va consuma câte 2 căni de macerat

1473


pe zi și extern se va face cataplasmă cu vâsc aplicată caldă. Se vor introduce de asemenea și ceaiuri diuretice în așa fel ca omul să urineze 2 litri pe zi. Epilepsie - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Ajută eficient la calmarea și chiar la rărirea crizelor. Se face tratament de lungă durată. În ciuda faptului că este o plantă parazitară și cu un grad de toxicitate ridicat, specialiștii recomandă vâscul în tratarea unor afecțiuni, însă doar la îndrumarea acestora. Totodată se presupune că cel mai eficient tip de vâsc este cel care a crescut pe măr, stejar și plop, dar și celelalte au efecte pozitive similare. Datorită proprietăților sale miraculoase, vechii medici utilizau această plantă în tratarea persoanelor cu epilepsie. Rezultatele erau uneori foarte mulțumitoare. Epistaxis - se trage pulbere de plantă pe nas și în felul acesta se oprește rapid sângerarea. Are nu numai efect hemostatic ci și un efect antibiotic dar mai slab, însă existent. Gută - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Se va folosi însă și tratamentul instituit de medicul specialist și se poate folosi împreună și cu alte tratamente cu plante. Se va axa pe plante diuretice. Hematurie - vâscul este recunoscut ca unul dintre eficientele tratamente care se pot aplica pentru oprirea sângerărilor. Se poate depinde de la caz la caz aplica pulbere de plantă sau în cazurile mai ușoare macerat. Hemoptizii și hemoragii uterine sau de altă natură - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave

din 2 lingurițe de plantă. Acest preparat este un foarte util hemostatic. Hipertensiune arterială inclusiv formele cu tensiune oscilantă - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. În acest caz se va introduce și 2 căni de infuzie de talpa gâștei. Se mai poate asocia cu Păducel, Coada calului, Cimbrișor, Usturoi și Coada șoricelului, puse în părți egale toate și făcute infuzie. Se dau 3 căni pe zi. În infuzie se poate pune și vâsc. Se face un tratament de 30 de zile zilnic cu 2 căni urmat de o pauză de 15 zile, după care se poate relua. Se mai poate folosi următoarea schemă: cu toate plantele de mai sus: Vâsc, Păducel, Coada calului, Cimbrișor, usturoi și Coada șoricelului. Se pune fiecare plantă în părți egale. Se amestecă bine și se pune o linguriță de amestec la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi 15 minute și se strecoară. În prima săptămână se bea zilnic câte o cană de infuzie în două reprize, în a doua săptămână câte 2 căni pe zi, iar în a treia săptămână câte 3 căni pe zi. Începând cu a patra săptămână se inversează dozajul, se scade câte o cană pe zi, până se ajunge la o singură cană și se ține timp de un an de zile. Tratamentul va fi însoțit de consumul de usturoi zilnic în funcție de toleranța individuală. Hemoragii - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Hipotensiune arterială - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Nu se va folosi acest tratament în cazurile în care este o hipotensiune cu limitarea tonusului muscular (hipotonie) sau angină pectorală la acești bolnavi. Se poate asocia foarte bine cu lăptișor de matcă,

1474


polen, apilarnil și chiar miere dacă nu aveți contraindicații. Insuficiență cardiacă compensată și ischemie cardiacă - puneți într-un borcan pulbere de vâsc până se umple pe trei sferturi. Adăugați rachiu natural, agitați cu putere amestecul. Se ține apoi 15 zile și se strecoară, punându-se într-un recipient cu capac ermetic. Se ia câte o linguriță pe zi, contribuind la o mai bună funcționare a inimii. Impotență - se va folosi câte 2 căni pe zi, o perioadă de 30 de zile și suplimentar se mai adaugă Lăptișor de matcă, preparate din Brânca ursului, Apilarnil și se va renunța la fumat și alcool. Imunitate scăzută - se poate folosi maceratul câte o cană pe zi împărțită în două prize care se vor consuma înainte de mese cu 30 minute. Acest macerat conține acidul oleanolic care este un imunostimulator. Se poate folosi o perioadă de 60 de zile eventual și cu alte plante în amestec, sau cu produse apicole (lăptișor de matcă, polen, apilarnil, miere). Inflamația tubului digestiv - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Se mai poate folosi Obligeană, Tătăneasă, Cartofi, Varză. Isterie - combinați în proporții egale pulbere de vâsc, de talpa gâștei, de crețișoară și de sunătoare. Luați de 3 ori pe zi, câte o lingură rasă din această plămadă, cu puțină apă înaintea meselor cu 15 minute. Leucemie - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Se va da însă neapărat și Lăptișor de matcă, Apilarnil, polen și alte produse de la Apicola care sunt foarte eficiente. De asemenea se introduce sucul de Sfeclă roșie câte 200 ml zilnic obligatoriu împreună cu multe legume și fructe proaspete. Leucoree - spălături vaginale cu macerat și se

mai poate adăuga și una sau chiar mai multe din următoarele plante: brusture, cerențel, cimbru, coada șoricelului, crețișoară, gălbenele, iasomie, isop, lumânărică, nuc, pătlagină, plop negru, răchitan, sunătoare, tătăneasă, etc. Spălăturile se fac zilnic, însă numai cu irigatorul. Leziuni pulmonare provocate de infecții - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Local se poate aplica un ceai făcut din 2 lingurițe de plantă la 250 ml și fiert 5 minute, apoi strecurat și aplicat cald pentru calmarea durerilor. Este foarte eficient. Se va da suplimentar și ceai de Isop și Lăptișor de matcă. Migrene - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Local se poate aplica un ceai făcut din 2 lingurițe de plantă la 250 ml și fiert 5 minute, apoi strecurat și aplicat cald pentru calmarea durerilor. Este foarte eficient. Nervi - combinați în proporții egale pulbere de vâsc, de talpa gâștei, de crețișoară și de sunătoare. Luați de 3 ori pe zi, câte o lingură rasă din această plămadă, cu puțină apă înaintea meselor cu 15 minute. Nevralgie - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Local se poate aplica un ceai făcut din 2 lingurițe de plantă la 250 ml și fiert 5 minute, apoi strecurat și aplicat cald pentru calmarea durerilor. Este foarte eficient. Nevroze - combinați în proporții egale pulbere de vâsc, de talpa gâștei, de crețișoară și de sună-

1475


toare. Luați de 3 ori pe zi, câte o lingură rasă din această plămadă, cu puțină apă înaintea meselor cu 15 minute. Palpitații - puneți într-un borcan pulbere de vâsc până se umple pe trei sferturi. Adăugați rachiu natural, agitați cu putere amestecul. Se ține apoi 15 zile și se strecoară, punându-se într-un recipient cu capac ermetic. Se ia câte o linguriță pe zi, contribuind la o mai bună funcționare a inimii. Se poate asocia cu infuzie de Unguraș câte 2-3 căni pe zi. Paralizie - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Se poate asocia și cu extract de castan sălbatec, conform indicațiilor producătorului, sau și cu infuzie de sulfină, ambele contribuind la refacerea integrități venoase și arteriale. Predispoziție la viroze - se va lua macerat de două ori pe zi, 125 ml dimineață la trezire și 125 ml seara înainte de culcare. Se poate asocia cu Echinacea și Lăptișor de matcă, se face tratamentul acesta preventiv de 2 ori pe an. Dacă aveți afecțiunea se va face un tratament din acesta pentru 30 de zile care vă va ajuta să scăpați mai rapid de afecțiune și de complicațiile care din păcate sunt foarte frecvente. Se mai poate lua și propolis și se consumă Usturoi. Prostată - se va folosi tratamentul de la hipertensiune care este foarte eficient, mai ales dacă se ia și usturoi suplimentar care este un antibiotic de excepție, de fapt cel mai puternic antibiotic natural. Se poate lua și dovleac în special pastă și ceai din semințe cu coajă cu tot, dar și uleiul poate fi extrem de util. Scăderea imunității - se va folosi macerat câte 1 cană pe zi împărțită în două prize. Se poate asocia foarte bine cu Echinacea și Lăptișor de matcă. Sciatică - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave

din 2 lingurițe de plantă. Local se poate aplica un ceai făcut din 2 lingurițe de plantă la 250 ml și fiert 5 minute, apoi strecurat și aplicat cald pentru calmarea durerilor. Este foarte eficient. Scleroză cerebrală - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Spasme - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Local se poate aplica un ceai făcut din 2 lingurițe de plantă la 250 ml și fiert 5 minute, apoi strecurat și aplicat cald pentru calmarea durerilor. Este foarte eficient. Sterilitate mai ales asociată cu boli cardiovasculare sau nervoase - se va folosi maceratul câte 2 căni pe zi, până la trecerea afecțiunii și suplimentar se va folosi și Brânca ursului și Crețișoară pentru a avea un efect mai puternic. În bolile nervoase se poate asocia cu Talpa gâștei. Vâscul poate fi considerat cel mai bun remediu în cazul femeilor ce nu pot avea copii. Administrarea a 25 de picături de suc de Vâsc dizolvat în puțină apă, în fiecare zi înaintea fiecărei mese principale pe stomacul gol le scapă pe aceste femei de sterilitate. Sucul de Vâsc se prepară din frunze și tulpini proaspete. Acestea trebuie înainte spălate, apoi presate cu ajutorul unui storcător electric. Mai mult decât atât, specialiștii arată că Vâscul luptă eficient în prevenirea acelei maladii numite cancer. Sughițuri persistente - se indică folosirea maceratului care se va consuma cu lingurița până la trecerea afecțiunii. Are în compoziția sa acetilcolină care ajută în special la sughițul spastic persistent, fiind unul dintre puținele remedii care sunt extrem de eficiente. Tahicardie - puneți într-un borcan pulbere de vâsc până se umple pe trei sferturi. Adăugați rachiu natural, agitați cu putere amestecul. Se ține

1476


apoi 15 zile și se strecoară, punându-se într-un recipient cu capac ermetic. Se ia câte o linguriță pe zi, contribuind la o mai bună funcționare a inimii. Tremurături ale corpului - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Se va asocia și cu Apilarnil, lăptișor de matcă sau păstură. Se poate face tratament 3 luni. Tulburări circulatorii - substanțele active ale Vâscului îl recomandă în buna funcționare a organismului. Mai exact Vâscul are proprietăți de vindecare a hipertensiunii, dar și a cazurilor de tensiune scăzută. Altfel spus reglează funcția circulatorie, îmbunătățește activitatea cardiacă și redă energia de care oricine are nevoie în desfășurarea activității zilnice. În acest fel vor fi înlăturate și senzația de amețeală, tulburările de vedere, congestia cerebrală și celelalte simptome secundare ale unei tensiuni arteriale anormale. În aceste condiții, persoanele cu afecțiuni cardiace pot include cu încredere în tratamentul lor Vâscul. Însă cel mai bine ar fi ca înaintea administrării acestei plante să se ceară sfatul medicului specialist în vederea indicării concrete a dozei care trebuie administrată și dacă aceasta corespunde cu afecțiunea respectivă. Tulburări renale cauzate de hipertensiune - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Se va lua suplimentar și ceai diuretic pentru a elimina 2 litri de urină în 24 ore. Tulburări datorită hipertensiunii arteriale - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Vezi și hipertensiunea arterială. Tulburări de menopauză mai ales nervoase și cardio-vasculare - combinați în proporții egale

pulbere de vâsc, de talpa gâștei, de crețișoară și de sunătoare. Luați de 3 ori pe zi, câte o lingură rasă din această plămadă, cu puțină apă înaintea meselor cu 15 minute. Tulburări de imunitate datorate bătrâneții - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Se folosește suplimentar lăptișor de matcă și Apilarnil de la Apicola. Tulburări de vedere - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Se folosește în cazurile în care tulburările se datorează proastei irigări sangvine a ochiului. Sunt foarte eficiente aceste tratamente în cazurile de tulburări datorate irigării cerebrale insuficiente. Tulburări nervoase - combinați în proporții egale pulbere de vâsc, de talpa gâștei, de crețișoară și de sunătoare. Luați de 3 ori pe zi, câte o lingură rasă din această plămadă, cu puțină apă înaintea meselor cu 15 minute. Tumori (inclusiv canceroase) - se recunoaște faptul că vâscul are un efect excepțional de puternic ca antitumoral și se poate folosi perioade destul de lungi cu efect deosebit în absolut toate localizările1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Local se poate aplica un ceai făcut din 2 lingurițe de plantă la 250 ml și fiert 5 minute, apoi strecurat și aplicat cald pentru calmarea durerilor. Este foarte eficient. Tuse convulsivă, tuse spastică, tuse rebelă - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va

1477


consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Local se poate aplica un ceai făcut din 2 lingurițe de plantă la 250 ml și fiert 5 minute, apoi strecurat și aplicat cald pentru calmarea durerilor. Este foarte eficient. În toate aceste cazuri se poate folosi și ceapa, podbal, isop în combinații. Vertij - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă. Zgomote în urechi - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa pentru 8 ore (de seara până dimineața). Se strecoară. Se va consuma în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2 lingurițe de plantă.

1478


VÂSC DE STEJAR

VENINARIȚĂ

Loranthus europaeus Fam. Loranhaceae.

Gratiola officinalis Fam. Scrophulariaceae.

Descriere: arbust mic parazit, cu frunze verzi, opuse, care cad toamna. Tulpina fragilă, dichotomic ramificată, parazitează pe toate speciile de stejar, mai rar pe castan, tei, etc. În tradiția populară: ramurile se fierbeau și decoctul se bea, pe nemâncate, contra afecțiunilor interne cu crize. Vârfurile ramurilor se uscau, se pisau, se amestecau cu sare și se dădea de mâncare mieilor care aveau viermi în nas.

În tradiția populară: decoctul plantei se folosea contra bubelor dulci. Se mai dădea la tuse, dureri de stomac și friguri, pusă în miere în amestec cu hrean, busuioc, iarbă pușcată se lua contra tuberculozei. În unele părți era luată de femeile care doreau să aibă copii. Frunzele se opăreau cu apă fiartă, care se lua dimineața în boli de stomac. Compoziție chimică: lăstarii floriferi și rădăcinile conțin uleiuri grase, substanțe amare, tanante și glicozidul gratiotoxina. Acțiune farmacologică: are proprietăți iritante și este un vomitiv drastic, periculos. Preparare și administrare: se folosește foarte rar fiind toxică. Este utilizată în tratamentele homeopate.

1479


VENTRILICĂ

Veronica officinalis Fam. Scrophularaceae. Denumirea populară: buruiană de cel perit, mătrice, strătorică, șopârliță, strătorică, ventricea, vindrilică. În tradiția populară: are proprietăți vulnerare și astringente. De acestea se leagă nu numai numele de buruiană de cel perit (sifilis) și mătrice (reumatrism) din unele părți, ci și întrebuințările care le-au sugerat. Descriere: Comună, în toată Europa, crește în păduri, locuri defrișate, lângă tufișuri, pe lângă drumuri și în lizierele pădurilor. Se recoltează planta în momentul înfloririi, inflorescențele se strâng în buchete care sunt agățate în locuri aerate, până la uscarea complectă. Plantă vivace, ramificată care se târăște pe pământ. Tijele de 15-30 cm sunt cilindrice, culcate, ale căror vârfuri se ridică. Frunzele sunt opuse, ovale, ușor pețiolate și dantelate pe margine. Se termină cu spice de culoarea argintie-verde. Frunzele cad ușor la atingere. Florile sunt de un albastru pal sau alb rozalii, cu bractee dispuse în ciorchini axilari, dar puțin compacte. Fructul este o capsulă triunghiulară. Recoltare: se culege pentru terapie floarea în timpul înfloririi cu planta adică partea înflorită. Planta uscată devine mirositoare cu un miros plăcut. Herba Veronica cum flores. Compoziție chimică: glicozizi, saponozide, acizi organici, zahăr, ulei eteric, materii tanante

și amare, ucubină (un glucozid responsabil de înnegrirea florilor în timpul uscării), rezine, rășini și urme de uleiuri eterice. Acțiune farmacologică: are proprietăți astringente și vulnerare, stomahice, colagoge, diuretic, favorizează digestia, secreția bilei, ajută la reumatism, cataruri bronhice, afecțiuni renale, hemostatic. Conține substanțe stimulente, este tonică și are proprietăți expectorante. Are rezultate foarte bune în icter, vindecă rănile, calmează durerile, tratează diferite afecțiuni psihice ușoare. Are acțiune calmantă puternică contra iritării nervoase. Băut sera are un efect calmant miraculos. Stimulează de asemenea memoria. Luptă contra amețelilor. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: aerofagie, afecțiuni cutanate cronice, afecțiuni psihice ușoare, afecțiuni respiratorii, agitație nervoasă, amețeli, anorexie, arsuri, astmă, boli hepatobiliare, bronșită cronică, ciroză, colesterolemie, colici abdominale, depresie, digestie dificilă, dureri de abdomen, dureri de cap, dureri de stomac, eczeme, gastrită, gută, hepatită cronică, icter, lapsusuri în vorbire, lipsa de apetit, litiază biliară și renală, memorie deficitară, nervozitate datorată suprasolicitării intelectuale, neurastenie, nevralgii, plăgi vechi atone, prurit senil, răgușeală, răni, reumatism, tulburări de memorie chiar grave și însoțite chiar de amețeli, tuse, ulcere stomacale, ulcere varicoase. Preparare și administrare: - Suc proaspăt: se spală inflorescențele proaspete, se presează prin storcătorul de fructe și se toarnă sucul în sticle mici care se păstrează la frigider. Suc proaspăt de plantă se poate lua câte 1 linguriță intern diluat cu 100 ml apă, de 3 ori pe zi cu 15 minute înaintea meselor, sau se aplică extern sub pansament. Se poate folosi și în diferite combinații cu alte sucuri (morcovi, etc). - 1 linguriță de plantă mărunțită și apoi transformată în praf cu râșnița de cafea se va pune sub limbă de 3 ori pe zi. Se va ține apoi timp de 10 minute și se înghite cu puțină apă. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Extern se folosește cantitate dublă de plantă.

