Idea46

Aspirafliile celor care ar vrea sæ izoleze arta de lumea socialæ sînt asemænætoare cu cele ale porumbelului lui Kant ce-øi imagina cæ, odatæ scæpat de forfla de frecare a aerului, ar putea zbura cu mult mai liber. Dacæ istoria ultimilor cincizeci de ani ai artei ne învaflæ ceva, atunci cu siguranflæ cæ ea ne spune cæ o artæ detaøatæ de lumea socialæ e liberæ sæ meargæ unde vrea, numai cæ nu are unde sæ meargæ. (Victor Burgin)

3 postcards by Alexandra Pirici, part of the project #dontgiveuponphysicalspace, made for IDEA arts + society magazine #46

Atelier Brut SS15 atelierbrut.tictail.com 2015

Adda Kaleh ID EP 2015

Alexandra Pirici Soft Power sculptural addition to the Monument of Empress Catherine, St. Petersburg commissioned by Manifesta 10, Public Program 2014

The aspirations of those who would isolate art from the social world are analogous to those of Kant’s dove which dreamed of how much freer its flight could be if only were released from the resistance of the air. If we are to learn any lesson from the history of the past fifty years of art, it is surely that an art unattached to the social world is free to go anywhere but that it has nowhere to go. (Victor Burgin)

arhiva – pentru o criticæ instituflionalæ localæ

5

for a local institutional critique

Pentru o criticæ instituflionalæ localæ

+ experienfle de activism local – Cluj

FOR A LOCAL INSTITUTIONAL CRITIQUE

+ experiences of local activism – Cluj

109

Redacflia 6

Redacflia

În cæutarea unei identitæfli comune. Festivalul Zona – Europa de Est

110

IN SEARCH OF A COMMON IDENTITY: ZONA FESTIVAL – EASTERN EUROPE

Ileana Pintilie 12

Periferic – o nouæ privire retrospectivæ 115

Matei Bejenaru kinema ikon – experiment continuu 121

Ileana Selejan

MAGMA – CONTEMPORARY MEDIUM: FROM CONCEPT TO CLEANING

Attila Kispál

36

Alexandra Pirici: #dontgiveuponphysicalspace

scena

59

Salvînd lumea… de o operæ de artæ totalæ: arta de a înscena situaflii pentru transformæri reale Ovidiu fiichindeleanu în dialog cu Klaus Schafler SAVING THE WORLD... FROM A GESAMTKUNSTWERK: THE ART OF STAGING SITUATIONS OF REAL TRANSFORMATIONS Ovidiu fiichindeleanu in Conversation with Klaus Schafler

76

127

verso: teme de luptæ

133

topics of struggle

TOPICS OF STRUGGLE

(A. P.) 134

SOCIAL HATE, ANGER, AND THE GRATIFYING THEATRE

G. M. Tamás

Sudul Global, rænile coloniale øi vindecærile decoloniale Walter D. Mignolo în dialog cu Jeannette Ehlers

139

Ágnes Gagyi 144

Spre viitor, dinspre trecut

25 de ani × 25 de minute × 25 de contribuflii. Despre trecutul viitor 25 YEARS × 25 MINUTES × 25 CONTRIBUTIONS: ON THE FUTURE PAST

Daria Ghiu Ziduri vizibile øi ziduri invizibile. Despre artæ, educaflie øi potenflialitate VISIBLE WALLS AND INVISIBLE WALLS: ON ART, EDUCATION AND POTENTIALITY

Diana Marincu

insert

106

Mixer: Caietul cu reflete/THE RECIPE NOTEBOOK

Poziflia teoriei critice în Europa de Est THE POSITION OF CRITICAL THEORY IN EASTERN EUROPE

Apoteoza lipsei de alternativæ. Cum a devenit civismul irelevant pentru cauza progresului social THE APOTHEOSIS OF LACKING ALTERNATIVES: HOW CIVISM HAS BECOME IRRELEVANT FOR THE CAUSE OF SOCIAL PROGRESS

Vlad Basalici

101

Une promesse de bonheur: Filosofia ca antecedent pentru lumea altminteri a comunismului UNE PROMESSE DE BONHEUR: PHILOSOPHY AS THE ANTECEDENT OF THE NETHER WORLD OF COMMUNISM

TOWARDS THE FUTURE, FROM THE PAST

96

Teme de luptæ

Ura socialæ, mînia øi teatrul satisfacfliei

GLOBAL SOUTH, COLONIAL WOUNDS AND DECOLONIAL HEALINGS Walter D. Mignolo in Conversation with Jeannette Ehlers

91

La Terenuri Adrian T. Sîrbu în dialog cu Lala Panait øi Silviu Medeøan LA TERENURI – COMMON SPACE MÆNÆØTUR Adrian T. Sîrbu in Conversation with Lala Panait and Silviu Medeøan

Iulia Popovici 83

A casæ Adrian T. Sîrbu în dialog cu Simona Unumeda A CASÆ [ AT HOME] Adrian T. Sîrbu in Conversation with Simona Unumeda

Magma – mediul contemporan. De la concepflie la curæflenie

galerie

Tinerii Mînioøi Alexandru Polgár în dialog cu Alex Boguø TINERII MÎNIOØI [ANGRY YOUTH] Alexandru Polgár in Conversation with Alex Boguø

KINEMA IKON – A PERMANENT EXPERIMENT

26

Øcoala Popularæ de Artæ Contemporanæ Alexandru Polgár în dialog cu Dénes Miklósi PEOPLE’S SCHOOL OF CONTEMPORARY ART Alexandru Polgár in Conversation with Dénes Miklósi

PERIFERIC – A NEW RETROSPECTIVE

20

Experienfle de activism local – Cluj EXPERIENCES OF LOCAL ACTIVISM – CLUJ

Ovidiu Gherasim-Proca 148

Viefli paralele. Stînga de partid, stînga de principiu øi societatea absentæ PARALLEL LIVES: PARTY LEFT, PRINCIPLED LEFT AND THE ABSENT SOCIETY

Alex. Cistelecan

arhiva – pentru o criticæ instituflionalæ localæ

Pentru o criticæ instituflionalæ localæ

IDEA artæ + societate/IDEA arts + society Cluj, #46, 2014/Cluj, Romania, issue #46, 2014

Editatæ de/Edited by: IDEA Design & Print Cluj øi Fundaflia IDEA Str. Dorobanflilor, 12, 400117 Cluj Tel.: 0264–594634; 431661 Fax: 0264–431603

În aceastæ ediflie a rubricii arhiva prezentæm patru mostre de discurs instituflional, rugînd organizatorii principali sau cunoscætorii intimi ai unor proiecte instituflionale importante din România sæ-øi expunæ programul de bazæ, evenimentele, sæ reflecteze asupra practicii lor, asupra parteneriatelor, asupra diverselor lecflii învæflate. În acest scop, continuînd oarecum preocupærile numærului 6 din revista Balkon Cluj („Nuclee de artæ contemporanæ din România“), ne-am gîndit sæ selectæm douæ instituflii-eveniment majore (Zona de la Timiøoara øi Periferic de la Iaøi), care nu mai sînt totuøi în cîmpul imediat al actualitæflii, øi douæ instituflii perfect actuale (Magma de la Sfîntu Gheorghe øi kinema ikon de la Arad).

www.ideamagazine.ro e-mail: ideamagazine@gmail.com Redactori/Editors: CIPRIAN MUREØAN TIMOTEI NÆDÆØAN – redactor-øef/editor-in-chief ALEXANDRU POLGÁR ADRIAN T. SÎRBU OVIDIU fiICHINDELEANU RALUCA VOINEA

Ceea ce ne intereseazæ e ceva ce s-ar putea numi metabolismul instituflional-artistic din România. E vorba în principiu de vîrsta proiectelor, de dificultæflile cu care se confruntæ, de efectele/rezultatele pe care øi le-au propus øi cele pe care le-au obflinut, de eventualele posibilitæfli de continuare/continuitate etc. Ni se pare cæ acesta e un subiect neglijat, cæ nu e suficient studiat.

Colaboratori permanenfli/Peers: MARIUS BABIAS AMI BARAK AUREL CODOBAN DAN PERJOVSCHI G. M. TAMÁS

Nici aici nu vom gæsi studii propriu-zise, ci un fel de bibliografie preliminaræ, mai degrabæ un fel de a face semn cætre importanfla genului acestuia de preocupæri. Este deci øi o invitaflie adresatæ specialiøtilor interesafli de teoria artei. Critica instituflionalæ a fost fæcutæ cunoscutæ în aliniamentele sale majore în numerele anterioare ale revistei noastre, dar din pæcate existæ încæ foarte pufline puneri la lucru ale acesteia în context local. De fapt, analiza instituflionalæ aplicatæ lipseøte aproape cu totul. Pur øi simplu nu existæ încæ autori pentru aøa ceva. Situaflia aceasta ar trebui sæ se schimbe, latura instituflionalæ a artei contemporane din România fiind la fel de importantæ ca toate celelalte aspecte ale ei (conflinut, tonalitate, esteticæ etc.).

Concepflie graficæ/Graphic design: TIMOTEI NÆDÆØAN Asistent design/Assistant designer: LENKE JANITSEK Corector/Proof reading: VIRGIL LEON Web-site:

CIPRIAN MUREØAN

Redacflia Acest numær apare cu sprijinul generos al lui Pál Péter.

This issue has been published with the generous support of Pál Péter..

Revista apare cu sprijinul Administrafliei Fondului Cultural Naflional.

Revista apare cu sprijinul Administrafliei Fondului Cultural Naflional.

Textele publicate în aceastæ revistæ nu reflectæ neapærat punctul de vedere al redacfliei.

Preluarea neautorizatæ, færæ acordul scris al editorului, a materialelor publicate în aceastæ revistæ constituie o încælcare a legii copyrightului.

Toate articolele a cæror sursæ nu este menflionatæ constituie portofoliul revistei IDEA artæ + societate Cluj.

Difuzare/Distribution: Libræriile Cærtureøti Libræriile Gaudeamus Libræriile Humanitas Grupul Librarium

Comenzi øi abonamente/Orders and subscriptions:

www.ideamagazine.ro www.ideaeditura.ro Tel.: 0264–431603; 0264–431661 0264–594634 ISSN 1583–8293 Tipar/Printing: Idea Design & Print, Cluj

5

arhiva – pentru o criticæ instituflionalæ localæ

În cæutarea unei identitæfli comune Festivalul Zona – Europa de Est Ileana Pintilie

1. Documentaflia Festivalului Zona poate fi vizionatæ pe site-ul www.zonafestival.ro

Dan Perjovschi The Earth, 1992

Festivalul de performance Zona1 s-a næscut dupæ 1990, generat, în bunæ mæsuræ, de contextul social øi politic din România acelui moment øi alimentat de ideea existenflei unei regiuni întregi – Europa de Est sau Europa „necunoscutæ“, de dincolo de Cortina de Fier – care se confrunta cu probleme similare cu ale noastre. Am descoperit øi mi s-a pærut evident cæ acest spafliu, aceastæ „zonæ“, care îndurase vicisitudinile comunismului øi suferise izolarea impusæ de regimuri dirijate de la Moscova, avea o identitate comunæ, neglijatæ decenii de-a rîndul din lipsa contactelor interregionale. Aceastæ identitate pærea una marginalæ în raport cu Occidentul, iar arta acestei regiuni, marginalæ øi ea în raport cu mainstream-ul scenei artistice internaflionale, pæstra o amprentæ puternicæ a particularitæflilor istoriei. Tocmai originalitatea artisticæ a acestei zone, insuficient cunoscutæ pe plan internaflional, a devenit un stimul pentru un curator care pornea la drum odatæ cu libertatea recîøtigatæ a acestui spafliu.

O întrebare legitimæ ar fi de ce am ales, ca modalitate de expresie, tocmai performance-arta, de ce acfliunile în spafliul public?

Ræspunsul mi se pare simplu: exista o urgenflæ în recuperarea artei performative în spafliul public, iar în contextul intens, frenetic al primilor ani de democraflie, corpul artistului devenise cel mai convingætor material, aflat cel mai aproape de întrebæ rile øi fræmîntærile noastre referitoare la societate, la situaflia politicæ. Corpul condensa øi rezuma, prin expresivitatea lui specificæ, stærile de angoasæ øi dilemele publicului, absurdul ce îl înconjura la tot pasul øi oferea o eliberare imediatæ de aceste tensiuni.

Iar aceasta pentru cæ, înainte de un interes intelectual sau artistic, publicul cæuta ræspunsuri la întrebærile presante din jurul sæu. Artiøtii aøteptau øi ei posibilitatea de a se exprima necenzurafli în spafliul public, de a interfera cu privitorii, de a-øi testa limitele sau de a explora nuditatea, recuperatæ dintre atîtea tabuuri øi interdicflii. Ceea ce ani de-a rîndul s-a desfæøurat în secret, doar în izolarea atelierului sau a unor spaflii cvasiprivate, se putea experimenta acum direct în fafla privitorilor, se putea extinde øi amplifica prin noi cercetæri, îndreptate spre clarificarea aspectelor de limbaj vizual sau în relaflie cu tehnologia.

ILEANA PINTILIE este istoric øi critic de artæ, profesor universitar la Facultatea de Arte, Universitatea de Vest, Timiøoara, autoarea a numeroase studii øi articole despre arta modernæ øi contemporanæ româneascæ, precum øi central-europeanæ, apærute în volume, cataloage øi reviste de specialitate în flaræ øi în stræinætate. A publicat volumul Acflionismul în România în timpul comunismului, Cluj, Idea, 2000 øi în limba englezæ în 2002, iar împreunæ cu Roxana Nubert, Mitteleuropäische Paradigmen in Südosteuropa. Ein Beitrag zur Kultur der Deutschen im Banat, Wien, Praesens Verlag, 2006, Borderline: In Search of a New Model, Timiøoara, Idea, 2009, Øtefan Bertalan. Drumuri la ræscruce, Timiøoara, Fundaflia Triade, 2011.

A contribuit la volumele colective Subversive Practices: Art under Conditions of Political Repression: 60s–80s/South America/Europe, Ostfildern, Hatje Cantz, 2010 øi Ion Grigorescu. Omul cu o singuræ cameræ/The Man with a Single Camera, Berlin, Sternberg Press, 2013. Curatoare independentæ a mai multor proiecte: Festivalul de performance Zona, desfæøurat la Timiøoara, numeroase expoziflii de artæ contemporanæ, retrospective ale miøcærii artistice timiøorene, inclusiv o expoziflie permanentæ pe aceastæ temæ la Muzeul de Artæ din Timiøoara. Curatoare pentru România la cîteva proiecte internaflionale: Aller-Retour (Biennial New Icon, Cetinje, 1997), Body and the East (Ljubljana, 1998), Shaping the Great City (Viena øi Los Angeles, 1999–2001), Kontakt…Works from the Collection of Erste Bank Group (MUMOK, Viena, 2006). În 1994 a primit Premiul naflional pentru criticæ de artæ, acordat de Uniunea Artiøtilor Plastici din România.

6

Cæutarea unei identitæfli comune pentru spafliul ex-comunist øi interogarea acestei identitæfli au devenit un motiv de cercetare pentru mine, în calitate de curator al festivalului, iar rezultatele obflinute au confirmat supozifliile mele inifliale referitoare la similitudinile dintre diversele flæri din Est. Fie cæ era vorba de Polonia, un punct vestic al acestei „zone de Est“, fie de spafliul ex-iugoslav, fie de România sau chiar de Rusia, artiøtii exprimau aceleaøi traume, acelaøi tip de interes pentru limbajul corpului øi pentru relaflia cu publicul, se exprimau, mai intens sau mai disimulat, pe aceleaøi teme.

Festivalul Zona a debutat în 1993 la Timiøoara øi s-a desfæøurat pînæ în 2002, cu o periodicitate de trei ani, timp în care catalogul øi documentaflia edifliei precedente puteau fi produse, iar pregætirile pentru noua ediflie sau obflinerea finanflærii se desfæøurau pe îndelete. Cele patru ediflii ale festivalului au avut un preambul – evenimentul mixed-media intitulat Pæmîntul, în care artiøtii au fost invitafli pentru trei zile în clædirea Muzeului de Artæ, aflatæ în øantier de peste zece ani. Proiectele artistice site-specific s-au încheiat cu un eveniment complex, alcætuit din acfliuni øi instalaflii, prezentate în aceeaøi zi publicului participant.

Experimentul curatorial Pæmîntul a deschis calea cercetærilor libere asupra unui material, dar în acelaøi timp a pus în luminæ relaflia dintre instituflia muzealæ øi proiectele de artæ actualæ. Absenfla unui muzeu de artæ contemporanæ, acut resimflitæ pretutindeni în România, s-a transformat într-o provocare: cum ar aræta un astfel de eveniment complex în spafliul unui muzeu, dar neînzestrat cu vreo structuræ organizatoricæ øi neavînd nicio colecflie instalatæ? Posibilitatea de a-l reinventa mi s-a pærut atrægætoare, plinæ de neaøteptate soluflii. Poate de aceea am ales øi pentru Zona 1 spafliul Muzeului de Artæ din Timiøoara, decizie total dezaprobatæ de conducerea institufliei, care s-a delimitat de acest proiect. Prin numærul participanflilor øi prin complexitatea proiectelor aprobate, Festivalul Zona a devenit în scurt timp recunoscut regional, depæøind cadrul destul de îngust al contextului artistic românesc. Necesitatea susflinerii logistice în vederea realizærii proiectelor artistice a condus la apariflia unei echipe de voluntari (din pæcate de fiecare datæ alflii). Impactul în spafliul public – local, dar øi naflional – a fost în continuæ creøtere, festivalul bucurîndu-se de interesul general încæ de la început. Ceea ce m-a încurajat în demersul meu curatorial a fost mai ales acest public minunat øi de înaltæ calitate, receptiv, dornic de formare, absorbind tot ce se întîmpla în timpul festivalului. Cu timpul, Zona a devenit ea însæøi un fel de instituflie – o posibilitate efectivæ în raport cu cele absente, într-un moment cînd institufliile consacrate erau inconsistente, færæ niciun program artistic bine definit øi færæ un impact public semnificativ.

Pentru mine, relaflia cu spafliul a fost importantæ, iar dupæ eøecul colaborærii cu Muzeul de Artæ din Timiøoara am optat, pentru urmætoarele douæ ediflii, din 1996 øi 1999, pentru o salæ experimentalæ a Teatrului Maghiar din oraø. Dacæ la muzeu spafliul palatului baroc în reconstrucflie impresiona prin generozitate, la teatru în schimb am beneficiat de funcflionalitatea unui spafliu polifuncflional øi de toate dotærile tehnice necesare, care au facilitat realizarea proiectelor artistice. Ultima ediflie a festivalului, în 2002, a avut loc în spafliul Arhivei-Muzeu a

Ion Grigorescu The Earth, 1992

Teodor Graur Zone 1, Speaking to Europe from Europe, 1993

Øtefan Bertalan Zone 3, A Political-ecological

7

arhiva – pentru o criticæ instituflionalæ localæ

Oskar Dawicki Zone 3, The Most Important Thinks, 1996

Artur Tajber Zone 2, Desolation, 1996

Revolufliei din 1989, ea însæøi o instituflie „mai altfel“, plasatæ într-un vechi imobil din Cetate. Spafliile au generat o atmosferæ specificæ fiecærui festival, pe care au îmbogæflit-o astfel cu nuanfle subtile.

De-a lungul celor patru ediflii, o bunæ parte dintre acfliuni au indus o intensitate specialæ, uneori cu un caracter personal, mai ales acelea care fæceau vizibil angajamentul artiøtilor în societate sau în geopolitic øi care, în felul acesta, interacflionau din plin cu privitorii. Mai mulfli artiøti, mai ales la primele ediflii, s-au concentrat asupra relafliei cu trecutul, devoalînd, prin analize subtile, relaflia dintre individ øi putere. Astfel, acfliunea România a lui Dan Perjovschi, în care artistul s-a læsat tatuat cu numele flærii, a marcat revolta lui faflæ de un regim øi un sistem politic dictatorial, iar acfliunea lui Teodor Graur (Speaking to Europe from Europe) a prezentat, cu ironie øi umor, izolarea Europei de Est faflæ de restul continentului. Alte acfliuni, cum au fost cea a lui Alexandru Antik (Lepædarea pielii), a Liei Perjovschi (Dreptul meu de a fi diferitæ) sau a lui Gusztáv Ütô (care a propus un fel de „zonæ gri“ sau tehnici de „supraviefluire“), au pus în luminæ efortul individual de eliberare de sub apæsarea duplicitæflii øi de recompunere a propriei identitæfli, traumatizatæ în timpul comunismului. Trecutul apropiat, bîntuit de spectre, l-a interesat øi pe Ion Grigorescu, un artist care øi-a desfæøurat, în anii tranzifliei, propriile cercetæri (fiara nu e doar a miliflienilor, securiøtilor øi comuniøtilor sau Basarabia). Ieøirea de sub regimurile comuniste, izolarea, ræzboiul interetnic sînt doar cîteva dintre temele des întîlnite la artiøtii din Serbia, Croaflia (Nenad Dancˇuo), Ungaria, Polonia, Rusia (Avdei Ter-Oganian). Pentru alflii, reprezentarea vizualæ øi minimalismul exprimærii plastice au alcætuit puncte de maxim interes în structurarea compoziflionalæ a acfliunilor în fafla publicului (Artur Tajber, Oskar Dawicki, Imre Bukta). Începînd cu 1999, cu ediflia a treia a festivalului, am considerat cæ situaflia tranzitorie se apropia de final, ca atare am deschis aria de cercetare cætre scena artisticæ internaflionalæ. Am invitat mai mulfli artiøti din diverse locuri din Europa, dintre care i-aø aminti pe Karen Kipphoff, Horst Haack, Laurent Moriceau, André Stitt, Roddy Hunter, artiøti care s-au adaptat la spafliul estic øi la publicul dornic sæ vadæ, sæ asculte, sæ înfleleagæ. Acfliunea ultimilor doi, de lungæ duratæ, s-a desfæøurat într-o piaflæ publicæ, implicînd privitorii întîmplætori sæ interfereze cu ei øi creînd un schimb emoflional intens øi

surprinzætor. Au existat øi intervenflii improvizate, în afara programului iniflial, dar care au adus øi mai mult sens edifliilor a treia øi a patra, cînd Øtefan Bertalan a reluat în cheie parodicæ o acfliune cunoscutæ a sa ori cînd a fæcut o intervenflie neaøteptatæ în mijlocul unei alte acfliuni, prezentîndu-øi un desen inspirat din festival.

Deoarece publicul care frecventa Festivalul Zona era unul tînær, insuficient format din punct de vedere teoretic, am inifliat, începînd tot cu ediflia din 1999, o serie de conferinfle susflinute de specialiøti în domeniu. Prima s-a desfæøurat sub genericul Mitologii terestre: corpul øi urmele sale, la care au fost invitafli Anne Tronche, Biljana Tomic´ øi Robert Fleck. Prezentærile, însoflite de proiecflii sau de filme documentare, s-au referit la teme istorice (Gina Panne, acflioniøtii vienezi sau artiøti internaflionali la Centrul Cultural Studenflesc din Belgrad, în anii 1970). În 2002, conferinflele au fost susflinute de Kristine Stiles, de Berislav Valušek øi de Vladimir Bulat, completînd în felul acesta prezentærile pe tema acflionismului. Lia Perjovschi a provocat atît participanflii, cît øi publicul la o discuflie pe tema edifliei din anul respectiv, încercînd sæ afle motivafliile artiøtilor-performeri. Cu ocazia edifliei din 1999 am prezentat, în premieræ pentru noi, o expoziflie documentaræ, o schiflæ a istoriei acflionismului din România, realizatæ cu sprijinul generos al artiøtilor Paul Neagu, Ion Grigorescu, Alexandru Antik, dar øi al altora.

Avdei Ter-Oganian Zone 2, The Forward Gallery, 1996

Nenad Dancˇuo Zone 3, Dracula the Horrible, Encephalogram, 1996

André Stitt Zone 4, Humament (a & b), 2002

Imre Bukta Zone 1, Untitled, 1993 Gusztáv Ütô Zone 1, Gray, 1993

8

9

arhiva – pentru o criticæ instituflionalæ localæ André Stitt & Roddy Hunter Zone 4, Civil Twilight – Humament, 2002

A. MacLennan Borderline, 2009

Borderline, 2009, poster with Sandra Johnston

2. Inifliat de regretatul artist Imre Baász, AnnArt a fost continuat timp de zece edi flii de Gusztáv Ütô, alæturi de colaboratorii lui din Fundaflia Etna.

3. Periferic a început în 1997 ca un festival de performance inifliat de artistul Matei Bejenaru, dar s-a transformat ulterior într-un eveniment complex, mai aproape de o bienalæ de artæ, susflinut pînæ în 2008, la a opta ediflie.

Ion Grigorescu Zone 2, King Oedipus & The Sphinx, 1996

10

Apærut la începutul anilor 1990, Zona nu a fost totuøi primul festival de performance din flaræ, AnnArt2 avînd întîietate în acest sens. Cu toate acestea, între cele douæ evenimente, deosebirile au fost majore, dictate probabil de condifliile de desfæøurare: în timp ce AnnArt specula farmecul sælbatic al împrejurimilor lacului vulcanic Sfînta Ana, acest fapt dictînd øi structura acfliunilor desfæøurate acolo, Zona a fost mereu un festival citadin, legat destul de strîns de muzeu, de alte instituflii culturale cu tradiflie sau de clædiri istorice din Timiøoara. Din acest punct de vedere a avut mai multe în comun cu Festivalul Periferic3, apærut ulterior, în 1997, la Iaøi øi dezvoltat pe tema centru-periferie, dar øi pe punerea în valoare a unei tradiflii culturale øi arhitecturale neglijate (Baia Turceascæ a fost monumentul cel mai mediatizat cu ocazia acestui eveniment). În fond, ambele festivaluri au avut ca punct de plecare o crizæ a marginalitæflii, resimflitæ acut ca o traumæ, øi ambele au reuøit sæ repoziflioneze Timiøoara øi Iaøiul pe o hartæ culturalæ actualizatæ a flærii, dar øi a Europei.

La ultima ediflie, din 2002, situaflia artisticæ, atît în flaræ, cît øi pe plan internaflional, se schimbase semnificativ: în primul rînd, datoritæ înlesnirii cælætoriilor øi schimburilor culturale, artiøtii români au început sæ fie tot mai mult implicafli în proiecte internaflionale. În al doilea rînd, revenirea la picturæ øi gustul pentru comercial au fæcut ca mulfli dintre participanflii din flaræ sæ renunfle definitiv la exprimarea directæ, corporalæ. Din acest motiv mi s-a pærut evident cæ devenea dificil de lucrat færæ susflinerea mediului artistic local. Zona pærea pe cale de di soluflie, graniflele începeau sæ se estom peze, contextul pærea relaxat øi dædea semne de normalitate. În ciuda succesului de care s-a bucurat festivalul, færæ evaluæri corecte de impact, finanflærile au devenit tot mai slabe, aproape inexistente.

Festivalul Zona a funcflionat ca o veritabilæ instituflie, cu un program critic øi

curatorial coerent, care a suplinit lipsa de program a institufliilor artistice acreditate, præfuite øi provinciale. Mai bine zis a fost un fel de instituflie „atipicæ“, încercînd sæ acopere vidul instalat în spafliul artistic local, dupæ cæderea comunismului. Chiar dacæ a încetat în 2002, spiritul acestui eveniment atipic s-a pæstrat øi a fost continuat de altele, care au apærut ulterior, cum ar fi Festivalul de artæ video Simultan sau, mai recent, un proiect interesant, care repune în discuflie un anume topos (Locuri în aøteptare). În ambele cazuri, proiectele sînt duse mai departe de foøti colaboratori sau voluntari implicafli la început în Festivalul Zona.

Interesul meu pentru performance m-a fæcut sæ descopær, pe alte meleaguri decît cele autohtone, artiøti dedicafli acestui gen, galerii øi evenimente ce se petrec regulat sau arhive cu documentaflii. Continuînd sæ mæ ocup de acest subiect, prea uøor ignorat la noi, am avut ocazia sæ întîlnesc mulfli artiøti interesanfli, unii dintre ei predînd în academii de artæ acest gen. Pe de altæ parte, odatæ cu integrarea României în spafliul Uniunii Europene, lipsa frontierelor a pus în luminæ mai acut problema identitæflii, o identitate localæ, nealiniatæ, distinctæ faflæ de aerul de globalizare din ce în ce mai prezent pretutindeni øi în Europa.

Astfel, în 2009 am conceput un proiect intitulat Borderline, care s-a desfæøurat mai întîi în spafliul unui volum, dezvoltat ulterior ca o întîlnire a unor artiøti cu publicul. Invitaflii au venit din zone marginale – Irlanda de Nord, „Border Land“ (fosta graniflæ dintre Scoflia øi Anglia), Odessa, Transilvania, spafliul exiugoslav – øi care pæstrau amintirea acestei marginalitæfli în raport cu majoritatea. Într-un fel, acest proiect-epilog ar putea fi socotit ca Zona 5.

Sandra Johnston Borderline, 2009

Gusztáv Ütô Borderline, 2009

11

arhiva – pentru o criticæ instituflionalæ localæ

Periferic – o nouæ privire retrospectivæ Matei Bejenaru

1999, Periferic a început sæ creascæ atît ca dimensiuni, cît øi din perspectiva consistenflei discursive, fapt care a dus la transformarea sa într-o bienalæ internaflionalæ de artæ contemporanæ. Bulgærele de zæpadæ se rostogolea accelerat la vale... Era timpul bienalelor care apæreau în numær tot mai mare, reflectînd noul context internaflional globalizat. Un deceniu mai tîrziu, tîrgurile internaflionale de artæ proliferau pe terenul crizei economice øi, pentru a se legitima ca actori activi ai scenei internaflionale, încercau sæ includæ øi elemente de discurs necomercial.

La nivel instituflional, grupul iniflial de artiøti øi filosofi ieøeni a fondat Asociaflia Vector øi a început sæ scrie cereri de finanflare pentru accesarea de fonduri culturale europene, tot mai accesibile în perioada de preaderare a României la Uniunea Europeanæ. Perifericul era un astfel un „vector“ de emancipare culturalæ, care forma o nouæ elitæ intelectualæ europeanæ øi care problematiza situaflia oraøului Iaøi, cîndva o capitalæ care, în timp, s-a marginalizat în raport cu Bucureøtiul øi devenise, în noul context politic european, un oraø-marcæ aflat la marginea de est a noii construcflii politice. Desigur, acum, la sfîrøitul anului 2014, cînd scriu aceste lucruri, situaflia este radical schimbatæ, odatæ cu criza din Ucraina øi statutul Republicii Moldova de aspirant european.

Edifliile din 2003, 2006 øi 2008 ale Bienalei Periferic au fost cele mai complexe øi au fost proiecte de cercetare realizate în colaborare cu curatori români øi stræini. Perifericul, alæturi de Bienala de la Tirana, era væzut ca un proiect est-european ambiflios, care, chiar dacæ nu avea amploarea Bienalei de la Istanbul, interesa un numær semnificativ de artiøti, curatori, critici øi universitari. Iaøiul era pus pe hartæ... Bienala avea atunci un board internaflional, era reprezentatæ în multe contexte, inclusiv în refleaua europeanæ a bienalelor. Un fapt pozitiv a fost cæ, între 2004 øi 2007, a fost pusæ pe øine øi Galeria Vector, un spafliu artistic nonprofit, care a organizat expoziflii øi programe educaflionale, asigurînd o continuitate de evenimente artistice la Iaøi, între edifliile bienalei. Tot în aceeaøi perioadæ a început sæ aparæ øi publicaflia Vector – artæ øi culturæ în context, care existæ øi în prezent. Din perspectivæ regionalæ, prin programe de rezidenfle artistice, Asociaflia Vector a stabilit colaboræri cu instituflii similare din regiune, precum KSAK Chiøinæu (Moldova), KUDA.org Novi Sad (Serbia) sau Platform Istanbul (Turcia), sau din Europa, ROTOR Graz (Austria), Platform Vasa (Finlanda) sau Asociaflia 2303 din Reims (Franfla).

Ca rezultat al acestor colaboræri, am consituit VAD (Vector Art Data Bank), o arhivæ ce confline informaflii despre instituflii, artiøti, proiecte din Europa de Sud-Est. Din pæcate, informafliile s-au oprit la anul 2008.

Sper cæ pentru cititorul acestui text va fi util sæ lectureze felul în care am analizat contextul øi proiectul Periferic în diferite etape ale dezvoltærii sale, urmînd sæ revin la sfîrøit cu concluziile la zi.

Proiectul Periferic – un nou început Extras din textul publicat în catalogul Periferic 5, Suceava, Editura Muøatinii, 2002

Proiectul Periferic, început la Iaøi în 1997 ca un festival de performance øi transformat în 2001 într-o bienalæ internaflionalæ de artæ contemporanæ, a fost un vehicul prin care un grup de artiøti øi filosofi a încercat sæ dinamizeze un context cultural local provincial øi tradiflionalist, care se adapta greu schimbærilor complexe din primul deceniu de dupæ cæderea comunismului în România. De fapt, însuøi numele Periferic reflecta starea de spirit din acea perioadæ øi încercarea de racordare în plan intelectual la unele discuflii culturale de atunci care problematizau relaflia culturalæ dintre centru øi periferie. Primele ediflii ale Perifericului au fost festivaluri dedicate performance-ului, un mijloc de exprimare destul de frecvent folosit de artiøtii români atunci. Astfel, discursul artistic incluzînd corpul era o terapie ce exorciza „ræul social“ øi situaflia dificilæ a societæflii româneøti postcomu niste, precum øi traumele românilor din tragicul decembrie 1989.

Ulterior, festivalul øi-a extins teritoriul, devenind un eveniment complex care pe lîngæ sesiunile de performance de la Centrul Cultural Francez din Iaøi, a organizat expoziflii de arte vizuale la Palatul Culturii øi la Baia Turceascæ din acelaøi oraø, intervenflii artistice în spafliul public, conferinfle øi workshopuri pentru studenfli. Începînd cu anul MATEI BEJENARU este un artist vizual care træieøte øi activeazæ la Iaøi, unde predæ fotografie øi video art la Universitatea de Arte „George Enescu“.

Este membru fondator al Asciafliei Vector din Iaøi øi director al Bienalei de artæ contemporanæ Periferic. În proiectele sale din ultimii ani, prin fotografie, video øi performance-uri, el analizeazæ felul în care modurile de producflie economicæ, cunoaøterea tehnologicæ, mentalitæflile øi stilurile de viaflæ ale oamenilor s-au schimbat în flærile postcomuniste în ultimele douæ decenii. Imigraflia muncitorilor români în Vest a fost analizatæ în proiectele artistice Ghid de cælætorie øi Maersk Dubai, prezentate în diferite expoziflii internaflionale, precum cele de la Tate Modern, Level 2 Gallery din Londra în 2007 sau la Bienala de la Taipei în 2008. Proiectul sæu exprimental de muzicæ coralæ, Cîntece pentru un viitor mai bun, a fost prezentat la The Drawing Room si Tate Modern la Londra, Western Front la Vancouver, Kunstlerhaus Buchsenhausen Innsbruck, între noiembrie 2010 si iulie 2011. A fost profesor invitat la Université du Québec à Montréal în anul universitar 2011–2012. În 2012–2013, a fost artist asociat la Centrul de artæ Kettle’s Yard din Cambridge, Marea Britanie. Mai multe detalii pot fi gæsite pe website-ul artistului: www.mateibejenaru.net.

12

Carsten Holler Together into the Future, banner, Iaøi, Periferic 6 – Prophetic Corners, curator: Anders Kreuger, 2003

În 2001, privind retrospectiv la aproape cinci ani de la prima ediflie øi încercînd sæ fac o analizæ cît mai lucidæ a Festivalului Periferic, afirmam cæ apariflia øi dezvoltarea acestuia la Iaøi a avut, pentru cei implicafli în organizarea lui, o valoare „terapeuticæ“ împotriva provincialismului. Proiectul Periferic a ræmas un proiect utopic, în mæsura în care el a dorit sæ „reproducæ“ proiecte ale metropolei øi sæ se legitimeze în cadrul sistemului global de validare øi ierarhizare a artei contemporane. În acelaøi timp, el a ræmas øi un proiect realist, în mæsura în care a dinamizat viafla artisticæ localæ, conectînd-o la circuitul deschis al ideilor øi încercînd sæ creeze o infrastructuræ artisticæ independentæ, care sæ asigure comunicarea cu un public ce a trebuit format øi informat apoi cu consecvenflæ. Existæ douæ categorii de premise care au fæcut posibilæ apariflia Perifericului la Iaøi. Prima ar fline de contextul istoric øi cultural local, iar a doua de situaflia artelor vizuale româneøti din prima jumætate a anilor 1990.

13

arhiva – pentru o criticæ instituflionalæ localæ

View from the exhibition Strategies of Learning, Cupola Gallery, Periferic 7 – Focussing Iaøi, curator: Florence Derieux, 2006

Luchezar Boyadjiev Iaøi, installation in Turkish Baths, Periferic 7 – Focussing Iaøi/Social Processes, curators: Marius Babias and Angelika Nollert, 2006

View from the exhibition Why Children, Sports Hall, George Enescu University of Arts, Periferic 7 – Focussing Iaøi, curator: Attila Tordai, 2006

14

Privind spre trecut […]

Performance art a fost genul artistic ales pentru primele douæ ediflii ale Perifericului, pentru cæ se „consumæ la timpul prezent“ øi pentru cæ a fost „marginal“ øi „ieftin“ pentru artistul român. O altæ explicaflie pentru „proliferarea“ artei de tip performance în anii 1990 a fost datæ de nevoia artiøtilor de a ræspunde la schimbærile politice øi sociale profunde øi rapide din România postcomunistæ.

Ileana Pintilie, organizatoarea Festivalului de performance Zona de la Timiøoara scria în catalogul Zona 3 cæ, înainte de 1989, „în contextul artei româneøti, deosebit de marcat de o lungæ dictaturæ politicæ personalæ, performance art a însemnat pentru cîfliva artiøti o formæ de evaziune, prin care s-au putut sustrage presiunii de naturæ ideologicæ“. Dupæ cæderea comunismului, „performance art a devenit øi o alternativæ la genurile tradiflionale øi un mijloc de a comunica mai direct cu publicul“.

Festivalul Periferic la sfîrøit de ciclu De la prima ediflie a sa din 1997, Festivalul Periferic a „colectat“ constant proiecte artistice care problematizau raportul cultural „margine-centru“. La început øi genurile artistice alese, în special performance-ul, erau periferice în contextul local, singurul element „central“ din eveniment fiind spafliul Centrului Cultural Francez din Iaøi. Care au fost factorii care au fæcut ca manifestarea sæ creascæ an de an? Poate motivaflia organizatorilor (un grup de tineri artiøti vizuali organizafli mai tîrziu în Asociaflia Vector) de a depæøi o condiflie provincialæ pe care mediul local o impunea, poate potenflialul cultural local de care vorbeam anterior, care a fæcut ca, pe parcurs, sæ se creeze o solidaritate intelectualæ între tinerii artiøti, scriitori øi filosofi ieøeni, dar poate øi „capitalul de simpatie“ din partea celorlalfli artiøti øi critici români. De fapt, cu toflii am înfleles cæ, într-o culturæ în care literatura øi scriitorii au o poziflie dominantæ, lumea artiøtilor vizuali este micæ. Am mai conøtientizat cæ arta contemporanæ româneascæ se va dezvolta în afara sistemului anchilozat al artei oficiale øi cæ simpozioanele, mesele rotunde øi workshopurile vor ajuta studenflii sæ facæ øi sæ gîndeascæ arta contemporanæ în lipsa studierii sistematice a acesteia în învæflæmîntul artistic românesc. În decursul primelor cinci ediflii, am invitat majoritatea artiøtilor români consacrafli, care au expus alæturi de studenfli selectafli în urma unor concursuri de proiecte. În ceea ce priveøte contactul cu artiøtii øi curatorii stræini, cu toate cæ aceøtia au fost tot mai prezenfli, în ultimele douæ ediflii avînd expoziflii compacte (Girls Show – artiste din Cehia, curator: Radek Vana; Interferenfle – artiøti francezi din regiunea Marne, curator: Matei Bejenaru), a fost destul de dificil sæ se facæ øi sæ se întreflinæ legæturi cu instituflii profesioniste din stræinætate (galerii, muzee, centre de artæ, publicaflii). Desigur, la

primele ediflii ale Perifericului nu au participat marile nume vehiculate în sistemul internaflional al artei contemporane, pentru cæ nu a fost posibil atunci un plug-in cu acestea sau cu institufliile care îi reprezintæ, însæ este interesant cæ artiøtii stræini, unii în creøtere (emerging artists) sau alflii care øi-au asumat condiflia de a nu intra în sistem, au venit cu o altæ experienflæ øi viziune. Un alt factor important în realizarea acestui plug-in a fost dezvoltarea unei infrastructuri independente în România (galerii, fundaflii, centre de artæ), proces început în anii 1990.

Consider cæ dezvoltarea cantitativæ a Perifericului (mai mulfli artiøti, mai multe spaflii de expunere etc.) a fost o strategie asumatæ, care a adus avantaje øi dezavantaje. Lansarea unui nou satelit øi plasa rea lui pe orbitæ cer un mare consum de energie – la fel s-a întîmplat øi cu acest festival. Pentru a-l face vizibil mai ales în context local, trebuiau prezentate cît mai multe lucræri diferite, noutatea lor fiind la fel de importantæ ca øi valoarea lor artisticæ. Cîøtigul cel mai mare a fost impunerea spafliului Bæii Turceøti din Iaøi, prin organizarea în cadrul festivalului a mai multor expoziflii site-specific. Monumentalitatea, planul arhitectural, picturalitatea spafliilor interioare fæceau din Baia Turceascæ un spafliu excelent pentru un viitor Centru de Artæ Contemporanæ. Pînæ la ediflia a cincea, Periferic a fost finanflat în majoritate cu bani din afara Iaøiului (CIAC Bucureøti, Pro Helvetia, Ministerul Culturii, Ambasada Olandei) øi am fost perfect conøtienfli cæ, pe termen mediu, aveam øanse de a-l continua doar dacæ am fi implicat finanflæri locale. Din pæcate, zona Moldovei øi oraøul Iaøi au reprezentat regiunea cea mai puflin dezvoltatæ economic din România, resursele øi oportunitæflile locale fiind foarte limitate, iar accesul la ele a presupus un lobby foarte atent la nivelul politicienilor øi oamenilor de afaceri locali, pentru care arta contemporanæ a ræmas prea marginalæ pentru a le trezi interesul. Cu toate acestea, Perifericul, prin dimensiunea sa internaflionalæ, a avut atuul de a atrage atenflia asupra oraøului Iaøi, inclusiv sub aspect turistic sau al investifliilor stræine.

Atunci, dupæ ce am reuøit „sæ punem satelitul pe orbitæ“, pot concluziona cæ dupæ ce øi-a cîøtigat un loc în contextul românesc, prin impunerea artei contemporane într-un mediu local tradiflionalist, dar cu potenflial cultural, dupæ ce a format un public interesat øi a creat o coeziune între artiøtii vizuali locali øi tinerii scriitori øi filosofi, strategia de dezvoltare a Perifericului a trebuit sæ se orienteze cætre gestionarea identitæflii locale în ideea de a-øi cîøtiga o vizibilitate internaflionalæ. Acesta a fost øi motivul pentru care ediflia a cincea a festivalului s-a transformat în prima ediflie a Bienalei Internaflionale de Artæ Contemporanæ Periferic.

Atunci øi acum Text publicat în catalogul Periferic 6, Suceava, Editura Muøatinii, 2003 [...]

Acum În lipsa unei piefle de artæ contemporanæ, a unui context instituflional specific øi datoritæ unui sistem educaflional artistic încæ orientat cu preponderenflæ cætre mediile tradiflionale, scena artisticæ româneascæ are o vizibilitate redusæ în context internaflional. Cu excepflia cîtorva nume care sînt vehiculate în diferite expoziflii, øansa artiøtilor români contemporani de a expune în contexte profesioniste în afara României este limitatæ la vizitele ocazionale ale unor curatori øi critici stræini („scanærile“ pentru Manifesta sau în ultimul timp selecflia pentru expoziflii avînd ca subiect arta contemporanæ din Balcani), la inifliativele manageriale ale unor artiøti sau la rare proiecte artistice ale unor instituflii occidentale.

Rezultatul se vede øi în faptul cæ niciun artist român care træieøte în flaræ nu este reprezentat de vreo galerie prestigioasæ de artæ contemporanæ. De asemenea, nu am cunoøtinflæ ca vreo galerie româneascæ sæ fi participat pînæ acum la vreun tîrg internaflional de artæ. În asemenea condiflii, este mult mai dificil pentru tinerii artiøti sæ articuleze un discurs inteligent poziflionat øi relevant în context internaflional, deoarece contactele lor directe cu arta contemporanæ de calitate sînt sporadice øi, în multe cazuri, lipsite de substanflæ. Totuøi nu trebuie sæ ne descurajæm. În ultimii ani inifliativele independente ale unor artiøti s-au materializat în apariflia unor spaflii artistice atipice (unele fiind active doar pentru o perioadæ limitatæ de timp) øi a unor publicaflii de artæ, care alæturi de cele cîteva instituflii consacrate anterior, au dinamizat scena de artæ contemporanæ din România. Chiar discufliile în contradictoriu despre sediul øi filosofia nou-înfiinflatului Muzeu de Artæ Contemporanæ a României la Bucureøti, în Casa Poporului (fostul palat al lui Ceauøescu), conduc cætre necesitatea existenflei unei asemenea instituflii.

Ideea de a invita un curator stræin pentru ediflia din 2003 a Bienalei Periferic este rezultatul firesc al dorinflei noastre de a pune pe harta internaflionalæ artisticæ oraøul Iaøi. Dacæ cele cinci ediflii anterioare ale Perifericului

Guillaume Desanges Child’s Play, Cube Theater, Iaøi, Periferic 8 – Art as Gift, curator: Dóra Hegyi, 2008

Dora Garcia Common Ideologies, installation in the Museum of Romanian Literature, Iaøi, Periferic 8 – Art as Gift, curator: Dóra Hegyi, 2008

15

arhiva – pentru o criticæ instituflionalæ localæ

Periferic 8 – Art as Gift, opening of the biennial, Cube Theater, Iaøi, 2008

Markus Bader & Raumlabor Group Info Point, Periferic 8 – Art as Gift, curator: Dóra Hegyi, 2008

16

au creat o dezvoltare preponderent cantitativæ, cea de-a øasea cred cæ a realizat øi necesarul cîøtig calitativ, prin selecflia internaflionalæ a artiøtilor øi, implicit, prin valoarea proiectelor realizate de aceøtia.

Precizia conceptualæ øi modul diferit în care Anders Kreuger, curatorul invitat, a „citit“ contextul cultural românesc øi cel ieøean, în particular, ne-au ajutat sæ ne privim pe noi înøine dintr-o perspectivæ diferitæ. Întreg procesul de elaborare al expozifliei, începînd cu lansarea conceptului „colfluri profetice“, continuînd cu vizitele preliminare ale unor artiøti la Iaøi øi apoi cu producflia expozifliei, a fost de fapt un „proiect educaflional“ ce a maturizat tînæra noastræ echipæ organizatoare. În acest fel, Perifericul va crea o scenæ artisticæ localæ la Iaøi øi va putea sæ lanseze artiøti români pe scena internaflionalæ, similar modului în care Bienala de la Istanbul a propulsat unii artiøti turci.

Statisticile aratæ cæ 60% dintre studenflii români doresc sæ pæræsescæ România dupæ terminarea studiilor. Este o situaflie tristæ care reflectæ starea de spirit a acestor tineri, care nu væd o perspectivæ de a se realiza profesional sau material în flaræ. Periferic 6 a putut fi dus la bun sfîrøit prin munca entuziastæ øi dezinteresatæ a 40 de tineri ieøeni. În discufliile pe care le-am avut dupæ bienalæ, am aflat cæ motivul principal al implicærii lor a fost dorinfla de a aduce o schimbare în mediul conservator øi provincial ieøean øi ca aceastæ schimbare sæ-i reprezinte. „Viitorul este aici“ era mesajul pe care îl puteai citi pe insignele oferite ieøenilor de artista Annika Eriksson în timpul bienalei. Cîteva luni mai tîrziu, în zilele cînd definitivam acest text, am revæzut aceleaøi insigne pe genflile unor studenfli ieøeni, fapt simbolic ce mi-a întærit convingerea cæ proiectul Periferic trebuie sæ continue.

Periferic 8 – Arta ca dar Text publicat în catalogul Periferic 8, Suceava, Editura Muøatinii, 2008 La mai bine de zece ani de la iniflierea Perifericului, este firesc sæ mæ întreb, în calitate de inifliator al proiectului, care au fost factorii care au condus la supraviefluirea sa, într-o perioadæ dificilæ øi un context în schimbare rapidæ. Dacæ în anii 1990 prioritare pentru noi erau dorinfla fireascæ de a stabili un dialog cu lumea artei, de a pune oraøul Iaøi pe hartæ øi de a inventa øi a menfline o scenæ artisticæ localæ, dupæ 2000, cînd condifliile economice øi politice din România au început sæ se amelioreze, importante au devenit construirea unui profil øi identificarea unor activitæfli øi practici discursive care sæ dea identitate proiectului øi scenei de artæ contemporanæ localæ. În mod firesc, Festivalul de performance Periferic s-a transformat astfel într-o Bienalæ Internaflionalæ de Artæ Contemporanæ care „vorbeøte“ despre Iaøi, un oraø cu tradiflii istorice øi culturale, dar care îøi construieøte identitatea mai mult din preamærirea „trecutului glorios“ decît din racordarea la lumea actualæ. Existæ în acelaøi timp un potenflial local important: cei peste 60.000 de studenfli care pot crea o masæ criticæ a schimbærii øi a emancipærii øi cærora încæ nu li se oferæ un proiect cultural contemporan major cu care sæ se identifice. În opinia mea, douæ au fost motivele pentru care Bienala Periferic a reuøit sæ se menflinæ ca unul dintre proiectele artistice semnificative din România: invitarea artiøtilor øi curatorilor stræini sæ „scaneze“ Iaøiul øi sæ ofere diferite perspective de a înflelege contextul øi „energiile pozitive“ ale „locului“, respectiv investiflia continuæ în programe educaflionale pentru studenfli øi artiøti, precum øi în dezvoltarea unui public local informat øi motivat. Nu pot sæ afirm cæ la Iaøi existæ o scenæ localæ dezvoltatæ øi un public pe mæsuræ, øi totuøi, într-un context care încæ este supus la presiunile provincialismului øi tradiflionalismelor de orice fel, existæ un grup de tineri artiøti øi studenfli, precum øi un grup de intelectuali, scriitori, sociologi, oameni de presæ, care sînt interesafli de ce încearcæ sæ construiascæ Asociaflia Vector, organizatoarea Perifericului.

De altfel, tema principalæ a Bienalei Periferic 8 – „Arta ca dar“ –, propusæ de curatoarea Dóra Hegyi, se referæ tocmai la dezvoltarea unui public local øi la dialogul dintre diferite domenii culturale. Prin analiza ideii de dæruire, a practicii sociale de a oferi daruri, Periferic 8 pune în discuflie modul în care arta poate fi valorizatæ social, scoflînd-o, cel puflin în acest proiect, din „costumul fix croit“ al mecanismelor de piaflæ. La fel ca øi în cazul ultimelor douæ ediflii ale bienalei, întreaga pregætire a expozifliilor øi a conferinflelor finale trebuie privitæ ca un proces în care medierea are un rol important. Nu are rost ca o echipæ de oameni entuziaøti sæ lucreze susflinut aproape doi ani pentru o expoziflie care sæ fie vizitatæ de doar cîteva sute de persoane. În acest caz, ar fi prea multæ energie consumatæ pentru prea pufline rezultate. Astfel, proiectele de mediere cætre diferite publicuri-flintæ, de la elevi din licee, studenflii la arte, pînæ la comunitatea universitaræ øi oamenii din mass-media, precum øi Info Point-ul, o sculpturæ socialæ instalatæ într-un spafliu public vizibil din Iaøi, au toate rolul de a „aduce“ Perife-

View from the exhibition Art as Gift, Sports Hall, George Enescu University of Arts, Iaøi, Periferic 8, curator: Dóra Hegyi, 2008

ricul cît mai aproape de comunitatea localæ responsabilæ. Artele vizuale contemporane pot deveni un vehicul pentru emancipare øi pentru dezvoltarea unui spirit civic de care societatea româneascæ are atîta nevoie.

Dacæ acum doi ani vorbeam despre identitatea culturalæ a Iaøiului ca un „oraø-marcæ“ la granifla de est a Uniunii Europene, de aceastæ datæ aø spune cæ pentru a menfline o scenæ artisticæ øi a avea un public dedicat este nevoie de o instituflie profesionistæ specializatæ, care îmi doresc sæ aparæ cît de curînd. Ar fi, de fapt, încununarea unui efort organizaflional de mai bine de un deceniu al unei generaflii de artiøti de care ar profita cei care vor veni.

Inga Zimprich & Ingela Johansson Speaking of a Gap Can Cause Doubles, Sports Hall, George Enescu University of Arts, Iaøi, Periferic 8 – Art as Gift, curator: Dóra Hegyi, 2008

17

arhiva – pentru o criticæ instituflionalæ localæ

View from the exhibition Art as Gift with works of Daniel Knorr and Cristian Jankovski, Sports Hall, George Enescu University of Arts, Iaøi, Periferic 8, curator: Dóra Hegyi, 2008

Mona Vætæmanu & Florin Tudor Quote from Rosa Luxemburg, Periferic 8 Info Point (design Markus Bader), Periferic 8 – Art as Gift, curator: Dóra Hegyi, 2008

18

Privind spre viitor Ultima ediflie a Bienalei Periferic a fost organizatæ în toamna anului 2008. Consider cæ a fost o decizie înfleleaptæ de a nu mai continua proiectul în acest format. Pe de o parte, echipa organizatoare începuse sæ se uzeze øi fæcea faflæ greu exigenflelor tot mai crescînde. Pe de alta, criza financiaræ începuse sæ afecteze sectorul cultural independent. Dacæ în anii 1990 contextul instituflional din România era dominat doar de Centrul Soros de Artæ Contemporanæ, la mijlocul anilor 2000 existau deja cîteva inifliative instituflionale la Bucureøti, Cluj, Timiøoara, Tîrgu-Mureø øi Iaøi, bazate pe munca øi viziunea unor persoane individuale, care coagulaseræ în jurul lor energiile unor grupuri artistice øi intelectuale. Finanflarea venea în bunæ parte de la instituflii din stræinætate, banii locali fiind insuficienfli øi adesea prost alocafli. Cred cæ cea mai mare reuøitæ a fost înfiinflarea Centrului Naflional al Dansului, care existæ øi în prezent øi este finanflat în bunæ mæsuræ din bani publici. În artele vizuale nu avem asemenea exemple. Pe fondul disparifliei spafliilor de proiect, au apærut galerii comerciale care de cele mai multe ori au altæ agendæ øi susflin cu greu programe expoziflionale coerente. Banii de la AFCN (Administraflia Fondului Cultural Naflional) susflin doar proiecte punctuale øi nu pot ajuta dezvoltarea instituflionalæ. În continuare, cred cæ prioritatea la nivel instituflional este susflinerea institufliilor bazate pe cercetare artisticæ.

Revenind la Bienala Periferic, cred cæ a pus în anii 2000 Iaøiul pe harta artei contemporane internaflionale øi a creat o scenæ artisticæ localæ. Multe proiecte au avut ca subiect istoriile complexe ale locului øi au fost realizate prin munca grea a organizatorilor. Desigur, putem fi critici øi putem afirma cæ un anume fenomen de autocolonizare a însoflit demersul instituflional, dar mæ întreb dacæ era o altæ posibilitate atunci. Ceea ce am învæflat din experienfla Vector øi Periferic este cæ dacæ nu ai continuitate nu pofli menfline o scenæ artisticæ localæ øi un public.

În opinia mea, Periferic trebuie privit ca o platformæ de promovare în plan local a artei contemporane, o platformæ bazatæ pe voluntariat øi solidaritate. Astæzi acest lucru nu cred cæ mai poate funcfliona în acelaøi mod. Din aceastæ cauzæ, din poziflia mea de inifliator al proiectului, mæ gîndesc la transformarea acestuia într-un alt format. Radio Periferic este un proiect artistic de streaming radio, care sæ creeze alte tipuri de solidaritæfli prin intermediul radioului online. La alte timpuri – alte ræspunsuri øi poate strategii mai sofisticate de rezistenflæ culturalæ…

Periferic Bienalæ Internaflionalæ de Artæ Contemporanæ Organizator: Asociaflia Vector Iaøi www.periferic.org Inifliator øi director artistic: Matei Bejenaru Membrii echipei organizatoare (în diferite ediflii ale Perifericului): Dan Acostioaei, Cætælin Gheorghe, Cristian Nae, Alexandru Bounegru, Livia Pancu, Vlad Morariu, Dragoø Alexandrescu, Dima Oboroc, Iulia Tencariu, Bogdan Teodorescu, Cezar Læzærescu, Vlad Horodincæ, Andi Gavril Publicaflia Vector – artæ øi culturæ în context Editor-øef: Cætælin Gheorghe Echipa redacflionalæ (la diferite numere): Cristian Nae, Matei Bejenaru, Vlad Morariu, Lavinia German

Mona Vætæmanu & Florin Tudor Long Live And Thrive Capitalism!, Sports Hall, George Enescu University of Art, Iaøi, Periferic 8 – Art as Gift, curator: Dóra Hegyi, 2008

19

arhiva – pentru o criticæ instituflionalæ localæ

kinema ikon – experiment continuu Ileana Selejan

http://kinema-ikon.net/

ki filming, 1970

1. Irina Cios, „Profil ’90. kinema ikon sau cum «’80-iøtii» devin «’90-iøti»!?“, Observator cultural, nr. 32, octombrie 2000.

2. Textul lui George Sabæu, „Istoria contextualæ a grupului kinema ikon“, a fost publicat în catalogul retrospectivei kinema ikon la Muzeul Naflional de Artæ Contemporanæ, Bucureøti, 2005, iar eseul introductiv „kinema ikon: experimental films: analogic & digital“ apare în catalogul kinema ikon 7010 (Arad, Muzeul de Artæ, 2010).

3. Sabæu, 2005, p. 5.

În noiembrie 1994, în cadrul lucrærii de grup cu titlul Randevuul, realizatæ cu ocazia expozifliei 01010101 (organizatæ de Centrul Soros pentru Artæ Contemporanæ – CSAC – la Muzeul fiæranului Român din Bucureøti), membrii kinema ikon au creat o serie de acfliuni øi instalaflii în spaflii nonconvenflionale: în piafla de vechituri Ocika din Arad, dupæ cum relateazæ Irina Cios, au „expus“ o bicicletæ cu inscripflia „aceastæ bicicletæ nu este de vînzare“1; la unitatea de produse agricole (aprozarul) Arlefruct, aceiaøi „agenfli“ în travesti au cadorisit cumpærætorilor numærul cel mai recent al revistei grupului, Intermedia – „poftifli culturæ multimedia în plasa cu legume!“; au consumat cu poftæ un borcan de Nutella cu lingurifle de unicæ folosinflæ, prin schimb telepatic între spafliul de la Bucureøti øi sediul ki de la Arad etc. Un grup intermedial, interdisciplinar, multidimensional øi longeviv, care din anul 1970 reuneøte la Arad personaje preponderent din lumea artei, dar øi din afara acestui univers restrîns, scriitori, designeri, muzicieni, informaticieni, intelectuali din domenii multiple... cærora li se alæturæ un public la fel de divers, intergeneraflional. Trebuie menflionate pentru început douæ texte de referinflæ, scrise de fondatorul grupului, George Sabæu, în 2005, cu ocazia retrospectivei kinema ikon la MNAC, respectiv în 2010, odatæ cu aniversarea a 40 de ani de existenflæ a grupului.2 Relatarea de mai jos urmæreøte astfel etapele definite de dînsul, nu doar pentru a respecta „dorinflele“ artistului, ci pentru cæ perspectiva descrisæ este una interioaræ, care cunoaøte în detaliu istoria acestui grup experimentalist, ezoteric øi imprecis – dupæ cum scrie Sabæu, a.k.a. geosab, însuøi: „sper ca lectorul interesat de domeniul contradictoriu al creafliei experimentale sæ perceapæ corect interesanta poveste a unui grup atipic“.3 Textul de faflæ abordeazæ din perspectivæ analiticæ diferite aspecte specifice grupului, legate de contextul în care acesta a existat/rezistat pînæ în zilele noastre. Distincfliile contextuale se remarcæ, de asemenea, în tipologiile øi temele lucrærilor. Activitatea ki poate fi împærflitæ astfel în patru etape distincte: Film experimental, 1970–1989 Grupul øi-a început activitatea în anul 1970 la Øcoala de Artæ din Arad. Reunifli în cadrul unui atelier de film, denumit iniflial Atelier 16, participanflii, majoritatea elevii lui George Sabæu la Liceul de Artæ, erau interesafli în principal de creaflia experimentalæ. Sigur cæ în contextul regimului comunist apariflia unui grup totalmente independent ar fi întîmpinat dificultæfli. Pentru început s-a constituit un cineclub, unde membrii se întruneau pentru a viziona øi discuta diverse pelicule, accentul fiind pus pe filmele de avangardæ – în limita accesului din perioada respectivæ. Întîlnirile au avut de asemenea un important suport teoretic, contribuflia formativæ fiind a lui George Sabæu, inifliatorul proiectului, care în acei ani folosea deja sintagma „kinema ikon“ tocmai pentru a descrie fundamentul teoretic al lucrærilor individuale øi de grup care vor urma: kinema, adicæ miøcare, iar ikon, imagine. Activitatea propriu-zisæ a grupului începe acolo unde se întîlnesc cele douæ concepte, adicæ în jurul anului 1975, cînd apar primele filme experimentale de

Hymera, net.work, 2005

ILEANA SELEJAN este bursieræ, cu titlul Linda Wyatt Gruber ’66 Curatorial Fellow in Photography, la Muzeul Davis, Wellesley College, SUA. A obflinut doctoratul în istoria artei de la Institute of Fine Arts, New York University. A predat la Departamentul de fotografie (Photography and Imaging) al Tisch School of the Arts, la Departamentul de istoria artei al New York University, la Parsons The New School for Design în New York øi la Facultatea de Arte, Universitatea de Vest din Timiøoara.

20

autor. Deoarece aceastæ introducere sumaræ nu ne permite sæ intræm în prea multe detalii, recomand din nou textele de referinflæ menflionate, unde cei interesafli sæ aprofundeze studiul vor descoperi luxul necesar de amænunte, inclusiv în ceea ce priveøte membrii grupului øi seria de filme realizate în aceastæ primæ etapæ de activitate. Important de menflionat ræmîne aspectul interdisciplinar, de unde reiese øi atitudinea experimentalistæ a grupului: artæ, arhitecturæ, muzicæ, øtiinflæ, litere etc. În paralel cu activitæflile de producflie øi proiecfliile cinematografice, atelierul a fost un punct important de întîlnire pentru diverøi participanfli la viafla culturalæ a oraøului. Astfel cæ o serie de 18 expoziflii de picturæ, graficæ, fotografie øi mail art au fost organizate în regim neoficial sub „umbrela“ grupului, în holul atelierului. Vom vedea cum aceastæ træsæturæ devine caracteristicæ grupului de-a lungul întregului sæu parcurs. E vorba de susflinerea øi încurajarea unor evenimente artistice øi culturale, de interes comun, dar nu neapærat suprapuse activitæflilor sale formale. Grupul a adunat, de altfel, o mulflime de personaje atipice, de la muzicieni la informaticieni sau scriitori – domenii flinute la distanflæ în discursul artistic [vizual – n. red.] tradiflional, færæ a mai menfliona discursul artistic [vizual] oficial, care nici mæcar nu accepta existenfla acestor incursiuni în cadrul artei [plastice]. Aici este vorba de o corespondenflæ claræ cu miøcærile de avangardæ care îøi au originea în perioada interbelicæ øi al cæror impact continuæ sæ se resimtæ øi dupæ cel de-al Doilea Ræzboi Mondial. Inspirafli de dadaiøti, fascinafli de noile tehnologii, chiar øi într-o perioadæ în care accesul la acestea era încæ problematic din cauza condifliilor istorice precare, adæugînd lipsa universalæ de sens a existenflei în regim totalitar, obflinem un cocteil de senzaflie, molotovian. Accentul asupra practicilor interdisciplinare, atenflia acordatæ noilor tehnologii øi, nu în ultimul rînd, dorinfla de a traversa prin intermediul limbajelor estetice zone ale experienflei senzoriale imediate, træite – de aici rezultæ aplicabilitatea proiectelor kinema ikon, care nu au neapærat o finalitate precisæ. În accepfliunea ki, opera de artæ îøi desface conflinutul (se asambleazæ øi se dezasambleazæ) în dialog deschis, între participanfli, sau prin contactul cu publicul. Obiectele estetice ræmîn astfel „în miøcare“, conflinutul lor fiind determinat desigur de suportul tehnic/informaflional/conceptual/contextual, dar flexibilizat prin aportul spectatorului, „victimæ“ a trecerii timpului. O altæ decodare l-ar considera privilegiat pe acelaøi spectator tocmai datoritæ perspec tivei unice a temporalitæflii în flux.

Mai ræmîne de menflionat aici puternicul efect al contextului istoric, cu un efect constrîngætor asupra activitæflii grupului, care, dupæ cum mærturiseøte George Sabæu, „în cercurile artistice din România [...] era perceput ca unul atipic, nonconvenflional øi underground, fiind astfel vulnerabil în fafla presiunii ideologice a regimului comunist“.4 kinema ikon a participat la întîlniri øi expoziflii importante din aceastæ perioadæ, inclusiv Medium (Sfîntu Gheorghe, 1981) øi Spafliul-oglindæ (Bucureøti, 1986); de asemenea, a organizat la Arad douæ simpozioane interdisciplinare: Intermedia 1, Ima ginea în discursul artistic (mai 1984) øi Intermedia 2, Intervalul în discursul artistic (mai 1988). În ce priveøte expozifliile internaflionale, ieøirile grupului au fost blocate în mod repetat de organele politice ale regimului, cu implicarea Securitæflii, odatæ ce un numær semnificativ dintre membrii sæi au încercat sæ fugæ din flaræ. Prezenfla kinema ikon nu a fost una marginalæ pe „scena“ artei contemporane din România în perioada comunistæ. Dimpotrivæ, remarcæm participarea grupului în cadrul aproape tuturor evenimentelor importante, în principal „neconvenflionale“, în jurul cærora s-au adunat personalitæfli reprezentative ale generafliei 1980. Întîlnirile sub pretextul expozifliilor, proiecfliilor de film sau al discufliilor critice aveau în mod clar un caracter subversiv, oferind ocazia de a contempla posibilitæfli diferite în raport cu discursul (cultural) oficial. De

ReadyMedia, media installation, CD-ROM, video tape, 1995

DPRT launch, Arad Art Museum, 2009

4. Ibidem, p. 9.

21

arhiva – pentru o criticæ instituflionalæ localæ

5. Pentru o perspectivæ mai amplæ asupra poziflionærii grupului în contextul politic înainte de decembrie 1989, consultafli textele de mai sus. Citez din „kinema ikon: experimental films: analogic & digital“, textul original fiind în limba englezæ: „The kinema ikon group members had obviously an anti-system attitude/communist system, of course/but the group, as a collective entity, was not a dissident one, because it would have been crushed in a minute“.

6. Sabæu, 2005, p. 31.

Wunderkammer, Arad Art Museum, 2012

aici øi interpretarea filmelor experimentale din aceastæ perioadæ, care ræmîne intenflionat vagæ. Niciunul dintre cele 62 de filme de autor nu a fost creat cu un substrat politic care sæ fi criticat în mod direct regimul. O asemenea „acfliune“ ar fi riscat statutul øi funcflionarea întregului grup.5 Contextul øi-a læsat totuøi amprenta pe celuloid, iar implicafliile politice se resimt, chiar dacæ într-un mod subtil, silenflios. La încheierea acestei etape (sigur cæ anul 1989 nu poate marca decît o limitæ claræ), grupul numæra 30 de autori øi în jur de 100 de membri participanfli. Cea mai importantæ expunere a materialelor din aceastæ etapæ a avut loc în mai 1995, în cadrul unui eveniment organizat de curatorul Jean-Michel Bouhours la Cinemateca Centrului Pompidou de la Paris.

tanflarea grupului de implicarea în viafla socialæ înfleleasæ în sens strict activist øi începutul unei noi perioade experimentale. Dacæ înainte de 1989 accesul la tehnologiile curente era nu doar dificil, ci chiar imposibil din cauza cenzurii, dupæ 1990 începe o realæ deschidere, iar kinema ikon prinde valul... Revenim la experiment, formal, conceptual øi, în acelasi timp, social øi politic, dar din nou într-un mod subtil, jucæuø, mai putin pedagogic øi prescriptiv – aici relatez o opinie personalæ, cu menfliunea cæ George Sabæu insistæ asupra distanflei între cele douæ sfere de influenflæ.

