însă acid oxalic, care îngreunează absorbția calciului. Se poate folosi la următoarele afecțiuni: constipație. Precauții și contraindicații: Frunzele de rubarbă conțin atât de mult acid oxalic încât devin toxice și nu este indicat să fie consumate în special de persoanele care sunt predispuse la pietre în organism sau au gută sau alte dereglări ale asimilării calciului. Preparare și administrare: - Este indicată să se consume coaptă ușor.
RABARBURA
Rheum rhabarbarum Fam. Polygonaceae. Denumiri populare: revent, rubarbă. Descriere: plantă ierboasă originară din Asia Mică (China și Tibet), cultivată ca plantă alimentară, medicinală și ornamentală. Rizomii și rădăcinile (Rhizoma Rhei) sunt recoltați pentru efectele medicinale. Această plantă cu aspect straniu, cu frunze uriașe și tulpină roz. În tradiția populară: în multe părți era cultivată făcându-se din pețioli compoturi, la prepararea supelor sau în diferite preparate culinare. Compotul se da copiilor mici ca să se întărească. Se mai dădea și ca stimulent pentru digestie, sau pentru a ușura mult digestia. În doză mare se dădea ca purgativ. Consumarea în cantități mai mari era contraindicată. A fost folosită în China și Tibet înainte de apariția creștinismului. Varietățile medicinale de rubarbă au fost crescute mai mult pentru rădăcini decât pentru tulpină. Erau utilizate și de grecii din Antichitate la tratarea constipației cronice. Compoziție chimică: rizomii conțin glucozizi antranolici și antrachinonici, alături de oxalat de calciu, emetină, tanin, rezine, etc. Conține mici cantități de vitamina A și C, o cantitate suficientă potasiu și magneziu, dar foarte mult calciu. Important este că nu conține deloc sodiu. Tulpina sa are 826