1480


- Praf (pulbere) de plantă se poate pune pe rănile zemuinde. Intern se amestecă cu miere la 1 linguriță de pulbere se pune 1 linguriță de miere și se poate administra în acest fel de 2-3 ori pe zi. - Tinctură - 50 g de plantă mărunțită se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține timp de 15 zile, apoi se strecoară. În afecțiunile de mai sus se folosește între 10 picături și 20 picături (1 linguriță) de 3 ori pe zi. Se mai poate folosi extern la calmarea durerilor, aplicată pe un tampon de vată sau făcut frecție. Combinații: - Ventrilică și țelină- se pune câte 1 linguriță de suc din fiecare din acestea și se ia de 3 ori pe zi. Este util în căderi nervoase și stări de melancolie. - Ventrilică cu mierea ursului cu podbal și pătlagină- în părți egale, un bun ceai în boli de inimă. Se face infuzie 1-2 căni pe zi. - Ventrilică + urzică în părți egale se pun câte 1 linguriță din fiecare din aceste plante la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Este extrem de util mai ales extern pe dermatoze și intern pentru remineralizarea organismului și refacerea poftei de mâncare. Extern se aplică compresă caldă ajutând și la calmarea durerilor. Mod de administrare pe afecțiuni: Aerofagie - se face o infuzie din 1 linguriță de ventrilică și 1 linguriță de semințe de chimen (măcinate) puse la 250 ml apă clocotită, apoi se acoperă pentru 14 minute și se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi, câte una după fiecare masă. Afecțiuni cutanate cronice - Ventrilică + urzică în părți egale se pun câte 1 linguriță din fiecare din aceste plante la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Este extrem de util mai ales extern pe dermatoze și intern pentru remineralizarea organismului și refacerea poftei de mâncare. Extern se aplică compresă caldă ajutând și la calmarea durerilor. Afecțiuni psihice ușoare - Ventrilică și țelinăse pune câte 1 linguriță de suc din fiecare din acestea și se ia de 3 ori pe zi. Este util în căderi nervoase și stări de melancolie. Afecțiuni respiratorii - se ia infuzie câte 2-3 căni de infuzie pe zi în toate afecțiunile respiratorii

și se poate îndulci cu miere dacă nu aveți contraindicații. Ca să fie mai eficient se poate adăuga și Isop și se face în acest caz un amestec în părți egale. Agitație nervoasă - se poate lua în acest caz câte 1 cană de infuzie sau chiar câte 1 linguriță de pulbere de plantă uscată cu miere, eventual de câte ori este nevoie. Amețeli - se va consuma câte 1 cană de infuzie în cazurile de amețeli care apar în special datorită suprasolicitării sau după emoții violente. Este foarte eficientă și rezultatul apare rapid. Anorexie - Ventrilică + urzică în părți egale se pun câte 1 linguriță din fiecare din aceste plante la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Este extrem de util mai ales extern pe dermatoze și intern pentru remineralizarea organismului și refacerea poftei de mâncare. Extern se aplică compresă caldă ajutând și la calmarea durerilor. Arsuri - se fac spălături cu infuzie și apoi se pune compresă rece pe locul afectat ajutând la cicatrizarea rănilor și lucru foarte important contribuie la diminuarea cicatricei. Astm - se ia infuzie câte 2-3 căni de infuzie pe zi în toate afecțiunile respiratorii și se poate îndulci cu miere dacă nu aveți contraindicații. Ca să fie mai eficient se poate adăuga și Isop și se face în acest caz un amestec în părți egale. Boli hepato-biliare - 1 linguriță de plantă mărunțită și apoi transformată în praf cu râșnița de cafea se va pune sub limbă de 3 ori pe zi. Se va ține apoi timp de 10 minute și se înghite cu puțină apă. Se poate lua și în amestec cu armurariu în părți egale, câte 3 căni pe zi. Bronșită cronică - se ia infuzie câte 2-3 căni de infuzie pe zi în toate afecțiunile respiratorii și se poate îndulci cu miere dacă nu aveți contraindicații. Ca să fie mai eficient se poate adăuga și Isop și se face în acest caz un amestec în părți egale. Ciroză - 1 linguriță de plantă mărunțită și apoi transformată în praf cu râșnița de cafea se va pune sub limbă de 3 ori pe zi. Se va ține apoi timp de 10 minute și se înghite cu puțină apă. Se poate lua și în amestec cu armurariu în părți egale, câte 3 căni pe zi. Se face un tratament de 3 luni, urmat de o

1481


pauză de 20 de zile apoi se va relua. Colesterolemie - pulbere câte 1 linguriță de pulbere se ia cu puțină apă după fiecare masă de 3 ori pe zi, ajutând la scăderea colesterolului rău. Colici abdominale - se face frecție cu tinctură de ventrilică pe locurile dureroase și durerea cedează foarte repede. Se poate face de mai multe ori pe zi. Depresie - Ventrilică și țelină- se pune câte 1 linguriță de suc din fiecare din acestea și se ia de 3 ori pe zi. Este util în căderi nervoase și stări de melancolie. Digestie dificilă - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Ajută foarte mult la reglarea digestiei. Dureri de abdomen - cataplasmă sau chiar compresă aplicată extern caldă ajută la trecerea durerilor de abdomen. Se asemenea se poate lua intern infuzie la nevoie, fiind eficientă pentru trecerea durerilor. Dureri de cap - se face frecție cu tinctură de ventrilică pe locurile dureroase și durerea cedează foarte repede. Se poate face de mai multe ori pe zi. Dureri de stomac - intern se consumă infuzie la nevoie sau chiar tinctură în funcție de intensitatea durerii se poate folosi chiar și perioade lungi de timp. Eczeme - Ventrilică + urzică în părți egale se pun câte 1 linguriță din fiecare din aceste plante la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Este extrem de util mai ales extern pe dermatoze și intern pentru remineralizarea organismului și refacerea poftei de mâncare. Extern se aplică compresă caldă ajutând și la calmarea durerilor. Gastrită - consumul infuziei după mese poate ajuta în toate cazurile de gastrită prin calmarea durerilor, fiind eficientă chiar și în consum sub formă de cură. Gută - Sucul proaspăt are reputația de a calma durerile de gută. Se ia câte 1 linguriță de 3 ori pe zi. Hepatită cronică - 1 linguriță de plantă mărunțită și apoi transformată în praf cu râșnița de

cafea se va pune sub limbă de 3 ori pe zi. Se va ține apoi timp de 10 minute și se înghite cu puțină apă. Se poate lua și în amestec cu armurariu în părți egale, câte 3 căni pe zi. Icter - se consumă suc din plantă proaspătă cel mai eficient tratament acesta fiind. Se poate folosi și infuzie câte 3 căni pe zi. Lapsusuri în vorbire - Ventrilică și țelină- se pune câte 1 linguriță de suc din fiecare din acestea și se ia de 3 ori pe zi. Este util în căderi nervoase și stări de melancolie. Se va face în acest caz un tratament de 3 luni urmat de o pauză de 7 zile după care se poate relua. Se mai poate să se facă infuzie în amestec în părți egale cu coada calului se va consuma câte 2 căni pe zi și deja după 14 zile apar primele semne că tratamentul este eficient. Lipsa de apetit - se consumă 250 ml infuzie înainte de ora mesei cu 30 de minute. Se poate face acest lucru o perioadă de 30 de zile. Litiază biliară și renală - 1 linguriță de plantă mărunțită și apoi transformată în praf cu râșnița de cafea se va pune sub limbă de 3 ori pe zi. Se va ține apoi timp de 10 minute și se înghite cu puțină apă. Se poate lua și în amestec cu armurariu în părți egale, câte 3 căni pe zi. Se pot lua și ceaiuri diuretice. Planta aceasta ajutând la diminuarea calcululor și dacă se mai ia și plante diuretice atunci succesul este sigur. Rezultatele sunt excepțional de spectaculoase. Memorie deficitară - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Suplimentar se poate lua ginkgo biloba și cătină, de asemenea se mănâncă miez de nucă. Nervozitate datorată suprasolicitării intelectuale -Ventrilică și țelină- se pune câte 1 linguriță de suc din fiecare din acestea și se ia de 3 ori pe zi. Este util în căderi nervoase și stări de melancolie. Neurastenie - se va lua tinctură- 50 g de plantă mărunțită se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține timp de 15 zile, apoi se strecoară. În afecțiunile de mai sus se folosește între 10 picături și 20 picături (1 linguriță) de 3 ori pe zi. Se mai

1482


poate folosi extern la calmarea durerilor, aplicată pe un tampon de vată sau făcut frecție. Nevralgii - se face frecție cu tinctură de ventrilică pe locurile dureroase și durerea cedează foarte repede. Se poate face de mai multe ori pe zi. Plăgi vechi atone - Ventrilică + urzică în părți egale se pun câte 1 linguriță din fiecare din aceste plante la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Este extrem de util mai ales extern pe dermatoze și intern pentru remineralizarea organismului și refacerea poftei de mâncare. Extern se aplică compresă caldă ajutând și la calmarea durerilor. Prurit senil - se va lua intern câte 3 căni de infuzie și extern pe locurile unde apare mâncărimea se pune compresă cu infuzie în care se pune și puțină lămâie. Răgușeală - se ia tinctură care se poate lua cu apă și miere. La 100 ml apă se pune o linguriță de tinctură de ventrilică și 1 linguriță de miere. Se va lua cu lingurița foarte încet preferabil câte 3 porții din acestea pe zi, înainte de mese cu 15 minute. Răni - Ventrilică + urzică în părți egale se pun câte 1 linguriță din fiecare din aceste plante la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Este extrem de util mai ales extern pe dermatoze și intern pentru remineralizarea organismului și refacerea poftei de mâncare. Extern se aplică compresă caldă ajutând și la calmarea durerilor. Reumatism - se face frecție cu tinctură de ventrilică pe locurile dureroase și durerea cedează foarte repede. Se poate face de mai multe ori pe zi. Tulburări de memorie chiar grave și însoțite chiar de amețeli - Ventrilică și țelină- se pune câte 1 linguriță de suc din fiecare din acestea și se ia de 3 ori pe zi. Este util în căderi nervoase și stări de melancolie. Tuse - se ia infuzie câte 2-3 căni de infuzie pe zi în toate afecțiunile respiratorii și se poate îndulci cu miere dacă nu aveți contraindicații. Ca să fie mai eficient se poate adăuga și Isop și se face în acest caz un amestec în părți egale. Ulcere stomacale - se ia sub formă de pulbere câte 1 linguriță de 3 ori pe zi, se poate lua concomitent și obligeană și atunci rezultatele sunt foarte

vizibile. Ulcere varicoase - Ventrilică + urzică în părți egale se pun câte 1 linguriță din fiecare din aceste plante la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Este extrem de util mai ales extern pe dermatoze și intern pentru remineralizarea organismului și refacerea poftei de mâncare. Extern se aplică compresă caldă ajutând și la calmarea durerilor. Se pot vindeca răni vechi care nu se vindecă cu alte tratamente și chiar răni inflamate. Rănile se spală mai întâi cu infuzie, apoi se aplică pe timpul nopții comprese îmbibate în prealabil cu ceai proaspăt de ventrilică și se învelesc cu ceva mai gros pentru ca să rămână cât mai mult timp calde.

1483


VERIGARIU

Rhamnus cathartica Fam. Rhamnaceae. Denumiri populare: părul ciutei, spinul cerbului. În tradiția populară: se făceau cu el băi copiilor căzuți în atrepsie. Fructele se întrebuințau ca purgativ și contra ascitei. Descriere: un arbust, foarte răspândit în țara noastră, care crește prin păduri și tufișuri. Înalt de 2-3 m uneori până la 7 m. Are ramurile opuse, spinoase, tulpina cilindrică, cu scoarța brună care se exfoliază în inele. Frunzele dispuse opus, sunt rotund-ovale, fin dințate pe margine, la bază uneori cordiforme, pe dos pubescente, pețiolate, cu pețiolul lung de 1-4 cm. Florile, mai adeseori poligame dioice, sunt dispuse în fascicule axilare, de 2-5 flori, pe ramurile laterale, de culoare galbenverzuie, având caliciul format din 4 diviziuni, corola din 4 petale mici și androceul din 4 stamine. Fructele sunt drupe globuloase având pedunculul lung de 0,5-1 cm. Înflorește din aprilie până în iunie. Se utilizează numai fructele (Fructus Rhamni catharticae sau Fructus Spinae cervinae sau Fructus Nerpruni) recoltate la maturitatea lor, în lunile

sept-oct. Sunt de culoare neagră-violacee la exterior cu diametrul de cca 6 mm, prezentând la bază o cicatrice lăsată de pedicel, iar la partea opusă observându-se resturile stilului. La interiorul fructului se observă că pulpa lui este de culoare roșie, violacee în care se află 4 semințe (mai rar3 sau 2) ovoidale, cu trei muchii. Fructele mature au miros neplăcut și gust dulceag amărui. Recoltare: În terapeutică se folosesc numai fructele (Fructus Rhamni catharticae sau Fructus Spinae cervinae sau Fructus Nerpruni). Compoziție chimică: scoarța conține aceleași principii ca și crușinul, antrachinonici stabili, liberi sau combinați cu forma glicozidică: emodina sau frangula emodina, aloemodina, izoemodina, casantranol, un complex glicozidic cu aloeemodinaantranol și glucoză, acizi grași, o enzimă amilolitică, o substanță albuminoidică toxică -ramnutoxina- care produce colici, dar care se află doar în preparatele proaspete. Dacă se folosesc vechi de un an nu mai conține această substanță. Se pot folosi și fructele care conțin: ramnocatarina (o antrachinonă), emodina și emodinantranolul, crizofanol, precum și glicozizi, flavonoide și antocianozide. Acțiune farmacologică: stomahică, laxativă sau purgativă, dependentă de doza administrată. Această acțiune se datorește complexului de substanțe antrachinonice constituit din aloeemodină, emodină și acidul crisofanic, care își potențează acțiunea. Acțiunea depurativă constă în eliminarea din organism a toxinelor pe cale renală și intestinală. Ajută de asemenea la combaterea congestiilor cerebrale și obezitate. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: ascită, congestie cerebrală, constipație cronică, hidropizie, leucemie mieloidă, obezitate, reumatism. Preparare și administrare: - 10-15 fructe proaspete se consumă dimineața în cazul constipațiilor. - În cazul curelor de slăbire se pun în mâncare când se prepară fructe- se pune la fiecare masă câte 4-6 fructe (de 3-4 ori pe zi). Se poate face această cură până se ajunge la greutatea dorită. - Decoct din 25-30 fructe uscate- fierte 10 minute în 250 ml apă pentru slăbire sau constipație sau alte afecțiuni din cele de mai sus.

1484


Doze 0,5-1 g pe zi. Fructele se întrebuințează ca Reumatism - 25-30 boabe fierte în 500 ml apă purgativ în constipație, ascită. pentru 10 minute apoi strecurate se dau în afecțiu- 25-30 boabe fierte în 500 ml apă pentru 10 mi- nile de mai sus dimineața pe nemâncate. nute apoi strecurate se dau în afecțiunile de mai sus dimineața pe nemâncate. Mod de administrare pe afecțiuni: Ascită - In cazul curelor de slăbire se pun în mâncare când se prepară fructe- se pune la fiecare masă câte 4-6 fructe (de 3-4 ori pe zi). Se poate face această cură până se ajunge la greutatea dorită. Congestie cerebrală - In cazul curelor de slăbire se pun în mâncare când se prepară fructe- se pune la fiecare masă câte 4-6 fructe (de 3-4 ori pe zi). Se poate face această cură până se ajunge la greutatea dorită. -25-30 boabe fierte în 500 ml apă pentru 10 minute apoi strecurate se dau în afecțiunile de mai sus dimineața pe nemâncate. Constipație cronică - 10-15 fructe proaspete se consumă dimineața în cazul constipațiilor. -25-30 boabe fierte în 500 ml apă pentru 10 minute apoi strecurate se dau în afecțiunile de mai sus dimineața pe nemâncate. Hidropizie - In cazul curelor de slăbire se pun în mâncare când se prepară fructe- se pune la fiecare masă câte 4-6 fructe (de 3-4 ori pe zi). Se poate face această cură până se ajunge la greutatea dorită. Leucemie mieloidă - Încercați să obțineți fructele acestei plante și consumați zilnic câte 5-10 fructe, consumate ca atare. Testele farmacologice efectuate fructelor de verigariu au evidențiat prezența unor substanțe cu proprietăți citostatice asupra liniilor de celule leucemice, precum și a unui compus imunostimulator. Testele frmacologice efectuate fructelor de Verigariu au arătat prezența de substanțe citotoxice asupra unei linii de celule leucemice limfoide, precum și a unui compus imunostimulator, capabil de a stimula activitatea enzimelor granulocitelor umane. Se administrează sub formă de sirop- 20-50 ml/zi sau fructe consumate ca tare (5-10 bucăți/zi). Obezitate - 10-15 fructe proaspete se consumă dimineața în cazul constipațiilor. -In cazul curelor de slăbire se pun în mâncare când se prepară fructese pune la fiecare masă câte 4-6 fructe (de 3-4 ori pe zi). Se poate face această cură până se ajunge la greutatea dorită. 1485


VETRICE

Chrysanthemum vulgare Fam. Asteraceae. Denumiri populare: aurată, brâcariță, buruiană de ceas rău, buruiana mătricii, calapăr, carpăn, creasta broaștelor, crucea păștii, ferece, gălbenare, hodolan, iarba raiului, iarbă dulce de munte, jolteală, lihar, marină, mădrișe, măruncă neagră, mintă românească creață, poarta raiului, roman, spilcuțe, tereț, undulemnuțe, vătrice, vitriță. În tradiția populară: planta se fierbea și se făcea un decoct cu care se spăla pe cap contra durerilor, iar cu resturile, legături la ceafă. Se mai punea în băile copiilor cu bube. Decoctul vârfurilor florifere se lua contra durerilor de stomac, a crampelor și diareei dimineața pe nemâncate. Unii o plămădeau în rachiu, din care se lua dimineața câte un păhărel pentru durere de pântece. Ceaiul din flori se lua în boli de ficat. Floarea uscată și pisată se lua contra limbricilor. Descriere: plantă ierboasă, bine mirositoare, tulpina dreaptă, flori galbene aurii ca niște pâlnii, crește în Iulie- August prin câmpuri, pe marginea râurilor. Plantă înaltă sub formă de tufă, se recunoaște ușor datorită florilor ei galbene, ca niște butonei cu miros plăcut aromat. Compoziție chimică: conține ulei volatil bogat intuionă, substanțe amare, flavonoizi, gumirezine, acizi organici. Întrebuințarea exagerată este toxică. Se folosesc semințele, planta.