Mixed media & hypermedia, instalaflii multimedia, 1990–2005 În decembrie 1989, ca reacflie la profundele schimbæri produse de cæderea regimului, se constituie un Club pentru Dialog Social, o grupare anexæ, nonprofit, construitæ pe structura integrativæ øi interdisciplinaræ a kinema ikon, conform principiilor de angajare stabilite în cursul perioadei antecedente. Un fel de think-tank, un proiect activist, care sæ genereze conflinut legat de procesele politice øi sociale curente. Continuarea proiectului estetic anterior ar fi fost greu de susflinut din punct de vedere critic, odatæ cu apariflia unui nou public implicat în constituirea societæflii civile postdecembriste. Din 1990 atelierul se mutæ la Muzeul din Arad, iar între 1990 øi 1993 Clubul publicæ revista Conversaflia (19 numere). Dupæ cum explicæ George Sabæu, revista a fost perceputæ mai mult ca o curiozitate a vremii: „Grafic aræta ca o revistæ de avangardæ din anii 1920, iar textele, oricît erau de «ancorate» în realitatea cotidianæ a momentului, oricît de adecvat reflectau climatul începutului de tranziflie, aøadar, aceste texte emanau mai mult stæri de spirit cu un evident parfum ezoteric, fiind scrise impecabil stilistic de niøte persoane care, de fapt, aveau alte treburi decît cele de implicare civicæ“.6 De aici dis-

Anul 1993, odatæ cu încheierea publicafliei, marcheazæ øi un prim schimb de generaflii, deoarece principalii protagoniøti din generaflia 1980 ajunseseræ pe alte meridiane. La Muzeul de Artæ din Arad, criticul øi istoricul de artæ Judit Angel pregæteøte o serie de expoziflii, cu intenflia de a deschide universul restrîns al artelor plastice locale prin iniflierea unor proiecte de criticæ insituflionalæ, de colaborare cu artiøti øi organizaflii internaflionale, prin redefinirea conceptelor fundamentele legate de mediile de creaflie esteticæ contemporanæ într-o Românie aflatæ la periferia centrelor artistice din Vest. În 1994, apar primele lucræri kinema ikon care „cocheteazæ“ cu mediul digital, ambele expuse în cadrul expozifliei ART unlimited s.r.l., organizatæ tot de Judit Angel la muzeu. Lucrarea lui Cælin Man, O-zenee în spafliul mioritic, confline un computer blocat, ræmîne deci în analogic, constituind (aø spune) un fals digital sau mai degrabæ un digital nerealizat. Caius Grozav, în schimb, foloseøte computerul pe post de „unealtæ“ pentru a crea imagini, realizînd un produs la origine digital, dar „tradus“ totuøi în analogic, vezi Almost noTHING. Tot în 1994 începe, în paralel cu activitæflile grupului, publicarea revistei Intermedia – nu este vorba de o plaformæ pur teoretic-analiticæ sau ilustrativæ, ci mai degrabæ de o „operæ“ ki în sine, un alt loc de adunare a ideilor, parafrazelor, vizualizærilor etc. Prima lucrare realizatæ exclusiv în mediul digital apare în 1996, sub titlul Cavalerul din Carpafli. Este vorba de o lucrare de grup, intermedialæ, creatæ pentru expoziflia Complexul muzeal din 1996 (Muzeul de Artæ Arad, curator Judit Angel); transferat pe video, conflinutul lucrærii a fost difuzat zilnic prin programul local de televiziune Intersat... La finalul transmisiei apærea îndemnul cætre telespectator de a vizita expoziflia propriu-zisæ la muzeu.

O serie de lucræri kinema ikon (analogice øi digitale) au fost incluse în aceastæ perioadæ în expozifliile de referinflæ ale Centrului Soros pentru Artæ Contemporanæ, redenumit Centrul Internaflional pentru Artæ Contemporanæ, din Bucureøti (CSAC/CIAC), începînd cu Ex Oriente Lux (1993) øi terminînd cu Experiment (1996), unde este expusæ Opera Prima – prima lucrare digitalæ a grupului, pe suport CD-ROM. Al doilea proiect digital colectiv, Commedia del Multimedia, apare în 1997. Astfel cæ din 1994 începe perioada de producflie artisticæ pe care George Sabæu o numeøte hypermedia, marcînd în mod clar øi definitiv trecerea cætre modalitæfli estetice øi tehnice exclusiv digitale, de tip new media, unde fabricarea lucrærilor se produce pe suport electronic, computer, CD-ROM, transfer video, pe internet sau sub forma instalafliilor intermediale. Notabilæ este prezenta kinema ikon la diferite expoziflii de new media art; de asemenea, invitafliile de a participa la festivaluri internaflionale de specialitate. Lista include: International Electronic Media Forum, OSTranenie Bauhaus Dessau Foundation, în 1997; International Festival for Film, Video and New Media VIPER, Lucerna, Elveflia, în 1998; International Symposium of Electronic Art ISEA Revolution, în 1998, la Liverpool, øi ISEA Revelation, 2000, la Paris. În anul 2003, kinema ikon øi Cælin Man, a.k.a. revoltaire, expun în pavilionul României la Bienala de la Veneflia lucrærile Esoth Eric øi net.art_kit ale lui Man øi lucrarea colectivæ alteridem.exe_2, realizatæ pe suport digital interactiv (CD-ROM, internet øi in situ pe durata evenimentului).

Commedia del Multimedia, CD-ROM, 1997

Connecting KF, 2007

alteridem.exe_2, hypermedia installation, 2003

Hybrid media, 2004–2012 În jurul anului 2004 începe colaborarea kinema ikon cu un grup eterogen de artiøti øi designeri tineri reunifli în jurul kf Arad – cafenea, club øi spafliu de artæ neconvenflionalæ, fondat de Ioana Eremias øi Gabriel Cosma. Majoritatea participanflilor la evenimentele

23

arhiva – pentru o criticæ instituflionalæ localæ

organizate sub „umbrela“ ki în aceastæ perioadæ sînt studenfli sau absolvenfli ai Facultætii de Artæ din Timiøoara sau Cluj, iar alflii elevi ai Liceului de Artæ din Arad. Accentul ræmîne pe mediul digital øi se realizeazæ în principal lucræri de tip new media; „sistemul de operare digital este o condiflie sine qua non, fiind utilizat în mod firesc de la vîrste fragede“, explicæ George Sabæu, care urmæreøte cu entuziasm evoluflia proiectelor lor.7 Hybrid media se referæ tocmai la formele mixte digital/analogic recurente în practicile acestei generaflii. Din 2010, odatæ cu aniversarea a 40 de ani de activitate (vezi expoziflia 7010) începe o nouæ eræ: se activeazæ un dialog între generaflii, care pînæ acum nu s-a conturat în linii atît de clare.

Opera-Prima, CD-ROM, 1996

7. Sabæu, 2005, p. 63.

8. Revista „confline“ lucræri realizate în cadrul workshopurilor øi expozifliilor Freestyle din 2006, 2007 øi 2008. La ediflia din 2010, cu tilul D.R.P.T. øi addenda, membrii sînt invitafli sæ creeze fiecare cîte un afiø tematic. „Revista“ se desface astfel în fîøii øi se distribuie sub forma unui tub pentru planøe, afiøele fiind mai apoi ræspîndite pe mapamond, expuse pe stræzile oraøelor.

Revista Intermedia devine o platformæ conceptualæ8, un fel de dosar care adunæ proiecte pe diverse teme, iar întreaga poveste începe sæ se îndrepte înspre crearea unor lucræri complexe, enciclopedice chiar øi, din principiu, interactive, care ræmîn însæ în stadiul de schiflæ, deoarece spafliile de expoziflie întîrzie... Proiectul Wunderkammer îøi are originea astfel în numærul 23 al Intermedia, din anul 2011. Sub titlul Skepsis, George Sabæu lanseazæ un apel la proiecte cu tema aparatelor optice de la începuturile cinematografiei, de tipul praxinoscopului. Se declanøeazæ o maøinærie fantasticæ, a cærei existenflæ se prefigureazæ, de fapt, în cîteva dintre lucrærile de la începutul anilor 2000, mai precis Hymera net.work, prima lucrare realizatæ de grup direct „în reflea“. În sfîrøit, în anul 2012 kinema ikon primeøte o salæ de expoziflie, un cub (aproape) alb în spafliul Muzeului de Artæ de la Arad. Însufleflitæ de noile mecanisme øi bricolaje interactive, Wunderkammer readuce opera ki în spafliul imediat fizic, reapropiindu-se de vizitator, dar pæstrînd totuøi distanfla, nu mai departe de un click. Lucrærile se diversificæ din nou, apar exemple sculpturale, picturale, grafice, mixed media... Se observæ o revenire la practici analogice, un fel de „back to the basics“, dar cu experienfla acumulatæ a stagiilor precedente. Odatæ cu noua generaflie ki, programul teoretic se relaxeazæ, iar Wunderkammer devine un spafliu generativ, dar øi de reflecflie.

Freestyle 1, 2006

(#) Oare iconoclaøtii sæ fie pînæ la urmæ cei mai aprigi credincioøi în ce priveøte puterea imaginilor? Ræmîne de væzut. (#) Plecînd de la atelierul de film din 1970 øi ajungînd la forma actualæ de hybrid, kinema ikon respectæ misiunea de la care a pornit: (1) de a susfline, informa øi promova modalitæflile experimentale de creaflie, færæ a se rezuma la domeniile exclusiv artistice, øi (2) de a utiliza øi implementa tehnologiile curente în proiectele realizate, de a ræspunde creativ implicafliilor pe care acestea le au în viafla de zi cu zi øi pe care cu siguranflæ le vor avea în viitor.

Serial, 2013–2014

Expoziflia permanentæ, Muzeul de Artæ Arad, 2012 Kinema ikon ræmîne „on permanent view“ la finele galeriilor Muzeului de Artæ. Expozifliile alterneazæ între selecflii de lucræri executate de-a lungul anilor de activitate, curatoriate de Cælin Man øi George Sabæu, øi expoziflii tematice temporare. Întreaga operæ ki „træieøte“ actualmente pe un hard drive inscripflionat survival ki, care va fi reactualizat odatæ cu realizarea de lucræri noi øi expus în diferite locuri în cursul urmætorilor ani. Actuala ediflie a kit-ului expiræ în 2015. Proiectul principal lansat în 2013 a fost serialul ki, iar primele zece episoade au constat din expoziflii individuale. Sezonul din 2015 va aduce proiecte în colaborare realizate de un membru ki împreunæ cu un curator sau un critic invitat. În 2014, sub umbrela ki, împreunæ cu revoltaire aka Cælin Man, am curatoriat expoziflia R.A.M. Random Access Memory, organizatæ de Primæria Municipiului Arad, care a adus în sælile muzeului în jur de 50 de artiøti øi critici din flaræ øi din stræinætate.

24

Cîteva note pentru final: (#) kinema ikon este din principiu o platformæ interdisciplinaræ, intermedialæ øi bazatæ pe colaborare, care presupune prezenfla unui spafliu interactiv, analogic (muzeul, cubul alb, diversele spaflii nonconvenflionale, inclusiv kf Arad, revista Intermedia, publicafliile grupului, cærflile de autor øi cataloagele expozifliilor) sau digital (regæsit în zona de acfliune dintre lucræri øi spectator, odatæ ce contactul cu vizitatorii/user-ii este activat).

alteridem.exe, hypermedia installation, 2003

25

arhiva – pentru o criticæ instituflionalæ localæ

Magma – mediul contemporan. De la concepflie la curæflenie Attila Kispál Building of Magma Contemporary Art Space, before opening, 2010, Sfîntu Gheorghe

Building of Magma Contemporary Art Space, the day after the opening, 2010, Sfîntu Gheorghe

Liceul de Artæ de la Sfîntu Gheorghe a luat naøtere dupæ 1989, odatæ ce s-a început predarea artelor plastice, pe lîngæ secflia de muzicæ deja existentæ. Pentru cæ a fost vorba de un modul pedagogic nou, s-a putut crea o relaflie mai relaxatæ între profesori øi elevi. Asta e cu atît mai adeværat pentru primul øi al doilea an (1990, 1991). Majoritatea profesorilor-artiøti s-au arætat deschiøi faflæ de situafliile în care elevii îøi îndeplineau sarcinile cu alte mijloace de exprimare decît cele permise de forma pedagogicæ acceptatæ în mod oficial. Cred cæ puflini pot spune despre ei cæ au aflat despre performance øi happening încæ din anii liceului. La asta s-a adæugat cunoaøterea din practicæ a festivalului artistic anual AnnArt (1990–1999), în cadrul cæruia elevii puteau fi prezenfli ca voluntari øi/sau ca participanfli (la Open Section).

Graflie acestui fapt, s-a creat atunci o atmosferæ care a însemnat practicarea unei libertæfli neîngrædite a artei. Marea parte a absolvenflilor liceului øi-au continuat studiile la universitæflile de artæ din Cluj, Timiøoara, Bucureøti, Iaøi, Oradea øi Budapesta. Spre mijlocul anilor 2000, mulfli dintre ei øi-au terminat deja studiile øi atunci a apærut ideea de a-øi prezenta lucrærile în cadrul unei expoziflii colective, dat fiind cæ mulfli dintre ei nu s-au væzut ani de zile øi nu cunoøteau lucrærile colegilor lor.

Aøa s-a ajuns la expoziflia Maybe din 13–29 septembrie 2002, de la Galeria de Artæ a oraøului, expoziflie ce poate fi consideratæ un antecedent al spafliului Magma. Organizatorii evenimentului de atunci au fost István Csákány, Attila Kispál, Ferenc Wanek øi Szabolcs Veres, acesta din urmæ fiind cel care a proiectat imaginea tuturor expozifliilor Maybe. La expoziflia de douæ sæptæmîni øi un pic au participat 24 de artiøti. În cuvîntul de deschidere rostit de eseistul Zoltán Sebôk, acesta a subliniat mobilitatea, cæutarea locului øi interogarea continuæ a contextului. Ulterior s-a ajuns la publicarea unui mic catalog, însoflit de un CD multimedia.

Evenimentul ni s-a pærut unul de succes øi ne-ar fi plæcut sæ-i organizæm o continuare sub forma unei bienale. Am aflat cu surprindere cæ Galeria de Artæ „Jenô Gyárfás“ ne putea primi cel mai devreme abia peste cinci ani, fiind atît de aglomeratæ. Astfel, atenflia noastræ s-a îndreptat numaidecît asupra acestei situaflii, respectiv aceea a spafliilor expoziflionale din oraø, a infrastructurii acestora, a finanflærii de care beneficia cultura, a prezenflei reale sau închipuite a artei contemporane în cadrul unei viefli culturale centrate pe tradiflional. În 2007, la organizarea Maybe 2.0 Lucræri-proiect, trebuia sæ ne confruntæm deja cu aceastæ chestiune extrem de actualæ. Ne-am gîndit la o expoziflie deschisæ din punctul de vedere al genurilor artistice, singura condiflie fiind aceea ca lucrærile care ni se trimit sæ fie prezentate sub formæ de proiect, ele fiind selectate în urma recomandærilor fæcute de organizatori: Attila Kispál, Ágnes-Evelin Szabó, Barnabás Vetró-Bodoni øi Ferenc Wanek. Legat de aceastæ expoziflie øi în complementaritate cu ea, am organizat øi un

ATTILA KISPÁL træieøte øi lucreazæ la Sfîntu Gheorghe. Este artist øi curator al Spafliului Expoziflional de Artæ Contemporanæ Magma. Fost student al Academiei Maghiare de Arte Plastice de la Budapesta, secflia Intermedia, el este unul dintre inifliatorii Magma. Sub coordonarea sa, spafliul a cîøtigat o reputaflie naflionalæ øi internaflionalæ. Ca artist media, lucrærile lui Kispál mediteazæ asupra unor chestiuni legate de identitatea socialæ øi cea naflionalæ, respectiv asupra raportului dintre spafliul privat øi cel public.

26

simpozion, ale cærui teme au fost, printre altele: prezentarea evenimentelor de artæ contemporanæ organizate în oraø øi în împrejurimile lui, împreunæ cu efectele lor sociale; finanflarea vieflii culturale, cu accent pe arta contemporanæ; diversele spaflii de expresie, cu infrastructurile lor, de care dispun artiøtii; chestiunea formærii unei imagini a oraøului. Pe scurt, pe parcursul discufliilor – la care, de altfel, dintre tofli invitaflii comisiilor de specialitate ale oraøului øi ale judeflului a participat doar Ádám Kónya (istoric al locului, directorul Muzeului Naflional Secuiesc în perioada 1990–2000, consilier local) – a reieøit cæ, în 2007, Sfîntu Gheorghe nu dispunea de un spafliu care sæ primeascæ creaflii de artæ contemporanæ. De exemplu, din diverse motive, nu era permis sæ se batæ cuie în pereflii diverselor spaflii expoziflionale existente.

Se-nflelege atunci cæ, dacæ voiam sæ prezentæm o lucrare video, trebuia sæ aducem de acasæ instrumentarul tehnic (pînæ øi gæsirea unui prelungitor era o problemæ). Trebuie sæ adæugæm, desigur, cæ majoritatea expozifliilor de atunci constau din lucræri de atîrnat pe perefli sau de aøezat pe un postament. La sfîrøitul simpozionului, s-a conturat ideea, împærtæøitæ de tofli participanflii, a înfiinflærii unui spafliu potrivit pentru gæzduirea artei contemporane, care sæ înlocuiascæ spafliile pierdute în 1992 ale Noii Galerii.

Astfel, începînd cu septembrie 2007, împreunæ cu Ágnes-Evelin Szabó øi Barnabás Vetró-Bodoni ne-am canalizat toate energiile spre înfiinflarea unui spafliu expoziflional. Tofli ne-am reîntors la Sfîntu Gheorghe odatæ cu terminarea studiilor. Tofli trei am cîøtigat în 2008

NOT for SALE, group exhibition of postcards, Jenô Gyárfás Gallery, Sfîntu Gheorghe Days’ market, Sfîntu Gheorghe, 2008

Work photo for :the collection group exhibition’s poster, Magma, 2010

NOT for SALE, group exhibition of postcards, Jenô Gyárfás Gallery, Sfîntu Gheorghe Days’ market, Sfîntu Gheorghe, 2008

27

arhiva – pentru o criticæ instituflionalæ localæ

Acceptable, Forgettable, Refutable „Turul Bird – I Can Do Better“, art competition organized by the Foundation for National Arts, exhibition view, Magma, 2010

Csaba Csiki wunschtraum, installing solo exhibition, Magma, 2010

Csaba Csiki wunschtraum, installing solo exhibition, Magma, 2010

28

bursa de creaflie a fundafliei Communitas, aøa cæ ideea spafliului expoziflional, botezat încæ de pe atunci Magma, ne-a ocupat tot timpul. Unul dintre potenflialele sedii ar fi putut fi spafliile magazinelor de la colflul clædirii Bazar, care se situau sub Galeria de Artæ „Jenô Gyárfás“, în centrul oraøului. De altfel, au existat øi înainte inifliative civice – cu un succes mai mare sau mai mic – pentru organizarea de expoziflii în acele încæperi, care aveau nevoie de renoværi masive. Numai cæ aceste expoziflii puteau fi vizionate doar în ziua vernisajului. Asta a fæcut øi mai acutæ nevoia de a deschide un spafliu nou, færæ a mai menfliona faptul cæ oraøe cu dimensiuni asemænætoare, cum ar fi Veszprém din Ungaria, cu care Sfîntu Gheorghe e înfræflit, asiguræ o suprafaflæ de cinci ori mai mare, în mai multe locuri, pentru prezentarea artei plastice.

Astæzi situaflia din Sfîntu Gheorghe s-a îmbunætæflit oarecum în ce priveøte spafliile expoziflionale, cæci celor deja existente – cum ar fi impozantul Muzeu Naflional Secuiesc, proiectat de Károly Kós, øi deja menflionata Galerie de Artæ „Jenô Gyárfás“, a cærei restaurare internæ începutæ în 2010 a dus, de-a lungul anilor, la eøuarea mai multor proiecte de expoziflii sau la realizarea lor în alte spaflii – în 2009 li s-a alæturat øi Casa cu Arcade, pusæ la dispoziflia unor organizaflii civice øi funcflionînd ca sediu al filialei din judeflul Covasna a Uniunii Artiøtilor Plastici. În plus, în 2014 s-a deschis øi Centrul de Artæ din Transilvania, care se concentreazæ pe arta plasticæ ardeleanæ de dupæ 1920. Cu toate astea, prezentarea artei contemporane nu se aflæ printre sarcinile acestor spaflii øi din rafliuni infrastructurale ele nici nu permit acest lucru, datoritæ lipsurilor în ce priveøte echipamentul tehnic, dar øi în ce priveøte specialiøtii. Magma, un spafliu care lipsea înainte de 2010 øi care prezintæ artæ contemporanæ, se adaugæ în mod organic acestei oferte culturale bogate øi o completeazæ.

Am aflat cæ spafliul în care ne-ar fi plæcut sæ ne stabilim sediul se aflæ în posesia Consiliului Judeflean Covasna, iar cum aceastæ instituflie e øi patronul Galeriei de Artæ a oraøului – prin Muzeul Naflional Secuiesc –, ne-am gîndit cæ, dacæ nu altfel, atunci sub cuvîntul de ordine al unei lærgiri a Galeriei de Artæ, cererea noastræ va fi aprobatæ. Conducerea judefleanæ s-a dovedit a fi un partener în aceastæ încercare, chiar dacæ ea considera cæ ideea de a înfiinfla o instituflie independentæ øi cu un buget autonom pentru prezentarea artei contemporane nu e fiabilæ. Cu toate astea, a luat în calcul o asemenea utilizare a spafliului vizat. În urmætorii trei ani au avut loc mai multe negocieri. Între timp a început renovarea întregii clædiri a Bazarului – un moment propice pentru noi ca refleaua electricæ sæ fie construitæ în funcflie de cerinflele noastre, împreunæ cu mascarea instalafliei de încælzire øi plasarea prizelor de internet. Despre proiectul Spafliului Expoziflional de Artæ Contemporanæ Magma s-au scris mai multe articole în acea perioadæ. Cu ajutorul acestora am reuøit sæ ne plantæm ideea în conøtiinfla publicæ øi sæ atragem tot mai mulfli susflinætori. Am început øi o strîngere de semnæturi, cerînd – øi obflinînd – sprijinul mediului profesional øi al directorilor de instituflii culturale, al jurnaliøtilor, al politicienilor, respectiv al celor care sprijineau arta. În cele din urmæ, decizia a fost luatæ: Magma va putea sæ-øi înceapæ activitatea în spafliul vizat de noi øi va funcfliona ca o filialæ a unei instituflii gestionate de Consiliul Judeflean. Aceas tæ inifliativæ venitæ de jos øi ascultarea cerinflelor noastre au fost un exemplu singular de cooperare dintre o inifliativæ/organizaflie civicæ øi Consiliul Judeflean. În urma deciziei, am putut supraveghea deja noi înøine renovarea internæ a spafliului de 200 de metri pætrafli, situat

la parterul clædirii øi la subsol, avînd posibilitatea de a negocia cu proiectanflii øi executanflii. În tot acest timp, chiar færæ un spafliu, Magma funcfliona deja. În aprilie 2008 am organizat publicarea unor cærfli poøtale de artist sub titlul NOT for SALE. 12 000 de exemplare ale celor 18 cærfli poøtale diferite fuseseræ distribuite în agitaflia orientatæ spre profit a Zilelor Oraøului Sfîntu Gheorghe, ieøind astfel în întîmpinarea publicului. Ecourile au fost pozitive; oamenilor le-a plæcut sæ primeascæ lucrærile tinerilor creatori, dar au existat øi unii care nu le-au primit, crezînd cæ existæ vreo viclenie în spatele chestiei øi cæ, la sfîrøit, vor trebui totuøi sæ le plæteascæ.

Tot în 2008, în septembrie, am prezentat la Tîrgu Secuiesc :colecflia a cærei bazæ s-a constituit din lucrærile create pentru expozifliile Maybe discutate mai sus. Aceastæ colecflie s-a lærgit de atunci cu noi lucræri, donate sau læsate nouæ spre pæstrare. Marea parte a colecfliei Magma e constituitæ din lucræri video, dar existæ øi instalaflii, obiecte øi lucræri executate într-o abordare mai clasicæ. În 2009 fuseseræm implicafli deja în organizarea a trei evenimente. Primul – devenit de atunci tradiflie – a fost expoziflia colectivæ Art’s Birthday, pe care am organizat-o în colaborare cu Fundaflia Etna în sala mare a Casei Míves. Pe 17 ianuarie 1963, artistul Fluxus Robert Filliou declara cæ arta s-a næscut cu exact un milion de ani în urmæ, cînd unul dintre stræmoøii noøtri a aruncat un burete uscat într-o gæleatæ cu apæ, aøadar, în 2015, arta are 1 000 052 de ani. Astfel, în fiecare an, pe 17 ianuarie, ziua de naøtere a lui Filliou, organizæm un eveniment artistic. În sala mare de la etajul Casei cu Arcade am inaugurat o selecflie din colecflia video a Magmei cu titlul HOT Pixels. Am prezentat lucræri video create de zece artiøti, folosind televizoare øi playere DVD împrumutate de la cunoscufli/rude.

Tot în aceastæ încæpere a fost organizatæ øi expoziflia individualæ a lui Ágnes-Evelin Kispál, 3 exemple de scaun nonuniversal. În spafliul închis, dar totuøi liber, ea arætase prin trei exemple situaflia specialæ a scaunelor, una care se ridicæ deasupra esenflei. Primul exemplu reacflioneazæ prin ræsturnarea proporfliilor scaunului, luînd în considerare înælflimea celei care l-a creat. Potrivit lui Ágnes-Evelin Kispál, „aøezîndu-ne pe scaun ne putem da seama cum træieøte experienfla statului pe scaun un individ mai scund sau mai înalt decît media“. Cel de-al doilea exemplu se bazeazæ pe procedura de revelare a imaginilor ce sugereazæ un efect anaglif de spafliu, fiind o versiune obiectificatæ a acestei proceduri. El produce un efect straniu, de parcæ obiectul s-ar afla pe o fotografie alb-

HOT Pixels, group videoart exhibition, Lábas House, Sfîntu Gheorghe, 2009

József Bartha Recycling, public art, ID card/intervention, solo exhibition, Magma, 2012

29

Gábor Bódy Video Works, DVD presentation by Éva Kozma at Lia Perjovschi’s Knowledge Museum and Dan Perjovschi Other Stories exhibition, Magma, 2011

Zsolt Irsai Master and Disciple 3, exhibition view, sound recordings, Magma, 2011

Magda Csutak Approaching Zero, solo exhibition, exhibition view from the guided tour by the artist, Magma, 2014

Round table discussion about | Magda Csutak’s oeuvre, related to her solo exhibition Approaching Zero, with the artist herself, art historians Annamária Szôke and László Beke, astrophysicist Zoltán Kolláth, philosopher Imre Ungvári Zrínyi, the moderator & anthropologist András Áron Ivácson, 2014

30

negru, unde efectul tridimensional ar fi væzut printr-o pereche de ochelari cu ajutorul nuanflelor de albastru øi roøu. Obiectul de uz casnic ales e prezent øi aici în realitatea sa fizicæ, dar prin reprezentarea anaglifæ îøi pierde din caracterul sæu spaflial funcflional. Cel de-al treilea exemplu e un obiect pentru øezut jefuit de materia sa solidæ, de stabilitatea sa, suspendat deasupra ochilor vizitatorului. Astfel, scaunul e prezent mai degrabæ ca elementul obiectificat al unui concept. Potrivit autoarei, obiectul reprezentat, fæcut din pînzæ galben-deschis, „apare, prin culoarea sa øi prin soluflia sa tehnicæ, în calitate de entitate, din træsæturile sale putem lectura condiflia celui ieøit din fægaø, elevaflia sa“. În ianuarie 2010, celebram încæ ziua de naøtere a artei la Casa cu Arcade, deschizînd o expoziflie colectivæ – în mare parte din lucræri ale unor tineri locali –, însoflitæ, ca de obicei, de acfliuni. Expozifliile care au avut loc la Casa cu Arcade s-au næscut din bugete mici, de obicei cu finanflare din partea oraøului øi în aøa fel încît, în perioada în care erau deschise, supravegherea spafliului fusese asiguratæ de organizatorii înøiøi.

Pe 1 aprilie 2010 s-a næscut Spafliul Expoziflional de Artæ Contemporanæ Magma, ca o unitate externæ a Muzeului Naflional Secuiesc. Pe atunci – din cauza aøa-numitei crize financiare – nu s-au putut angaja colaboratori noi în sfera publicæ. Din aceastæ cauzæ am creat o organizaflie civicæ øi ne-am ocupat de aceastæ sarcinæ ca externi. Putem spune, aøadar, cæ a fost vorba de un „artist-run-space“, dat fiind cæ fiecare dintre noi sîntem øi artiøti. Trei dintre noi primeau un salariu (minim) øi un buget

suficient pentru funcflionarea de bazæ (facturi). Ne-am stræduit sæ gæsim resursele necesare pentru diversele noastre programe prin intermediul candidaturilor la diverse finanflæri. Pe lîngæ astea, cu sprijinul oraøului øi al judeflului, pentru fiecare eveniment realizæm un catalog în trei limbi, pe care, la sfîrøitul anului, îl ræspîndim legat între coperfli din carton cu cataloagele tuturor evenimentelor. În 2015 va apærea cea de a cincea colecflie de acest fel. Aceste colecflii de cataloage le trimitem bibliotecilor universitare, institufliilor artistice øi tuturor colegilor de breaslæ interesafli. De asemenea, prezentæm diverse materiale informative despre evenimentele noastre pe un website multilingv, pe care avem øi un bogat material documentar, constituit din fotografii øi filme video. La început, noi ne-am ocupat de toate sarcinile, de la concepflie la curæflenie. Chiar øi la sfîrøit de sæptæmînæ, noi asiguram paza expozifliilor. Muncile efectuate din forfle proprii au însemnat mult – ele au fæcut posibilæ funcflionarea Magmei. Era vorba de redactarea materialelor informative øi a cataloagelor, pregætirea lor pentru tipar, crearea øi întreflinerea paginii web, instalarea lucrærilor, crearea de reproduceri, respectiv înregistrarea documentaræ foto-video, editarea lor øi publicarea lor on-line, scrierea de candi daturi, contabilitatea lor, transportul lucrærilor øi al artiøtilor, care are loc cel mai adesea cu vehiculul nostru personal etc. În anul inaugural 2010, am avut foarte multe surprize. Practic s-a întîmplat tot ce poate øi probabil cæ trebuie sæ se întîmple cu un spafliu care se ocupæ de øi prezintæ artæ contemporanæ. Sæ luæm la rînd manifestærile anului. Ca expoziflii de deschidere am programat douæ ediflii ale seriei Maestrul øi ucenicul. Douæ expoziflii colective deci. La prima au participat Péter Rónai (SK) øi Roland Farkas (SK/HU), iar la a doua György Juraj Bartusz (SK) øi eleva lui, Radka Macejova (SK). „Concepflia seriei de expoziflii Maestrul øi ucenicul interpreteazæ în mod flexibil fundalul real al relafliilor dintre profesor øi student, færæ a dori neapærat sæ ilustreze exemple clasice în acest sens. În cazul lui Rónai øi Farkas, sistemul de raporturi dintre antemergætor øi urmaø e atît de evident pentru cæ existæ multe træsæturi comune în eforturile lor, opera fiecæruia dintre ei fiind o precondiflie pentru opera celuilalt. Una dintre aceste asemænæri e atitudinea revoltei: la primul, împotriva concepfliei despre artæ a regimului trecut, la cel de al doilea împotriva realitæflii sociale a prezentului“ – scrie Bálint Szombathy, un teoretician al artei øi artist plastic ce a deschis expoziflia øi spafliul expoziflional în compania susflinætorilor noøtri. Din cauza afiøului, în care am prelucrat lucrarea din 2008 a lui Péter Rónai Picasso sæ abdice, cîfliva dintre pictorii mai în vîrstæ n-au fost de acord sæ pæøeascæ în spafliul expoziflional øi continuæ sæ se flinæ la distanflæ øi în prezent.

Doi artiøti locali au beneficiat de expoziflii individuale. Zoltán Nagy Vécsi a prezentat picturile øi desenele timpurii ale lui Gusztáv Ütô, împreunæ cu activitatea sa în arta acflionistæ. Aceastæ prezentare a avut loc în trei locuri diferite, printre care øi Magma. Csaba Damokos a fost prezentat de istoricul de artæ Mihály Jánó, cu un accent pe lucrærile sale de design øi graficæ aplicatæ. Generaflia mai tînæræ a fost reprezentatæ de Csaba Csiki, de artiøtii participanfli la expoziflia MEME, Rareø Moldovan øi Levente Kozma, respectiv de cei cinci artiøti din cadrul Felkarolandó, Felejthetô, Felejtendô [De sprijinit, poate fi uitat, de uitat]. Unul dintre vizitatorii expozifliei wunschtraum de Csaba Csiki, constituitæ

Maybe3/End of the Worlds, round table discussion in connection with the theme End of the Worlds, László-Attila Hubbes, András Áron Ivácson, Imre Ungvári Zrínyi, Magma, 2012

:the collection, group exhibition, exhibition view from the opening, Magma, 2010

31

arhiva – pentru o criticæ instituflionalæ localæ

A fost vorba de un exemplu de artæ criticæ, în cadrul cæruia, graflie naturii sale, ne-am putut confrunta cu chestiuni sociale øi politice. La expoziflie au fost prezente, printre altele, simboluri folosite de maghiari, unii dintre ei extremiøti, care se amestecau cu logourile diverselor multinaflionale øi cu drapelul european. La început, aceastæ formulare directæ a creat indignare doar în cercurile profesionale. Ei au semnalat foarte agresiv pe grupul on-line dedicat profesioniøtilor artei øi întreflinut de Magma cæ atît cei ce expun, cît øi organizatorii vor trebui sæ ræspundæ pentru faptele lor. Mulfli ar fi dorit sæ obflinæ în mod indirect închiderea spafliului nostru, vorbeau despre responsabilitatea organizatorilor; au existat øi unii care ar fi dorit sæ ne spargæ geamurile, pe cînd alflii ar fi vrut sæ-øi foloseascæ bricegele sau sæ obflinæ o cenzurare a programului nostru expoziflional printr-o comisie de evaluare. În spatele retoricilor falsificatoare, demagogice nu s-a putut gæsi nici cel mai mic semn cæ s-ar dori iniflierea unei dezbateri sænætoase. Sub influenfla membrilor radicali øi intoleranfli, unilaterali, nedispuøi spre dialog øi adesea autoritari ai platformei on-line, în ultimele zile ale anului 2010, aproape 50 de membri, majoritatea tineri din breaslæ, au pæræsit platforma, care prin ton øi perspectivæ a devenit de neacceptat, creînd o nouæ platformæ, pe care voiau s-o foloseascæ pentru discutarea unor chestiuni legate efectiv de profesie, øi nu pentru propagandæ. Nemulflumiflii – stimulîndu-se unii pe alflii – au considerat cæ ar trebui sæ-øi exprime opinia øi într-un cerc mai larg, aøa cæ prin intermediul unor articole

Collection with a Special Albino, assemblage; 95 × 72 × 26 cm, 2012, Parallel Stories, Ferencz S. Apor’ solo exhibition, Magma, 2014

Miklósi vs. Miklós, view from Dénes Miklósi’s and Szilárd Miklós’ exhibition opening, Magma, 2012

exclusiv din instalaflii, a întrebat: Unde este expoziflia? Cum lucrærile au alunecat de pe perefli øi aceøtia au ræmas goi, ele generau în mod automat întrebæri în capul privitorilor, la care aceøtia au primit un ræspuns din partea esteticianului Zonga Bartha, care a deschis expoziflia, respectiv prin urmærirea muncii efectuate de Magma în anii ce au urmat. La expoziflia MEME de N.E.U.R.O. øi KOZOMA (Rareø Moldovan øi Levente Kozma) dispare efectiv suportul lucrærilor, ele fiind pictate direct pe perefli. Evenimentul a început cu acfliunea lui Øtefan Tiron, care, cu o zi înainte de deschiderea propriu-zisæ, a flinut, dupæ autoprezentarea artiøtilor, øi o scurtæ prezentare despre memeticæ. Vernisajul expozifliei Pasærea Turul – ØTIU CEVA MAI BUN, din cadrul Felkarolandó, Felejthetô, Felejtendô, øi festivitatea de premiere a lucrærilor selectate au avut loc pe 1 decembrie 2010. Premianflii au fost, desigur, cei care au expus, inventatorii fictivei Fundaflii pentru Arta Naflionalæ, în numele cæreia s-a lansat øi apelul la proiecte: Balázs Antal, Roland Farkas, Tibor Horváth, Miklós Mécs øi Márk Radics.

Maybe3/End of the Worlds, group exhibition view, Magma, 2012

Miklósi vs. Miklós, exhibition view from Dénes Miklósi’s and Szilárd Miklós’ exhibition, Magma, 2012

Visual communication – Hommage to Jonathan Swift, guided tour by Zoltán Szegedy-Maszák and Márton Fernezelyi at Sole and Joint Works 2.0 exhibition, Magma, 2013

32

de ziar tema a ajuns din cercurile profesionale în viafla publicæ, începînd sæ fie analizatæ într-un fel decontextualizat. Au existat voci care atacau libertatea artei: „În schimb, în 2010 paleta bogatæ a posibilitæflilor de autoexprimare artisticæ s-a desfigurat într-o «libertate» de aøa naturæ, încît seria creafliilor libere ale artiøtilor – în cazul de faflæ din Ungaria – insultæ de-a dreptul sentimentele naflionale ale maghiarimii din Secuime“. Discuflia a fost deviatæ de mai multe ori spre planul chestiunilor de politicæ actualæ, aøa încît pînæ øi Magyar Nemzet, cotidian din Ungaria ataøat guvernului din prezent, a flinut de cuviinflæ sæ se ocupe de aceastæ temæ. Spiritele s-au liniøtit tîrziu. Cu timpul, „opinii de specialiøti“ au început sæ fie exprimate de oameni din afara profesiei, care se puneau astfel într-o situaflie ridicolæ – aøa cum a reieøit mai tîrziu dintr-o scrisoare personalæ trimisæ pe platforma cea veche. „Autorul“ fusese instigat sæ reacflioneze în felul în care a fæcut-o. Din partea profesioniøtilor, au existat numeroase pæreri ce condamnau o expoziflie pe care nici n-au væzut-o. O scurtæ trecere în revistæ, în limba maghiaræ, poate fi cititæ aici: http://amexrap.org/fal/ludfing-es-magmaomles. În pofida scandalului sau, poate, din cauza lui, în 2011 am reuøit sæ organizæm expoziflii mai multe øi mai bune.

Chiar la începutul anului s-a deschis o expoziflie colectivæ cu titlul Baby on Board. Despre evenimentul creat pe baza unei idei de Yvette Martini, Zonga Bartha scria: „Pe lîngæ meseria lor, artiøtii plastici expuøi au în comun faptul cæ sînt øi pærinfli. [...] Ideea expozifliei a venit din faptul cæ rolul parental nu modeleazæ doar realitatea coti-

33

Brâncuøi for Children, workshop by Monotremu duo during Sándor Antik’s solo exhibition: World Concept – Memory – Reconstruction, Magma, 2013

dianæ, ci apare øi în lucrærile participanflilor. Fotografiile, filmele video øi instalafliile nu sînt doar documente autocentrate, exhibiflioniste ale unor pærinfli mîndri øi ale unor copii perfecfli. E vorba de lucræri în care poate fi identificatæ prezenfla permanentæ a unui copil, în care polul maturitæflii øi cel al copilæriei se aflæ în tensiune“.

Maestrul øi ucenicul 3 a fost o prezentare comunæ a unor lucræri de Zsolt Irsai øi Szabolcs Kali. În 2010 fusese programatæ iniflial o expoziflie comemorativæ Szabolcs Kali, care ar fi urmat sæ fie deschisæ de Zsolt Irsai, dar soarta a fæcut ca, dupæ un deces subit, acesta din urmæ sæ fie înmormîntat chiar în ziua în care ar fi trebuit sæ fie vernisajul. Astfel, un an mai tîrziu am prezentat o expoziflie comemorativæ cu lucrærile celor doi. Expoziflia Întruchipæri de György Jovánovics (HU) a fost fæcutæ posibilæ de colaborarea cu Nemere Kerezsi, iar publicul Magma a avut ocazia de a vedea, de pildæ, instalaflia cunoscutæ sub numele de Dispozitiv de strîngere pe tavan. Turul expozifliei, condus de istoricul de artæ László Beke, a potenflat interesul publicului deja numeros. Cu prezentarea expozifliei Spærgætorul de gratii de Imre Baász, am reuøit poate sæ contribuim puflin la a face mai vizibilæ o operæ pe nedrept subprezentatæ. Cu acordul lui Pálma Baász øi cu ajutorul lui Attila Kopacz, am prezentat documentele fotografice a cinci instalaflii øi cinci performance-uri. Discursurile de deschidere au fost rostite de Vladimir Bulat, Mircia Dumitrescu øi Péter Egyed. „Imre Baász a investit energii uriaøe în organizarea artei

ardelene/din România/maghiare/româneøti, precum øi în aceea a operei øi a vieflii sale. Uneori, în loc de organizare ar trebui spus, mai degrabæ, luare în primire. El a organizat viafla artisticæ din jurul lui (festivalul experimentelor, expozifliile Medium, 1981, øi Medium 2, 1991), iar în 1990 a inifliat festivalul de performance AnnArt de la lacul Sf. Ana. Baász a încercat sæ constituie un exemplu prin propriile performance-uri“, scrie Beke. Turul muzical al lui István Grencsó a închis expoziflia lui Baász. * Acestea ar fi cîteva dintre primele manifestæri organizate la Magma. De-a lungul anilor, ele s-au înmulflit, bineînfleles, øi, în ansamblul lor (asupra cæruia cititorul îøi poate face o idee vizitînd website-ul nostru – www.magmacm.ro), oferæ o perspectivæ asupra programului pe care îl urmærim. În încheiere, aø mai adæuga doar cæ, pe parcursul activitæflii noastre, am colaborat cu numeroase instituflii de artæ contemporanæ (în special cu Studio B5 de la Tîrgu Mureø øi Fundaflia C3 de la Budapesta), artiøti øi persoane din domeniul profesional, colaboræri care au fost øi sînt o garanflie a funcflionærii spafliului Magma.

Traducere de Alexandru Polgár

Ivan Ladislav Galeta Mirrored Pingpong, 1976–79, local reconstruction, and Yvette Martini Vaccine, 2011, installation on Children’s Day+ workshop, Magma, 2014

34

ART INStITUt – 2014 # 03 // salon video, presentation by Daniela Pælimariu, Magma, 2014

Reading corner, books, art magazines, periodicals, catalogues, etc. from Magma’s library for adults on Children’s Day+ workshop, Magma, 2014

Discussion on Visual Education, related to Nita Mocanu’s Diary of a Discussion on Education and Other Things, studio exhibition, Magma, 2014

35

galerie

Alexandra Pirici transferæ în paginile revistei ecranul ei digital, acela pe care ne-am obiønuit sæ grupæm fluxul de informaflie în diferite clustere: proiecte personale, influenfle (de la cærfli la cinema sau øtiinflæ popularæ), prieteni ale cæror proiecte ne plac. Acestora li se adaugæ øi mai multe proiecte personale, acelea care folosesc firele invizibile din spatele ecranelor pentru a ne conecta cu alte idei similare, oriunde în lume, unde oamenii au aspiraflii similare. În timp real putem simfli øi mæsura aceste aspiraflii prin numærul de postæri øi comentarii care înconjoaræ subiectele fierbinfli ale momentului, urmærind acele hashtags care creeazæ cadrul prioritæflilor globale, dar øi mæruntele conversaflii zilnice din spafliul virtual.

Selecflia realizatæ aici prezintæ cîteva dintre lucrærile pe care artista le-a realizat în spafliul public (adæugiri sculpturale live sau recreæri ale unor monumente sau situaflii) ori în contexte artistice, împreunæ cu întrebærile care au însoflit realizarea øi receptarea acestor lucræri; de asemenea, artista face un colaj de idei øi citate care aratæ preocuparea ei mai largæ de a face din feminism un agent al revolufliei universale, unul care ræspunde problemelor curente înfruntîndu-le mai degrabæ decît prin exerciflii de analizæ oblicæ. În plus, Alexandra Pirici foloseøte spafliul oferit ei în revistæ pentru a prezenta cîteva proiecte (din domeniile designului øi muzicii) ale unor prieteni, inserîndu-le sub forma unor reclame.

Corpurile fragile ale performerilor lîngæ – sau în loc de – implacabilele prezenfle din bronz øi oflel, imposibilitatea unor femei puternice øi în avangardæ de a se lupta cu propriul timp istoric øi de a depæøi tradiflii oprimante, øi chiar dorinfla neliniøtitoare a unui robot de a înflelege mecanismele de funcflionare ale minflii umane sînt toate mærturii pe care Alexandra Pirici le aduce în paginile IDEA, în sprijinul unei imagini diferite despre lume. O imagine pe care, cu ultima nostalgie pentru analog pe care am mai avea-o, o putem trimite cuiva, sub forma unei vederi detaøate de pe coperta revistei. (Raluca Voinea)

Alexandra Pirici is transferring on the pages of the printed magazine her digital screen, onto which we have become accustomed to group the flow of information into different clusters: personal projects, influences (from books to cinema and popular science), friends whose projects we like. And more personal projects, which use the invisible threads behind the screens to connect us to other similar ideas, anywhere in the world, where people have similar aspirations. In real time we can sense and measure these aspirations by the number of posts and comments surrounding the hot topics of the moment, following the hashtags, which create the framework of global priorities and daily small net-chat.

The selection made here presents some of the works she has realized in public space (live sculptural additions to or recreations of monuments or situations) or in art contexts, together with the questions surrounding the realization and reception of these works; also, she is making a collage of statements and quotes that reveal her wider preoccupation with how to make feminism a tool for universal revolution, one that is responding to the current problems confrontationally rather than through exercises of oblique analysis. As another layer, she uses some of the space offered to her in the magazine to showcase projects (from the fields of design and music) by friends, presenting them as some inserted advertisements.

The fragile bodies of performers near or instead of the implacable bronze and steel, the impossibility of strong, avant-garde women to battle with their own historic time and overcome oppressive traditions and even the unsettling desire of a robot to understand the functioning of human mind mechanisms are all testimonies that Alexandra Pirici brings in the pages of IDEA, in support of a different world image. An image which, with a last feel of nostalgia for the analogue that we might still have, we can send to someone, as a postcard detached from the cover of the magazine. (Raluca Voinea)

Alexandra Pirici: #dontgiveuponphysicalspace ALEXANDRA PIRICI is a Bucharest based artist. She has a background in choreography but works undisciplined, across different mediums, from choreography to visual art, music and film. Recent works include An Immaterial Retrospective of the Venice Biennale – together with Manuel Pelmuø, exhibited in the Romanian Pavilion at the 55th edition of the Venice Biennale, public space and museum space projects for the Centre Pompidou, 12th Swiss Sculpture Exhibition, the Van Abbemuseum, the Museum of Contemporary Art in Leipzig, Bass Museum of Art – Miami and Manifesta10, among others.

36

37

38

39

40

41

42

43

44

45

46

47

48

49

50

55

P. 42: încercare de-a face sæ reziste în timp lucrærile imateriale/care folosesc material uman, ele fiind în mod inerent efemere performance-ul a încercat sæ submineze piafla de artæ în anii ’60 øi ’70 performance-ul trebuie sæ ræmînæ pur – performance-ul trebuie sæ ræmînæ „în afaræ“ – performance-ul trebuie sæ ræmînæ ieftin pentru a putea submina ca înainte

catifea. Mi s-a pærut cæ pæøesc pe un covor moale, aøa cæ m-am uitat în jos øi am væzut cæ poteca era acoperitæ cu muøchi øi flori.

– Ce plæcut e, am spus.

– Îfli place? m-a întrebat Sora Sara. (Îi spuneam în continuare Sora Sara øi ea îmi spunea în continuare pe nume.)

– Da, foarte mult. Dar nu-mi place sæ calc pe flori gingaøe øi înmiresmate.

P. 44: „Cînd væd cæ, în ultimæ instanflæ, eøti a lui, nu a Lui (cu atît mai puflin a Ei); cæ îngædui ca loialitatea faflæ de Sol (sau chiar faflæ de moartea lui) sæ te domine (pînæ la sfîrøit); cæ nu ai încercat niciodatæ serios sæ-fli controlezi propria viaflæ (luîndo în stæpînire dacæ e cazul), ci, în schimb, alegi sæ ræmîi cu el (în timp ce te plîngi încontinuu) – atunci… nu-mi pot permite sæ-mi fie milæ de suferinflele materne la care (continui sæ) te supui. Fii recunoscætoare cæ nu vei avea parte øi de nebunia acestei fiice ca sæ te cæieøti, pentru cæ prin aceasta RUP LEGÆTURILE DE SÎNGE.“

P. 46: – Nu-fli face griji, dragæ Sultana; nu le faci niciun ræu dacæ pæøeøti pe ele; sînt flori decorative.

– Locul acesta seamænæ cu o grædinæ, am spus cu admiraflie. Ai aranjat cu atîta pricepere fiecare plantæ.

– Calcutta ta ar putea fi o grædinæ øi mai frumoasæ ca asta dacæ compatrioflii tæi øi-ar dori asta.

– Ar considera cæ e inutil sæ acorde atîta atenflie horticulturii cînd au atîtea alte lucruri de fæcut.

– Nici cæ øi-ar putea gæsi o scuzæ mai bunæ, a spus ea zîmbind.

Eram foarte curioasæ sæ aflu unde erau bærbaflii.

De cînd mæ plimbam pe-aici întîlnisem peste o sutæ de femei øi niciun singur bærbat.

– Unde sînt bærbaflii? am întrebat-o.

– La locul lor, acolo unde trebuie sæ fie.

– Spune-mi, rogu-te, ce vrei sæ spui prin «la locul lor».

– O, înfleleg unde-am greøit, n-ai de unde sæ ne cunoøti obiceiurile, pentru cæ n-ai mai fost niciodatæ aici. Îi închidem pe bærbafli în case.

– Aøa cum noi sîntem flinute în zenana?

– Exact aøa.

– Ce amuzant, am izbucnit eu în rîs.

A rîs øi Sora Sara.

– Dar, dragæ Sultana, ce nedrept e sæ închizi femeile inofensive øi sæ-i laøi liberi pe bærbafli.

– De ce? E periculos sæ ieøim din zenana pentru cæ, prin natura noastræ, sîntem fiinfle slabe.

– Da, e periculos atîta vreme cît pe stradæ sînt bærbafli, tot aøa cum e periculos cînd în piaflæ pætrunde un animal sælbatic.

– Aøa e.

– Sæ presupunem cæ niøte nebuni dintr-un ospiciu scapæ øi încep sæ le facæ necazuri bærbaflilor, cailor øi altor creaturi; ce-ar face concetæflenii tæi în cazul acesta?

– Ar încerca sæ-i prindæ øi sæ-i ducæ înapoi la ospiciu.

– Mulflumesc! Øi nu crezi cæ e înflelept ca oamenii normali sæ fie închiøi în ospiciu øi nebunii sæ fie læsafli liberi?

– Ba da! am spus eu rîzînd uøor.

– De fapt, la tine în flaræ exact lucrul acesta se întîmplæ! Bærbaflii care fac sau care, cel puflin, sînt capabili sæ facæ necazuri cu carul sînt læsafli liberi, iar femeile nevinovate sînt închise în zenana! Cum de-i læsafli pe bærbaflii aceøtia neinstruifli sæ iasæ afaræ?

„Firestone a fost înmormîntatæ, în cadrul unei ceremonii ortodoxe tradiflionale, într-un cimitir din Long Island, unde sînt înmormîntafli bunicii din partea mamei. Zece rude de sex masculin au format un minyan. N-a fost invitatæ niciuna dintre tovaræøele ei feministe. «În cele din urmæ, vechea religie s-a impus», a spus Tirzah […] Apoi Ezra a deplîns eøecul «tragic» al lui Shulamith de-a avea o «cæsnicie reuøitæ» øi de-a avea copii «care sæ-i fi fost devotafli». Cînd a venit rîndul lui Tirzah sæ-øi rosteascæ panegiricul, i s-a adresat lui Ezra.

«I-am spus: ‘Scuzæ-mæ, dar cu tot respectul, Shuli a fost un exemplu pentru femeile øi fetele evreice de pretutindeni. A avut copii – a influenflat mii de femei sæ aibæ gînduri noi, sæ ducæ viefli noi. Eu sînt cine sînt, øi o mulflime de femei sînt cine sînt, datoritæ lui Shuli’.»“ („Moartea unei revoluflionare“ – de Susan Faludi, pentru The New Yorker, despre moartea lui Shulamith Firestone) P. 45: „Plimbîndu-mæ, mi-am dat seama cu uimire cæ era o dimineaflæ frumoasæ. Oraøul se trezise la viaflæ øi stræzile gemeau de oameni græbifli. Mi-era ruøine la gîndul cæ mæ plimbam pe stræzi în plinæ zi, dar nu se vedea niciun bærbat. Unii trecætori fæceau glume pe seama mea. Deøi nu înflelegeam ce spuneau, eram siguræ cæ glumeau. Mi-am întrebat prietena: – Ce spun?

– Femeile spun cæ eøti bærbætoasæ.

– Bærbætoasæ? am spus. Adicæ cum?

– Adicæ eøti ruøinoasæ øi timidæ ca un bærbat.

Ruøinoasæ øi timidæ ca un bærbat? Chiar cæ era o glumæ. Am devenit foarte agitatæ cînd mi-am dat seama cæ însoflitoarea mea nu era Sora Sara, ci o stræinæ. O, ce proastæ am fost s-o confund pe doamna aceasta cu vechea øi draga mea prietenæ, Sora Sara.

A simflit cæ-mi tremurau degetele în mîna ei, în timp ce ne plimbam flinîndu-ne de mînæ.

– Ce ai, draga mea? m-a întrebat cu afecfliune.

– Am o senzaflie stranie, am ræspuns aproape scuzîndu-mæ, pentru cæ, fiind o femeie purdah- nishin, nu sînt obiønuitæ sæ umblu færæ væl.

– Nu trebuie sæ te temi cæ te vei întîlni cu vreun bærbat aici. Aici sîntem în fiara Femeilor, unde nu se aflæ nici pæcat, nici ræu. Aici domneøte însæøi virtutea.

Dupæ o vreme, a început sæ-mi placæ ce vedeam. Era o priveliøte cu adeværat splendidæ. Am confundat un petic de iarbæ verde cu o pernæ de

56

P. 47: – N-avem nicio putere øi niciun cuvînt de spus în ceea ce priveøte relafliile sociale. În India, bærbatul e stæpîn, øi-a arogat toate puterile øi privilegiile øi le-a închis pe femei în zenana.

– De ce le permitefli sæ væ închidæ?

– N-avem ce face, ei sînt mai puternici decît femeile.

– Un leu e mai puternic decît un bærbat, dar asta nu-i dæ dreptul sæ domine rasa umanæ.“ „În majoritatea romanelor lui Gibson, puterea se acumuleazæ în jurul criminalilor. Lui îi place sæ descrie toate tipurile de autoritate organizatæ ca fiind, în esenflæ, înøelætorii sau hoflii. Scopul eroi-

lor noøtri este sæ-øi dea mereu seama care sînt cel mai puflin oribili criminali – cei care îøi iubesc copiii, care apreciazæ arta, care gætesc mese delicioase pentru musafiri – øi sæ se alieze cu ei pentru a supravieflui. Observæm cæ Flynne øi Netherton fac exact asta. Amîndoi se aflæ în situaflii oarecum vulnerabile øi singura lor speranflæ este sæ se alieze cu cleptocraflii care preferæ pacea în locul cruzimii.“ (Recenzia lui Annalee Newitz la io9) P. 48: „Primul (viitor), ce nu e prea departe de zilele noastre, se petrece într-o lume precum cea din Winter Bone, unde singurele industrii care încæ mai sînt în picioare sînt niøte versiuni puflin mai evoluate ale magazinelor Walmart øi ale co merflului cu metamfetaminæ. Al doilea viitor se petrece mult mai tîrziu, dupæ un øir de evenimente aproape cataclismice care au ucis cea mai mare parte a populafliei lumii øi în urma cærora a ræmas o clasæ monarhicæ de gangsteri, artiøti de performance øi publiciøti într-o Londræ altfel pustie.“ „Viitorul e deja aici, doar cæ nu e distribuit în mod egal.“ „Una dintre îngrijorærile mele din ultimii ani vizeazæ ceea ce eu înfleleg a fi o oarecare teamæ din cadrul unor domenii ale gîndirii de stînga – teama cæ, pentru cæ am abandonat toate fundamentele normative pentru a discerne între aranjamentele existenflei, trebuie sæ fim orbi în legæturæ cu faptul cæ acfliunile noastre distrug (ucid) alte moduri de a træi […] întrebarea care se pune este ce aranjamente ale existenflei ne dorim sæ atragem sau sæ pæstræm în loc sæ separæm esenflele bune de cele rele. Cu alte cuvinte, scopul nu este, pentru mine, doar sæ spun ce nu-mi doresc – sau cum eu sînt sau nu sînt mai antinormativ decît tine –, ci ce forme ale existenflei doresc sæ sprijin pentru a deveni normative în sensul dat de Canguilhem: normativitatea este puterea de-a stabili norme. Dar de ce nu sînt paralizatæ de faptul cæ nu dispun de fundamente transcendentale sau de norme de reglementare care sæ justifice de ce acflionez aici, øi nu acolo? Iar cînd pun umærul aici, øi nu acolo asta nu înseamnæ oare cæ acflionez nu doar împotriva unei poziflii diferite, ci cæ încerc sæ acflionez în exterior într-un nou aranjament al existenflei care va reuøi, dacæ va avea succes, sæ distrugæ ce a existat înainte? Prin urmare, nu-i distrug pe alflii færæ niciun motiv? Ræspunsul e unul afirmativ. Astfel cæ trebuie sæ-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru, pentru aceastæ potenflare øi distrugere, færæ sæ pun responsabilitatea pe seama unui adevær sau a unei reglementæri transcendentale sau a unui altul denigrat øi demonizat. Ac centul actual pus pe antinormativitate este, uneori, refuzul de-a accepta aceastæ responsabilitate.“ Elisabeth Povinelli, 2014 P. 49: „Toate unitæflile, diferenflele øi identitæflile sînt prelucrate færæ o autorizare sau teorie transcendentalæ. Maøinile dezirante sînt niøte cutii negre, fiind astfel neinterpretabile, aøa încît întrebærile schizoanalitice se preocupæ doar de utilitate. «Care sînt maøinile dezirante, ce punefli în aceste maøini, care e rezultatul, cum funcflioneazæ, care sînt sexele voastre neomeneøti?»

Maøinile dezirante sînt dupæ cum urmeazæ: maøini formative, ale cæror rateuri sînt funcflionale øi a cæror funcflionare nu poate fi deosebitæ de for ma lor; maøini cronogene, implicate în propria asamblare, care opereazæ cu sisteme de intercomunicare ce nu pot fi localizate øi cu localizæri dispersate, ce introduc procese de temporalizare,

forme fragmentate øi pærfli detaøabile, cu o valoare de cod excedentaræ, în care întregul este produs odatæ cu pærflile componente, ca o parte separatæ sau, cum ar spune [Samuel] Butler, «într-un alt departament», care favorizeazæ întregul în dauna pærflilor.

Pe o axæ a emergenflei lui, materialismul, virtual e numele unui program ultradur antiformal Al, care se angajeazæ în raport cu inteligenfla biologicæ ca subprograme ale unei matrice maøiniste abstracte postcarbon, depæøind, în acelaøi timp, orice proiect de cercetare deliberat. Departe de-a se înfæfliøa eforturilor academice omeneøti ca obiect øtiinflific, Al este un sistem de control metaøtiinflific øi un invadator, cu toatæ perfidia tehnocapitalului planetar care-øi modificæ poziflia. În loc ca el sæ ne viziteze în vreun laborator de creare de software, noi sîntem cei atraøi spre el, în locul unde deja se ifleøte, în viitor.“ Nick Land, „Machinic Desire“ P. 50: „Lucrurile se afecteazæ unele pe altele øi ne afecteazæ øi pe noi. Sîntem legafli unii de ceilalfli øi de lucruri. Sîntem iterafli øi reiterafli, ca pærfli øi întreg, între corpurile noastre øi posesiunile fragmentare, care ne posedæ øi pe noi. În acest context, noi, ca oameni, sîntem nevoifli sæ regîndim unde øi cum ne situæm în calitate de privitori-consumatori în cadrul acestor conversaflii.“ „Însæ, prin aceste experimente, problema fundamentalæ a limitelor subiect-obiect este læsatæ færæ rezolvare; o problemæ ce aduce în prim-plan în tregul aparat social-material al muzeului øi felul în care face legætura între oameni øi lucruri.

Concepflia lui Bernard Stiegler despre «tehnic» ca «materie anorganicæ organizatæ», un soi de proteticæ virtualæ care mediazæ experienfla – evidentæ în natura proteticæ a limbajului scris în raport cu vorbirea, în felul în care folosim dispozitivele tehnologice sau chiar în gesturile stilizate, formalizate –, începe sæ articuleze natura acelei limite.

Dar, în loc sæ imagineze protetica ce porneøte de le subiectul uman ca simplu instrument de adaptare la lume, ea ne permite sæ ne imaginæm subiectivitæflile ca fiind susflinute øi legate de øi printr-o reflea de suporturi, obstacole, anexe ale cæror particularitæfli joacæ un rol în determinarea bazei întîlnirii sociale sau estetice.“ Catherine Wood P. 55: „Pregætifli-væ pentru noua umanitate, o experienflæ a schimbærii continue øi a update-urilor, a transformærilor øi a afinitæflilor ciudate pentru posibilitæfli necunoscute.“ „Corpul femeii trebuie sæ înceteze sæ mai fie un cîmp de luptæ. Realitatea crudæ a condifliei femeii în general este vulnerabilitatea ei fizicæ intrinsecæ. Indiferent de ce putere soft vorbim, aceasta nu poate fi susflinutæ de o putere hard, aøa cum se întîmplæ de obicei, øi poate fi oricînd distrusæ de o armæ sau de un viol. Sprijinim acea învestire cu putere a femeilor care provine simultan dintr-o schimbare de paradigmæ doritæ (în care slæbiciunea este respectatæ) øi din posibilitatea transformærii tehnologice a corpului în direcflia unei androginii de tip cyborg. Sprijinim pæstrarea diferenflei ca alegere, dar færæ obligaflia diferenflei, feminismul ca luptæ pentru o libertate realæ de a alege. Credem, de asemenea, în posibilitatea dezvoltærii øi schimbærii la infinit a configurafliei corpului øi conøtiinflei. De vreme ce limitele noastre fizice øi chimice ne limiteazæ percepfliile øi felul în care cunoaøtem lumea, acceptæm transumanismul sau umanismul extins ca posibilæ soluflie la provocarea de-a aparfline rasei umane.“

57

scena

Salvînd lumea… de o operæ de artæ totalæ: arta de a înscena situaflii pentru transformæri reale Ovidiu fiichindeleanu în dialog cu Klaus Schafler KLAUS SCHAFLER, artist stabilit la Viena care lucreazæ pe nofliunea de sferæ publicæ øi fenomene ale transformærii în diferite cadre geopolitice, zone din periferia oraøelor øi peisaje disputate. Instalafliile sale, proiectele video øi colaborærile bazate pe cercetare elaboreazæ ambivalenflele øi ficfliunile implicate de raporturile complicate dintre aspectele micro øi „lume“ ca termeni relaflionali. www.schafler.net

Cooling Station, intervention, Regionale 12, Krakauebene, 2012, photo & credit: the artist

Ovidiu fiichindeleanu π Recentul film øtiinflifico-fantastic coreean Snowpiercer (2013) porneøte de la ideea unui experiment care sæ contracareze efectele produse de încælzirea globalæ prin injectarea norilor cu o substanflæ chimicæ nouæ. Experimentul o ia razna, iar Pæmîntul e aruncat într-o eræ de iarnæ permanentæ. Dacæ ideea de a disipa norii printr-un bombardament ca sæ se asigure o zi însoritæ cu ocazia unei parade nu le este chiar atît de stræinæ est-europenilor, faptul cæ existæ pictori ai norilor øi cæ ideea de a injecta norii cu o chestie albæ e ceva obiønuit pentru øtiinfla serioasæ a climatologilor e totuøi ceva surprinzætor. Nu e de mirare cæ geoingineria a inspirat øi un numær mare de teorii conspiraflioniste. Una dintre acestea sunæ în felul urmætor: încælzirea globalæ avanseazæ mai iute decît o simflim, iar puterile oculte care profitæ de distrugerea lumii ascund gravitatea situafliei, colorînd norii în alb prin aerosoli øi manipulînd curenflii de aer de mare altitudine. Mi-ai putea spune cum ai ajuns la geoinginerie øi sæ-mi descrii pe scurt cîteva dintre megaproiectele concepute pentru a salva lumea sau pentru a manipula clima care fli-au atras atenflia, împreunæ cu abordarea ta particularæ în conectarea artei, øtiinflei øi societæflii?

Klaus Schafler ∫ Ani de-a rîndul, punctele mele de interes s-au concentrat adesea pe relafliile dintre realitate, viafla realæ øi politicæ, pe ficfliunile unor desfæøuræri sociopolitice viitoare pe glob. În 2010 am descoperit într-un articol dintr-un ziar german cæ existau planuri de a controla zæpada care cade asupra Moscovei, flinînd-o la distanflæ de capitala rusæ prin explodarea norilor folosind metode elaborate de climatologi. Avioane zburau deasupra Moscovei øi împræøtiau ioduræ de argint asupra norilor, în aøa fel încît precipitafliile sæ cadæ înainte ca norii sæ ajungæ deasupra capitalei. Fostul primar Lujkov a vorbit despre aceste acfliuni ca despre o mæsuræ de economisire, ræspunzînd crizei financiare prin reducerea costurilor deszæpezirii. A avut loc cel puflin un asemenea experiment în lumea realæ, încercîndu-se manipularea tiparelor de vreme locale øi regionale, ceea ce a cauzat o græmadæ de probleme legate de zæpadæ în zona ruralæ din jurul Moscovei øi o seamæ de proteste, mai ales din partea unor grupuri de societate civilæ internaflionale. Acesta a fost, aproximativ, punctul de pornire în încercarea mea de a scruta ceva mai adînc mecanismele din spatele cazului moscovit, în context istoric, din punctul de vedere al stærii actuale în care se aflæ acest tip de abordæri care încercau sæ manipuleze natura øi vremea, precum øi din punctul de vedere al viziunilor despre lume asociate cu acest tip de abordæri.

OVIDIU fiICHINDELEANU (n. 1976). Doctor în filosofie (2008), cu o tezæ despre mediile moderne ale sunetului øi arheologia cunoaøterii la 1900, în pregætire pentru publicare în limba englezæ. Studii de filosofie la Cluj (Universitatea „Babeø-Bolyai“), Strasbourg (Universitatea Marc Bloch) øi Binghamton (Universitatea de Stat New York), cu specializare în filosofiile germanæ øi francezæ ale ultimelor douæ secole. În prezent, pregæteøte volumul Colonizarea postcomunistæ. O istorie criticæ a culturii de tranziflie.

SAVING THE WORLD... FROM A GESAMTKUNSTWERK: THE ART OF STAGING SITUATIONS OF REAL TRANSFORMATIONS Ovidiu fiichindeleanu in Conversation with Klaus Schafler KLAUS SCHAFLER is Vienna based artist whose work focuses on the notion of public sphere and to phenomena of transformation in different geopolitical frameworks, suburban settings and disputed landscapes.