Se folosește la următoarele afecțiuni: afecțiuni renale, ascaridoze, avort, boli de stomac, expectorant, gripă, hipertrofia prostatei, mătreață, răceli, retenție de urină, scurgeri vaginale, sinuzită, tuse, viermi intestinali. Precauții și contraindicații: Atenție! Provoacă avort și este interzisă femeilor gravide. Atenție! Este contraindicată copiilor mici deoarece ridică tensiunea arterială dacă este folosită în cantități mari. Toxicologie: În cantități mari, planta este toxică. Nu trebuie luat mai mult de 2-4 g pe zi. Preparare și administrare: - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă 15 minute. Se strecoară se consumă cu lingurița în cursul întregii zile cu mare atenție. Se va face un tratament de 30 zile urmat de o pauză de 15 zile după care se poate relua. Se poate folosi și cu alte plante medicinale. - 1 linguriță de semințe se vor pune în 250 ml apă. Se fierb apoi timp de 5 minute. Se strecoară. Se consumă în cursul unei zile cu mare precauție. - Pentru paraziți intestinali se va face clismă cu 2 lingurițe de plantă mărunțită la 250 ml apă. Se fierbe 15 minute, apoi se strecoară. Se face o clismă pe zi 2-3 zile. - Pulbere de vetrice și făină de alac (soi de grâu folosit la panificație). Se amestecă bine 1-2 linguri din pulbere combinate de plante cu puțină apă rece, până se obține un preparat omogen. Se varsă amestecând mereu în apa fierbinte, puțin sărată. Se consumă ca supă cu puțin unt (are efect expectorant). - Se face un aluat de clătite, cu 3 linguri de făină de vetrice pulbere un ou și puțină apă. Se prepară în mod obișnuit, în tigaie. (are efect în caz de gripă). - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se aplică extern sub formă de compresă sau se fac spălături inclusiv vaginale (dar și cu alte plante) sau se fac frecții pe pielea capului. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni renale - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă

1486


15 minute. Se strecoară se consumă cu lingurița în cursul întregii zile cu mare atenție. Se va face un tratament de 30 zile urmat de o pauză de 15 zile după care se poate relua. Se poate folosi și cu alte plante medicinale. Ascaridoze - 1 linguriță de flori bine mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se bea în timpul zilei, fracționat cu înghițituri rare sau cu lingurița (femeile gravide nu au voie să consume vetrice deoarece provoacă avort). Pentru eliminarea viermilor intestinali se pun pe pântece cataplasme cu semințe zdrobite de vetrice. Avort - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă 15 minute. Se strecoară se consumă cu lingurița în cursul întregii zile cu mare atenție. Se va face un tratament de 30 zile urmat de o pauză de 15 zile după care se poate relua. Se poate folosi și cu alte plante medicinale. Atenție provoacă avort și este interzis femeilor gravide. Boli de stomac - Pentru paraziți intestinali se va face clismă cu 2 lingurițe de plantă mărunțită la 250 ml apă. Se fierbe 15 minute, apoi se strecoară. Se face o clismă pe zi 2-3 zile. - Pulbere de vetrice și făină de alac (soi de grâu folosit la panificație). Se amestecă bine 1-2 linguri din pulbere combinate de plante cu puțină apă rece, până se obține un preparat omogen. Se varsă amestecând mereu în apa fierbinte, puțin sărată. Se consumă ca supă cu puțin unt (are efect expectorant). Expectorant - Pulbere de vetrice și făină de alac (soi de grâu folosit la panificație). Se amestecă bine 1-2 linguri din pulbere combinate de plante cu puțină apă rece, până se obține un preparat omogen. Se varsă amestecând mereu în apa fierbinte, puțin sărată. Se consumă ca supă cu puțin unt (are efect expectorant). Gripă - Se face un aluat de clătite, cu 3 linguri de făină de vetrice pulbere un ou și puțină apă. Se prepară în mod obișnuit, în tigaie. (are efect în caz de gripă). - Pulbere de vetrice și făină de alac (soi de grâu folosit la panificație). Se amestecă bine 1-2 linguri din pulbere combinate de plante cu puțină apă re-

ce, până se obține un preparat omogen. Se varsă amestecând mereu în apa fierbinte, puțin sărată. Se consumă ca supă cu puțin unt (are efect expectorant). Hipertrofia prostatei - 1 linguriță de flori bine mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se bea în timpul zilei, fracționat cu înghițituri rare sau cu lingurița (femeile gravide nu au voie să consume vetrice deoarece provoacă avort). Mătreață - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se aplică extern sub formă de compresă sau se fac spălături inclusiv vaginale (dar și cu alte plante) sau se fac frecții pe pielea capului. Răceli - Se face un aluat de clătite, cu 3 linguri de făină de vetrice pulbere un ou și puțină apă. Se prepară în mod obișnuit, în tigaie. (are efect în caz de gripă). - Pulbere de vetrice și făină de alac (soi de grâu folosit la panificație). Se amestecă bine 1-2 linguri din pulbere combinate de plante cu puțină apă rece, până se obține un preparat omogen. Se varsă amestecând mereu în apa fierbinte, puțin sărată. Se consumă ca supă cu puțin unt (are efect expectorant). Retenție de urină - 1 linguriță de flori bine mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se bea în timpul zilei, fracționat cu înghițituri rare sau cu lingurița (femeile gravide nu au voie să consume vetrice deoarece provoacă avort). Scurgeri vaginale - 1 linguriță de flori bine mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se bea în timpul zilei, fracționat cu înghițituri rare sau cu lingurița (femeile gravide nu au voie să consume vetrice deoarece provoacă avort). - 2 lingurițe de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se aplică extern sub formă de compresă sau se fac spălături inclusiv vaginale (dar și cu alte plante) sau se fac frecții pe pielea capului. Sinuzită - Pulbere de vetrice și făină de alac (soi de grâu folosit la panificație). Se amestecă bine 1-2

1487


linguri din pulbere combinate de plante cu puțină apă rece, până se obține un preparat omogen. Se varsă amestecând mereu în apa fierbinte, puțin sărată. Se consumă ca supă cu puțin unt (are efect expectorant). Se poate aplica extern compresă caldă cu 1 linguriță de flori bine mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Tuse - Pulbere de vetrice și făină de alac (soi de grâu folosit la panificație). Se amestecă bine 1-2 linguri din pulbere combinate de plante cu puțină apă rece, până se obține un preparat omogen. Se varsă amestecând mereu în apa fierbinte, puțin sărată. Se consumă ca supă cu puțin unt (are efect expectorant). Viermi intestinali - 1 linguriță de flori bine mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se bea în timpul zilei, fracționat cu înghițituri rare sau cu lingurița (femeile gravide nu au voie să consume vetrice deoarece provoacă avort). Pentru eliminarea viermilor intestinali se pun pe pântece cataplasme cu semințe zdrobite de vetrice.

1488


VINARIȚĂ

Galium odoratum Fam. Rubiaceae. Denumiri populare: asprișoară, buruiana mușchiului, buruiană de perit negru, cucuruz de pădure, dumbrovnic, floarea pădurii, mama pădurii, sculătoare, sânzâiană de pădure, tămâioasă, vinarie. În tradiția populară: se extrăgea din rădăcină un colorant purpuriu folosit în vopsitorie. Planta se folosea la parfumarea vinului, a tutunului, în parfumerie. Se punea în baia copiilor debili. Decoctul se lua contra sifilisului spălându-se plăgile. Se mai punea în haine pentru miros. Botezată de daci asprișoară, planta se folosea pentru vopsirea lânii în roșu. Este pomenită în anul 854, în scrierile mânăstirii Wandalberthus din Germania, în legătură cu adausul acestei plante în vinul de mai. Se mai folosea la bolnavii pulmonari în special în țigări. În evul mediu, vinarița a atras atenția deosebită a femeilor, datorită aromei sale plăcute. În lipsa parfumului și a gelului de duș, ele o foloseau pentru băi și pentru odorizarea hainelor.

Descriere: plantă ierboasă, perenă, cu rizom dezvoltat și ramificat. Tulpina este simplă, înaltă de 10-25 cm, tetragonală. Frunzele lanceolate lucitoare, nepăroase, cu marginile și nervura mediană aspru păroasă sunt dispuse în verticilat, câte 6-8 într-un verticil. Florile albe, pediculate, dispuse în corimbe terminale, au corola campanulată, lungă de 3-5 mm deosebindu-se prin aceasta de sânzâiene. Înflorește din mai până în iunie. Au miros foarte plăcut. Fructul uscat este acoperit cu peri tari și recurbați. După uscare planta se înnegrește și capătă un parfum asemănător celei de vanilie, de fân proaspăt și miere. Mirosul frumos se datorează prezenței în frunze și în tije a unor substanțe numite cumarine. Crește prin locurile umbroase, în păduri, mai ales de fag, ca și în pădurile umede unde ea formează datorită florilor albe după expresia poetică a unui botanist „o cale lactee în miniatură“. Crește pe înălțimi până la 1400 m. Recoltare: În terapeutică se folosește planta întreagă fără rădăcină Herba asperulae odoratae. Compoziția chimică: părțile aeriene conțin cumarină, ulei volatil, substanțe amare, tanin, acid nicotinic, substanțe antibiotice, iridoide, cumarină. Flavone, asperulozidă, ulei gras, săruri minerale. Un pic de antrachinone. Acțiune farmacologică: hepato-toxică prin cumarină care este și cancerigenă. Sunt sedative, antispastice, antiseptice. Ajută însă în boli ale venelor și multe altele condiția este să se respecte dozele, pentru că atunci nu mai sunt nici toxice și nici cancerigene ci ajută. Plantă tonică, diuretică, antiinflamatoare și antispastică. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni urinare, ascită, crize de isterie, diuretic, dureri de cap, flebite, impotență, insomnii la bătrâni și copii, isterie, nevralgii, palpitații, pietre sau nisip la rinichi, tonic digestiv, varice. Toxicologie: Dozele mari sunt toxice! Atenție! Părțile aeriene au acțiune hepatotoxică prin cumarină care este și cancerigenă. Ajută însă în multe boli cu condiția să se respecte dozele, pentru că atunci nu mai sunt nici toxice și nici cancerigene ci ajută.

1489


Preparare și administrare: - 2 lingurițe de plantă mărunțită. Se vor pune în 250 ml apă rece. Se lasă de seara până dimineața când se dă un clocot. Se strecoară și se consumă seara o ceașcă în insomnii de către bătrâni sau copii, o jumătate de cană. - 2 lingurițe de plantă mărunțită se vor pune în 100 ml apă rece. Se lasă până dimineața. Se strecoară. Peste aceste plante se mai pune 150 ml apă. Se fierbe apoi 3 minute și se acoperă. Se lasă să se răcească apoi se strecoară peste cele 100 ml de ceai obținut prima dată. Dacă nu aveți diabet puteți să îndulciți cu miere polifloră. Se pot consuma 2 căni pe zi la isterie, sau la celelalte afecțiuni care le-am enumerat mai sus. Se poate face și combinații cu diferite alte plante medicinale. În unele țări se prepară o băutură tonică- vin de mai- prin macerarea a 60 g flori la 1 litru de vin alb timp de 15 zile. Agitând sticla din când în când. Se adaugă 80 g zahăr și se obține o băutură mai spumoasă. Acest vin se bea ca aperitiv pentru întărirea ficatului și rinichilor. În țările nordice și germanice întră în compoziția unor sosuri culinare. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni urinare - 5 g frunze uscate se pun la 100 ml apă fierbinte. Se consumă 2-3 căni pe zi. Este foarte util și pentru faptul că ajută la diminuarea durerilor. Ascită - se prepară un macerat în 400 ml de apă rece, din 30 g de iarbă uscată. Se lasă 2 zile la frigider, apoi se strecoară, se stoarce bine și se adaugă 50 ml de țuică. Se beau de 5 ori pe zi, câte 12 linguriță. Regimul alimentar este la fel ca la palpitații. Crize de isterie - se prepară infuzie din plantă uscată (o lingură la 200 ml de apă). Se bea câte o linguriță de 3-4 ori pe zi. Diuretic - 5 g frunze uscate se pun la 100 ml apă fierbinte. Se consumă 2-3 căni pe zi. Dureri de cap - 2 lingurițe de frunze se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară și se bea în cursul zilei, pentru calmarea durerilor. Se poate de asemenea umezi o pânză în lichid și se plică pe cap în locul unde se manifestă durerea. Flebite - datorită compoziției este indicată atât

intern cât și extern contra flebitelor și a varicelor. Intern se consumă o infuzie și extern se aplică cataplasmă. Impotență - 5 g frunze uscate se pun la 100 ml apă fierbinte. Se consumă 2-3 căni pe zi. Insomnii - 2 lingurițe de plantă mărunțită. Se vor pune în 250 ml apă rece. Se lasă de seara până dimineața când se dă un clocot. Se strecoară și se consumă seara o ceașcă în insomnii de către bătrâni sau copii, o jumătate de cană. Isterie - 1 linguriță de frunze mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se strecoară. Se consumă câte 2-3 căni de asemenea ceai pentru calmarea isteriilor. În cazurile mai grave se poate folosi cantitate dublă de plantă. Nevralgii - 2 lingurițe de frunze se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se aplică caldă în nazul durerilor și nevralgiilor. Se ține până la trecerea durerii. Palpitații - pentru afecțiuni cardiace se folosesc vârfurile plantei înflorite (de 8-10 cm). Se culeg în luna iunie, se usucă și se râșnesc. Se amestecă un pahar de țuică de 40-45 grade, cu un pahar de apă plată, se adaugă 15 g de vinariță și se lasă la macerat 2 zile. Se bea câte o lingură de 3 ori pe zi. Pe durata tratamentului se renunță categoric la carne, pește, sare și alimente care conțin sare. O cură durează 5 zile, apoi se face o pauză de 10 zile, timp în care bolnavul mănâncă zilnic câte o ceapă mare. Cura următoare durează 10 zile. Pietre sau nisip la rinichi - 2 linguri de plantă tocată mărunt se infuzează opt ore, în 250 ml de apă rece. Lichidul strecurat se bea în 3-4 tranșe. Contribuie la eliminarea calculilor și a nisipului urinar. Tonic digestiv - 5 g frunze uscate se pun la 100 ml apă fierbinte. Se consumă 2-3 căni pe zi. Varice - datorită compoziției este indicată atât intern cât și extern contra flebitelor și a varicelor. Intern se consumă o infuzie și extern se aplică cataplasmă.

1490


VINDECEA

Betonica officinalis Fam. Labiatae. Denumiri populare: buruiană de artrită, buruiană de tăietură, crețișor, cuișoriță, frunza teiului, iarba bubei, iarbă de răni. iarba tăieturii, iarba tâlharului, iarba vântului, puișoriță, sclipeți, șovârvariță. În tradiția populară: planta se fierbea și se făceau spălături contra durerilor de cap, iar cu resturile se făceau legături. În Maramureș, se mai pisa planta cu usturoi și se folosea la mușcături de șarpe. La Negrești, în Țara Oașului, planta se pisa, iar seva se turna în urechi pentru înfundătură de cap. Ceaiul din tulpini florifere uscate se lua contra tusei cu sânge și a durerilor de piept. Descriere: plantă erbacee, perenă, întâlnită în toată țara prin fânețe. Rizom scurt din care pornesc rădăcini adventive. Tulpină erectă, dreaptă, păroasă sau glabrescentă, înaltă de 30-100 cm. Frunze lat sau alungit ovate, cu baza cordate, crenate pe margine, reticulat nervate, cele bazale dispuse în rozetă. Flori purpurii, dispuse spiciform, în verticile multiflore compacte. Caliciu tubulos, campanulat, la baza dinților lung păros, în rest dispers

păros. Corolă bilabiată, alipit păroasă, cu labiul superior ovat alungit, concav, labiul inferior trilobat. Înflorire în lunile VI-VIII. Fruct nucule alungit ovoidale, netede-brune. Compoziție chimică: substanțe amare, betaină, colină, glicozizi, stahidrină, tanin. Acțiune farmacologică: astringentă, antidiareică, antiseptică, antihemoragică, antiinflamatoare, colagogă, febrifugă, stimulează secrețiile biliare și stomacale. Ușurează tusea fiind utilă în tuberculoză. Se folosește la următoarele afecțiuni: afecțiuni stomacale, astm, boli de urechi, catar pulmonar, diaree, dureri de cap, epilepsie, gută, guturai, hemoragii, inflamații intestinale, leucoree, litiază biliară și renală, plăgi, răni diferite, reumatism, tuberculoză, ulcere varicoase. Preparare și administrare: - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară. Se va consuma câte 2 căni pe zi. Se poate da și în epilepsie. Se poate folosi o perioadă de 3 luni urmată de o pauză de 15 zile. Se poate de asemenea folosi împreună cu alte plante medicinale. Extern se face cu cantitate dublă de plantă. Se poate folosi extern la spălături, spălături vaginale, comprese sau cataplasme. Se țin acestea în funcție de afecțiune de la 20 minute la 24 ore. - 100 g plantă se pune la 1 litru de vin de bună calitate se fierbe pentru 20 minute, apoi se strecoară. Se pune apoi pe rănile atone sau care se vindecă greu. - Pentru răni sau dureri inclusiv urechi se va folosi suc obținut din plantă proaspătă. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni stomacale - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară. Se va consuma câte 2 căni pe zi. Se poate da și în epilepsie. Se poate folosi o perioadă de 3 luni urmată de o pauză de 15 zile. Se poate de asemenea folosi împreună cu alte plante medicinale. Stimulează secrețiile biliare și stomacale. Astm - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară. Se va consuma câte 2 căni

1491


pe zi. Se poate da și în epilepsie. Se poate folosi o perioadă de 3 luni urmată de o pauză de 15 zile. Se poate de asemenea folosi împreună cu alte plante medicinale. Extern se face cu cantitate dublă de plantă. Se poate folosi extern la spălături, spălături vaginale, comprese sau cataplasme. Se țin acestea în funcție de afecțiune de la 20 minute la 24 ore. Boli de urechi - Pentru răni sau dureri inclusiv urechi se va folosi suc obținut din plantă proaspătă. Se pune încălzit la temperatura corpului. Catar pulmonar - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară. Se va consuma câte 2 căni pe zi. Se poate da și în epilepsie. Se poate folosi o perioadă de 3 luni urmată de o pauză de 15 zile. Se poate de asemenea folosi împreună cu alte plante medicinale. Extern se face cu cantitate dublă de plantă. Se poate folosi extern la comprese aplicate calde apoi se pune deasupra un nailon și ceva de lână. Diaree - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară. Se va consuma câte 2 căni pe zi. Se poate asocia cu coajă de Stejar. Dureri de cap - Pentru răni sau dureri inclusiv urechi se va folosi suc obținut din plantă proaspătă. Epilepsie - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară. Se va consuma câte 2 căni pe zi. Se poate da și în epilepsie. Se poate folosi o perioadă de 3 luni urmată de o pauză de 15 zile. Se poate de asemenea folosi împreună cu alte plante medicinale. Extern se face cu cantitate dublă de plantă. Se poate folosi extern la spălături, spălături vaginale, comprese sau cataplasme. Se ți acestea în funcție de afecțiune de la 20 minute la 24 ore. Gută - Pentru răni sau dureri inclusiv urechi se va folosi suc obținut din plantă proaspătă. Guturai - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară. Se va consuma câte 2 căni pe zi. Se poate da și în epilepsie. Se poate folosi o perioadă de 3 luni urmată de o pauză de 15 zile. Se poate de asemenea folosi împreună cu alte plante

medicinale. Extern se face cu cantitate dublă de plantă. Se poate folosi extern la spălături, spălături vaginale, comprese sau cataplasme. Se țin acestea în funcție de afecțiune de la 20 minute la 24 ore. Hemoragii - Pentru răni sau dureri inclusiv urechi se va folosi suc obținut din plantă proaspătă. Se poate asocia cu Cerențel, coajă de Stejar, sau urzică. Inflamații intestinale - Pentru răni sau dureri inclusiv urechi se va folosi suc obținut din plantă proaspătă. Extern se pune o compresă caldă cu infuzie din plantă. Leucoree - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară. Se va consuma câte 2 căni pe zi. Se poate da și în epilepsie. Se poate folosi o perioadă de 3 luni urmată de o pauză de 15 zile. Se poate de asemenea folosi împreună cu alte plante medicinale. Extern se face cu cantitate dublă de plantă. Se poate folosi extern la spălături, spălături vaginale, comprese sau cataplasme. Se țin acestea în funcție de afecțiune de la 20 minute la 24 ore. Litiază biliară și renală - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară. Se va consuma câte 2 căni pe zi. Se poate da și în epilepsie. Se poate folosi o perioadă de 3 luni urmată de o pauză de 15 zile. Se poate de asemenea folosi împreună cu alte plante medicinale. Ajută la diminuarea calculilor în unele cazuri și la eliminare. Extern se face cu cantitate dublă de plantă. Se poate folosi extern la spălături, spălături vaginale, comprese sau cataplasme. Se ți acestea în funcție de afecțiune de la 20 minute la 24 ore. Plăgi - Pentru răni sau dureri inclusiv urechi se va folosi suc obținut din plantă proaspătă. Răni diferite - Pentru răni sau dureri inclusiv urechi se va folosi suc obținut din plantă proaspătă. Se mai poate aplica compresă caldă care este și un calmant al durerii. Reumatism - Pentru răni sau dureri inclusiv urechi se va folosi suc obținut din plantă proaspătă. Tuberculoză - 1 linguriță de plantă mărunțită

1492


se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute. Se strecoară. Se va consuma câte 2 căni pe zi. Se poate da și în epilepsie. Se poate folosi o perioadă de 3 luni urmată de o pauză de 15 zile. Se poate de asemenea folosi împreună cu alte plante medicinale. Are efect expectorant. Extern se face cu cantitate dublă de plantă. Se poate folosi extern la spălături, spălături vaginale, comprese sau cataplasme. Se ți acestea în funcție de afecțiune de la 20 minute la 24 ore. Ulcere varicoase - Pentru răni sau dureri inclusiv urechi se va folosi suc obținut din plantă proaspătă.

1493


VINERIȚĂ

Ajuga reptans Fam. Labiatae. Denumiri populare: barba boierului, bugulă, buruiană de sub alun, cearta casei, goniță, frunză de orbalț, frunză de sub tufă, iarbă întăritoare, iarba spurcului, levrentină, lupariță, suliman, tacin, tămâică, vinăriță, vinetrică. În tradiția populară: frunzele crude se puneau la erizipel ori se fierbea planta cu decoctul se spăla sau se lua contra scurgerilor din organele genito-urinare. Se dau ca vin cu plantă la femeile care doreau să aibă copii. Se crede că ajută contra sterilității. Și azi se mai folosește în foarte multe regiuni ale țării pentru cazurile când nu pot să facă viței de exemplu la vaci, etc. Descriere: plantă erbacee, perenă comună în întreaga țară prin tufișuri, etc. Trăiește în pădurile de fagi și în pădurile umede unde se formează datorită florilor albe după expresia poetică a unui botanist „o cale lactee în miniatură“. Crește până la altitudinea de 1400 m. Rizom scurt din care pornesc numeroase rădăcini și stoloni care formează la noduri rădăcini adventive. Plantă cu înălțimea de 10-30 cm cu tija în 4 muchii cu ramificații. Frunzele sunt de un verde închis, lanceolate și verticile grupate câte 6-8, aspre pe margini și cu nervură centrală. Face niște flori mititele de culoare albă în formă de pâlnie și grupate în vârful tijelor. Fructe nucule sunt acoperite cu peri răsuciți. După uscare planta se înnegrește și capătă parfum asemănător

celui de vanilie, de fân proaspăt și miere. Mirosul frumos se datorează prezenței în frunze și în tije a unor substanțe numite cumarine. Înflorește din mai până în iunie. Recoltare: În terapeutică se folosesc părțile aeriene ale plantei (Ajugae herba), frunzele (Ajugae folium) și florile (Ajugae flos). Compoziție chimică: tanin, rezine, iridozide, cumarine, antrachinone, flavonoide, ulei volatil, delfinidină, cianidină, heterozide, substanțe minerale, etc. Acțiune farmacologică: antidiareic, antitusiv, antileucoreică, antihemoragică. Precipită proteinele datorită taninului și este un bun antihemoragic. De asemenea un bun antispastic, antibacteriană. Normalizează tranzitul intestinal. Este o plantă cu acțiune tonică, antiinflamatoare și antispastică. Se folosește la următoarele afecțiuni: angină pectorală, arsuri, astm bronhic, diaree, dureri de cap, erizipel, flebite, fracturi, hemoragii uterine, hemoragii anale, hemoroizi, impotență, insomnie, leucoree, nevralgii, pneumonii, răni, tuse cu sânge, ulcere tegumentare, varice. Precauții și contraindicații: Atenție! În cantitate mare planta poate declanșa hemoragii interne. Preparare și administrare: - 1-2 linguriță frunze, plantă sau flori se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi o perioadă de 3 luni. Este foarte utilă în special la angina pectorală, pneumonii, tonic digestiv și diuretic, etc. - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 500 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 20 minute. Se strecoară. Se pot consuma în cursul unei zile 2-4 căni pe zi. Se poate face o perioadă de 3 luni. - Vin- 60 g flori mărunțite se pun la 1 litru de vin alb și se lasă la macerat pentru 15 zile. Se poate adăuga și 100 g zahăr dacă se dorește să se obțină o băutură spumoasă. Apoi se strecoară. Se bea ca aperitiv pentru întărirea ficatului și rinichilor. Se consumă câte 50 ml după mesele principale de 3 ori pe zi, în toate cazurile indicate. - Extern se va folosi cantitate dublă de plantă.

1494


Mod de administrare pe afecțiuni: Angină pectorală - 1-2 linguriță frunze, plantă sau flori se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi o perioadă de 3 luni. Este foarte utilă în special la angina pectorală, pneumonii, tonic digestiv și diuretic, etc. Arsuri - 2 lingurițe de flori mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot face spălături, spălături vaginale sau se aplică comprese cu vată umezită în soluție și aplicată local. Se va ține în funcție de toleranță până la 24 ore. Are efect dezinfectant și cicatrizant putându-se folosi până la vindecare. Astm bronhic - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 500 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 20 minute. Se strecoară. Se pot consuma în cursul unei zile 2-4 căni pe zi. Se poate face o perioadă de 3 luni. Se poate asocia cu Trei frați pătați (Viola tricolor). Diaree - 1-2 linguriță frunze, plantă sau flori se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi o perioadă de 3 luni. Este foarte utilă în special la angina pectorală, pneumonii, tonic digestiv și diuretic, etc. Dureri de cap - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 500 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 20 minute. Se strecoară. Se pot consuma în cursul unei zile 2-4 căni pe zi. Se poate face o perioadă de 3 luni. Extern se pot folosi comprese calde îmbibate în acest ceai. Erizipel - 2 lingurițe de flori mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot face spălături, spălături vaginale sau se aplică comprese cu vată umezită în soluție și aplicată local. Se va ține în funcție de toleranță până la 24 ore. Are efect dezinfectant și cicatrizant putându-se folosi până la vindecare. Flebite - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 500 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 20 minute. Se strecoară. Se pot consuma în cursul unei zile 2-4 căni pe zi. Se poate face o perioadă de 3 luni. Fracturi - 2 lingurițe de flori mărunțite se pun la

250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot face spălături, spălături vaginale sau se aplică comprese cu vată umezită în soluție și aplicată local. Se va ține în funcție de toleranță până la 24 ore. Are efect dezinfectant și cicatrizant putându-se folosi până la vindecare. Hemoragii uterine - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 500 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 20 minute. Se strecoară. Se pot consuma în cursul unei zile 2-4 căni pe zi. Se poate face o perioadă de 3 luni. Are efect astringent și hemostatic. Hemoragii anale - 2 lingurițe de flori mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot face spălături, spălături vaginale sau se aplică comprese cu vată umezită în soluție și aplicată local. Se va ține în funcție de toleranță până la 24 ore. Are efect dezinfectant și cicatrizant putându-se folosi până la vindecare. Hemoroizi - 2 lingurițe de flori mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot face spălături, spălături vaginale sau se aplică comprese cu vată umezită în soluție și aplicată local. Se va ține în funcție de toleranță până la 24 ore. Are efect dezinfectant și cicatrizant putându-se folosi până la vindecare. Impotență - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 500 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 20 minute. Se strecoară. Se pot consuma în cursul unei zile 2-4 căni pe zi. Se poate face o perioadă de 3 luni. Se poate asocia cu Brânca ursului (Heracleum spondylium). Insomnie - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 500 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 20 minute. Se strecoară. Se pot consuma în cursul unei zile 2-4 căni pe zi. Se poate face o perioadă de 3 luni. Se poate asocia și cu Valeriană. Leucoree - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 500 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 20 minute. Se strecoară. Se pot consuma în cursul unei zile 2-4 căni pe zi. Se poate face o perioadă de 3 luni. Nevralgii - 2 lingurițe de flori mărunțite se pun

1495


la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot face spălături, spălături vaginale sau se aplică comprese cu vată umezită în soluție și aplicată local. Se va ține în funcție de toleranță până la 24 ore. Are efect dezinfectant și cicatrizant putându-se folosi până la vindecare. Are și efect de calmarea durerilor. Pneumonii - 1-2 linguriță frunze, plantă sau flori se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi o perioadă de 3 luni. Este foarte utilă în special la angina pectorală, pneumonii, tonic digestiv și diuretic, etc. Răni - 2 lingurițe de flori mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot face spălături, spălături vaginale sau se aplică comprese cu vată umezită în soluție și aplicată local. Se va ține în funcție de toleranță până la 24 ore. Are efect dezinfectant și cicatrizant putându-se folosi până la vindecare. Tuse cu sânge - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 500 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 20 minute. Se strecoară. Se pot consuma în cursul unei zile 2-4 căni pe zi. Se poate face o perioadă de 3 luni. Se poate folosi și Podbal, Pătlagină sau alte plante medicinale. Are efect hemostatic. Ulcere tegumentare - 2 lingurițe de flori mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot face spălături, spălături vaginale sau se aplică comprese cu vată umezită în soluție și aplicată local. Se va ține în funcție de toleranță până la 24 ore. Are efect dezinfectant și cicatrizant putându-se folosi până la vindecare. Varice - 1 linguriță de plantă mărunțită se va pune la 500 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 20 minute. Se strecoară. Se pot consuma în cursul unei zile 2-4 căni pe zi. Se poate face o perioadă de 3 luni.

1496


VIOREA

Scilla bifolia Fam. Liliaceae. Denumiri populare: ceapa ciorii, crăcărele, cucuruzei, furculiță, găurele, gheocei albaștri, ghiorele, merișor, mioriță, micsă sălbatecă, mneriori, viorică, zambilă de câmp. În tradiția populară: florile s-au folosit pentru vopsit în albastru. Ceaiul din rădăcini se lua contra tusei. Ca pectoral se folosea și ceaiul din flori. Rădăcina se da copiilor s-o roadă pentru a le crește dinții. Frunzele ca și a altor specii înrudite se foloseau pentru răni și bube. Descriere: plantă erbacee, spontană sau cultivată, perenă. Este comună în întreaga țară. Bulb ovoidal, cu rădăcini fasciculate în partea superioară, lipsit de bulbili îmbrăcat în tunici brune-închis. Frunze lat-liniare, plane sau canaliculate, glabre, în număr de 2. Tulpină, scap cilindric, lung de 6-30 cm solitară. Flori albastre-azurii sau cu nuanță violacee, rar roz sau albe dispuse în racem. Perigon din 6 foliole alungit eliptice, uninervate. Androceu cu stamine erecte, albastre, purtând antere violacee la început, apoi negre. Gineceu cu ovar trilocular, stil lung, conic, albastru. Înflorire III-IV. Fruct capsulă globuloasă sau eliptică. Semințe cu un apendice ariliform, albicios încrețit. Înmulțire prin bulbi. Compoziția chimică: ulei eteric, saponine, glicozizi flavonici.

Acțiune farmacologică: florile se foloseau ca expectorant și sudorific, dar mai ales în cosmetică pentru parfum. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni respiratorii, constipație, crăpăturile pielii, lipsa transpirației, tuse. Preparare și administrare: - 1 linguriță de flori mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se bea îndulcit cu miere în special contra tusei sau pentru efectul sudorific. Se pot consuma 3 căni pe zi. - 1 linguriță rădăcini sau bulbi se pun la 250 ml apă și se fierb 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma îndulcite cu miere pentru afecțiunile respiratorii. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni respiratorii - 1 linguriță rădăcini sau bulbi se pun la 250 ml apă și se fierb 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma îndulcite cu miere pentru afecțiunile respiratorii cu lingurița încet, fiind foarte util pentru calmarea tusei. - 1 linguriță de flori mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se bea îndulcit cu miere în special contra tusei sau pentru efectul sudorific. Se pot consuma 3 căni pe zi. Constipație - 1 linguriță rădăcini sau bulbi se pun la 250 ml apă și se fierb 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma îndulcite cu miere pentru efectul laxativ. Crăpăturile pielii - se face o alifie din bulbi de viorele, plantă ce înflorește primăvara în pădurile de foioase. Bulbii plantei se pisează cu un obiect nemetalic și se amestecă cu smântână grasă naturală (de țară), astfel încât să se obțină o cremă groasă. Crema se va aplica în strat mai gros pe palme și tălpi, apoi se bandajează. Se face zilnic până la vindecare. Lipsa transpirației - 1 linguriță de flori mărunțite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere după gust. Se vor consuma 3 căni pe zi, ajutând la transpirație foarte mult, deoarece stimulează eliminarea toxinelor prin transpirație.. Tuse - 1 linguriță de flori proaspete sau uscate

1497


se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere după gust dacă nu aveți contraindicații.

1498


VIRNANȚ

Ruta graveolens Fam. Rutaceae. Denumiri populare: rută. În tradiția populară: se punea în băi ca să crească părul frumos. Unii spuneau că și creierul se spală dacă te speli cu această plantă. Pisată și amestecată cu unt de rozmarin și oțet se folosea ca plasture la durerile de cap sau deochiu. La durere de urechi dacă curgeau, se fierbea în lapte și se lega. Zeama de rută și boz, amestecată cu oțet și saramură fiartă, se folosea contra mușcăturilor de țânțari. Ceaiul de rută cu puțin zahăr se lua contra durerilor de stomac și a colicilor intestinale. Se ținea în gură călduț, contra abceselor la măsele și a mirosului urât al gurii. Frunzele proaspete se plămădeau în rachiu din care se lua câte un păhărel cu o jumătate de oră înainte de mese, pentru pofta de mâncare și ușurința mistuirii. Se mai făceau băi la insomnii. Se mai folosea cu alte plante la copii care aveau mucozități în gât. Este o plantă toxică însă multe femei o folosesc pentru pornirea menstruației, fierbând cât iei între trei degete într-o cană de apă. Uneori ca să lepede o sarcină femeile iau rută în cantitate mai mare, dar planta fiind veninoasă se îmbolnăvesc și se întâmplă să și moară din asemenea leac. Descriere: plantă semilemnoasă, înaltă de 4070 cm cu tulpina ramificată. Frunzele sunt sesile, compus aripate. Florile sunt mici, galbene, dispuse în corimb. Fructul este o capsulă dehiscentă, aripată.

Recoltare: Se cultivă ca plantă aromatică, meliferă și medicinală. Se culege în iunie. În terapeutică se folosesc frunzele și tulpinile Herba et folia Rutae. Compoziție chimică: ulei eteric, rutină, quercitină, rezine, tanin, alcaloizi toxici. Acțiune farmacologică: antispastic, emenagog, vermifug, diuretic, cicatrizant, stimulent. Infuzie din părțile aeriene ale plantei se folosesc pentru stimularea menstruației și întărirea vederii, pentru combaterea amețelilor, crampelor, a diferitelor tulburări de origine nervoasă. Sebastian Kneipp aprecia planta ca tonic general și leac contra stazelor venoase. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: afecțiuni gastrice, afecțiuni nervoase, afecțiuni oculare, artroză, colită, convulsii, entorse, gută, inflamații oculare, isterie, luxații, menstruații întârziate, parazitoze intestinale, reumatism, sciatică, slăbiciuni corporale, staze venoase, tulburări menstruale, varice. Precauții și contraindicații: Se folosește numai la indicația medicului și sub supravegherea lui. Toxicologie: Este mortală în anumite doze. Nimeni nu poate să prevadă ce cantitate de toxine există în planta culeasă la un anumit moment. Este absolut imposibil să se aproximeze această valoare deoarece analiza depinde de foarte mulți factori, iar cantități infime de plantă pot fi letale. Uleiul eteric în cantitate mare este un excitant general, apoi urmează paralizia. Extern are acțiune puternică vezicantă asupra pielii care se va vindeca greu. Am trecut-o pentru a nu fi folosită deoarece a produs multe accidente. Feriți-vă să folosiți această plantă. Preparare și administrare: - 1 linguriță de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma în cursul zilei. Nu se supradozează și se dă numai sub supraveghere medicală fiind posibilă intoxicația. - Extern se poate aplica compresă caldă pentru calmarea durerilor de gută sau reumatice, sciatică, etc.