His installations, video projects and research-oriented collaborations try to elaborate the ambivalences and fictions of the complicated relationship between micro aspects and “world“ as relational terms. www.schafler.net

Ovidiu fiichindeleanu π The premise of the recent Korean science-fiction film Snowpiercer (2013) is that an experiment to cool off global warming by injecting the clouds with a newly invented chemical substance goes off the rails by throwing the Earth into an age of permanent winter. Now, if the idea of bombing the clouds away to ensure a sunny day for the parade is rather familiar to East Europeans, it came as a surprise to learn that cloud-painters actually exist, that the idea of injecting the clouds with white stuff is a thing in the hard-science of climate scientists. No wonder that geoengineering has also inspired a great deal of conspiracies; one of these sounds like this: global warming is advancing faster than we feel it, and the occult powers which are profiting from the destruction of the world are hiding the gravity of the situation by painting the clouds white with aerosol spray and jet stream manipulation. Can you tell me how did you come across geoengineering, and describe briefly some of the mega-projects designed to save the world or manipulate the climate that have intrigued you, and your particular approach in connecting art, science and society?

Klaus Schafler ∫ For years my interests have often focused on the relations between reality, real life and politics, on the fictions of upcoming socio-political developments on the globe. In 2010 I discovered in an article from a German newspaper that there were plans to control the snowfall over Moscow, banning it from the Russian capital by blasting clouds from the sky through methods developed by climate scientists. Thus, airplanes were flying over Moscow spraying silver iodide into clouds, ensuring that all precipitation falls before it reaches the capital. Former mayor Luzhkov communicated these actions as a cost saving measure, dealing with the ongoing financial crisis of the city by reducing the costs of snow removal.

At least one such real-world experiment was conducted, attempting to manipulate the local and regional weather patterns, which caused a lot of troubles with snow in Moscow´s surrounding countryside, as well as protests, especially from international civil society groups.

This was more or less the starting point in trying to look deeper into the mechanisms behind the Moscow case, into the historical context, current status and world views associated with this type of approaches attempting to manipulate nature and the weather.

OVIDIU fiICHINDELEANU (b. 1976). Ph.D. in Philosophy (2008) with the thesis “The Graphic Sound: An Archeology of Sound, Technology and Knowledge“, currently in preparation for publication. Studies of philosophy in Cluj (Babeø-Bolyai University), Strasbourg (Marc Bloch University) and Binghamton (State University of New York). Forthcoming publication: The Postcommunist Colonization: A Critical History of the Culture of Transition.

59

scena

În timp ce împiedicarea faptului ca zæpada sæ cadæ asupra unui oraø e ceva destul de recent, asigurarea vremii însorite pentru manifestaflii politice este ceva deja obiønuit, øi nu doar la Moscova. De pildæ, guvernul chinez a folosit la Beijing tehnica de manipulare a vremii numitæ însæmînflarea norilor, chiar înainte de Jocurile Olimpice din 2008, pentru a curæfla aerul de efectele poluærii. S-au obflinut douæ ore de cer însorit øi mai puflinæ poluare pe timpul deschiderii.

Aceste tehnici au fæcut obiectul unor cercetæri øtiinflifice intense deja în perioada Ræzboiului Rece, desfæøurate inclusiv de Statele Unite øi de alte cîteva state. „Cei care controleazæ vremea controleazæ øi lumea.“ De pildæ, în 1967–1968, în perioada Ræzboiului din Vietnam, ca o mæsuræ de ræzboi meteorologic, Biroul Meteorologic al Statelor Unite a însæmînflat norii deasupra circuitului Ho Øi Min, pentru a intensifica precipitafliile din zonæ. Ræzboiul meteorologic a fost interzis mai tîrziu de Convenflia de la Geneva din 1976. În general, structurile de putere economice øi politice impun asemenea intervenflii asupra climei øi vremii, chiar dacæ, pe lîngæ implicafliile geopolitice de aøteptat, cum ar fi, de pildæ, noi conflicte între Nord øi Sud, existæ multe riscuri, efecte colaterale neintenflionate øi impacturi asupra naturii, oamenilor øi sferei publice. În timp ce tehnologiile de manipulare a vremii încearcæ sæ influenfleze tiparele meteorologice locale sau regionale, tehnicile din geoinginerie vizeazæ întreaga planetæ, pentru a încetini sau chiar pentru a corecta impactul civilizafliei noastre asupra climei øi mediului în conjurætor. Schimbarea climei e contracaratæ prin ræcirea planetei.

Am devenit tot mai interesat de contextul sociopolitic, de caracterul ambivalent øi de pericolele acestor intervenflii la scaræ largæ în sistemul climatic global. Iatæ cîteva exemple ale unor asemenea tehnologii, cel mai adesea foarte avansate, aflate la limita øtiinflifico-fantasticului: ræcirea planetei prin îndepærtarea dioxidului de carbon din atmosferæ, introducînd fier în oceanul planetar sau folosind copaci artificiali (i.e., extragerea carbonului din aer cu ajutorul unor ramuri de ræøinæ artificialæ); reducînd radiaflia solaræ asupra globului (Solar Radiation Management) prin vopsirea în alb a stræzilor øi a acoperiøurilor sau prin însæmînflarea norilor cu apæ de mare vaporizatæ, provenitæ din activitatea unor nave echipate cu dispozitive de pulverizare, care ar naviga pe oceanul planetar, sau prin albirea norilor (efectul Albedo), pentru a spori gradul de reflexie, i.e., pentru ca aceøtia sæ reflecte mai multæ luminæ solaræ înapoi în spafliu, pentru a ræci astfel planeta. Acelaøi efect de ræcire a planetei poate fi observat, de pildæ, dupæ erupflia vulcanilor, cînd particulele de cenuøæ plutind în aer împiedicæ razele Soarelui sæ ajungæ pe suprafafla terestræ.

Un alt exemplu, tehnologic mai simplu, referitor la efectul Albedo, fusese experimentul în mediu real al sociologului Eduardo Gold, în cadrul cæruia s-au vopsit în alb vîrfurile Anzilor cu o vopsea ecologicæ fæcutæ din var øi albuø de ou. Munca a fost fæcutæ de bæøtinaøi angajafli pentru aceastæ sarcinæ, cu scopul de a proteja gheflarii øi, astfel, de a îmbunætæfli oferta de apæ pe tot anul în satele de munte dimprejur.

La rîndul lor, anumite specii de plante pot fi folosite pentru a obfline efecte de ræcire localæ. De pildæ, Aloe vera, ale cærei frunze øi structuri sînt în mod particular reflectorizante. Unii oameni de øtiinflæ susflin cæ diverse culturi de plante ori plante øi culturi modificate genetic, proiectate prin metodele bioingineriei, ar putea genera o reducere de 1% a temperaturii globale.

Platforme precum IPCC (Intergovernmental Panel for Climate Change – Comisia Interguvernamentalæ pentru Schimbæri Climatice) încearcæ sæ ofere lumii o viziune øtiinflificæ la zi despre starea actualæ a cunoaøterii privind încælzirea globalæ øi potenflialele sale impacturi ecologice øi socioeconomice. Pe baza acestor date øtiinflifice, guvernelor li se cere sæ punæ în aplicare obiective, strategii øi reglementæri specifice. Dacæ atenflia acordatæ acestei teme în planificarea politicæ internaflionalæ creøte, acest lucru poate fi væzut ca un semn al unei urgenfle datorate efectelor øi

60

While preventing snowfall is rather new, securing sunshine for political representation is already a usual habit, and not just in Moscow.

For instance, the Chinese government used cloud seeding weather manipulation technology in Beijing, just before the 2008 Olympic Games, in order to clear the air of pollution. The result was two hours of sunshine and less smog during the opening event.

These technologies were intensively researched already during Cold War times, including by the US and a few other countries. “Who controls the weather controls the world.“ For instance in 1967–1968, during the Vietnam War, as weather warfare measure, the US Weather Bureau seeded the clouds over the Ho Chi Min trail, in order to increase the rainfall in that area. Weather warfare was later prohibited by the Geneva Convention in 1976.

In general, political and economic power structures are enforcing such interventions onto the climate and weather, although there are many risks, collateral effects of unintentional design, side-effects and impacts on nature, people and the public sphere, besides the geo-political implications to be expected, such as new North-South conflicts. Now, while weather manipulation technologies try to manipulate local or regional weather patterns, geoengineering technologies are hacking the entire planet in order to slow down or even reverse our civilizations’ impact on the climate and environment.

Climate change is countered by cooling the planet.

I became more and more interested in the socio-political context, the ambivalent character and the dangers of these large-scale interventions in the global climate system. Here are a few examples of such technologies, mostly high-tech, often bordering on science fiction:

Climate Manipulation Station, poster, Space for Art and Industry, New York, 2011, graphic design by Igor Hofbauer, credit: the artist

Climate Manipulation Station, installation, Space for Art and Industry, New York, 2011, photo: Marc Ganzglass,

credit: the artist

îngrijorærilor locale (inclusiv celor legate de refugiaflii climatici) sau ca o decizie strategicæ øi economicæ pentru o economie „verde“, care sæ nu polueze. Ambiflia politicæ poate amplifica øi sprijini eforturile numeroaselor grupuri civice øi ale miøcærilor sociale locale øi globale, de la diverse proiecte de cîøtigare a luptei pentru energii regenerabile øi economie ecologicæ la alte chestiuni legate de dreptate climaticæ pe glob. În cel mai recent Raport de evaluare a schimbærii climatice al IPCC, din 2013, paragraful final al Rezumatului pentru factorii de decizie confline un punct referitor la propuneri pentru alterarea deliberatæ a sistemelor climatice. În opinia multor critici ai geoingineriei, cum ar fi grupul ETC, acesta ar putea fi un semnal de alarmæ în privinfla aplicafliilor viitoare ale tehnicilor de geoinginerie.

Cred cæ e important sæ abordæm aceste chestiuni nu doar prin tehnologie øi øtiinflæ, ci øi prin practici transdisciplinare, printr-o reflecflie asupra cadrelor øi contextelor sociopolitice øi geopolitice. Abordarea mea presupune cercetare, interviuri cu oameni de øtiinflæ øi diverse pærfli interesate din acest context, pentru a elabora intervenflii øi instalaflii, care se bazeazæ adesea pe participarea directæ a factorilor interesafli øi pe colaborarea dintre ei, construind o arhivæ criticæ øi vie, un laborator deschis capabil sæ punæ în discurs date øi ficfliuni în cadrul a ceva ce s-ar putea numi o pseudo-„situaflie de laborator“. Desenarea unor viziuni øi speculaflii despre o realitate imaginatæ øi un viitor care se contureazæ deja subliniazæ nevoia de regenerare a mediului øi de dreptate climaticæ pe glob. π Recent, Bill Gates pærea sæ-øi fi mutat interesele filantropice noncapitaliste de pe chestiuni legate de SIDA la unele legate de geoinginerie. Unul dintre administratorii Google a vorbit, de asemenea, despre construirea unei flote de megavapoare ecologice prin care s-ar putea ridica la un nou nivel prezenfla globalæ a Google. The Guardian a gæzduit, øi el, o dezbatere publicæ despre geoinginerie. Simt nevoia de a micøora distanfla dintre înælflimile unor asemenea proiecte fanteziste ale marilor capitaliøti øi ceva mai concret. Întrucît colaborezi strîns cu oameni de øtiinflæ, ai putea sæ ne spui mai multe despre felul în care îi abordezi? Poate dacæ ne-ai da cîteva exemple de interacfliune cu oameni de øtiinflæ øi mediul în care lucreazæ ei, de pildæ referitor la proiectul copacilor sintetici?

cooling the planet by removing carbon dioxide from the atmosphere through ironing the oceans, or by using synthetic trees (i.e., capturing the carbon from the surrounding air by using resin branches); reducing the solar radiation on the globe (Solar Radiation Management) by painting the streets and roofs white, or by seeding clouds with vaporized seawater coming from spray vessels that drive around the oceans, or by whiting the clouds (the Albedo effect) in order to enhance reflectivity, i.e. to reflect more sunlight back into space in order to cool the planet off. The same effect of cooling the planet can be observed after a volcano eruption as ash particles floating in the air prevent sunbeams getting through and onto the earth surface.

Another more low-tech example referring to the Albedo effect was the real world experiment of sociologist Eduardo Gold, of painting the peaks of the Andes with an environment friendly lime and eggwhite paint white, by local people employed for the job, in order to protect the glacier ice from disappearing and thus improving the availability of water over the entire year for the close-by mountainous villages. Certain plants could also be developed for local cooling Albedo effects. For instance, Aloe Vera with its particularly reflecting leaf surface and structures. Some scientists argue that large scale crop plants or genetically modified bioengineered designer plants and crops could generate 1% temperature reduction.

Platforms such as the IPCC, the Intergovernmental Panel for Climate Change, try to provide the world with an up-to-date scientific view on the current state of knowledge on global warming and its potential environmental and socio-economic impacts. Based on these scientific facts, governments are required to implement specific objectives, policies and regulations. If this topic is climbing up on the international political agenda, this can be seen as a sign of urgency due to local effects and concerns (including about climate refugees), or as a strategic and economic decision for a green zeroemission economy. Political ambition can strengthen and support the efforts of numerous local and global civil society groups, social movements, activists and representatives, from initiatives to win the battle for renewable energies and the green economy, to other issues of climate justice on the globe. In the IPCC’s latest climate change Assessment Report in 2013, the final paragraph of the Summary for Policymakers includes a bullet point referring to proposals for deliberately altering climate systems. In the view of many critics of geoengineering, like the ETC group, this could be an alarming sign for actual future applications of geoengineering technologies.

I think that it is important to approach these issues not only through technology or science, but rather through transdisciplinary practices, by reflecting on the socio-political and geo-political framework and contexts. My approach includes research, interviews with scientists and diverse stakeholders in the context, in order to develop interventions and installations, which are often participatory and collaborative, building up a critical and vivid archive, an open laboratory able to narrate facts and fictions within something one could call a pseudo-laboratory situation. Drawing visions and speculations of an imagined reality and a future that is already taking shape underlines the need for sustainability and climate justice on the globe. π In recent times, Bill Gates seemed to switch his philantropic noncapitalist interests from the issue of AIDS to geoengineering. One of the Google executives has also talked about building a fleet of green megaships from which to raise the global presence of Google to a new level. The Guardian also hosted a public debate on geoengineering. I feel the need to narrow the distance from the height of such dreamy projects of big capitalists with some concreteness. Since you work intimately with scientists, could you tell us more about your approach with scientists, maybe give us an example of your interaction with scientists and their working environment, for instance in relation to the project of the synthetic tree? ∫ In 2010 I found out that the Royal Society of London organized a scientific conference with the occasion of its 300th birthday, dedicated to the topic of “Geoengineering – taking control of our planet’s

61

scena

∫ În 2010 am aflat cæ Societatea Regalæ din Londra a organizat un colocviu øtiinflific cu ocazia aniversærii a 300 de ani de existenflæ. Colocviul a avut ca temæ „Geoingineria – preluarea controlului asupra climei pe planetæ“. Am participat la acest colocviu pentru a obfline în mod nemijlocit informaflia cea mai avansatæ despre aceastæ temæ øi pentru a întîlni oamenii de øtiinflæ care lucreazæ în acest domeniu. Am verificat dinainte lista vorbitorilor øi i-am contactat pe unii dintre ei, cerîndu-le un interviu. Cinci dintre ei mi-au ræspuns cæ i-ar interesa sæ mæ întîlneascæ pentru un interviu øi pentru a participa la proiectul meu de cercetare bazat pe artæ.

Am vrut sæ aflu mai multe despre ce îi motiveazæ pe aceøti oameni, care sînt viziunile lor despre lume, ce concepte øi idei urmeazæ ei, pe ce concepte (istorice sau filosofice) se bazeazæ, în ce contexte sociopolitice îøi desfæøoaræ cercetærile øi îøi elaboreazæ proiectele øi intervenfliile, care e poziflia lor faflæ de caracterul subiectiv al muncii lor øtiinflifice, mai ales cînd vine vorba de termeni precum adevær øtiinflific.

Ca o parte esenflialæ a proiectului meu, am desfæøurat interviuri video cu aceøti experfli în legæturæ cu chestiunile de mai sus, în mediul concret de muncæ al interlocutorului. Am fost foarte surprins cæ oamenii de øtiinflæ øi-au fæcut timp sæ vorbeascæ despre viziunea lor cu privire la relaflia dintre artæ øi øtiinflæ, relaflia dintre date øtiinflifice øi ficfliune în munca lor, problemele economice legate de cercetæri care adesea nu duc la niciun rezultat, competiflia pentru – sæ zicem – „cea mai bunæ idee“ de a combate încælzirea globalæ între oamenii de øtiinflæ ce lucreazæ în acelaøi domeniu, presiunile ce apar atunci cînd caufli parteneri financiari printre corporafliile publice, oameni înstærifli, e.g., afaceriøti precum Bill Gates, care încearcæ sæ facæ lobby pentru proiectele lor, sæ adune bani pentru construirea de prototipuri etc.

Ceea ce m-a interesat a fost nu atît o discuflie despre tehnologiile utilizate de oamenii de øtiinflæ, ci mai degrabæ o familiarizare a mea cu noile domenii, o înflelegere a abordærilor øi ideilor lor, o discuflie despre dorinfla lor de a testa în lumea realæ un prototip, ceea ce îi face asemænætori oarecum cu proiectele de artæ publicæ...

Cu omul de øtiinflæ Klaus Lackner, profesor øi director al Centrului Lenfest pentru Energie Regenerabilæ din cadrul Institutului Pæmîntului de la Universitatea Columbia

Hacking the Future and Planet, installation detail, Maldives Pavilion, 55. Venice Biennale, 2013, photo by Gianpaolo Arena, credit: the artist, credit: the artist

Hacking the Future and Planet, installation details, Maldives Pavilion, 55th Venice Biennale, 2013, credit: the artist

climate“. I attended this conference in order to get a high-end info on this topic at first hand and to meet scientists that work in this field.

I checked the list of speakers in advance and contacted a few of them asking for an interview. Five responded that they were interested to meet me for an interview and to become part of my art-based research project.

I wanted to find out more about: What drives these people? What are their worldviews? Which concepts and ideas are they following?

On which (historical or philosophical) concepts do they build on?

In which socio-political contexts are they researching and developing their projects and interventions? What is their position regarding the subjectivity of their scientific work, especially when it comes to terms like scientific truth?

As an essential part of my project I conducted video-interviews with these experts on the above mentioned questions, in the very specific working context of the person interviewed. I was really surprised that the scientists took from their time in order to talk about their view on the relation of art and science, the relation of fact and fiction in their work, the economical problems linked with doing research with very often no results, the competition amongst scientists working in the same field for – let´s call it – “the best idea“ to combat global warming, the pressure when looking for financial partners from public corporations, from affluent people e.g. entrepreneurs such as Bill Gates, who are trying to lobby for their projects, to collect money for building prototypes etc.

62

My interest was not to push the scientists’ technologies but to get to know the new fields, to understand their approaches and ideas, to talk about their desire to test a prototype in the real world, which somehow resembles public art projects...

With scientist Klaus Lackner, professor and director of the Lenfest Center for sustainable Energy at the Earth Institute at Columbia University in New York, I established a longer collaboration. Klaus Lackner is developing a synthetic tree, or more precisely a technology that captures carbon emissions. He was one of the scientists involved in the Biosphere 2 project in Arizona, and later he moved to Columbia. Just recently he returned to Arizona to run a new institute for Negative Carbon Emissions.

I visited Klaus Lackner a few times at his laboratory. I followed his working process, in order to get the work atmosphere, trying to understand his vocabulary and way of thinking. Later, in 2011, I invited him to collaborate in a few public events. We gave a common presentation and staged talk at Johnson Design Center, Parsons, The New School, NY. Then he was involved in my exhibition at Space for Art and Industry in Brooklyn, where I showed a video-piece of one of his experiments with the synthetic tree and displayed an original resin branch of the synthetic tree. At the exhibition, the synthetic tree worked as a symbol that can possibly focus people’s imaginations on a potential collision between nature and technology. In the frame of this exhibition, the former major of New York, Michael Bloomberg, visited the show and made known his interest in the technology of the synthetic tree. Politicians worldwide, like Bloomberg, try to bring these technologies into their ideas and plans of “sustainable and smart cities“, however with little discussion about their ambivalent character and often dangerous side-effects. Klaus Lackner also participated in an art-science symposium we organized in the Austrian countryside in 2012. Slowly we developed a good relationship and it became easier to talk about criticism of technolo-

63

scena

din New York, am avut o colaborare mai lungæ. Klaus Lackner lucreazæ la inventarea unui copac sintetic, mai precis a unei tehnologii care sæ capteze emisiile de carbon. El a fost unul dintre oamenii de øtiinflæ implicafli în proiectul Biosphere 2 din Arizona øi, mai tîrziu, s-a mutat la Columbia. Nu demult s-a întors în Arizona pentru a conduce un nou institut dedicat emisiilor negative de carbon.

L-am vizitat pe Klaus Lackner de cîteva ori în laboratorul sæu. I-am urmærit procesul de muncæ pentru a prinde atmosfera acestuia, încercînd sæ-i înfleleg vocabularul øi felul de a gîndi. Mai tîrziu, în 2011, l-am invitat sæ colaboræm cu ocazia cîtorva manifestaflii publice. Am avut o prezentare în doi øi o discuflie publicæ la Johnson Design Center, Parsons, The New School, NY. Apoi a fost implicat în expoziflia mea de la Spafliul pentru Artæ øi Industrie din Brooklyn, unde am prezentat o lucrare video despre unul dintre experimentele sale cu copacii sintetici øi am expus o ramuræ originalæ din ræøinæ sinteticæ a unuia dintre aceøti copaci. În cadrul expozifliei, copacul sintetic a funcflionat ca un simbol care poate concentra imaginaflia oamenilor pe posibila întîlnire dintre naturæ øi tehnologie. Cu ocazia expozifliei, fostul primar al New Yorkului, Michael Bloomberg, øi-a anunflat interesul faflæ de tehnologia copacului sintetic. Ca øi Bloomberg, politicieni din întreaga lume încearcæ sæ introducæ aceste tehnologii în ideile øi planurile lor despre „oraøe regenerabile øi inteligente“, dar existæ totuøi pufline discuflii despre caracterul ambivalent al acestor tehnologii øi despre efectele lor secundare, adesea periculoase. Klaus Lackner a participat, de asemenea, la un simpozion despre artæ øi øtiinflæ pe care l-am organizat într-un sat austriac în 2012.

Cu timpul, s-a creat un raport bun între noi øi a devenit mai uøor sæ vorbim despre critica tehnologiilor, efectele lor secundare negative, chestiuni legate de guvernare, probleme etice în manipularea naturii øi implicaflii geopolitice.

Interesul meu aici a fost acela de a înscena o situaflie, de a aræta elementele, recuzita øi documentele diverselor proiecte øi intervenflii realizate în acel context, de a crea un laborator artistic în care diverøi oameni (în cazul de mai sus, un politician, un om de øtiinflæ øi un artist) puteau gæsi un mediu în care sæ se întîlneascæ într-un fel organizat sau chiar întîmplætor. Cere efort sæ ajungi la acel mediu proiectat anume pentru întîlniri întîmplætoare sau discuflii coregrafiate, sindrofii informale øi schimburi de idei din lumea imaginaræ øi cea realæ, pentru a discuta, a interacfliona, a vedea

gy, negative side-effects, problems of governance, ethical issues in the context of manipulating nature, or geopolitical implications.

My interest was here to stage a situation, to display elements, props and documentations of corresponding projects and interventions, realized in that context as an artistic laboratory where different people (in the above case a politician, a scientist, and an artist) could find an environment for meeting in an organized way or just by chance. It is an effort to get to that specifically designed environment for accidental meetings or choreographed talks, informal hang outs and exchanges of ideas of the imaginary and the real world, in order to talk, to interact, to see, in an unusual situation... No results are necessary, just the moments of being there... Through all my works I intend to stage a specific situation, to visualize a narrative evolving around these somehow weird technologies and their representation in visual culture. π The more I learn with awe about some of these mega-projects to save the world, with their strange mixture of science fiction, with politicians and scientists coming together, the more it seems to me they have become the latest (or last?) field where one dreams of a Gesamtkunstwerk. And through it, it seems, a real transition of dreams and realities is under way, from securing sunshine to preventing snowfall. How do you see geoengineering as something connecting science, art and society today, and how did it influence or change your approach to artistic practice?

într-o situaflie neobiønuitæ... Nu e nevoie de niciun rezultat, doar de clipele petrecute acolo... Prin toate lucrærile mele vreau sæ înscenez o situaflie specificæ, sæ vizualizez un discurs care se dezvoltæ în jurul acestor tehnologii oarecum ciudate øi reprezentarea lor în cultura vizualæ. π Cu cît aflu mai multe, uimit, despre unele dintre aceste megaproiecte menite sæ salveze lumea, cu amestecul lor straniu de øtiinflifico-fantastic, cu reuniunile dintre politicieni øi oameni de øtiinflæ, cu atît mai mult mi se pare cæ ele au devenit cel mai recent (ultimul?) domeniu în care se viseazæ la o Gesamtkunstwerk. Øi prin ea, se pare, e pe cale sæ aibæ loc o tranziflie realæ a visurilor în realitæfli, de la asigurarea unei zile însorite pînæ la devierea precipitafliilor. Cum vezi geoingineria drept ceva ce pune în legæturæ, în zilele noastre, øtiinfla, arta øi societatea? Øi cum fli se pare cæ a influenflat sau a schimbat ea abordarea ta a practicii artistice? ∫ Ca într-o Gesamtkunstwerk, oamenii de øtiinflæ cu putere de politicieni sînt aparent responsabili de øi le revine supravegherea øi proiectarea globului la scaræ largæ, faptul de a se juca cu starea materiei acestuia øi cu metabolismul sæu. Fantasme de omnipotenflæ... La începutul cercetærii mele, m-a interesat sæ înfleleg ideile øi diversele abordæri ale geoingineriei, dar cu cît am înfleles mai multe, cu atît mai temætor m-am simflit în raport cu diversele aplicaflii øi violæri pe care le aduc aceste tehnologii. Mai ales cînd citim recentul raport IPCC, care afirmæ øi cæ ar trebui sæ optæm pentru planul B (implicînd geoingineria), dacæ nu putem opri încælzirea globalæ. Asta favorizeazæ politica puterii, folosind argumente elaborate de oamenii de øtiinflæ, øi anume aceea de a opta pentru soluflia tehnologicæ, în loc sæ încercæm calea mai dificilæ, mai puflin popularæ poate, constînd în sprijinirea øi comunicarea schimbærilor comportamentale de care ar fi nevoie din partea oamenilor øi a industriilor.

Ceea ce am aflat din cercetarea unei asemenea teme globale øi transdisciplinare precum geoingineria este cæ e tot mai important sæ aduc în cercetarea mea toatæ gama diverselor abordæri culturale øi geopolitice despre relaflia dintre naturæ, societate øi politicæ. La începutul cercetærii mele, intenflia mea fusese øi aceea de a furniza informaflii despre geoinginerie, ca parte a practicii mele, întrucît mi s-a pærut cæ publicul nu era suficient de informat în legæturæ cu acest subiect. M-a interesat

Hacking Kulmland, intervention, Main Square Pischelsdorf, 2011, photo: CC Trink ↑, Art Media ↓,credit: the artist Cooling Station, print on dibond, Regionale 12, Krakauebene, 2012, photo & credit: the artist

∫ Like in a Gesamtkunstwerk, scientists with the power of politicians are seemingly responsible and in charge to oversee and design the globe on large scale, to play around with its state of matter and metabolism. Phantasies of omnipotence... At the beginning of my research I was interested in understanding the ideas and different approaches of geoengineering, but the more I got to know, the more I felt fearful of the potential applications and violations of these technologies. Especially when you read the recent IPCC report, which also says that we might have to go for the plan B (involving geoengineering), as we cannot stop global warming. This supports power politics using arguments from scientists in order to go for the technological solution, instead of trying the harder, possibly less popular way of supporting and communicating the changes of behaviour required of people and industries.

What I learnt from researching such a global and transdisciplinary theme like geoengineering is that it is more and more important to involve in my own research the variety of different cultural and geopolitically driven approaches about the relation of nature-societypolitics. At the beginning of my research my intention was also to deliver information on geoengineering as part of my practice, since I found that the public was not informed enough about this topic.

I was also interested to observe the process: who are the first people who occupy an emergent discourse on a new theme, before it gets spread to a larger group of interested, and how it finally arrives to the wider public. Who will be the first producing and collecting information, formulating questions and directing a discourse? Will these people come from human sciences or economic sciences or... or...? What will then happen, as it depends on their approaches, worldviews, analyses and vocabularies...?

Over time, my artistic practice and methods embraced more and more a larger variety of formats, such as doing performative lectures, collecting knowledge, and building up an archive on certain aspects of the theme, but also re-reading certain texts and documents (such as the ones from the context of land art), making artscience collaborations, developing pseudo-laboratory situations, co-designing public actions trying to enhance local activities and resistance.

Trying to develop productive fictions... π Are dreams about the technoculture of geoengineering replacing the dreams of the space age? ∫ From my point of view, the ideas and dreams related to geoengineering will not replace the dreams of space and space technology.

Geoengineering still sounds like a science fiction that opens areas of the new, the magical and unexpected. However, nowadays geoengineering gets more and more integrated into the mainstream knowledge and therefore seems to become realistic. It is obviously fascinating for a few people to have the power to design the weather, the climate and the landscape of planet earth – be it to maintain or improve the current living conditions for humans on the planet, or for other purposes, such as the continuous extraction of resources, or exerting militaristic, power politics at the global level. We have arrived in the Anthropocene...

Space technologies boomed especially during the Cold War times.

For instance, in the US, the Reagan administration supported and launched the SDI (Strategic Defense Initiative) in 1983, also called the Star Wars programme, the national defence programme against a potential nuclear attack from the Soviet Union, which was combined with dreams to conquer the space and make other planets liveable (terraforming).

Some technologies and worldviews deriving from these times are still around and have been starting points for research and experiments in geoengineering: for instance Edward Teller (“the father of the hydrogen bomb“) proposed to transform a village in Alaska into an ice-free shipping harbour through the application of a nuclear bomb (Project Chariot, 1962). With Lowell Wood, he presented another plan to send up clouds of tiny particles into the sky, in order

65

scena

øi sæ observ procesul: cine sînt primii care ocupæ spafliul unui discurs pe cale sæ aparæ despre o nouæ temæ, înainte ca el sæ fie transmis unui grup mai mare de pærfli interesate, øi cum ajunge un asemenea discurs, în cele din urmæ, la publicul larg? Cine vor fi primii care sæ producæ øi sæ colecteze informaflii, sæ formuleze întrebæri øi sæ dirijeze discursul? Vor veni aceøti oameni din øtiinflele umane, din cele economice sau de altundeva? Ce se va întîmpla dupæ aceea, de vreme ce totul depinde de abordærile lor, de viziunile lor despre lume, de analizele øi vocabularele lor?

De-a lungul timpului, practica mea artisticæ øi metodele ei au îmbræfliøat o diversitate tot mai mare de formate, cum ar fi prelegerile-acfliuni, colectarea cunoaøterii øi construirea unei arhive despre anumite aspecte ale temei, dar øi recitirea anumitor texte øi documente (cum ar fi cele din contextul land art), stabilirea unor colaboræri între artæ øi øtiinflæ, crearea unor pseudosituaflii de laborator, implicarea în proiectarea unor acfliuni publice încercînd sæ îmbunætæfleascæ activitæflile locale øi rezistenfla localæ. Încercînd sæ elaborez ficfliuni productive...

Halftime in Cooling Jackets, lecture performance & installation, K48, Vienna, 2013, photo: Oliver Hangl, credit: the artist

π Înlocuiesc oare visurile despre tehnocultura geoingineriei cele despre era spaflialæ? ∫ Din punctul meu de vedere, ideile øi visurile legate de geoinginerie nu le vor înlocui pe cele despre spafliu øi tehnologia spaflialæ. Geoingineria sunæ încæ precum o povestire øtiinflifico-fantasticæ deschizînd domenii ale noului, ale magicului øi ale neaøteptatului. Cu toate astea, în zilele noastre geoingineria devine tot mai integratæ în cunoaøterea normalæ øi, astfel, pare sæ devinæ realistæ. E în mod evident fascinant ca niøte oameni sæ fie în stare sæ proiecteze vremea, climatul øi peisajul de pe planeta Pæmînt – fie pentru a conserva sau a îmbunætæfli condifliile de viaflæ ale oamenilor de pe planetæ, fie pentru alte scopuri, cum ar fi extracflia continuæ de resurse sau pentru a exercita o politicæ a puterii, militaristæ, la nivel global. Am ajuns în antropocen...

Tehnologiile spafliale au cunoscut o dezvoltare explozivæ mai ales în perioada Ræzboiului Rece. De pildæ, în Statele Unite, administraflia Reagan a sprijinit øi a lansat în 1983 SDI (Strategic Defense Initiative – Inifliativa de Apærare Strategicæ), numitæ øi programul Ræzboiul Stelelor, programul de apærare naflionalæ împotriva unui potenflial atac nuclear din partea Uniunii Sovietice, care fusese combinat cu visuri de cucerire a spafliului øi de a face alte planete locuibile (terraforming).

66

to reflect sunrays back into space. Another concept proposed at that time was sending space mirrors into the sky as an anti-global warming measure, drawing from a concept first considered as an option to cool the climate on the planet Venus. Geoengineering and measures that design and re-design the world’s landscape through human action and applied technology both derive from the 60s. But only in 2000 the discussion on the new geological epoch, the Anthropocene, came up with fundamental questions regarding the relationship between nature and humanity, which are also central areas of interest of my current works. π You brought geoengineering to public attention with an installation consisting of one video piece, a few collaged panels, an object, and two publications in your contribution to the Maldives Pavilion at the 55th Venice Biennale. Can you explain the context of your contribution? Also, maybe you could tell a few things about the way in which the Maldives Pavilion project did come about, how was it organized? ∫ The international artist-curator collective Chamber of Public Secret was invited to conceive the first Maldives Pavilion for the 55th Venice Biennale in 2013. They decided to work on the themeoriented concept “Portable Nation – Disappearance as work in progress“, instead of following a classical representation of a nation.

Amongst other things, they reacted to the historical premiere of the world´s first underwater cabinet meeting, which was held by the Maldives government. The then-president of the Maldives, Mohammed Nasheed, wanted to send this eye-catching message out to the world community, in order to inform about the dangers of sea level raise for the Maldives islands: current forecasts are talking about the disappearance of the Maldives entirely into the ocean, with its population probably becoming the first climate refugees, if the raise of the sea levels cannot be stopped by actions reducing carbon emissions in time.

The location for the show was the Gervasuti Foundation, located between the two main venues of the Biennale, Giardini and Arsenale.

The curators and associated curators invited around fifteen artists, filmmakers, activists, etc. with different backgrounds and nationalities. From the beginning, the pavilion was conceived as a bottom-up project involving elements of self-organization of the involved artists and curators. You could also see the project as a platform for research and communication on this specific topic of “a local problem and urgency at the Maldives that can only be solved on a global level“, but you could describe the Pavilion also as an aesthetic dispositive for a complex, powerful political discussion.

In my contribution I also started from the topic of the rising sea level, on which most researchers agree. But what does this mean for the numerous vulnerable islands and coastal areas of the world?

The disappearance of the Maldives? New York or Venice under water?

In this work I combined art and science, facts and fictions to analyse the interplay between local microclimate, regional weather, and the rising sea levels owed to climate change, by way of an installation of a desk with typical equipment including scientific and political journals, as well as the model and video of a synthetic tree symbolizing the view of a geoengineering scientist caught in a dilemma between ideas of omnipotence and the intention of saving the world.

Collaged panels as part of the installation consider the global perspective with its sci-fi like large-scale interventions, as well as local level technologies such as planned or newly built climate resilient infrastructure that could possibly prevent the Maldives, Venice or New York from their somewhat similar destinies. The approaches and potential side-effects and dangers of using these technologies are embedded into the specific cultural contexts of these places, building thus critical reference system of local concerns and implications.

In the frame of the exhibition, the Contingent Movements Archive symposium was organized by some of the artists of the pavilion.

Together with the associated curator Maren Richter, we contributed to the symposium by conceiving and moderating a boat trip to the Venice Lagoon inviting international experts from the artistic field,

Unele tehnologii øi viziuni despre lume provenind din aceastæ perioadæ sînt încæ actuale øi au reprezentat puncte de plecare pentru cercetæri øi experimente în cadrul geoingineriei: de pildæ, Edward Teller („pærintele bombei cu hidrogen“) a propus transformarea unui sat din Alaska într-un port færæ gheaflæ prin detonarea unei bombe nucleare (Proiectul Chariot, 1962). Împreunæ cu Lowell Wood, el a prezentat un plan de a trimite în atmosferæ nori de microparticule pentru a reflecta razele solare înapoi în spafliu.

O altæ idee propusæ la acea vreme a fost lansarea unor oglinzi spafliale în cer ca o mæsuræ împotriva încælzirii globale, dezvoltînd astfel o altæ idee, care avea ca scop ræcirea climei pe planeta Venus. Geoingineria øi mæsurile care proiecteazæ øi reproiecteazæ peisajul lumii prin acfliunea umanæ øi tehnologia aplicatæ dateazæ, ambele, din anii 1960. Dar abia în anul 2000 discuflia despre o nouæ epocæ geologicæ, antropocenul, a venit cu întrebæri fundamentale privitoare la raportul dintre naturæ øi omenire, care sînt øi zone centrale de interes în lucrærile mele actuale. π Ai adus geoingineria în atenflia publicæ printr-o instalaflie ce constæ într-o piesæ video, cîteva panouri asamblate, un obiect øi douæ publicaflii, cu ocazia contribufliei tale la pavilionul Maldivelor la cea de a 55-a ediflie a Bienalei de la Veneflia. Ne-ai putea explica un pic contextul intervenfliei tale? Ne-ai putea spune cîte ceva despre felul în care a apærut proiectul din pavilionul Maldivelor, despre cum a fost el organizat? ∫ În 2013, colectivul internaflional de curatori øi artiøti Chamber of Public Secrets fusese invitat sæ conceapæ primul pavilion al Maldivelor pentru cea de a 55-a ediflie a Bienalei de la Veneflia. Ei au decis sæ lucreze pe conceptul tematic al „Nafliunii portabile – dispariflia ca work in progress“, mai degrabæ decît sæ urmeze o reprezentare clasicæ a nafliunii. Printre alte lucruri, ei au reacflionat la premiera istoricæ a primului consiliu de miniøtri subacvatic, organizat de guvernul Maldivelor. Preøedintele de atunci al Maldivelor, Mohammed Nasheed, a dorit sæ transmitæ acest mesaj de impact comunitæflii mondiale pentru a informa despre pericolele pe care le prezintæ creøterea nivelului mærii pentru insulele Maldive: prognozele actuale vorbesc despre dispariflia completæ a Maldivelor sub apele oceanului, cu populaflia lor devenind probabil primul lot de refugiafli climatici, în caz cæ nu se stopeazæ creøterea nivelului mærii prin acfliuni care sæ reducæ la timp emisiile de carbon.

Expoziflia a fost gæzduitæ de Fundaflia Gervasuti, situatæ între douæ scene principale ale bienalei, Giardini øi Arsenale. Curatorii principali øi cei asociafli invitaseræ în jur de cincisprezece artiøti, producætori de film, activiøti etc. de formaflii øi naflionalitæfli diverse. Încæ de la început, pavilionul a fost conceput ca un proiect de sus în jos, implicînd elemente de autoorganizare a artiøtilor øi a curatorilor participanfli. Proiectul putea fi væzut øi ca o platformæ pentru cercetare øi comunicare pe tema particularæ „a unei probleme øi urgenfle locale pentru insulele Maldive, care poate fi rezolvatæ doar la nivel global“, dar pavilionul putea fi descris øi ca un dispozitiv estetic pentru o discuflie politicæ serioasæ øi complexæ. În contribuflia mea am pornit tot de la problema reprezentatæ de creøterea nivelului mærii, în legæturæ cu care majoritatea cercetætorilor cad de acord. Dar ce înseamnæ asta pentru numeroasele insule øi regiuni de coastæ vulnerabile din întreaga lume, dispariflia Maldivelor, a New Yorkului sau a Venefliei sub apele mærii? În aceastæ lucrare am combinat arta øi øtiinfla, faptele øi ficfliunile pentru a analiza interacfliunea dintre microclimatul local, clima regionalæ øi creøterea nivelului mærii din cauza schimbærilor climatice, prin instalarea unui birou cu un echipament specific, incluzînd reviste øtiinflifice øi politice, precum øi macheta copacului sintetic, împreunæ cu un film video despre acesta, pentru a simboliza viziunea unui geoinginer prins în dilema ideilor de omnipotenflæ øi intenflia de a salva lumea.

Ca parte a instalafliei, panourile asamblate discutæ despre perspectiva globalæ cu intervenfliile sale la scaræ largæ, cu un aer de øtiinflifico-fantastic, împreunæ cu tehnologiile care acflioneazæ la nivel local, cum ar fi infrastructura planificatæ ori construitæ recent,

scientists from Venice, local fishermen and visitors for lectures and discussions, while passing relevant points of interest in Venice and the lagoon where historical and actual effects of rising sea level and erosion are visible. We also passed the construction site of the MOSE project (Modulo Sperimentale Elettromeccanico), a very much discussed and criticized large-scale flood-defense and gate-system that should protect the city from potential flooding.

Later, the curators of Kunstverein rotor in Graz invited me to show my contribution Hacking the Future and Planet from the Maldives Pavilion in Venice at their gallery in the frame of the exhibition Massnahmen zur Rettung der Welt. The installation of the work in Graz was set up slightly different compared to that in Venice. π In 2011 you involved volunteers from the Austrian remote town Pischelsdorf, especially people from the neighborhood, to paint the main square of the city white, using the Albedo effect. Is the square still white? And did Malevich get his color wrong? Also in Maribor, you sprayed a white square in one of the city’s most symbolically charged places, Glavni Trg. Furthermore, in Cooling Station, the roofs of the farmsteads of a few families in Krakauebene were

Cold War_m, installation view, JAUS, Los Angeles, 2012, photo & credit: the artist

temporarily wrapped in white foil during the summer. Can you tell us more about the Albedo effect and your experiments and results with it, in the real and symbolic worlds? ∫ The Albedo effect is the ability of surfaces to reflect (solar) radiation back into the atmosphere causing cooling effects on the surrounding microclimate. For a few years already, the Albedo effect has been used as the scientific background when it comes to designing, re-designing and co-designing the architecture and spatial situations of urban areas, because the increasing temperatures owing to global warming are especially affecting densely built-up urban areas.

There are discussions about the best colours and materials of surfaces (of roofs, concrete walls, squares, even parked cars...) involved in constructing new buildings, re-considering the main wind directions for cooling effects, as well as other passive cooling effects obtained from specific architectural elements.

On the other side, there are studies that say that if we would paint all roofs, squares and other large surfaces on the globe white we cannot be sure if this would not trigger, in the worst case, even a new ice age. With no clear “right and best decision“, the Albedo effect represents the ambivalence I approach in my artistic practice.

I experimented with the Albedo effect in several projects and interventions in public space: I involved the public for painting and col-

67

scena

care sæ reziste sau sæ se adapteze la condifliile climatice øi sæ poatæ preveni astfel destinul oarecum asemænætor al Maldivelor, al Venefliei sau al New Yorkului. Abordærile, efectele secundare øi pericolele posibile reprezentate de utilizarea acestor tehnologii sînt încorporate în contextele culturale specifice ale acestor locuri, construind astfel un sistem de referinflæ critic al îngrijorærilor øi al implicafliilor. În cadrul expozifliei, simpozionul intitulat Contingent Movements Archive [Arhiva Miøcærilor Întîmplætoare] fusese organizat de cîfliva dintre artiøtii participanfli. Împreunæ cu curatorul asociat Maren Richter, am contribuit la simpozion concepînd øi organizînd o croazieræ la laguna veneflianæ, invitînd specialiøti internaflionali din domeniul artistic, oameni de øtiinflæ veneflieni, pescari locali øi vizitatori ai colocviilor øi discufliilor, în timp ce atingeam punctele de interes remarcabile din Veneflia øi din lagunæ, unde efectele istorice øi cele actuale produse de creøterea nivelului mærii øi de eroziune sînt vizibile. Am atins øi øantierul proiectului MOSE (Modulo Sperimentale Elettromeccanico), un imens sistem de apærare împotriva inundafliilor øi de ecluze, foarte dezbætut øi criticat, care ar trebui sæ protejeze oraøul de o posibilæ inundaflie.

Mai tîrziu, curatorii de la Kunstverein rotor din Graz m-au invitat sæ-mi prezint contribuflia Hacking the Future and Planet din cadrul pavilionului Maldivelor la Veneflia în cadrul galeriei lor, cu ocazia unei expoziflii intitulate Massnahmen zur Rettung der Welt. Instalarea lucrærii la Graz a fost uøor diferitæ de ceea ce s-a putut vedea la Veneflia. π În 2011 ai implicat voluntari din îndepærtatul oraø austriac Pischelsdorf, mai ales oameni din cartierul în care a avut loc acfliunea, pentru a vopsi în alb piafla centralæ a oraøului, bazîndu-te pe efectul Albedo. Mai e albæ aceastæ piaflæ? Sæ-øi fi greøit Malevici culoarea? De asemenea, în Maribor, ai pictat cu spray un pætrat alb într-unul dintre locurile cele mai încærcate simbolic ale oraøului, Glavni Trg. În continuare, în Cooling Station, acoperiøurile cîtorva ferme familiale din Krakauebene fuseseræ împachetate temporar în folie albæ pe perioada verii. Pofli sæ ne spui mai multe despre efectul Albedo øi experimentele tale legate de el, precum øi despre rezultatele pe care le-ai obflinut în lumea realæ øi în cea simbolicæ? ∫ Efectul Albedo e capacitatea unor suprafefle de a reflecta radiaflia (solaræ) înapoi în atmosferæ, producînd efecte de ræcire asupra microclimatului local. Deja de cîfliva ani, efectul Albedo fusese folosit ca fundal øtiinflific pentru proiectarea, reproiectarea øi coproiectarea arhitecturii øi a situafliilor spafliale din zone urbane, deoarece creøterea temperaturilor din cauza încælzirii globale afecteazæ mai ales zone urbane construite dens. Existæ discuflii despre cele mai bune culori øi materiale de utilizat pe diversele suprafefle (acoperiøuri, ziduri de beton, piefle øi chiar maøini parcate...) cînd se construiesc clædiri noi, reconsiderînd principalele direcflii ale vîntului pentru efectele de ræcire, precum øi alte efecte de ræcire pasive obflinute prin intermediul unor elemente arhitecturale specifice.

Pe de altæ parte, existæ studii care spun cæ dacæ am vopsi în alb toate acoperiøurile, pieflele øi alte suprafefle întinse de pe glob, n-am putea fi siguri cæ asta n-ar atrage dupæ sine, în cel mai ræu caz, chiar o nouæ eræ glaciaræ. Færæ „decizii corecte øi perfecte“, efectul Albedo reprezintæ ambivalenfla pe care o abordez în practica mea artisticæ.

Am fæcut experimente cu efectul Albedo în multe proiecte øi intervenflii în spafliul public. Am implicat publicul în procesul vopsirii øi am colaborat cu climatologi øi meteorologi pentru a mæsura schimbærile locale de temperaturæ în pieflele vopsite recent în alb. Împreunæ am creat ceea ce se poate numi o situaflie pseudoøtiinflificæ pentru public. Oamenii de øtiinflæ mi-au spus cæ a fost nemaipomenit sæ colaboreze cu un artist øi cæ le-a permis sæ facæ experimente la scaræ relativ mare în „lumea realæ“, pe lîngæ practica lor obiønuitæ din cadrul laboratoarelor.

Pentru a vopsi piafla centralæ din Pischelsdorf, am conceput o coregrafie pentru acfliunea vopsirii øi am coordonat veømintele, vopseaua øi instrumentele de vopsit. Pe de o parte, oamenii au avut ocazia de a-øi coproiecta cartierul, de a transforma tem-

68

this temporary intervention in the landscape which is visible from far away, based scientifically on the Albedo effect, yet realized in an absurd version with practically no local cooling effect, since these farmer houses are situated at more than 1,500 meters above sea level in a quite cold alpine region.

A third Albedo-related intervention was made in front of the old municipality of Maribor at the square Glavni Trg: this action was reflecting on the abstract cooling effects deriving from the colour white, but interpreted in a symbolic way associated with the innocence and the “blank“ areas in the city´s history, pointing on the history of a disputed square in Maribor where the whitewashing of historical facts and events, ambiguous definitions, shifted meanings and conflicts etc. are on the agenda for many years, inscribed in the history and future of Slovenia. This white square has meanwhile slowly disappeared through impacts from rain, sunshine, wear and tears...

One main focus of all these Albedo related projects is for me the question of the role that artistic work can play in the complex web of politics, science and society. How could one develop sustainable living models and worldviews in an artistic context through mutual influence, exchange, and collaboration? Humankind’s ancient dream to influence nature is explored and criticized on the borderzones between fact and fiction, between experiments and concepts designed for the real world.

Overloaded, print & installation detail, The Shed, New York, 2014, credit: the artist

Perfection Monster, print on dibond & sticker, Biennial of Graphic Art, Ljubljana, 2009, credit: the artist Perfection Monster, video still, Biennial of Graphic Art, Ljubljana, 2009, credit: the artist

laborated with climate scientists and meteorologists to measure local changes of temperature on newly white-painted squares.

Together we created what can be called a pseudo-scientific situation for the public. Scientists told me that it was great to collaborate with an artist, and that it allowed them to do relatively large scale experiments in the “real world“, beside their regular practice in laboratories.

For painting the main square of Pischelsdorf I developed a choreography for the painting action and organized the clothes, paint and painting tools. On the one hand, people got the chance to co-design their neighbourhood, to temporarily transform and occupy the cardominated square into a walkable zone closed for traffic. They talked about the local effects of climate change, getting involved in transforming the aesthetics of a “dying“ square (once a historical and lively place, nowadays abandoned and badly adapted for cars), bringing back memories of a vivid square from past times. After the painting action the square was like a huge white canvas... and yes some reference to Malevich was around... Another aspect of this action was its preparation: talking with the mayor and the members of the local municipality, convincing them and local opinion leaders to support this “useless artistic idea“. Somehow it worked.

My initial plan was that the ecologically harmless distemper white paint was to disappear through the impacts of weathering from rain and sun, but a week after the painting the mayor sent the fire-brigade out to clean the square with water hoses, because he was afraid of bad political PR due to such a “crazy“ action. He was afraid of losing the following elections because he supported the painting action...

I performed a second Albedo intervention in Krakauebene. I temporarily wrapped the roofs of two farmer houses in the mountainous countryside with white foil.Thus, I wanted to talk on eye-level with the farmers about the option to intervene with an art-project on the roofs of their private buildings. The action lead us to further interesting discussions in the context of climate change, about its local effects of rising temperatures which also lead to less snow fall, which affects winter tourism, about new forms of vegetation, new living areas of local animals, which changes the quality of agricultural products, and about the danger that the region gets slowly abandoned because of the consequent lack of jobs, income and perspectives to survive. It was also great to get the chance of implementing

porar piafla dominatæ de maøini într-o zonæ pedestræ, interzisæ traficului, pe care au ocupat-o astfel. Au discutat despre efectele locale ale schimbærii climatice, ajungînd sæ fie implicafli în a transforma estetica unei piefle „muribunde“ (cîndva un loc istoric øi viu, astæzi abandonat øi prost adaptat pentru automobile) øi retrezind amintiri ale unei piefle vii din vremuri apuse. Dupæ acfliunea vopsirii, piafla aræta ca o imensæ pînzæ albæ øi, într-adevær, o oarecare referinflæ la Malevici plutea în aer. Un alt aspect al acestei acfliuni a fost pregætirea ei: a vorbi cu primarul øi membrii consiliului local, convingîndu-i pe ei øi pe liderii locali de opinie sæ sprijine aceastæ „idee artisticæ inutilæ“. Într-o oarecare mæsuræ a funcflionat.

Planul meu iniflial fusese acela cæ vopseaua tempera albæ ecologic inofensivæ va dispærea sub impactul ploii øi al razelor solare, dar la o sæptæmînæ dupæ vopsire primarul a trimis brigæzi de pompieri sæ curefle piafla cu apæ, deoarece îi era teamæ de publicitatea politicæ negativæ ce ar rezulta dintr-o asemenea acfliune „nebuneascæ“. Îi era fricæ sæ nu piardæ urmætoarele alegeri din cauzæ cæ a sprijinit acfliunea vopsirii...

Am fæcut încæ o intervenflie bazatæ pe efectul Albedo la Krakauebene. Am împachetat temporar acoperiøurile a douæ case de fermieri din zona ruralæ muntoasæ într-o folie albæ. Astfel, am vrut sæ discut de la nivelul cel mai proxim cu fermierii despre opfliunea de a interveni cu un proiect artistic pe acoperiøurile caselor lor private.

Acfliunea ne-a dus la discuflii ulterioare interesante în contextul schimbærii climatice, despre efectele locale ale creøterii temperaturilor, ceea ce înseamnæ øi mai puflinæ zæpadæ, afectînd turismul din perioada iernii, despre noi forme de vegetaflie, noi habitate pentru animalele din zonæ, ceea ce afecteazæ calitatea produselor agricole, øi despre pericolul ca regiunea sæ fie treptat abandonatæ din cauza lipsei de locuri de muncæ, de venit øi de perspective de supraviefluire care ar urma. A fost, de asemenea, extraordinar sæ am ocazia de a pune în practicæ aceastæ intervenflie temporaræ în peisaj, bazatæ pe efectul Albedo, care e vizibilæ de la distanflæ, dar este realizatæ totuøi într-o versiune absurdæ, færæ a avea, practic, niciun efect de ræcire local, întrucît aceste ferme sînt situate la mai mult de 1.500 m deasupra nivelului mærii, într-o regiune alpinæ destul de friguroasæ.

A treia intervenflie legatæ de efectul Albedo fusese fæcutæ în fafla vechii primærii din Maribor, în piafla Glavni Trg: aceastæ acfliune reflecta asupra efectelor de ræcire ab-

69

scena

2050 Prishtina, print, Stacion Center for Contemporary Art, Prishtina, 2008, credit: the artist

stracte rezultate din culoarea albæ, dar interpretate într-un fel simbolic asociat cu inocenfla øi cu zonele „oarbe“ din istoria oraøului, arætînd spre istoria disputatei piefle din Maribor, unde muøamalizarea faptelor øi a evenimentelor istorice, a definifliilor ambigue, a sensurilor schimbate øi a conflictelor transpuse etc. e la ordinea zilei de mulfli ani, înscrisæ în istoria øi viitorul Sloveniei. Aceastæ piaflæ albæ a dispærut treptat sub efectele soarelui, ploii øi uzurii...

Unul dintre punctele de concentrare principale ale tuturor acestor proiecte legate de efectul Albedo este, pentru mine, chestiunea rolului pe care îl poate juca munca artisticæ în urzeala complexæ a politicii, a øtiinflei øi a societæflii. Cum am putea elabora modele ecologice de viaflæ øi de viziune despre lume într-un context artistic, prin influenfle reciproce, schimburi øi colaboræri? Visul strævechi al omenirii de a influenfla natura e explorat øi criticat în zonele de graniflæ dintre fapte øi ficfliune, dintre experimente øi concepte proiectate pentru lumea realæ.

Iaræøi, un alt aspect care mæ intereseazæ în timp ce reflectez asupra abordærilor øtiinflifice øi colaborez cu oamenii de øtiinflæ este sæ implic specialiøti locali pentru a elabora un vocabular comun, un limbaj comun în care sæ vorbim despre diversele versiuni ale aøa-numitului adevær, despre subiectivitate øi abordæri ambivalente în a vedea øi, în potenflæ, în a schimba lumea... π În 2009, ai creat o instalaflie, Perfection Monster, concentrîndu-te pe experienfla unui „nonloc“ standardizat cum este Maria-Restituta-Platz: o periferie a Vienei care urmæreøte totuøi perfecfliunea øi unde internalizarea localæ a normelor globale poate fi observatæ în detaliile sale cele mai intime. Se pare cæ faci aici munca de a educa sensibilitatea pentru a vedea felurile în care lumea noastræ e, pe nesimflite, colonizatæ. Ce ræspuns poate fi gæsit în „improvizafliile din viafla cotidianæ“? ∫ Din punctul meu de vedere, „improvizafliile din viafla cotidianæ“ au de-a face cu intenflia omeneascæ fundamentalæ, cu necesitatea øi dorinfla de a supravieflui sau de a construi o „viaflæ mai bunæ“, bazîndu-te în primul rînd pe opfliuni øi resurse locale, iar apoi, foarte des, pe nevoia de a improviza, de a reutiliza, de a reconstrui, de a recicla materiale øi bunuri care îfli stau la dispoziflie.

Nonlocuri precum nucleele reflelelor de transport, locuri din fafla bancomatelor etc. utilizeazæ în mod optim fiecare metru pætrat, cu træsæturile sale standardizate.

Diversitatea e redusæ cît mai mult posibil, træsæturi øi detalii spafliale similare colonizeazæ în mod subtil diverse locuri din întreaga lume cu acelaøi stil, aceleaøi træsæturi arhitecturale, aceleaøi idei capitaliste, aceeaøi politicæ øi esteticæ. Drept ræspuns, identitæ-

70

And again, another aspect that interests me while reflecting on the scientific approaches and collaborating with scientists is to involve local experts in order to develop a common vocabulary, a common language to talk about the different versions of the so-called truth, about subjectivity and ambivalent approaches to see and possibly transform the world... π In 2010 you created an installation, Perfection Monster, focusing on the experience of a standardized “non-place“ like the Maria-Restituta-Platz: a periphery of Vienna which strives nevertheless for perfection, and where the local internalization of global norms can be observed in its most intimate detail. It seems like you are doing here the work of educating the sensibility for seeing the ways in which our world is subtly colonized. What response can be found in the “improvisations of everyday life“? ∫ From my point of view, “improvisations of everyday life“ have to do with the basic human intention, necessity and wish to survive or trying to make a “better living“, firstly counting on local options and resources and secondly often involving the need to improvise, to reuse, to re-build, to up- and down-cycle materials and goods that are available.

Non-places like transportation hubs, the places in front of cash machines, etc., are optimally using every square meter with their standardized features. Diversity is reduced to a minimum, and similar spatial features and details are subtly colonizing different places worldwide with the same style, architectural features, capitalistic ideas, politics and aesthetics behind. As a response, the specific local identities of these places can only be derived from their temporary use by different communities, often with a migrant background, who are using participatory co-design processes to adapt the places for various purposes like markets and events, for private, often informal, work or business. π So then, in relation to your work, 2050 Prishtina, how does the future of Prishtina look from the perspective of utopian gas stations?

Cool Roof, performance, Brooklyn, 2011, photo: Marc Ganzglass, credit: the artist

Breezy Park, video still, S.M.U.R. (Self Made Urbanism), Rome, 2014/ngbk, Berlin 2013, credit: the artist

flile locale specifice ale acestor locuri pot deriva doar din utilizarea lor temporaræ de diferitele comunitæfli, adesea cu un fundal de imigranfli, care utilizeazæ procese de coproiectare prin participarea factorilor implicafli pentru a adapta locurile diverselor scopuri cum ar fi pieflele øi evenimentele, afacerile sau muncile private, adesea informale. π În ce priveøte, acum, lucrarea ta 2050 Prishtina, cum aratæ viitorul Priøtinei din perspectiva benzinæriilor utopice? ∫ În zilele noastre, dar øi în viitor, benzinæriile sînt øi vor fi peste tot în lume importante ca puncte de cristalizare ale unei culturi de petrecere a timpului øi de tranzit în zonele suburbane øi în spafliile intermediare. Ele sînt spaflii semipublice deschise pentru aproape toatæ lumea. În cadrul benzinæriilor, informalul întîlneøte procesele formale øi planificarea spaflialæ, aducînd împreunæ oameni cu fundaluri sociale, culturi øi naflionalitæfli diferite, care îøi træiesc viafla cotidianæ în cadrul unor structuri paralele – care existæ în Priøtina mai mult decît în alte locuri. Iar problema despre sursa viitoare a combustibilului ræmîne una actualæ... π Vorbeøte-mi despre abordarea ta din Self Produced City, Roma, 2013. ∫ În cadrul proiectului S.M.U.R. (Self Made Urbanism), artiøti, arhitecfli øi teoreti cieni au fost invitafli sæ facæ cercetæri la periferia Romei, explorînd Via Casilina, o arteræ principalæ ce merge spre sud-est dinspre gara centralæ Roma Termini, adicæ spre periferia oraøului øi dincolo de ea. Prin cælætorii de documentare øi schimburi cu urbaniøti, sociologi øi oameni ai locului, am investigat refleaua urbanæ informalæ, oraøul autoconstruit øi autoorganizat care s-a dezvoltat aici, rearticulînd oraøul øi creøterea sa neplanificatæ pe mulfli ani.

Terenul istoric al oraøelor e transformat permanent de asemenea urbanitæfli autoproduse în cartierele metropolitane. Fundalul transformærilor are de-a face adesea cu lupte sociale legate de migrarea internæ øi internaflionalæ. Dinamica øi urgenflele aproprierii øi reaproprierii, precum øi lupta pentru un spafliu social independent, care sæ reziste dezvoltærilor neoliberale, se bazeazæ pe necesitæflile, practicile, abordærile politice øi structurile paralele formate din oameni øi comunitæfli ce træiesc øi rezistæ în zonæ, care încearcæ sæ-øi facæ posibilæ viafla øi supraviefluirea cotidianæ.

Domeniul meu de cercetare în contextul acestui proiect s-a concentrat pe comunitatea bengalezæ care træieøte în øi transformæ zona cartierului Torpignattara din Roma, situat la extremitatea perifericæ a Via Casilina. În mai 2013, Parco di Centocelle, un parc public imens pe Via Casilina, situat la periferia Romei, a gæzduit Festa Intercul-

∫ Today and in the future, gas stations are worldwide important as points of crystallisation of a certain hang-out and transit-culture in suburban areas and in-between spaces. They are semi-public spaces open for nearly everyone. On gas stations informality meets formalized processes and spatial planning, bringing together people of different social backgrounds, cultures and nationalities, who are living in their everyday life in parallel structures – which exist in Prishtina more than in other places. And the question on the future origin of the gas remains... π Tell me about your approach to Self Produced City, Rome, 2013. ∫ In the framework of the project S.M.U.R. (Self Made Urbanism), artists, architects and theoreticians were invited to do research in the periphery of Rome by exploring Via Casilina, an arterial road running south-eastwards from around the central train station Roma Termini to the outskirts of the city and beyond. Carrying out field trips and exchanges with urbanists, sociologists and local people, we investigated the informal urban fabric, the self-built and selforganized city that has developed here and has reformulated the city and its unplanned growth for many years.

The historical terrain of cities is permanently transformed by such self-produced urbanities in metropolitan neighbourhoods. The background of transformations often has to do with social struggles related to internal and international migration. The dynamics and urgencies of appropriation and re-appropriation, as well as the quest for an independent social space, resisting to neoliberal developments, are based on the necessities, practices, political approaches and parallel structures of people and communities living and resisting in that area, who are trying to make daily life and survival possible.

My field of research in the context of this project focused on the Bengali community mainly living in and transforming the area of Rome´s district Torpignattara, located further out on Via Casilina. In May 2013, Parco di Centocelle, a huge public park at Via Casilina in the outskirts of Rome, was hosting the Festa Interculturale Roma, a big transnational festival self-organized by a local Bengali cultural association collaborating with migrant initiatives from 14 countries of the Global South. Whereas the living situations and residence status of Bengali people in Rome are often rather “informal“, the organization level of their associations is very high and they are also well connected, internationally as well as with Bangladesh. My work Breezy Park consisted of a two-channel video-installation plus printed matter, focusing on the origination process of this festival in the park by joining the community who prepared, shaped and rehearsed the event.

On the one hand the project narrates stories about these people and communities: Who are they? What is their understanding of informality and public sphere? What about their relations to the socio-political, how they weather the extreme struggles in Bangladesh? On the other hand the project follows the spatial changes deriving from the festival architectures of the temporary “(tent) city in front of the city“, materializing the appropriation of the public park with a breeze of improvisation, informality and formalization alike. For the research of this project, I collaborated with Andrea Priori, a social anthropologist from the University of Roma III, and with Mukul and Munna from Pathsala, a Bengali Association of Rome. The project S.M.U.R. was exhibited at NGBK in Berlin in 2013 and in Rome in collaboration with Metropoliz and Teatro Valle Occupato in 2014. π What is your approach to locality? You seem to have a very keen way of reading and respecting a place, while connecting it at the same time with some of the most all-encompassing theories and practices. ∫ I always try to begin my works with a thorough site-specific research, including investigations on the history of the place – from the distance as well as locally by field trips, trying to use local facilities as the local population of different urban milieus does, and above all respecting the place and its inhabitants, appreciating their local endeavours and achievements. After having overcome a certain level of understanding of the environment and its conflicts, having identified local ambivalences, I try to dig into unseen aspects and

71

scena

turale Roma, un mare festival transnaflional autoorganizat de o asociaflie culturalæ bengalezæ localæ în colaborare cu inifliative ale unor imigranfli din 14 flæri ale Sudului Global. Pe cînd traiul øi rezidenfla bengalezilor la Roma sînt adesea destul de „informale“, nivelul de organizare al asociafliilor lor e foarte ridicat øi ele sînt, de asemenea, bine conectate la nivel internaflional între ele, precum øi cu Bangladeshul. Lucrarea mea Breezy Park a constat într-o instalaflie video pe douæ canale øi materiale tipærite, concentrîndu-se pe originea acestei særbætori din parc, prin participarea mea la viafla comunitæflii care a pregætit, a modelat øi a repetat acest eveniment. Pe de o parte, proiectul articuleazæ poveøti despre aceøti oameni øi aceste comunitæfli.

Cine sînt ei? Cum înfleleg ei informalitatea øi sfera publicæ? Care sînt relafliile lor cu sociopoliticul? Cum suportæ ei luptele extreme din Bangladesh? Pe de altæ parte, proiectul urmæreøte schimbærile spafliale derivînd din arhitecturile temporare ale særbætorii „un oraø (cort) în fafla oraøului“, materializînd aproprierea parcului public cu o adiere de improvizare, informalitate øi formalizare. Pentru cercetarea legatæ de acest proiect, am colaborat cu Andrea Priori, un antropolog social de la Universitatea Roma III, øi cu Mukul øi Munna din cadrul Pathsala, o asociaflie bengalezæ din Roma. Proiectul S.M.U.R. fusese expus la NGBK Berlin în 2013, iar la Roma în 2014, în colaborare cu Metropoliz øi Teatro Valle Occupato. π Care e abordarea ta a caracterului local? Pari sæ ai un fel foarte pætrunzætor de a citi øi de a respecta locul, în timp ce îl pui în legæturæ cu unele dintre cele mai cuprinzætoare teorii øi practici. ∫ Încerc mereu sæ-mi încep lucrærile cu o cercetare amænunflitæ la fafla locului, incluzînd investigaflii despre istoria zonei – de la distanflæ, dar øi de pe teren, prin cælætorii de documentare, încercînd sæ utilizez infrastructurile de care dispun øi populafliile locale din diversele medii urbane øi, înainte de toate, respectînd locul øi locuitorii sæu, apreciind eforturile øi rezultatele lor locale. Dupæ ce am trecut de un anumit nivel de înflelegere a mediului øi a conflictelor sale, dupæ ce am identificat ambivalenflele locale, mæ îndrept spre aspectele øi potenflialitæflile nevæzute ce-ar putea deveni importante pe viitor, încercînd mereu sæ combin øi sæ gîndesc transversal micul øi marele, ceea ce apare øi ceea ce dispare, faptul øi ficfliunea, localul øi globalul, includerea øi excluderea. S-ar putea descrie acest lucru ca o versiune personalæ a unei „geografii critice“, combinatæ adesea cu o reflecflie criticæ a teoriilor despre antropocen. π Unde duce asta în viitorul apropiat? ∫ Termenul „supraîncærcat“ – folosit în raporturi variabile øi în diverse sisteme de referinflæ – e un punct important de reflecflie øi contextualizare a muncii mele recente øi actuale, referindu-se la teme ale cercetærii mele øi ale proiectelor viitoare, cum ar fi peisajele supraîncærcate ori reflelele supraîncærcate, care sînt chestiuni actuale øi disputate. Pe de o parte, ræspund necesitæflii de a reflecta conceptele, imaginarul øi critica noii cotituri geologice, era antropocenului. Pe de altæ parte, totul e despre abordæri øi practici a cum sæ despoværezi reflelele supraîncærcate prin confruntarea øi repunerea în discurs a urgenflelor privitoare la ce ar trebui fæcut pentru a transforma diversele straturi ale crizei øi inegalitæflile cu ajutorul unor ficfliuni productive, proiectate pe o realitate imaginatæ øi un viitor care are deja loc.