1499


VIȘIN

Cerasus vulgaris Fam. Rosaceae. În tradiția populară: fructele se consumă crude, prelucrate (marmeladă, dulceață, sirop, compot, lichioruri, etc) frunzele sunt folosite la pregătirea murăturilor. Cleiul de vișin muiat în rachiu de drojdie, se punea la tăieturi, pentru a opri sângele și a vindeca rănile. Ceaiul din cozi de vișin se lua în boli de rinichi, ca diuretic. Compoziție chimică: Fructele conțin: vitaminele B1, B6, C. Au 57 kcal/100 g. Cozile conțin săruri de K, derivați flavonici, tanin de natură catehică, saponine. Fructele conțin zaharuri (levuloză, asimilabilă de către diabetici), proteine, pectine, acizi organici, minerale (fier, calciu, fosfor, sulf, magneziu, potasiu, oligoelemente: zinc, cupru, mangan, cobalt). Codițele fructelor au la rândul lor săruri de potasiu, dar și derivați flavonici și tanin de natură catehică. Sub formă de ceai un pumn de materie vegetală se fierbe în 600 ml apă 15-20 minute, se strecoară, se îndulcește și se bea călduț, în 3-4 reprize în cursul unei zile. Frunzele conțin suplimentar iod. Acțiune farmacologică: fructele elimină anemia, curăță organismul de toxine atât fructele cât și codițele. Previn procesul reumatic. Sunt diuretice,

întăresc capilarele venoase, scad presiunea sângelui. Întăresc imunitatea organismului, stopează hemoragiile, cresc secreția sucului gastric și biliar. Fructele previn îmbătrânirea prin acțiunea regeneratoare și a eliminării toxinelor din organism. Ajută la decongestionarea căilor respiratorii, fiind denumit chiar ca un expectorant natural. Opresc sângerările, scad tensiunea arterială și colesterolul, contribuie la mineralizarea organismului și sunt foarte utile în constipație și colită de fermentație. Datorită aportului extraordinar în vitamine, săruri minerale și alte elemente benefice, vișinele sunt indicate a se consuma mai ales în stare proaspătă, dar și prelucrate. Atuul lor mâncate ca atare este conținutul mare de antioxidanți puternici, denumiți antociani, cu rebutabil efect antiinflamator și analgezic. Fructele se consumă proaspete, suc, gem, sirop, compot. Cozile se folosesc în special pentru efectul diuretic. Fructele au efecte diuretice, laxative, detoxifiante, antianemice, hemostatice, sedative, antimigrenoase, diaforetice (provoacă transpirația), antigripale, hipotensoare, antireumatismale, remineralizante, energizante fizice și psihice, tonice, reconfortante, răcoritoare. Se folosesc la următoarele afecțiuni: afecțiuni biliare, afecțiuni cardiace, afecțiuni renale, afecțiuni respiratorii, amețeli, arterite de orice fel, astenii, astm bronșic, ateroscleroză, atonie hepatică, bătrânețe, boli cardiovasculare, boli de ficat, boli psihice, boli nervoase, bronșite, cancer în forma incipientă, catar urinar, celulită, cistite, colesterol ridicat, colică renală și biliară, colite de fermentație și de putrefacție, colesterol în exces, constipație, crize migrenoase, de congestionarea feței, depresie, diabet zaharat, diaree, diverse stări de slăbire a imunității, demineralizare, depresii, detoxificarea organismului, diaree, dureri de stomac, dureri musculare și de spate, edeme, faringite, febră, gastrite, gastroenterite, gripă cu stări febrile, gută, hepatite cronice, hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, insuficiență biliară, insuficiență cardiacă, întârzieri de creștere, întârzierea procesului de îmbătrânire, laringite, litiaze de orice localizare, migrene, moleșeală, nefropatii, obezitate, oboseală, pielite, pletoră, pleurezie, retonifierea și rehidratarea te-

1500


nului, reumatism, senectute, stări psihice instabile, suferințe renale, tonic nervos, tranzit intestinal greoi, tuse, uretrită, varice, vomă. Precauții și contraindicații: Atenție! Suc de vișine nu se dă la hiperaciditate sau la afecțiunile cronice pulmonare. Preparare și administrare: - 1 linguriță de codițe se pun la 250 ml apă și se fierb timp de 15 minute. Se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. - Se ia un vârf de cuțit din praf din codițe obținut cu râșnița de cafea și se ține sub limbă timp de 10 minute, după care se înghite cu puțină apă. Se prepară praful de 3 ori pe zi înainte de mese cu 30 minute. - Fructe consumate sub formă de cură timp de 30 de zile câte 1 kg zilnic. - Sucul obținut din fructele din care s-au scos sâmburii se va consuma zilnic câte 100 ml de 3 ori pe zi înainte cu 30 minute de mese. Este bine să se facă această cură 30 zile. Se pot combina și cu alte sucuri în funcție de dorință. Cel mai bine este să se combine cu suc de morcovi în părți egale câte 100 ml din fiecare, la care se adaugă și 20 ml suc obținut din pătrunjel.

1501


VIȚA DE VIE

Vitis vinifera Fam. Vitaceae. Denumiri populare: acrid, aguridariu, aguridă, aghie, auă, corană, cornurată, gie, halângar, hălângi, jiță de jie, labruscă, lăurușcă, poamă, rălușcă, vie, viță. În tradiția populară: în Dobrogea se fierbea vița de vie până se obținea un lichid galben, care se strecura și apoi se vopsea în galben bumbacul. Seva care se scurgea primăvara se folosea la durerile și afecțiunile oculare. Ceaiul din ciorchine se lua pentru durerile de cap și curățirea stomacului. Seva se mai folosea la răni. Se picura sau chiar se spălau rănile cu sevă. În boli de urechi tot sevă se picura călduță. Din tescovină, boz și ovăz se făceau băi contra reumatismului. Cu vin se fierbeau o serie de plante pentru a se folosi ca leacuri. Cu oțet de vin se frecționau bolnavii de friguri, răceli, dureri, etc. Din cele mai vechi timpuri, strugurii au ocupat un loc important în alimentație dar și în medicină. Inițial vița de vie s-a găsit în stare sălbatică pe țărmul Mării Negre și Mării Caspice, iar de aici sa răspândit în Europa (Grecia, Italia, Franța, etc). Medici precum Hippocrate și Pliniu, dar și alți învățați, de atunci și până acum, recomandau strugurii

ca medicament împotriva frigurilor și anginei, iar romanii îi găseau excelenți pentru dezintoxicarea organismului. Strugurii conțin minerale care întăresc și dau forță corpului: fosfor, calciu, potasiu, fier, etc. Descriere: arbust târâtor, agățător cultivat. Rădăcini pivotante la exemplarele provenite din sămânță și rădăcini adventive la cele provenite din butași, marcotaj. Tulpina poate atinge lungimea de 25-30 m, iar scoarța se desprinde în fâșii. În cultură tulpina este scurtă și se numește butuc. De pe ea pornesc ramuri de ordinul I, numite brațe, iar de pe ele ramuri de ordinul II numite coarde. Pe coarda anuală se găsesc copili, cârcei, pedunculi de struguri și muguri. Cârcei bi sau trifurcați. Frunze orbicular-cordate, 3-5lobate, pe fața superioară glabre, pe cea inferioară păinjenos-tomentoase, pe margine neregulat dințate. Flori hermafrodite, galbene verzi, grupate în ciorchine. Caliciu rudimentar cu 5 dințișori. Corolă din 5 petale lipite la vârf, caducă în momentul înfloririi. Androceu din 5 stamine având altern glande nectarifere. Gineceu cu ovar superior și stil scurt purtând terminal stigmat ușor turtit capitat. Înflorire V. Fructe bace de mărimi și forme variate, albastre-violacee, roze, galbene, galbene verzui, etc, variind după soi. Semințe 2-4 în fiecare fruct. Longevitate 200-300 ani. Compoziția chimică a strugurilor: zahăr fermentabil, cremă de tartru, acid tartric liber, acid malic, alți acizi organici în funcție de sol. Materii azotate, acizi volatili, tanin, ulei, potasiu, mangan, calciu, magneziu, sodiu, siliciu, acid fosforic, iod, arsen. Strugurele negru conține un pigmentenociaina care este socotit un tonic. Vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, substanțe protectoare vasculare și a acuității vizuale. Acțiune farmacologică: energic muscular și nervos, remineralizant, antitoxic, foarte digest, stimulent și decongestionant, răcoritor, colagog, diuretic, laxativ, antiputrid, reduce cantitatea de colesterol, elimină acidul uric, ajută în cazul cancerului. Zahărul prezent în bobul de strugure este ușor asimilat din cauza că el conține glucoză și levuloză. În urma unui experiment s-a constatat că valorile substanțelor azotoase, minerale și ale zahărului din struguri sunt compatibile cu cele ale laptelui

1502


matern. Mustul care se obține din struguri este folosit ca regenerator al organismului: conține lecitină, substanță extrem de importantă pentru sistemul nervos. Dacă vrem să folosim mustul ca medicament trebuie să avem grijă ca acesta să nu fie fermentat, pentru că și-ar pierde calitățile vindecătoare. Mustul îmbunătățește funcționarea ficatului și a rinichilor. El se poate servi în cantități mici (câteva lingurițe) și copiilor mai mari de 5 luni. Din stafide și smochine se obține un ceai foarte bun împotriva tusei. Cura de struguri poate dura 3-6 săptămâni și poate avea efecte binefăcătoare: 300-500 g înainte cu o oră de mesele principale, care nu trebuie să fie prea îmbelșugate. Folosiți struguri nu foarte dulci, cu mult must și puțini sâmburi. Atunci când vreți să faceți o cură extremă (fără alte alimente) cantitatea de struguri pe zi, nu trebuie să depășească 3 kg. Pentru că riscați să vă obosiți ficatul. Atenție și la pielițe și sâmburi, pentru că aceștia pot provoca tulburări digestive. În timpul curei, puteți bea apă minerală și neapărat faceți exerciții fizice. La fel se poate proceda și cu mustul (3 pahare pe zi, cea mai mare cantitate băută dimineața pe stomacul gol). Frunzele: astringente, cicatrizante, capilar protectoare, antihemoragice, tonice venoase, tonifiante ale pielii. Se poate folosi la foarte multe afecțiuni cu mare succes. Frunzele de viță-de-vie- ajută la reducerea nivelului de colesterol, reglează tensiunea arterială, au acțiune astringentă, hemostatică, antidiareică și antioxidantă. Frunzele verzi zdrobite se folosesc pentru tratarea hemoragiilor și pentru tratarea unor răni, deoarece grăbesc procesul de vindecare. Frunzele proaspete se pot pune la macerat în alcool, timp de 2 săptămâni, pentru a se obține o tinctură recomandată la afecțiunile cardiovasculare, tulburări circulatorii, hemoragii. Infuzia din frunze de viță-de-vie se folosește și pentru a tempera pofta de mâncare. Se bea înainte de masă. Extern băile cu decoct din frunze de viță-de-vie îmbunătățesc circulația sangvină la nivelul picioarelor. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: Afecțiunile inimii (controlează nivelul colesterolului și îl împiedică să se depună pe pereții arterelor),

anemie, astenie, azotemie, bronșită, cancer (antitumoral), cataracta, constipație, convalescență, congestia ficatului și splinei, dermatoze, demineralizare, eczeme, edeme, enterită, febră, furunculoză, gută, hipertensiune, infecții, litiaze, nefrite, obezitate, parodontoză, pletoră, retenție urinară, reumatism, sângerarea gingiilor, senectute, surmenaj, sporturi de rezistență, stări acute, temperamente biloase și sangvine, tulburări digestive, varice. Preparare și administrare: - Frunze proaspete se strivesc și se pun pe răni cu scopul vindecării acestora. Se pot pune așa cum sunt sau în unele cazuri se ung cu ulei. -Frunze proaspete 4-6 frunze se mărunțesc și se fierb în 250 ml apă timp de 15 minute. Se strecoară și se beau zilnic 3-4 căni în afecțiunile inimii, diaree, enterocolite, etc. - Frunze proaspete se vor mărunți și se pun 50 g în 250 ml alcool alimentar de 70o . Se țin timp de 15 zile apoi se strecoară. Se consumă câte o linguriță de 3 ori pe zi în afecțiunile inimii și probleme de circulație. - Suc din vița de vie se strânge primăvara după tăiere și se poate picura în ochi la fiecare ochi câte 2-3 picături, în diferite afecțiuni. De asemenea se poate lua intern câte o linguriță de 3 ori pe zi în cure de lungă durată. Pentru a se păstra mai mult timp în cazul în care se folosește intern se poate puțin alcool alimentar peste acest suc și se ține la rece. - Struguri consumați în cure de câte 1 kg pe zi pentru slăbire sau alte afecțiuni. - Suc de struguri intern în toate afecțiunile în funcție de toleranță și posibilități. - Stafidele se trec prin mașina de tocat apoi se amestecă cu miere 1/1 și tot atâta suc de lămâie. Se va lua din acest preparat câte o linguriță o săptămână, apoi se vor lua încă 2 săptămâni 2 lingurițe, și apoi în final ultima săptămână cu 1 linguriță de stafide cu miere pe zi. Se indică în cazurile de constipație, dereglări digestive și aproape toate cazurile de avitaminoză, creștere sau chiar în boli grave. - Extern suc de struguri, diferite preparate cu vin, frunze aplicații, suc din viță de vie, se pot face de asemenea unguente, uleiuri și multe alte prepa-

1503


rate. Se folosește mult și în cosmetică. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiunile inimii (controlează nivelul colesterolului și îl împiedică să se depună pe pereții arterelor), -Frunze proaspete 4-6 frunze se mărunțesc și se fierb în 250 ml apă timp de 15 minute. Se strecoară și se beau zilnic 3-4 căni în afecțiunile inimii, diaree, enterocolite, etc. - Frunze proaspete se vor mărunți și se pun 50 g în 250 ml alcool alimentar de 70o . Se țin timp de 15 zile apoi se strecoară. Se consumă câte o linguriță de 3 ori pe zi în afecțiunile inimii și probleme de circulație. - Struguri consumați în cure de câte 1 kg pe zi pentru slăbire sau alte afecțiuni. Anemie - Frunze proaspete 4-6 frunze se mărunțesc și se fierb în 250 ml apă timp de 15 minute. Se strecoară și se beau zilnic 3-4 căni în afecțiunile inimii, diaree, enterocolite, etc. -Struguri consumați în cure de câte 1 kg pe zi pentru slăbire sau alte afecțiuni. - Stafidele se trec prin mașina de tocat apoi se amestecă cu miere 1/1 și tot atâta suc de lămâie. Se va lua din acest preparat câte o linguriță o săptămână, apoi se vor lua încă 2 săptămâni 2 lingurițe, și apoi în final ultima săptămână cu 1 linguriță de stafide cu miere pe zi. Se indică în cazurile de constipație, dereglări digestive și aproape toate cazurile de avitaminoză, creștere sau chiar în boli grave. Astenie - Frunze proaspete se vor mărunți și se pun 50 g în 250 ml alcool alimentar de 70o . Se țin timp de 15 zile apoi se strecoară. Se consumă câte o linguriță de 3 ori pe zi în afecțiunile inimii și probleme de circulație. Se folosește împreună cu Cătina. - Stafidele se trec prin mașina de tocat apoi se amestecă cu miere 1/1 și tot atâta suc de lămâie. Se va lua din acest preparat câte o linguriță o săptămână, apoi se vor lua încă 2 săptămâni 2 lingurițe, și apoi în final ultima săptămână cu 1 linguriță de stafide cu miere pe zi. Se indică în cazurile de constipație, dereglări digestive și aproape toate cazurile de avitaminoză, creștere sau chiar în boli grave. Azotemie - Frunze proaspete 4-6 frunze se mă-

runțesc și se fierb în 250 ml apă timp de 15 minute. Se strecoară și se beau zilnic 3-4 căni în afecțiunile inimii, diaree, enterocolite, etc. Bronșită - Suc din vița de vie se strânge primăvara după tăiere și se poate picura în ochi la fiecare ochi câte 2-3 picături, în diferite afecțiuni. De asemenea se poate lua intern câte o linguriță de 3 ori pe zi în cure de lungă durată. Pentru a se păstra mai mult timp în cazul în care se folosește intern se poate puțin alcool alimentar peste acest suc și se ține la rece. Cancer (antitumoral) - Frunze proaspete 4-6 frunze se mărunțesc și se fierb în 250 ml apă timp de 15 minute. Se strecoară și se beau zilnic 3-4 căni în afecțiunile inimii, diaree, enterocolite, etc. - Suc din vița de vie se strânge primăvara după tăiere și se poate picura în ochi la fiecare ochi câte 2-3 picături, în diferite afecțiuni. De asemenea se poate lua intern câte o linguriță de 3 ori pe zi în cure de lungă durată. Pentru a se păstra mai mult timp în cazul în care se folosește intern se poate puțin alcool alimentar peste acest suc și se ține la rece. - Struguri consumați în cure de câte 1 kg pe zi pentru slăbire sau alte afecțiuni. Cataracta incipientă - primăvara la tăierea viței curge suc care se va aduna în recipiente curate și ermetic închise ținute la rece. Se umectează cu ele pleoapele și colțul ochilor, pentru a pătrunde și spre globul ocular. Remediul se aplică de 2 ori pe zi, pe toată durata lucrărilor din vie. Lichidul scurs se adună doar dimineața niciodată după masa sau seara. Constipație - Frunze proaspete se vor mărunți și se pun 50 g în 250 ml alcool alimentar de 70o . Se țin timp de 15 zile apoi se strecoară. Se consumă câte o linguriță de 3 ori pe zi în afecțiunile inimii și probleme de circulație. -Stafidele se trec prin mașina de tocat apoi se amestecă cu miere 1/1 și tot atâta suc de lămâie. Se va lua din acest preparat câte o linguriță o săptămână, apoi se vor lua încă 2 săptămâni 2 lingurițe, și apoi în final ultima săptămână cu 1 linguriță de stafide cu miere pe zi. Se indică în cazurile de constipație, dereglări digestive și aproape toate cazurile de avitaminoză, creștere sau chiar în boli grave.