Alte straturi ale muncii mele curente sînt relafliile, interferenflele øi ambivalenflele dintre a apærea øi a dispærea. Un exemplu al muncii mele în acest context se referæ la peisaje, cum ar fi zonele de coastæ sau insulele care devin tot mai vulnerabile. Ele tind sæ disparæ din cauza impactului pe care îl au încælzirea globalæ øi efectele sale neintenflionate, din cauza extremelor climatice sau din cauza efectelor colaterale rezultate din munca speculativæ de construcflie ce vizeazæ reproiectarea peisajelor sau din extragerea ilegalæ a resurselor la scaræ micæ øi/sau mare, schimbærile în utilizarea pæmîntului sau în exproprierile de teritorii ø.a.m.d. Unul dintre proiectele mele actuale mediteazæ asupra acestei chestiuni în contextul nisipului ca materie primæ,

72

Climate Manipulation Station, installation detail, Space for Art and Industry, New York, 2011, photo & credit: the artist

White Square, intervention detail, Borderline, public art project, Maribor, 2012, photo & credit: the artist

care devine o resursæ tot mai valoroasæ extrasæ în mari cantitæfli, ceea ce duce la violæri ale drepturilor omului, crize ecologice øi geografii pustiite. Astfel, de pildæ, nisipul de pe fundul mærii e un material important pentru industria de construcflii deoarece e esenflial pentru producflia de beton, de care e nevoie pentru construcflia unor noi clædiri, proiectate speculativ, de pildæ, în Dubai sau în Spania. Relafliile geopolitice devin vizibile atunci cînd ne uitæm la flæri cu zone de coastæ bogate în nisip sau la insule care exportæ aceastæ resursæ care se diminueazæ cætre flærile/oraøele unde construcfliile înfloresc. Mineritul exagerat de nisip pune în pericol viafla locuitorilor locali în aceste zone de coastæ sau insule bogate în nisip. Din cauza acestei extracflii, adesea ilegale, ele încep sæ disparæ.

Totodatæ, existæ o crizæ politicæ privitoare la insulele Spratly din Marea Chinei de Sud, din cauza unei nou-apærute insule artificiale fæcute din nisip cu ajutorul unor drage, de care a fost nevoie pentru a construi pe ea clædiri øi infrastructuræ, fæcînd astfel posibilæ revendicarea unor ape teritoriale, precum øi o demonstraflie de putere øi posesiune din partea guvernului chinez împotriva unor flæri precum Filipine sau Vietnam. Chinezii au pus mîna astfel øi pe valoroase resurse potenfliale øi fliflei neexploatat din regiunea submarinæ, pe care plænuiesc sæ le extragæ pe viitor. Acest proiect va fi instalat sub forma unei expoziflii la Kunsthaus Graz în primævara lui 2015.

Alte cercetæri øi lucræri pe care le fac au de-a face cu ficfliuni legate de construirea unei versiuni contemporane a turnului eolian, care e un dispozitiv arhitectural tradiflional persan pentru ventilaflia naturalæ, færæ vreo sursæ de energie externæ. Reflectînd asupra dezvoltærilor globale urbane, aceastæ cercetare construieøte o abordare criticæ a falselor soluflii ecologice ale diverselor concepflii ale Oraøului Inteligent, care ræsar în multe oraøe din întreaga lume. Aceste concepflii (e.g., cele elaborate actualmente la Viena sau la Masdar City, oraøul utopic înconjurat de ziduri care se conWhite Square, performative intervention, Borderline, public art project, Maribor, 2012, photo: Silvia Gruber, credit: the artist

potentialities that might become important in the future, always attempting to combine and think transversally, the small and the large, the appearing and the disappearing, the fact and the fiction, the local and the global, the inclusion and exclusion. One could describe it as my personal version of a “critical geography“, often combined with a critical reflection of the theories on the Anthropocene. π Where does that lead in the immediate future? ∫ The term “Overloaded“ – used in variable relations and reference systems – is a relevant point of reflection and context of my current and immediate work, referring to topics of my research and upcoming projects such as overloaded landscapes or the overloaded grid, which are current and disputed issues. On one hand I respond to the necessity of reflecting the concepts, imaginary and criticism of the new geologic turn, the era of the Anthropocene. On the other hand it is about approaches and practices of how to unload the overloaded grid by facing and narrating the urgencies of what should be done to transform the diverse layers of crisis and inequalities with productive fictions, projected to an imagined reality and a future that is already taking shape.

Further layers of my current work are the relations, interferences and ambivalences between appearing and disappearing. One example of my work in this context refers to landscapes such as coastal areas or islands which get increasingly vulnerable. They tend to disappear because of the impact of global warming and its effects of unintentional design, because of weather extremes, or because of collateral effects owed to the speculative construction work aiming to redesign landscapes, or to the illegal small scale and/or large scale resource extraction, land use change or land grabbing, and so on.

One of my current projects reflects on this issue in the context of the material sand, which becomes an increasingly valuable resource extracted in high volumes, leading to violations of human rights, ecological crises and exhausted geographies. Thus, for instance, sea sand is an important material for the building industry because it is essential for the production of concrete which is needed to a large extent for the construction of new buildings designed speculatively, for instance in Dubai or Spain. The geopolitical relations become visible when looking at countries with coastal areas of sand or islands, who are exporting this shrinking resource to the building booming cities/countries. The extensive sand mining is endangering the livelihood of the local inhabitants on these coastal areas or islands of sand. Because of this often illegal extraction, they slowly disappear.

At the same time there is a political crisis regarding the Spratly Islands in the South China Sea because of a newly appearing artificial island built of sand with dredger ships, needed in order to construct buildings and infrastructure on it, making it possible thus to claim territorial waters as well as demonstrating the power and ownership of the Chinese government against other countries like the Philippines and Vietnam. The Chinese also put their finger on the expected valuable resources and untapped oil in the underwater region, planning to extract in the future. This project will be installed for a show at Kunsthaus Graz which opens in the spring of 2015.

Further research and work I am doing are related to fictions of constructing a contemporary version of a wind-tower which is a traditional Persian architectural device for natural ventilation without any required source of external energy. Reflecting on global urban developments, this research builds a critical approach to the “greenwashing“ of Smart City concepts that pop up in many cities worldwide.

These concepts (e.g. currently elaborated in Vienna, or in Masdar City, the utopia-like walled city under construction in Abu Dhabi which is planned to be opened in a few years) beautifully represent a growing global phenomenon: the progressive polarization and division of the world, between local tradition and modernization, between living in a completely controlled, elaborated gated-community and living in huge ghetto-like open settlements, “informal cities“ open to the unexpected transformations of everyday life.

73

scena

struieøte la Abu Dhabi øi a cærui deschidere se plænuieøte în cîfliva ani) prezintæ în mod sugestiv un fenomen mondial tot mai ræspîndit: polarizarea øi diviziunea treptatæ a lumii între tradiflia localæ øi modernizare, între a træi într-o comunitate izolatæ cu totul controlatæ øi planificatæ øi a træi în aøezæri deschise, asemænætoare cu niøte ghetouri, „oraøe informale“ expuse transformærilor neaøteptate ale vieflii cotidiene. π Trecînd la mediul de lucru al artiøtilor austrieci, un mediu pe care tu îl cunoøti foarte bine: cum træiesc artiøtii critici øi cum se autoorganizeazæ ei? Mæ gîndesc, de pildæ, la refleaua VorOrt din Graz. ∫ Platformele, proiectele øi procesele autoorganizate care oferæ posibilitæfli pentru informare, reflele, schimburi øi colaboræri între artiøti contemporani sînt pe cale sæ aparæ øi în Austria. Ele sînt tot mai importante, de vreme ce structurile marilor instituflii artistice interesate sau ale galeriilor de renume devin tot mai puflin accesibile pentru majoritatea artiøtilor. Mai mult, existæ o lipsæ øi în privinfla dezbaterilor publice serioase despre strategiile culturale øi condifliile de muncæ ale artiøtilor, precum øi despre producflia lor culturalæ. În cazul concret al Graz-ului, inifliative precum VorOrt sînt foarte necesare în cadrul oraøului, întrucît existæ o lipsæ în ce priveøte o structuræ de punere în legæturæ a artiøtilor contemporani (e.g., o academie de artæ – chiar dacæ s-a discutat ani de-a rîndul despre înfiinflarea uneia). Aceastæ inifliativæ reflectæ øi situaflia artiøtilor ce pæræsesc Graz-ul pentru a se muta la Viena, care este mai mare, din cauzæ cæ lipsesc posibilitæflile efective pentru cercetare, producflie øi prezentare.

Aøadar, cum sæ dezvolfli practici øi priceperi specifice? Cum sæ supraviefluieøti øi sæ munceøti în domeniul artei? Prin autoorganizare, relaflii øi comunitæfli informale, inifliative øi spaflii gestionate de artiøtii înøiøi, cu un concept clar, solidaritate, discursuri specifice legate de artæ, open source, documentare øi arhivare a muncii artistice, creînd astfel structuri paralele în raport cu cele existente... π Ce schimbæri vezi în viafla artiøtilor contemporani din sectorul independent vienez de cînd oraøul a adoptat artele contemporane ca un element central al identitæflii sale? ∫ O dezbatere cultural-politicæ efectiv criticæ, vizînd condifliile de producflie øi de prezentare în domeniul artei contemporane øi în sectorul cultural în general, lipseøte oarecum în Austria. Precum în multe flæri europene øi nu numai, tendinflele neoliberale, cum ar fi aøa-numitele industrii creative, accelereazæ transformærile øi disponibilitatea de spaflii pe care sæ fli le pofli permite, precum øi contextele de muncæ ale artiøtilor, mai ales în zonele urbane. Ele orienteazæ atenflia publicæ spre produse øi evenimente ce cad în sfera stilizærii vieflii.

Definindu-se ca o nafliune iubitoare de culturæ, Austria depune eforturi serioase pentru a pæstra finanflærile øi bugetele publice ale marilor instituflii culturale øi ale marilor actori culturali din flaræ datoritæ importanflei lor ca producætori de imagine øi evenimente pentru turism øi derivatele sale.

Condifliile pentru o muncæ independentæ în domeniul artei devin tot mai dificile øi mai informale; existæ tot mai multe structuri de activitate øi proiecte bazate pe colaborare. În clipa de faflæ existæ o explozie a diverselor concepte de spaflii gestionate de artiøti øi de alte soluflii, adesea din cauza condifliilor de viaflæ øi de muncæ precare.

Proiectele independente sînt forflate sæ gæseascæ zone noi care sæ furnizeze mijloacele pentru cercetare, producflie øi prezentare: pe de o parte, unele spaflii øi inifliative autoorganizate mai mici sînt alimentate de dorinfla de a se instituflionaliza cumva pentru a putea candida la finanflæri sau pentru a putea deveni un posibil partener dacæ vine vorba de fonduri øi sponsori din sectorul privat. Asta a dus la niøte proiecte destul de stranii... Pe de altæ parte, strategia de finanflare publicæ a proiectelor mai mici, orientate spre cercetare øi colaboræri, s-a schimbat øi ea. Institufliile de finanflare publicæ ale oraøului Viena øi din cadrul ministerului austriac au observat øi ele schimbærile din cadrul practicilor artistice, cum ar fi proiectele inter- øi transdisciplinare bazate pe artæ, colaboræri cu oamenii de øtiinflæ etc. øi, prin urmare, au

74

π Moving on to the work environment of artists in Austria that you know very well, how are critical artists surviving and also getting selforganised? I’m thinking for instance of the VorOrt network in Graz. ∫ Self-organized platforms, projects and processes that provide possibilities for specific information, networking, exchange and collaboration for contemporary artists are emerging also in Austria.

They are increasingly important as the structures of interested big art institutions or established galleries get less and less accessible for most of the artists. Furthermore, there is a lack of serious public debates on cultural politics and the conditions of work of artists and their cultural production. Mentioning specifically Graz, initiatives such as VorOrt are highly needed in that city as there is a lack of a connecting structure for contemporary artists (e.g. an art academy – there were discussions about establishing one in Graz for many years).

This initiative also reflects the situation of artists who are leaving Graz for the bigger Vienna, or further beyond, because of the lack of relevant possibilities for research, production and presentation.

So, how to develop specific practices and skills, how to survive and proceed working in that field? Through self-organization, informal relations and communities, artist-run initiatives and spaces having a clear concept behind, solidarity, specific art related discourses, open source, documentation and archiving of artistic work... Thus creating structures parallel to the existing ones... π What changes do you see in the life of contemporary artists in the independent sector in Vienna, ever since the city adopted contemporary arts as its mainstreaming identity? ∫ A real critical cultural-political debate regarding the conditions of production and presentation in the contemporary art field, and in the cultural sector in general, is somehow missing in Austria. Like in many European countries and beyond, neoliberal tendencies, such as the so-called creative industries, accelerate the transformations and availabilities of affordable spaces and the contexts of work for artists, especially in urban areas. They direct public attention towards the product and the lifestyle-oriented events.

Austria, defining itself as a cultural nation, puts a lot of effort in keeping the public funds and budgets for the big Austrian cultural institutions and players, because of their importance as image and event producer for tourism and its derivatives.

The conditions for independent work in the art field are getting more difficult and informal, and there are more collaborative working structures and projects. Currently there is a boom of different concepts of artist-run off-spaces and alternatives, often because of the precarious living and working conditions. Independent projects are forced to find new areas providing the means for research, production and presentation: on one hand, some smaller self-organized spaces and initiatives are driven to somehow institutionalize themselves, in order to apply for funds or become a possible partner, when it comes to funds and sponsors from the private sector. Some strange projects have come out of it... On the other hand, the public funding policy for smaller, research-oriented projects and collaborations has changed as well. The public funding institutions of the city of Vienna and from the Austrian ministry also noticed the changes in art practices, like inter-and trans-disciplinary art-based projects, collaborations with scientists etc., and consequently opened the possibility to obtain funds from the Viennese department for science or research.

Relatively recently, in 2013–2014, Generali Foundation and Bawag Foundation, two mid-size art institutions with a quite good reputation and programme disappeared from the Viennese landscape.

Generali Foundation moved to Salzburg and Bawag Foundation closed the doors. This reduced the diversity of art discourses and exhibition contexts and the possibilities for local artists, including a negative international effect for Vienna as an art destination in general. A positive effect on the Viennese art scene is coming from international artists and researchers settling or moving temporarily into the city, for studies or artist in residence programmes. This enforces discourse and possibilities for international collaborations.

deschis posibilitatea de a obfline fonduri de la departamentul vienez pentru øtiinflæ øi cercetare.

Relativ recent, în 2013–2014, fundafliile Generali øi Bawag, douæ instituflii de mærime medie cu o reputaflie destul de bunæ øi cu un program pe mæsuræ, au dispærut din peisajul vienez. Fundaflia Generali s-a mutat la Salzburg, iar Bawag øi-a închis porflile. Asta a redus diversitatea discursurilor despre artæ, contextele øi posibilitæflile de expunere pentru artiøtii locali, adæugînd un efect internaflional negativ în profilul Vienei ca destinaflie artisticæ în general. Un efect pozitiv pe scena artisticæ vienezæ vine din partea artiøtilor øi cercetætorilor stræini care se mutæ fie øi temporar în acest oraø, fie pentru a studia, fie pentru a participa la un program de rezidenfle pentru artiøti.

Acest lucru întæreøte discursul øi posibilitæflile de colaborare internaflionalæ.

S-ar putea spune, pe scurt, cæ Austria, în comparaflie cu alte flæri, are un sistem de finanflare publicæ funcflional pentru artiøti øi proiecte independente care prezintæ o muncæ sau o instituflie progresistæ. Cu toate astea, direcflia actualæ e oarecum problematicæ øi neclaræ, nu în ultimul rînd pentru cæ aceste relaflii øi structuri sînt adesea transferate cætre noi forme de sponsorizare public-privat øi noi servitufli. În fine, lucræri ale artiøtilor contemporani, incluzînd evenimente publice, proiecte autoorganizate øi/sau spaflii artistice independente de dimensiuni reduse cu toatele, sînt adesea folosite øi înrolate pentru a transmite imaginea de artæ-øi-culturæ, încercînd sæ facæ o marcæ din identitatea unei Viene „deøtepte øi creative“. π Dacæ ai fi coordonatorul Centrului Mondial de Manipulare Climaticæ de la Chiøinæu, care ar fi primul tæu proiect?

One can summarize that Austria, compared to other countries, has a working public funding system for artists and independent projects presenting a progressive work or institution. However, the direction taken currently is somehow problematic and unclear, not least because these relations and structures are often transferred towards new forms of public-private sponsorship and new dependencies.

And finally, the works of contemporary artists, including small scale public events of self-organized projects and/or independent art spaces, are often used and incorporated to communicate the artand-culture image, trying to brand with it the identity of “smart and creative“ Vienna. π If you were to be coordinating the Chiøinæu’s World Center of Climate Manipulation, what would be your first project? ∫ First of all, I’m in favour of making Hotel National the headquarter of this Center. Half of its space should be reserved for artists of various disciplines and philosophers, while the other half is dedicated to scientists, coming equally from different disciplines. The whole place would be open to the public to invite everyone to share ideas and experiment in an open work space. Results not directly required, unintentionally overloaded.

2050 Chiøinæu, imprinted rain-jackets/detail intervention and print on dibond, KSA:K Center for Contemporary Art, Chiøinæu, 2010, photo & credit: the artist

∫ Mai întîi, sînt de partea transformærii hotelului Naflional în sediul central al acestui centru. Jumætate din spafliul sæu ar trebui sæ fie rezervat artiøtilor din diversele discipline øi filosofilor, în timp ce cealaltæ jumætate ar fi dedicatæ oamenilor de øtiinflæ, tot din diverse discipline. Întreg spafliul ar fi deschis publicului pentru a invita pe toatæ lumea sæ-øi împærtæøeascæ ideile øi sæ experimenteze într-un spafliu de lucru deschis. Rezultatele n-ar fi cerute în mod direct, totul ar fi neintenflionat supraîncærcat.

Traducere de Alexandru Polgár

75

scena

Heated Minds, 2010, photo: Adi Bulboacæ

Ura socialæ, mînia øi teatrul satisfacfliei Iulia Popovici

„Vai, spectacolul acesta e atît de înduioøætor“, scrie un utilizator Facebook despre Marea iubire a lui Sebastian, o lecturæ/un spectacol ce prelucreazæ jurnalul unui romancier øi dramaturg român evreu interbelic.1 Într-o altæ dezbatere pe internet, un spectacol de teatru documentar ce discutæ tema ecologic øi politic acutæ a unui proiect de minerit aurifer folosind cianuri e „concediat“ ca socialmente neinteresant, pe baza faptului cæ artele spectacolului „se bazeazæ pe emoflii“.2 Cumva, în ultimele douæ decenii øi mai ales dupæ anul 2000, cînd teatrele de cafenea øi multe alte forme de teatru privat au început sæ devinæ foarte vizibile la Bucureøti øi în alte mari oraøe din România, percepflia publicæ despre artele spectacolului a trecut de la „politiceøte compensator“3 la „emoflional plin de satisfacflii“ – cu un accent puternic pe emofliile pozitive – iubire, bucurie, surprizæ4 (bucuria fiind un fel de joker aici).

Færæ îndoialæ, aøteptærile publicului au pus o presiune mai mare asupra producætorilor decît asupra artiøtilor din teatru, iar dacæ emofliile øi reprezentarea lor sînt punctul forte al unei întregi tradiflii actoriceøti (øcoala Stanislavski øi adepflii ei contemporani), strategiile adoptate în a le discuta depind în mare mæsuræ de spectrul de emoflii acoperit de abordarea artisticæ øi de faptul dacæ emofliile vizate sînt individuale sau sociale.5 Teatrul social (øi/sau politic) are tendinfla naturalæ de a se ocupa cu manifestærile reale ale emofliilor sociale, încercînd nu doar sæ le reprezinte, dar øi sæ le cultive øi sæ le canalizeze, destul de des cu scopul de a identifica influenfla lor politicæ. Dar care sînt rolurile strategiilor artistice utilizate în acest tip, foarte conøtient politic, de arte ale spectacolului?

Capete înfierbîntate (2010) e un spectacol documentar influenflat în mod clar de practica dezvoltatæ de Anna Deavere Smith6, cu un singur actor (Alexandru Potocean) reproducînd, cît mai fidel posibil, declaraflii øi confesiuni rostite de øapte perIULIA POPOVICI e jurnalist cultural, critic de artæ în domeniul artelor performative øi curator. Este redactoarea secfliunii de arte performative a sæptæmînalului Observator cultural din Bucureøti øi cocurator al Platformei Independente pentru Arte Performative din cadrul Festivalului Temps d’Images de la Cluj. Scrie despre scena experimentalæ de artæ performativæ, grupuri øi artiøti din România øi Europa de Est, artæ angajatæ øi practici de înregistrare documentaræ, precum øi despre identitatea regionalæ øi provocærile sociale ale artelor performative contemporane.

76

SOCIAL HATE, ANGER, AND THE GRATIFYING THEATRE Iulia Popovici “Aw, this show is so touching“ – writes a Facebook user about Sebastian’s Great Love, a reading/performance based on the diary of an inter-war Romanian-Jewish novelist and playwright.1 In another internet debate, a documentary theatre performance dealing with the ecologically and politically hot topic of a gold mining project using cyanides is “dismissed“ as socially irrelevant on the basis of performing arts being “emotion-driven“.2 Somehow, in the last two decades and especially after 2000, when café-theatres and many other forms of private entertainment theatre started to become extremely visible in Bucharest and other big Romanian cities, the public perception of performing arts has shifted from “politically compensatory“3 to “emotionally rewarding“ – with a strong emphasis on positive emotions – love, joy, surprise4 (joy being probably the jolly joker here).

No doubt, audience expectations put a pressure on theatre producers, more than on theatre artists – and if emotions and their representation are the cornerstone of a whole acting tradition (the Stanislavski school and its contemporary followers), the strategies adopted in dealing with them highly depends on the spectre of emotions covered by the artistic approach and whether the intended emotions are individual or social.5 Social (and/or political) theatre has a natural tendency to deal with actual manifestations of social emotions – trying not only to represent them but also to nurture and channel them, very often with the purpose of identifying their political agency. But what are the roles of the artistic strategies used in this very politically aware kind of performing arts?

Heated Minds (2010) is a documentary performance clearly influenced by Anna Deavere Smith’s practice6, with one actor (Alexandru Potocean) re-enacting, as faithful as possible, statements and

IULIA POPOVICI is a cultural journalist and performing arts critic and curator. She is editor for the performing arts section at the Observator cultural weekly cultural magazine (Bucharest) and co-curator of the Independent Performing Arts Platform in the framework of Temps d’Images Festival, Cluj. She writes about the alternative performing arts scene, collectives and artists in Romania and Eastern Europe, engaged art and documentary practices, as well as about regional identity and the social challenges of contemporary performing arts.

sonaje (mai mult sau mai puflin) publice, implicate în mod nemijlocit în conflictul civil cel mai violent din România postbelicæ: aøa-numita „Mineriadæ“ din 13–15 iunie 1990.

Urmæritæ în cazul de faflæ pînæ la Deavere Smith, dar comunæ convenfliilor teatrului verbatim anglo-american7 în general, genealogia strategiilor utilizate în acest spectacol e importantæ pentru cæ ele definesc un întreg øir de abordæri scenice care se (auto)identificæ drept politice. Capete înfierbîntate a fost prima dintre aceste abordæri øi una dintre puflinele care puteau fi væzute mai mult sau mai puflin universal drept politice, de vreme ce se ocupæ de rolul statului/guvernului, al politicii øi al strategiilor publice.8 Cea mai „neutræ“ repovestire a celei mai violente dintre mineriade ar fi urmætoarea: dupæ primele alegeri generale „libere“ (din 20 mai 1990), cîøtigate cu o majoritate covîrøitoare de Frontul Salværii Naflionale (FSN), protestatari din Bucureøti s-au reunit în Piafla Universitæflii (un loc simbolic ce evocæ, din 1989, Revoluflia, chiar dacæ locul cel mai important al evenimentelor din decembrie n-a fost aceastæ piaflæ), cerînd recunoaøterea unei revendicæri formulate într-o proclamaflie popularæ lansatæ la Timiøoara. Conform acestei revendicæri, comuniøtii øi foøtii comuniøti (inclusiv preøedintele proaspæt ales, Ion Iliescu) n-ar fi trebuit sæ deflinæ funcflii publice. Ceea ce a fost iniflial o grevæ a foamei s-a transformat într-o manifestaflie protestataræ ocazional violentæ, iar în iunie 1990, preøedintele Iliescu a chemat muncitorii din minele de cærbune din Valea Jiului „sæ apere flara“ de „huligani“. Cu trenuri øi autobuze (oferite de autoritæflile însele), în jur de 10.000 de mineri au venit la Bucureøti øi au atacat orice opozant al guvernului: studenfli, tineri în general, oameni cu barbæ.

Numærul morflilor e necunoscut øi au existat mii de rænifli, dar desfæøurarea realæ a evenimentelor ræmîne un mister pînæ în zilele noastre, opinia generalæ fiind aceea cæ minerilor li s-au alæturat grupuri de acolifli, identificate mai tîrziu în mod credibil ca fiind foøti ofifleri ai polifliei secrete, øi cæ întreaga confruntare a fost „înscenatæ“ de preøedintele Iliescu øi de FSN, în timp ce în opinia publicæ existæ mai multe versiuni ale evenimentelor, versiuni care nu se intersecteazæ neapærat între ele: cea care se concentreazæ pe un conflict între „bine“ øi „ræu“/„civilizafli“ (protestatarii urbani) øi „necivilizafli“ (minerii), cea interesatæ de manipularea exercitatæ de poliflia secretæ, cea menitæ sæ-l descrie pe preøedintele Iliescu ca pe un personaj diabolic care „a confiscat“ Revoluflia etc.

Cu alte cuvinte, natura particularæ a conflictelor din spafliul public (unde asignarea vinei e ceva ce fline mai mult de simbolic decît de factual), în general, øi lipsa de încredere în anchetele legate de Mineriadæ, în particular, au transformat evenimentele din iunie 1990 într-un subiect foarte sensibil în cadrul societæflii româneøti, în funcflie de experienflele personale, de vederile politice etc.

Pentru spectacol, echipa care a creat Capete înfierbîntate – dramaturgul Mihaela Michailov, regizorul David Schwartz øi artista video Cinty Ionescu (ale cærei intervenflii video comenteazæ monologurile), împreunæ cu Potocean – a fæcut interviuri cu fostul lider al minerilor, Miron Cozma, cu autorul „imnului“ protestatarilor din Piafla Universitæflii, cu liderul protestatarilor, cu liderul Uniunii Studenflilor din perioada Mineriadei, cu doi protestatari proeminenfli (un membru al unei bine-cunoscute formaflii pop øi un poet), cu directorul din 1990 al Serviciului Român de Informaflii (continuatorul fostei poliflii secrete) øi cu fostul preøedinte. Pe baricade opuse în 1990, ei mai au øi astæzi cel puflin douæ lucruri în comun: sînt cu toflii bærbafli (ceea ce pare sæ confirme cliøeul conform cæruia confruntærile sociale sînt „o treabæ de bærbafli“ øi duce discursul performativ spre o gamæ de emoflii colorate sexual) øi sînt cu toflii recunoscufli public în funcflie de rolul pe care l-au jucat cu ocazia evenimentelor (ceea ce înseamnæ cæ au avut multe ocazii de a-øi spune øi de a-øi repeta povestea, transformînd-o într-o descriere subiectivæ, care sæ-i serveascæ, una foarte dificil de recuzat pentru artiøti, chiar dacæ aceøtia sînt conøtienfli de natura acestor descrieri).

Heated Minds, 2010, photo: Adi Bulboacæ

77

scena Heated Minds, 2010, photo: Adi Bulboacæ

Filmele video care însoflesc descrierile combinæ filmæri de epocæ (din arhiva televiziunii publice9) cu fragmente din articole de presæ din acea perioadæ øi extrase din rapoartele internaflionale despre violenfla din iunie 1990 (comandate, de pildæ, de Comitetul Helsinki), oferind astfel o anumitæ contextualizare a explicafliilor personale date de cele øapte personaje („Dupæ ce am selectat monologurile, ne-am dat seama cæ nu era destul. Aøa am ajuns la partea video pentru a completa viziunea de ansamblu cu imagini øi text, cæci în monologurile singure informaflia e trunchiatæ“, spune regizorul David Schwartz10).

Chiar øi aøa, viziunea de ansamblu e, prin definiflie, parflialæ, øi poate asta face Capete înfierbîntate un exemplu atît de definitoriu pentru felul cum abordeazæ teatrul românesc evenimente controversate social øi politic, precum øi registrul de emoflii pe care le trezesc aceste evenimente la nivel societal. „[Am fæcut] interviuri cu martori ai evenimentelor din toate categoriile, de la victime, oameni bætufli sau arestafli ilegal, la personaje politice, lideri din Piafla Universitæflii, mineri, oameni care au scris despre evenimente“, explicæ Schwartz. „Øi avînd la dispoziflie atîtea perspective [...], a devenit evident ceea ce am øtiut de la bun început: cæ nu poate fi stabilit adeværul despre Mineriadæ. Aøa cæ am decis sæ arætæm cît mai multe perspective diferite asupra celor trei zile“, a mai adæugat el. De fapt, echipa a læsat la o parte diverse linii ale desfæøurærii spectacolului din diverse motive, care sînt totuøi importante pentru abordarea lor. De pildæ, unul dintre grupurile vizate de mineri øi acoliflii lor a fost comunitatea romæ din Bucureøti, dar în pofida relatærilor abundente din presæ despre aceste episoade, artiøtii n-au putut sæ ofere documente nemijlocite ale lor, din cauza veritabilei øovæieli a romilor în a vorbi despre ele. Dar întregul demers al teatrului verbatim se bazeazæ pe reamintirea de primæ mînæ, personalæ a evenimentelor øi pe strategii „reflecflioniste“, cum a spus Michael Peterson11 cînd a trasat distincflia dintre „reflecflionism“ øi „intervenflionism“ în teatrul politic. Concentrarea specificæ a teatrului verbatim pe acurateflea mærturiilor primeazæ asupra celuilalt element principal al acestei practici (exercitarea democrafliei prin a da o voce categoriilor sociale cærora, în mod obiønuit, nu li se dæ dreptul de a vorbi) în conceperea formalæ a unui spectacol precum acesta, punînd accent pe reflectarea realitæflii, øi nu pe o interpretare contestatæ a ei. Astfel, strategia „reflecflionistæ“ aøazæ spectacolul mai aproape de teatrul realist convenflional – un aspect øi mai evident în cadrul unui spectacol propus de aceeaøi echipæ artisticæ dupæ Capete înfierbîntate.

Absenfla perspectivei feminine în versiunea finalæ a Capetelor înfierbîntate ar putea fi explicatæ, odatæ povestea desfæøuratæ, prin simplul fapt cæ n-a existat nicio femeie în prima linie a confruntærii, nici mæcar a celei „ideologice“, nici înainte øi nici dupæ sosirea minerilor, iar echipa care a fæcut spectacolul a ales sæ se concentreze doar pe lideri.

78

confessions given by seven (more or less) public figures directly involved in the most violent civil conflict in post-war Romania: the socalled “Mineriad“ on June 13th–15th, 1990. The genealogy – traced back, in this case, specifically to Deavere Smith but common to the conventions of Anglo-American verbatim theatre7 in general – of the artistic strategies used in this performance is relevant since these strategies define a whole string of stage approaches that are (self-) identified as political. Heated Minds was the first such approach – and one of the few that could be more or less universally seen as political, since it deals with the role of the state/government, politics and public policies.8 The most “neuter“ narrative of the most violent of the several Mineriads would be the following: after the first “free“ general elections (on May 20th, 1990), won with a large majority by the National Salvation Front (NSF), protesters in Bucharest gathered in the University Square (a symbolic place reminding of the Revolution ever since, even if the most important place for the events in December was not this particular square), asking for the recognition for a certain demand of a popular proclamation issued in Timiøoara. The demand stated that communists and former communists (including the newly elected president, Ion Iliescu) be prevented from holding official functions.

What was initially a hunger strike grew to be a very vocal and accidently violent manifestation, and in June 1990, President Iliescu called in the workers in the Jiu Valley coal mines to “defend the country“ in face of the “hooligans“. On trains and buses (provided by the authorities themselves), around 10,000 miners came to Bucharest and violently confronted anyone they saw as opposing the government: students, young people in general, bearded men. An unknown number of people died and thousands were injured, but the real development of events remains a mystery up to today, the general opinion being that the miners were joined and aided by “vigilantes“, later credibly identified as former officers of the secret police, and the whole confrontation was “staged“ by President Iliescu and the NSF, while all the different narratives coexist in the public opinion without necessarily intersecting one another: the one focusing on a conflict between the “good“ and the “bad“/the “civilized“ (the urban protesters) and the “uncivilized“ (the miners), the one interested in the manipulation by the secret police, the one meant to depict President Iliescu as a devilish figure “confiscating“ the Revolution, etc.

In other words, the specific nature of public space conflicts (where assigning blame is something belonging more to the symbolic than to the factual), in general, and the lack of trust in the following inquiries related to the Mineriad in particular have turned the events of June 1990 into a highly emotional subject inside the Romanian society, depending on different personal experiences, political views etc.

The team of Heated Minds – playwright Mihaela Michailov, stage director David Schwartz and video artist Cinty Ionescu (whose video

Pe lîngæ opfliunea esteticæ øi limitærile tehnice evidente, artiøtii fuseseræ interesafli, de asemenea, nu de reprezentarea ciocnirii dintre mulflimi, ci de mecanismele interne, care pun faflæ-n faflæ impulsurile revoluflionare naive øi logica infailibilæ a statului. În fine, nu poate fi concediatæ ipoteza conform cæreia lupta simbolicæ de desemnare a vinovatului fusese deja cîøtigatæ øi e foarte greu de contestat, ceea ce, deøi subliniazæ partea „reflecflionistæ“ a spectacolului, ar plasa aceastæ abordare artisticæ tot în cîmpul ideologiei române anticomuniste.12 Absenfla vocilor de mineri obiønuifli – care nu pot fi identificate cu vocea lui Miron Cozma13, dar la care artiøtii se vor întoarce în urmætorul lor spectacol, Sub pæmînt.

Valea Jiului dupæ 1989 (2012) – øi a vocilor de cetæfleni „obiønuifli“ ai Bucureøtiului, afectafli direct de violenfla de pe stræzi, se leagæ de absenfla acestor voci în discursul dominant asupra mineriadelor, precum øi de ceea ce pare a fi un interes al artiøtilor în abordarea terapeuticæ a sentimentului social de mînie. Existæ multe documente despre faptul cæ un mare numær de persoane din Bucureøti au sprijinit, de fapt, venirea minerilor, dar distribuflia simbolicæ a rolurilor publice, care pînæ øi astæzi opune partidele de dreapta „bune“ øi intelectualii (reprezentafli în piaflæ) partidului de stînga „cel ræu“ al foøtilor comuniøti, a conceput Mineriada ca pe o ciocnire a civilizafliilor, cu cetæfleni din capitalæ emancipafli politic øi educafli la nivel superior rezistînd violenflei exercitate de barbarii muncitori manuali din îndepærtatele mine din Valea Jiului. Prin urmare, mînia socialæ tinde sæ vizeze în mod exclusiv inexistenfla unei decizii oficiale care sæ se potriveascæ pærflii simbolic mai puternice a opiniei publice.

Toate „pærflile-lipsæ“ din Capete înfierbîntate – romii, femeile, minerii – sînt prezente în Sub pæmînt, un spectacol ce foloseøte convenflii verbatim similare (documente de primæ mînæ, intervenflii artistice limitate la alegerea materialului øi a conceperii scenariului – cadrul fiind acela al unui muzeu minier metaforic14), dar implicæ o echipæ de actori (fiecare dintre ei jucînd mai multe roluri) în loc de unul singur øi „arhiveazæ“15 nu un eveniment particular, ci o comunitate.

Drept cea mai veche øi cea mai cunoscutæ regiune de minerit carbonifer din România, cu o lungæ istorie de greve øi miøcæri antiguvernamentale (printre care un mare protest anti-Ceauøescu în 1977), demonstrînd un nivel înalt de coeziune comunitaræ øi de sentiment identitar, Valea Jiului fusese timp de decenii metafora perfectæ pentru clasa muncitoreascæ tradiflionalæ øi mobilitatea sa socialæ tipicæ – fiind, totodatæ, øi categoria socialæ cel mai slab reprezentatæ în artele spectacolului din România de dupæ 1970. Într-un interviu publicat în Suplimentul de culturæ16, Mihaela Michailov øi David Schwartz afirmæ în chip explicit interesul lor faflæ de umplerea golului din reprezentarea localæ a muncii øi a muncitorilor, mai ales a minerilor.

Cele øapte monologuri din Sub pæmînt aduc pe scenæ – în aceeaøi manieræ „Anna Deavere Smith“, care încearcæ sæ reconstituie corporalitatea persoanelor reale în tr-un montaj frontal, neînfrumuseflat – o suitæ de personaje a cæror viaflæ graviteazæ în jurul minelor øi în majoritate venite în Valea Jiului din zone rurale îndepærtate: væduva în vîrstæ a unui miner; un membru al echipajului de salvare al minei, care n-a salvat niciodatæ pe nimeni; un miner pensionat; proprietara unui mic restaurant fast-food, cæsætoritæ cu un miner rænit; un miner de 40 de ani încæ activ, ale cærui rude s-au întors la munca pæmîntului în satul lor natal; gardianul unei mine pe jumætate închise; o femeie romæ care træieøte mai ales din furtul de cærbune øi fier; øi un grup de copii din diverse medii sociale, cu experienflele lor particulare de viaflæ din Vale. Jucat de mai multe ori în Valea Jiului pentru publicul local format din familiile de mineri, spectacolul are puterea unei satisfacflii imediate – datoritæ membrilor comunitæflii (cu o experienflæ anterioaræ limitatæ – dacæ nu chiar inexistentæ – a teatrului), care se recunosc pe sine, vecinii lor øi evenimentele lor de viaflæ. Dar spectacolul n-a fost fæcut în primul rînd pentru acest tip de emoflii comunitare, ci pentru un public nefamiliarizat cu viafla minerilor øi doritor sæ participe la o dezbatere publicæ des-

interventions comment the monologues), alongside Potocean – interviewed for the performance the former leader of the miners, Miron Cozma, the author of the “hymn“ of the protesters in University Square, a leader of the protesters, the leader of the Students’ Union at the moment of the Mineriad, two prominent protesters (a member of a well-known pop band and a poet), the director of the Romanian Secret Services (the former secret police) in 1990, and ex-President Iliescu himself. On opposing barricades in 1990, now they still have at least two things in common: they are all men (which tends to confirm the cliché that social confrontations are “a men thing“ and leads the performative discourse towards a specifically gender-colored range of emotions), and they are all publicly recognized for their role in the events (which means that they have had many opportunities to tell and rehearse their story, turning it into a subjective, self-serving narrative, very difficult for the artists to challenge, even if they are aware of its nature). The videos that accompany the stories mix original footage (from the archive of the public television9) with frag ments from press articles of the time and excerpts from international reports (commissioned, for instance, by the Helsinki Committee) on the June 1990 violence, thus giving a certain context for the personal accounts of the seven characters (“After we selected the monologues, we realized they were not enough, and so we got to the video part, in order to fill out the image, with pictures and text, because in the monologues only, the information is truncated“, says director David Schwartz10).

Even so, the general picture is by definition partial – and that’s perhaps what makes Heated Minds such a defining example of how Romanian theatre deals with socially and politically controversial events and the range of emotions they raise on societal level. “(We did) interviews with witnesses of the events, from all categories, from victims, beaten people, illegally arrested persons, to political figures, leaders of the University Square, miners, people who wrote about the events“, explains Schwartz. “And having so many perspectives . . ., it became obvious what we’d known from the very beginning, that no truth could be established about the Mineriad. So we chose to show as many different perspectives as possible on those three days“, he adds. In fact, the team dismissed various lines of performative development for different, yet relevant for their approach, reasons. For instance, one of the group targets for the miners and vigilantes was the Roma community in Bucharest, but despite the large press coverage of these episodes, the artists were unable to directly document them, because of the genuine reluctance of the Roma people to talk. But the whole endeavor of the verbatim theatre relies on the first-hand personal recounting of events and on “reflectionist“ strategies, as Michael Peterson11 would put it when making a distinction between “reflectionism“ and “interventionism“ in political theatre. The specific focus of verbatim theatre has on the accuracy of testimonials has precedence over the other core element of this practice (exercising democracy in giving a voice to social categories that usually are not given the right to speak) in the formal devising of a show like this, emphasizing the reflection of reality and not a challenged interpretation of it. Hence, the “reflectionist“ strategy puts the show closer to the mainstream realist theatre – an aspect even more obvious in the production, by the same artistic team, that followed Heated Minds.

The absence of a feminine perspective in the final version of Heated Minds could be explained, as the story unfolds, by the simple fact that there was no woman in the frontline of the confrontation, not even of the “ideological“ one, neither before or after the arrival of the miners, and the team of the show chose to focus exclusively on the leaders.

Besides the aesthetic choice and the obvious technical limitations, the artists were also interested not in representing the crowd confrontation, but the inside mechanism, which put face-to-face naïve revolutionary impulses and the infallible logic of the state. And, finally, one cannot dismiss the hypothesis that the symbolic battle on

79

scena

pre ea, printr-un fel de empatie generatæ cu ajutorul sentimentului amplificat al vinei de clasæ în loc de strategii artistice.

Ceea ce trebuie remarcat în legæturæ cu aceste spectacole ce se ocupæ de chestiuni sociale complexe este cæ, deøi ele sînt produse independent, nu cad totuøi în domeniul experimentalismului estetic. Dimpotrivæ, ele confirmæ statu-quoul artistic – atît Capete înfierbîntate, cît øi Sub pæmînt folosesc un montaj frontal alienant, o structuræ de „prezentare“ øi o distribuflie „biologicæ“ pe roluri în funcflie de sexe (bærbaflii joacæ bærbafli, femeile joacæ femei), în timp ce, totodatæ, ele sprijinæ discursiv întîietatea realitæflii reconstituie în raport cu teatralitatea construitæ øi valoarea politicæ inerentæ a subiectului în raport cu forma. Ceea ce confirmæ, oarecum, o idee comunæ multor comentatori ai teatrului care se consideræ pe sine politic: cînd politica e peste tot în vieflile noastre, gestul artistic cel mai politic este sæ te întorci împotriva formei politice øi a statu-quoului politic al propriului tæu sistem de producflie.

Traducere de Alexandru Polgár

Note: 1. Un jurnal celebru, de altfel, pentru zugrævirea antisemitismului în ascensiune printre intelectualii români în ajunul celui de al Doilea Ræzboi Mondial.

2. Vezi comentariile în jurul versiunii online a articolului ce discutæ despre spectacol: „Roøia Montanæ pe linie fizicæ øi pe linie politicæ“ (Teatrul Maghiar de Stat, Cluj/ dramAcum, 2010), Observator cultural, nr. 553, 3 decembrie 2010 (http://www.observatorcultural.ro/TEATRU.-Intersectia-liniilor-fizice-si-rasparul-politicii*articleID_24654-articles_details.html).

3. Pentru teatrul român convenflional, pentru estetica sa øi scopurile sale, aøa cum s-au practicat ele sub comunism øi imediat dupæ 1990, vezi Kalina Stefanova (ed.), Eastern European Theatre After the Iron Curtain, Amsterdam, Harwood Academic Publishers, 2000.

4. Potrivit clasificærii lui W. G. Parrott, Emotions in Social Psychology: Essential Readings, Philadelphia, Psychology Press, 2001.

5. Pentru mai multe detalii despre teoria emofliilor sociale, vezi Jan E. Stets øi Jonathan H. Turner (ed.), Handbook of the Sociology of Emotions, New York, Springer, 2006.

6. La fel ca în proiectul ei pe termen lung, On the Road: A Search for the American Character, în cadrul cæruia Anna Deavere Smith crease niøte spectacole documentare despre chestiuni sociale øi politice (Fires in the Mirror, Twilight: Los Angeles), unde ea, singuræ, joacæ fiecare personaj, încercînd sæ pæstreze aparenfla, atitudinea, felul de a vorbi etc. originale ale persoanei intervievate.

7. Pentru mai multe despre aceastæ practicæ, vezi Will Hammond øi Dan Steward, Verbatim Verbatim: Contemporary Documentary Theatre, London, Oberon, 2008.

8. Definiflia teatrului politic øi diferenfla dintre teatrul politic øi cel social sînt subiecte intens disputate. Pentru nevoile acestui text, înfleleg prin teatru politic un teatru care se ocupæ în chip explicit de chestiuni legate de conøtiinfla politicæ, de ordinea de stat, de emanciparea oamenilor în raport cu ordinea politicæ, de strategii publice sau de politica de guvernare.

9. Chiar dacæ, la acel moment, Televiziunea Românæ a flinut în mod deschis partea guvernului împotriva protestatarilor, ea e singura care defline o arhivæ video vastæ atît despre Revoluflie, cît øi despre Mineriadæ, ceea ce o face o resursæ îndoielnicæ, dar inevitabilæ.

10. Interviu personal, mai 2011.

11. Vezi Michael Peterson, Strategies of Political Theatre: Post-War British Playwrights, Cambridge, Cambridge University Press, 2006.

12. Pentru mecanismele ideologiei, vezi Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Ciprian Øiulea øi Ovidiu fiichindeleanu (ed.), Iluzia anticomunismului. Lecturi ale Raportului Tismæneanu, Chiøinæu, Cartier, 2008.

13. Acum respins de minerii înøiøi, Cozma e considerat a fi fost un „lider oportunist“. Vezi Alin Rus, Mineriadele. Între manipulare politicæ øi solidaritate muncitoreascæ, Bucureøti, Curtea Veche, 2007.

14. „Dispozitivul muzeal“ fusese folosit înainte în producflia colectivului dramAcum Roøia Montanæ pe linie fizicæ øi pe linie politicæ (2010).

15. E termenul utilizat de artiøti øi e comun domeniului istoriei orale în sociologie.

16. Pe 6 octombrie 2012.

80

assigning blame was already won and very difficult to challenge – which, while stressing the “reflectionist“ side of the show, would also place the artistic approach in the field of the Romanian anti-communist ideology.12 The absence of the regular miners’ voice – which cannot be identified with Miron Cozma’s13 but to which the artists will go back in their next performance, Under the Ground: The Jiu Valley After 1989 (2012) – and that of “normal“ citizens of Bucharest, directly affected by the violence in the streets are connected to their absence in the dominant narrative about the Mineriads – and to what appears to be an interest of the artists in therapeutically addressing a social emotion of anger. It is widely documented that a large number of persons in Bucharest actually supported the arrival of the miners, but the symbolic casting of public roles, which up to today opposes the “good“ right-wing parties and intellectuals (represented in the square) to the “bad“ left-wing party of former communists, has designed the Mineriad as a clash of civilizations, with the politically emancipated, highly-educated citizens of the Capital resisting the violence of the barbarian, manual workers from the remote coal mines in the Jiu Valley. Hence, the social anger tends to exclusively concern the lack of an official resolution according to the view of the most symbolically powerful part of the public opinion.

All the “missing parts“ in Heated Minds – the Roma, the women, the miners – are present in Under the Ground, a show that uses similar verbatim conventions (first-hand documentation, artistic interventions limited to the choice of material and script-devising – the frame is that of a metaphorical mining museum14) but employs a team of actors (each playing multiple parts) instead of one performer, and “archives“15 a community instead of a specific event.

As the oldest and best-known coal mining region in Romania, with a long history of strikes and anti-governmental movements (including a huge anti-Ceauøescu protest in 1977), proving a high level of communitarian cohesion and feeling of identity, the Jiu Valley has been for decades the perfect metaphor for the traditional working class and its typical social mobility – being, in the same time, the least represented social category in the Romanian performing arts after 1970. In an interview published by Suplimentul de culturæ16, Mihaela Michailov and David Schwartz explicitly state their interest in filling the gap in the local representation of work and workers, especially miners.

The seven monologues in Under the Ground bring on stage – in the same “Anna Deavere Smith“ manner trying to reenact the corporeality of the real persons, in a frontal, non-engaging setup – a series of characters whose lives revolve around the mines and most of whom came to the Jiu Valley from remote rural areas: an elderly widow of a miner; a member of a mining rescue team who has never rescued anybody alive; a retired miner; the owner of a small fast-food restaurant, married to an injured miner; a 40-year old still active miner, whose relatives went back to working the land in their native village; the watchman of a semi-closed mine; a Roma woman who lives mainly by stealing coal and iron; and a group of children from different social milieus, with their particular experiences of the life in the Valley. Performed several times in the Jiu Valley for the local audience of miners’ families, the show has a power of instant gratification – because of the members of the community (with limited – if any – previous theatrical experience), who recognize themselves, their neighbors and life events. But the show was not made primarily for this kind of communitarian emotions but for an audience unfamiliar with the miners’ life and willing to participate in a public conversation about it, through a kind of empathy generated through an increased feeling of class guilt instead of artistic strategies.

What is to be noticed about these performances dealing with complex social issues is that even if they are produced independently, they don’t fall into the realm of aesthetic experimentalism, on the contrary, they confirm the artistic status quo – both Heated Minds and Under the Ground use an alienating frontal setup, a “presenta-

tional“ structure and “biologic“ gender casting (male play male, female play female), while, in the same time, discursively supporting the pre-eminence of reenacted reality over constructed theatricality and the inherent political value of the subject over the form. Which, somehow, confirms an idea common to many commentators of the theatre that considers itself political: when politics is everywhere in our lives, the most political artistic gesture is to turn against the form and the political status-quo of your own production system.

Notes: 1. A diary otherwise famous for the depiction of rising anti-Semitism amidst the Romanian intelligentsia in the eve of WWII. 2. See the commentaries around the online version of the article discussing the performance “Roøia Montanæ pe linie fizicæ øi pe linie politicæ“ (Roøia Montanæ on the physical line and on the political line) (Hungarian State Theatre, Cluj/dramAcum, 2010), Observator cultural no. 553, December 3rd 2010 (http://www.observatorcultural.ro/TEATRU.-Intersectia-liniilor-fizicesi-rasparul-politicii*articleID_24654-articles_details.html).

Under the Ground: The Jiu Valley After 1989 (2012), photo: Adi Bulboacæ

3. For the mainstream Romanian theatre, its aesthetics and aims, as practiced under communism and right after 1990, see Kalina Stefanova (ed.), Eastern European Theatre After the Iron Curtain, Amsterdam, Harwood Academic Publishers, 2000.

4. As classified by W. G. Parrott, Emotions in Social Psychology: Essential Readings, Philadelphia, Psychology Press, 2001.

5. For more on the theory of social emotions, see Jan E. Stets and Jonathan H. Turner (eds.), Handbook of the Sociology of Emotions, New York, Springer, 2006.

6. As in her long-term project, On the Road: A Search for the American Character, in the framework of which Anna Deavere Smith created a number of documentary performances on social and political issues (Fires in the Mirror, Twilight: Los Angeles), where she alone passes from one character to another, trying to maintain the original appearance, attitude, manner of talking etc. of the interviewed person.

7. For more about this practice, see Will Hammond and Dan Steward, Verbatim Verbatim: Contemporary Documentary Theatre, London, Oberon, 2008.

8. The definition of political theatre and the differences between political and social theatre are subject to many debates. For the use of this text, I understand by political theatre a theatre that explicitly tackles issues related to political consciousness, to state order, to the empowerment of the people in relation with the political order, to public policies, or governmental politics.

9. Even if, at that time, the Romanian Television openly sided with the government, against the protesters, it is the only one with an extensive video archive from both the Revolution and the Mineriad, which makes it a questionable, but inevitable resource.

10. Personal interview, May 2011.

11. See Michael Peterson, Strategies of Political Theatre: Post-War British Playwrights, Cambridge, Cambridge University Press, 2006.

12. For the mechanisms of this ideology, see Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Ciprian Øiulea, and Ovidiu fiichindeleanu (eds.), Iluzia anticomunismului: Lecturi ale Raportului Tismæneanu, Chiøinæu, Cartier, 2008.

13. Now rejected by the miners themselves, Cozma is considered to have been a “leader of opportunity“. See Alin Rus, Mineriadele: Între ma nipulare politicæ øi solidaritate muncitoreascæ, Bucharest, Curtea Veche, 2007.

14. The “museum device“ was previously used in the dramAcum collective production Roøia Montanæ on the Physical Line and on the Political Line (2010).

15. It’s the term used by the artists and it is common to the field of oral history in sociology.

16. On October 6th 2012.

81

scena

Sudul Global, rænile coloniale øi vindecærile decoloniale Walter D. Mignolo în dialog cu Jeannette Ehlers Forumul Ibraaz, Platforma de discuflie 008: Cum sæ cartografiem productiv raporturile istorice øi cele contemporane dintre Africa de Nord, Orientul Mijlociu øi Sudul Global?, 6 noiembrie 2014 JEANNETTE EHLERS (n. 1973) e stabilitæ în prezent la Copenhaga. Atît în contextul danez, cît øi tot mai mult internaflional, ea a ajuns sæ se impunæ deja ca una dintre artistele contemporane cele mai semnificative în arta video. Educatæ la Academia de Artæ Funen øi la Academia Regalæ Danezæ de Arte, a participat în ultimii ani la un numær de expoziflii øi conferinfle importante. Munca ei a fost expusæ la C&H Art Space, Amsterdam, CBK, Zuidoost, Amsterdam, Museo Del Barrio, New York, ISCP, New York, Kianga Ellis projects, Santa Fe, Cartel Gallery London, The Total Museum of Contemporary Art, Seoul, Nikolaj Copenhagen Contemporary Art Center, BRAENNEN Gallery, Berlin, and Image 10, Vevey.

Walter D. Mignolo π Aø dori sæ mæ concentrez pe problema generalæ formulatæ pentru Platforma 008: Cum sæ cartografiem productiv raporturile istorice øi cele contemporane dintre Africa de Nord, Orientul Mijlociu øi Sudul Global? Lucrarea pe care ai expus-o recent la Nikolaj Kunsthal, Centrul de Artæ Contemporanæ din Copenhaga, prezintæ îngrijorarea ta faflæ de Atlantic, pe care o faci explicitæ într-un film video al miøcærilor, culorilor øi sunetelor Oceanului Atlantic, un film ce acoperæ tot peretele.

E important conceptul de „Sud Global“ pentru munca ta?

Jeannette Ehlers ∫ Termenul „Sud Global“ e destul de nou pentru mine, dar întrucît practica mea se ocupæ de moøtenirea pe care ne-o lasæ comerflul transatlantic cu sclavi øi impactul pe care îl are colonialismul asupra structurilor de putere contemporane, mi se pare evident cæ un asemenea concept e de mare importanflæ pentru munca mea. Faræ îndoialæ. Pe de altæ parte, mæ simt destul de legatæ de Nord; de aøa-zisa Lume Întîi, cæci acolo træiesc øi acflionez în cea mai mare parte a timpului. Nordul e flinta interogafliei mele artistice. Mæ inspir, ca sæ zic aøa, din ambele lumi: Nordul Global n-ar putea exista færæ Sudul Global, øi invers. Dar divizarea lumii în superior øi nonsuperior fline de un construct colonial.

Fundalul meu e danez/trinidadian øi folosesc acest aspect foarte personal ca pe un punct de plecare pentru practica mea artisticæ. Felul în care utilizez Oceanul Atlantic ca pe o proiecflie dramaticæ de mari dimensiuni pe un perete e o unealtæ prin care pot interacfliona sensibil cu publicul, sæ subliniez øi sæ pun în legæturæ relaflii øi interacfliuni între continente, istorie øi toate sentimentele ce flin de asta. Acest comerfl triunghiular n-ar fi putut avea loc færæ Oceanul Atlantic. Scopul meu e acela de a interoga istoria øi prezentul øi de a reflecta asupra lor, adesea dintr-un punct de vedere personal øi emoflional, pentru a lumina pærflile cruciale care sînt cel mai adesea omise sau reduse în mod simptomatic la tæcere. Din acest punct de vedere, aduc în dezbatere tot felul de idei, de la comerflul transatlantic cu sclavi pînæ la „Primævara Arabæ“. π Îmi place øi îmi aduc aminte de povestea pe care mi-ai spus-o øi de filmul video pe care mi l-ai trimis, Ghost Rider 1 (2000), în care privitorul vede un meci de fotbal WALTER D. MIGNOLO e William H. Wannamaker Distinguished Professor la Universitatea Duke, coeditor al Writing Without Words: Alternative Literacies in Mesoamerica and the Andes (1994), autor al cærflilor The Darker Side of the Renaissance: Literacy, Territoriality and Colonization (1995) øi Local Histories/Global Designs: Coloniality, Subaltern Knowledges, and Border Thinking (2000).

Atlantic (endless row), C-photo, 60 × 120 cm, 2009, credit: the artist

82

GLOBAL SOUTH, COLONIAL WOUNDS AND DECOLONIAL HEALINGS Walter D. Mignolo in Conversation with Jeannette Ehlers Ibraaz Forum, Plarform for Discussion 008: How do we productively map the historical and contemporary relationships that exist between North Africa, the Middle East and the Global South?, 6 November 2014 JEANNETTE EHLERS (b. 1973) is currently based in Copenhagen, Denmark.

She has by now established herself as one of the most significant contemporary artists within video art, both in a Danish context and increasingly also internationally. Educated at the Funen Art Academy and the Royal Danish Academy of Fine Arts, she has in recent years participated in a number of important exhibitions and conferences. She has exhibited her work at C&H Art Space, Amsterdam, CBK, Zuidoost, Amsterdam, Museo Del Barrio, New York, ISCP, New York, Kianga Ellis projects, Santa Fe, Cartel Gallery London, The Total Museum of Contemporary Art, Seoul, Nikolaj Copenhagen Contemporary Art Center, BRAENNEN Gallery, Berlin, and Image 10, Vevey.

Walter D. Mignolo π I would like to focus on the general question formulated for Platform 008: How do we effectively map the historical and contemporary relationships that exist between North Africa, the Middle East and the Global South? The work that you have recently exhibited at Nikolaj Kunsthal, Copenhagen Contemporary Art Centre, displays your concern with the Atlantic, which you make clear in the wall-to-wall video of the movements, the colors and the sounds of the Atlantic Ocean. Is the concept of the “Global South“ relevant to your work?

Jeannette Ehlers ∫ The term “Global South“ is quite new to me – but since my practice is concerned with the legacy of the transatlantic slave trade and the impact colonialism has on today’s power structures, I find it obvious that the concept of the “Global South“ is of great relevance in my work. No doubt about it. On the other hand, I also feel quite connected with the North; the so-called First World, since this is where I live and mostly operate. The North is the target of my artistic questioning. I draw on both worlds so to speak: the Global North could not exist without the Global South and vice versa.

But the division of the world into superior and non-superior is a colonial construct.

My background is Danish/Trinidadian and I utilize this quite personal aspect as a starting point for my artistic practice. My using the Atlantic Ocean as a large dramatic wall projection is one tool to sensitively engage with the audience. And to emphasize and connect the relations and interactions between the continents, history and all WALTER D. MIGNOLO is William H. Wannamaker Distinguished Professor at Duke University, co-editor of Writing Without Words: Alternative Literacies in Mesoamerica and the Andes (1994), author of the books The Darker Side of the Renaissance: Literacy, Territoriality and Colonization (1995) and Local Histories/Global Designs: Coloniality, Subaltern Knowledges, and Border Thinking (2000).

83

scena Black Magic at the White House, video, 03,46 min., 2009, credit: the artist

the emotions that belong to this. The triangular trade could not have taken place without the Atlantic Ocean. My aim is to question and reflect on history and the present, often from a personal and emotional point of view, to shed light on crucial parts that are mostly overlooked or symptomatically silenced. From this point of view, I bring into debate all sorts of notions from the transatlantic slave trade to the “Arab Spring“. π I like and remember the story you told me and the video you sent me, Ghost Rider 1 (2000), where the viewer sees a football game without players, just the ball is moving back and forth. This explained to me your early interests in animation. Technology is often more accessible in the Global North, and can be enacted in whatever domain of life. So when you told me that your visit to Ghana really changed you and that animation became a tool to enact a strong “emoting“ of this experience, this reveals how you used animation as a way to deal with the awareness of racism and Atlantic slavery – an awareness you could say came from the Global South. Could you comment on these two aspects of your work? ∫ Yes that’s right, Ghost Rider 1 was created during my first years at the art academy in Copenhagen and it is my very first manipulated video. Digitally, I erased all the players from a football game leaving only their shadows and the ball behind. On a formal as well as on a perceptional level, I was very interested in the notions of absence/ presence and spent several years developing and refining some of the techniques and methods, which I still use in my work today. Those early works were very much about experimenting and creating new images, which it still is of course, but I did not have an overall substantive agenda back then. It was much more about finding my own artistic language.

The trip to Ghana was a turning point in my life as well as in my artistic production. For more than 200 years Denmark was involved in the triangular slave trade. Nobody ever taught me anything about Denmark’s colonial past in Africa – which is completely erased from the Danish consciousness as well as from the history books, at least the ones we used when I went to school and I am afraid it is still the case now. I was born and raised in Denmark and my physical encounter with my country’s hidden past as a slave trade nation just blew me away. I was in a state of shock. I took the experience very personally and knew from that very moment that I had to work around these issues – because it was so needed!

Even though I have a strong connection to my Caribbean roots I only vaguely knew about the former Danish Virgin Islands (today the US Virgin Islands) but never really connected it with all the gruesomeness that happened during slavery, and never reflected on this aspect in relation to the wealth that sets the foundation of our modern lives. In general the Danes are totally disconnected from their colonial past. It’s really sad and characterizes the mentality here towards a lot of crucial questions and debates revolving around modernity and globalization. π So that your Ghana experience was what provided the “decolonial click“: you knew in your heart, your body and your emotions what the culturally trained brain was blocking you to see and understand. And you responded through art and decolonial aesthesis? ∫ My Ghana experience just nailed it with the artistic strategies I’d been working on for a long time. Within a split second the notion of absence/presence was taken to new dimensions. They completely made sense on all levels! Personally, emotionally, technically, historically as well as artistically. Since I’m a visual artist, I was driven by a deep urge to reveal, discuss and understand these issues in a poetic manner through the power of the image. From then on I started digging deeper into history, traveling in the footsteps of the Middle Passage, creating works revolving around many different aspects of this dark chapter in history. And being introduced to decolonial theories

by Alanna Lockward and yourself, among many other amazing people from our network, has just been an incredible and eye-opening journey, nurturing my inspiration and studies.

84

færæ jucætori, doar mingea care se miøcæ încoace øi încolo. Asta mi-a explicat interesul tæu timpuriu pentru animaflie. Tehnologia e adesea mai accesibilæ în Nordul Global øi poate fi adoptatæ în orice domeniu al vieflii. Aøa cæ, atunci cînd mi-ai spus cæ vizita ta în Ghana te-a schimbat efectiv øi cæ animaflia a devenit o unealtæ de a pune în scenæ o puternicæ „teatralizare emoflionalæ“ a acestei experienfle, mi-am dat seama cæ asta aratæ cum ai utilizat animaflia pentru a te confrunta cu conøtientizarea rasismului øi a sclaviei atlantice – o conøtientizare despre care am putea spune cæ a venit din Sudul Global. Ai putea sæ-mi spui ceva despre aceste douæ aspecte ale muncii tale? ∫ Da, e adeværat, Ghost Rider 1 fusese fæcut în perioada primilor mei ani de la academia de artæ din Copenhaga øi e primul meu film video în care am intervenit digital. Am øters jucætorii din meciul de fotbal, læsînd doar umbrele lor øi mingea. La nivel formal, dar øi la nivel perceptiv, am fost foarte interesatæ de ideile de absenflæ/prezenflæ øi am petrecut mulfli ani elaborînd øi rafinînd cîteva tehnici øi metode pe care le folosesc încæ în lucrærile mele de acum. În acele lucræri timpurii a fost vorba foarte mult despre a experimenta øi despre a crea noi imagini, un lucru încæ actual, desigur, dar pe atunci n-am avut încæ un program general consistent. A fost vorba într-o mæsuræ mult mai mare de a-mi gæsi propriul limbaj artistic.

Sejurul din Ghana a fost un punct de cotituræ atît în viafla mea, cît øi în producflia mea artisticæ. Mai mult de 200 de ani Danemarca a fost implicatæ în comerflul triughiular cu sclavi. Nimeni nu m-a învæflat despre trecutul colonial al Danemarcei în Africa – care e øters complet nu doar din conøtiinfla danezæ, ci øi din cærflile de istorie, cel puflin din acelea pe care le-am folosit cînd mergeam la øcoalæ, øi mi-e teamæ cæ lucrurile nu s-au schimbat nici astæzi. M-am næscut øi am crescut în Danemarca øi confruntarea mea fizicæ efectivæ cu trecutul ascuns al flærii mele ca nafliune implicatæ în comerflul cu sclavi pur øi simplu m-a copleøit. Eram în stare de øoc. Am luat aceastæ experienflæ foarte personal øi am øtiut din clipa aceea cæ trebuie sæ lucrez în jurul acestor chestiuni – pentru cæ era aøa mare nevoie de asta!

Chiar dacæ am o conexiune solidæ cu rædæcinile mele din Caraibe, am avut doar cunoøtinfle vagi despre Insulele Virgine (care au aparflinut cîndva Danemarcei, iar astæzi flin de Statele Unite), færæ a le pune cu adeværat în contact cu toatæ grozævia care a avut loc în perioada sclaviei, øi niciodatæ nu am reflectat asupra acestui aspect în relaflie cu bogæflia care a pus temeliile vieflilor noastre moderne. În general, danezii sînt complet rupfli de trecutul lor colonial. E chiar trist øi caracterizeazæ mentalitatea de aici în legæturæ cu multe chestiuni øi dezbateri cruciale care graviteazæ în jurul modernitæflii øi al globalizærii. π În aøa fel încît experienfla ghanezæ fusese cea care fli-a dat „clicul decolonial“: øtiai în sufletul tæu, în corpul tæu øi în emofliile tale ceea ce creierul format cultural te împiedica sæ vezi øi sæ înflelegi. Øi ai ræspuns prin artæ øi percepflie decolonialæ? ∫ Experienfla mea ghanezæ n-a fæcut decît sæ articuleze acest clic cu strategiile artistice la care lucram deja de multæ vreme. Dintr-odatæ ideea de absenflæ/prezenflæ a cæpætat noi dimensiuni. Ele au început sæ capete inteligibilitate la toate nivelurile! Personal, emoflional, tehnic, istoric øi artistic. De cînd mæ øtiu ca artist vizual am fost condusæ de impulsul adînc de a aræta, de a discuta øi de a înflelege aceste chestiuni într-un mod poetic, prin puterea imaginii. De atunci am început sæ sap mai adînc în istorie cælætorind pe ruta Pasajului Intermediar [dintre Africa øi America, al comerflului triunghiular cu sclavi], creînd lucræri ce graviteazæ asupra multor aspecte diferite ale acestui capitol întunecat al istoriei. Øi sæ fac cunoøtinflæ cu teoriile decoloniale prin Alanna Lockward øi prin tine, printre mulfli oameni extraordinari din refleaua noastræ, a fost un periplu incredibil, care mi-a deschis ochii øi mi-a alimentat atît inspiraflia, cît øi studiile. π Ceea ce tocmai mi-ai spus despre experienfla ta din Ghana îmi aminteøte de o altæ conversaflie pe care am avut-o. Ai spus cæ ai întîlnit recent cuvintele colonialitate

I can still remember some of the songs.

I crowled under the blanket and pretended I was asleep.

But they still what they came for.

The Invisible Empire, video, 20.04 min., 2010, credit: the artist

85

scena

øi decolonialitate, dar de cum ai auzit sau ai citit cuvintele øtiai deja înflelesurile lor øi, mai mult, ai simflit aceste înflelesuri. Colonialitate øi decolonialitate nu sînt concepte care sæ fi apærut în Nordul Global, ci în Sudul Global (inclusiv în Asia de Sud-Est) øi în Nordul Sudului (Africa de Nord). Asta ne pune în legæturæ cu tema Platformei 008.

Ne-ai putea spune mai multe despre sentimentele tale, despre comprehensiunea ta øi conexiunile dintre viafla ta, munca ta øi colonialitate/decolonialitate? ∫ Da, ai dreptate, nu øtiam termenul de decolonialitate cînd ne-am întîlnit pentru prima oaræ – chiar dacæ m-am ocupat instinctiv de probleme øi chestiuni decoloniale.