1504


Convalescență - Frunze proaspete 4-6 frunze se mărunțesc și se fierb în 250 ml apă timp de 15 minute. Se strecoară și se beau zilnic 3-4 căni în afecțiunile inimii, diaree, enterocolite, etc. -Stafidele se trec prin mașina de tocat apoi se amestecă cu miere 1/1 și tot atâta suc de lămâie. Se va lua din acest preparat câte o linguriță o săptămână, apoi se vor lua încă 2 săptămâni 2 lingurițe, și apoi în final ultima săptămână cu 1 linguriță de stafide cu miere pe zi. Se indică în cazurile de constipație, dereglări digestive și aproape toate cazurile de avitaminoză, creștere sau chiar în boli grave. Congestia ficatului și splinei - Frunze proaspete se vor mărunți și se pun 50 g în 250 ml alcool alimentar de 70o . Se țin timp de 15 zile apoi se strecoară. Se consumă câte o linguriță de 3 ori pe zi în afecțiunile inimii și probleme de circulație. Dermatoze - Frunze proaspete se strivesc și se pun pe răni cu scopul vindecării acestora. Se pot pune așa cum sunt sau în unele cazuri se ung cu ulei. Demineralizare - Frunze proaspete 4-6 frunze se mărunțesc și se fierb în 250 ml apă timp de 15 minute. Se strecoară și se beau zilnic 3-4 căni în afecțiunile inimii, diaree, enterocolite, etc. Eczeme - Frunze proaspete se strivesc și se pun pe răni cu scopul vindecării acestora. Se pot pune așa cum sunt sau în unele cazuri se ung cu ulei. Edeme - Frunze proaspete se vor mărunți și se pun 50 g în 250 ml alcool alimentar de 70o . Se țin timp de 15 zile apoi se strecoară. Se consumă câte o linguriță de 3 ori pe zi în afecțiunile inimii și probleme de circulație. -Extern suc de struguri, diferite preparate cu vin, frunze aplicații, suc din viță de vie, se pot face de asemenea unguente, uleiuri și multe alte preparate. Se folosește mult și în cosmetică. Enterită - Frunze proaspete 4-6 frunze se mărunțesc și se fierb în 250 ml apă timp de 15 minute. Se strecoară și se beau zilnic 3-4 căni în afecțiunile inimii, diaree, enterocolite, etc. Febră - Suc din vița de vie se strânge primăvara după tăiere și se poate picura în ochi la fiecare ochi câte 2-3 picături, în diferite afecțiuni. De asemenea se poate lua intern câte o linguriță de 3 ori pe zi în cure de lungă durată. Pentru a se păstra mai mult

timp în cazul în care se folosește intern se poate puțin alcool alimentar peste acest suc și se ține la rece. Furunculoză - Frunze proaspete se strivesc și se pun pe răni cu scopul vindecării acestora. Se pot pune așa cum sunt sau în unele cazuri se ung cu ulei. Gută - Frunze proaspete 4-6 frunze se mărunțesc și se fierb în 250 ml apă timp de 15 minute. Se strecoară și se beau zilnic 3-4 căni în afecțiunile inimii, diaree, enterocolite, etc. Hipertensiune - Frunze proaspete se vor mărunți și se pun 50 g în 250 ml alcool alimentar de 70o . Se țin timp de 15 zile apoi se strecoară. Se consumă câte o linguriță de 3 ori pe zi în afecțiunile inimii și probleme de circulație. Infecții - se aplică un amestec de vin și ulei de măsline, pe furuncule, răni și toate infecțiile. Este un tratament simplu și foarte eficient. Litiaze - Suc din vița de vie se strânge primăvara după tăiere și se poate picura în ochi la fiecare ochi câte 2-3 picături, în diferite afecțiuni. De asemenea se poate lua intern câte o linguriță de 3 ori pe zi în cure de lungă durată. Pentru a se păstra mai mult timp în cazul în care se folosește intern se poate puțin alcool alimentar peste acest suc și se ține la rece. Nefrite - Frunze proaspete 4-6 frunze se mărunțesc și se fierb în 250 ml apă timp de 15 minute. Se strecoară și se beau zilnic 3-4 căni în afecțiunile inimii, diaree, enterocolite, etc. Obezitate - Suc din vița de vie se strânge primăvara după tăiere și se poate picura în ochi la fiecare ochi câte 2-3 picături, în diferite afecțiuni. De asemenea se poate lua intern câte o linguriță de 3 ori pe zi în cure de lungă durată. Pentru a se păstra mai mult timp în cazul în care se folosește intern se poate puțin alcool alimentar peste acest suc și se ține la rece. -Struguri consumați în cure de câte 1 kg pe zi pentru slăbire sau alte afecțiuni. Parodontoză - se folosește cenușa de viță-devie, dizolvată în vin. Se înmoaie și se freacă gingiile. Sângerările încetează imediat. Pletoră - Suc din vița de vie se strânge primăvara după tăiere și se poate picura în ochi la fiecare

1505


ochi câte 2-3 picături, în diferite afecțiuni. De asemenea se poate lua intern câte o linguriță de 3 ori pe zi în cure de lungă durată. Pentru a se păstra mai mult timp în cazul în care se folosește intern se poate puțin alcool alimentar peste acest suc și se ține la rece. Retenție urinară - Frunze proaspete 4-6 frunze se mărunțesc și se fierb în 250 ml apă timp de 15 minute. Se strecoară și se beau zilnic 3-4 căni în afecțiunile inimii, diaree, enterocolite, etc. Reumatism - Suc din vița de vie se strânge primăvara după tăiere și se poate picura în ochi la fiecare ochi câte 2-3 picături, în diferite afecțiuni. De asemenea se poate lua intern câte o linguriță de 3 ori pe zi în cure de lungă durată. Pentru a se păstra mai mult timp în cazul în care se folosește intern se poate puțin alcool alimentar peste acest suc și se ține la rece. Sângerarea gingiilor - se folosește cenușa de viță-de-vie, dizolvată în vin. Se înmoaie și se freacă gingiile. Sângerările încetează imediat. Senectute - Frunze proaspete se vor mărunți și se pun 50 g în 250 ml alcool alimentar de 70o . Se țin timp de 15 zile apoi se strecoară. Se consumă câte o linguriță de 3 ori pe zi în afecțiunile inimii și probleme de circulație. -Struguri consumați în cure de câte 1 kg pe zi pentru slăbire sau alte afecțiuni. Surmenaj - Suc din vița de vie se strânge primăvara după tăiere și se poate picura în ochi la fiecare ochi câte 2-3 picături, în diferite afecțiuni. De asemenea se poate lua intern câte o linguriță de 3 ori pe zi în cure de lungă durată. Pentru a se păstra mai mult timp în cazul în care se folosește intern se poate puțin alcool alimentar peste acest suc și se ține la rece. -Stafidele se trec prin mașina de tocat apoi se amestecă cu miere 1/1 și tot atâta suc de lămâie. Se va lua din acest preparat câte o linguriță o săptămână, apoi se vor lua încă 2 săptămâni 2 lingurițe, și apoi în final ultima săptămână cu 1 linguriță de stafide cu miere pe zi. Se indică în cazurile de constipație, dereglări digestive și aproape toate cazurile de avitaminoză, creștere sau chiar în boli grave. Sporturi de rezistență - Frunze proaspete se vor mărunți și se pun 50 g în 250 ml alcool alimentar de 70o . Se țin timp de 15 zile apoi se strecoară.

Se consumă câte o linguriță de 3 ori pe zi în afecțiunile inimii și probleme de circulație. -Struguri consumați în cure de câte 1 kg pe zi pentru slăbire sau alte afecțiuni. - Stafidele se trec prin mașina de tocat apoi se amestecă cu miere 1/1 și tot atâta suc de lămâie. Se va lua din acest preparat câte o linguriță o săptămână, apoi se vor lua încă 2 săptămâni 2 lingurițe, și apoi în final ultima săptămână cu 1 linguriță de stafide cu miere pe zi. Se indică în cazurile de constipație, dereglări digestive și aproape toate cazurile de avitaminoză, creștere sau chiar în boli grave. Stări acute - Suc din vița de vie se strânge primăvara după tăiere și se poate picura în ochi la fiecare ochi câte 2-3 picături, în diferite afecțiuni. De asemenea se poate lua intern câte o linguriță de 3 ori pe zi în cure de lungă durată. Pentru a se păstra mai mult timp în cazul în care se folosește intern se poate puțin alcool alimentar peste acest suc și se ține la rece. Temperamente biloase și sangvine - Frunze proaspete se vor mărunți și se pun 50 g în 250 ml alcool alimentar de 70o . Se țin timp de 15 zile apoi se strecoară. Se consumă câte o linguriță de 3 ori pe zi în afecțiunile inimii și probleme de circulație. Tulburări digestive - Frunze proaspete 4-6 frunze se mărunțesc și se fierb în 250 ml apă timp de 15 minute. Se strecoară și se beau zilnic 3-4 căni în afecțiunile inimii, diaree, enterocolite, etc. Varice - Frunze proaspete se strivesc și se pun pe răni cu scopul vindecării acestora. Se pot pune așa cum sunt sau în unele cazuri se ung cu ulei. Stafidele. Stafidele sunt bogate în fibre alimentare, fapt ce contribuie în mod benefic la procesul digestiv și la reducerea riscului de hipertensiune. Acestea nu conțin cantități însemnate de zaharuri, glucidele fiind sub formă de glucoză și fructoză și de aceia nu prezintă pericolul formării cariilor.

1506


tamină K care ajută la întârzierea coagulării sângelui. Acțiune farmacologică: calmant. Băile cu infuzie sau decoct aduc relaxarea fizică și psihică. Substanțele volatile și amare din preparatele de vițelar au efecte benefice în ceea ce privește circulația sângelui și funcționarea inimii. Din florile de vițelar, combinate cu alte flori, se fac ceaiuri medicinale pentru relaxare psihică. Parfumul de cumarină contribuie și la intensificarea și reglarea respirației și, deci, la mai buna oxigenare și hrănire a sângelui. Toxicologie: Conține factori antivitaminici (cumarină). Poate genera intoxicații grave, tulburări de nutriție și poate ajuta la întreținerea hemoragiilor. Preparare și administrare: - Se prepară infuzie și decoct din flori. - Prin distilare, din flori se obține un parfum puternic, care se întrebuințează la parfumarea unor preparate și pentru apă aromatică de spălat părul.

VIȚELAR

Anthoxanthum odoratum Fam. Poaceae. Denumiri populare: iarba fânului, iarbă mirositoare, paiangină, păleiană, părangină. În tradiția populară: în unele zone din Munții Apuseni femeile fierb planta, iar decoctul îl folosesc la spălarea părului. Florile sunt un remediu pentru bolile de ficat și de splină. Descriere: plantă erbacee, perenă, cu rădăcină fasciculată, tulpini subțiri, erecte înalte până la 70 cm. Frunze plan-liniare, lungi până la 30 cm glabre, numai la bază ciliate. Teci glabre sau păroase. Ligulă membranoasă. Spiculețe uniforme, grupate în panicul spiciform mai mult sau mai puțin ovoidale. Glume, 4 cele interne păroase. Miros puternic de cumarină, adică a fân. Înflorire în lunile IV-VI. Fruct cariopsă. Răspândire: crește pe pajiști, în poieni și luminișuri de pădure, pe terenuri înțelenite, din regiunea de câmpie până la cea alpină. Recoltare: flori. Compoziție chimică: cumarină, substanțe organice, ulei volatil, substanțe amare. Are o antivi1507


VOLBURA

Convolvulus arvensis Fam. Convolvulaceae. Denumiri populare: barbură, bună dimineața, cămașa-domnului, forfecari, fusta doamnei, fusta rândunici, holbură, poala Maicii Domnului, poala rândunici, pălămidă, poponeț, rochița rândunici, struna gâștei, zorele. În tradiția populară: frunzele se puneau pe tăieturi. Cu tulpina plantei se făceau băi contra răcelii și la paralizie. Se mai folosea contra negilor și la bătături. Frunzele se puneau pe furuncule pentru a le grăbi coacerea. Ceaiul din plantă uscată se lua contra tusei convulsive. Ceaiul din părți aeriene, amestecat cu zeamă de cartofi se folosea la ulcer stomacal. Descriere: plantă erbacee, perenă, volubilă, putând atinge lungimea de 1 m este destul de răspândită prin ogoare, grădini, pe lângă drumuri. În pământ are un rizom lung, subțire și ramificat care poartă numeroase radicele și este de culoare albicioasă. Tulpina aeriană în 5 muchii este volubilă și poartă frunze dispuse altern, hastate sau sagitate, cu urechi mici la bază. Flori albe sau slab roze sunt solitare, axilare, lung pedunculate, cu organizație de tipul 5, corola gamopetală în formă de pâlnie. Androceul izostemon, fructul este o capsulă. Înflorește din mai până în sept.

Recoltare: În scopuri terapeutice se utilizează planta întreagă (Herba Convolvuli). Produsul este lipsit de miros, iar gustul este astringent, slab înțepător. Compoziție chimică: rezinede natură glicozidică, asemănătoare cu cele din import de la tuberii de Jalapa (Tubera Jalapae), convolvulina, jalapina, tanin, vitamina C, substanțe minerale. Se găsesc în toată planta, în special în rădăcini. Se poate folosi cu succes întreaga plantă. Acțiune farmacologică: purgativ datorită rezinelor, coleretic Și colagogă mărind contracția vezicii biliare și eliminarea bilei din vezică, mărește cantitatea de bilă și contracția colecistului. Laxativ ușor, dezintoxifiant ajutând la evacuarea toxinelor din intestin. Se folosește toată planta inclusiv rădăcina. Ajută la cicatrizarea pielii. Intră în compoziția ceaiurilor: hepatic nr. 2 și laxativ nr. 2. Se poate folosi în următoarele afecțiuni: abcese, arsuri, constipații, dischinezii biliare, furuncule, răni, tuse. Preparare și administrare: - 1 linguriță de plantă mărunțită (proaspătă) bine se amestecă cu miere și se ia dimineața înainte de masă. Se folosește pentru oprirea tusei luându-se câte o linguriță la nevoie sau ca tratament la diferite afecțiuni biliare câte 3 lingurițe pe zi. - 2 lingurițe de plantă se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi pentru 10 minute. Se va strecura și se consumă înainte de mese câte un ceai, sau doar seara înainte de culcare. În cazurile rebele de constipație se bea la temperatura camerei dimineața o cană eventual îndulcit cu miere dacă nu există contraindicații în acest sens. Se poate de asemenea aroma cu o felie de lămâie. - Tinctură - din 50 g de plantă mărunțită care se va pune în 250 ml alcool alimentar de 70o . Se va ține timp de 15 zile, timp în care se va agita des. Se va strecura apoi și se va lua câte o linguriță diluată în 50 ml apă în care se poate pune și miere. Pulbere - se macină planta uscată și se ia câte 1 linguriță de pulbere amestecată cu miere dacă nu există contraindicații în privința mierii, dimineața pe stomacul gol vreme de 10 zile. - Frunze proaspete se plică pe răni, abcese sau

1508


alte afecțiuni dermatologice. Mod de administrare pe afecțiuni: Abcese - cataplasme cu infuzie concentrată din volbură. 2 linguri de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Plantele se pun într-o bucată de tifon și se aplică calde local având grijă să se mențină în permanență umed cu ceai cald. Sunt excelente pentru a grăbi colectarea puroiului și ulterior după eliminarea puroiului se aplică doar compresă cu ceai pentru cicatrizare. Se face până la vindecare. Arsuri - Frunze proaspete se plică pe răni, abcese sau alte afecțiuni dermatologice. Constipații - 2 lingurițe de plantă se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă apoi pentru 10 minute. Se va strecura și se consumă înainte de mese câte un ceai, sau doar seara înainte de culcare. În cazurile rebele de constipație se bea la temperatura camerei dimineața o cană eventual îndulcit cu miere dacă nu există contraindicații în acest sens. Se poate de asemenea aroma cu o felie de lămâie. Dischinezii biliare - 1 linguriță de plantă mărunțită (proaspătă) bine se amestecă cu miere și se ia dimineața înainte de masă. Se folosește pentru oprirea tusei luându-se câte o linguriță la nevoie sau ca tratament la diferite afecțiuni biliare câte 3 lingurițe pe zi. Furuncule - cataplasme cu infuzie concentrată din volbură. 2 linguri de plantă mărunțită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Plantele se pun într-o bucată de tifon și se aplică calde local având grijă să se mențină în permanență umed cu ceai cald. Sunt excelente pentru a grăbi colectarea puroiului și ulterior după eliminarea puroiului se aplică doar compresă cu ceai pentru cicatrizare. Se face până la vindecare. Răni - Frunze proaspete se aplică pe răni, abcese sau alte afecțiuni dermatologice.

VOLBURA DE NISIP

Convolvulus persicus Fam. Convolvulaceae. Denumiri populare: ceai pescăresc. În tradiția populară: era folosită de lipoveni și turcii din Dobrogea, pentru ceai, mai ales iarna, când erau răciți și tușeau. Are proprietăți emoliente, de aceia se lua contra bolilor de piept. Se mai lua și contra insomniilor. Descriere: plantă alb păroasă care crește pe nisipurile de pe litoralul Mării Negre și din Delta Dunării.

Tuse - 1 linguriță de plantă mărunțită (proaspătă) bine se amestecă cu miere și se ia dimineața înainte de masă. Se folosește pentru oprirea tusei luându-se câte o linguriță la nevoie sau ca tratament la diferite afecțiuni biliare câte 3 lingurițe pe zi. 1509


VULTURICĂ

Hieracium pilosella Fam. Compositae. Denumiri populare: buruiană de călcat, buruiană pentru trântitură, călcătură, ciubărul cloștii, culcușul vacii, gălbeioare, hultuneală, iarba eretei, iarba găinii, încheietoare, ochiul șarpelui, opintic, urechea șoarecelui, vulturoancă. În tradiția populară: ceaiul se folosea la gargară, contra amigdalitei și inflamațiilor gâtului și gurii. Sub formă de ceai, decoct sau infuzie se folosea contra diareei cronice, piatră la rinichi, catare intestinale și alte boli. Părțile aeriene se fierbeau și decoctul se lua intern iar cu plantele rămase se făceau cataplasme în dureri de piept. Se făceau cu ea oblojeli pentru buboaie și bătături, pe care o căpătau după cum spuneau bătrânii, cei care călcau în locul unde s-a tăvălit o vită sau un cal. Descriere: plantă erbacee, perenă comună prin pajiști, îndeosebi în regiunea deluroasă și montană. Plantă vivace, cu peri lânoși. Rizom orizontal din care se desprind rădăcini adventive și stoloni aerieni, lungi neramificați, dens și lung păroși cu frunze mici, distanțate, păroase. Tulpină floriferă înaltă de 20-30 cm, lipsită de frunze, păroasă, poartă în vârf inflorescența cu flori galbene grupate într-o corolă bogată. Frunze bazale dispuse în rozetă, lanceolate sau eliptic lanceolate, întregi pe față lung și setiform păroase, pe dos cu perișori surii sau albicioși, alipiți.