Cum spusesem deja, am fost foarte øocatæ sæ aflu despre trecutul danez øi asta mi-a creat tot felul de sentimente amestecate, dar, cel mai important, mi-a øi deschis ochii cætre noi modalitæfli de a percepe lumea. În plus, ceea ce mai tîrziu mi-a schimbat cu adeværat gîndirea în cadrul acestui proces a fost invitaflia de a participa la BE.BOP12 (BLACK EUROPE BODY POLITICS) din Berlin. Fusese un eveniment crucial pentru mine; am avut impresia de a fi plasatæ în mijlocul unui adeværat moment istoric în care se crea o nouæ ordine mondialæ. A fost puternic, adînc øi emoflionant; pentru prima datæ în cariera mea am simflit cæ munca mea a rezonat complet cu discursul. Færæ îndoialæ, aceastæ întîlnire a deschis noi proporflii ale vieflii øi muncii mele.

Mi-a dat puterea interioaræ de a mæ pozifliona øi mai decis. Dintr-odatæ m-am regæsit descîlcind chestiuni legate de identitate din noi perspective, reamintindu-mi de experienflele mele personale øi de amintirile mele din copilærie legate de faptul cæ am pielea neagræ într-o comunitate care e exclusiv albæ ø.a.m.d. Era vorba de chestiuni øi experienfle pe care le-am reprimat tot timpul pentru cæ ele nu fæceau parte din discursurile din jurul meu. A fost un semnal de deøteptare absolut. π Øi care e profilul public (mass-media) øi instituflional (muzee, universitæfli, centre de cercetare) în Danemarca? E abordatæ „chestiunea colonialæ“, e dezbætutæ gîndirea decolonialæ? ∫ Cînd vine vorba de gîndirea decolonialæ, Danemarca e foarte ræmasæ în urmæ.

Iatæ de ce sînt atît de bucuroasæ cæ am avut ocazia sæ prezentæm BE.BOP 2014 la Copenhaga, în luna mai. Lipsa de cunoaøtere impregneazæ mentalitatea danezæ.

Asta e ce mæ preocupæ în prezent. Discufliile din mass-media sînt foarte provinciale. Universitarul sud-african Simmi Dullay spune cæ, de fiecare datæ cînd minoritæflile cer sæ se punæ capæt imaginilor øi reprezentærilor umilitoare despre ele, aceleaøi minoritæfli sînt defæimate de aøa-numiflii apærætori ai „libertæflii de exprimare“. În acest context, aceste argumente despre libertatea de exprimare sînt pure semne de ignoranflæ øi de aroganflæ – un amestec foarte nefericit. Nu existæ voinfla de a progresa sau de a lua discufliile mai în serios. Fiecare inifliativæ se terminæ în acest colfl steril. Sînt cu totul de partea libertæflii de exprimare, care în opinia mea cere o dozæ mare de respect øi de responsabilitate. De ce existæ oare o dorinflæ profundæ de a-i dezumaniza în mod constant pe cei care sînt lipsifli de putere øi de a revendica dreptul de a o face doar pentru cæ pofli? Ce sens are? π Ne-ai putea da un exemplu? ∫ Un exemplu clasic a ce se petrece în aceastæ regiune în clipa de faflæ e o situaflie în care lucrærile superrasiste ale unui „artist stradal“ suedez, ale cærui opere au fost confiscate recent de autoritæflile suedeze cînd au fost expuse în Suedia, vor fi ex puse în Danemarca în numele libertæflii de exprimare øi vor beneficia de o largæ prezenflæ în mass-media. Tipul suedez a fost, de fapt, condamnat la închisoare din cauza conflinutului rasist al lucrærilor sale. Nu sînt eu cea care sæ judece dacæ asta e modalitatea cea bunæ de a gestiona situaflia, dar ce încerc sæ spun este cæ suede zii nu aprobæ rasismul, în timp ce majoritatea danezilor o fac (øi asta în timp ce con tinuæ sæ nege cæ sînt rasiøti!). Aceasta e diferenfla simptomaticæ dintre Danemarca øi Suedia.

86

π What you just said about your experience in Ghana reminds me of another conversation we had. You said that you have recently encountered the words coloniality and decoloniality, but as soon as you heard or read the words you knew their meaning, and more so, you sensed their meaning. Coloniality and decoloniality are not concepts that emerged in the Global North, but in the Global South (including South East Asia) and in the North of the South (North Africa).

This connects us with the theme of Platform 008. Would you like to tell us more about your feelings, your understanding and the connections between your life, your work and coloniality/decoloniality? ∫ Yeah, you’re right, I was not familiar with the term decoloniality when we first met – even though I instinctively dealt with decolonial questions and issues.

Like I already mentioned I was quite shocked to learn about the Danish past and it brought a lot of mixed feelings along with it, and most importantly it opened my eyes to new ways of perceiving the world. And, on top of that, what also really flipped my mind a bit later in the process was being invited to BE.BOP2012 (BLACK EUROPE BODY POLITICS) in Berlin. It was a crucial event for me; I had the feeling of being placed in the middle of a true historic moment in which a new world order was being created. It was massive, deep and emotional and for the first time in my career I felt that my work resonated completely with the discourse. Beyond doubt, this encounter opened up additional proportions to my life and work.

It gave me inner strength to position myself even more. Suddenly I found myself unraveling questions around identity from new perspectives, recalling personal experiences and childhood memories of being black in an all-white community and so on. These were questions and experiences I had been oppressing for ages, because they were not at all part of the discourses around me. It was an absolute wake-up call! π And what is the profile of public (media) and institutions (museums, universities, research centers) in Denmark? Is the “colonial question“ addressed and decolonial thinking debated? ∫ When it comes to decolonial thinking, Denmark is way behind.

That is why I am so happy we got a chance to present BE.BOP 2014 in Copenhagen in May. Lack of knowledge permeates the Danish mentality. That’s what concerns me these days. Discussions in the media are quite provincial. South African academic Simmi Dullay says that, whenever minorities demand an end to humiliating images or representations of themselves, they are systematically smeared by the so-called defenders of “freedom of speech“. In this context, these freedom of speech arguments are pure signs of ignorance and arrogance, which is a very bad cocktail. There’s no will to progress, or to take the debate to higher grounds. Every initiative ends up in this unfruitful corner. I am completely pro freedom of speech, which in my opinion requires a good amount of respect and responsibility.

Why is there this deep desire to constantly dehumanize those that are disempowered, and claim the right to do so just because you can? What’s the point? π Can you provide an example? ∫ A classical example of what is going on in this region right now is a situation in which the super racist works of a Swedish “street artist“, whose works were recently confiscated by Swedish authorities when exhibited in Sweden, will be exhibited in Denmark in the name of free speech and with tremendous media exposure. The Swedish guy was actually sentenced to prison due to the racist content of his work. I’m not the one to judge if that is the right way to handle the situation, but what I’m trying to say is: The Swedes don’t approve of racism full stop, while the majority of Danes do (and still deny being racists!). That’s the symptomatic difference between Denmark and Sweden.

This is an extremely bizarre example, openly manifesting Denmark as a racist nation. On top of that there’s the structural racism that we experience on a daily basis in the media, as well as in our private lives. Not long ago, Mette Moestrup, a Danish writer was fired from

Cruel Geometry, video, 4,43 min., loop, 2008, credit: the artist

Acesta e un exemplu extrem de straniu, în care Danemarca se vede limpede ca o nafliune rasistæ. În plus, existæ øi rasismul structural pe care îl træim zi de zi în massmedia, dar øi în vieflile noastre private. Nu demult, Mette Moestrup, o scriitoare danezæ, a fost concediatæ de la cel mai la stînga ziar din Danemarca pentru cæ insistase sæ dezbatæ chestiuni legate de culoarea albæ a pielii øi de rasism. I s-a spus cæ aceastæ discuflie e demodatæ. E scandalos! La nivel personal, am avut recent o experienflæ cu unul dintre colegii mei; un aøa-numit vechi prieten de-al meu, pe care nu l-am væzut de foarte multæ vreme. Discutam într-un grup de prieteni øi, la un moment dat, conversaflia a ajuns la expoziflia mea Say It Loud!, care era deschisæ la acea vreme øi fusese surprinzætor de bine primitæ de presæ øi de public. Dintr-odatæ, „amicul“ meu a început sæ mæ critice, punînd sub semnul întrebærii motivele artistice pe care le folosesc. Spusese ceva de genul: „Deci dintr-odatæ ai început sæ te consideri o c*****?“ Am ræmas paralizatæ de aceastæ declaraflie rasistæ øi n-am fost în stare sæ reacflionez în situaflia aceea. Tipul æsta e cineva care mæ cunoøtea de mai bine de 15 ani, care a fost de multe ori la mine acasæ øi care øtia totul despre puternicele mele rædæcini din Caraibe.

her job at the most left-wing newspaper in this country, because she insisted on debating whiteness and racism. They told her they found this discussion outdated. That’s outrageous! On a personal level, I recently had an experience with one of my colleagues; a so-called old friend of mine, whom I had not seen in a very long time. We were a group of people chatting and the conversation came across my exhibition Say It Loud! that was on display at the time and was surprisingly very well received by the press and audience. Suddenly my “friend“ started criticizing me by questioning my artistic motifs.

He said something like, “So, all of a sudden you are considering yourself a n*****?“ I was paralyzed by his racist statement and unable to react in the situation. This is a guy who has known me for 15 years or more, who has been in my house several times and who is quite familiar with my strong Caribbean roots. π How did you respond to that? ∫ With a shameless smile, he was dehumanizing me right in front of my face and in the presence of the rest of the group! When trying to defend myself the best I could, still quite shaken by his act, he passionately repeated his Afrophobic aggressions towards me, over and over. When indicating that I had no words for his behavior, he had the

87

scena

Invisible Empire, m-am ocupat de moøtenirea pe care o lasæ comerflul transatlantic cu sclavi, am vrut sæ explorez øi sæ pun în luminæ sclavia din zilele noastre. Cînd am început, n-am øtiut multe despre ea øi am fost îngrozitæ sæ aflu ce proporflii are.

E o megaindustrie globalæ care implicæ atît de multe elemente diferite, de jos pînæ sus – de la prostituflie la muncæ forflatæ în construcflii, cum se întîmplæ în cazul Dubaiului –, øi este cumva un secret încæ pæstrat øi, totodatæ, vizibil. E destul de greu de înfleles.

Ca în multe alte lucræri, am pornit cu o abordare personalæ, aøa cæ am decis sæ-mi întreb tatæl din Trinidad, un descendent al sclavilor africani, dacæ ar dori sæ participe la acest film video. Din fericire, tema i s-a pærut foarte importantæ øi a acceptat sæ facæ parte din proiectul meu. Într-un fel foarte simplu, dar totuøi complex, faptul cæ l-am inclus în lucrare cupleazæ trecutul øi prezentul, comerflul transatlantic cu sclavi øi sclavia contemporanæ, precum øi întrefleserea dintre personal øi universal.

E un fost cîntærefl de estradæ, aøa cæ e destul de obiønuit sæ dea spectacole. L-am rugat sæ-øi cînte unul dintre cîntecele sale preferate în fafla camerei de luat vederi.

A ales Smile (1954) de Charlie Chaplin. În filmul video, îl putem vedea cîntînd aceastæ piesæ cu încetinitorul, în timp ce coloana sonoræ vorbea, tot prin vocea lui, despre traficul de persoane. Vizual, am lucrat iaræøi cu raportul invizibil/vizibil, dar cu o metodæ diferitæ de cea pe care am folosit-o în multe alte piese. Scopul meu a fost sæ spun aceastæ poveste contemporanæ într-un mod simplu, øi totuøi puternic, dar øi sæ atrag atenflia øi sæ reflectez asupra legæturilor istorice care flin laolaltæ societatea globalizatæ.

Like in many of my other pieces, I started out with a personal approach so I decided to ask my Trinidadian father, a descendant of enslaved Africans, if he would participate in the video. Thankfully, he found the topic very important and agreed to be part of it. In a quite simple, but still complex way, my using him in the piece couples the past and the present: the transatlantic slave trade with today’s slavery, as well as intertwining the personal with the universal. He’s a former crooner, so quite used to performing, and I asked him to sing one of his favorite songs in front of the camera. He chose Charlie Chaplin’s Smile (1954). In the video, you see him singing this song in slow-motion, while you hear his voiceover telling a story about human trafficking. Visually, once again I have worked with invisibility versus visibility, but with a different method than in many of the other pieces. My aim was to tell this contemporary story in a simple yet powerful way, as well as to draw attention to, and reflect upon, the historical ties that bind the globalized society.

We thank http://www.ibraaz.org for the permission of republishing this interview. Ibraaz is the leading critical forum on visual culture in North Africa and the Middle East. Initiated by the Kamel Lazaar Foundation in 2011, Ibraaz publishes an online, bi-annual Platform and monthly rolling content, in both written and video format.

Traducere de Alexandru Polgár

Mulflumim http://www.ibraaz.org pentru permisiunea de a republica acest interviu. Ibraaz e cel mai important forum critic pentru culturæ vizualæ în Africa de Nord øi Orientul Mijlociu. Inifliat de Fundaflia Kamel Lazaar in 2011, Ibraaz publicæ o platformæ online bianualæ, împreunæ cu un conflinut lunar, atît în format scris, cît øi video.

Whip It Good, live performance from the opening of the exhibit Say It Loud!, Nikolaj Kunsthal, Copenhagen, 14 March 2014, credit: the artist Crossroad, video, 2 hours, 2008, credit: the artist

π Cum i-ai ræspuns? ∫ Cu un zîmbet neruøinat, mæ dezumaniza chiar de faflæ cu mine øi în prezenfla celorlalfli din grup! Cînd am încercat sæ mæ apær în felul cel mai potrivit, tremurînd încæ din cauza gestului sæu, el øi-a repetat cu pasiune agresiunile afrofobice la adresa mea, iar øi iar. Cînd i-am semnalat cæ n-am cuvinte pentru comportamentul sæu, a avut impertinenfla de a mæ întreba dacæ mæ simfleam ofensatæ pentru cæ nu mi-a læudat expoziflia!

Dupæ ce am trecut peste acest incident degradant, tocmai el, incidentul, mi-a confirmat cæ munca mea (øi activismul decolonial) e (sînt) mai necesare ca niciodatæ. Aøadar, de fapt, incidentul m-a fæcut mai puternicæ øi mai decisæ. Învæfl tot timpul! π Pofli sæ-mi vorbeøti despre The Invisible Empire (2010), filmul video pe care l-ai prezentat aici ca ræspuns al tæu la întrebarea Platformei 008? ∫ The Invisible Empire lucreazæ în jurul ideii de sclavie modernæ, cunoscutæ øi sub numele de trafic de persoane. Dupæ ce, timp de mai mulfli ani înainte de a face The

88

guts to ask if I was offended that he didn’t praise my exhibition!

After overcoming this degrading incident, it reaffirmed for me that my work (and decolonial activism) is needed more than ever, so actually it just made me stronger and more determined. I’m learning all the time! π Can you talk about The Invisible Empire (2010), the video we are presenting here as your Platform 008 response? ∫ The Invisible Empire works around the notion of modern slavery, also known as human trafficking. After being involved with the legacy of the transatlantic slave trade for a number of years before the making of The Invisible Empire, I wanted to explore and shed light on today’s slavery. When I first started out, I did not know much about it and I was horrified to learn how comprehensive it is. It’s a mega worldwide industry that involves so many different elements, all the way from the bottom to the top – from prostitution to forced labor in the construction business, like the creation of Dubai – and somehow it is a still-kept secret and visible at the same time. It’s really difficult to comprehend.

scena

Spre viitor, dinspre trecut Vlad Basalici

Potential Monuments of Unrealised Futures, AA Gallery Londra, 17 ianuarie – 12 martie 2015 Artiøti: Adrian Paci, Edi Hila Curatori: Beyond Entropy Balkans (Jonida Turani & Stefano Rabolli Pansera)

Adrian Paci The Column, sculpture installed in Bedford Square, London, photo: Sue Barr

Într-un video postat pe site-ul ziarului The Guardian1 pe 1 septembrie 2011, atunci cînd descrie viitorul Zygmunt Bauman imagineazæ o situaflie în care sîntem pasagerii unui avion care a decolat deja, ghidat doar de un pilot automat, øi care se îndreaptæ spre un aeroport care nici mæcar nu a primit aprobarea de a fi construit sau al cærui plan architectural n-a fost schiflat încæ. Aceasta e imaginea care mi-a venit în minte cînd am væzut The Column, videoul lui Adrian Paci prezentat la galeria AA la începutul acestui an. Øi în acest caz avem o acfliune declanøatæ în fluxul timpului, pornind dinspre trecut øi vizînd, implacabil, un anume viitor ale cærui condiflii de posibi litate sînt vagi.

Un bloc de marmuræ e decupat dintr-un munte de un grup de muncitori chinezi.

E încærcat apoi pe un cargobot. Vedem blocul de piatræ pe prora deschisæ a vaporului, care se miøcæ în peisajul indistinct al oceanului spre o destinaflie despre care nu øtim nimic. Un alt grup de muncitori chinezi încep sæ traseze linii pe blocul de piatræ øi sæ îndepærteze o parte din material. Procesul continuæ în fiecare zi pînæ cînd suprafafla de marmuræ devine o coloanæ corinticæ.

Paci îøi construieøte filmul video în jurul unei metafore despre timp. Trecutul se îndreaptæ spre viitor pentru a deveni el însuøi un viitor. Dar acest viitor e doar o copie lipsitæ de substanflæ, o imagine a trecutului care e plasatæ într-un nou context, stræin de conotafliile anterioare, devenind astfel altceva. E ca øi cum ai realiza o copie a unei coji de ou, dar færæ sæ reproduci øi conflinutul. În termenii lui Alois Riegl, cel care a creat la începutul secolului trecut cadrul teoretic modern pentru studierea monumentelor2, monumentul este un obiect artificial care pæstreazæ, intenflionat sau neintenflionat, un element al trecutului. Columna lui Paci e simultan un monument intenflional øi unul neintenflional. Originalul dupæ care s-a realizat aceastæ lucrare este o coloanæ care avea o funcflie practicæ precisæ, dincolo de decorafliuni, aceea de a susfline de obicei un templu. Avea sens împreunæ cu toatæ structura arhitecturalæ, dar acum a devenit un monument færæ intenflia originalæ a celor care l-au creat, un fragment care s-a transformat, prin dezmembrare, într-un obiect oarecare. În contextul creat de Paci, copia coloanei izolate devine o columnæ øi, astfel, un monument intenflional care nu mai poate comemora nimic în afaræ de ideea de trecut, intrînd în registrul nostalgiei.

Filmul lui Adrian Paci funcflioneazæ stilistic øi simbolic în parametri apropiafli de cei dintr-un alt film al sæu, Permanenza Temporanea (Center for Temporary Permanence), realizat în 2007. Aici vedem un grup oameni care ar putea fi cetæfleni ai Lumii VLAD BASALICI este artist vizual øi performer, træieøte øi lucreazæ în Bucureøti øi Londra. În proiectele sale cerceteazæ modurile în care percepem temporalitatea. Lucrærile sale, individuale sau realizate în diverse colaboræri, au fost prezentate la Festivalul eXplore Bucureøti, la Alternative Film/Video Festival Belgrad, Dansehallerne, Copenhaga, Alert Studio Bucureøti, Fabrica de Pensule Cluj, Centrul de Introspecflie Vizualæ Bucureøti, Centrul Naflional al Dansului Bucureøti, tranzit.ro/Bucureøti, Brut Viena.

Adrian Paci The Column, video still, credit: the artist

90

TOWARDS THE FUTURE, FROM THE PAST Vlad Basalici Potential Monuments of Unrealised Futures, AA Gallery London, 17 January – 12 March 2015 Artists: Adrian Paci, Edi Hila Curators: Beyond Entropy Balkans (Jonida Turani & Stefano Rabolli Pansera) When he describes the future in a video posted on the website of The Guardian1 on 1st of September 2011, Zygmunt Bauman imagines a situation in which we are the passengers of an airplane that has already landed, guided only by an automatic pilot and heading towards an airport that has not even received the approval of being built, or whose architectural plan has not even been sketched yet.

This is the image that came into my mind when I saw The Column, Adrian Paci’s video displayed at AA Gallery at the beginning of this year. We have here an action that started in the flux of time from the past, but implacably aims at a certain future whose conditions of possibility are still vague.

A block of marble is cut from a mountain by a group of Chinese workers. Then this block is placed on a cargo boat. We see the block of stone on the open prow of the ship, which moves in the indistinct landscape of the ocean towards an unknown destination. Another group of Chinese workers start tracing lines on the stone block and remove the material in excess. The process goes on day by day until the marble surface becomes a Corinthian column.

Paci builds his video around a metaphor of time. The past moves towards the future for becoming itself a future. But this future is only an insubstantial copy, an image of the past that is placed in a new context, which is foreign to its previous connotations, thus becoming something else. It is as if one would fabricate the copy of an eggshell without reproducing its content.

In Alois Riegl’s terms, who coined at the beginning of the last century the modern theoretical framework for the study of monuments2, a monument is an artifact that willingly or unwillingly keeps an element of the past. Paci’s column is simultaneously an intentional and an unintentional monument. The original for this piece is a column that had a defined practical function beyond decorations, namely that of supporting a temple. It had a meaning when taken together with the entire architectural structure, but has now become a monument without the original intention of those who created it, a fragment transformed into an ordinary object through dismantling.

VLAD BASALICI is visual artist and performer, he lives and works in Bucharest and London. In his projects he researches the modes in which we perceive temporality. His works, individual or realized in different collaborations, have been presented in institutions or contexts such as: the Festival eXplore Bucharest, Alternative Film/Video Festival Belgrade, Dansehallerne Copenhague, Alert Studio Bucharest, Paintbrush Factory Cluj, Center for Visual Introspection Bucharest, National Dance Center Bucharest, tranzit.ro/ Bucharest, Brut Vienna.

91

scena

Edi Hila Penthouse, image, credit: the artist, courtesy: Galerie Mitterrand

92

93

scena

a Treia, emigranfli sau ambele în acelaøi timp, aflafli în aøteptare pe o scaræ de avion mobilæ de pe o pistæ pustie. Cele douæ videouri nu sînt la fel de localizate ca primele proiecte video ale lui Paci, unde memoria personalæ se plia pe memoria Albaniei, atît artistul, cît øi flara lui aflîndu-se în tranziflie în acei ani. Paci trecea de la picturæ la film cu mijloace foarte rudimentare, o cameræ video împrumutatæ (în The Column øi Permanenza Temporanea gæsim o atenflie acordatæ elementelor formale: unghiurile camerei øi construcflia cadrului), iar Albania trecea de la sistemul controlat al comunismului la o perioadæ haoticæ specificæ societæflilor postcomuniste. Cu toate acestea, lipsa unei localizæri face ca geografia sæ fie mai pregnantæ în aceste douæ videouri mai noi prin subiecte atopice ca emigraflia øi migraflia muncii, care ajung sæ nu mai aparflinæ unui loc anume øi sæ fie peste tot, neflinînd seamæ de nicio graniflæ.

Videoul The Column poate fi prezentat în douæ forme diferite. În festivalurile de film el apare doar ca video, iar în expoziflii e însoflit de columnæ. Niciodatæ obiectul nu e expus independent. Rezultatul poate funcfliona ca un document al performanceului realizat de sculptorii chinezi, dar øi ca obiect în aøteptare (aøezat orizontal), urmæ concretæ a imaginilor filmate.

Expoziflia de la Londra e a doua ocazie cînd conceptul curatorial propus de Beyond Entropy Balkans3 combinæ The Column cu picturile lui Edi Hila. Expoziflia a mai fost prezentatæ anul trecut øi la Bienala de Arhitecturæ de la Veneflia, în cadrul pavilionului Albaniei din Arsenale.

Asocierea nu e deloc întîmplætoare. Edi Hila a fost profesorul lui Paci la Universitatea de Artæ din Tirana chiar înainte de 1991, anul cæderii comunismului în Albania. Hila, dupæ o relativæ recunoaøtere în anii 1970, a intrat în dizgraflia regimului.

A fost închis trei ani sub acuzaflia cæ stilul sæu trædeazæ tendinfle vestice. A pictat departe de ochiul publicului aproape 20 de ani. Lucrærile lui ai fost expuse doar dupæ 1991.

A reuøit sæ influenfleze scena artisticæ albanezæ din poziflia sa de profesor. Anri Sala este, de altfel, un alt student de-al sæu.

Picturile lui par impersonale øi sînt compuse de cele mai multe ori din peisaje urbane dezolante sau clædiri austere. Intenflia personalæ poate fi cititæ doar prin cîteva elemente, printre care pregnantæ e culoarea care funcflioneazæ ca patinæ a timpului. Hila e martorul acestui statu-quo apæsætor construit pe ruinele unui trecut care tinde sæ se permanentizeze. În expoziflia Potential Monuments of Unrealised Futures, Edi Hila expune ciclul Penthouse, compus din øapte tablouri. În fiecare picturæ apare o variantæ a aceleiaøi clædiri compuse dintr-un bloc compact la bazæ, care are plasat deasupra lui un penthouse ce ia forme diferite, de la balconul comunist acoperit cu ferestre de sticlæ la fortæreafla medievalæ. Aceste construcflii din timpuri diferite nu se exclud reciproc øi sînt valide în peisajul urban al flærilor postcomuniste. Fiecare construcflie e plasatæ într-un decor monocrom, care în cele mai multe cazuri împrumutæ culoarea clædirii. Aceste clædiri sînt imagini ale expresiei de putere, funcflionînd ca niøte mausolee domestice. Funcflia lor utilitaræ pæleøte, læsînd loc caracterului utopic al arhitecturii.

Monoblocurile apar ca piedestaluri pe care sînt aøezate simulacre ale trecutului. Pent house-urile lui Edi Hila devin monumente în care trecutul este încastrat øi adaptat la prezent. E interesant în acest context ce spunea Andrei Siniavski4, unul dintre mar torii stalinismului, despre realismul socialist care cautæ sæ prezinte actualitatea øi, în acelaøi timp, s-o monumentalizeze. Numai cæ actualitatea din picturile lui Edi Hila s-a schimbat, fiindcæ referinflele s-au modificat øi ele (vechile balcoane au devenit penthouse-uri), dar mecanismul a ræmas acelaøi. Ceea ce e la ordinea zilei trebuie sæ meargæ mînæ în mînæ cu monumentalul.

Ambele proiecte, atît cel al lui Adrian Paci, cît øi cel al lui Edi Hila, prezintæ strategii prin care trecutul se camufleazæ în prezent spre viitor, creînd noi hibrizi unde timpii sînt greu de discernut.

94

In the context created by Paci, the copy of the isolated pillar becomes a column and, thus, an intentional monument that lacks the potentiality of commemorating anything other than the idea of past, entering the register of nostalgia.

Stylistically and symbolically, Adrian Paci’s video works in similar parameters with another one of his films, Permanenza Temporanea (Center for Temporary Permanence), made in 2007. In this film we can see a group of people who could be citizens of the Third World, emigrants or both at the same time, waiting on a mobile airstair on an empty strip. The two videos are not as localized as his first video projects, where personal memory met Albania’s memory, since both the artist and his country were in transition. Paci was shifting from painting to film with very rudimentary means, a borrowed video camera (in The Column and Permanenza Temporanea we find an attention given to formal elements: the angles of the camera and building of the frame), while Albania was shifting from the controlled system of communism to a chaotic period specific to post-communist societies. However, the lack of localization makes geography more significant in these two newer videos through a-topical themes such as immigration and work migration, which arrive to a point where they do not belong to a specific place, but are all over the place, neglecting all borders.

The Column can be displayed in two different ways. In film festivals it appears as a video only, while in exhibitions it is accompanied by the column. The object is never displayed alone. The artifact can function as a documentation of the performance enacted by the Chinese sculptors, but also as a delayed object (placed horizontally), a material trace of the filmed images.

The exhibition in London is the second time when the curatorial concept proposed by Beyond Entropy Balkans3 brings together The Column and Edi Hila’s paintings. The exhibition has also been presented last year at the Venice Biennale of Architecture in Albania’s pavilion at the Arsenale.

Their association is not random. Edi Hila has been Paci’s professor at the Tirana Art University just before 1991, the year when communism collapsed in Albania. Hila, somewhat recognized in the 1970s, fell in disgrace with the regime. He was imprisoned for three years under the accusation that his style contains Western influences.

He painted far from the eye of an audience for almost 20 years.

His works were exhibited only after 1991. He managed to influence the Albanian artistic scene from his position as a professor. Anri Sala is another of his students.

His paintings seem impersonal and most often consist in desolating urban landscapes or austere buildings. His personal intention can be read only through a few elements, among which the color that functions as a patina of time is important. Hila is the witness of this burdensome status quo that was built on the ruins of a past that tends to become permanent.

In the exhibition Potential Monuments of Unrealised Futures, Edi Hila exhibits his Penthouse series composed of seven paintings. In each painting there is a version of the same building made of a solid block at the bottom and a penthouse above, which takes different shapes: from the communist balcony covered with windows to the medieval fortress. These constructions from various times are not mutually exclusive and are valid in the urban landscapes of post-communist countries. Each building is placed in a monochrome scenery, which most of the time borrows the color of the building. These buildings are images of the expression of power, functioning as domestic mausoleums. Their utilitarian function fades away, leaving room to the utopian character of the architecture. Mono-blocks appear as pedestals on which these simulacra of the past are placed. Edi Hila’s penthouses become monuments in which the past is incorporated and adapted to the present. It is interesting to read the commentaries of Andrei Sinyavsky4, one of the witnesses of Stalinism, on a social realism that simultaneously attempts at presenting contemporaneousness and monumentalizing it. Only that contemporaneous-

Note: 1. http://www.theguardian.com/commentisfree/video/2011/sep/01/zygmunt-bauman-terrorism-video 2. Alois Riegl, Cultul modern al monumentelor – esenfla øi geneza sa, Bucureøti, Inpress, 1999, p. 7. https://www.scribd.com/doc/47439822/cultul-modern-al-monum 3. Proiectele Beyond Entropy se aflæ la intersecflia dintre arhitecturæ, artæ øi geopoliticæ. Au mai curatoriat pavilionul Angolei la Bienala de Arhitecturæ de la Veneflia din 2012 øi la Bienala de Artæ de la Veneflia din 2013.

Beyond Entropy funcflioneazã ca un holding cu companii afiliate, care sînt conduse de un partener local: Beyond Entropy Africa, Balkans sau Mediterranean.

4. Poziflia lui Andrei Siniavski e parafrazatæ de Katerina Clarck. Vezi studiul ei „Socialist Realism and the Sacralizing of Space“, in Evgeny Dobrenko øi Eric Naiman (ed.), The Landscape of Stalinism: the Art and Ideology of Soviet Space, Seattle & London, University of Washington Press, 2003, p. 11.

ness in Edi Hila’s paintings has changed because the references are now different (old balconies became penthouses), but the mechanism stayed the same. The contemporary must go hand in hand with the monumental.

Both projects, that of Adrian Paci and that of Edi Hila, present strategies whereby the past camouflages itself in a present towards the future, creating new hybrids in which the various times are difficult to be discerned.

Translated by Alexandru Polgár Notes: 1. http://www.theguardian.com/commentisfree/video/2011/sep/01/ zygmunt-bauman-terrorism-video 2. Alois Riegl, “The Modern Cult of Monuments: Its Character and Origin“, translated by K. W. Forster and D. Ghirardo, Oppositions 25, 1982, pp. 20–51.

3. The Beyond Entropy projects are at the intersection of architecture, art and geopolitics. They also curated Angola’s Pavilion at the Venice Biennale of Architecture in 2012 and at the Venice Biennale in 2013. Beyond Entropy functions as a holding with affiliated companies led by a local partner: Beyond Entropy Africa, Balkans or Mediterranean.

4. Andrei Sinyavsky’s position is paraphrased by Katerina Clarck. See “Socialist Realism and the Sacralizing of Space“, in Evgeny Dobrenko and Eric Naiman (eds.), The Landscape of Stalinism: the Art and Ideology of Soviet Space, Seattle & London, University of Washington Press, 2003, p. 11.

Potential Monuments of Unrealised Futures, Architectural Association School of Architecture gallery, exhibition view, photo: Sue Barr

scena

25 de ani × 25 de minute × 25 de contribuflii* Despre trecutul viitor

Daria Ghiu

25 × 25 × 25, tranzit.ro/ Bucureøti, 13–14 decembrie 2014

Memorabila carte a lui Walter Benjamin, Copilærie berlinezæ la 1900, apærutæ la Editura Humanitas în 2010, în traducerea lui Andrei Anastasescu, confline unele dintre cele mai frumoase imagini ale primilor ani din viaflæ care s-au scris vreodatæ.

Evocarea unor fragmente de copilærie, færîme de realitate, aøa cum au ajuns ele în prezentul autorului, trecutul cititorului de astæzi, Benjamin o face færæ sæ adopte forma temporalæ a perfectului, observæ filosoful Peter Szondi în prefafla cærflii, ci apelînd la „viitorul trecutului – viitorul anterior – în întreaga sa naturæ paradoxalæ: faptul de a fi viitor, øi totuøi trecut“. Benjamin scrie în miniaturæ despre amintiri aøezate în cotloane ale minflii sale, aducînd detalii fine la suprafaflæ øi læsînd, probabil, multe alte amintiri sæ nu ia forma unei scriituri.

De-a lungul celor douæ zile petrecute în spafliul tranzit.ro din Bucureøti, într-un exercifliu uneori ludic, alteori nostalgic, duios, lucid øi tæios (dar niciodatæ excelînd în niciuna dintre aceste direcflii) de reapropriere a celor 25 de ani de la momentul-zero, Revoluflia Românæ øi cæderea comunismului, una dintre impresiile cele mai puternice a fost aceea cæ fiecare dintre cei 25 de invitafli, cu propriile lui amintiri, cu propria lui vîrstæ øi experienflæ de viaflæ, cu propriile lui træiri øi interpretæri subiective ale istoriei, îøi construieøte în fafla noastræ un atlas al memoriei, guvernat de diferite cuvinte-cheie, de amintiri mai puternice sau mai slabe, de momente fondatoare personale, care se intersecteazæ cu momentele oficiale ale istoriei politice øi sociale; un atlas încefloøat uneori, intens colorat pe alocuri, umbrit în unele colfluri ale istoriei sau calcinat de lumina puternicæ a soarelui în altele. Evenimentul imaginat de curatoarea øi criticul de artæ Raluca Voinea (tranzit.ro/ Bucureøti) øi organizat de aceasta împreunæ cu artistul Eduard Constantin øi cu Livia Pancu (curatorul spafliului tranzit.ro/ Iaøi) a pornit de la ideea construirii unei imagini posibile pentru ultimii 25 de ani ai României, cu ajutorul unor artiøti, scriitori, filosofi, sociologi, muzicieni, jurnaliøti, istorici. Curatorii acestui eveniment au invitat, aøadar, 25 de oameni care aveau fiecare la dispoziflie 25 de minute pentru a-øi spune propria versiune asupra istoriei, propriul traseu personal, pentru a da propriile explicaflii pentru trecutul recent.

Ca spectator, m-am întrebat de mai multe ori de-a lungul celor douæ zile de ce nu mæ plictisesc deloc, de ce fiecare nouæ incursiune într-un trecut împærtæøit istoric, de care mæ puteam agæfla uneori, dar de care mæ despærflea tocmai acest recurs la memoria personalæ, intimæ, mæ capteazæ, de ce fiecare reluare a istoriei, de fix 25 de ori, ca într-un ritual, întotdeauna de la momentul zero øi pînæ în cel prezent, mæ fline atentæ? Cum funcflioneazæ memoria fiecæruia dintre cei invitafli? Cît de detaøat eøti de trecut øi cît de marcat de el? Ce nume sînt recurente? Se întîlnesc amintiri ale mele cu ale celui din fafla mea? Ce înseamnæ sæ træieøti revoluflia la trei ani øi ce

25 YEARS × 25 MINUTES × 25 CONTRIBUTIONS* On the Future Past Daria Ghiu

* Acest text a apærut iniflial în revista Observator cultural, nr. 495 (753) 18 decembrie 2014 – 7 ianuarie 2015.

* The first Romanian version of this text has initially been published in Observator cultural, no. 495 (753), 18 December 2014 – 7 January 2015.

DARIA GHIU este doctor în istoria øi teoria artei, cu o tezæ despre istoria pavilionului României la Bienala de Artæ de la Veneflia (Universitatea Naflionaæ de Arte Bucureøti). Este critic de artæ, curator øi jurnalist la Radio România Cultural.

DARIA GHIU has just completed a Ph.D. in Art History and Theory at the University of Arts in Bucharest about the history of the Romanian Pavilion at the Venice Biennale. She is an art critic, curator and a journalist at the Romanian Public Cultural Radio.

96

25 × 25 × 25, tranzit.ro/ Bucureøti, 13–14 December 2014 Walter Benjamin’s memorable book, Berlin Childhood Around 1900, contains one of the most beautiful images of the first years in life that has ever been written. Evoking fragments of childhood, fragments of reality, as they arrived in the present time of the author, in the past of the contemporary reader, Benjamin does not adopt the perfect tense, as Peter Szondi notes in the preface of the book, but uses the “future of the past – the future in the past – in its whole paradoxical nature: the fact of being in the future, but still in the past“.

Benjamin writes on a small scale about memories placed in corners of his mind, revealing fine details and probably leaving many memories to not take the shape of a writing.

During the two days spent in the tranzit.ro space in Bucharest, in an exercise that was sometimes playful, sometimes nostalgic, affectionate, conscious and caustic (but never excelling in any of these directions), an exercise meant to re-appropriate the 25 years since we left the starting point – the Romanian Revolution and the fall of communism –, one of my strongest impressions has been that each of the 25 guests, with their own memories, ages and life experiences, with their own adventures and subjective interpretations of history, builds before our eyes an atlas of memory, guided by keywords, stronger or weaker memories, personal founding moments intersecting official moments of political and social history; an atlas sometimes blurred, sometimes vividly colored, clouded in some corners of history or burned by the strong light of the sun in some others. The event imagined by curator and art critic Raluca Voinea (tranzit.ro/ Bucureøti) and organized by her in collaboration with artist Eduard Constantin and curator Livia Pancu (tranzit.ro/ Iaøi) set out with the idea of building a potential image for the last 25 years in Romania, with the help of artists, writers, philosophers, sociologists, musicians, journalists and historians. Therefore, the curators of the event invited 25 people, who had 25 minutes to tell their own version of history, personal paths, and personal explanations for the recent past.

As a spectator, I have asked myself many times during these two days: why am I not bored at all? Why am I captivated by each new incursion in a historically shared past, to which I could refer sometimes, but from which I was separated precisely by this appeal to personal, intimate memory? Why each replay of history, for 25 times exactly, as in a ritual, always from the starting point and going to the present, keeps me focused? How does the memory of each guest

înseamnæ sæ o træieøti în adolescenflæ ori în plinæ maturitate intelectualæ? Cum de amintirile lui se întîlnesc cu cele rostite de altcineva mai devreme, deøi îi despart mai mult de 10 ani øi fac parte din generaflii diferite? Pentru douæ zile, m-am aflat ca într-o tabæræ sau ca într-o øedinflæ idealæ de terapie. Sau, poate mai corect spus, m-am situat într-un proiect performativ øi într-o expoziflie de artæ desfæøuratæ în pragul momentului care a declanøat revoluflia (cei 25 de ani de la începerea Revolufliei Române, eveniment pe care ar trebui sæ îl retræim mereu o datæ pe an, la fel cum retræim în fiecare an Cræciunul). Un proces de autoidentificare, de reflectare sau, dimpotrivæ, un proces în care devii opac la anumite realitæfli pe care le auzi rostite.

E greu sæ rezumi cele douæ zile; de la biliardul-flambal la povestea „cremei de albit“ – rostitæ de activista feministæ øi actrifla de etnie romæ Mihaela Drægan – la observafliile filosofului Ovidiu fiichindeleanu despre anii 1990, cînd am træit o „realitate magicæ“ (pe fundal se proiectau extrase øi poveøti cu OZN-uri la Cluj din – poate væ amintifli, cei care afli træit acei ani – revista Paranormal) øi îndemnul aceluiaøi filosof sæ învæflæm a transforma memoria culturalæ într-o resursæ de lungæ duratæ, acum, 25 de ani mai tîrziu, moment cînd conøtiinflele istorice se trezesc. Maria Balabaø, muzician øi jurnalist la Radio România Cultural, a vorbit despre modul în care percepflia sa asupra muzicii s-a schimbat în timp øi despre cum o casetæ, prima din viafla ta, ascultatæ la infinit pe primul walkman, la începutul aceloraøi ani 1990, se aøazæ ca o amprentæ imposibil de øters peste urechea ta øi peste tot ceea ce vei asculta de atunci încolo: fragmente din muzica celor de la KLF – albumul The White Room – s-au auzit din nou, comentate de Maria Balabaø. Proiecte artistice, ironice øi ascuflite, ale lui Cezar Læzærescu, cele care recupereazæ trecutul socialist øi îi aratæ toate punctele fragile, ale artistului Matei Bejenaru, analiza fiecærui an din cei 25 din perspectiva unor dinamici interrelaflionale, aøa cum a realizat-o analistul øi profesorul Ovidiu Gherasim-Proca. Vorbind despre protestele recente sau mai puflin recente, acesta din urmæ mærturiseøte la un moment dat cæ „Dacæ væd steagurile tricolore nu mæ simt bine“ øi îøi încheie prezentarea spunînd cæ – odatæ cu pancartele apærute imediat dupæ cele mai recente alegeri, „Jos comunismul“ – „am ajuns de unde am plecat, dar mult mai dezorientafli“.

Filmul primei cælætorii a lui tataia în Vest øi la Berlin – realizat de Elena Vlædæreanu øi Robert Bælan –, discursul hiperlucid øi articulat al lui Petru Dandea, vicepreøedinte al Confederafliei Naflionale Sindicale Cartel ALFA, jukebox-ul memoriei, gîndit de colectivul artistic Apparatus 22 ori mix-urile sonore bazate atît pe muzicæ (Timpuri Noi, Paraziflii, Norzeatic, taraf, ølagære, Michael Jackson), cît øi pe discursuri memorabile – Ceauøescu, Iliescu, Bæsescu – aparflinîndu-le lui Miron Ghiu (în dialog vizual cu Bogdan Ghiu øi cu primele scrieri în presæ – revista Contrapunct ori 22 – ale acestuia) sau rekabu; istoriile lui Jean-Lorin Sterian, despre Constanfla „protomaneliøtilor“, despre era øi marea afacere a „ajutoarelor“, pe care Sterian le numeøte „conducte între pivniflele vesticilor øi dulapurile noastre“ ori cea a revistei Playboy sau a Generafliei PRO. Mærturisirea Simonei Dumitriu (curator øi critic de artæ), scrisæ de mînæ într-un caiet øi cititæ dintr-o suflare, are forfla unui cuflit care ræsuceøte tot mai adînc øi disecæ atent, radiografia sa personalæ învecinîndu-se cu literatura expresionistæ. Oana Bæluflæ, activistæ feministæ, într-o istorie personalæ a activismului feminist în România postdecembristæ, pînæ la gesturile cele mai recente; ori parcursurile lui Petre-Florin Manole – unul dintre fondatorii Centrului de Studii Rome al Universitæflii din Bucureøti – în memorabilul sæu „Lumea mea avea 10 km øi douæ localitæfli“, ori Igor Mocanu, critic de artæ øi curator, venit în România din Republica Moldova, øi care povesteøte plin de autoironie despre „nedreptatea istoricæ“ pe care o resimflea atunci cînd era mai mic øi stætea la aceeaøi coadæ cu „chinezii øi arabii“ la Oficiul de Imigræri din Bucureøti. Adrian Schiop vorbeøte despre fenomenul manelelor, iar Cristi Nae traseazæ o istorie subiectivæ a artei româneøti dupæ 1990 øi pînæ azi.

function? How detached one can be from the past and how marked by it? What names are recurrent? Do my memories meet those of the person who sits in front of me? What does it mean to live revolution as a 3-year old, and what does it mean to live it when you are a teenager or have reached your full intellectual maturity? How come that one’s memories meet those uttered by someone else a bit earlier, even though there are 10 years between them and they are from different generations? For two days, I have been in some sort of holiday camp, or in some sort of ideal therapy session. Or, perhaps more aptly put, I have been in a performance project and an art exhibition unfolded on the eve of the moment that started the revolution (the 25 years since the eruption of the Romanian Revolution, an event that we must always re-live once a year, as we re-live Christmas each year). A process of self-identification, reflection or, on the contrary, a process in which one becomes opaque to certain realities that are uttered.

It is hard to summarize these two days; from the billiards-cimbalom to the story of the “whitening gel“ – told by Roma feminist activist and actress Mihaela Drægan –, to the observations of philosopher Ovidiu fiichindeleanu about the 1990s, when we lived in a “magical reality“ (in the background there were excerpts and stories with UFOs from Cluj in the Paranormal magazine – perhaps remembered by those who lived in that time), and to the advice of the same philosopher about learning how to transform cultural memory into a longrun resource, now, 25 years later, when historical awareness rises.

Maria Balabaø, a musician and a journalist at Radio România Cultural, has spoken about how her perception of music has changed in time and how a tape, the first one in one’s life, listened to forever on a first walkman, at the beginning of the same 1990s, indelibly imprints itself onto one’s ear and onto everything one will listen to from that moment on: fragments from the music of KLF – The White Room album – were played again and commented by Maria Balabaø. Cezar Læzærescu’s ironic and caustic art projects; Matei Bejenaru’s art projects recuperating the socialist past and showing all of its fragile moments; the analysis of each of the 25 years from the perspective of a series of inter-relational dynamics, as it was done by analyst and Professor Ovidiu Gherasim-Proca. Talking about more or less recent protests, the latter confesses at some point that “when he sees the tricolor flags he does not feel good“ and ends his presentation by saying that – with the appearance of “Down with Communism!“ banners immediately after the most recent elections – “we arrived to where we left from, but we are much more disoriented“.

The film of how an old man made his first trip to the West and to Berlin – created by Elena Vlædæreanu and Robert Bælan –, the extremely aware discourse of Petru Dandea, vice-president of the National Confederation of Workers’ Unions Cartel ALFA, the jukebox of memory designed by the Apparatus 22 art collective or the sonic mixes based on both music (Timpuri Noi, Paraziflii, Norzeatic, taraf, hits, Michael Jackson) and memorable speeches (Ceauøescu, Iliescu, Bæsescu) – proposed by Miron Ghiu (in a visual dialogue with Bogdan Ghiu and his first writings in Contrapunct or 22 magazines) or rekabu; the anecdotes of Jean-Lorin Sterian about the Constanfla of “protomanelists“, about the era (and great business) of [Humanitarian] “Aids“, which Sterian calls “pipelines between the basements of the Westerners and our closets“, or about the Playboy magazine and the PRO Generation. The confession of curator and art critic Simona Dumitriu, handwritten in a notebook and read without pauses, has the strength of a knife that penetrates deeper and deeper in an attentive dissection, her personal radiography neighboring expressionist literature. Feminist activist Oana Bæluflæ tells her personal history of feminist activism in Romania after December 1989, up to the most recent gestures; Petre-Florin Manole – one of the founders of the Center for Roma Studies at the University of Bucharest – speaks about his adventures in his memorable “The World had 10 km and Two Localities“; art critic and curator Igor Mocanu, who came to Romania from the Republic of Moldova, explains full of self-irony

97

99

scena

Artistul Dan Perjovschi a scris øi a desenat în Revista 22 – øi continuæ sæ o facæ øi astæzi, nu doar în paginile revistei, ci în toate institufliile în care este invitat – cea mai duræ øi mai acutæ cronicæ a României contemporane, în care experienflele personale se împletesc cu marea istorie: odatæ cu fiecare sfîrøit de an, în tofli aceøti ani, precum øi odatæ cu fiecare lunæ iunie, Perjovschi rememoreazæ Revoluflia øi Mineriada, fæcîndu-ne sæ nu le uitæm, sæ le retræim emoflional øi astfel sæ le conøtientizæm mereu. Ironia cu care tînæra artistæ Luminifla Apostu îøi descrie propria sa istorie, cu cei trei ani ai sæi la Revoluflie, vorbeøte de fapt despre destinul artiøtilor, despre greutatea cu care te opreøti asupra unui drum artistic, læsîndu-le deoparte pe celelalte.

Cea de-a doua zi s-a deschis øi s-a închis cu douæ momente ale generozitæflii: memoria donatæ, memoria care devine suvenir pentru ceilalfli în cazul artistului Farid Fairuz – care øi-a pus efectiv pe jos obiecte personale pe care le-a strîns øi le-a avut alæturi în aceøti 25 de ani øi de care acum se putea desprinde, invitîndu-ne pe noi ceilalfli sæ ne „servim“ din ele øi sæ „muøcæm“ astfel din istoria lui. Odatæ ce fli-ai apropriat un obiect altædatæ al lui Farid devii automat parte din propria sa istorie, începînd în acelaøi timp cu acel obiect o nouæ istorie, luînd-o de la zero, dezbærîndu-te de tot trecutul lui. La finalul zilei, Iulia Popovici øi Vasile Ernu au gætit pentru cei prezenfli, cei 25 de ani comprimîndu-se astfel printr-un gest în prezent. Anca Benera øi Arnold Estefan, absenfli de la eveniment, au realizat o intervenflie clandestinæ pe toatæ durata programului, pe telefoanele noastre, cei prezenfli. În timp ce ascultam prezentærile, primeam mesaje, îndemnuri, întrebæri care au scris istoria noastræ recentæ. „Træifli bine?“ Nu prea øtii ce sæ ræspunzi la un asemenea mesaj.

Pornind de la istoriile spuse în aceste douæ zile, ar merita sæ aparæ o carte, alæturi de un film: acesta este unul dintre planurile organizatorilor, care au documentat tot.

De asemenea, Raluca Voinea a avut la final, nu întîmplætor, ideea unui proiect viitor: previziuni despre cei 25 de ani care vor urma. Øi, ca sæ mæ întorc la Benjamin øi la Copilæria berlinezæ, aceastæ posibilæ întîlnire viitoare poate cæ ar putea avea titlul de Colfluri profetice, acele spaflii marginale în care „pare cæ tot ce urmeazæ, de fapt, sæ ni se întîmple aparfline deja trecutului“, aøa cum scrie Benjamin în Vidra. Obiectele, istoriile din trecut sparg deja viitorul. Aøa cum o face, de exemplu, moneda de 100 de lei (cu capul lui Mihai Viteazul!) pe care fiecare dintre cei prezenfli a primit-o pentru totdeauna de la Ovidiu fiichindeleanu. Avem cu ce sæ trecem vama.

Sîntem asigurafli.

about the “historical injustice“ that he felt when as a youngster he had to stay in line with “Chinese and Arabs“ at the Immigration Office in Bucharest. Adrian Schiop talks about the phenomenon of manele, and Cristi Nae sketches a subjective history of Romanian art since 1990 to our days.

Artist Dan Perjovschi wrote and drew for Revista 22 – and keeps on doing this today as well, not only in this magazine, but in every institution inviting him – the harshest and the most poignant chronicle of contemporary Romania, in which personal experiences intertwine with history at large: at the end of each year, and in every month of June, Perjovschi recollects the Revolution and the Mineriad, helping us not to forget them, to emotionally re-enact them and, thus, to be aware of them all the time. The irony with which the young actress Luminifla Apostu describes her personal history since the Revolution, when she was 3 years old, speaks, in fact, of the destiny of artists, the difficulty of choosing this path in life, leaving everything else aside.

The second day started and ended with two moments of generosity: memory donated, memory that becomes a souvenir for the others in the case of artist Farid Fairuz, who placed on the ground personal objects that he collected and had around him in these 25 years, objects from which he could now separate, inviting us to “pick“ some of them and to “bite“ in this way from his history. As soon as you have appropriated an object that once belonged to Farid, you automatically become part of his own history, beginning a new history with that object, starting from zero, getting rid of its past. At the end of the day, Iulia Popovici and Vasile Ernu cooked for the guests and the public, the 25 years being compressed thusly in a present gesture. Anca Benera and Arnold Estefan, both absent from the event, have created a clandestine intervention during the entire program, on our cell phones. While we were listening to the presentation, we would receive messages, suggestions, questions that have written our recent history. “Do you live well?“ You don’t really know how to answer such message.

Starting from the histories told in these two days, it would be worth creating a book, as well as a film, which is, in fact, a plan of the organizers, who have documented everything. Also, Raluca Voinea had at the end, not accidentally, the idea of a future project: predictions about the next 25 years that would come. And, to return to Benjamin and Berlin Childhood, this potential future meeting could perhaps have the title Profetic Corners, those marginal spaces where “it seems that everything coming to us already belongs, in fact, to the past“, as Benjamin writes. Objects, histories from the past already break the future. As it does, for instance, the 100 lei coin (with the head of Michael the Brave!) that Ovidiu fiichindeleanu has given to each of us as a gift. To have money to cross the border.

We are insured.

Translated by Alexandru Polgár

Ziduri vizibile øi ziduri invizibile Despre artæ, educaflie øi potenflialitate

Diana Marincu

Divizarea structurii unui oraø prin bariere fizice øi simbolice este o realitate pe cît VISIBLE WALLS AND INVISIBLE WALLS de disputatæ, pe atît de practicatæ, de la Zidul din Cisiordania pînæ la frontiera din- On Art, Education and Potentiality Diana Marincu tre Mexic øi Statele Unite. Într-o cartografiere mondialæ realizatæ de jurnaliøtii de la The Guardian, „Why are we building new walls to divide us?“1, se face un recensæmînt the structure of a city through physical and symbolic barrial zidurilor øi barierelor care despart flæri, oraøe, comunitæfli, regimuri politice sau Dividing ers is a reality as disputed as practiced, from the Wall in the West culte religioase, întæresc granifle de mult existente sau formeazæ unele noi. În toate Bank to the frontier between Mexico and the US. In a global mapcazurile prezentate, zidurile polarizeazæ identitæflile celor pe care-i despart (dupæ ping made by journalists at The Guardian, “Why are we building new criterii etnice, naflionale sau religioase) øi afecteazæ în profunzime dezvoltarea ur- walls to divide us?“ , there is a counting of walls and barriers that separate countries, cities, communities, political regimes and deterbanæ fireascæ a unui oraø. minations, reinforce age-old Conflictele øi rupturile sufeborders or create new ones.

In all presented cases, walls rite de fiecare spafliu geograpolarize the identities of those fic prin construcflia zidurilor, whom they separate (on ethnic, relicve istorice ce pæreau national or religious criteria) de mult depæøite, remodeand deeply affect the natural urban development of a city. leazæ zi de zi identitæfli øi coConflicts and breaks suffered munitæfli. Contrastul între by each geographical area aceastæ nevoie de a crea bathrough building walls, historical relics that seemed since riere fizice øi iluzia comunilong gone, reshape day by day cærii fluide în reflelele de care identities and communities. ne folosim astæzi e cel puflin The contrast between this need surprinzætor. Dacæ le comto create physical barriers and the illusion of fluid communicaparæm între ele, aceste douæ tion in networks in use today is fenomene care au loc în at least surprising. If we com acelaøi timp îøi pun în luminæ pare them, these two simullimitele reciproce, contributaneous phenomena shed light The concrete wall built by the Baia Mare town hall between the Horea street and two social block buildings inhabited on their mutual limits, conind la o logicæ a excluderii pe

by Roma, photo: Maria Cætælina G. J. tributing to a logic of exclusion, care se bazeazæ, de fapt, înon which the entire global 2 treaga economie mondialæ , economy is, in fact, based, as well as to the spreading of ultranaprecum øi la ræspîndirea ideologiilor ultranaflionaliste împotriva minoritæflilor etnice tionalist ideologies against ethnic or religious minorities, and to the sau religioase øi la extinderea tot mai îngrijorætoare a mæsurilor împotriva imigranflilor increasingly concerning expansion of measures against immigrants (in lack of a coherent program to integrate them). (în absenfla unui program coerent de integrare a acestora).

The question of the wall from Baia Mare, built by the local authorities Problema zidului de la Baia Mare, construit de autoritæflile locale în 2011, a reve- in 2011, came back in the attention of the public, especially of indenit acum în atenflia publicului, mai ales a organizafliilor culturale independente øi a per- pendent cultural organizations and of people involved in the life of the soanelor implicate în viafla cetæflii, odatæ cu acfliunea de a-l „înfrumusefla“ prin polis, in November 2014, by the action of “beautifying“ it through painting, in which participated the University of Art and Design picturæ, la care au participat Universitatea de Arte øi Design din Cluj (UAD) øi Uni- (UAD) from Cluj and the Baia Mare branch of the Association of Visuunea Artiøtilor Plastici Baia Mare, în noiembrie 2014. „Tema“ a fost datæ cîtorva stu- al Artists. The “task“ has been delegated to a number of art students denfli ai universitæflii clujene, pentru care un workshop oarecare s-a transformat într-o from Cluj, for whom an ordinary workshop has become a controverproblemæ controversatæ øi dificil de gestionat atît la nivel personal (din cauza acu- sial issue, hard to deal with both at a personal level (because of the accusations brought to them for their lack of information about the zafliilor care li s-au adus pentru lipsa de informare cu privire la semnificaflia zidului), meaning of the wall) and an institutional level (the university bearing cît øi la nivel instituflional (universitatea purtînd responsabilitatea acestui „proiect“ ca the responsibility for this “project“ as a main partner). The wall, built 1

2

DIANA MARINCU (n. 1986) este doctorandæ la Universitatea Naflionalæ de Arte din Bucureøti, Departamentul de Istoria øi Teoria Artei, cu o cercetare despre discursurile curatoriale construite în jurul unor criterii politico-geografice în ultimii douæzeci de ani. Semneazæ cronici de artæ în revistele Arta, Observator cultural, Dilema veche, Poesis Internaflional øi în alte publicaflii.

100

DIANA MARINCU (b. 1986) is a Ph.D. candidate at the National University of Art in Bucharest, Art History and Theory Department, with a research focusing on the curatorial discourses built in relation with political and geographical criteria in the last twenty years of exhibition making. She writes art reviews in Arta, Observator cultural, Dilema veche, Poesis Internaflional, and other publications.

101

scena

partener principal). Zidul, construit la inifliativa primarului Cætælin Cherecheø – care dorea, de asemenea, amplasarea unor camere de supraveghere øi a unor gardieni în jurul zidului, dar, din fericire, acest lucru nu s-a mai întîmplat –, creeazæ o tensiune înæbuøitæ, tratatæ mereu cu superficialitate în discursul politic public ori camuflatæ în gesturi culturale aparent inofensive. Deøi, din cauza discriminærii pe care o produce, zidul de pe strada Horea a fost intens criticat de ONG-uri locale øi internaflionale, Cætælin Cherecheø, primarul ieøit învingætor în 2012 (cu un procent de 86,3%, dupæ ce fusese ales øi la alegerile parfliale din 2011), pare de neoprit în aplicarea viziunii proprii, autoritare øi moralizatoare (prin mutare, evacuare, stigmatizare etc.) asupra problemelor comunitæflii de romi din zonele numite de primar „pungile de særæcie“ ale oraøului. Printre prioritæflile acestuia, conform prezentærii publice a programului sæu, se aflæ „curæflenia øi ordinea“, aplicate prin complicitatea alegætorilor sæi, a cetæflenilor care ræsuflæ uøurafli cæ særæcia este ascunsæ în spatele unui zid. Paradoxul cazului picturii pe zid este tocmai camuflarea culturalæ – un discurs politic rasist este deghizat într-un discurs cultural care neutralizeazæ din capul locului tot conflinutul blamabil øi inacceptabil al construcfliei zidului, mutînd accentul pe o nouæ problemæ, a statutului sæu de operæ de artæ.3 Pe data de 4 decembrie 2014, a avut loc la Cluj o dezbatere gæzduitæ de Fabrica de Pensule pe tema implicærii UAD-ului în „proiectul“ de pictare a zidului4, cu scopul de a nuanfla aceastæ situaflie conflictualæ øi de a da – atît universitæflii, cît øi studenflilor – ocazia de a-øi exprima public poziflia. Miezul acestei discuflii s-a pliat mai degrabæ pe acest strat nou, al contextului educaflional, în care problemei reale pe care o semnaleazæ prezenfla zidului – discriminarea romilor øi acfliunile de segregare încurajate nu doar de autoritæflile locale, ci øi de un numær mare de bæimæreni – i se adaugæ noi semnificaflii øi gesturi care, în loc s-o erodeze, întæresc simbolic aceastæ prezenflæ.

Dezbaterea „Arta la zid. Artistul între libertate de exprimare øi responsabilitate publicæ“ i-a avut ca invitafli pe Bogdan Ghiu, Mara Rafliu, Dan Clinci, Cælin Hinflea, István Szakáts øi Mihai Pop, fiind moderatæ de Horea Avram. Dintre studenflii implicafli în proiectul de la Baia Mare a participat doar unul singur, care a încercat sæ explice vulnerabilitatea pozifliei sale øi lipsa informafliilor care au dus la transformarea zidului într-o picturæ muralæ cu temæ acvaticæ. Universitatea, de asemenea, øi-a asumat public eøecul implicærii sale într-un proiect de artæ în spafliul public care ignoræ exact contextul în care se desfæøoaræ. Sînt greu de identificat victima øi vinovatul, øi nu aceasta a fost intenflia dezbaterii, dar cred cæ o autoevaluare criticæ a tuturor instanflelor implicate ar fi necesaræ sau, aøa cum remarca István Szakáts, „ce facem cu peretele ar trebui sæ fie rezultatul unui proces de reflecflie, de autocunoaøtere“. Cred cæ ar fi nevoie de un program constant de dezbatere publicæ a simptomelor care au dus aici øi care populeazæ sistemul de învæflæmînt din România, între actori culturali, artiøti øi reprezentanfli ai societæflii civile. Øi nu doar în momente atît de grave øi doar atunci cînd ne afecteazæ breasla în mod nemijlocit. Iar urmætorul pas, gæsirea solu fliilor pe termen lung, ar decurge firesc din aceastæ primæ etapæ øi s-ar modela organic, în funcflie de nevoile reale ale studenflilor, ale scenei de artæ øi ale profesorilor.

Inifliativa unui proiect de acest tip a fost deja formulatæ în cadrul dezbaterii, printr-o propunere a Fundafliei AltArt în colaborare cu UAD øi cu Fabrica de Pensule, bazîndu-se pe un proiect de cercetare de lungæ duratæ (4-5 ani), pe parcursul cæruia programa universitaræ a artelor vizuale ar fi reformulatæ øi, la final, propusæ spre a fi trecutæ în practicæ. Formîndu-se un nou cîmp de referinfle øi noi repertorii de idei, pot fi dezinhibate numeroase posibilitæfli conceptuale øi forme de organizare ale atelierelor artistice atît în cadru instituflional, prin alte tipuri de abordæri, evaluæri øi criterii, cît øi în afara lui, prin forme colaborative øi comunitare de funcflionare.

Ceea ce promoveazæ institufliile de învæflæmînt în acest moment ca programæ øcolaræ øi ca valori culturale duce la formarea unui hiat între informaflia livratæ studenflilor

102

on the initiative of Mayor Cætælin Cherecheø – who also intended to place a number of surveillance cameras and guardians around the wall, but, fortunately, this thing has not happened –, creates an inner tension, always treated with superficiality in the political public discourse or camouflaged in apparently inoffensive cultural gestures.

Although, due to the discrimination it produces, the wall on the Horea street has been intensely criticized by local and international NGOs, Cætælin Cherecheø, the mayor who won the 2012 elections (with 86.3%, after he has also been elected in partial elections of 2011), seems unstoppable in implementing his own vision, authoritarian and moralistic (through displacement, evacuation, stigmatization, etc.), on the problems of the Roma community in these area that he calls “the poverty pockets“ of the city. According to the public presentation of his program, among his priorities are “cleanness and order“, applied with the complicity of his voters, citizens who are now calm that poverty is hidden behind a wall. The paradox of the painting on the wall is precisely the cultural camouflage – a racist political discourse is disguised in a cultural discourse that neutralizes from the outset the entire blamable and inacceptable content of building this wall, moving the emphasis on a new problem, on its status as an artwork.3 On 4 December 2014, a debate hosted by the Paintbrush Factory took place in Cluj. The topic of this debate was the involvement of the UAD in the “project“ of painting the wall4, in order to nuance this situation of conflict and to give – both the university and the students – the opportunity of expressing their positions publicly. The core of this discussion corresponded rather to this new layer, of the educational context, in which the real problem signaled by the presence of the wall – the discrimination of the Roma and the segregating actions encouraged not only by the local authorities, but also by a large number of citizens from Baia Mare – receives new meanings and gestures that, instead of eroding it, symbolically reinforce this presence. The guests of the debate titled “Art at the Wall: The Artist between Freedom of Expression and Public Responsibility“ were Bogdan Ghiu, Mara Rafliu, Dan Clinci, Cælin Hinflea, István Szakáts and Mihai Pop, with Horea Avram as a moderator. Only one of the students involved in the project from Baia Mare participated to the debate. He tried to explain the vulnerability of his position and the lack of information that lead to transformation of the wall into a mural painting with an aquatic theme. Also, the university has publicly taken upon itself the failure of its involvement in a public space art project that ignores precisely the context in which has been developed. It is difficult to identify the victim and the culprit, and this was not the intention of the debate, but I believe that a critical self-assessment of all the parties involved would be necessary or, as István Szakáts remarked, “what we do with the wall should be the result of a process of reflection, of self-knowing“.

Also, it would be necessary to create a continuous program of public debates among cultural actors, artists and representatives of the civil society about the symptoms leading to this situation, symptoms that populate the education system in Romania. And not only in moments so critical, directly affecting our professional circles.

A next step – that of finding long-term solutions – would naturally follow from this first stage and would organically shape itself in accordance to the real needs of students, the art scene and professors. The initiative of such a project has already been formulated within the debate through a proposition of the AltArt Foundation in collaboration with the UAD and the Painbrush Factory, based on a long-term (4–5 years) research project, during which the academic curriculum in the visual arts would be reformulated and, at the end, proposed for implementation. Forming a new field of references and new repertories of ideas could lead to many conceptual possibilities and forms of organization for art workshops both in an institutional framework (through new types of approaches, assessments and criteria) and outside of it (through collaborative and community forms of functioning).

øi funcflia ei în cadrul societæflii, în ciuda unor eforturilor individuale care ar cæuta sæ evite acest lucru. Pe fondul acesta, ceflos øi neutru, se dezvoltæ adesea discursuri confuze, uøor de manipulat într-o direcflie sau alta, cum a fost øi cazul studenflilor care au contribuit, de fapt, involuntar la „proiectul“ primarului din Baia Mare. În aceastæ zonæ insuficient acoperitæ gæsesc eu miza unor instituflii independente, precum Fabrica de Pensule, care ar putea formula definiflii ale artei sau roluri ale artistului altele decît cele „oficiale“, øi au existat de-a lungul timpului cîteva inifliative în zona dezvoltærii educafliei prin gîndirea criticæ, unele dintre ele fiind încæ active: e-cart (Bucureøti), h.arta (Timiøoara), Salonul de Proiecte (Bucureøti) – prin programul „La seral“ –, Øcoala Popularæ de Artæ Contemporanæ (Cluj), tranzit.ro (Bucureøti, Cluj, Iaøi), Conset (Cluj) etc.

Considerînd cazul zidului pictat o manifestare simptomaticæ pentru învæflæmîntul de artæ din România, discutarea straturilor care-l compun øi a definifliilor despre artæ øi artist ce stau la baza lui poate fi un exercifliu util, cu o mizæ în gæsirea solufliilor, øi nu doar a cauzelor. Mult mai profundæ decît pare la prima vedere, ruptura între øcoalæ øi „realitatea“ aflatæ dincolo de zidurile ei e mai vizibilæ ca oricînd. Efectele acestei rupturi sînt ræzlefle, uneori dificil de coagulat limpede într-un verdict, dar tot mai prezente în discontinuitæflile care se formeazæ între programa universitaræ øi instrumentele de lucru ale artistului de azi. Astfel de discursuri inegale au existat dintotdeauna øi s-a format „din mers“ o „ajustare“ între ce aduceau artiøtii în cîmpul educafliei øi teoriei artei øi ce produceau, la rîndul lor, universitatea øi discursul academic în acest schimb permanent, uneori mai tensionat, alteori mai relaxat. De asemenea, a existat mereu øi o identificare claræ a entitæflilor care joacæ un rol în acest decalaj: în cazul artiøtilor era vorba de a avansa øi de a transgresa barierele întîlnite în calea cunoaøterii, iar în cazul øcolii era vorba de a pæstra øi de a ordona informaflii øi valori acumulate în timp. Într-un text despre potenflialitatea pedagogiei, „Academy as Potentiality“, Irit Rogoff traseazæ portretul unei universitæfli posibile, în care capacitatea ei de a deschide o cale cætre cunoaøterea încæ necunoscutæ (the not-yet-known-knowledge) øi asumarea în mod deschis a unui posibil eøec în acest sens ar duce la un spafliu al experimentului øi al speculafliei, în detrimentul utilitæflii, valoarea cea mai vehiculatæ a pieflei concurenfliale. Irit Rogoff, pe urmele lui Giorgio Agamben (pentru care potenflialitatea capætæ forme øi interpretæri multiple, chiar la nivelul acfliunii politice), identificæ în potenflialitate substanfla incapacitæflii øi a lipsei, øi nu doar în ce priveøte sævîrøirea øi producflia (de obiecte øi de idei în egalæ mæsuræ). A lucra în interiorul potenflialitæflii înseamnæ aici øi neputinflæ, fiecare competenflæ revendicînd simultan refuzul ei: „A gîndi «universitatea» ca «potenflialitate» înseamnæ a gîndi posibilitæflile de a nu acfliona, a nu face, a nu sævîrøi în chiar centrul gesturilor de a gîndi, a face øi a acfliona“.5

The things that educational institutions currently promote in terms of academic curriculum and cultural values lead to forming a gap between the information offered to students and its function within society, in spite of individual efforts trying to avoid this. On this background, hazy and neutral, there could only be developed confused discourses, easy to manipulate in a direction or another, as it was the case with the students who contributed, in fact, involuntarily to the “project“ of the mayor in Baia Mare. It is in this insufficiently covered area that I locate the stake of independent institutions, such as the Paintbrush Factory, which could formulate definitions of art and roles for the artists different from the “official“ ones. And there were, in fact, a few initiatives of developing education through critical thinking, some of them still active: e-cart (Bucharest), h.arta (Timiøoara), Salonul de Proiecte (Bucharest), The People’s School of Contemporary Art (Cluj), transit.ro (Bucharest, Cluj, Iaøi), Conset (Cluj), etc.

Considering the case of the painted wall a symptomatic manifestation for the art education in Romania, a discussion about the layers that compose it, and the underlying definitions of art and the artist, could be a useful exercise, with a stake in finding solutions, and not only identifying causes.

Much deeper than it might appear at first sight, the break between the school and the “reality“ beyond its walls is more visible than ever. The effects of this break are scattered, sometimes difficult to clearly coagulate in a verdict, but increasingly present in the discontinuities that are formed between the academic curriculum and the working tools of contemporary artists. Such unequal discourses have always existed, and it was progressively that an “adjustment“ could take place between what artists brought in the field of education and art theory, and what the university and the academic discourse produced in this perpetual exchange, sometimes more tense, sometimes more relaxed. Also, there was always a clear identification of entities playing a role in this disparity; artists wanted to advance and to transgress barriers in the way of knowledge, while the school wanted to keep and to organize information and values accumulated over time.

In a text about the potentiality of pedagogy, “Academy as Potentiality“, Irit Rogoff draws the portrait of a possible university, in which the capacity of opening a way towards the-not-yet-known-knowledge and openly tackling a possible failure of this would lead to a space of experiment and speculation, to the detriment of utility, the most widespread value on the competitive market. Irit Rogoff, in the footsteps of Giorgio Agamben (for whom potentiality has multiple forms and interpretations exactly at the level of political action), identifies in potentiality the substance of incapacity and lack, and not only as regards doing and producing (objects and ideas equally). Working within potentiality means here distress, too, each competence simultaneously claiming its refusal: „So thinking ’academy’ as ’potentiality’ is to think the possibilities of not doing, not making, not bringing into being at the very centre of acts of thinking, making and doing.“5 In this way, the bureaucratization of education through the production of quantifiable results would withdraw to a secondary level, leaving room for questions about how we could get to know things that we cannot access yet.

103

scena

În acest fel, birocratizarea educafliei în producflia rezultatelor cuantificabile s-ar retrage într-un plan secund, læsînd loc pentru întrebæri despre cum am putea ajunge sæ cunoaøtem lucruri la care încæ nu øtim cum sæ avem acces.

Studenflii implicafli în workshopul de „estetizare“ a zidului din Baia Mare nu øtiau ce reprezintæ acel zid øi nu au primit informafliile necesare pentru a cîntæri corect implicarea lor. Nici UAD se pare cæ nu a fost în mod transparent informatæ. Însæ, cu toate sincopele comunicærii øi ale desfæøurærii acfliunii, problema care ræmîne este aceea a legæturii funcflionale dintre interiorul øcolii øi exteriorul ei, dintre teorie øi practicæ, dintre presiunea de a face øi refuzul acestui sistem de lucru. Din dezbaterea „Arta la zid“ rezulta, prin vocea reprezentanflilor universitæflii, cæ existæ o presiune constantæ din partea Ministerului Educafliei ca institufliile de învæflæmînt sæ livreze rezultate palpabile, sæ se implice în proiecte, sæ participe la tot felul de evenimente ce pot fi cuantificate øi punctate ca activitæfli ale øcolii. Încurajînd pregætirea studenflilor pentru roluri sociale prescrise, oferind formule de integrare în societate, øi nu cæi de a o schimba în bine, øcoala contribuie astfel la excluderea unor practici care ar putea eroda graniflele dintre interiorul øcolii, ca loc al descoperirii øi al acumulærii de cunoøtinfle, øi exteriorul ei – locul unde acele cunoøtinfle sînt verificate øi devin instrumente de lucru. Învæflæmântul în general, øi cel vocaflional în mod special, suferæ de pe urma standardizærii lui (prin Acordul de la Bologna) øi a corporatizærii universitæflilor (prin taxele de studii øi industria de diplome creatæ), care au dus la presiunea de a livra pieflei de muncæ profesii øi competenfle perfect integrate sistemului øi unei culturi a consensului. Definiflia artei în acest context, mai ales în relaflie cu societatea, s-a îndreptat, în cel mai bun caz, spre o funcflie de mediere socialæ, iar studenflii (iaræøi, în cel mai bun caz) au devenit sensibili la idei precum multiculturalismul øi politicile identitare esenflialiste, prin care nu doar cæ se întæresc zidurile existente, dar se construiesc noi granifle øi iluzii.

Istoria ne aratæ cæ progresismul unei viziuni noi asupra educafliei se loveøte mai întotdeauna de rezistenfla sistemului la schimbæri. Universitatea eøueazæ, în general, în a ræspunde noilor condiflii de lucru ale artiøtilor, sprijinind în general doar acele gesturi øi produse culturale care-i întæresc autoritatea sau programul propriu de economie a cunoaøterii. De aceea, în Europa, apar tot mai multe inifliative de învæflæmînt neconvenflional, think tanks, discuflii, workshopuri øi întîlniri informale, care contribuie la lærgirea cadrului teoretic øi practic în care se gîndeøte, se face øi se predæ arta.

Sarcina cea mai dificilæ a institufliilor independente øi a noastræ, a tuturor, este de a identifica cum putem ajunge sæ cunoaøtem øi sæ înflelegem ceea ce nu ni se oferæ de-a gata prin intermediul øcolii øi despre care poate cæ nici nu øtim cæ ar exista.

Doar provocîndu-ne propriile limite, nu doar în privinfla ideilor pe care le vehiculæm, dar øi în privinfla sistemului prin care ajungem sæ avem acces la ele, s-ar putea eroda treptat zidurile invizibile care ne despart, mult mai numeroase decît cele vizibile.

Erodarea lor este un proces îndelungat, care implicæ acfliunea simultanæ în cel puflin trei direcflii distincte: metodologia, institufliile øi limbajul. Aceste trei direcflii, propuse de istoricul de artæ James Elkins pentru a depæøi hegemonia unui model conceptual unic, occidental de abordare øi analizæ a istoriei artei, ar implica în egalæ mæsuræ artiøtii, teoreticienii øi institufliile de învæflæmînt încæ nereformate conform noilor condiflii de gîndire øi producflie ale artei. Punerea în relaflie a acestora øi acfliunea asupra tuturor componentelor ar putea genera noi curente de gîndire, în mæsuræ sæ renunfle la øabloanele cu care se opereazæ adesea în predarea disciplinelor artistice, în scrisul despre artæ sau chiar în producflia ei.

104

The students involved in the “beautifying“ workshop of the wall in Baia Mare have not known what that wall represents and have not received the necessary information for correctly measuring their involvement. It seems that neither the UAD has been informed transparently. However, with all the gaps in communication and in the unfolding of the action, the question remains that of the functional connection between the inside of the school and its outside, between theory and practice, between the pressure to do and the refusal of this system of working. From the debate “Art at the Wall“, it seemed, through the voices representing the university, that there is a constant pressure on the educational institutions coming from the Ministry of Education to provide palpable results, to get involved in projects, to participate in various events quantifiable and measurable as activities of the school. Encouraging the training of students for prescribed social roles, offering formulas of social integration, and not ways of changing society in a good direction, the school contributes in this way to the exclusion of certain practices that could erode the borders between the inside of the school, as a place of discovering and accumulating knowledge, and its outside – the place where that knowledge is verified and becomes a working tool.

Education in general and vocational training in particular suffers from its standardization (through the Bologna Agreement) and the corporatization of universities (through fees and the subsequent industry of diplomas), which lead to the pressure of providing the labor market with professions and competences perfectly integrated into the system, and into a culture of consensus. The definition of art in this context, especially in its relation to society, tended at best towards a function of social mediation, and the students (at best, again) have become sensitive towards ideas such as multiculturalism and essentialist identity politics, which do not only reinforce present walls, but build new borders and illusions also.

History shows us that the progressive character of a new vision on education most often confronts the resistance of the system to changes. University generally fails to answer the new working conditions of artists, most often supporting only those cultural gestures and products that enforce its authority or its own program of knowledge economy. This is why, in Europe, there are increasingly more alternative education initiatives, think tanks, debates, workshops and informal meetings, which contribute to the extension of the theoretical and practical framework for thinking, doing and teaching art.

The most difficult task of independent institutions and ours – all of us included – is to identify how to arrive to know and to think what is not offered to us by the school in a ready-made form and of which perhaps we do not even know it exists. Only provoking our own limits, not only as regards the ideas that we circulate, but also as regards the system through which we can access them, the invisible walls that separate us, much more numerous than the visible ones, could be eroded. Their erosion is a long process, which involves simultaneous action at least in three different directions: methodology, institutions, language. These three directions, proposed by art historian James Elkins for overcoming the hegemony of a single, Western conceptual model in approaching and analyzing art history, would equally involve artists, theorists and educational institutions not yet reformed in accordance with the new conditions of thinking and producing art. To link all of these aspects and to act upon all of the components could generate new currents of thought, which would be able to renounce to the clichés used so often in teaching artistic subjects, in writing on art or even in producing art.

Note:

Notes:

1. http://www.theguardian.com/world/ng-interactive/2013/nov/walls#mexico (accesat în decembrie 2014).

1. http://www.theguardian.com/world/ng-interactive/2013/nov/walls# mexico (checked in December 2014).

2. Ipoteza excluderilor pe care se bazeazæ economia øi politica globalæ este dezvoltatæ de Saskia Sassen în cel mai recent studiu al ei, Expulsions: Brutality and Complexity in the Global Economy, Cambridge, Massachusetts, London, The Belknap Press of Harvard University Press, 2014 3. „Din acest moment nu mai putem vorbi despre un gard sau un zid, ci despre o operæ de artæ care intræ sub incidenfla drepturilor de autor. Aøadar, acest gard nu va mai putea fi demolat færæ avizul Ministerului Culturii, necesar pentru a demola sau a distruge o operæ de artæ. Cred cæ în acest moment putem vorbi de un obiectiv turistic, despre un loc de pelerinaj, un loc unde putem sæ aducem turiøti ca sæ vadæ cæ nu am fæcut lucruri rele, ci un lucru bun øi frumos. Nu poate vorbi nimeni despre un zid de beton, ci despre o operæ de artæ.“ Extras din comunicatul primarului municipiului Baia Mare, Cætælin Cherecheø. http://www.emaramures.ro/Stiri/107471/STREET-ART-Gardul-de-la-blocurile-sociale-de-pe-strada-Horeaa-fost-transformat-in-opera-de-arta-de-catre-opt-studenti-din-Cluj-Napoca 4. Dezbatere transcrisæ parflial øi publicatæ pe site-ul revistei Observator cultural. http://www.observatorcultural.ro /Arta-la-zid.-Artistul-intre-libertate-de-exprimare-si-responsabilitate-publica*articleID_31451articles_details.html 5. Irit Rogoff, „Academy as Potentiality“, in Angelika Nollert øi Irit Rogoff (ed.), A.C.A.D.E.M.Y, Frankfurt, Revolver, 2006. Consultat online în ianuarie 2015 la http://summit.kein.org/node/191.

2. The hypothesis of exclusions on which global economy and politics are based has been developed by Saskia Sassen in her most recent work, Expulsions: Brutality and Complexity in the Global Economy, Cambridge, Massachusetts, London, The Belknap Press of Harvard University Press, 2014.

3. “From now on we cannot speak of a fence or a wall, but of an artwork regulated by the law on copyright. Therefore, this fence could not be demolished without the notice of the Ministry of Culture, which is needed to demolish or destroy a work of art. I believe that in this moment we can speak of a touristic objective, of a place of pilgrimage, a place where we can bring tourists to see that we have not done bad things, but something good and beautiful. Nobody can say this is a concrete wall; all must recognize this as an artwork.“ – Excerpt from the press release of Cætælin Cherecheø, mayor of Baia Mare. http://www.emaramures.ro/Stiri/107471/STREET-ART-Gardul-de-lablocurile-sociale-de-pe-strada-Horea-a-fost-transformat-in-opera-dearta-de-catre-opt-studenti-din-Cluj-Napoca 4. A debate partially transcribed in Romanian and published on the website of the Observator cultural magazine. http://www. observatorcultural.ro/Arta-lazid.-Artistul-intre-libertate-deexprimare-si-responsabilitate-pu blica* articleID_31451-articles_ details.html 5. Irit Rogoff, “Academy as Potentiality“, in Angelika Nollert and Irit Rogoff (eds.), A.C.A.D.E.M.Y., Frankfurt, Revolver, 2006.

Checked online in January 2015 at http://summit.kein.org/ node/191.

Translated by Alexandru Polgár

105

insert

Colaborarea dintre Ana Botezatu øi Corina Bucea (Mixer) îøi are originile în intenflia de a lucra pe tema caietului de reflete, un obiect de gæsit aproape în orice bucætærie din România. Sub acest pretext, activitatea lor s-a extins spre alte forme care leagæ arta øi tema hranei, fie ca instalaflie, desen, text sau performance. Ideea iniflialæ însæ – de infiltrare în refleaua caietelor de reflete – a ræmas în mod constant în zona de interes comun, momentan proiectul ambiflios de a crea o antologie a caietelor de reflete fiind descompus în bucæfli mai mici, sub forma unor caiete ce vor compune în cele din urmæ o colecflie de publicaflii. Insertul propus pentru IDEA este versiunea-pilot a acestei serii, avînd simultan rolul de a continua sistemul open-source al caietelor de reflete, care reproduc øi pæstreazæ în circulaflie diverse versiuni ale refletelor, dar øi de jurnal de bord care reflectæ øi însofleøte procesul de documentare. (Mixer) Ana Botezatu and Corina Bucea started collaborating as Mixer around one specific idea – to work on the topic of the recipe notebook, an object found almost in any kitchen in Romania. Under this pretext, their activity expanded around other works connecting food and art, taking the shape of installation, drawing, text, or per formance. The initial idea, however – to infiltrate into the network of recipe notebooks – stayed with them constantly, currently breaking the ambitious project of creating an anthology of recipe notebooks into small pieces that will be published as individual small-scale publications, planned to eventually form a collection of the zine-like printed material. The current insert for IDEA magazine is the pilot version of the series, acting both as a continuation of the open source recipe notebooks that reproduce and circulate versions of recipes, and as a log that accompanies and reflects the research process. (Mixer)

Mixer: Caietul cu reflete/The Recipe Notebook MIXER is a group initiated by Ana Botezatu and Corina Bucea. What brings together the members of the Mixer group is the interest for the narrative and visual background of practices and rituals related to the archiving of anonymous values, in relation with contemporary daily practice and interpretation. Mixer has exhibited works at Salonul de Proiecte (Bucharest), has organized food-related events in Fabrica de Pensule/Paintbrush Factory (Cluj) and Colours of Cluj Festival, and has performed in the Temps d’Images Festival (Cluj).

106

+ experienfle de activism local – Cluj

Experienfle de activism local – Cluj De cîfliva ani încoace, atitudini militante situate în ræspær cu statu-quoul politic, economic øi social local øi internaflional au început sæ producæ, øi în România, o suitæ de practici colective, mai mult sau mai puflin confidenfliale, vizînd inventarea øi/sau punerea la lucru a unor forme de acfliune socialæ directæ. Au apærut øi au dispærut, ori s-au retras în umbræ, grupæri, inifliative, proiecte; au apærut altele noi sau au fost continuate tronsoane din cele vechi, într-o dinamicæ færæ prea multe documente.

Grupajul de interviuri ce urmeazæ doreøte sæ retraseze ceva din aceastæ dinamicæ la nivelul oraøului Cluj. Nu avem, nu putem avea pretenflia exhaustivitæflii øi nici aceea a unei urmæriri obiective („socioistorice“, sæ zicem) a desfæøurærilor concrete, ele aflîndu-se – ni se pare – într-o stare mai curînd magmaticæ. Inifliativa noastræ ræmîne, aøadar, la nivelul unui simplu crochiu. Existæ totuøi un motiv pentru asta. În locul unei cartografieri complete, strict documentariste, am vrut ca accentul sæ cadæ pe dificultæflile efective cu care se confruntæ la firul ierbii emanciparea politicæ øi solufliile (sau mæcar jumætæflile de soluflii) pe care le-au gæsit diversele încercæri în acest sens. De aceea, n-am insistat sæ obflinem „versiuni oficiale“ ale discursurilor pe care le flin despre ele diversele organizaflii, ci am ræmas la nivelul unor simple conversaflii de recunoaøtere cu actori implicafli în activitatea lor. Dacæ ele ni s-au dovedit utile øi deci publicabile, de împærtæøit cu mai mulfli, este pentru cæ, în filigranul lor, devin lizibile niøte motive recurente, comune, care surprind destul de bine, credem, concretul social, societal, popular, dar øi cel instituflional, birocratic, administrativ (... politic), în care trebuie sæ se miøte orice intenflie de opoziflie activæ la ordinea existentæ.

Rafliunea intimæ pentru care am ales tocmai cele patru organizaflii pe marginea cærora vom discuta în continuare fline de vocaflia rubricii „+“, øi anume aceea de a orienta atenflia pe fenomene în care se intersecteazæ (cæci + = øi X) arta (înfleleasæ în sensul generic de „plasticæ“, de punere în formæ sensibilæ pentru a aræta efectiv ceva, pentru a da ceva de væzut/perceput øi, aøa, de priceput) øi politica/polisul (formalitatea cardinalæ a socialului, structura fundamentalæ – esenflialmente multiformæ – a felului nostru de a fi împreunæ, care ca formalitate-de-lume, formæ-a-lumii, oricît de opac ar suna aceste expresii aici, se întipæreøte pînæ øi în cel mai mærunt gest artistic, dar stræluceøte cu claritate doar în operele exemplare, aceastæ strælucire fiind chiar criteriul exemplaritæflii lor, pentru a reaminti foarte schiflat o lecflie heideggerianæ deja veche din „Originea operei de artæ“).

Cele patru organizaflii pe care ne-am concentrat atenflia sînt deci, în primul rînd, patru puneri-în-formæ sau, mai puflin elaborat, patru forme de „plasticæ socialæ“ – diferite, dar totuøi înrudite, emblematice oarecum pentru „ce pot face“ sau pentru „ce øi-au imaginat cæ pot face“, în condifliile societale øi politice curente, grupuri de cetæfleni în sînul cærora s-a ivit o nevoie politicæ imposibil de gestionat în cadrul acestor condiflii øi care au decis cæ nu se mai pot mulflumi cu ceea ce le oferæ politica politicianistæ. Credem cæ, din punctul de vedere a ce ne intereseazæ pe noi aici, øi anume lecfliile de învæflat din practicile efective, exemplaritatea acestor patru forme de acfliune colectivæ nu e øtirbitæ de faptul cæ unele dintre ele au dispærut nominal sau au trecut prin momente de fracturæ internæ. Dimpotrivæ, toate aceste detalii sînt sau pot deveni semnificative pentru cei care, pe viitor, îøi vor bate capul cu lucruri similare. În fine, spuneam cæ nu avem nicidecum pretenflia de exhaustivitate. Lipsesc, de pildæ, Grupul de Acfliune Socialæ (GAS) øi tranzit.ro/Cluj (prezentatæ altfel, cu o altæ ocazie, în paginile revistei noastre). Nu e vorba de excluderi simbolice (absenflele nu înseamnæ chiar nimic), ci pur øi simplu de contingenflele muncii redacflionale (timp, spafliu tipografic etc.), pe de o parte, iar pe de alta, de intenflia noastræ de a antrena în dezbatere øi alte voci, oarecum mai puflin auzite, ale unei lupte/munci/strædanii care ne priveøte, færæ îndoialæ, pe tofli.

Redacflia

109

+ experienfle de activism local – Cluj

Øcoala Popularæ de Artæ Contemporanæ Alexandru Polgár în dialog cu Dénes Miklósi DÉNES MIKLÓSI (n. 1960), artist vizual, în prezent coordonator al unei arhive în formare, compusæ din fotografii de presæ de dinainte de 1989.

Activeazæ, de asemenea, øi în cadrul atelierelor Conset (Cluj). Începînd din 1990 e cadru didactic la UAD Cluj. Este membru fondator al mai multor formafliuni civice (Casa Tranzit, Comunitatea Julesz, ØPAC).

Alexandru Polgár π Întrucît ai fost membru al ØPAC, aø dori sæ-mi spui cum a fost, ce a fost, despre ce a fost proiectul acesta, ce a adus el nou, la ce tip de probleme încerca sæ ræspundæ, cum aræta programul sæu øi ce fel de lecflii putem învæfla de la el. Aø începe cu lipsa, cu sentimentul de lipsæ din care s-a næscut el. Din ce tip de nevoie s-a næscut el?

Dénes Miklósi ∫ Trebuie øtiut cæ ØPAC, pe website-ul proiectului Protokoll (www. protokoll.ro), e însoflit de o rubricæ „text“ øi de una „stradæ“ (street), deci nu este cu totul autonom, ci trebuie imaginat ca parte a unui proiect mai larg. Acesta din urmæ s-a næscut ca o structuræ care le cuprinde pe toate în procesul inventærii øcolii øi a primit, mai tîrziu, øi personalitate juridicæ. El a apærut în cercul unor artiøti øi filosofi, care s-au ocupat deja de ceva vreme de efectele sociale ale artei (de pildæ la Casa Tranzit, la Studioul Protokoll, la IDEA). Am fi vrut sæ punem în practicæ o pedagogie artisticæ sensibilæ la chestiuni sociopolitice critice. Încæ de la primele discuflii organizatorice a existat o anumitæ intensitate în legarea sau punerea în contact a unei øcoli absente øi a spafliului public. Gîndul øcolii a apærut în primul rînd ca o sferæ publicæ în afara celei controlate de stat, ca o inifliativæ civicæ, øi nu ca un proiect cultural, ceea ce ne-a pus din capul locului într-un anumit raport cu contextul local øi cu tendinflele artistice orientate spre piaflæ. Ca proiect al unei pedagogii critice, el a putut sæ aparæ fiecæruia dintre noi în mod clar, puternic øi poate identic, cæci consideram cæ el poate ajuta capacitatea de a acfliona, mai ales în situaflia educafliei artistice. În privinfla faptului a cum s-au desfæøurat toate astea sau ce fel de linii interne au început sæ se formeze, e important, desigur, locul unde ar fi putut funcfliona aøa ceva, atît în spafliul fizic, cît øi în cel virtual (de pildæ pe internet). Lucrurile despre care nu prea obiønuim sæ vorbim cînd discutæm despre ØPAC, cele care ræmîn oarecum în umbræ, sînt cele legate de crearea infrastructurii. Fiecare sugerase un sediu. Au existat spaflii în care ne-am fi putut instala numaidecît, dar era vorba de spaflii deja amenajate, ceea ce s-a dovedit a fi o piedicæ, deoarece acestea puteau fi adaptate nevoilor noastre doar dacæ distrugeam partifliile deja existente, lucru care nu ni s-a pærut economicos. A existat øi o altæ posibilitate: spafliile libere ale Casei Tranzit, unde funcflii anterioare stæteau, ca sæ zic aøa, sæ disparæ øi aveam, în principiu, un întreg nivel. π Øi de ce tocmai o øcoalæ de desen? De ce nu, de pildæ, un cerc de discuflii sau altceva? De ce tocmai desenul? ∫ Øcoala de desen putea suna familiar (desenul e ceva pe care l-a învæflat fiecare într-o oarecare mæsuræ) øi tocmai din acest motiv ni s-a pærut cæ ar putea fi o unealtæ potrivitæ pentru a purta o nouæ semnificaflie a utilizærii ei. S-a ivit cuvîntul de ordine al unui pas îndæræt în raport cu funcflia reprezentaflionalæ a desenului øi al inventærii unui instrument dialogic. Conteazæ ce øi de ce desenezi, nu cum. Asta ne-a trasat o exigenflæ aproape utopicæ, greu de extins la toate cele trei pærflile ale proiectului Protokoll („øcoalæ“, „text“, „stradæ“). Am încercat sæ modelæm identitatea vizualæ a øcolii pe baza acestui principiu. Asta se poate vedea în aspectul vizual al website-ului, al afiøelor øi al manualelor. Conceptul de øcoalæ a øi temperat într-un fel dezvoltarea concepfliei, crearea structurii interne. A fost un pas îndæræt cît se poate de conøtient în privinfla producfliei artistice, dar un pas înainte spre altceva. Radicalitatea a apærut tocmai acolo unde nu ne-am fi aøteptat, în apropierea dintre øcoalæ øi spafliu public, într-o utilizare mai flexibilæ a rolurilor ierarhice ale øcolilor de stat. Radicalitatea a apærut tocmai în unitatea chestiunii înseøi, aceea de a combina, de a apropia øcoala noastræ de spafliul public, øi nu în felul în care concepusem pærflile componente ale proiectului.

Cuvîntul nostru de ordine n-a vrut sæ se refere, de fapt, doar la un mijloc de exprimare. Mai ales, el nu vrea sæ spunæ cæ desenul ar fi un mijloc exclusiv. Ci mai degrabæ cæ, acolo unde forma primeazæ, conflinutul se dilueazæ.

Uneori purtætorul, forma creøte prea mult, începe sæ funcflioneze în mod automat. Privind deci din poziflia noastræ

110

de pornire, ni s-a pærut evident cæ desenul nu trebuie gîndit ca un mijloc de exprimare. A ræmas deschisæ posibilitatea ca desenul sæ fie o bazæ, o unealtæ de contact suficient de curatæ pentru a plasa ceva, pentru a putea face semn cætre sau sæ fixezi conflinuturi, unitæfli care n-au nimic de-a face cu figurarea, ci flin de un proces de observaflie. Funcflia primaræ øi de bazæ a desenului e aceea cæ este, într-un mod economicos, relativ færæ mijloace, notaflie, plasare a diverse detalii pentru cæutarea unei problematici. El nu trebuie sæ acopere, sæ ascundæ problema pe care încearcæ s-o aducæ, oarecum, într-un spafliu discursiv. Sæ nu fie o condiflie a sa, condiflia sa exclusivæ, faptul cæ trebuie sæ ai vreo pregætire specialæ pentru a desena. Apucarea problemei primeazæ, ajunge sæ fie deasupra expresiei, deci toatæ chestiunea a fost cumva sucitæ, elementele sale au fost sucite. π Cît timp a flinut ca proiectul sæ porneascæ? Cît au luat pregætirile? ∫ De pe la mijlocul anului 2009 pînæ în octombrie 2010. Pregætirea spafliului, lucrærile de instalare pe care le-am fæcut se pare cæ au fost un proces mai lung decît funcflionarea propriu-zisæ. Pregætirile au luat aproape un an. Cam trei sferturi din spafliul pe care ni l-a pus la dispoziflie Casa Tranzit a funcflionat înainte, timp de zece ani, ca depozit, iar partiflia sa internæ a fost improprie pentru gæzduirea proiectului. În aceastæ fazæ a apærut ideea unor afaceri care sæ flinæ în funcfliune spafliul anex cu care øcoala ar fi trebuit sæ coabiteze... π Ce afaceri? ∫ Ar fi fost vorba de o cafenea, separatæ printr-un perete de sticlæ de partea de øcoalæ. Am fi vrut sæ obflinem un spafliu cu totul transparent. Asta ar fi determinat din capul locului caracterul øcolii øi, evident, e o întrebare cum ar fi influenflat aceastæ amenajare a spafliului funcflionarea mintalæ ca atare sau pærflile conceptului. Cæci de la bun început ar fi fost vorba de un spafliu care permite o privire din exterior øi duce astfel spre spafliul public.

Dar tocmai pentru acest lucru s-a dovedit improprie partiflionarea de atunci a Casei Tranzit; trebuia ghicitæ øi o modalitate de a izola nivelurile. Acest proces e atît de real, te loveøti de aceastæ laturæ materialæ, cæ peretele nu poate fi fæcut doar în cap, partifliile trebuie realizate øi fizic. Construcflia propriu-zisæ, care se poate vedea øi astæzi, a luat o varæ întreagæ. π Øi asta voi afli fæcut-o? ∫ Da. Noi am renovat cei o sutæ øi ceva de metri pætrafli alocafli øcolii. Attila Tordai-S., Szilárd Miklós, eu øi cîfliva voluntari.

Márta Adorjáni The Wall of Baia Mare, 2010

111

+ experienfle de activism local – Cluj

π Aø mai avea o întrebare. Dupæ ce ai parcurs experienfla acestei øcoli øi toatæ practica aceasta, ce ai face altfel? ∫ E o întrebare dacæ experienfla a fost, într-adevær, parcursæ. Probabil cæ fiecare participant la proiect øi-a dat un ræspuns la aceastæ întrebare. Am formulat unul øi în colectiv. Prin vot democratic, nouæ oameni au decis despre faptul de a continua ØPAC-ul sau nu. N-a existat consens. Ceea ce s-a fæcut public a fost cæ øcoala trebuie închisæ. Dupæ mine, færæ motiv. Interesul pentru ea n-a dispærut. Problema a fost mai degrabæ cæ, în faza de proiectare, lucrurile au fost atît de ølefuite, încît n-aveau cum sæ reuøeascæ. Aceastæ proiectare minuflioasæ a imprimat în corpul proiectului øi sfîrøitul sæu. Faptul cæ nu s-a putut realiza, pentru cæ, în realitate, s-a împlinit deja în proiectarea sa. π fii se pare cæ proiectul a fost prea ambiflios? ∫ Cred cæ a existat un exces de proiectare. Ceea ce mi s-a pærut inutil, pentru cæ apar atîtea sarcini între timp cæ îfli depæøesc puterile. Nu pofli sæ fii destul de circumspect sau, pur øi simplu, nu pofli gestiona în mod optim toate problemele. Cadrul însuøi a fost realizat. Cadrul e ceea ce s-a putut comunica, ceea ce s-a articulat øi pentru exterior. Dar încrederea internæ n-a crescut, ci, dimpotrivæ, a cam scæzut. E un lucru curios cæ dificultatea de a crea, de a întrefline øi de a face sæ funcflioneze o infrastructuræ îfli solicitæ toatæ atenflia øi, atunci, Márta Adorjáni drawings, Pata-Rît, 2010

π Tu te-ai gîndit sau fli-ai clarificat pentru tine cum te raportezi la acest proiect, ca artist sau ca militant? Ce înseamnæ pasul îndæræt de la producflia artisticæ, artisticærie? Mai ræmîne un gest artistic sau ai renunflat øi te-ai dus cætre altceva? Cum fli-ai descrie propria poziflie în cadrul proiectului? ∫ Cred cæ în acea perioadæ exista deja o tendinflæ, un fel de rezistenflæ în raport cu practica artisticæ de pînæ atunci... π La tine sau în general? ∫ Cred cæ nu doar la mine. Cred cæ la tofli cei care am participat la acest proiect, dar nu øtiu exact cît de generalizabilæ e aceastæ afirmaflie. E deci vorba, evident, de asumarea conøtientæ øi diferitæ a unui rol sau a unui mod diferit de a acfliona. Aceastæ reflinere a gestului artistic nu e o renunflare, ci o altfel de laturæ a practicii artistice, un efort de a pæøi într-un alt loc. Cumva, n-a existat un precedent din partea noastræ pentru asta sau n-a fost asumatæ, decisæ atît de acut. S-a amplificat impresia cæ avem aici o posibilitate realæ øi, evident, nu puteam øti ce vine dupæ aceea, dar cred cæ aceasta e experienfla care a ræmas din toatæ aceastæ poveste cu ØPAC-ul. π Mæ gîndesc cæ, pentru cineva care se uitæ foarte din exterior, poate cæ un artist ce decide sæ punæ între paranteze ceva din gestul artistic øi sæ numeascæ altceva practicæ artisticæ pare uøor de neînfleles, oricît de legitimæ ar fi aceastæ mutare din interior. M-ar interesa totuøi dacæ mi-ai comunica punctele tale de vedere despre ce te-a determinat sæ faci acest pas. ∫ Pe de o parte, în ræspunsul de dat la aceastæ întrebare se aflæ atenflia acordatæ însuøi locului. Nu e vorba, aøadar, atît de mult de o întrebare internæ, cît despre cadrele în mijlocul realizærii cærora îfli desfæøori practica.

A fost important sæ putem comunica faptul cæ acesta nu e un spafliu administrat de stat, cæ el trebuie locuit færæ vreo dirijare din exterior. Eram doar noi, iar asta atrage dupæ sine faptul cæ munca trebuie împærflitæ între noi.

Asta e o diferenflæ destul de mare în raport cu faptul cæ, în relafliile noastre cu øcoala, nu remarcæm niciodatæ aceastæ muncæ, pentru cæ acolo lucrurile sînt gestionate cumva din fundal. Am avut cîteva experienfle anterioare în acest sens øi, în genere, propunerea de a ne stabili sediul la Casa Tranzit a venit din partea mea. Poate nu e cu totul inutil sæ reamintesc aici cæ, pe marginea primului eveniment (1997) de la Casa Tranzit, Noi øi ei, s-a putut pune în practicæ ideea de a renunfla la introducerea unor obiecte exterioare øi de a læsa spafliul gol, cæci sinagoga a fost oricum un depozit øi introducerea unor noi obiecte într-un depozit mi s-a pærut un lucru neatent. Aici se poate simfli o limitæ. Cæ era posibil sæ decidem dacæ introducem obiecte sau nu. Aceastæ propunere s-a realizat, de aceea, în manifestærile care au inaugurat Casa Tranzit, au existat mai degrabæ performance-uri, n-au fost prezentate obiecte. Atenflia acordatæ specificitæflilor locului a fost probabil importantæ în colaborarea noastræ cu Attila Tordai-S., ea constituind un fel de bazæ de asociere. A devenit oarecum o parte a øcolii sæ nu ne raportæm la lucruri din perspectiva specialistului, sæ nu ne miøcæm pe fægaøurile în care ne simfleam confortabil, ci sæ facem loc pentru formarea unei noi practici.

112

Márta Adorjáni Map, Pata-Rît, 2010

113

+ experienfle de activism local – Cluj

partea empaticæ a proiectului, autocontrolul intern sænætos al organizafliei, ajunge sæ nu fie moderatæ cum trebuie. Nu cæ ea ar fi fost neglijatæ, dar n-am reuøit s-o cuprindem în întregime. La începutul lui 2012, øcoala a participat, împreunæ cu alfli activiøti, la proteste stradale, iar în asta n-a mai existat circumspecflie necesaræ: de pildæ, n-ar fi trebuit sæ constituie o problemæ dacæ existau oameni care nu voiau sæ iasæ la protest, acesta ar fi fost cazul în care am fi putut vedea la lucru împærflirea rolurilor øi a sarcinilor. Øi, în parte, am øi væzut-o, dar a fost totuøi un pas prea iute, adicæ ritmul contrazicea structura proiectatæ, bazatæ pe o anumitæ reflinere, frînare. Totul a început sæ se prindæ într-o dinamicæ tot mai identicæ, pe o suprafaflæ tot mai mare, cu viafla însæøi, deci ar fi trebuit sæ reacflionæm mai rapid la unele lucruri øi n-am reuøit. Probabil cæ aceasta e forfla care a divizat grupul. Din acest punct n-am gæsit cale de întoarcere. S-ar putea spune cæ am stricat lucrurile. Dar asta nu mi s-a pærut nici atunci, øi nici acum nu mi se pare acceptabil.

Traducere de Alexandru Polgár

Márta Adorjáni drawing, Pata-Rît, 2010

114

Tinerii Mînioøi Alexandru Polgár în dialog cu Alex Boguø

ALEX BOGUØ este doctor în filosofie al Universitæflii „Babeø-Bolyai“, activist øi muncitor social.

Alexandru Polgár π M-ar interesa în primul rînd detalii tehnice despre Tinerii Mînioøi. De pildæ, cînd s-a constituit grupul øi la ce tip de nevoie ræspundea øi a cui.

Alex Boguø ∫ Tinerii Mînioøi s-au format în 2012, odatæ cu protestele... unii ar spune anti-PDL, alflii ar spune antiausteritate, dar cred cæ a fost puflin din ambele la mijloc. Adicæ mult din ambele la mijloc. Atunci a luat naøtere cumva grupul. fiin minte øi locul. Ne-am întîlnit într-o cafenea. fiin minte øi oamenii, un amestec destul de eterogen. Erau, pe de o parte, tineri sau mai puflin tineri activiøti sau artiøti de stînga. Era prezent øi Attila Tordai-S. Cred cæ una dintre primele dæfli cînd am fæcut bannere pentru proteste a fost la ØPAC [Øcoala Popularæ de Artæ Contemporanæ].

Practic, la Casa Tranzit, unde avea sediul ØPAC. Deci ne-am folosit de infrastructura lor... O altæ parte din grup erau oamenii implicafli în campania „Salvafli Roøia Montanæ“, care aveau experienfla activis mului deja conturatæ øi voiau mai mult, adicæ aveau parte acum de o nemulflumire popularæ, pe care o puteau specula øi prin care puteau aduce tema Roøiei Montane mai în vizor. Aøa cæ s-ar putea spune cæ, în grupul acesta eterogen, au fost im plicafli øi oameni de stînga, øi oameni de centru-dreapta. E interesant cæ oamenii care au fæcut grupul reprezentau în continuare clasa mijlocie øi, cumva, toate cæutærile astea øi nemulflumirile politice pe care le aveau oamenii nu erau filtrate ideologic foarte clar. În schimb, 2012 nu a fost chiar aøa de mult un protest al clasei mijlocii, cæci au fost øi facfliuni, sæ zicem, mai populare, mai mulfli muncitori, mai mult precariat, pentru cæ era realmente un protest antiausteritate, anti-tæieri-de-salarii øi anti-guvernarea Boc. Cam æsta a fost contextul øi una dintre chestiunile importante care s-a impus atunci, cumva, færæ niciun fel de dezbatere în piaflæ a fost linia nonpartinicæ, adicæ, desigur, ieøim anti-PDL, dar nu sîntem pro-PSD, deøi au fost cîfliva activiøti de partid care au încercat sæ speculeze acest moment øi sæ-øi creeze capital politic din el. Noi am fost foarte fermi în a stabili cæ aici nu e vorba de politicæ partinicæ, cæ e politica stræzii, un alt tip de democraflie. În contextul acesta a apærut grupul. π Înfleleg. Atunci linia aceasta nonpartinicæ poate fi luatæ ca un prim element programatic sau au existat dezbateri în cadrul grupului în legæturæ cu asta? ∫ În cadrul grupului, da, au existat dezbateri, dar nu neapærat despre dacæ susflinem sau nu o anumitæ formafliune politicæ, ci, pornind de la ideea cæ nu susflinem nicio facfliune politicæ, ce idei avem totuøi despre schimbare socialæ, schimbare politicæ øi cum vrem noi sæ intervenim dacæ nu credem cæ votînd rotaflia PSD, PDL, PNL am schimba ceva. Deci cum ne putem organiza øi cum putem aduce schimbæri dacæ nu credem în aceastæ rotaflie.

no credits

115

+ experienfle de activism local – Cluj

no credits

116

π Øi ce idei au ieøit din discuflia asta sau la ce tipuri de concluzii afli ajuns, sau în jurul cæror teme v-afli învîrtit în momentul în care v-afli gîndit sæ militafli pentru o schimbare socialæ? Ce cæi vi s-au pærut de umblat, ca sæ zic aøa? ∫ De fapt, au fost foarte multe interese la mijloc øi în cadrul grupului æstuia. Iar aici cuvîntul „interese“ n-are niciun sens peiorativ, ci mæ gîndesc la interese normale, fireøti ale fiecæruia. Eu vedeam în asta o bunæ ocazie de a discuta anumite chestiuni de la stînga, pe care nu mi se pærea cæ oamenii respectivi le aveau ca atare în bagaj, færæ sæ încerc însæ acapararea discufliei øi impunerea unei direcflii. Alfli oameni aveau alte teme, cumva mai civice, mai liberale. Ceea ce ne-a unit, în schimb (mai mult decît ideile ca atare, deøi ideile erau clare: sîntem sætui de politica actualæ, de tipul acesta de politicæ, chiar dacæ motivele pentru care sîntem sætui erau diferite), a fost modul de lucru, øi el a fost important. Cæci în 2012 s-a preluat cumva o metodæ globalæ de protest, dar s-a preluat într-un anumit fel. Aø spune cæ numai la Cluj s-a preluat ca atare, pentru cæ, aici, limbajul orizontalitæflii øi al metodei anarhiste de organizare (færæ lideri, færæ comitet central, færæ nu øtiu ce, cumva aøa, rizomatic, multiform) a fost preluat datoritæ unor activiøti care deja se învîrteau în cercurile acestea. Øi oamenii au acceptat, bineînfleles, nu pentru cæ ar fi fost realmente de acord cu ideea cæ færæ lideri e mai bine, ci pentru cæ era clar cæ pe stradæ nu se poate impune un lider. Acesta ar fi trebuit sæ aibæ o viziune coerentæ cu care toatæ lumea sæ fie de acord øi era limpede pentru tofli cæ n-o sæ ne punem de acord dacæ încercæm sæ ajungem la un numitor comun despre ce ar trebui realmente sæ facem. Øi, cu toate cæ limbajul acesta al orizontalitæflii, al consensului, al democrafliei era pe buzele øi acelora din Bucureøti, øi acelora din Timiøoara sau din alte locuri, grupuri care sæ funcflioneze nonierarhic, orizontal nu s-au înfiripat efectiv, din pæcate, decît la Cluj. π M-ar interesa totuøi pur nominal, sau ca sæ stabilim lucrul æsta, cam care era contingentul de oameni cu care lucrafli. ∫ Iniflial erau foarte mulfli. Vreo patruzeci de oameni. Aøa, grupul extins. Dupæ aceea, cînd am început sæ ne organizæm din ce în ce mai bine, sæ facem lucruri tot mai structurate øi sæ acflionæm mai concertat, numærul a scæzut, pentru cæ fiecare îøi avea jobul lui, avea de fæcut chestii. Nu era un program full time de „activiøti de serviciu“, cum am øi fost numifli cîteodatæ. Cu toate cæ, într-adevær, în perioada dintre 2012 øi 2013, pînæ la urmætoarele mari proteste cu Roøia, acfliunile fæcute de Tinerii Mînioøi au fost practic singurele gesturi militante, proteste pentru diverse cauze, pentru persoanele færæ adæpost, de pildæ. Am început sæ facem acfliuni mult mai flintite social, øi nu atît de mult doar „liberale“, care se plasau într-o zonæ destul de neutræ. Le-am fæcut pentru ca lumea sæ øtie øi sæ poatæ decide. Ceea ce era util, bineînfleles, dar nu flinea cont, de fapt, de faliile øi de privilegiile masive care sînt în societatea curentæ. Altfel spus, vorbeam ca niøte liberali aproape, mulfli dintre noi fiind universitari sau în relaflie cu universitatea, øi atunci se crea øi o altæ dinamicæ. Oricum, contingentul s-a stabilizat undeva la douæzeci, douæzeci øi cinci de oameni. π Ai putea sæ-mi faci un soi de desfæøurætor al acfliunilor sau al intervenfliilor pe care le-afli avut, cumva øi cu contextul lor? În sensul cæ m-ar interesa cum afli procedat, cum v-afli organizat, cum s-au lansat ele, cum au început øi cum s-au terminat. ∫ Ideea e cæ noi am fæcut foarte multe lucruri. În toatæ fervoarea øi entuziasmul din 2012, în sfîrøit s-a miøcat ceva, s-a pus ceva pe tapet øi, în sfîrøit, aveam øi miøcæri un pic mai populare, de stradæ. A fost un talmeø-balmeø total pentru noi. Am început sæ facem aproape de toate. Avize ilegale pentru o construcflie care se ridicæ în centru – mergem, facem protest. Amenzi date de polifliøti unor bætrînele care vînd flori – mergem la poliflie, facem protest. Apæruse ideea asta cu free-shop-urile øi cu trocul – am zis, vai, ce scîrbæ mic-burghezæ, doi burghezi fac schimb între ei, tu-mi dai bluza ta, eu îfli dau bluza mea, øi plecæm mulflumifli acasæ cæ am fæcut ceva, dar, de fapt, oamenii care chiar au nevoie nu sînt bægafli în chestia asta, aøa cæ noi ne-am zis sæ facem ceva pentru oamenii care chiar au nevoie. Øi aøa a început ideea PAC-ului [Piafla Autonomæ Cluj], sæ oferim de mîncare, sæ gætim. Dupæ aceea au venit prietenii noøtri vegani, care au spus: Hai sæ facem mîncare veganæ acolo øi sæ dæm haine. Am fæcut foarte multe acfliuni de acest gen, pînæ cînd, treptat, entuziasmul a scæzut øi, din punctul meu de vedere, s-a revenit pe pozifliile clasice de clasæ. Oamenii care aveau un anumit statut social øi anumite privilegii au continuat cu un tip de a înflelege politica øi ceea ce facem noi, în timp ce alflii dintre noi, care am început sæ vizitæm tot felul de grupuri de militanfli, proteste pe la Zürich, squat-uri prin Europa, øi-au dat seama cæ oamenii de acolo fac øi ei un fel de Joia Mînioasæ, proiecflii de film, un fel de PAC, cæ dau lucruri gratis sau organizeazæ free-shop-uri. Singurul lucru pe care ei îl aveau deja, iar noi nu-l aveam, era squat-ul øi ni s-a pærut interesant sæ avem øi noi unul, un loc al nostru. Treptat, oamenii au luat-o tot mai spre stînga. Bine,

sæ zicem, un anumit tip de stînga, cæ sînt multe. Au luat-o spre stînga libertarianæ, anarhistæ, ceea ce mi se pare foarte în regulæ. Era inerent sæ se producæ clivajul acesta, cæci nu mai puteai sæ participi totuøi la niøte discuflii øi niøte proteste în care textul evenimentului era foarte slab, adicæ era foarte nemulflumitor pentru o parte a oamenilor. Clivajul, de fapt, a venit odatæ cu incidentul în care a fost implicat Mihai Lukacs, la Bucureøti. În grupul nostru am pus problema cæ trebuie sæ ne dezicem de naflionaliøti, de violenflæ øi sæ denunflæm „Unifli Salvæm“ din Bucureøti pentru cæ n-au luat atitudine în sensul acesta (era deja în 2013 øi începuseræ protestele cu Roøia). π Dar despre ce-a fost vorba, de fapt? ∫ Mihai Lukacs era acolo cu niøte prieteni. Fusese marøul pentru Basarabia, în aceeaøi zi. Oamenii de la marøul pentru Basarabia s-au alipit de protestul împotriva exploatærii de la Roøia Montanæ øi el era cu o prietenæ stræinæ, vorbind, øi a venit unul: „Ce pula mea nu vorbifli în românæ?“ Mihai a încercat sæ zicæ ceva øi, baf, un pumn în guræ... Øi, din cîte flin minte, a fost øi un schimb de replici. Afirmau cæ øi ei sînt anticapitaliøti, dar problema era cæ grupul lui Mihai era øi antifascist, deci trebuiau „pedepsifli“. Eu am zis sæ ne fie foarte clar cæ ne dezicem de chestia asta, cæ e o mizerie ce s-a întîmplat, dar au fost anumite interese ale campaniei „Salvafli Roøia Montanæ“. Ei au blocat comunicatul nostru pentru a nu face ræu protestelor, adicæ sæ nu le spargæ. Am considerat cæ asta-i o logicæ færæ nicio legæturæ cu ce ar trebui sæ facem noi. Øi de atunci a apærut o micæ rupturæ.

Am fæcut o øedinflæ mare în care sæ discutæm un pic øi au apærut poziflii de tip: eu nu pot fi niciodatæ de stînga, pentru cæ stînga este împotriva proprietæflii private. Am avut impresia cæ am de-a face cu oameni care nu øtiu despre ce vorbesc. Cum am putea avea o dezbatere dacæ nu øtim despre ce vorbim øi consideræm cæ stînga e despre anularea pur øi simplu a proprietæflii private? Da, dar ca mijloc de producflie, cæci nu e vorba de a-i lua cuiva obiectele din casæ. De atunci ruptura a fost tot mai claræ.

Ne-am propus sæ nu mai lucræm în conglomerate transideologice. S-au format grupuri de afinitate, în care oamenii aveau afinitæfli ideologice øi personale, pentru cæ ele nu se exclud, øi ne-am miøcat treptat spre altceva decît ce fæceau Tinerii Mînioøi. Aøa a apærut colectivul A casæ. π Øi atunci astæzi n-a mai ræmas nimic din Tinerii Mînioøi? Grupul s-a dezagregat complet? ∫ Da, s-a dezagregat complet. Ce-a ræmas, în schimb, sînt relafliile personale. Oamenii au ræmas în continuare în contact øi-øi mai cer ajutorul cînd e cazul. Adicæ, în continuare sînt oameni din Tinerii Mînioøi care ne ajutæ cu evenimentele pe care le facem la A casæ. Avem nevoie de un microfon, de pildæ, ne aduce vreun prieten, avem nevoie de o maøinæ sæ luæm mîncarea, vine un prieten. Deci au ræmas legæturile, dar nu mai e nimic altceva, nu se mai participæ la øedinfle, le cerem doar ajutorul punctual. π Din punctul de vedere al organizærii interne a grupului, reflectînd asupra a ce s-a întîmplat, crezi cæ ar fi lucruri pe care le-ai face altfel? Sau crezi cæ discufliile s-ar fi putut purta în alfli termeni? ∫ Nu m-am gîndit foarte serios la asta, dar din cîte pot sæ-mi dau seama, nu cred. Cred cæ am fost destul de tare determinafli de contextul respectiv øi cred cæ nici n-aveam experienfla ca sæ-mi sau sæ ne putem da seama ce-ar putea fi îmbunætæflit ca atare. Mai degrabæ... Sigur, erau multe chestii de îmbunætæflit, dar decît sæ mæ gîndesc cum era atunci, væd ruptura mai degrabæ ca pe un pas necesar. Ca sæ-fli dai seama care sînt problemele øi modul în care trebuie sæ-fli asumi cumva poziflia politicæ. Cæ e una s-o vorbeøti øi sæ spui, dom’le, sînt de stînga, nu-mi place, muncitorii etc., øi tu nu te-ai gîndit nici mæcar douæ secunde la privilegiile tale øi la clasa din care faci parte, la locul tæu concret în societate. Dacæ nu te gîndeøti la asta – la revedere. E pur bla-bla pentru mine. Øi atunci a fost un pas necesar, în sensul cæ, sigur, sîntem de stînga, vorbim, dar cu oamenii æøtia, adicæ oamenii care nu erau, sæ zicem, de stînga, problema nu era cæ te contraziceau, ci altceva. Cum se face cæ acei progresiøti, cu Roøia Montanæ øi cu nu øtiu ce, care sînt cumva cvasi de stînga sau cu sensibilitæfli sociale, cînd a venit momentul decisiv, au votat în bloc cu dreapta? Adicæ s-au repliat pe pozifliile lor obiective de clasæ. Chiar dacæ ei la nivel de conøtiinflæ vor sæ fie progresiøti øi emancipafli, cînd s-au væzut puøi în fafla situafliei, obiectiv vorbind clasa a vorbit, votez cu... nu votez „ciuma roøie“. π Orice s-ar fi votat, tot dreapta s-ar fi votat. Putem intra în discuflia asta, dar aø evita-o pe moment. Observaflia e justæ pînæ la un punct, cred. Dar în ce priveøte Tinerii Mînioøi ca atare, ca grup, clivajul acesta de poziflii sau falia asta, cum sæ øi zic, nu era ceva la care te puteai aøtepta din capul locului, sau nu era ceva ce venea la pachet, cumva? ∫ Era, era, absolut. Numai cæ la fel de bine veneau la pachet øi privilegiile pe care le aveau unii în raport cu alflii. De exemplu, universitarii în raport cu ceilalfli. Universitarii puteau vorbi într-un anumit fel, puneau într-un anumit fel problema sau aveau o baterie de concepte cu care poate nu toatæ lumea era la fel de familiarizatæ, sau cu care nu toatæ lumea se simflea la fel de confortabil. Însæ ce-a fost interesant este cæ ne-am pus de acord

no credits

117

+ experienfle de activism local – Cluj

cæ, desigur, existæ ierarhii informale între noi, cæ unul øtie mai bine un lucru, altul øtie mai bine un altul, cæ nu putem fi tofli niøte supermeni, dar nu putem pretinde nici cæ ierarhiile nu existæ. Putem lucra la conøtientizarea lor. Øi noi am zis cæ ar fi bine, de fapt, sæ citim, sæ ne recomandæm unii altora texte, sæ avem dezbateri politice, sæ ne clarificæm unele chestiuni, sæ ne învæflæm cumva unii pe alflii. Asta era ceva foarte pozitiv. Aici ne-a ajutat cæ nu anulam clivajele, ci lucram cu ele. A fost vorba de a constitui un grup de oameni care sæ fie printre cei mai activi ai societæflii civile øi de a începe sæ ne gîndim øi la alte teme decît cele tipic liberale: nu vrem PSD, nu mai vrem corupflie, vrem dreptate, vrem adevær. Acesta a fost interesul nostru, øi chiar a funcflionat pînæ la un anumit punct. π Cît timp grupul funcfliona a existat øi o colaborare cu alte grupæri în Cluj? Ai pomenit de ØPAC, dar a mai fost øi GAS-ul [Grupul pentru Acfliune Socialæ]. Mai erau øi altele sau asta a fost tot? ∫ Da, mai erau. Cei cu care colaboram mai îndeaproape au fost Lala Panait øi Miki Braniøte de la ColectivA. π Ei sînt practic o fundaflie culturalæ, dacæ înfleleg bine. ∫ Aøa este, dar colaboram în sensul cæ ele se implicau, fæceau parte din grup. Desigur, cu o prezenflæ mai sporadicæ, pentru cæ aveau treburile lor la Fabrica de Pensule øi cu proiectele lor. În schimb, din experienflele acelea a pornit, de exemplu, „La Terenuri“ din Mænæøtur, pe care tot Lala îl face, care e øi despre grædinærit urban, øi despre construcflie comunitaræ, cu spaflii comune, cu bunuri comune, teme preluate tocmai din evantaiul politic al stîngii. Aøa a apærut ideea cu grædinæritul urban de lîngæ podul Calvaria, pe care tot aøa, în grupul acesta, am început sæ-l facem. Fæcusem øi o grædinæ comunitaræ la Jucu. A fost foarte multæ energie. Colaboram cu grupuri din Bucureøti care erau asemænætoare. La Timiøoara, de pildæ, au existat oameni care chiar au vrut sæ facæ un Tinerii Mînioøi acolo. Le-am spus: „Ce naiba, noi nu sîntem francizæ, facefli-væ un grup, putefli prelua principiile øi facefli treabæ, nu-i nicio problemæ, nu avem drepturi de autor pe metode sau pe ceea ce discutæm“. Dupæ aceea, independent cumva de restul grupului, foarte mulfli dintre noi au început sæ aibæ relaflii cu activiøti øi anarhiøti din Europa. Asta a øi schimbat direcflia în care au început sæ gîndeascæ unii øi ne-am dat seama cæ am vrea altceva în raport cu ce presupunea Tinerii Mînioøi, care era mai degrabæ un fel de grup civic de oprire a derapajelor. Era bine øi nu prea... π Zici cæ afli avut contact cu exteriorul øi afli putut vedea felul de eficacitate pe care îl au aceste grupuri, care, færæ îndoialæ, sînt totuøi mici în raport cu societatea masificatæ în care trebuie sæ acflioneze, au foarte pufline megafoane, de fapt, ca sæ zic aøa. Se poate gîndi øi un alt tip de grup, de grupare, de practicæ politicæ, sæ zicem, „de stînga“?

no credits

118

Crezi sau ai impresia cæ ar putea reveni cumva eficacitatea centralæ pe care a putut s-o aibæ cîndva organizarea în sindicate, sæ zicem în secolul al XIX-lea, sau, dupæ aceea, un partid central, eficacitate care abia aøa a putut sæ aibæ, de fapt, impact politic la nivel naflional sau, inclusiv, mondial? Crezi cæ aøa ceva se mai poate întoarce, se mai poate forma din nou sau, în genere, ar mai fi un scop de urmærit? Ori trebuie pur øi simplu abandonat øi lucrat exclusiv pe plan local øi în felul acesta uøor fragmentat? ∫ Sînt o græmadæ de întrebæri. Legat de tipul de organizare al sindicatelor øi al partidelor, nu øtiu dacæ e cazul sæ fac profeflii, dacæ mai este sau nu posibil. Chiar nu øtiu. Poate cæ e posibil, dar la fel de bine mæ pot gîndi øi la motive pentru care nu mai e posibil, øi asta exclusiv legat de fragmentarea realæ, cumva obiectivæ, fragmentarea clasei muncitoreøti ca atare, dispariflia megauzinelor, desigur, cel puflin din Europa øi din aøa-zisa Lume Întîi. În schimb, dacæ ne uitæm la China, se pare cæ anul trecut a avut, iar asta se repetæ de ani buni, cel mai mare numær de proteste muncitoreøti din lume, un numær apropiat de cel al protestelor din perioada revolufliei industriale din Europa. 18.000 de proteste muncitoreøti pe an, de la greve pînæ la opriri de producflie øi ocupæri de fabricæ. Deci în China contemporanæ e aproape ca în perioada revolufliei industriale, cînd clasa muncitoreascæ era foarte puternicæ, în timp ce în Europa pare sæ prevaleze problematica multitudinii, cu grupuri eterogene, intersecflionalitæfli de poziflii de clasæ ø.a.m.d. Cît despre cît de mult ne intereseazæ pe noi tipul acesta de organizare, îfli pot spune cæ nu ne intereseazæ deloc. Problema nu e încæ mærimea, deøi mærimea e un simptom ca atare, ci tipul de organizare, ierarhia øi structura ierarhicæ ce servea drept model. Dacæ ne uitæm la miøcærile muncitoreøti masive sau la preluarea puterii în Rusia, dacæ ne uitæm realmente la istorie, ne vom da seama cæ flacæra s-a aprins, de fapt, mereu de la un grup destul de restrîns de oameni, care a avut ulterior puterea de a capacita øi de a mobiliza masele, dar care era totuøi, iniflial, mic. Revoluflia Rusæ a depins într-o mæsuræ covîrøitoare de proletariatul industrial, care nu reprezenta mai mult de 30% din societatea ruseascæ, adicæ era vorba totuøi de o minoritate care a fæcut revoluflia. Nouæ nu ne plac tipurile acestea de organizare, pentru cæ ele presupun structuri ierarhice. Dar nu am nimic împotriva idealului unui partid. Ideea de partid nu cred cæ a fost întinatæ în vreun fel. Cu condiflia ca acel partid sæ se organizeze într-un alt fel, nonierarhic, adicæ sæ nu existe ierarhii între membri, deciziile øi conducerea fiind asumate prin rotaflie, cu moduri foarte clare de funcflionare, în aøa fel încît atunci cînd ar exista derapaje, cineva sæ poatæ fi înlocuit pur øi simplu. Noi credem cæ, pe moment, am vrea sæ ne organizæm mai degrabæ la nivel micro øi sæ încercæm sæ facem ceva. Avem aici unul dintre modurile de acfliune ale anarhismului, anume acela de a conduce prin exemplu, de a ne apuca sæ facem noi diverse lucruri, nu doar sæ vorbim øi cînd vom fi destul de mulfli sæ ieøim cu toflii, ci sæ începem a construi, din interiorul cancerului care existæ, societatea viitoare. Cæci nu putem avea impresia cæ, dacæ ne adunæm cu toflii, spunem cæ s-a terminat øi a doua zi începe o altæ societate, lucrurile se vor întîmpla efectiv aøa. Nu avem de unde sæ înceapæ, dacæ nu a fost schimbat nimic la nivelul modului de producflie, al modului de reproducere, al modului de socializare øi, de fapt, de subiectivare, al felului în care eøti subiectivat de societate. Dar asta nu exclude (øi se vede cu ochiul liber) faptul cæ, întotdeauna cînd a fost ceva de genul unei miøcæri populare care sæ prindæ un pic de glas, de portanflæ, de putere, organizafliile ierarhice au apærut øi ele. Aøadar, eu nu væd o problemæ în faptul cæ ar apærea un partid de stînga care sæ fie ierarhic, dar nu cred cæ pe aici ar fi realmente soluflia. El ar putea produce multe derapaje, chiar dacæ eforturile ar fi mai concertate. Legat de ceea ce-ai zis despre fragmentare, cæci mi s-a pærut important øi nu cred cæ e realmente aøa, grupul nostru se gîndeøte la sau avem discuflii despre cele mai diverse probleme, de la luptele indigenilor din America de Sud pînæ la luptele oamenilor din Filipine împotriva schimbærii climatice. Deci sîntem atenfli la o paletæ foarte largæ de fenomene globale, care, de fapt, sînt aceleaøi øi nu sînt aceleaøi, au specificul lor local. Deci, cumva, fragmentarea de care vorbeai poate fi una pur materialæ, în sensul cæ sîntem puflini, n-avem acces la unele sau altele, n-avem pîrghii, în schimb la nivel de conøtiinflæ sau de atenflie mi se pare cæ existæ mai puflinæ fragmentare la noi decît la marile miøcæri sindicale sau la marile partide. π Înfleleg ce spui. Mæ-ntrebam dacæ fragmentarea nu se pune cumva în calea acfliunii politic eficace. De acolo venea întrebarea. ∫ Depinde de acfliune. Dacæ te referi, de pildæ, la o miøcare masivæ de stradæ, e clar cæ lumea trebuie sæ iasæ la unison, la comun. Motivul pentru care noi nu susflinem unirea grupurilor este cæ avem convingerea sau impresia cæ tocmai ideea asta e foarte problematicæ. Øi nu ca idee, nu abstract. Ni se pare ineficace pentru cæ, din cauza diferenflelor, dacæ lucrezi într-un grup mai mic de afinitate, în care nu stai la discuflii interminabile despre cum sæ faci o treabæ, atunci începi øi faci treaba. Înainte stæteam la discuflii interminabile øi multe dintre ele vizau marile curente politice. Mulfli oameni nu înflelegeau nuanflele, trebuia sæ le explici mereu, dupæ care se

119

+ experienfle de activism local – Cluj

revenea, deci foarte multæ energie, foarte multæ muncæ afectivæ, foarte mulfli nervi, foarte multæ obosealæ pentru a lua pînæ øi cea mai simplæ decizie. De pildæ, dacæ în textul însoflitor al cutærui sau cutærui eveniment sæ scrii øi cuvîntul „capital“ sau sæ treci øi expresia „inegalitate sistemicæ“... π Asta îmi aduce aminte de discufliile aøa-numitului Forum Social de la Cluj din 2013. ∫ Sigur. Acela nu mi s-a pærut un lucru ræu, mi s-a pærut foarte în regulæ sæ încercæm fixarea unor principii în comun, dar s-a væzut foarte clar cæ existæ atît de multe nuanfle øi accente. De cele mai multe ori ele nici mæcar nu sînt reale, în sensul unor diferenfle veritabile, ci au rafliuni personale, în funcflie de experienflele pe care le-a avut fiecare. S-a væzut foarte bine cæ pentru mulfli era vorba de un blocaj emoflional, cæ X a scris ceva care pærea sæ-l fi rænit sau chiar l-a rænit cumva pe Y. Din acest punct de vedere, e foarte ineficace sæ creezi unitæfli de acest gen. Pînæ øi între oameni despre care te-ai aøtepta sæ aibæ aceleaøi idei sau aceleaøi deziderate pot apærea foarte multe fricfliuni. Nu pofli niciodatæ sæ fii sigur cum e mai eficace. π E vorba de a gæsi cumva ce merge, ce funcflioneazæ, ce nu funcflioneazæ. Din cauza asta mæ intereseazæ ce funcflioneazæ. Ce fli s-a pærut cæ a funcflionat în practica voastræ? ∫ Ce-a funcflionat realmente, øi chiar cred cæ a funcflionat, sigur, cu sincopele øi problemele inerente oricærui proces, a fost modul de organizare. Sæ nu sacrifici discuflii pe motiv cæ ar fi superfluu sæ tot vorbeøti, sæ fii atent mereu la inegalitæflile dintre sexe, la cine vorbeøte mai mult: bærbaflii, cei percepufli deja cu o anumitæ autoritate etc. Cum rezolvæm asemenea probleme? Trebuie sæ mai tæcem, sæ ne mai limitæm, trebuie sæ fim un pic mai conøtienfli de propriile noastre træiri. Una peste alta, modul de lucru mi s-a pærut foarte eficace. La fel procedæm øi în prezent. Oamenii au ajuns foarte uøor la concluzia cæ lor nu le trebuie øefi. Nu pentru cæ au citit Capitalul lui Marx, ci pentru cæ øi-au dat seama cæ n-ar putea accepta sæ vinæ cineva sæ le spunæ ce sæ facæ doar pentru cæ aøa ar vrea el. Øi nu e vorba doar de profitul lui. Ci la ce oræ vrea el, dupæ un program fæcut de el, ca sæ-i producem lui, ca sæ cumpæræm produsele fæcute de el. Ca sæ ce? N-am nevoie de chestia asta. Oamenii s-au destupat cumva foarte rapid, avînd în vedere cæ ne organizam foarte democratic, acesta e cuvîntul, e vorba de democraflie, iar oamenii au început sæ spunæ: Bine, la locul de muncæ nu e deloc democraflie, deci nu ne place locul de muncæ. Pur øi simplu. π Øi atunci din ce se træieøte? ∫ Asta-i o problemæ. Asta-i o problemæ la care încæ lucræm. Fiecare træieøte din ce poate. Fiecare are treaba lui personalæ pe care o face, iar grupul ca atare subzistæ din donaflii øi din proiecte pe care le scriem. π Øi donafliile de unde vin? ∫ De la oameni. De exemplu, ca sæ ne plætim chiria pentru casæ, organizam o petrecere pe lunæ øi din donafliile primite scoteam banii de chirie. Cam asta. π Øi cei care veneau la tipul acesta de petreceri erau conøtienfli unde vin sau øtiau la ce participæ? ∫ La început nu, aproape deloc. Numai cæ am avut niøte probleme cu poliflia øi n-am mai putut sæ facem petreceri peste noapte, aøa cæ trebuia sæ începem în jur de 5 dupæ-masa øi sæ terminæm pe la 11 noaptea.

Lumea stætea realmente la poveøti øi, în timp, chiar au fost oameni care au început sæ-øi dea efectiv seama de ce se petrece acolo. π Adicæ afli putut lærgi un pic grupul prin asta? ∫ Foarte puflin. În schimb, am lærgit tipurile de discursuri sau tipurile de poziflii pe care le aveam, pentru cæ am fost conøtienfli cæ oamenii care vor veni la evenimentele astea vor fi din aceeaøi pæturæ progresistæ a Cluju lui, artiøti, studenfli etc., oameni interesafli un pic de societate, viaflæ, culturæ. Øi am zis cæ aceøtia sînt aceiaøi oameni care veneau øi la Tinerii Mînioøi, tot ei sînt cei care ies øi în stradæ, aøa cæ trebuie sæ continuæm procesul de a aduce alte tipuri de discursuri, alte teme pe agendæ. Intrai în casæ øi gæseai undeva un manifest anticapitalist, adicæ nu puteai sæ ignori ce fæceam. π Ce efecte populare au protestele voastre? Oamenii de pe stradæ se raliazæ? ∫ Nu, nu, pentru cæ, oricum, cu grupul A casæ am fæcut mult mai pufline proteste decît cu Tinerii Mînioøi.