Flori galbene aurii, uneori portocalii, grupate într-un calatidiu globulos sau ovoidal, cu involucru lung de 9-11 mm, de obicei abundent stelat păros. Înflorire în lunile V-IX. Fruct achenă cu papus din sete simple. Planta conține un latex alb, care, în contact cu aerul se face brun, devine vâscos, cu aromă și gust amărui. Răspândire: originară din Europa și regiunile temperate ale Asiei, este răspândită până în America de Nord. Crește pe soluri nisipoase și uscate. Recoltare: se culege la înflorire, vara. În terapeutică se folosește planta recoltată în timpul înfloririi- Hieracii piloselli herba, rădăcinile- Hieracii pillosela radix. Compoziție chimică: acizi organici (cafeic, clorogenic), umbeliferonă, flavonoide, cumarină, tanin, săruri minerale, etc. Acțiune farmacologică: se folosește atât partea aeriană cât și rădăcina ca antifebrilă, antiulceroasă, azot-urică, astringentă, azoturică, hemostatică, diuretică, energetică. Are o acțiune diuretică remarcabilă, este dezintoxicantă, crește eliminarea apei, ureei, creatininei și acidului uric. Este antiseptică, în special contra Colibacililor și Proteus (în special tinctura 50-100 picături pe zi). Se folosește la următoarele afecțiuni: afecțiuni bucale, afecțiuni hepatice, albuminurie, ascită, catar intestinal, diaree, edeme, febră, furuncule, hematurie, hemoroizi, infecție urinară, litiaze renale, nefroze, oligurie, ulcer gastric și duodenal. Preparare și administrare: Decoct - 1 lingură de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi. Se poate de asemenea face spălături sau clătirea gurii în diferite afecțiuni cu scopul de a cicatriza. Se poate folosi perioade ce depășesc 6 luni. De asemenea se poate folosi în amestec cu alte plante medicinale în funcție de afecțiune. Tinctură - 50 g de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70o . Se ține 15 zile bine închis și se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară. Se va lua de 3 ori pe zi 1 linguriță diluată. În afecțiuni renale, hemoragii, etc se poate face un tratament de mai lungă durată pentru a nu

1510


apare recidive. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni bucale Decoct - 1 lingură de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi. Se poate de asemenea face spălături sau clătirea gurii în diferite afecțiuni cu scopul de a cicatriza. Se poate folosi perioade ce depășesc 6 luni. De asemenea se poate folosi în amestec cu alte plante medicinale în funcție de afecțiune. Afecțiuni hepatice Decoct - 1 lingură de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi. Se poate de asemenea face spălături sau clătirea gurii în diferite afecțiuni cu scopul de a cicatriza. Se poate folosi perioade ce depășesc 6 luni. De asemenea se poate folosi în amestec cu alte plante medicinale în funcție de afecțiune. Albuminurie Decoct - 1 lingură de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi. Se poate de asemenea face spălături sau clătirea gurii în diferite afecțiuni cu scopul de a cicatriza. Se poate folosi perioade ce depășesc 6 luni. De asemenea se poate folosi în amestec cu alte plante medicinale în funcție de afecțiune. Tinctură - 50 g de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70o . Se ține 15 zile bine închis și se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară. În afecțiuni renale, hemoragii, etc se va lua de 3 ori pe zi 1 linguriță diluată. Se poate face un tratament de mai lungă durată pentru a nu apare recidive. Ascită Decoct - 1 lingură de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi. Se poate de asemenea face spălături sau clătirea gurii în diferite afecțiuni cu scopul de a cicatriza. Se poate folosi perioade ce depășesc 6 luni. De asemenea se poate folosi în amestec cu alte plante medicinale în funcție de afecțiune. Catar intestinal Decoct - 1 lingură de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi. Se poate de asemenea face spălături sau clătirea gurii în diferite afecțiuni cu scopul de a cicatriza. Se poa-

te folosi perioade ce depășesc 6 luni. De asemenea se poate folosi în amestec cu alte plante medicinale în funcție de afecțiune. Tinctură - 50 g de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70o . Se ține 15 zile bine închis și se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară. Se va lua de 3 ori pe zi 1 linguriță diluată. În afecțiuni renale, hemoragii, etc se poate face un tratament de mai lungă durată pentru a nu apare recidive. Diaree Decoct - 1 lingură de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi. Se poate de asemenea face spălături sau clătirea gurii în diferite afecțiuni cu scopul de a cicatriza. Se poate folosi perioade ce depășesc 6 luni. De asemenea se poate folosi în amestec cu alte plante medicinale în funcție de afecțiune. Se poate asocia cu Stejar. Edeme Decoct - 1 lingură de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi. Se poate de asemenea face spălături sau clătirea gurii în diferite afecțiuni cu scopul de a cicatriza. Se poate folosi perioade ce depășesc 6 luni. De asemenea se poate folosi în amestec cu alte plante medicinale în funcție de afecțiune. Tinctură - 50 g de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70o . Se ține 15 zile bine închis și se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară. Se va lua de 3 ori pe zi 1 linguriță diluată. În afecțiuni renale, hemoragii, etc se poate face un tratament de mai lungă durată pentru a nu apare recidive. Febră Decoct - 1 lingură de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi. Se poate de asemenea face spălături sau clătirea gurii în diferite afecțiuni cu scopul de a cicatriza. Se poate folosi perioade ce depășesc 6 luni. De asemenea se poate folosi în amestec cu alte plante medicinale în funcție de afecțiune. Furuncule Decoct - 1 lingură de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi. Se poate de asemenea face spălături sau clătirea gurii în diferite afecțiuni cu scopul de a cicatriza. Se poate folosi perioade ce depășesc 6 luni. De asemenea se

1511


poate folosi în amestec cu alte plante medicinale în funcție de afecțiune. Pe furuncule se pot pune comprese la început calde și după ce drenează se pot pune reci. Hematurie Decoct - 1 lingură de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi. Se poate de asemenea face spălături sau clătirea gurii în diferite afecțiuni cu scopul de a cicatriza. Se poate folosi perioade ce depășesc 6 luni. De asemenea se poate folosi în amestec cu alte plante medicinale în funcție de afecțiune. Tinctură - 50 g de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70o . Se ține 15 zile bine închis și se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară. Se va lua de 3 ori pe zi 1 linguriță diluată. În afecțiuni renale, hemoragii, etc se poate face un tratament de mai lungă durată pentru a nu apare recidive. Hemoroizi Decoct - 1 lingură de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi. Se poate de asemenea face spălături sau clătirea gurii în diferite afecțiuni cu scopul de a cicatriza. Se poate folosi perioade ce depășesc 6 luni. De asemenea se poate folosi în amestec cu alte plante medicinale în funcție de afecțiune. Infecție urinară Decoct - 1 lingură de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi. Se poate de asemenea face spălături sau clătirea gurii în diferite afecțiuni cu scopul de a cicatriza. Se poate folosi perioade ce depășesc 6 luni. De asemenea se poate folosi în amestec cu alte plante medicinale în funcție de afecțiune. Litiaze renale Decoct - 1 lingură de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi. Se poate de asemenea face spălături sau clătirea gurii în diferite afecțiuni cu scopul de a cicatriza. Se poate folosi perioade ce depășesc 6 luni. De asemenea se poate folosi în amestec cu alte plante medicinale în funcție de afecțiune. Tinctură - 50 g de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70o . Se ține 15 zile bine închis și se agită de mai multe ori pe zi. Se

strecoară. Se va lua de 3 ori pe zi 1 linguriță diluată. În afecțiuni renale, hemoragii, etc se poate face un tratament de mai lungă durată pentru a nu apare recidive. Nefroze Decoct - 1 lingură de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi. Se poate de asemenea face spălături sau clătirea gurii în diferite afecțiuni cu scopul de a cicatriza. Se poate folosi perioade ce depășesc 6 luni. De asemenea se poate folosi în amestec cu alte plante medicinale în funcție de afecțiune. Oligurie Decoct - 1 lingură de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi. Se poate de asemenea face spălături sau clătirea gurii în diferite afecțiuni cu scopul de a cicatriza. Se poate folosi perioade ce depășesc 6 luni. De asemenea se poate folosi în amestec cu alte plante medicinale în funcție de afecțiune. Tinctură - 50 g de plantă mărunțită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70o . Se ține 15 zile bine închis și se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară. Se va lua de 3 ori pe zi 1 linguriță diluată. În afecțiuni renale, hemoragii, etc se poate face un tratament de mai lungă durată pentru a nu apare recidive. Ulcer gastric și duodenal Decoct - 1 lingură de plantă mărunțită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi. Se poate de asemenea face spălături sau clătirea gurii în diferite afecțiuni cu scopul de a cicatriza. Se poate folosi perioade ce depășesc 6 luni. De asemenea se poate folosi în amestec cu alte plante medicinale în funcție de afecțiune.

1512


YUCCA

Yucca schidigera Fam. Asparagaceae. Descriere: este o plantă în permanență verde, asemănătoare palmierului: tulpina groasă, scurtă, frunze lancinate și flori sub formă de clopoțel frumos mirositoare, care se deschid seara. Înflorește în iunie-iulie. Numele îi vine de la poziția florilor, așezate ca un pendul. Indienii o consideră cel mai frumos arbust al pustiurilor, îl idolatrizează de veacuri și datorită efectelor sale miraculoase, i-au dat denumirea de «arbore al vieții». Răspândire: este originară din SUA, Mexic și insulele din Marea Caraibelor. Secretul acestei plante constă în faptul că poate supraviețui în cele mai aspre condiții. La noi se poate găsi și la florării. Este o plantă solitară frumoasă și ideală pentru ghivece decorative. Recoltare: pentru uz terapeutic se culege partea aeriană a plantei. Compoziție chimică: extrasul de plantă conține numeroase enzime, saponină, clorofilă, antioxidanți, yuccagenol (o substanță specifică), aminoa-

cizi, vitamine, săruri minerale și alte substanțe active. Acțiune farmacologică: contribuie la absorbția substanțelor nutritive, stimulează digestia, accelerează și reglează procesele de secreție, detoxifiant, dezinfectant, imunostimulator, antiinflamator, cicatrizant. Yucca este o adevărată binefacere pentru cei care suferă de boli cronice ale intestinului gros. Saponina din Yucca contribuie la combaterea artralgiilor, având efect asemănător substanțelor antiinflamatoare steroidiene (cortizonul) dar spre deosebire de acesta, nu are efecte secundare și nu agresează tubul digestiv. Nu întâmplător indienii americani o recomandă în cazul anchilozei. Cura de Yucca pe parcursul a câtorva săptămâni este capabilă să întinerească organismul. Contribuie la asigurrea echilibrului dintre starea psihică și cea fizică a organismului, crește rezistența față de boli, reduce nivelul colesterolului sangvin și are rol protector împotriva stresului. Cercetări mai noi au evidențiat faptul că yucca reduce colesterolul, sporește pofta de mâncare, înlesnește asimilația. Numeroase plante medicinale sunt în măsură ca prin efectul lor diuretic și contribuția la procesele metabolice să stimuleze eliminarea substanțelor toxice din organism. Dintre acestea se pot aminti: păpădia, coaja de salcâm, urzica și Yucca. Aceasta din urmă este renumită pentru capacitatea sa de optimizare a proceselor de eliminare a toxinelor. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: deranjamente stomacale și intestinale, enterocolite, reumatisme, epuizare fizică și psihică, scăderea capacității de apărare a organismului. Precauții și contraindicații: Atenție! Pe parcursul unei cure de Yucca trebuie asigurat un aport crescut de lichide, de aproximativ 2-3 litri. Preparare și administrare: Se folosește sub formă de extract sau sub formă de ceai. - Capsulele se ingeră cu 1-2 pahare de apă. În primele zile ale curei poate apărea diareea, poliuria (eliminarea de cantități crescute de urină, scăderea glicemiei sau a concentrației de potasiu din sân-

1513


ge. Toate aceste efecte sugerează accelerarea eliminării toxinelor din organism. Aceste reacții pot fi preîntâmpinate printr-o dozare corespunzătoare, alimentație rațională și printr-un regim alimentar alcătuit de un dietetician.

1514


Preparare și administrare: Pulberea din scorță se utilizează în mixturi atât în combaterea diareei (datorită taninului), cât și a constipației (prin prezența fibrelor vegetale). Praful obținut prin măcinarea fină a scorței are și proprietăți imunitare, iar tinctura din scoarța prospătă este antibronșitică.

ZADA

Larix decidua Fam. Pinaceae. Denumiri populare: laricea, laricele. Răspândire: Sălbatic poate crește izolat, sau în mici pâlcuri, însoțind molidul sau bradul în zone subalpine și alpine. Descriere: Zada are două varietăți europene: Larix decidua var. carpatica și Larix decidua var. polonica. Este un arbore rășinos, ce poate crește până la 50 m înălțime, cu o tulpină dreaptă, bine legată, cu coroana aerisită, luminoasă. Frunzele sunt de formă aciculară, moi, de culoare verde deschis, prinse în mai multe fascicule, de forma unei pensule. Conurile se formează eșalonat, maturizându-se la 3-5 ani. Ele sunt ovoidale, mici, brune și cresc îndreptate în sus. Zada este singura rășinoasă din România cu frunze căzătoare. Toamna-târziu în jurul arborilor de zadă se formează adevărate covoare aurii cu mii de ace căzute. Compoziție chimică: Scoarța conține mult tanin, celuloză, hemiceluloză, lignină, rășini.

1515


ZĂMOȘIȚA

Hibiscus trionum Fam. Malvaceae. Denumiri populare: brâncă, bamie beșicoasă, cavan, ciulină, curcubețică măruntă, floarea ursului, lebenicioară, macul cicoarei, nalbă mare, zămoșiță beșicoasă. În tradiția populară: este o plantă cunoscută și folosită de sute de ani în amestec cu menta și secara mai ales pentru tratarea tulburărilor digestive. Se mai întrebuința la furunculele de pe cap. Cu decoctul părților aeriene se spălau furunculele iar cu frunzele fierte se făceau legături. Decoctul sau planta plămădită în rachiu se ținea în gură contra durerilor de dinți. Descriere: plantă anuală erbacee, foarte răspândită prin culturi, înaltă până la 80 cm, are tulpina și ramurile acoperite cu peri. Frunzele inferioare sunt aproape rotunde, iar cele mijlocii și superioare 3-5 sectate. Florile solitare, scurt pedunculate apar la subțioara frunzelor și prezintă un caliciu format din 12 lacinii lineare, caliciul din 5 sepale verzi, corola din 5 petale galbene, iar la bază purpurii, androceul are staminele cu filamentele concrescute

de culoare roșie. Înflorește din iunie până în septembrie. Recoltare: În terapeutică se întrebuințează numai părțile aeriene (Herba Trioni) recoltate la începutul înfloririi. Produsul are miros caracteristic și gust mucilaginos. Compoziție chimică: ulei gras, flavonoide, substanțe mucilaginoase, cauciuc, etc. Acțiune farmacologică: emolientă, diuretică și saluretică (favorizează eliminarea sărurilor de clor și de sodiu și mai puțin pe cea a ionilor de potasiu). Ajută la eliminarea calculilor renali de dimensiuni mici. Atenuează nevralgiile dentare. Antispastic, diuretic, emolient, antiinflamator, antibronșitic, protector. Se folosește la următoarele afecțiuni: afecțiuni dermatologice, afecțiuni digestive în special stomac, afecțiuni urinare, calculi în special urinari, cistite, eczemă, furuncule, litiază renală, mătreață, nevralgii dentare, nisip urinar, pielite. Preparare și administrare: - 1 linguriță de plantă se va pune la 250 ml apă. Se fierbe la foc mic timp de 20 minute. Se strecoară și se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Este mult mai utilă să se folosească în diferite combinații depinde la ce afecțiune (stomac cu mentă, urinar cu osul iepurelui, etc). - Extern se va folosi cantitate dublă de plantă cu care se pot face comprese sau cataplasme. Mod de administrare pe afecțiuni: Afecțiuni dermatologice - Extern se va folosi cantitate dublă de plantă cu care se pot face comprese sau cataplasme. Afecțiuni digestive în special stomac - 1 linguriță de plantă se va pune la 250 ml apă. Se fierbe la foc mic timp de 20 minute. Se strecoară și se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Este mult mai utilă să se folosească în diferite combinații depinde la ce afecțiune (stomac cu mentă, urinar cu osul iepurelui, etc). Afecțiuni urinare - 1 linguriță de plantă se va pune la 250 ml apă. Se fierbe la foc mic timp de 20 minute. Se strecoară și se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Este mult mai utilă să se folosească în diferite combinații depinde la ce afecțiune (stomac cu mentă, urinar cu osul iepurelui, etc).

1516


Calculi în special urinari - 1 linguriță de plantă se va pune la 250 ml apă. Se fierbe la foc mic timp de 20 minute. Se strecoară și se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Este mult mai utilă să se folosească în diferite combinații depinde la ce afecțiune (stomac cu mentă, urinar cu osul iepurelui, etc). Cistite - 1 linguriță de plantă se va pune la 250 ml apă. Se fierbe la foc mic timp de 20 minute. Se strecoară și se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Este mult mai utilă să se folosească în diferite combinații depinde la ce afecțiune (stomac cu mentă, urinar cu osul iepurelui, etc). Eczemă - Extern se va folosi cantitate dublă de plantă cu care se pot face comprese sau cataplasme. Furuncule - Extern se va folosi cantitate dublă de plantă cu care se pot face comprese sau cataplasme. Litiază renală - 1 linguriță de plantă se va pune la 250 ml apă. Se fierbe la foc mic timp de 20 minute. Se strecoară și se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Este mult mai utilă să se folosească în diferite combinații depinde la ce afecțiune (stomac cu mentă, urinar cu osul iepurelui, etc). Mătreață - Extern se va folosi cantitate dublă de plantă cu care se pot face comprese sau cataplasme. Nevralgii dentare - 1 linguriță de plantă se va pune la 250 ml apă. Se fierbe la foc mic timp de 20 minute. Se strecoară și se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Este mult mai utilă să se folosească în diferite combinații depinde la ce afecțiune (stomac cu mentă, urinar cu osul iepurelui, etc). Nisip urinar - 1 linguriță de plantă se va pune la 250 ml apă. Se fierbe la foc mic timp de 20 minute. Se strecoară și se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Este mult mai utilă să se folosească în diferite combinații depinde la ce afecțiune (stomac cu mentă, urinar cu osul iepurelui, etc). Pielite - 1 linguriță de plantă se va pune la 250 ml apă. Se fierbe la foc mic timp de 20 minute. Se strecoară și se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Este mult mai utilă să se folosească în diferite combinații depinde la ce afecțiune (stomac cu mentă, urinar cu osul iepurelui, etc).

1517


ZĂVĂCUSTĂ 1

ZĂVĂCUSTĂ 2

Astragalus dasyanthus Fam. Fabaceae. În tradiția populară: rădăcinile se plămădeau în rachiu, din care se lua câte un păhărel, contra durerilor de piept și abdomen, pentru afecțiunile acute cu dureri. Ceaiul din plantă se dădea femeilor pentru ușurarea nașterii. Descriere: plante erbacee și lemnoase. Frunze alterne, cu stipele de obicei compuse, uneori cu cârcei. Flori monosimetrice, cu caliciul tubular, 5 dințat, petale libere, inegale. Stamine 10, de obicei cu 9 filamente concrescute și unul liber, mai rar toate libere sau concrescute. Fruct păstaie. Acțiune farmacologică: se folosește numai popular ca antiinflamatoare, antidiareică și antialgică. Se folosește la următoarele afecțiuni: dureri de dinți, dureri de intestine, dureri de piept, dureri de stomac, hernie, naștere. Preparare și administrare: - 10 g rădăcină se pune într-o sticlă, peste care se pune 500 ml țuică tare. Se ține timp de 10-15 zile, apoi se strecoară. Se ia câte un păhărel de 3 ori pe zi, în diferite dureri sau la hernie. La durerile de dinți se poate ține în gură până la trecerea durerii. - 1 linguriță plantă mărunțită se pune la 250 ml apă clocotită. Se mai fierbe apoi 2-3 minute. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, pentru ușurarea nașterilor. Mod de administrare pe afecțiuni: Se va alege unul din tratamentele de mai sus.