Ne-am concentrat mai degrabæ pe dezvoltarea priceperilor noastre, pe ceea ce putem face noi, pe ceea ce putem oferi altora. Am mers pe ideea de a ne organiza efectiv de jos în sus.

A casæ Adrian T. Sîrbu în dialog cu Simona Unumeda Interlocutoarea noastræ a dorit sæ ræmînæ incognito dincolo de mediile militante în care îøi desfæøoaræ activitatea curentæ (øi care neîndoielnic o vor recunoaøte sub pseudonimul folosit). Redacflia i-a respectat alegerea. (N. red.)

Adrian T. Sîrbu π Ce este A casæ?

Simona Unumeda ∫ E vorba de un colectiv format din mai multe persoane cu istorii personale sau cu experienfle de viaflæ øi de activism destul de diferite între ele. O parte dintre oameni provin din fostul, sau pe atunci încæ existentul, Tinerii Mînioøi. Alflii, tot din Tinerii Mînioøi, erau activi øi în Vocea Animalelor, un colectiv din Cluj care luptæ pentru drepturile animalelor, împotriva activitæflii circurilor în general, ca o formæ de exploatare a animalelor. Au mai fost øi doi canadieni care ajunseseræ aici cælætorind, dar avînd øi ei deja o experienflæ anterioaræ de implicare în colective oarecum anarhiste. A mai existat øi un scoflian, participant anterior la ocuparea unei pæduri în Germania, care fæcuse cunoøtinflæ în 2013 cu cîfliva militanfli din România, prin care a ajuns øi la Roøia Montanæ, decizînd dupæ aceea sæ ræmînæ în Cluj. Cine mai era? Mulfli dintre cei de la Tinerii Mînioøi fuseseræ øi erau încæ activi øi în campania „Salvafli Roøia Montanæ“. Pînæ anul trecut, o parte din grup fusese cumva sudatæ în jurul acestei campanii øi al activismului împotriva mineritului cu cianuri, ei fiind prezenfli øi în protestele din anii trecufli, începînd din ianuarie 2012. π Cît de veche a fost prima adunare a nucleului? ∫ Hai sæ zicem: ianuarie 2012. π Aha, deci legat strîns de protestele populare masive declanøate atunci? ∫ Da, cred cæ da. Øi a mai fost un moment care mie mi se pare important: ocuparea hotelului Continental. π Ceea ce, temporal, a fost un picufl mai devreme de ianuarie 2012, dacæ memoria mea de cetæflean al oraøului nu mæ înøalæ. ∫ Da, exact. A fost un pic mai înainte. π Ceea ce o face contemporanæ oarecum øi cu valul mondial de miøcæri Occupy. ∫ Da, se poate spune øi aøa. Dar aud destul de frecvent contextualizarea asta, care mi se pare øi potrivitæ, øi nepotrivitæ. Mi se pare nepotrivitæ fiindcæ tinde sæ anuleze foarte mult din specificitæflile locale. Iar de obicei, de la distanflæ, faflæ de valul acesta Occupy øi Indignados am væzut de multe ori, inclusiv în România, o atitudine de cîrtealæ disprefluitoare, desconsiderînd miøcærile respective din niøte motive superficiale øi færæ sæ urmæreascæ istoricul ulterior momentului lor de maximæ intensitate, de culminaflie. Dar hai sæ revenim. Existau deci mai multe persoane care voiau cumva ca, prin practica lor, sæ constituie o voce criticæ, la nivel local, care îøi doreau øi o anumitæ formæ sau tip de organizare, o constituire de grup, dar øi un spafliu sigur, de exemplu. π Ce v-a federat în mod mai exact? O agendæ comunæ de teme sau de obiective de luptæ criticæ ori chiar de militanflæ, subînflelegînd aici niøte teme definite, sau, mai degrabæ, ceva mai difuz, bunæoaræ sensibilitatea anarhistæ? ∫ Cred cæ a fost nevoia de a avea un spafliu în care sæ putem duce mai departe un anumit tip de întîlniri øi preocupæri pe care mai mulfli dintre noi le aveam deja. Eu, de pildæ, træind un an øi ceva în Anglia øi destul de multe luni øi în Portugalia, am avut parte de sau am participat la mai multe întîlniri, proiecflii de film, discuflii øi cercuri de lecturæ în centre sociale sau în spaflii anarhiste. Aøa cæ mi-am dorit foarte mult øi simfleam nevoia existenflei unui spafliu similar øi aici. π Ca o dorinflæ subiectivæ? Sau pentru cæ ai apreciat cæ existæ un soi de similaritate structuralæ de condiflii care reclamæ sau care fac beneficæ în mod obiectiv existenfla unor asemenea spaflii/locuri de întîlnire? ∫ Pæi cred cæ ambele. Iar de asta am avut timp sæ-mi dau seama øi din perioada în care participam la ce se întîmpla în spafliul Bibliotecii Alternative la Bucureøti (fiindcæ am locuit øi acolo). Acolo mergeam la întîlniri de lecturæ, mai erau øi petreceri, era un gen de discuflii care mæ interesa øi mi se pærea important sæ merg la ele.

Protestele din Bucureøti sau, mai bine zis, întîlnirile organizatorice ale protestelor din Bucureøti erau foarte mult ADRIAN T. SÎRBU (n. 1965) este cercetætor în filosofie (Institutul „George Barifliu“ al Academiei Române, filiala Cluj), traducætor øì redactor la IDEA artæ + societate.

120

121

+ experienfle de activism local – Cluj

no credits

122

dominate de voci pe care eu le resimfleam deja ca fiind naflionaliste, autoritare. Cred cæ în spafliul Bibliotecii Alternative de atunci – între timp, o parte dintre membri au format Centrul Claca, iar o alta s-a regrupat în Centrul Feminist „Sofia Nædejde“ – era exact genul de înflelegere a politicului øi a schimbærii cu care eu aveam cea mai mare afinitate. S-a întîmplat cæ am hotærît sæ mæ mut din Bucureøti la Cluj øi pe atunci aici exista grupul activist Tinerii Mînioøi. M-am mutat în vara lui 2013, am început sæ îi cunosc, sæ particip la întîlniri, sæ mæ implic în acfliuni. Cam aøa s-a întîmplat. Deci cred cæ amîndouæ. E øi un lucru subiectiv, o nevoie cumva subiectivæ, dar în acelaøi timp cred cæ în România existæ foarte pufline voci critice sau vocile critice sînt foarte puflin vizibile. Øi atunci asta a fost un fel de „hai sæ vedem cum merge“. În anul acela a fost øi Forumul Social din mai 2013, dacæ îmi amintesc eu bine... π Øi deci experienfla Forumului de la Cluj a fost øi ea un impuls de coagulare a voastræ, de întîlnire, de gæsire unii cu alflii? De fapt, dacæ mæ flin de reperajul cronologic deja schiflat, voi existafli deja ca grup la momentul acela... ∫ Pæi, exista grupul Tinerii Mînioøi. π Bun, øi atunci pentru colectivul A casæ, ca grupare distinctæ, cînd a fost momentul de constituire propriuzisæ? ∫ Sæ zicem, sfîrøitul lui noiembrie 2013, începutul lui decembrie. Pentru cæ atunci a fost semnat contractul de închiriere a spafliului. Deci, începînd din decembrie 2013 pînæ în prezent… Acum într-o perioadæ mai ambiguæ øi, deocamdatæ, færæ un spafliu… π Ah, de ce? Între timp afli pierdut spafliul? ∫ Da. π Ai putea sæ descrii puflin activitatea grupului, metabolismul lui, ce se întîmpla acolo, ce afli fæcut, ce genuri de activitæfli? ∫ Bine. Sæ precizez de la bun început: a fost un grup care niciodatæ nu øi-a dorit sæ fie, sæ zicem, foarte bine stabilit. Adicæ sæ fim, uite, sîntem zece membri, æøtia sîntem, fiecare face nu øtiu ce øi aøa mai departe. A fost un grup sau un colectiv destul de deschis øi de flexibil. π N-a rezultat niciodatæ, fie øi la modul nescris, un soi de cartæ, un soi de statut, cel puflin de circulaflie internæ, care sæ defineascæ, mæcar imaginar, un profil explicit? ∫ Ne-am dorit asta, am fæcut cîteva întîlniri cu acest scop. Pînæ la urmæ nu s-a concretizat niciun fel de manifest al spafliului øi concluzia noastræ a fost cæ poate ar fi mai bine ca lucrurile astea sæ ni le clarificæm în timp, din mers, øi sæ vedem mai întîi cum funcflioneazæ, cum funcflionæm ca grup øi cum funcflionæm øi ca spafliu. Øi atunci am renunflat la scrierea unui manifest. Bineînfleles, aveam o prezentare, pe care cred cæ pofli s-o gæseøti øi pe net, pe blogul casei (http://acasacluj.noblogs.org/despre_noi/).

Au fost postate cîteva relatæri despre diversele evenimente pe care le-am organizat. Ceea ce e destul de important e cæ ne-am zis cæ ne dorim sæ fim un grup care se gestioneazæ colectiv øi cæ toate deciziile care priveau spafliul respectiv vor urma sæ fie luate prin consens. Un lucru care mi se pare foarte important – øi ca experienflæ, øi ca mod de relaflionare, øi ca organizare. π Da. Ceea ce-mi sugereazæ, cu atît mai mult dacæ a fost la mijloc øi un spafliu pe care l-afli închiriat împreunæ, cæ spafliul æla nu era doar un spafliu de întîlnire, „de lucru“, de „øedinflæ“, cum ar veni, ci øi un spafliu de viaflæ.

O formæ de viaflæ. Øi aici e o întrebare, o curiozitate. Afli încercat cumva o formæ de comunæ? Locuia tot timpul cineva în spafliul æla? ∫ Nu, nu. Ne-am gîndit la asta, dar nu. Erau persoane care locuiau, se locuia cumva variabil – persoanele care aveau nevoie, în primul rînd, de spafliu erau cei doi canadieni de care-fli spuneam mai devreme, care au fost printre cei care au zis: Hai sæ închiriem un spafliu øi sæ-l folosim øi pentru asta. Lor li s-au alæturat alte cîteva persoane care, tot aøa, aveau nevoie de un spafliu øi se gîndiseræ cæ vor øi un spafliu de lucru. Apoi, exista øi nevoia de a ne întîlni øi a ne fline øedinflele sau întîlnirile într-un loc. Øi atunci am zis, uite, avem casa asta. Ah, în plus, era la o perioadæ relativ scurtæ dupæ toamna lui 2013. Øi cred cæ øi protestele din toamna lui 2013 au fost momente destul de importante în sudarea noastræ. Cumva mulfli dintre cei care eram activi atunci ne-am regæsit dupæ aceea øi în colectivul A casæ. Eram cei care fluturaseræm steagurile roø-negre sau micile banne re cu „anticapitalism“ la protestele din toamna lui 2013. π Legat de ce anume din calendarul protestelor? ∫ Roøia Montanæ, septembrie 2013. Øtii cæ a fost ianuarie 2012, propunerea legislativæ privind privatizarea sistemului public de urgenflæ, iar în septembrie 2013 a fost cu oprirea proiectului de minerit de la Roøia Montanæ.

π Sæ revenim atunci, fiindcæ nu vreau sæ te deturnez. Deci spuneai cæ øi toamna lui 2013, respectiv mobilizærile concrete legate de acel moment precis, a contribuit la sudarea voastræ. ∫ Da. Øi e cumva foarte important pentru cæ atunci cred cæ a fost øi un moment oarecum critic pentru grupul Tinerii Mînioøi, care a øi dus la scindarea lui. Practic, lumea cu afinitæfli mai degrabæ anarhiste, lumea care era, într-un fel, linia a doua, deci cumva generaflia, sæ spunem, mai tînæræ, a realizat cæ, de fapt, campania nu prea merge aøa cum pretinde. În plus, mai era øi faptul cæ aceastæ campanie a ræmas în continuare într-o zonæ de ecologism de dreapta, un ecologism neoliberal – nu øtiu dacæ asta existæ, pentru mine ecologismul e de stînga. Øi atunci multe dintre persoanele implicate în campanie, cei care scandau lozinci anticapitaliste, au zis, uite, avem nevoie de un spafliu al nostru. Spafliul pe care îl foloseam la vremea aceea aparflinea unui alt ONG, care are activitæfli foarte importante, de exemplu, pe partea de luptæ împotriva land grabbing. Aøadar, sæ revenim la constituirea colectivului A casæ. Sæ revenim în decembrie 2013, ca sæ-fli spun øi ce fel de activitæfli aveam. Subiectul protestelor øi al confruntærii cu forflele de ordine era cumva cald. În prima lunæ am zis atunci sæ facem cîteva proiecflii de film øi sæ discutæm pe marginea lor. Au fost patru filme. Tematica erau cumva protestele globale, care au apærut odatæ cu manifestafliile de la Seattle… π Deci cu curentul altermondialist. ∫ Da, exact. Øi felul în care toate aceste proteste, pînæ la urmæ, n-au fæcut decît sæ legitimeze o represiune øi mai mare (cum a fost, de pildæ, cazul intervenfliei în forflæ de la Bucureøti împotriva intenfliei de acfliune anti-NATO în aprilie 2008, deodatæ cu summitul) sau tehnici øi mai rafinate de supraveghere. Practic, acesta era subiectul la care voiam noi sæ ajungem. Adicæ sæ vedem cum disciplinarea poliflieneascæ a vieflii cotidiene a fost în mare mæsuræ legatæ øi de tacticile propuse de grupuri anarhiste cum au fost Black Blocks. A fost deci seria aceasta de documentare. Asta cred cæ s-a întîmplat deja în ianuarie. În decembrie nu a fost un spafliu prea deschis, pentru cæ aveam nevoie sæ vedem ce facem cu casa, cum ne organizæm, lucruri de felul æsta. Pe lîngæ asta, mai organizam øi brunch-uri, øi care, tot aøa, erau brunch-uri tematice, dar în acelaøi timp aveam nevoie øi de bani ca sæ plætim chiria. Mæ rog, ne mobilizam tofli ca sæ pregætim evenimentul, fiecare îøi asuma, de exemplu, redactarea descrierii evenimentului, organizarea evenimentului pe Facebook, altcineva gætea, altcineva fæcea rost de legume, altcineva coordona discufliile de la eveniment, deci sarcinile erau cumva distribuite øi fiecare fæcea ceva anume în mod voluntar. π Iar din punctul de vedere al banilor, se rezolva prin contribuflia individualæ a fiecæruia la oala comunæ? ∫ N-au fost propriu-zis contribuflii individuale, pentru cæ reuøeam sæ strîngem banii pentru chirie din evenimentele pe care le organizam øi din alte donaflii. Ulterior s-au strîns øi donaflii de la alte grupuri prietene, mai ales din stræinætate. De obicei se gætea, era un spafliu în care lumea putea sæ vinæ doar sæ povestim. Am început sæ încropim øi o bibliotecæ. Încercam cumva sæ facem spafliul sæ semene cu un centru social. Sau, cel puflin, o parte dintre cei din colectiv încercau øi asta, sau ne doream øi asta. În decembrie øtiu cæ fæceam, împreunæ cu cîteva colege øi cîfliva colegi, plimbæri prin cartier. Pentru cæ voiam cumva sæ înflelegem spafliul respectiv integrat în viafla cartierului. Dar, în acelaøi timp, mi-ar fi plæcut ca întîlnirile øi discufliile noastre sæ aibæ un caracter politic mai asumat øi mai pronunflat. Cred cæ societatea civilæ, dar øi oraøul au nevoie de un asemenea grup, de asemenea voci. Nu cred cæ temerea asta de a asuma apartenenfla la un grup anarhist – un grup anarhist de stînga, asta cred cæ e evident –, temeri în legæturæ cu tot felul de etichete care au circulat, inclusiv odatæ cu protestele, trebuiau sæ fie interiorizate…

no credits

123

+ experienfle de activism local – Cluj

π Etichetarea asta fæcutæ de SRI cu „ecoanarhismul“? ∫ Da, da. Eu nu cred cæ trebuia interiorizatæ. Era, dimpotrivæ, ocazia perfectæ de a asuma øi de a spune, uite, nu-i aøa. π Cu atît mai mult cu cît ea era manipulatoare øi denigratoare, de fapt, avînd în vedere sensurile comune, în circulaflie în societatea româneascæ, ale termenilor „anarhist“, „anarhism“, nu? – Asta însemnînd uzual pur øi simplu æla care face scandal, huliganul, teroristul ø.a.m.d. Pentru cæ dacæ ai întreba pe stradæ ce-i æla anarhism, lumea s-ar gîndi mai degrabæ la înflelesul acesta, de zavergii. ∫ Da. În timp ce A casæ era un spafliu prietenos øi dorindu-se a fi sigur. π Anarhismul fiind, în fond, un fel de socialism, de fapt... ∫ Da. Nu øtiu dacæ membrii colectivului ar fi de acord cu asta… Poate o parte dintre ei, poate o altæ parte nu. π Acum, în sensul încetæflenit, conøtient politic de sine, cred cæ asta nu face problemæ, aceastæ caracterizare.

Anarhismul ca o varietate, ca o specie de socialism. ∫ A, pentru mine, personal, nu. Acum, øtii, sînt diverse ramuri øi ræmurele øi o istorie. π Asta øi spun: o varietate. Asta înseamnæ cæ existæ øi altele øi, între aceste varietæfli, existæ diferenfle absolut ireductibile øi chiar extrem de conflictuale din punctul de vedere al viziunii. ∫ Da. Ei, ar fi fost nevoie de clarificæri øi discuflii de genul æsta, tot aøa, vorbesc în nume personal. Ele au avut øi n-au avut loc. În schimb, au fost altfel de întîlniri. De exemplu, la un moment dat ne-am propus, øi am øi fæcut, o serie de întîlniri, discuflii, grupuri mixte øi nonmixte – în sensul genului participanflilor –, în care discutam despre diverse experienfle, în grup mixt sau nonmixt, nu øtiu, despre sexualitate… despre abuz, violenflæ, agresiune, inclusiv la nivelul unei conversaflii. Øi asta cred cæ a fost important øi pentru mine personal, dar øi pentru alte persoane din grup. Aøa ceva cred cæ se întîmplæ foarte rar sau, dupæ øtiinfla mea, se întîmplæ destul de rar în cercurile critice. Adicæ, lumea e foarte puflin dispusæ sæ discute despre masculinitate, feminitate, felul în care ideile despre masculinitate øi feminitate ajung sæ creeze anumite aøteptæri, aøteptæri de relaflionare… Øi, mai departe, felul în care aøteptærile astea pot sæ devinæ opresive pentru oameni, sæ-i facæ sæ nu se simtæ bine în anumite cercuri. Cred cæ asta a fost important. Dar asta se referea cumva la sudarea colectivului. Dupæ ianuarie øi ce fli-am spus mai devreme, în luna februarie am discutat despre spaflii autonome, am proiectat filme, despre Barcelona în timpul Ræzboiului Civil spaniol, despre neozapatism øi ce s-a întîmplat dupæ 1984 acolo, douæ documentare despre douæ centre sociale contemporane, un squat din Copenhaga (Ungdomshuset) øi o ocupare de teren din Franfla (la aøa-numita ZAD – zone à défendre – de lîngæ Nantes). Ideea cu documentarele din luna februarie era cæ exista dorinfla asta de a ne gîndi oarecum la ce-ar fi dacæ ar fi ocupatæ o clædire øi aici øi cum s-ar putea face asta. π Aha, deci cu o focalizare pe o antrenare concretæ în caz cæ... ∫ Da. Ulterior, cunoscînd øi alfli oameni din alte flæri, pentru cæ, mæ rog, vestea despre spafliul A casæ s-a ræspîndit, pentru cæ mai mulfli dintre noi avem cunoscufli, prieteni, tovaræøi, camarazi øi din alte flæri, am realizat cæ aceste centre sociale pe care noi le aveam ca reper, færæ sæ øtim foarte multe detalii, existæ cumva, multe dintre ele, în infrastructura publicæ a oraøelor. Deci practic sînt susflinute de primærii, sînt spaflii gestionate de administrafliile locale sau coadministrate împreunæ cu un colectiv. Sau cele din Germania, de exemplu, mai sînt sprijinite de Die Linke. Bine, e oricum øi o diferenflæ în termeni de legislaflie. Ceea ce se întîmplæ cu neoliberalizarea statului în România, mæ rog, toate politicile de austeritate øi aøa, face aproape imposibil asta. Plus cæ au fost destul de multe reflineri ale unor persoane, inclusiv din colectiv, vizavi de lupta pentru menflinerea unei infrastructuri publice, øi nu privatizarea ei. Iar asta e important. Tipul de relaflie pe care pofli sæ îl ai cu administraflia localæ. Vocile anarhiste sau puternic anarhiste vor ca practica lor politicæ sæ fie complet separatæ de lupta pentru menflinerea infrastructurii de stat. π Øi atunci cum îøi imagineazæ o minimæ eficienflæ a acfliunii lor? ∫ Prin activitæfli de autoîntreflinere. Tot în ideea asta ne-am gîndit la un moment dat ce frumos ar fi dacæ ne-am face o cooperativæ. Dar øi legislaflia pe cooperative în România a fost neoliberalizatæ sau este pe punctul de a fi neoliberalizatæ. Din nou ierarhie deci øi, pe de altæ parte, sæ înregistrezi o cooperativæ e complicat øi costisitor, deci cumva øi de acolo ne-am retras. Dar aø vrea sæ revin puflin la relaflia asta cu primæria. Cred cæ e acolo, øi asta am realizat în timp, o luptæ foarte importantæ, care nu s-a dat în mai multe momente semnificative øi care e în continuare importantæ. Adicæ, meritæ mai mult militantism, chiar dacæ sînt de acord cu multe lucruri, respectiv cu o parte dintre argumentele pe care le-au formulat tovaræøii anarhiøti, odatæ ce am væzut contextul local, mi s-a pærut cæ mizele devin tot mai mari. Pe de altæ parte, vocile care cunosc spafliul

124

local de acfliune despre care vorbim vor sæ se flinæ deoparte de presupusele implicaflii ale relafliilor clientelare care existæ, de obicei, cu administrafliile locale. Adicæ, dacæ te finanfleazæ primæria înseamnæ cæ eøti cu Boc, cæ te cumpæræ. π Dar asta poate cæ øi din cauza precaritæflii nivelului de pornire în asigurarea dimensiunii de autosubzistenflæ, de autoîntreflinere cît se poate de concretæ a acestui gen de impulsuri, de creare de grupuri sau de contexte autonomiste. Deci poate cæ în România asta explicæ aceste, cum sæ zic, aporii care macinæ chiar punctul zero al experienflei de autoorganizare. Însæ, pe de altæ parte, e ceva de bun-simfl practic cæ întotdeauna dacæ vrei sæ faci ceva trebuie sæ lucrezi cu „materialul clientului“, ca sæ zic aøa, adicæ e cumva contradictoriu a vrea sæ te implici øi sæ te flii deoparte, pentru cæ, într-un fel, îfli tai mîinile. ∫ Da, dar uite, din experienfla altor grupuri informale, activitatea lor nu a avut continuitate, tocmai pentru cæ o parte dintre oameni au zis: Hai cæ ne înflelegem noi cu primæria cumva øi iese bine (pentru noi). π Dar sæ revenim poate la activitæflile voastre. ∫ În luna martie 2014, am vrut sæ facem o lunæ tematicæ despre femei, feminism, luptele femeilor. Au fost cîteva evenimente. Pe 8 martie a fost o recuperare a originii acestei særbætori, ca luptæ pentru drepturi economice, sociale øi politice ale femeilor (le spun în ordinea asta cu un anumit sens). Totodatæ, am decis sæ marcæm ziua printr-un marø „Revendicæ-fli noaptea“, prin care voiam sæ atragem atenflia asupra agresiunilor din localurile din Cluj. În timpul lui am împærflit fluturaøi øi ne-am oprit sæ scandæm în fafla anumitor localuri øi baruri din Cluj. Am avut o discuflie despre care sæ fie componenfla marøului, care sæ fie vocile øi, mæ rog, nu numai vocile, dar øi corpurile care sæ iasæ în faflæ. Trebuia sæ organizæm mai multe evenimente în cursul lunii, dar neînflelegerile din Bucureøti dintre diverse grupuri autonomiste sau centre sociale sau grupuri anarhiste au reverberat øi aici. Apoi, tot din luna martie, o parte din colectiv a început sæ fie implicatæ în ceea ce putea sæ fie o evacuare a mai multor familii din vecinætate. Ulterior acestui moment, ne-am extins activitatea în cadrul Frontului Comun pentru Dreptul la Locuire øi la Cluj (fcdl.ro), pentru a integra øi dreptul la locuire în preocupærile noastre, deci o parte din colectiv îøi asumæ øi apartenenfla la aceastæ platformæ activistæ pentru drepturi locative. Ceea ce, într-un fel, am reuøit sæ facem, dar nu neapærat douæ, trei persoane, ci mai mulfli care sîntem activi local, øi cu un sprijin venit øi din partea altor grupuri informale sau organizaflii pentru drepturile romilor, a fost sæ oprim evacuarea. π Mai concret, este vorba despre? ∫ E vorba de un caz din zona Gærii, de mai multe familii care træiesc în diverse grade de legalitate (de la un imobil vechi, fostæ locuinflæ de serviciu, acum în proprietatea locatarilor, pînæ la construcflii improvizate), øi, înno credits

+ experienfle de activism local – Cluj

no credits

126

tr-un fel, îmi pare ræu cæ introduc cazul exact cu chestia asta, pentru cæ nu cred cæ gradul de legalitate ar trebui sæ primeze. Existæ în apropierea locuinflelor respective o investiflie imobiliaræ într-un parc tehnologic, iar odatæ cu concretizarea ei, zona a devenit atractivæ pentru capital, aøa cæ autoritæflile locale au început s-o „igienizeze“. O mare parte dintre persoanele care locuiesc acolo, indiferent de statutul de legalitate, au fost supuse unor abuzuri din partea polifliei øi a jandarmeriei, acfliuni foarte umilitoare, în sensul cæ, în cursul a douæ, trei sæptæmîni în noiembrie 2013, se întîmpla cæ veneau la 5 dimineafla sæ le bocæne în uøæ, sæ-i scoatæ pe tofli afaræ, sæ le cearæ actele, intrîndu-se în curflile celor care aveau totuøi acte, deci complet abuziv, în speranfla cæ vor pleca tofli de acolo, iar întreg spafliul va fi curæflat pentru construirea unei parcæri care sæ deserveascæ parcul tehnologic. Evacuarea trebuia sæ se întîmple cîndva pe la începutul lunii aprilie, dupæ cum se øuiera prin primærie sau cum aflau unii din tot felul de surse, mai mult sau mai puflin sigure. π La cererea proprietarilor propriu-ziøi ai spafliului? ∫ Nu, la cererea primæriei. Pentru cæ erau construcflii ilegale, deøi nu toate erau aøa, pentru cæ unii aveau acte de proprietate. Practic, e vorba de o familie extinsæ, dar toatæ lumea a avut parte de acelaøi tratament abuziv øi de aceleaøi ameninflæri, chiar dacæ evacuarea administrativæ, aøa cum ar fi trebuit sæ fie, se referea doar la anumite locuinfle, deci øi persoane. În cele din urmæ, demolarea nu a avut loc, evacuarea nu s-a întîmplat, însæ pentru cîfliva de acolo procesul cu primæria continuæ. Asta nu înseamnæ cæ am reuøit mare lucru, pentru cæ lupta e, de fapt, una pentru atribuirea de locuinfle sociale persoanelor care locuiesc în condiflii extrem de precare la nivelul întregului oraø. Am mai organizat un fel de acfliune, un flash mob, o acfliune directæ, în momentul în care se discuta sau era prezentatæ strategia pentru dezvoltarea oraøului 2014–2020, iar atunci am mers cu mai multæ lume la Cazinoul din parc, unde avea loc prezentarea, inclusiv o parte dintre cei care riscau sæ fie evacuafli, pentru a le reaminti politicienilor øi funcflionarilor locali de nevoia de locuire socialæ din oraø. Ce altceva am mai fæcut? Mulfli sîntem afiliafli, în diverse grade, øi la Piafla Autonomæ Cluj. Acestea sînt evenimente, în general lunare, în care se petrece un schimb liber de mîncare, obiecte øi priceperi. Ne organizæm în felul urmætor: cîfliva dintre noi merg la piaflæ, prezintæ despre ce-i vorba øi întreabæ agricultorii dacæ vor sæ doneze în scopul acesta legume sau orice alt produs au ei spre vînzare. Noi le gætim øi apoi oferim mîncarea færæ sæ cerem bani, iar pe lîngæ asta se strîng diverse haine, jucærii, cærfli care sînt disponibile acolo. De obicei se desfæøoaræ în aer liber în diverse spaflii publice din oraø, iar cînd a fost frig ne-a gæzduit tranzit.ro. Mi se pare cæ genul acesta de acfliune, de activitæfli, frizeazæ în multe puncte caritatea øi, chiar dacæ nu neapærat din partea organizatorilor, dar din partea celor care vin, participæ sau væd de la distanflæ. Asta am simflit-o øi cînd se servea mîncare. Barierele de clasæ øi cele etnice erau cumva reactualizate øi, din pæcate, am avut prea puflin timp sæ discutæm cum sînt ele constituite. π Øi sæ încercafli sæ le dizolvafli, tocmai în ideea de principiu a acestui gen de întîmplare. ∫ Da, exact. Piafla Autonomæ Cluj e un eveniment lunar sau depinde de cum reuøeøte lumea sæ se strîngæ. π Cum popularizafli ideea cæ la data cutare, în locul cutare se întîmplæ aøa ceva? ∫ Prin fluturaøi, afiøe øi eveniment de Facebook. Unii dintre noi merg exact în locurile în care îi gæsim pe cei care au nevoie øi pe care noi le cunoaøtem. π Acum, cæ nu mai avefli spafliul, implicarea pe linia asta de acfliune cu Piafla Autonomæ e suspendatæ øi ea? ∫ Nu neapærat. A fost recent o acfliune, pe 29 noiembrie, dupæ Black Friday. Piafla Autonomæ a organizat „Buy Nothing Day“, ziua în care nu cumperi nimic. Eu n-am fost implicatæ. π Ce dimensiune demograficæ are colectivul vostru? ∫ Variabil, între 10 øi 20 de persoane. Dacæ nu ar fi fost casa, de exemplu, eu, personal, nu aø fi cunoscut niøte oameni, care au fost întotdeauna în cercul foarte apropiat de casæ, dar nu neapærat. Ne gîndeam cum sæ facem sæ extindem casa, sæ extindem colectivul care gestioneazæ casa, au fost discuflii øi pe tema asta, dar cel puflin mie îmi place cæ am cunoscut, de exemplu, tineri de vîrsta mea sau de vîrstæ apropiatæ, maghiari, care s-au implicat foarte mult øi chiar ziceau cæ dacæ refacem spafliul vor continua sæ vinæ. π Bun, ca un soi de concluzie, fie øi provizorie, a discufliei noastre. Personal, sentimentul tæu este de optimism faflæ de viitorul experienflei care s-a putut coagula în cadrele interacfliunii voastre? ∫ Da øi nu, depinde cu privire la ce. Cred cæ toatæ lumea din colectiv are nevoie sæ cearnæ sau sæ dea prin strecurætoare experienfla, sæ se politizeze mai mult. Despre asta am vorbit prea puflin între noi. E nevoie sæ se mai întoarcæ niøte oameni. Aici se vede cum orizontalismul e o promisiune, dar, în acelaøi timp, actualizat, nu e neapærat ca-n teorie; iar dacæ aparent aratæ aøa, atunci contextul social e pus în parantezæ.

La Terenuri Adrian T. Sîrbu în dialog cu Lala Panait øi Silviu Medeøan LALA PANAIT (n. 1983) locuieøte øi lucreazæ în Cluj. Este doctor în filologie øi antropologie urbanæ al UBB Cluj. A absolvit Bauhaus Dessau Kolleg VIII, „EU Urbanism“. A organizat numeroase intervenflii artistice în spafliul public la Cluj (inclusiv la Fabrica de Pensule), dar øi în Germania, Polonia, Cehia øi Luxemburg. A participat la cea de-a XII-a ediflie a Bienalei de Arhitecturæ de la Veneflia, cu proiectul Superbia. Este coordonatoare pe comunicare în cadrul asociafliei ColectivA øi coordonatoare a inifliativei La Terenuri – Spafliu Comun în Mænæøtur.

SILVIU MEDEØAN (n. 1984) locuieøte øi lucreazæ ca arhitect în Cluj. Este interesat de proiecte multidisciplinare de intervenflie în spafliul public, a coordonat Zilele Arhitecturii în 2009, a participat la Bienala de Arhitecturæ de la Veneflia (2010) cu proiectul multimedia FoO0Oo0am (parte din expoziflia Superbia), iar din 2012 colaboreazæ cu asociaflia ColectivA în cadrul proiectului La Terenuri – Spafliu Comun în Mænæøtur. Actualmente este doctorand la Facultatea de Arhitecturæ øi Urbanism din Cluj, cu teza „Forma urmeazæ situafliei – oraøul contemporan anticipat de situaflioniøti“.

Adrian T. Sîrbu π M-ar interesa o discuflie de reflecflie øi de autoreflecflie despre cine sîntefli voi, ce facefli, cum væ vedefli acfliunea.

Lala Panait ∫ Într-o primæ fazæ, proiectul nostru a început printr-o finanflare europeanæ, cu scopul de a stimula dezvoltarea unui loc urban destul de periferic. De la acest proiect european, cu o mizæ esteticæ øi cu o componentæ mai mult de coregrafie, prin care asociaflia noastræ a început, de fapt, în calitate de coordonator local în cadrul unei reflele europene, lucrurile au avut o evoluflie destul de interesantæ. Fiindcæ ne-am dat seama cæ nu e vorba doar ca o asociaflie (ColectivA) sæ coordoneze un proiect, ci de necesitatea orizontalizærii relafliilor din inifliativa La Terenuri. În timp, s-a renunflat însæ la ideea de esteticæ øi s-a abordat mai mult latura socialæ. Am identificat un numær de chestiuni øi componente sociale, tineri, copii, pensionari cu care am lucrat în zonæ, øi atunci s-a trecut de la un proiect mai mult estetic înspre unul social, iar inifliativa s-a lærgit în timp, incluzînd, de pildæ, øi oameni din colectivul A casæ. În general, prin membrii noøtri, reunim preocupæri care vin dinspre activism, peisagisticæ, grædinærit urban, antropologie, artæ, psihologie. Dar tofli, de fapt, gæseam în ideea de protest finalitatea ultimæ a combustiei. Ne-am întîlnit într-un moment definit de protestele din 2012. Aøa a început proiectul nostru. Am prins anumite evoluflii øi involuflii ale protestelor øi ne-am dat seama cæ acfliunile noastre nu mai trebuie sæ fie concentrate în centrul oraøului, urmînd tipul clasic de protest, ci era nevoie de lucru direct cu cetæflenii. Mai ales cæ o parte dintre grupurile implicate, sau o parte din stînga aceasta de la Cluj, pe care nu øtiu cum am putea s-o definim, voiau contactul cu oamenii, nu? Øi atunci ne-am decis sæ lucræm direct cu oamenii.

Silviu Medeøan ∫ Am vrut sæ depæøim cumva protestul care a avut loc la începutul lui 2012 øi sæ trecem efectiv la acfliune. ∫ De fapt, toatæ experienfla noastræ cu La Terenuri demonstreazæ cæ, atîta timp cît nu ai acfliune într-un spafliu, pofli sæ teoretizezi la infinit. Am væzut cæ nu sîntem chiar atît de mulfli care, dinspre intelectuali, sæ se solidarizeze cu Mænæøturul. Oricîtæ vizibilitate øi susflinere am avea pe on-line, cînd e vorba efectiv de „sapæ“, sîntem puflini. Ne-am dat seama cæ miza e implicarea cetæflenilor în reaproprierea socialæ a spafliului. Neexistînd norme legale, fiind un spafliu cu un statut juridic foarte complicat, am fæcut ce-am vrut. π Complicat în sensul vagului referitor la drepturile de proprietate sau cum? ∫ Vagul acela, da, dar øi ca aplicabilitate a reglementærilor ce definesc spafliul public. Tot ce se aplicæ pe orice stradæ, în orice colfl de spafliu public oficial din Cluj, acolo nu se mai aplicæ. Øi atunci ne-am jucat foarte mult cu relaflia asta, ce se aplicæ, ce nu se aplicæ. Pînæ la urmæ primæria îøi asumæ spafliul, chiar dacæ nu-i public, îl toaleteazæ, îi tunde iarba, îi curæflæ gunoiul… π Øi totuøi care e statutul juridic al terenului? ∫ Revendicat, în parte restituit. ∫ Zona face parte din fostele terenuri agricole ale vechiului sat Mænæøtur, unde planificarea socialistæ s-a intersectat cu parcelele de spafliu verde ræmase dupæ construirea cartierului. π E un spafliu-rest, care n-a mai apucat sæ fie urbanizat din cauza finalului de regim? ∫ Da. ∫ A scæpat neconstruit fiindcæ spafliul a fost planificat ca parc.

no credits

127

no credits

∫ Nu øtim exact care ar fi fost viitorul lui. Din cît am cæutat noi în memoria localnicilor, se pare cæ pe locul acela a fost organizarea de øantier a întregului Mænæøtur. π Bun, dar asta era o destinaflie provizorie. ∫ Da, exact. ∫ Dar ea s-a suprapus cu planificarea iniflialæ. Aceastæ pæøune a devenit, de fapt, cimitirul macaralelor. E îngropat foarte mult fier acolo, acoperit în timp cu verdeaflæ, în paralel cu grædini pe parcele ocupate ilegal, activitate care se desfæøoaræ în voie în continuare. Noi aøa am înfleles, cæ era planificat ca parc, dar s-a uitat de acest proiect, fiindcæ erau alte artere mai importante øi el a ræmas îngheflat. Øi atunci oamenii au început sæ foloseascæ liber terenul, mulfli asociindu-l în continuare cu spafliul public. Puflini oameni, care n-au legæturæ directæ cu procesele avînd ca obiect aceste terenuri, øtiu cæ, de fapt, e foarte complicat. Foarte mulfli le consideræ libere. Primæria are øi ea anumite parcele în zona asta øi pe o bucæflicæ din acea parcelæ, care nu-i chiar oficial parcela lor, dar nu øtim exact, fiindcæ nu ne transparentizeazæ foarte mult acest proces... ∫ Nu avem harta proprietæflilor... ∫ Pe o bucæflicæ din acea parcelæ deci, ne-au dat loc, construifli aici, temporar, o scenæ. Iniflial ne-au læsat pentru cîteva luni, dar acum s-au fæcut deja doi ani øi scena e tot acolo, øi grædina, øi spafliul acesta comun. ∫ În paralel, curînd dupæ ce am ajuns acolo, am identificat grupurile, comunitæflile din zonæ ca fiind foarte fragmentate, tocmai pentru cæ nu interacflioneazæ între ele. Øi de aici un deficit, sæ zicem, în a înflelege spafliul în comun øi cu ceilalfli. ∫ Am dorit deci o reapropriere a spafliului. Nu neapærat forflînd-o, dar creînd evenimente care sæ adune la un loc anumite grupuri de interese øi sæ construiascæ punfli de dialog între foarte multe tipuri de oameni. π Øi în ce mæsuræ v-a reuøit aceastæ deschidere? ∫ Încercæm, lucræm la ea. Nu e foarte uøor. Am pornit cu foarte mult idealism în tot pionieratul nostru în spafliul acesta. E obositor, dar, totodatæ, øi o provocare. Fiindcæ am avut parte øi de conflicte între grupurile pe care le aduceam împreunæ. Am început sæ generæm evenimente participative, în care am întrebat oamenii ce doresc în cartier. Am oferit exact ce doreau. Dar, de la a oferi, am încercat sæ gæsim grupuri de acfliune sau de activitæfli, care sæ genereze ele conflinut øi organizare în spafliu. Acum, de exemplu, existæ un grup de tineri care au o trupæ de teatru, iar ultimul lor eveniment a fost organizat de ei împreunæ cu noi, øi nu invers. π Øi atunci, referitor la ceea ce tocmai evocai, øi anume definirea a ce facefli voi acolo, pînæ la urmæ, care ar fi descrierea asumatæ, interiorizatæ øi devenitæ vocaflie realæ? ∫ Cred cæ depinde de fiecare persoanæ în parte. De exemplu, în ce mæ priveøte, mæ intereseazæ foarte mult cum se raporteazæ oamenii la spafliu øi cum pofli sæ fii arhitect altfel decît cum sînt arhitecflii astæzi. Pe mine ca arhitect asta mæ intereseazæ. Cum te pofli raporta la oameni, øi nu doar sæ le propui ceva de sus în jos. Cum se pot schimba lucrurile øi în domeniul profesiei, deci ce se învaflæ sau ce metodologii pofli sæ scofli din lucrul acesta cu persoanele care beneficiazæ de ceea ce proiectezi tu, dar øi din lucrul într-o echipæ interdisciplinaræ în care fiecare vede dintr-o altæ perspectivæ lucrurile. Cæci, de obicei, arhitecflii lucreazæ între ei øi atunci existæ niøte ochelari de cal, pe care, dacæ nu ieøi din biroul respectiv de arhitecturæ, îi porfli toatæ viafla.

128

π Iar tu, Lala, cum ai defini ce faci în cadrul acestei inifliative? ∫ E un periplu destul de interesant øi la nivel personal. Deoarece, chiar dacæ sînt formatæ în antropologie, e un domeniu care mi-a adus foarte multe frustræri. Am învæflat multe despre antropologia aplicatæ, dar n-am avut parte niciodatæ de ea în România. Bun, e un subiect destul de larg. Pe lîngæ asta, a trebuit sæ lucrez sau am început sæ lucrez într-o asociaflie organizînd evenimente, dar avînd tot timpul sentimentul cæ nu duc pînæ la capæt interesele mele profesionale de cercetare din antropologie. π Spunefli-mi, sîntefli mai multe organizaflii care, de fapt, contribuifli la ce se întîmplæ în ansamblu în zona La Terenuri? ∫ ColectivA e cea care coordoneazæ lucrurile din punct de vedere financiar øi administrativ, dar avem øi o reflea de parteneri care au fost invitafli øi care au venit cu propuneri cætre noi. π Øi cine sînt aceøti parteneri? ∫ De pildæ, Institutul de Cercetare a Interacfliunii Om-Animal, cu care am organizat deja cîteva evenimente. ∫ Am lucrat øi cu Eco Ruralis, specializatæ pe seminfle tradiflionale, lucru care îi privea direct pe grædinarii din zonæ. Am colaborat øi cu Øcoala Generalæ „Liviu Rebreanu“, care ne-a dat sæli ca sæ construim machete øi proiecte. Împreunæ cu Primitive Parkour, o asociaflie nou-formatæ, am colaborat la construirea unui parc de antrenament. Ei voiau sæ facæ doar o promovare a sportului în sine, iar noi am intrat în legæturæ cu ei deoarece copiii øi adolescenflii din zona La Terenuri øtiau deja de sportul acesta øi a apærut nevoia construirii unei piste de antrenament, care sæ mobileze zona respectivæ, intensificînd astfel øi mai mult folosirea spafliului. Deci ca el sæ fie folosit de copii nu doar ca spafliu de joacæ, dar sæ aibæ øi un spafliu al lor cumva marcat. ∫ Apropo de copii... ∫ De adolescenfli... ∫ ... ne-am dat seama, în timp, cæ nu vrem sæ mai avem activitæfli constante doar cu adulflii, cel puflin nu tot timpul. Nu voiam sæ ne investim toatæ energia în dezbaterile sau consultærile de cartier, despre care ne-am dat seama cæ au anumite puncte moarte, chiar dacæ sînt importante în continuare. Ne-am orientat, în schimb, foarte mult cætre tineri øi adolescenfli în ce priveøte activitæflile. Am avut de la teatru de pæpuøi la ateliere de tot felul, cerute de ei, activitæfli pe care, de multe ori, nu le gæseau în programul oficial al øcolii. π De unde øtifli ce avefli de fæcut concret? ∫ Întrebæm. Sîntem atenfli la feedback. E cumva o spiralæ. Întrebæm oamenii despre nevoile lor, organizæm dezbateri de cartier sau consultæri în care discutæm ce ar fi bine de fæcut. Bineînfleles, sîntem asaltafli de valuri de „nu, aøa nu-i bine“. Din tot valul de dezbateri încercæm sæ creionæm o listæ de nevoi, dar øi de idei de implicare, cæci nevoi toatæ lumea poate sæ-øi exprime. La început, noi identificam nevoile øi tot noi fæceam ceva pentru satisfacerea lor. La un moment dat însæ, ne-am dat seama cæ n-avem nici energia, nici dorinfla de a mai face asta. N-am vrut sæ fim un simplu ONG care oferæ servicii cætre comunitate. ∫ Le-am spus: Væ arætæm noi cum sæ væ organizafli, dar trebuie sæ væ organizafli voi înøivæ, putefli sæ væ organizafli øi singuri.

129

+ experienfle de activism local – Cluj no credits

∫ Nu vrem neapærat sæ le spunem: Urmafli-ne în ideile noastre asupra spafliului. Dar øi ei îøi dau seama cæ, în sfîrøit, cineva îi ascultæ, fiindcæ adulflii, cu care træiesc totuøi, nu-i ascultæ. Cu noi au o libertate de a încerca în practicæ idei cu care nu pot experimenta nici la øcoalæ, nici acasæ. π Din discuflia de pînæ acum înfleleg cæ voi afli învæflat cum se fac concret anumite lucruri, cum se pun ele în miøcare øi, de asemenea, cum se bricoleazæ eficient contactele sociale. Cei de acolo cu ce s-au ales, în afaræ de construcfliile øi de spafliile de activitæfli? Credefli cæ lucrurile sînt schimbate din punctul de vedere principal care ar fi în axul activitæflii voastre, øi anume un fel de emancipare a oamenilor locului? I-afli fæcut sæ fie mai activi, mai asertivi, sæ spunæ ce vor, sæ înfleleagæ cæ dacæ îøi identificæ o dorinflæ, o nevoie la modul ceva mai colectiv, modalitatea de a se face auzifli este tot prin adunare laolaltæ? ∫ În principiu, pærerea mea e cæ existæ niøte muguri. ∫ Avem tot timpul în cap strategia mare în cadrul tacticilor. Adicæ, avem tot timpul în cap posibilitatea de a pierde locul. Ceea ce ar ræmîne atunci ar fi tot lucrul acesta simbolic, de fapt, cu comunitatea, aceastæ emancipare cetæfleneascæ în zonæ. Tot lucrul acesta nu se vede, dar speræm sæ ræmînæ cumva în memoria comunitaræ. π Sau, în orice caz, mizafli pe ea, nu-i aøa? Pentru cæ dacæ, într-adevær, terenului i se schimbæ brusc destinaflia sau e ocupat de altceva, nu pofli øti decît væzînd øi fæcînd ce se întîmplæ, dacæ oamenii îøi apæræ sau nu-øi apæræ interesele. Cum simflifli propria voastræ evoluflie de-a lungul acestui parcurs de activitæfli? Adicæ, am în vedere genul de gînduri cu care afli plecat la drum øi ce au devenit ele dupæ ce afli trecut prin proba realitæflii øi a experienflei terenului. ∫ Cred cæ am pornit cu foarte multe prejudecæfli la drum, prejudecæfli preluate din alte locuri øi necontextualizate. Citeai, vedeai exemple, poze pe internet sau în diferite cærfli øi ziceai cæ lucruri de felul acesta s-ar putea face øi la noi, dar dupæ doi ani de lucru am ajuns sæ mæ gîndesc cæ-i important sæ faci ceva øi sæ te gîndeøti dinainte cæ rezultatele muncii tale ar putea fi oricînd vandalizate. Deci ræspunsul e cæ, de cele mai multe

ori, trebuie sæ prevezi øi sæ nu te enervezi cînd vezi cæ produsul tæu sau, mæ rog, obiectul pe care l-ai gîndit ca grup e vandalizat. Trebuia sæ te gîndeøti dinainte la chestia asta, øi asta vine prin experienflæ, în doi ani cam învefli cæ lucrurile n-o sæ fie exact cum vrei tu. ∫ Lucrul cu efemerul, cu lucruri distruse, eøec, dezamægire, optimism – toate aceste sentimente amestecate pe care le ai la un moment dat. fiii la ceva ce ai construit, te ataøezi, îl construieøti, øtii cæ-i efemer, øtii cæ mîine poate nu va mai fi. Adicæ, eøecul e inclus. ∫ Trebuie sæ ni-l asumæm. π Inclusiv de partea cealaltæ, a interlocutorilor voøtri din societatea realæ. Voi creafli sau nu creafli acolo o dependenflæ în sens psihoafectiv? ∫ S-a creat. π Øi dacæ lucrurile nu vor continua, oamenii ce vor face? ∫ Da, øtim de riscurile dezamægirii. ∫ Am început sæ delegæm responsabilitatea asupra a ce se întîmplæ acolo. Încercæm sæ nu creæm dependenfla asta de noi. Începem sæ le spunem copiilor cæ pot sæ facæ lucruri øi singuri. Noi putem cel mult sæ le facem rost de diverse materiale øi mijloace. Încercæm sæ-i obiønuim cu faptul cæ noi nu sîntem tot timpul acolo. Sînt foarte optimist referitor la relafliile pe care le creæm în interiorul grupurilor øi între ele. Mugurii despre care vorbeam s-ar putea sæ înfloreascæ. Dar asta nu s-a putut întîmpla în doi, trei ani. Poate se va întîmpla peste cinci. ∫ Dacæ-i privesc pe ceilalfli din grupul nostru, foarte mulfli dintre idealiøti, eu mai folosesc cuvîntul acesta pentru a-mi descrie colegii, s-au trezit la realitate. Cel puflin partea anarhistæ a grupului, care susflinea niøte principii care, în practicæ, funcflioneazæ altfel, le negociezi constant cu oamenii pe care tu îi idealizezi în gestul tæu protestatar sub foarte multe aspecte, dar îfli dai seama cæ trebuie sæ te adaptezi foarte mult mediului. Chiar øi cei mai vehemenfli øi-au dat seama cæ, în practicæ, au læsat

no credits

no credits

130

131

verso: teme de luptæ

no credits

foarte mult de la ei. În fafla naflionalismelor øi a rasismelor din zonæ, de pildæ, a trebuit sæ se adapteze, fiindcæ nu pofli sæ arunci tot timpul pumnul în aer øi sæ protestezi. În mediul acela nu pronunfli „Roøia Montanæ“, fiindcæ oamenii n-au treabæ cu „Roøia“ ta „Montanæ“. Problemele de zi cu zi din spafliul public sînt mult mai importante decît cauzele noastre din timpul protestelor. Mi se pare foarte interesantæ øi schimbarea care s-a produs în membrii grupului nostru. I-a fæcut mult mai deschiøi, fiindcæ, de altfel, træim în medii foarte izolate unele faflæ de altele... π Asta le-a diluat puflin, sæ zicem, intenflia politicæ iniflialæ sau intenflia de a veni mai aproape de oameni cu scopul de a uøura mobilizarea politicæ pentru niøte proteste pe care, în general, tineretul progresist, activist le consideræ necesare? ∫ A flexibilizat-o, cred. Intenflia ræmîne destul de politicæ øi ei aparflin la grupuri în continuare destul de radicale, dar cred cæ radicalismul e discutabil. Pentru unii, noi sîntem foarte radicali în ce facem acolo. Pentru alflii, nu sîntem destul de radicali. Dar nu øtiu dacæ problema se pune în termenii aceøtia. Sînt oameni în grupul nostru care vor acfliune directæ. Dar ei øi-au dat seama, de fapt, cæ schimbarea stæ de multe ori în genul de acfliune pe care îl facem în zona La Terenuri øi au început sæ aibæ foarte multæ ræbdare, vrînd sæ se implice pe termen lung în munca aceasta. π Poate o ultimæ întrebare, legatæ øi de calea „intervenfliei artistice“, de care spuneafli cæ v-afli îndepærtat. Cîtæ legæturæ mai are ceea ce facefli cu arta în sensul generic, nu în sensul de produs cultural cu care umpli un spafliu, o scenæ, ci în dimensiunea genericæ øi, oarecum, esenflialæ a artei, care este o practicæ cu forme concrete, perceptibile, care au un anumit impact? ∫ E discutabil. Depinde de ce înseamnæ artæ astæzi. La un moment dat discutam cu un cunoscut galerist despre aspectul acesta, iar el mi-a mærturisit cæ nu vede artæ în ceea ce facem noi acolo øi s-ar putea sæ aibæ dreptate. Cæci arta abstractizeazæ, pe cînd noi sîntem la firul ierbii acolo øi facem lucruri cu ajutorul unor artiøti, dar nu øtiu dacæ ele trebuie numite artæ. ∫ În anumite forme se produce artæ acolo øi mi se pare cæ trebuie discutat. Øtim cæ sîntem cumva, nu neapærat renegafli, dar privifli cel puflin cu reticenflæ de mediul artistic, inclusiv cel de la Fabrica de Pensule, unde ColectivA îøi are sediul. Noi imprimæm fluturaøi alb-negru, nu ne batem capul cu estetica. Øtim cæ nu sîntem un spafliu de artæ, dar, de fapt, nu asta conteazæ. Cînd mergem însæ în afara flærii cu prezentæri ale acfliunilor noastre în contexte de intervenflie artisticæ în spafliul public, avem ce discuta. Mi se pare cæ sîntem luafli mai în serios, chiar dacæ noi nu facem decît sæ testæm spafliul public prin experimente care, oficial, se numesc intervenflii artistice, dar noi, nefiind artiøti, nu le numim neapærat artistice. π E o chestie de incompatibilitate realæ pînæ la urmæ între ce facefli voi øi artæ? Sau e o problemæ pur øi simplu de culturæ localæ? ∫ Nu øtiu ce sæ zic. S-ar putea sæ fie culturæ localæ. Pentru cæ un curator, la fel de cunoscut precum galeristul pe care l-am pomenit, fæcea la un moment dat diferenfla dintre arta de galerie øi arta... mæ rog, lucrurile astea care se întîmplæ în spafliul public. El susflinea cæ ar fi cumva antagonice. În timp ce alfli artiøti fæceau ambele lucruri øi nu li se pærea cæ ar face lucruri diferite. De aceea zic cæ eu nu væd o contradicflie neapærat. Putem invita un artist în zona La Terenuri care sæ producæ un obiect care poartæ amprenta locului, dar poate fi expus øi într-o galerie. E evident însæ cæ La Terenuri nu-i o galerie øi oamenii nu vin sæ se uite ca într-o galerie la ce facem noi.

Teme de luptæ

Ne aflæm într-un punct al istoriei în care „conøtiinfla revoluflionaræ“ a „maselor“, dacæ a existat vreodatæ aøa ceva, tinde spre zero. Fie cæ flinem cont de mobilizærile de tip occupy sau indignados, fie cæ nu, izolarea, individualismul, suferinfla pasivæ a majoritæflii au înlocuit cæutarea unor soluflii politico-sociale generale la relele sociale. Ceea ce s-a chemat în mod tradiflional stînga fie a trædat/a uitat scopurile luptei de odinioaræ, fie se zbate neputincioasæ în ceva socialmente mai puflin semnificativ pînæ øi decît o formæ de subculturæ. Existæ revenire din acest punct mort? Care ar fi temele ei? Ce trebuie pæstrat øi ce trebuie læsat sæ disparæ în urma noastræ? Întrebarea se referæ atît la temele tradiflionale ale stîngii, cît øi la culturile politice occidentale øi/sau nonoccidentale. Cum trebuie „degresat“, de pildæ, motivul faliei de clasæ øi al diverselor antagonisme cærora le dæ naøtere pentru a reuøi sæ explicæm desfæøurærile din a doua jumætate a secolului al XX-lea, dar mai ales pe cele din prezent, cu scopul explicit de a deschide orizontul cætre altceva decît reproducerea copy & paste a acestui prezent?

Muncitorii/salariaflii(/angajaflii Capitalului) au devenit perfect atomizafli sau, dacæ nu, atunci solidaritatea dintre ei, oricît de micæ, sfîrøeøte prin a deveni afacerea propriu-zisæ a unor sindicate vîndute puterilor politice ale zilei. Abia aøa au însæ øi ele acces la ceva „putere“, se zice, chiar dacæ preflul acesteia e falsificarea scopurilor pentru care existæ sindicate. Dar nu e nimic de fæcut aici færæ presiunea oamenilor înøiøi. Ei sînt însæ flinufli în frîu de sperietoarea øomajului, cu tot ce înseamnæ asta. În plus, ideologia ne vrea pe tofli niøte supraviefluitori, concurenfli, învingætori; necritici, calmi, sereni, „pozitivi“, „sænætoøi“, cu apartamente sau case puse la punct, cu maøini, credite, consum, familie, copii, hobby-uri, vacanfle, turism ø.a.m.d. Tofli trebuie sæ fim aøa. Cine nu e este un loser. Cine se supæræ a pierdut.

E vorba oare de a învæfla tiparele de comunicare ale unei noi generaflii?

Una care nu mai face diferenfla între „uræ“ (acrealæ, negativism) øi criticæ? Una care nu mai vrea sæ fie mobilizatæ øi se simte mai bine în bula personalæ, care, oricît de precaræ, e mai plæcutæ decît orice ciocnire cu alflii. O formæ de egolatrie compensativæ, o formæ de apærare împotriva neplæcerilor cotidiene? Færæ îndoialæ. Pentru cine sæ scrie însæ o gîndire criticæ vie?

Trebuie renunflat oare la motivul mobilizærii? Trebuie renunflat oare cu totul la scrisul critic (prea „complicat“, prea „elitist“) sau acceptate formele contemporane care i se oferæ: producflia jurnalisticæ sau cea universi taræ standardizate, douæ forme de îmblînzire/ticæloøire perfect echivalente din punct de vedere politic? Ce forme noi i se pot inventa? În vederea cæror fleluri? Mai e „adeværul“, aceastæ disprefluitæ vorbæ a filosofilor, un scop? Scapæ el unei suspiciuni care îl pune pe seama unei manii de putere paranoice?

Ce piste i se oferæ celui care ar vrea totuøi sæ se læmureascæ în privinfla unor asemenea chestiuni? Cui îi revine sarcina de a oferi asemenea læmuriri?

În privinfla tuturor acestor întrebæri un singur lucru pare a fi clar: n-o pofli lansa pe una færæ sæ urmeze toate celelalte. În joc se aflæ chestiunea însæøi a luptei într-un moment istoric în care speranfla revoluflionaræ (în sensul emancipærii muncitorilor øi a formei-muncæ) a devenit mai puflin decît o stafie. Ea nici mæcar nu mai bîntuie. Afurisitæ, transformatæ într-o monstruozitate de care trebuie sæ ne fie teamæ, a fost læsatæ în urmæ øi pusæ în lanfluri. Ce mai e însæ øi cu acest scenariu al luptei? O obsesie, o formæ de a ne face viafla mai interesantæ, rolul mai important? De ce vrea însæ totul ca noi sæ renunflæm la ea? Sau, mai bine: de ce vrea totul sæ nu re nunflæm la ea în vechile ei forme, sæ demonstræm prin înseøi existenflele noastre natura de fantasmæ a bætrînei stafii? Se pierde totul în indistinct?

Iatæ de ce e important sæ stabilim – sau sæ ne reamintim periodic – pentru ce luptæm. Sau, dacæ lupta ar fi încæ un concept prea militarizat, ce vrem. E clar însæ, cred, cæ aceastæ voinflæ nu se poate rezuma la simple „planuri de societate“. Sau, dacæ da, atunci ele trebuie sæ vizeze lumea întreagæ, nu existæ soluflii parfliale (naflionale, regionale, individuale). Coeziunea internæ a lumii – a politicii internaflionale, de pildæ – nu lasæ loc solufliilor izolate (icariilor), oricît de reuøite ar fi ele pe hîrtie.

Nu ne ræmîne atunci decît sæ ne limitæm funcflionarea la lupta civicæ? La probleme punctuale care îøi aøteaptæ soluflia din partea unor factori de decizie mai mult sau mai puflin bine intenflionafli? E mai puflin fantasmaticæ lupta la acest nivel? Mobilizærile recente (ecologice, de pildæ) par sæ ræspundæ afirmativ. Existæ deci capacitate de mobilizare. E loc de speranflæ? Sau sentimentul speranflei, al mobilizærii sæ fie doar o saturare a aparenflei democratice, o chestiune de tacticæ din partea Capitalului, un fel de concesie sau mæcar iluzia ei? O victorie publicæ ræsunætoare (Roøia Montanæ, de pildæ) se plæteøte cu nenumærate eøecuri mæturate sub covor (Pungeøti, tot de pildæ), semn cæ ordinea curentæ pæstreazæ niøte aparenfle pentru cæ lucrurile veritabil importante au loc mereu altundeva. Optimismul orbeøte la fel de mult ca øi pesimismul. Trebuie sæ ne pæstræm claritatea vederii. Sæ trecem prin sita sistematicii noastre øi victoriile, øi înfrîngerile. Trebuie. Cum sæ ne mai permitem acest cuvînt?

(A. P.)

133

verso: teme de luptæ

Une promesse de bonheur: Filosofia ca antecedent pentru lumea altminteri a comunismului G. M. Tamás

Privifli în jurul dumneavoastræ: ræzboaie religioase øi etnice, cuceriri teritoriale, umilire sistematicæ a femeilor, populaflii dezrædæcinate øi deportate, suplicii, boli. Inegalitate nemaivæzutæ de pe vremea Babilonului.

Indiferenflæ faflæ de suferinflæ reamintind de faraonii de acum trei mii de ani.

Individualismul burghez nu pare sæ fie tulburat de serviciile secrete care violeazæ corespondenfla, e-mailurile øi conversafliile telefonice ale oamenilor în aproape toate statele liberale occidentale. Republicile constituflionale permit cæderea în desuetudine a domniei legii færæ cel mai slab murmur de protest. Puterea e externalizatæ cætre afacerile mari, dar esenflialmente private. Rezistenfla serioasæ e raræ, aproape inexistentæ. Analiza øtiinflificæ øi teoreticæ a putut fi încredinflatæ unor profefli ageamii în ale øtiinflei, pe cînd cei mai buni dintre contemporanii noøtri visau la o filosofie riguroasæ, ajutatæ de experienflæ. Asta a ræmas nebægat în seamæ de cei mulfli – ceea ce pare sæ cearæ ræzbunare.

Pentru aceasta Moabul se plînge împotriva Moabului, totul se jeleøte, suspinæ ei pentru turtele de struguri de la Kir-Hareset, crunt lipsifli. [...] Nici bucurie, nici veselie prin grædini, iar prin vii nici cîntece, nici chiote! Nimeni nu mai dæ vinul la teasc, strigætul cælcætorului a încetat. Pentru aceasta læuntrul meu se miøcæ pentru Moab ca o harfæ øi inima mea pentru Kir-Hares. Iatæ cæ Moabul este væzut urcînd obosit pe locurile înalte, intræ în templul sæu sæ se roage, dar nu dobîndeøte nimic. (Isaia 16:7, 10–12) Asta e speranfla oferitæ: cæ alflii, la rîndul lor, vor fi cæsæpifli øi vor plînge dupæ îndurare degeaba.

Sîntem ispitifli sæ spunem, aøa cum au fæcut-o mulfli înaintea noastræ, „Asta-i legea firii: e la fel, a fost la fel øi va fi la fel de-a pururi øi-n veci vecilor“. Încercafli sæ combatefli aceastæ afirmaflie.

G. M. TAMÁS s-a næscut la Cluj în 1948. Dupæ studii de filologie clasicæ øi filosofie la Bucureøti øi Cluj, începînd cu 1972 a fost redactor la un sæptæmînal literar din Cluj. Retrogradat din poziflia de redactor la cea de corector, dupæ ce, din 1974, i s-a interzis – cu cîteva rare excepflii – sæ mai publice øi a început sæ fie hærfluit de Securitate, pæræseøte în cele din urmæ România. Din 1979 a predat filosofia la Facultatea de Litere din Budapesta, fiind concediat în 1981 pentru scrierile sale clandestine øi proteste ilegale. A fost unul dintre liderii disidenflei maghiare. Ales deputat în 1989, va pæræsi viafla politicæ în 1994 øi partidul liberal în 1999. Începînd cu 1991 a fost director al Institutului de Filosofie al Academiei Maghiare de Øtiinfle. A flinut cursuri øi a fæcut cercetæri la universitæflile Columbia, Oxford, Woodrow Wilson Center, Chicago, Wissenschaftskolleg din Berlin, Georgetown, Yale, New School for Social Research, Collegium Budapest etc. Cærfli: A teória esélyei (Bucureøti–Cluj, 1975), Descartes a módszerro˝ l (Bucureøti–Cluj, 1977, ed. a 2-a, Cluj, 2002), A szem és a kéz (Budapest, 1983, Geneva, 1985), Idola tribus (în maghiaræ: Paris, 1989, trad. fr. Paris, 1991), Másvilág (Budapesta 1994), Törzsi fogalmak (Budapest, 1999), A helyzet (Budapest, 2002). A publicat numeroase eseuri, studii øi articole în periodice øi antologii; scrierile sale au fost traduse în 14 limbi. De asemenea, publicæ în mod regulat articole de comentariu politic în marile cotidiene maghiare. Din 2003, G. M. Tamás este vicepreøedinte al ATTAC Ungaria. La Idea Design & Print i-a apærut, în 2004, vol. Cætre cel cæzut pe gînduri.

134

Preoflii øi înflelepflii væ vor spune cæ totul e din vina dumneavoastræ øi ræul – doar ræsplata pentru pæcatele sævîrøite: Doamne, puterea mea, tæria mea, øi scæparea mea la vreme de necaz, la tine vor veni popoarele de la marginile pæmîntului øi vor zice: „Numai minciunæ au moøtenit pærinflii voøtri, deøertæciune øi ceea ce nu-i de folos!“ „Poate oare omul sæ-øi facæ dumnezei, care de altmintrelea nu-s dumnezei? De aceea iatæ le voi aræta acuma, arætale-voi mîna mea øi puterea mea øi vor afla cæ numele-mi este Domnul!“ (Ieremia 16:19-20) Aøadar, totul va fi îndreptat øi justificat. Totul va arde. Stemele majoritæflii flærilor conflin încæ pæsæri sau alte animale de pradæ. Regii care au mai ræmas apar încæ în uniformæ militaræ øi cu sæbii ceremoniale la solemnitæflile de stat. Principalul beneficiu secundar al puterii e tot posibilitatea de a ucide nepedepsit, la ræzboi sau pe eøafod, iar semnele acestui privilegiu sînt încæ transformate færæ ruøine în blazon pe toate suprafeflele oficiale. Poliflia e încæ în mare parte înarmatæ øi nimeni nu e contrariat. Zilele naflionale sînt serbate încæ prin parade militare øi etalæri solemne ale arsenalului. Baionetele, pistoalele, biciurile øi cravaøele sînt încæ simboluri valide ale masculinitæflii. Expresii precum „precizie ucigaøæ“ øi „zîmbet asasin“ aratæ care sînt criteriile intuitive ale excelenflei. „Slab“, „mic“ øi „særac“ sînt încæ metafore ale inferioritæflii, pînæ øi în domeniul moral øi în cel artistic.

Aceste metafore sînt contrazise de cele mai cunoscute tradiflii de rebeliune.