Astragalus excapus Fam. Leguminosae. În tradiția populară: se culegea pe vremea înfloritului căpșunilor și se făcea cu ea oblojeli, la rupturi de mâini și picioare. Ceaiul din părțile aeriene se lua pentru ruptură înăuntru. Fierte în rachiu se luau contra durerilor de inimă și la vătămătură. Descriere: plantă ierboasă sporadică la noi. Tulpină suberectă sau erectă de 5-20 cm, depășită de inflorescențele superioare la bază, puțin lignificată. Frunze cu 5-7 perechi de foliole liniar lanceolate, de 19-27 ori 2-3 mm, sericeu-adpres-păroase. Stipele neconcrescute. Inflorescența spiciformă laxă de 5-12 cm lungime. Caliciul albicios, se mărește după înflorire, cu peri negri scurți și cu peri albi lungi, patulați, cu tub de 8-9/3-4 mm și dinți de 2-4 mm, mai scurți de 2-3 ori decât tubul. Corola ochroleucă, de două ori mai lungă decât caliciul caducă. Păstaie erectă cu peri negri scurți și peri albi lungi, liniar lanceolată, de 15-24/2,8-3 mm, de 2 ori mai lungă decât caliciul, ventral carenată, dorsal sulcată, cu 10-12 semințe angular reniforme.

1518


Alimentație: Crude sau prăjite semințele zâmbrului sunt comestibile și gustoase. În unele regiuni, oamenii le adună pentru a le folosi pe timpul iernii. Atenție! Este bine însă a se cere mai întâi voie pădurarului. Acțiune farmacologică: Efect stimulator în afecțiunile hepatice și astenie generală. Efect de atenuare în bolile de plămâni și tuse. În general, proprietățile zâmbrului sunt comparabile cu cele ale molidului (Picea abies), pinului (Pinus silvestris) și zadei.

ZÂMBRUL

Pinus cembra Fam. Pinaceae. Descriere: În condiții propice, zâmbrul poate atinge înălțimi de până la 35 m. Crengile viguroase, depărtate de trunchi, alcătuiesc o coroană aproximativ piramidală. La arborii mai vârstnici, scoarța maroniu-roșcată plesnește, acoperindu-se cu solzi mărunți. Frunzele, în formă de ace, cresc în cinci mănunchiuri, la vârful unor rămurele scurte, au trei muchii, sunt lucioase și de un verde-albăstrui. Florile sunt unisexuate, cele femele fiind dispuse în conuri de formă rotunjită, compactă, care la început au o culoare violet-verzuie și devin brune, pe măsură ce se maturizează. Răspândire: Zâmbrul este un arbore ce crește în zonele montane, la altitudini de 1500-2400 m. Se întâlnește în Europa (inclusiv în Carpați), în Manciuria, Siberia și Japonia. Acest conifer este un relict glaciar supraviețuitor al erei terțiare, are o răspândire zonală în unele căldări glaciare din Munții Rodnei, Făgăraș, Retezat, etc, vegetând bine în climat aspru. Zâmbrul formează arborete pure (cembrete), ori crește în amestec cu molidul sau jepul. 1519


ZÂRNĂ

Solanum nigrum Fam. Solanaceae. Denumiri populare: bobiță porcească, bolânzele, buruiană dulce, iarbă mare, lăsnicior, losnicioasă, moartea porcilor, poama- câinelui, turbarea cânelui, umbra nopții, zâneră, zărnea, zenola. În tradiția populară: în al treilea sicriu al faraonului Tutankamon (1347-1339 î. Hr.) au fost găsite fructe uscate de zârnă. Mai târziu Plinius scrie că din „strychnos halikakos“ (numele grecesc al plantei) vrăjitoarele din Thesalonic preparau o licoare care stârnea poftele și imagini nerușinate. Și Dacii cunoșteau Zârna, pe care o foloseau la vopsitul lânei în negru, cât și pentru sănătate. Frunzele le puneau la răni și mușcături de animale, cu fiertură de zârnă se tratau fracturile de oase, iar frunzele opărite se puneau drept cataplasme, pentru vindecarea lingoarei și a vătămăturilor. Hildegrand van Bingen, călugărița vindecătoare, recomanda întrebuințarea zârnei pe cale externă, în problemele legate de inimă, dureri de dinți, picioare umflate, probleme legate de circulație. În Evul Mediu, planta mai era folosită pentru anestezierea bolnavilor ce urmau să sufere o intervenție chirurgicală. Tulpina de zârnă era mult căutată de copii, în vremurile când dulciurile nu fuseseră inventate.

Amărui la început, gustul plantei devenea tot mai dulce, pe măsură ce era mestecată. Astăzi este considerată otrăvitoare cu toate că are virtuți de excepție. În tradiția populară românească frunzele și poamele (boabe negre) se foloseau la vopsit în negru. Frunzele se puneau la tăieturi, bube, furuncule, mușcătură de câine. Cu fiertura se spălau membrele fracturate, iar cu planta se legau acele fracturi. Se mai folosea la febră tifoidă, la afecțiunile splinei și la afecțiuni acute abdominale. Ceaiul din părțile aeriene, în amestec cu coarne, se lua contra diareei. Părțile aeriene pisate se puneau în legături pe burtă, contra durerilor. Contra vătămăturii, se făceau uneori, o turtă din tărâțe din borș, zârnă, rădăcină de brusture și mutătoare, care se punea pe pântece. Cu zârnă uscată și pisată, amestecată cu făină de mălai și chișleag, se făcea legătură, bună de pus pe buricul bolnavului de holeră. Frunzele se puneau pe bube, la cancerul pielii, iar zeama din fructe pe umflăturile învechite. Se mai folosea la dalac și în boli de splină. Se bea fiartă în rachiu contra durerii de pântece și contra herniei. Decoctul bacelor se folosea la tratarea bolilor vezicii urinare și paraliziei. În unele părți se da și pentru ușurarea nașterilor și pentru hernie. Fructele s-au întrebuințat pentru vopsit în galben lâna sau torturile de cânepă. Descriere: semiarbust veninos cu tulpina lungă, ramificată, agățătoare. Crește prin tufișuri și păduri umede, pe lângă garduri și ziduri vechi, pe lângă pâraie și râuri. Tulpinile Lignum dulcamara sau vârfurile înflorite Dulcamara stipes se recoltează pentru efectele terapeutice. Crește înaltă de 20-25 cm, cu frunzele în formă de inimă, dar ondulate pe margine, se recunoaște ușor după florile albe (Solanum nigrum) sau violete (Solanum dulcamara), care seamănă izbitor cu florile de cartof (sunt grupate câte 5-6 la un loc). Fructele sunt negre, în formă de boabe mici și lucioase, cu multe semințe în interior, ori roșii (la soiul dulcamara). Zârna neagră răspândește un miros neplăcut. Compoziție chimică: conține un glucozid, dulcamarina și un glicozid toxic, solanina, care descompune globulele roșii și paralizează activitatea inimii, apoi materii tanante, saponine, zaharuri,

1520


vitmina C, etc. Acțiune farmacologică: Extern este analgetică. Nu se mai folosește în tratamente interne. Se folosește însă în preparate farmaceutice. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: colici hepatice, eczeme umede, gută, hemoroizi, nevralgii, otite cronice, prurit anal, reumatism, spasme vezicale. Toxicologie: Atenție! Toată planta este toxică, mai ales când crește la soare, datorită glicozizilor (tomatină, solanină) și diferiților alcaloizi. Atenție! Fructele necoapte sunt cele mai toxice. Atenție! Produce leziuni gastrice, inflamația mucoaselor, paralizie, moarte. Atenție! În doze mai mari principiile din zârnă au un efect contrar, comportându-se ca hepatotoxice energice. Preparare și administrare: În administrarea internă se folosesc doze mici, numai în mixturi oficinale create de cunoscători, ca protector și regenerator hepatic. Mod de administrare pe afecțiuni: Colici hepatice - 1 g de plantă mărunțită se opărește cu 100 ml apă clocotită. Se lasă la infuzat 10 minute, se strecoară. Se consumă în mai multe reprize intern de-a lungul zilei cu maximă prudență. Eczeme umede - 5 g de plantă uscată se fierbe la 100 ml apă timp de 10 minute la foc moderat. Se lasă acoperit 10 minute. Se strecoară. Se aplică pe locurile bolnave cataplasmă înmuiată în acest ceai. Gută - se folosesc vârfurile rămurelelor de zârnă dulce (cea cu flori violete), din care se prepară o infuzie diluată de o linguriță de plantă la 2 căni de apă clocotită. Se consumă în cursul zilei. Hemoroizi - 5 g de plantă uscată se fierbe la 100 ml apă timp de 10 minute la foc moderat. Se lasă acoperit 10 minute. Se strecoară. Se aplică pe locurile bolnave cataplasmă înmuiată în acest ceai. Nevralgii - 1 g de plantă mărunțită se opărește cu 100 ml apă clocotită. Se lasă la infuzat 10 minute, se strecoară. Se consumă în mai multe reprize intern de-a lungul zilei cu maximă prudență. Otite cronice - 5 g de plantă uscată se fierbe la 100 ml apă timp de 10 minute la foc moderat. Se lasă acoperit 10 minute. Se strecoară. Se aplică pe

locurile bolnave cataplasmă înmuiată în acest ceai. Se poate pune chiar și în ureche câte 5-6 picături călduțe. Prurit anal - 5 g de plantă uscată se fierbe la 100 ml apă timp de 10 minute la foc moderat. Se lasă acoperit 10 minute. Se strecoară. Se aplică pe locurile bolnave cataplasmă înmuiată în acest ceai. Reumatism - se folosesc vârfurile rămurelelor de zârnă dulce (cea cu flori violete), din care se prepară o infuzie diluată de o linguriță de plantă la 2 căni de apă clocotită. Se consumă în cursul zilei. Spasme vezicale - 1 g de plantă mărunțită se opărește cu 100 ml apă clocotită. Se lasă la infuzat 10 minute, se strecoară. Se consumă în mai multe reprize intern de-a lungul zilei cu maximă prudență. Empiric se mai folosește la unele afecțiuni însă este toxică și foarte periculos de întrebuințat pentru că nu se poate ști cu certitudine ce cantități de toxine are planta care o culegeți. Acest lucru se poate face doar în laboratoare foarte bine utilate și de către specialiști.

1521


ZÂRNĂ AUSTRALIANĂ

Solanum laciniatum Fam. Solanaceae. Descriere: în zona de origine este un arbust peren, înalt de 2-3 m, cu rădăcina pivotantă, bine ramificată, care se dezvoltă în sol până la adâncimea de 60-80 cm. Tulpina este erectă, ierboasă, înaltă de 1,2-1,8 m, rotundă la bază și costată în rest, de culoare violacee în partea inferioară și verde în partea superioară, ramificată simpodial la înălțimea de 35-50 cm, ramificarea începe după dezvoltarea a 15-20 frunze adevărate. Frunzele sunt penat sectate, cu segmente alungit lanceolate, simple sau cu două perechi de lacinii, de culoare verde închis, cu lungimea de 30-37 cm și lățimea de 3,2-4 cm. Pețiolul frunzei este scurt, de 0,5-1,0 cm. Floarea prezintă un diametru de 3-5 cm. Corola este ondulată pe margine, de culoare violetăalbastră. Caliciul, verde, este zimțat. Florile sunt grupate în raceme laxe, lungi de 10-15 cm, situate la baza ramificațiilor. Înflorește din iunie până toamna, la căderea primelor brume. Fructul este o bacă ovoidă cu lungimea de 22,5 cm și grosimea de 1,2-1,8 cm de culoare porto-

calie la maturitate. Majoritatea bacelor se dezvoltă pe etajele II și III. Fructul conține 98-336 de semințe și granule pietroase în număr de 28-50, reprezentând 13% din greutatea semințelor. Prezența lor este o caracteristică a subgenului. Sămânța este reniformă, de 2-2,5 cm lungime și de 1,5-2,8 mm lățime, de culoare maronie, cu suprafața reticulată. Masa a 1000 semințe este de 1,5-2 g. Răspândire: de origine din Australia și Noua Zeelandă, în condițiile climatice din țara noastră se cultivă ca specie anuală, erbacee. Compoziție chimică: glucoalcaloizii, care au ca componenți principali solamargina, cu conținutul cel mai mare, și solasonina. Aceștia prin hidroliză acidă pun în libertate agliconul solasodina, o moleculă de glucoză și două de ramnoză, respectiv glucoză, galactoză și ramnoză. S-au mai găsit beta-solamargina cu agliconul solasodină, solanină și chaconină cu agliconul solanidina. Pe lângă glucoalcaloizi se mai află saponine ca diosgenină, clorogenină și terpenoide. S-au mai semnalat prezența aminoacizilor liberi, glucide, ulei volatil cu componentul principal farnesol. În flori s-au identificat antociani. Acțiune farmacologică: hormonală, fungistică și tricomonastică. Preparatele hormonale reprezintă a doua grupă de medicamente ca importanță după antibiotice. Aceste preparate au largi aplicații în terapia a peste 100 de boli și de stări patologice la care până în prezent nu s-au descoperit remedii eficiente. S-a constatat că acțiunea terapeutică este mai pronunțată la speciile mai bogate în solasodină, organul cel mai bogat în principii active (frunza) prezentând acțiunea terapeutică maximă. Kraxer și Briggs în 1950 au stabilit că glucoalcaloizii din Solanum laciniatum prezintă un efect antiaccelerator al ritmului cardiac, similar cu al veratroninei din specia Veratrum album, cu deosebirea că acțiunea acestora este foarte lentă. Preparatele hormonale se folosesc în următoarele afecțiuni: reumatism, diabet, poliartrite infecțioase, unele forme de tuberculoză, cancer mamar, tifos, bruceloză, micoze și eczeme, astm

1522


bronșic, boli alergice, afecțiuni ginecologice, unele forme de leucoză, procese inflamatorii, afecțiuni oftalmologice, stări de șoc, etc. Industrie: planta este folosită în industria chimico-farmaceutică pentru obținerea de corticosteroizi prin semisinteză. Astfel, din frunze se extrag hormoni steroizi: cortizon, dizoxicortizonul, testosteron, progesteron, etc. cu multiple utilizări în terapeutică. Alcaloizii sterolici au devenit foarte valoroși pentru industria farmaceutică, deoarece aceștia pot fi ușor convertiți în hormoni steroizi. Industria steroizilor din Europa s-a înființat după 1950. Inițial au fost utilizate ca materie primă produsele de origine animală, apoi uleiul de soia și produsele petrochimice, iar mai târziu rădăcinile speciilor Dioscorea recoltate din India, China, Mexic. De asemenea s-au utilizat speciile Agave sisalama, bogată în hecogenină și specia Yucca filamentosa care conține iamogenină. S-a constatat că obținerea preparatelor hormonale din plante este mult mai economică decât din produse animale sau din produse petrochimice. Dezvoltarea în continuare a industriei corticosteroizilor este limitată de faptul că rezervele naturale de Dioscorea sunt în scădere, iar realizarea de plantații este dificilă. Cerințele mereu crescute pentru medicamente hormonale au condus la investigarea de noi resurse de materie primă. În urma studiului unui număr de 200 de specii din familia Solanaceae, s-a ajuns la concluzia că cele mai importante sunt speciile din subgenul Arheosolanum, Solanum laciniatum și Solanum aviculare, cultivate de peste 100 de ani în grădinile botanice din Europa, ca specii decorative. Toxicologie: toate părțile plantei sunt toxice.

1523


ZÂZANIE

ZBURĂTOARE

Lolium perenne Fam. Poaceae.

Chamaenerion angustifolium Fam. Oenotheraceae.

În tradiția populară: se folosea la băi contra reumatismului. În tradiția populară: se culegea împreună cu Descriere: plantă ierboasă care crește prin li- alte plante de Sânzâiene și se folosea contra frivezi și fânețe, pe marginea drumurilor, uneori cul- gurilor. Ceaiul îndulcit cu miere se folosea contra tivată prin parcuri și grădini. diareei grave. Se făceau băi bolnavilor de pareze sau boli psihice și friguri. La Sălciua, din tulpinile florifere se făcea ceai pentru dureri de inimă. Descriere: plantă ierboasă care crește prin rariștile pădurilor, îndeosebi în regiunea montană și împreună cu alte specii înrudite, numite tot zburătoare sau pufulițe, înroșește tăieturile cu florile ei roșii, bogate în nectar. Compoziție chimică: tanin, vitamina C, etc. Se poate folosi ca și Pufulița.

1524


Preparare și administrare: - 2 lingurițe de rizom uscat și mărunțit se pun la 1 litru de apă clocotită. Se lasă la macerat de seara până dimineața, apoi se strecoară. Se consumă în cursul zilei perioade mai lungi de timp în cazul cirozei sau altor afecțiuni din cele enumerate. - 1 linguriță de plantă uscată se pune la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se folosește la clătirea gurii de mai multe ori în cazul aftelor bucale. Extern, la răni, se fac spălături sau se pun comprese locale.

ZBURĂTOARE DE MLAȘTINĂ

Epilobium palustre Fam. Onagraceae. Denumiri populare: pufuliță de mlaștină. Descriere: plantă erbacee, perenă, cu rizom ramificat, cu stoloni subterani lungi, groși, cărnoși, roșcați. Tulpini cilindrice, rigide, înalte până la 1 m, slab păroase în partea superioară. Frunze liniare sau liniar lanceolate, sesile sau cu pețiol foarte scurt, glabre sau alipit-păroase. Flori roz-deschis, rareori albe, grupate în racem terminal de tipul 4. Înflorire în lunile VII-IX. Fruct capsulă. Semințe alungite, papiloase. Răspândire: întâlnită prin regiunea mlaștinilor. Compoziție chimică: insuficient studiată. Se poate să conțină: flavone, steroli, tanin, polifenoli, saponine, acizi triterpenici, etc. Acțiune farmacologică: antiinflamator, anticirotic, antiinfecțios hepatic și intestinal, diuretic. Se va putea folosi în următoarele afecțiuni: afecțiuni hepatice, afecțiunile tubului digestiv, afte, avitaminoze, ciroză, diaree, dureri de inimă, enterite, hepatită cronică, răni, ulcer gastro-duodenal. 1525


ZEBRINA

Calathea zebrina Fam. Marantaceae. Istoric: Zebrina este o plantă cu puteri vindecătoare deosebite. Aztecii