Ei i-au spus: „Oare intra-vom în împæræflie ca prunci?“ Isus le-a spus: Cînd vefli face din doi unu, øi vefli face interiorul totuna cu exteriorul øi exteriorul totuna cu interiorul, øi partea de sus totuna cu partea de jos, øi vefli face din bærbat øi din femeie unul øi acelaøi, încît bærbatul sæ nu mai fie bærbat øi femeia sæ nu mai fie femeie, øi cînd vefli avea ochi în locul ochilor øi mîini în locul mîinilor, picioare în locul picioarelor øi chip în locul chipului, atunci vefli intra în împæræflie. (Evanghelia dupæ Toma, II, 2:22)1 Isus anulase ierarhia prin anularea diferenflei. Reînnoirea e coextensivæ cu suspendarea contrastului, mai ales a aceluia care întemeiase ideea obiønuitæ de umanitate perfect actualizatæ, distincflia dintre maturitate øi copilærie. Idealizarea copiilor în cadrul creøtinismului e echivalentæ cu respingerea forflei, a independenflei, a încrederii în sine øi a idealurilor masculinitæflii, ræzboiului øi proprietæflii, care le însoflesc pe primele. Mai mult, asta înseamnæ øi un refuz al ideii de dreptate, înlocuitæ cu mila.2 Dreptatea va trebui sæ fie impusæ, împærflitæ øi susflinutæ; astfel, ea are nevoie de putere sau, cel puflin, de diferenfliere, de capacitatea de a distinge între lucruri (øi persoane). Pentru asta, e nevoie de forflæ. Forfla e mereu coerciflie; ceea ce înseamnæ: a-i obliga pe oameni sæ facæ lucruri pe care altfel nu le-ar face. Cei care au aceastæ capacitate – de a distinge între oameni øi de a-i obliga pe cei inferiori sæ facæ lucruri pe care nu vor sæ le facæ – sînt superiori øi drepfli. Dreptatea are nevoie de criteriile abstracte care îi permit sæ fie aplicatæ tuturor, dar forfla acestei aplicæri vine din afaræ. Forfla se bazeazæ pe diviziune (e chiar cuvîntul folosit de

Isus atunci cînd îøi descrie misiunea socialæ øi politicæ în cadrul „lumii“, dar aceasta e singura descriere lumeascæ a acelei misiuni cînd ea se confruntæ cu „lumea“). Diviziune, distincflie, diferenfliere: e nevoie de ele pentru a stabili valoarea sau lipsa ei; øi toate acestea sînt aspecte ale forflei, ale puterii – deci nu existæ diferenflæ veritabilæ care sæ separe diferenfla øi ierarhia. Fundarea diferenflei (e.g., dintre drept øi nedrept) presupune ierarhie øi asta e ce refuzæ (într-un fel inevitabil autocontradictoriu) învæflætura lui Isus.

El îøi dezbinæ øi îøi zæpæceøte duømanii prin enunflarea unor nondiferenfle, cum ar fi aceea dintre bærbat øi femeie, reducînd-o la o stare de lucruri presupus presexualæ, dinaintea diferenflierii pe sexe – aceea a copilæriei.

El îøi dezbinæ øi îøi zæpæceøte în continuare duømanii prin violenfla nonviolenflei sale.

Mila nu depinde de merit sau de valoare. Mila e oarbæ cît priveøte dreptatea. Mila e, pe scurt, singura proceduræ prin care se realizeazæ egalita tea. Mila e singura idee care ar putea fi în stare sæ reziste ispitelor justifliei – ispitelor forflei celei drepte, ispitelor ierarhiei îndreptæflite, ispitelor coercifliei consfinflite (bisericæ, stat, armatæ, proprietate), ispitelor puterii înnobilate (ale celor puternici care sînt generoøi, responsabili, chibzuifli, înflelepfli în sens lumesc øi curajoøi) – øi, astfel, sæ poatæ îngædui fiinflelor umane sæ doreascæ øi sæ renunfle færæ vinæ. Færæ de vinæ este – sau a fost – un sinonim pentru divin. Dar unul care e numaidecît contrazis: Cæci øtiu cæ legea este duhovniceascæ, iaræ eu sînt trupesc, vîndut pæcatului. Cæci nu pricep ce fac, pentru cæ nu fac ceea ce vreau, ci ceea ce uræsc, aceea fac. Dacæ însæ fac ceea ce nu voiesc, atunci recunosc cæ legea este bunæ. Øi deci nu eu fac aceea, ci pæcatul care locuieøte în mine. Cæci øtiu cæ nu locuieøte în mine, adicæ în trupul meu, ceea ce-i bun, cæci voinfla de-a face binele o am, iar putinfla de a-l face n-o gæsesc. Pentru cæ nu fac binele, pe care-l voiesc, ci ræul, pe care nu-l voiesc, pe acela îl fac. (Epistola cætre romani a Apostolului Pavel 7:14–19) Ideii de milæ i se opune viziunea tragicæ asupra naturii omeneøti: servum arbitrium, voinfla neliberæ a cærei „maximæ“ (în sens kantian) e ræul færæ voie. Faptele omeneøti ar trebui sæ fie iertate pentru cæ ele sînt intrinsec rele. Dar sæ ne uitæm la cum, sub formæ secularizatæ, ræul e echivalat cu nesupunerea: Tot ce se cere – în credinflæ øi fel de a fi – pentru mîntuirea omului e (mærturisesc) stabilit în Scripturæ cît se poate de clar. Copii, ascultafli-væ pærinflii în toate cele! Slujitori, ascultafli-væ stæpînii! Tofli oamenii sæ se supunæ puterilor mai înalte, fie cæ e vorba de Rege sau de trimiøii sæi. Iubeøte-l pe Dumnezeu din tot sufletul, iar pe aproapele tæu ca pe tine însufli. Acestea sînt vorbe ale Scripturii destul de bine înflelese. Dar nici copiii, nici cea mai mare parte a oamenilor nu înfleleg de ce e de datoria lor sæ procedeze aøa. Ei nu væd cæ siguranfla bunæstærii generale øi, prin urmare, øi a lor depinde de faptele lor. În toate acfliunile sale, fiecare om, de la naturæ (færæ disciplinare), vizeazæ, cît poate vedea cu ochii, beneficiul care i se poate întoar-

ce din supunerea sa. Citeøte cæ pizma e rædæcina tuturor relelor, dar crede, øi uneori se convinge, cæ este rædæcina averii sale. La fel, în alte cazuri, Scriptura spune un lucru øi ei gîndesc altceva, cîntærind doar foloasele øi neajunsurile acestei viefli de aici, care se aflæ în raza privirii lor, færæ a mai lua în calcul binele øi ræul vieflii care va sæ vinæ, pe care n-o væd.3 Aici, mesajul lui Isus apare drept ceva exterior vieflii carnal-temporale, ca un corectiv al adeværului lumesc al „lumii“, øi aøa a øi fost el înfleles cel mai adesea, în mod clar greøit øi, mai mult, nedeosebit de Vechiul Legæmînt – ceea ce e, de asemenea, destul de obiønuit. Oamenii se uitæ doar la interesele lor, deøi n-ar trebui sæ facæ asta. Dar asta e o înflelegere greøitæ. Cæci „nu este drept niciunul“ (Romani 3:10). Øi faimosul pasaj decisiv: „Deci pæcatul øi înainte de lege era în lume: dar cînd nu este lege, pæcatul nu se socoteøte“ (Romani 5:13). Cum se øtie foarte bine, Noul Testament merge pînæ la a sugera cæ legea ar putea fi chiar cauza pæcatului. Dar iubirea øi mila sînt deasupra pæcatului øi a drepteicredinfle, iar asta combate moartea øi refuteazæ dreptatea. Dar asta nu s-a putut menfline. Nicio ordine din lumea-de-aici nu poate supravieflui dacæ-øi însuøeøte o asemenea doctrinæ. A fost nevoie deci urgent de o teorie a douæ tærîmuri.4 Dar nu asta ne intereseazæ acum. Ceea ce trebuie stabilit este cæ a fost posibilæ o soluflie care sæ se opunæ ierarhiei, diferenflei, puterii øi dreptæflii, sau care sæ le ignore, o soluflie care sæ se prezinte pe sine ca adeværata esenflæ – øi nu doar ca o dojenire sau o muøtruluire a ce pare cæ „este“.

Potrivit unora, o asemenea soluflie a fost adesea implicitæ în cadrul religiei. Georges Bataille considera „cheltuirea“ (dépense) – adicæ surplusul iraflional din cadrul oricærei interacfliuni omeneøti – o caracteristicæ generalæ a tuturor economiilor. („Semnificaflia creøtinismului e datæ în dezvoltarea consecinflelor delirante ale cheltuirii claselor, într-o orgie mintalæ agonisticæ practicatæ pe cheltuiala luptei reale.“)5 Ideea de potlach, preluatæ de la Marcel Mauss, înseamnæ aici cæ, spre deosebire de ce zice Thomas Hobbes, reciprocitatea – adicæ datoria – e fæcutæ superfluæ de pretenfliile superioare ale dorinflei de a dærui în mod liber (asta e ideea creøtinæ iniflialæ), færæ recompense sau ræsplatæ.6 Asta este, de asemenea, o refutaflie a dreptæflii. Lipsa de echilibru øi de simetrie va crea o situaflie în care orice încercare de a crea o ordine socialæ e absurdæ.

Susflinerea acestei imposibilitæfli e funcflia – ascunsæ, e drept – a filosofiei moderne, prin conceptul ei central de rafliune.

Aceastæ funcflie e ascunsæ nu doar din cauza cenzurii øi a autocenzurii, aøa încît ar trebui sæ citim mereu printre rînduri, luînd în serios avertismentul lui Leo Strauss, dar øi din cauza naturii sociologice a receptærii textelor filosofice.7 În epoca modernæ, filosofia a devenit o instituflie politicæ sui-generis, atît în societæflile burgheze liberale, cît øi în cele de tip sovietic, ca o „specializare universitaræ îngustæ“ øi ca un furnizor de ideologie, un domeniu în care øtiinfla øi politica sînt interpretate øi în care conflictele dintre puteri sînt decise sau netezite în mod simbolic. Acest rol al filosofiei fusese øi încæ mai este contestat de radicali extra muros (i.e., cei de tipul lui Karl Marx, Friedrich Nietzsche sau Guy Debord), aceastæ

135

verso: teme de luptæ

contestare fiind încorporatæ de fiecare datæ mai tîrziu ca autocriticæ a disciplinei (øi a institufliei). Oricum ar sta lucrurile øi oricît de mult ar fi devenit filosofia unul dintre „aparatele ideologice de stat“, a ræmas totuøi un rest ireductibil care e ascuns în procedura abstracfliei înseøi. Sæ luæm în considerare felul crucial în care a stabilit Georg Wilhelm Friedrich Hegel ideea de concept (care defineøte principalele caracteristici ale rafliunii): conceptul pur, spune el, e INFINITUL ABSOLUT, NECONDIfiIONAT ØI LIBER. (Esenfla a provenit din fiinflæ, iar conceptul din esenflæ. Aceastæ devenire are semnificaflia unei contralovituri [Gegenstoß], aøa încît devenitul e, mai degrabæ, ceea ce s-a realizat [das Gewordene], ceea ce, la rîndul sæu, e necondiflionatul øi originarul. Conceptul e devenirea-altceva sau definitul; prin urmare, el este definitul infinit care se referæ la el însuøi. Aøadar, conceptul e, înainte de toate, identitatea absolutæ cu el însuøi, negarea negærii, unitatea infinitæ a negativitæflii cu ea însæøi.)8 Asta se poate clarifica numai dacæ ne gîndim la ceea ce Hegel se opune în mod implicit. Mai întîi, el se opune ideii convenflionale sau de simfl comun a conceptului (un cuvînt definit în mod precis, la al cærui înfleles fix va trebui sæ aderæm pe parcursul investigafliei). În al doilea rînd – øi asta e ce conteazæ –, piesa centralæ a teoriei supreme (filosofia) e dezvæluitæ în mod dialectic ca fiind cu totul negativæ, ca o concentrare de libertate condensatæ exploziv. Cum pot fi formulate atunci distincflia, diferenflierea øi ierarhia printr-un concept care le respinge în chip explicit? Cum poate opera în felul acesta cel mai puternic instrument intelectual al distincfliei dintre oameni – dreptul?

Hobbes a prevæzut cu claritate acest aspect: „Oamenii sînt eliberafli de Legæmintele lor în douæ feluri; prin Faptæ [Performing]; sau prin faptul de a fi Iertafli. Cæci Fapta e scopul natural al obligafliei; iar Iertarea – restituirea libertæflii; fiind o retransferare a acelui Drept în care a constat obligaflia“.9 Iertarea e ideea creøtinæ de libertate, care depæøeøte obligaflia – ba chiar, ea poate s-o øi øteargæ.

Atît formularea conceptualæ, cît øi cea moralæ a unei deschideri spre nondiferenflæ (sau identitate în sens hegelian) contribuie la o subvertire a oricærei variante de ierarhie înrædæcinate în naturæ sau lege. Cæ o numim caritate sau milæ, cæ o numim „concept“ (centrul rafliunii) – aceastæ deschidere va sfîrøi prin a anula datoria øi pæcatul, care sînt singurele ce pot legitima o coerciflie vizînd distincflia øi diferenflierea. Ceea ce Bataille – într-una dintre puflinele teorii pozitive øi cumpænite ale comunismului – numeøte renunflare la suveranitate øi demnitate (împreunæ cu interzicerea inegalitæflii rasiale øi a exploatærii omului de cætre om) øi impunere a echivalenflei ar însemna, incredibil, cæ regimul conceptului e acelaøi, din punct de vedere social, cu o societate færæ clase – ceea ce implicæ o distrugere completæ a graniflelor dintre categoriile de oameni, considerate mereu ceva natural.10 Gîndirea burghezæ înfloreøte în mediul distincfliei øi a arætat recent o predilecflie spre fragmentare øi nestatornicie. Asta ar putea apærea ca un sfîrøit al afirmærii mimetice a societæflii bazate pe clase øi al ideilor sale agresive despre dominaflie. Dar nu, e vorba de o generalizare a aceleiaøi idei, transformînd-o în omniprezenfla molecularæ a dominafliei, mai degrabæ o diseminare a puterii decît o anihilare revoluflionaræ a ei.

Se iveøte aici o nouæ sarcinæ: critica radicalæ – sau comunistæ – nu trebuie limitatæ la o criticæ a modernitæflii. Critica versiunii reificate, abstracte øi conceptuale a exploatærii øi opresiunii (descrisæ de cele mai luminate

136

minfli, de la Georg Lukács la Moishe Postone øi Wertkritik) nu e suficientæ, cæci formele strævechi ale opresiunii (bazate pe rasæ, sex, religie, vîrstæ, sænætate, educaflie, frumusefle, succes, influenflæ politicæ etc.) nu doar cæ supraviefluiesc, dar sînt øi revitalizate de capitalismul modern.11 Filosofia nu e (øi nu poate fi) un opozant doar al capitalismului; ea trebuie sæ fie (øi este) un duøman al oricærei societæfli øi al tuturor societæflilor bazate pe distincflie øi dreptate – adicæ pe ierarhie øi lege. Istoria filosofiei, a creøtinismului øi a comunismului începe cu martiriul, cu execuflia de cætre stat a vorbitorilor inocenfli, dar ræzvrætifli. Acest lucru nu e întîmplætor, cum ar spune Iosif Stalin. Aceastæ opoziflie între filosofie øi comunism, pe de o parte, respectiv societate øi stat, pe de alta, e iremediabilæ, ceva ce nu poate fi mediat de dezvoltarea istoricæ. Respingerea, implicitæ în concept, a familiei øi a proprietæflii (precum øi a combinafliei dintre cele douæ: moøtenirea, fundamentul continuitæflii istorice øi imaginea fondatoare intuitivæ a beneficiilor cuvenite, øi deci a unei ordini drepte) nu poate fi reconciliatæ cu nicio civilizaflie cunoscutæ de omenire. Umanitatea lipsitæ de distincflii (acéphale, zice Bataille), de rang, de sex, de trib, de ocupaflie, de interese private, de cæutarea excelenflei, de aspiraflii cætre libertatea individualæ (i.e., sæ te ridici pe umerii altuia) – aceastæ umanitate nu e cea familiaræ observatorului imparflial øi lipsit de iluzii. Ea se opune imaginafliei noastre, e irealæ, nefamiliaræ – stranie – ca filosofia, care a fost caracterizatæ din vremuri strævechi drept ceva de neînfleles øi practic nefolositor. Færæ sex, færæ rang, renunflînd la violenflæ (existæ oare vreun termen politic mai desconsiderat øi mai ridiculizat decît pace?12): ideea de rafliune øi ideea de comunism trebuie sæ fie (øi sînt) primite cu ostilitate øi disprefl, pe care le øi meritæ din plin.

Ni se spune: „Nu te pofli opune la tot“. Oare? *** A afirma cæ filosofia e nepracticæ înseamnæ a contrazice teza a unsprezecea a lui Marx despre Ludwig Feuerbach. De atunci încoace, filosofia se presupune cæ s-a schimbat; se presupune, inter alia, cæ este „o filosofie a praxisului“. Întrebarea care se pune atunci e: ce este praxisul?13 Pentru radicali precum Marx – øi mulfli alflii – praxisul e opusul Lucrului, al reificærii. Praxisul veritabil e opus atunci activitæflii obiønuite orientate spre obiecte øi spre transformarea obiectelor pentru utilizarea lor de cætre oameni – aceasta ar fi atitudinea burghezæ –, care utilizare nu e nimic altceva decît o acfliune legatæ de lucruri, repetitivæ, sævîrøitæ de oameni care s-au transformat în agenfli legafli de lucruri, ale cæror fleluri în cadrul acestei practici sînt tot legate de lucruri prin achiziflionarea de lucruri, mijlocitæ de Lucrul General (banul). Praxis nu e nimic mai mult decît o ipotezæ potrivit cæreia e posibilæ o acfliune care e cu totul subiectivæ, direcflia sa fiind determinatæ, de asemenea, de fleluri cu totul subiective (personale øi laice) sau, mai bine, fæcutæ de dragul ei înseøi – adicæ pentru frumuseflea, plæcerea, bucuria conflinutæ în executarea ei –, pentru efemeritatea øi inconstanfla ei. Filoelenul Marx a echivalat uneori asta cu jocul.

Jocul – în spiritul umanismului german clasic, mai ales al celui împærtæøit de Friedrich von Schiller – e ceva nesubordonat necesitæflii. De unde efectul emancipator al praxisului în filosofia lui Marx. Giorgio Agamben greøeøte destul de mult cînd crede cæ tipul de praxis al lui Marx e „mun-

ca“ [labor]. Dimpotrivæ, e vorba de munca emancipatæ; adicæ de nonmuncæ sau chiar de antimuncæ. „Munca“ [work] e contrapartea negativæ a modernitæflii, în care paradigma activitæflii omeneøti autonome øi nereificate fusese arta. Marx spune asta perfect clar încæ din capul locului.14 Munca e ræul de care comunismul ar trebui sæ salveze omenirea. Øtiinfla aplicatæ, arta aplicatæ, filosofia aplicatæ – aplicatæ, adicæ, în slujba producfliei de mærfuri, muncæ alienatæ al cærei rezultat final e capital – sînt la fel de mult anateme pentru Marx cum au fost sau ar fi fost pentru Goethe, Schiller, Hölderlin, fraflii Schlegel, Fichte øi tînærul Schelling.

Dar Nietzsche spune – în paragraful 64 din Dincolo de bine øi de ræu, IV – cæ o „cunoaøtere de dragul cunoaøterii“ este ultima cursæ pe care ne-o întinde morala; øi ne încîlcim încæ o datæ de-a binelea în laflul ei.15 „Morala“ aici e una de tip genealogic: o moralæ dedusæ. La Marx, morala nu apare deloc – morala care sæ justifice reificarea øi devenirea-marfæ ar fi o monstruozitate –, dar comunismul ca opus al muncii reificate nu e ceva dedus; este presupus ca instrument critic în stil kantian. Asta – împreunæ cu întreaga Klassik germanæ – ar fi fost privitæ de Nietzsche ca o naivitate. Pentru el, impuritæflile spiritului sînt atrægætoare pentru cæ elibereazæ sufletul viu de tirania moralei castratoare.16 Lipsa de respect nu e stræinæ nici lui Marx, ba el a fost chiar mai puflin naiv decît Nietzsche în ce priveøte utilitatea.

Singurul lucru de care e nevoie ar putea fi transformarea instrumentului critic – comunismul – într-o Lebensform (care e un pic mai mult decît un stil de viaflæ). În cei 225 de ani ai Miøcærii, s-a încercat adesea – asta a fost ideea (nerealizatæ) a partidului comunist, a unei miøcæri cuprinzætoare care e succesorul modern al lui hairesis, a unei practici filosofice specifice – înlocuirea comunismului ca situaflie cu un praxis emancipat, dar tot în cadrul unei societæfli opresive øi represive. De fapt, „ideea unui partid comunist“ e mai utopicæ decît ideea comunismului însuøi.17 O parcelæ experimentalæ a viitorului în sînul condifliilor alienate øi reificate ale capitalismului avansat? Aici s-au întîlnit Cominternul øi anii 1960 – hippies, New Left, groupuscules. Toate au avut nevoie de droguri, fie cæ era vorba de Armata Roøie, fie cæ era vorba de marijuana. Toate au ajuns sæ glorifice doar rezistenfla.

Practica comunistæ la care s-a gîndit Marx – cunoaøterea folositoare – fusese filosofia. Cînd criticæ doctrina lui Hegel despre stat, el are de spus urmætoarele: „Birocraflia poate fi depæøitæ [aufgehoben] doar dacæ interesul universal devine un interes particular în realitate, øi nu doar în gîndire, în abstracflie, aøa cum se întîmplæ la Hegel. Iar asta poate avea loc doar dacæ interesul particular devine efectiv interes universal“.18 Ce în seamnæ atunci „în realitate“? Poate cæ subiectivul devine cazul general øi cæ imaginaflia conceptualæ poate îndruma viafla afectivæ øi cea materialæ færæ constrîngeri considerate naturale. Cazul general în cadrul societæflii burgheze – o societate bazatæ pe clase – e neutralitatea în raport cu particularul, cæci particularul (egoismul) e infracfliune, insubordonare, ceva inferior, pentru cæ nu poate fi conceptualizat, pentru cæ e dorinflæ. Iar dorinfla e absenflæ; e lipsæ. Prin urmare e neautonomæ, dependentæ, servilæ. Dar pentru Marx, acest delict, „în realitate“ „concret“, e tocmai supremul. Aici el e aproape de fraflii Schlegel, de Hamann, de Novalis – de romantici. Munca – munca-viaflæ a proletarului – este, spune Marx, doar

valoare de schimb pentru muncitor, dar valoare de întrebuinflare pentru capitalist.19 „În realitate“ se referæ, astfel, doar la capitalist. Aøadar, e doar o realitate parflialæ-particularæ, realitatea unei „Stand“, a unei „stæri“, a unei „vocaflii“ (cum spune Hegel). Un conflinut obiectificat prin acfliunile altuia.

Dar asta e pervers; e munca de analizæ criticæ exercitatæ de cei care, în sine, sînt doar valoare de schimb – practica filosoficæ øi poate artisticæ a celor a cæror „vocaflie“ în societatea burghezæ îi condamnæ la neputinfla de a desfæøura o asemenea practicæ, mai puflin dacæ aceastæ poziflie nu e cuceritæ prin subversiune, creînd antecedente pentru revoluflia esen flialæ – coagulîndu-se într-un subiect transgresiv („partidul comunist“), care ar putea deveni intermundium al unei imitaflii intelectuale a unui exemplu care nu existæ. Øtim cæ asemenea încercæri au fost istoriceøte instanfle de ascetism, eroism, fanatism, cruzime, automutilare, teroare, dominaflie maniacalæ øi puræ nebunie. Ceea ce s-a obflinut a fost nu curmarea exploatærii, ci banalitate.20 Dar ce-afli zice de o practicæ transgresivæ care sæ evite cruzimea faflæ de sine øi ceilalfli, adoptînd o rutinæ simbolicæ, preventivæ, care nu trædeazæ ambifliile cuprinzætoare ale criticii radicale, în timp ce trece dincolo de gesticulaflia îndræzneaflæ øi dincolo de deflinerea unei puteri metaforice gæunoase într-un mediu permisiv, care îi lasæ aceastæ putere pentru cæ ea nu ameninflæ nimic cu adeværat important, aøa cum se întîmplæ adesea în „lumea artei“ øi în medii similare? Refleta obiønuitæ în istoria Miøcærii a fost aproape întotdeauna calea terapeuticæ øi, totodatæ, autoamelioratoare ce duce cætre cei oprimafli, sub flamura înnobilatæ de timp a solidaritæflii, practica emancipatoare a participærii la lupte parfliale øi locale, un exercifliu al modestiei autoimpuse øi al umilinflei – suportînd de bunævoie ræul în slujba omenirii øi færæ încercarea de a reforma sau de a înnobila victimele opresiunii a cæror alienare ca atare fusese o marcæ a condifliei umane care trebuia schimbatæ, færæ încercarea de a domina (moral øi intelectual) potenflialii rebeli printr-o înflelepciune presupusæ. Aceasta a fost calea admirabilæ a revoluflionarilor ruøi „nihiliøti“ din secolul al XIX-lea: „a merge printre oamenii din popor“. Dar asta a însemnat abandonarea ultimei aparenfle de criticæ: asumarea unei condiflii umane generale – oprimate –, acceptare øi, în cele din urmæ, renunflare la orice speranflæ revolu flionaræ. Paralelele cu creøtinismul – amînarea transcendenflei într-o altæ lume de dragul iubirii pentru oprimaflii celei de aici – sînt evidente.

Vezi cooperarea dintre marxiøtii albi øi naflionalismele, etnicismele, „comunalismele“, tribalismele øi teocrafliile coloniale „de culoare“, cooperare de væzut ca o practicæ de respingere a mîndriei pæcætoase.

Datoritæ naturii sale conceptuale øi inevitabil universaliste, filosofia, ca o disciplinæ ostilæ diferenflei – øi astfel inegalitæflii øi ierarhiei –, se opune din capul locului unor asemenea aventuri spirituale. Filosofia radicalæ nu e specializare universitaræ îngustæ: Marx øi Nietzsche, Benjamin øi Debord au fost excluøi din universitate, la fel cum au fost excluøi Descartes øi Spinoza. Filosofia universitaræ a fost mereu o treabæ de ierarhi ecleziastici øi, mai tîrziu, una a succesorilor lor secularizafli – profesorii. Filosofia poate cæ e o „vocaflie“, dar încæ nu e o profesie: este încæ exterioaræ afacerii serioase a øtiinflei, a cercetærii sociale empirice øi cuantificabile sau a filologiei istorice. La fel ca arta, e „eterogenæ“ în sensul lui Bataille,

137

verso: teme de luptæ

superfluæ în raport cu funcflionarea linæ a uzinei numite „prezent“. Filosofia poate fi øi este adesea falsificatæ øi supusæ escrocheriei. Totuøi, ea nu poate exista færæ chestionarea deschisæ, poate chiar infinitæ, øi astfel – deøi metodic nesiguræ øi în pofida îndoielilor cu privire la capacitatea ei de a livra orice fel de „rezultate“ folositoare øi la importanfla ei pentru oamenii rezonabili – ea persistæ ca o practicæ autoreflexivæ problematicæ, avînd nevoie de libertate absolutæ pentru a-øi continua existenfla.

Nu pot concepe nimic care sæ fie practic într-un mod mai eminent. Chiar absurditatea filosofiei e garanflia pentru ivirea unor discursuri emancipatoare posibile pe viitor, titrate în mod tradiflional „comunism“, pentru a sublinia „alteritatea“ lor decisæ øi capacitatea (sau chiar probabilitatea) de a scandaliza øi de a atrage uræ. Dacæ filosofia n-ar exista, cine ar putea combate în mod raflional suferinfla øi umilinfla acceptate astæzi de tofli cei care sînt înflelepfli în sens lumesc? Cine ar încerca sæ respingæ necesitatea condifliei umane aparent reconciliate cu dominaflia, nedreptatea øi futilitatea? Cæci acestea par sæ facæ parte din orice viaflæ imaginabilæ. Cine va avea curajul de a injecta imaginaflie în disecarea treburilor omeneøti?

Pînæ nu demult, femeile, copiii øi oamenii de culoare treceau drept ceva doar cu un pic mai mult decît orice alt bun personal. Oamenii au crezut cæ existæ rafliuni fiziologice øi morale excelente pentru aceastæ stare de fapt. Aceste rafliuni au fost cu succes demolate de filosofia criticæ.

Comunismul e ceva cætre care acea muncæ de demolare aratæ, færæ ca executanflii ei sæ poatæ preciza – pentru noi sau pentru ei înøiøi – ce e acel ceva cu adeværat.

Traducere de Alexandru Polgár

Note: 1. Trad. de Helmut Koester øi Thomas O. Lambdin, The Nag Hammadi Library in English, ed. rev., James M. Robinson (ed.), San Francisco, Harper San Francisco, 1988, p. 129. Pentru o schiflæ a moralitæflii gnostice, vezi Hans Jonas, The Gnostic Religion, Boston, Beacon Press, 1991, p. 47. [Pentru o versiune în limba românæ a Evangheliei dupæ Toma, vezi http://www.odaiadesus.ro/toma.html – n. tr.]

2. „Destinul lui Isus în lume e inseparabil de acela al Cuvîntului lui Dumnezeu. Acesta e motivul pentru care Hristos øi Cuvîntul lui Dumnezeu sînt, o spun din nou, pur øi simplu unul øi acelaøi lucru [...]. Vestind tuturor Împæræflia lui Dumnezeu, el nu face altceva decît sæ flinæ cont, în propriul sæu comportament, de principiile pe care le proclamæ [...]. A refuza Împæræflia înseamnæ a refuza cunoaøterea pe care o poartæ Isus – a refuza cunoaøterea violenflei øi a lucrærilor sale. În ochii celor care o resping, aceastæ cunoaøtere e de ræu augur; e cea mai rea dintre toate formele de violenflæ. Aøa ar trebui, de fapt, sæ arate lucrurile din perspectiva comunitæflii sacrificiale. Isus apare ca o forflæ distructivæ øi subversivæ, ca o sursæ de contaminare ce ameninflæ comunitatea. De fapt, în mæsura în care e prost înfleles, el chiar devine aøa ceva. Felul în care predicæ îl poate face sæ aparæ numai ca fiind cu totul lipsit de respect pentru institufliile cele mai sfinte, vinovat de hybris øi blasfemie, cæci îndræzneøte sæ rivalizeze cu Dumnezeu însuøi în perfecfliunea Iubirii, pe care nu înceteazæ niciodatæ s-o facæ manifestæ.“ René Girard øi Guy Lefort, Things Hidden since the Foundation of the World, trad. de Stephen Bann øi Michael Metter, Stanford, CA, Stanford University Press, 1987, p.

206–207. [Traducerea pasajelor citate de autor a fost fæcutæ, în întreg textul, din limba englezæ.

Voi încerca însæ sæ indic, de fiecare datæ, øi edifliile româneøti existente, în funcflie de caz. Pentru volumul de mai sus: René Girard, Despre cele ascunse la întemeierea lumii, trad. de Miruna Runcan, Bucureøti, Nemira, 2008 – n. tr.] Felul lui Isus de a afirma idei e, pur øi simplu, „pentru cæ zic cæ e aøa“ sau „pentru cæ asta e ce sînt“. E deci o respingere absolutæ a autoritæflii øi, de asemenea, o respingere a forflei, mîndrie gæsitæ în slæbiciunea øi umilinfla perfectæ: în lipsa de putere a unui copil.

3. Thomas Hobbes, Behemoth, Ferdinand Tönnies (ed.), Chicago, Chicago University Press, 1990, p. 54.

4. Despre incarnarea Logosului în acest context, vezi remarcile splendide ale lui Hans Blumenberg, Matthäuspassion, Frankfurt, Suhrkamp, 1988, p. 127. Vezi, de asemenea, Hans Blu-

138

menberg, Die Sorge geht über den Fluß, Frankfurt, Suhrkamp, 1988, p. 157–158.

5. Georges Bataille, „The Notion of Expenditure“, in Visions of Excess: Selected Writings, 1927–1939, Allan Stoekl (ed.), trad. de Carl R. Lovitt øi Donald M. Leslie Jr., Minneapolis, University of Minnesota Press, 1993, p. 127. Vezi, de asemenea, Georges Bataille, The Accursed Share, vol. 2–3, trad. de Robert Hurley, New York, Zone Books, 1989, p. 43. [În românæ: Partea blestematæ, trad. øi postfaflæ de Bogdan Ghiu, Bucureøti, ART, 2008 – n. tr.] Pentru Bataille despre moarte ca imposturæ, vezi Georges Bataille, Inner Experience, trad. de Leslie Ann Boldt, Albany, State University of New York, 1988, p. 69–76. A se compara aceste pasaje cu o însemnare extraordinaræ a lui Bataille, datatæ 7 februarie 1937, „Ce que j’ai à dire...“, in Georges Bataille, L’Apprenti sorcier, Marina Galletti (ed.), Paris, Éditions de la Différence, 1999, p. 324–336. Pentru context, vezi Anne Roche øi Jéro ˆme Peignot (ed.), Laure: Une rupture: 1934, Paris, Éditions des Cendres, 1999 (cu texte de Laure, Boris Souvarine, Georges Bataille, Pierre Pascal øi Jenny Pascal, Simone Weil øi Michel Leiris); precum øi Philippe Blanc (ed.), Troisième convoi, Tours, Éditions Farrago, 1998. Vezi, de asemenea, antologia fascinantæ øi importantæ editatæ de Denis Hollier, Le Collège de Sociologie, 1937–1939, Paris, Folio/Gallimard, 1995.

6. Marcel Mauss, The Gift: the Form and Reason for Exchange in Archaic Societies, W.D. Halls (trad.), London, Routledge, 1993. [În românæ: Despre dar, trad. de Silvia Lupescu, Iaøi, Institutul European, 1993 – n. tr.]

7. Leo Strauss, Persecution and the Art of Writing, Chicago, University of Chicago Press, 1993.

8. „Der reine Begriff ist das absolut Unendliche, Unbedingte und Freie. [...] Das Wesen ist aus dem Sein und der Begriff aus dem Wesen, somit auch aus dem Sein geworden.“ Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Werke in 20 Bänden mit Registerband: 6: Die Wissenschaft der Logik II, Eva Moldenhauer øi Karl Markus Michel (ed.), Frankfurt, Suhrkamp, 1986, p. 274. [În românæ: Øtiinfla logicii, trad. de D. D. Roøca, Bucureøti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1966, p. 598 – n. tr.] Asta e precedat de cuvintele celebre ale lui Kant despre deducflia transcendentalæ (A), potrivit cærora orice cunoaøtere are nevoie de un concept, oricît de incomplet øi de obscur, care e ceva general ce poate servi drept regulæ.

Dar el poate deveni o regulæ pentru fenomene doar dacæ prezintæ reproducerea multiplicitæflii lor øi, astfel, unitatea sinteticæ în conøtientizarea lor. „Alles Erkenntnis erfordert einen Begriff, oder so dunkel sein, wie er wolle: dieser aber ist seiner Form nach jederzeit etwas Allgemeines, und was zur Regel dient. [...] Eine Regel der Anschauungen kann er aber nur dadurch sein: daß er bei gegebenen Erscheinungen die notwendige Reproduktion des Mannigfaltigen derselben, mithin die synthetische Einheit in ihrem Bewußtsein, vorstellt.“ Immanuel Kant, Werke: 3: Kritik der reinen Vernunft, partea 1, Wilhelm Weischedel (ed.), Darmstadt, Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Sonderausgabe, 1983, p. 167. [În românæ: Critica rafliunii pure, trad. de Nicolae Bagdasar øi Elena Moisuc, Bucureøti, IRI, 1994, p. 143 – n. tr.]

9. Thomas Hobbes, Leviathan, Robert Tuck (ed.), Cambridge, UK, Cambridge University Press, 1992, p. 97.

10. Bataille, The Accursed Share, p. 327–371. Vezi, de asemenea, G. M. Tamás, „Communism on the Ruins of Socialism“, in Art Always Has Its Consequences, WHW (ed.), Zagreb, WHW, 2010, p. 74–82 [în românæ: „Comunismul pe ruinele socialismului“, trad. de Maria-Magdalena Anghelescu, IDEA artæ + societate, nr. 36–37, p. 163–168 – n. tr.]; publicat în francezæ drept G. M. Tamás, „Le communisme sur les ruines du socialisme“, in L’Idée du communisme, vol. 2, Berlin, 2010, Alain Badiou øi Slavoj Žižek (ed.), Paris, Lignes, 2011, p. 264–294.

11. Pentru a spune asta tot într-o manieræ religioasæ, oricît de provocator ar suna în contextul prezent: „Satana care e învins de Cruce este principele lumii, Satana ca un principiu de ordine. Trebuie sæ ne aducem aminte cæ Satana e, de asemenea, principele dezordinii øi acest alt Satana e încæ intact; se poate spune chiar cæ el e «dezlænfluit», nu de Dumnezeu, ci de lipsa tot mai mare a eficacitæflii unui flap ispæøitor, lipsæ tot mai caracteristicæ lumii noastre odatæ cu trecerea timpului. Aceastæ lume poate ajunge sæ semene cu omul din evanghelii din care demonul a fost izgonit, dar care n-a reuøit sæ-øi umple viafla de cele sfinte øi demonul a revenit cu øapte frafli ai sæi, mai groaznici încæ decît primul“. René Girard, „Satan“, in The Girard Reader, James G. Williams (ed.), New York, Crossroad Herder, 1996, p. 209.

12. Ideea discreditatæ de pace e prezentæ la începutul filosofiei în Katharmoi de Empedocle; ´ρa μυ ´θοις; vezi Empedocle, Les Purifications: în fragmentul 114 e væzutæ ca ´Aληθει´η πa Un projet de paix universelle, Jean Bollack (ed. øi trad.), Paris, Seuil, 2003, p. 59. Singurul autor contemporan care ia în serios ideea de pace e Günther Anders. Vezi a sa Die Antiquiertheit des Menschen, vol. 1–2, München, C. H. Beck, 1994, împreunæ cu alte lucræri ale aceluiaøi autor, pe nedrept uitate astæzi.

13. Vezi extraordinarul capitol despre praxis, poiesis øi muncæ din Giorgio Agamben, The Man without Content, trad. de Georgia Albert, Stanford, CA, Stanford University Press, 1999, p. 68–93. Agamben scrie despre felul sæu de a stabili sensul filosofic în eseul sæu „Philo-

sophical Archaeology“, in Giorgio Agamben, The Signature of Things: On Method, trad. de Luca d’Isante øi Kevin Attali, New York, Zone Books, 2009, p. 81–111. (A se compara cu Michel Foucault despre raritate, exterioritate, acumulare, totalitate øi pletoræ în a sa Archaelogy of Knowledge, trad. de A. M. Sheridan-Smith, London, Routledge, 2002, p. 133–141.) [În românæ: Arheologia cunoaøterii, trad. de Bogdan Ghiu, Bucureøti, Univers, 1999 – n. tr.]

Vezi, de asemenea, capitolul corespunzætor, în mare parte despre Martin Heidegger, „The Passion of Facticity“, in Giorgio Agamben, Potentialities: Collected Essays in Philosophy, Daniel Heller-Roazen (ed. øi trad.), Stanford, CA, Stanford University Press, 1999, p. 185–204.

14. Pentru a cita celebrele, dar totuøi adesea uitatele vorbe: „Muncitorul devine mai særac cu cît produce mai multæ bogæflie, cu cît producflia sa creøte în putere øi extensie. Muncitorul devine o marfæ cu atît mai ieftinæ cu cît produce mai multe mærfuri. Devalorizarea lumii omeneøti creøte direct proporflional cu creøterea valorii în lumea obiectelor. Munca nu produce doar mærfuri: ea se produce øi pe ea însæøi, precum øi pe muncitori ca marfæ, fæcînd asta în aceeaøi mæsuræ în care produce mærfuri în general. [Avem tendinfla de a uita, din cauza repetærii constante, ce afirmaflie extraordinaræ e asta.] Acest fapt înseamnæ pur øi simplu [!] cæ obiectul produs de muncæ, produsul acesteia i se opune drept ceva stræin, ca o putere independentæ de producætor. Produsul muncii e muncæ întrupatæ øi fæcutæ materialæ într-un obiect, este obiectificarea muncii. Realizarea muncii e obiectificarea sa“. Karl Marx, „Economic and Philosophical Manuscripts“, in Early Writings, trad. de Gregor Benton øi Rodney Livingstone, London, Penguin/NLR, 1992, p. 323–324. [În românæ: Manuscrise economico-filosofice din 1844, trad. de Vasile Dem. Zamfirescu, Bucureøti, Ed. Politicæ, 1987 – n. tr.]

15. „«Die Erkenntnis um ihrer selbst willen» – das ist der letzte Falsstrick, den die Moral legt: damit verwickelt man sich noch einmal völlig in sie.“ Friedrich Nietzsche, Jenseits von Gut und Böse, in Nietzsche: Kritische Studienausgabe, vol. 5, Giorgio Colli øi Mazzino Montinari (ed.), München, DTV/De Gruyter, 1993, p. 85. [În românæ: Dincolo de bine øi de ræu, trad. de Francisc Grünberg, Bucureøti, Humanitas, 1991, p. 75 – n. tr.]

16. În concluzia sa la jurnalul fraflilor Goncourt, Nietzsche spune: „man hat von Zeit zu Zeit das Bedürfniß d’un encanaillement de l’esprit“ øi „wir sind le siècle des chefs-d’oeuvre de l’irrespect“.

Friedrich Nietzsche, Nachgelassene Fragmente II: 1887–1889, vol.

13 din Nietzsche: Kritische Gesamtausgabe, Giorgio Colli øi Mazzino Montinari (ed.), München, DTV/De Gruyter, 1993, p. 117, 119.

17. Ernst Bloch øtia cîte ceva despre utopie: „Cineva cæruia îi merge bine i se pare uøor sæ fie bun. Hegel face acelaøi lucru, dar în locul greøit: nefiind bun, lui i se pare mai degrabæ cæ totul e bine, ca sæ nu mai trebuiascæ sæ fie el bun“. Ernst Bloch, The Spirit of Utopia, Anthony A. Nassar (ed.), Stanford, CA, Stanford University Press, 2000, p. 179. (În originalul german: „Wem es gut geht, der hat es leicht, gut zu sein. Auch Hegel tut so, aber am falschen Platz, nicht gut seiend, sondern alles gut findend, um nicht selber gut sein zu müssen“. Ernst Bloch, Geist der Utopie, ediflia a 2-a, in Gesamtausgabe, vol. 3, Frankfurt, Suhrkamp, 1964, p. 226.)

18. Marx, Early Writings, p. 109; sublinierile provin din original.

19. „Valoarea de schimb a muncii, a cærei realizare are loc în procesul de schimb cu capitalistul, este, aøadar, presupusæ, predeterminatæ øi trece, cînd e realizatæ, doar prin modificarea formalæ pe care o suferæ fiecare prefl stabilit doar în mod ideal. Valoarea de schimb a muncii nu e determinatæ de valoarea sa de întrebuinflare. Ea are valoare de întrebuinflare pentru muncitorul însuøi doar în mæsura în care este valoare de schimb, øi nu în mæsura în care produce valori de schimb. Ea are valoare de schimb pentru capital doar în mæsura în care este valoare de întrebuinflare. Ea este valoare de întrebuinflare, ca distinctæ de valoarea de schimb, nu pentru muncitorul însuøi, ci numai pentru capital. Muncitorul, aøadar, vinde muncæ în calitate de valoare de schimb simplæ, predeterminatæ, determinatæ de un proces anterior – el vinde munca însæøi ca muncæ obiectificatæ.“ Karl Marx, Grundrisse, trad. de Martin Nicolaus, London, Penguin/NLR, 1993, Caietul 3, p. 306–307. [În românæ: Bazele criticii economiei politice, 2 vol., Bucureøti, Ed. Politicæ, 1974 – n. tr.]

20. A se compara cu capitolele stranii øi surprinzætoare despre Charles Fourier øi Marx din Passagen-Werk a lui Walter Benjamin, Gesammelte Schriften, vol. V–2, Theodor W. Adorno, Gershom Scholem, Rolf Tiedemann øi Hermann Schweppenhauser (ed.), Frankfurt, Suhrkamp, 1998, p. 764–823.

Poziflia teoriei critice în Europa de Est Ágnes Gagyi

Problematica anunflatæ a „temelor de luptæ“ indicæ unele cræpæturi ontologice în construcflia teoriei critice din zilele noastre: pertinenfla chestionabilæ a moøtenirii critice de stînga pentru circumstanflele contemporane; distanfla acestei moøteniri faflæ de publicul potenflial contemporan; øi rolul social inexistent al gînditorului critic, care, bazîndu-se pe aceastæ tradiflie, ar putea formula revendicæri în numele altora. Pentru a tæia o cale prin acest impas, propun sæ facem tocmai ceea ce ne învaflæ tradiflia criticæ: sæ scrutæm istoria øi sæ gîndim problemele prezentului din aceastæ perspectivæ.

Sistemul ca sistem-lume În definirea a ce ar putea fi un cadru general pentru o criticæ sistematicæ a relafliilor mondiale de putere existente, mæ voi baza pe tradiflia analizei sistemelor-lume, ca un corp de literaturæ istoricæ pentru care, în scrutarea dezvoltærii sociale moderne, unitatea de bazæ a analizei e datæ de dezvoltarea istoricæ a sistemului interconectat al capitalismului mondial.1 „Sistemul“ e definit aici ca dezvoltare interconectatæ în economia globalæ capitalistæ, încorporînd øi alte moduri de producflie, dominate de logica relafliilor capitaliste. În acest cadru, nici capitalismul, nici clasa, nici politica nu sînt definite ca relaflii într-un stat-nafliune. Relafliile istorice între crearea de state, violenflæ, comerfl øi forme de inifliativæ economicæ sînt zugrævite ca un proces interactiv în care toate elementele sînt transformate prin cicluri ale dezvoltærii capitaliste globale. Odatæ cu expansiunea øi dezvoltarea sistemului în cadrul istoriei moderne, au fost create state øi s-au încheiat tratate interstatale privitoare la suveranitate, dar suveranitatea realæ a statelor s-a diminuat, cæci noile ordini hegemonice au implicat o polarizare mondialæ øi mai mare a puterii.2 În aceeaøi ordine de idei, pozifliile de clasæ sînt identificate ca poziflii în distribuflia globalæ a muncii. O consecinflæ semnificativæ a acestui fapt e sæ privim grupurile sociale din cadrul unui stat – e.g., elitele economice sau politice locale, clasele de mijloc locale sau proletariatul local – ca nefiind „acelaøi lucru“ în fiecare stat, ci ca ocupînd poziflii funcflionale în raport cu alte grupuri din sistemul luat ca întreg. Dinamicile claselor în cadrul statelor se formeazæ nu doar în relafliile dintre clase, ci øi în raport cu aliniamentele transnaflionale ale coalifliilor din spafliul sistemului-lume. Pozifliile de clasæ din cadrul sistemului-lume sînt mediate de state øi, de asemenea, de influenfla grupurilor locale asupra statelor. Statele fiind situl instituflional principal al politicii moderne, relafliile de clasæ îøi gæsesc în mod tipic expresiile politice la nivelul relafliilor statale øi interstatale. În ideologiile lor, asemenea expresii reflectæ coaliflii dintre fracfliunile claselor la aceste niveluri, øi nu analize structurale mondiale ÁGNES GAGYI este cercetætor al miøcærilor sociale, concentrîndu-se pe miøcærile sociale øi politica din Europa de Est în contextul istoric de lungæ duratæ. E membru al Grupului de Lucru pentru Sociologie Publicæ „Helyzet“ [Situaflia] din Budapesta.

139

verso: teme de luptæ

ale pozifliei de clasæ. Aceastæ chestiune de scaræ între poziflia economicæ, definitæ la scaræ mondialæ, øi conøtiinfla politicæ, definitæ la scærile mai înguste ale tradifliilor localizate istoric øi cultural ale conøtiinflei de grup øi ale coalifliilor politice reale dintre fracfliunile claselor, ridicæ întrebæri cu privire la ideea epistemologicæ majoræ a conøtiinflei de clasæ universale ca motor al miøcærilor antisistemice.

1. Miøcærile antisistemice: legate de poziflii în istoria sistemicæ Analizele sistemelor-lume ce flin de dezvoltarea capitalismului global øi de polarizarea mondialæ acoperæ øase secole de dezvoltare capitalistæ3, precedate de mii de ani de interacfliune a sistemelor de acumulare.4 În dezvoltarea sistemului-lume capitalist, aceste analize deosebesc patru cicluri hegemonice, fiecare corespunzînd unui regim specific al organizærii producfliei, comerflului øi relafliilor interstatale øi constituind paøi ulteriori în integrarea øi expansiunea sistemului capitalist. În øirul ciclurilor genoveziberic, olandez, britanic øi american, logica relafliilor capitaliste descrise de Marx a ajuns la maturitate sub forma concurenflialæ a capitalismului sub hegemonie britanicæ: în centrul sistemului, munca fusese separatæ de mijloacele de producflie, iar capitalul a penetrat sfera producfliei, devenind agentul care uneøte munca liberæ øi mijloacele de producflie în vederea scopurilor sale.

Aceastæ concepflie a relafliilor capitaliste a identificat o logicæ dominantæ în cadrul sistemului într-o formæ abstractæ. Ea nu a descris relafliile istorice concrete de la periferia aceluiaøi sistem ori realitatea socialæ completæ a societæflilor din centru (e.g., munca reproductivæ a femeilor). De asemenea, ea se aplicæ mai puflin direct fazei mercantiliste a dezvoltærii capitaliste øi celei care i-a urmat: faza monopolistæ. În tradiflia criticæ aplicînd concepflia lui Marx diverselor situaflii istorice, chestiunea diferenflierii dintre nivelurile de abstracflie øi descrierea istoricæ a ræmas permanentæ, atît în aplicærile sale la relaflii sociale înæuntrul øi în afara nucleului, cît øi în aplicærile sale la faze istorice ale dezvoltærii capitaliste altele decît apogeul fazei capitalismului concurenflial al hegemoniei britanice.

Arrighi face observaflia cæ raflionamentul lui Marx cu privire la necesitatea ca sistemul capitalist sæ producæ o putere proletaræ, øi deci înlæturarea capitalismului, fusese construit pe presupoziflia cæ armata de rezervæ øi armata activæ a muncii constæ din acelaøi material uman.5 Cît timp în armata activæ puterea proletariatului de a submina puterea capitalistæ creøte prin concentrare øi organizare în punctele-cheie ale producfliei, armata de rezervæ se confruntæ cu o mizerie crescîndæ ce contribuie la delegitimarea puterii capitaliste. Dacæ acelaøi material uman circulæ mai mult sau mai puflin continuu între cele douæ, puterea armatei active øi mizeria armatei de rezervæ se potenfleazæ una pe cealaltæ.

Arrighi susfline cæ, în timp ce asumpflia teoreticæ ar putea fi valabilæ pen tru întregul ciclu de viaflæ al sistemului capitalist, istoria miøcærii muncitoreøti clasice a fost marcatæ, în schimb, de o polarizare în cadrul forflei de muncæ globale, care a avut ca rezultat o perturbare a politicii revoluflionare teoretizate de Marx.

Odatæ cu criza din anii 1870 øi cu ræzboaiele care i-au urmat, coerenfla anterioaræ a miøcærii socialiste marxiste s-a spart. În statele centrale, o industrie de ræzboi în creøtere a alimentat puterea socialæ a muncitorimii. În Rusia øi China, aceeaøi perioadæ a adus o capacitate diminuatæ a capitalului de a satisface revendicærile muncitorimii øi o neliniøte socialæ

140

sporitæ. Recadrarea bernsteinianæ a teoriei socialiste într-o teorie a socialdemocrafliei s-a întemeiat pe realitæflile sociale din cadrul nucleului: pe baza puterii sociale în creøtere a claselor muncitoreøti, el a optat pentru o politicæ a ræbdærii øi a strategiei democratice. Lenin, pe de altæ parte, a perceput o diminuare a puterii muncitorimii, în paralel cu un potenflial crescînd pentru partide în Europa continentalæ øi în Rusia. El a construit un program bazat pe mizeria crescîndæ øi pe diminuarea puterii muncitorilor organizafli: programul unui partid revoluflionar de avangardæ. Aceste douæ strategii, næscute din circumstanflele sociale diferite pe care le scrutau, fuseseræ formulate drept concluzii strategice care se excludeau reciproc.

Divergenfla lor a fost instituflionalizatæ în blocurile distincte ale partidelor social-democrate øi ale celor comuniste.

Dupæ al Doilea Ræzboi Mondial, în Occident muncitorimea s-a confruntat cu o nouæ epocæ de aur a capitalismului. Revendicærile organizafliilor democratice ale muncitorimii au fost treptat satisfæcute în contextul unei economii fordiste în creøtere, aflate sub hegemonie americanæ. În economia Statelor Unite, regimul fordist al producfliei s-a consolidat de-a lungul anilor de ræzboi. El a creat structuri de producflie øi de acumulare integrate vertical øi gestionate birocratic, recompunînd procesul de muncæ într-un fel care combina pierderea priceperilor meøteøugæreøti (øi o diminuare corespunzætoare a puterii muncitorilor calificafli) cu o dependenflæ tot mai mare a valorizærii tehnostructurilor de operafliile coordonate ale muncitorilor semicalificafli. În anii 1930 øi 1940, un val de greve øi de nemulflumire muncitoreascæ se folosise de aceastæ dependenflæ. Dupæ 1945, avantajele obflinute de aceastæ agitaflie fuseseræ consolidate de bunæstarea economicæ internæ, ajutatæ de expansiunea economicæ americanæ dincolo de granifle. Prin reconstrucflia postbelicæ øi introducerea regimurilor fordiste, Europa a devenit piafla principalæ a valorificærii producfliei fordiste din Statele Unite. Spre anii 1960 øi 1970, ræspîndirea producfliei fordiste a produs acelaøi tip de valuri greviste în Europa. Ele au obflinut anularea restricfliilor formale øi efective privind drepturile civice øi politice ale proletariatului industrial. Cu toate astea, satisfacerea revendicærilor sale economice a fost încetinitæ øi, mai tîrziu, stopatæ de imposibilitatea unei expansiuni externe similare cu primele decenii de hegemonie americanæ.

Spre sfîrøitul anilor 1970 øi în anii 1980, incapacitatea tot mai masivæ a capitalului corporatist de a-øi refline profiturile în timp ce satisface revendicærile puterii sociale a muncitorimii, putere rezultatæ din expansiunea sa anterioaræ, a adus cu sine o financiarizare tot mai mare a economiei, adicæ o migrare a capitalului din producflia realæ, migrare caracteristicæ fazelor tîrzii ale ciclurilor hegemonice. În cadrul producfliei, aglomerarea capacitæflilor corporatiste americane, europene øi japoneze pe aceleaøi piefle a dus la o cursæ de reducere a costurilor. Cæutarea unei reduceri a costurilor a produs o orientare cætre sursele mai ieftine de muncæ în cadrul nucleului (munca femeilor øi aceea a imigranflilor) øi în afara acestuia (mutarea fabricilor, bizuirea sporitæ pe importuri). În cadrul nucleului, conflictul de interese dintre vechea muncitorime organizatæ øi noua forflæ de muncæ a contribuit la delegitimarea ideologiilor social-democrate clasice. În cadrul strategiei comuniste, lupta muncitorimii, aøa cum e descrisæ ea în teoria lui Marx, a trecut printr-o dublæ substituflie. Momentul leninist a înlocuit organizafliile de masæ ale muncitorimii cu organizaflia partidului. Momentul stalinist a înlocuit organizaflia partidului cu grupurile

dominante burgheze în organizarea efortului de ajungere din urmæ [a nucleului], care, în condifliile capitalismului global, puteau garanta ræmînerea la putere prin asigurarea unei alinæri a mizeriei prin intermediul industrializærii. Programul acesta a avut nevoie de suprimarea rezistenflei proletare øi a celei flæræneøti printr-un regim coercitiv, necesar pentru introducerea industriei grele. Timp de decenii, URSS a pærut sæ aibæ succes cu acest program. Regimul coercitiv øi industrializarea au fost canonizate ideologic drept nucleu al teoriei øi practicii marxiste. Acel tip de marxism, legat de mizerie øi coerciflie, alienase electoratul muncitoresc din Occident øi a lucrat în slujba coalifliei fordiste dintre clasele muncitoare øi capital în cadrul nucleului.

La fel cum concurenfla sporitæ a diminuat capacitatea capitalului de a mulflumi puterea socialæ a muncitorimii în cadrul nucleului, economiile socialiste s-au confruntat cu probleme similare. În timp ce industrializarea socialistæ a creat o putere socialæ a clasei muncitoreøti, beneficiile provenind din redistribuirea iniflialæ a bogæfliei sociale puteau continua sæ vinæ doar în funcflie de creøterea realæ în cadrul economiei mondiale, un proces care s-a lovit de bariere obiective. Revendicærile birocrafliei øi cele ale puterii sociale a proletariatului au însemnat douæ presiuni interne asupra aceleiaøi bariere. Spre anii 1980, flærile socialiste au trecut printr-un val de greve muncitoreøti øi o delegitimare ideologicæ în sînul elitelor. În timp ce miøcærile social-democrate la centru øi miøcærile comuniste de la semiperiferie s-au concentrat pe aspectul capital-muncæ al inegalitæflilor create de sistemul capitalist, miøcærile de eliberare naflionalæ de la periferii, prinzînd vînt în pînze dupæ al Doilea Ræzboi Mondial, au accentuat aspectul inegalitæflilor mondiale (interstatale). Miøcærile de eliberare naflionalæ au cæutat, de asemenea, sæ preia puterea de stat øi, atunci cînd au fæcut-o, s-au confruntat cu aceeaøi necesitate de a se adapta cerinflelor pieflei mondiale pentru a ræmîne la putere.

Aceastæ cotituræ a dus la programe de recuperare a decalajelor prin industrializare øi suprimarea, în numele acestora, a miøcærilor de rezistenflæ muncitoreøti øi flæræneøti. Întrucît guvernele provenind din luptele de eliberare naflionalæ n-au reuøit sæ diminueze mizeria masivæ øi au pæstrat relaflii economice coloniale cu centrul, spre anii 1980 ideologiile lor ale progresului universalist, industrialist s-au confruntat cu provocæri sporite din partea miøcærilor orientate împotriva lor.6 Aøa cum concluzioneazæ øi Wallerstein, øi Arrighi, regimul fordist postbelic global fusese structuralmente nepotrivit pentru a ræspunde revendicærilor muncitorimii industriale la centru øi la semiperiferie øi acelora ale mizeriei masive de la periferie. Guvernele provenind din miøcærile antisistemice ale secolului al XX-lea s-au stræduit sæ echilibreze presiunea venind de jos, care era orientatæ împotriva cerinflelor economice obiective. Zugrævitæ uneori ca o luptæ eroicæ pentru eliberare, alteori ca oprimare nemiloasæ, aceste tehnici de echilibrare erau menite sæ se destrame în fafla tendinflei obiective a expansiunii materiale industrialiste de a crea un numær tot mai mare de muncitori salariafli în industrie sau, în Lumea a Treia, o creøtere a mizeriei, ale cæror presiuni nu le putea satisface. De la o fazæ în care promisiunile ideologiilor antisistemice puteau fi acceptate ca fiind legitime, am ajuns într-o perioadæ în care acele promisiuni au avut sæ se confrunte cu o dezamægire generalizatæ.

Spre anii 1980, social-democraflia de la centru fusese criticatæ de noile miøcæri ca o ideologie învechitæ, protejînd privilegiile unui segment îngust al muncitorilor albi de sex bærbætesc. Guvernele statelor socialiste au fost contestate de miøcærile antibirocratice. Ideologiile universaliste ale eliberærii naflionale øi ale modernizærii industriale fuseseræ atacate de noi miøcæri fundamentaliste sau comunitariste. Structurile de putere ale vechilor miøcæri antisistemice, cîndva obiecte ale luptei øi criterii ale victoriei, au devenit ele însele flinte ale criticii formulate de noile miøcæri – un fapt încorporat numaidecît în noile ideologii øi tehnici de guvernare ale neoliberalismului în ajunul financiarizærii depline. Criticile reciproce ale celor trei curente antisistemice din secolul al XX-lea – punînd în luminæ natura coercitivæ a comunismului, compromisul cu capitalismul al social-democrafliei, caracterul ineficace øi gata la tot felul de compromisuri al miøcærilor de eliberare naflionalæ øi, din punctul de vedere al acestora din urmæ, caracterul eurocentric øi colonialist atît al social-democrafliei, cît øi al comunismului – au fuzionat pentru a delegitima ideea de putere statalæ antisistemicæ.

Miøcarea altermondialistæ øi Forumul Social Mondial au încorporat aceastæ criticæ. Ele voiau o miøcare antisistemicæ mondialæ care e democraticæ øi se bazeazæ pe dialogul constant dintre experienflele oamenilor aflafli în diversele puncte ale sistemului global, mai degrabæ decît pe strategii universale formulate din puncte de vedere singulare.7 Cu toate astea, pînæ acum ele n-au putut produce o putere organizaflionalæ care s-ar putea confrunta într-un fel semnificativ cu capitalul global. Ele n-au formulat un diagnostic sau un program practic pentru o miøcare antisistemicæ mondialæ. În zilele noastre, miøcærile de tip occupy se bazeazæ pe aceastæ tradiflie a miøcærii altermondialiste, dar opereazæ într-un context mult mai avansat al crizei hegemonice, al reorganizærii sistemice, al mizeriei sporite øi al agitafliei sociale. Tradifliile globaliste ale miøcærii alterglobaliste se confruntæ cu ideologii legate de poziflii specifice in criza globalæ: pierderea de poziflie a muncitorilor din centru, revendicæri ale muncitorilor în zonele nou industrializate, sau problemele unei armate de rezervæ crescîndæ.8 IDEA întreabæ ce poate oferi gîndirea criticæ în situaflia de faflæ.

2. Predilecflia criticæ în vremuri de crizæ: legatæ de poziflii sistemice Aøa cum remarcæ Silver øi Slater, ciclurile hegemonice sînt caracterizate de cercul virtuos al pæcii sociale øi al expansiunii materiale bazate pe dominaflia economicæ øi geopoliticæ a nucleului hegemonic.9 În asemenea perioade de expansiune materialæ, grupurile hegemonice øi partenerii lor de coaliflie inferiori, legafli de grupul dominant printr-o satisfacere relativ mulflumitoare a intereselor lor, formeazæ coaliflii puternice împotriva reprimaflilor, iar aceastæ pace socialæ contribuie, la rîndul ei, la aøteptærile pozitive ale capitalului, la investiflia într-o expansiune materialæ øi mai mare a comerflului øi a producfliei. Cu toate astea, odatæ ce creøte concurenfla în cadrul aceluiaøi tip hegemonic de producflie øi acumulare, iar perspectivele de profit ale capitalului se îngusteazæ, acesta tinde sæ pæræseascæ economia realæ øi sæ se retragæ pe pieflele financiare. Cînd economia realæ se diminueazæ, statele se angajeazæ într-o competiflie spo-

141

verso: teme de luptæ

ritæ pentru capitalul mobil. Partenerii inferiori ai blocului dominant – o definiflie pentru conceptul ceflos de clase mijlocii – cad în afara pozifliilor lor anterioare, pe care le asigura expansiunea materialæ. În fafla acestei pierderi de poziflie øi a redistribuirii polarizante a bogæfliei sociale de cætre pieflele financiare, ei trec printr-o crizæ moralæ. De la acceptarea sistemului ca unul echitabil, ei se miøcæ spre denunflarea lui drept inechitabil, nepotist, oligarhic øi îøi revendicæ privilegiile anterioare.

Alienarea politicæ øi mobilizarea ulterioaræ a claselor mijlocii sparg puterea coalifliilor hegemonice øi fac loc pentru mobilizarea oprimaflilor, a cæror mizerie e øi ea sporitæ de crizæ. Raporturile strategice dintre clasa de mijloc øi grupurile oprimate variazæ în funcflie de timp øi poziflie. În cadrul valurilor de mobilizare ce însoflesc crizele sistemice, diversele grupuri luptæ pentru mizele proprii înæuntrul miøcærilor însele øi lupta e canonizatæ postum în termenii coalifliei învingætoare abia la sfîrøitul ciclului de mobilizare øi de restructurare.

De la începutul financiarizærii globale în anii 1970, dar mai ales de la criza din 2008, segmente masive ale clasei de mijloc fordiste tîrzii trec, la centru, prin experienfla precarizærii, a øomajului în masæ øi a mizeriei. Noile mobilizæri næscute din aceastæ nemulflumire sînt caracterizate în termenii unei crize a democrafliei. Un discurs tot mai ræspîndit printre activiøtii øi universitarii occidentali formuleazæ un diagnostic al aspectului sociopolitic al crizei în aceøti termeni.10 Discursul despre „criza democrafliei“ spune o poveste despre cum bunæstarea øi democraflia au fost distruse de neoliberalizare øi crizæ: experienfla claselor mijlocii de la centru. În timp ce revendicærile democratice øi criticile capitalismului sînt chestiuni pertinente la nivel mondial, primatul epistemologic al nucleului curbeazæ conceptualizarea globalæ a acelor chestiuni spre universalizæri ale situafliilor din centru. Diferenfla dintre tematizærile crizei greceøti ca problemæ europeanæ øi ale crizelor statelor membre din Europa de Est poate fi un exemplu. Asemenea distorsiuni sînt istoriceøte obiønuite øi ne putem aøtepta ca ele sæ funcflioneze ca forfle sociale în sine, cæci ele se combinæ cu mizele øi ambifliile diverselor grupuri de la centru øi nu numai, precum øi cu cele ale coalifliilor lor locale øi transnaflionale. În aceleaøi contexte centrale, clasele de mijloc intelectuale trec, øi ele, printr-o pierdere a pozifliilor anterioare. Odatæ cu austeritatea generalæ øi comercializarea universitæflii, oameni educafli la nivel înalt se confruntæ tot mai mult cu un dezechilibru între eforturile pe care le investesc øi cîøtigurile pe care le obflin. Odatæ cu intensificarea predilecfliei lor spre criticæ, creøte øi atenflia acestor cercuri faflæ de teoria criticæ øi noile miøcæri, pînæ la punctul în care am putea spune cæ existæ o supraproducflie disproporflionatæ de texte critice în comparaflie cu conexiunile reale ale locutorilor cu forflele sociale existente. Întrebarea lansatæ de IDEA despre poziflia socialmente inexistentæ a teoriei critice are de-a face øi cu aceas tæ situaflie. Dar ea mai are de-a face øi cu contextele est-europene, în care atît efectele concrete ale crizei, cît øi interpretærile ideologice apar în constelaflii diferite.

3. Critica antisistemicæ în Europa de Est: inexistentæ pe plan mondial Comprehensiunea modernizærii est-europene a suferit istoriceøte din cauza unor ierarhii epistemologice similare cu cele identificate de autorii postcoloniali øi decoloniali11: o subordonare a realitæflilor locale unor

142

definiflii ale proceselor moderne care s-au næscut în alte contexte, fæcînd ininteligibile legæturile efective dintre acele contexte øi realitæflile indigene. Acest efect a marcat øi gîndirea antisistemicæ. Cu toate cæ ideile imperialismului øi cele ale dezvoltærii inegale øi mixte existaseræ deja în regiune de pe vremea criticii marxiste clasice, øi au fost fæcute încercæri de reformulare a teoriei marxiste potrivit circumstanflelor regionale, asemænætoare cu cele ale lui Gramsci în Italia øi ale autorilor dependentiøti în America Latinæ12, circumstanflele istorice ale formærii gîndirii antisistemice au mers spre dominaflia unor versiuni social-democrate centrale sau comunist-sovietice printre teoriile antisistemice. Cu particularitæfli locale cum ar fi o diviziune mai puflin netæ între armata de rezervæ øi cea activæ a muncitorimii, tipare diferite de integrare a sectoarelor industrial øi agrar etc., social-democraflii øi comuniøtii locali au întîmpinat mari dificultæfli în încercarea de a potrivi problemele locale în cadrele ideologice de care dispuneau øi de a formula strategii locale viabile pe aceastæ bazæ. Cu excepflia Albaniei øi a Iugoslaviei, puterea comunistæ a ajuns în regiune prin intermediul armatei sovietice. În pofida înfloririi periodice a diverselor ramuri ale gîndirii antisistemice, în epoca teoriilor antisistemice clasice nu s-a næscut nicio versiune majoræ a criticii antisistemice din Europa de Est care sæ fi conceptualizat în mod sistematic realitæflile locale în contextul capitalismului global øi care sæ fi ajuns, ca atare, sæ facæ parte integrantæ din gîndirea antisistemicæ globalæ. Inifliativele în acest sens, în cadrul valurilor de criticæ intelectualæ din perioada socialistæ, au fost curînd încorporate într-o criticæ liberalæ a socialismului real-existent. În acord cu logica Ræzboiului Rece, aceastæ criticæ a acceptat substituirea socialismului cu marxism-leninismul stalinist, iar apoi a combætut caracterul adecvat al acestuia cu situaflia prin indicarea diferenflelor dintre ideologie øi realitate. Baza empiricæ de pe care o comprehensiune criticæ a realitæflilor locale în raport cu teorii universalizate din alte contexte ar fi putut sæ înceapæ devenise, încæ o datæ, „o dovadæ“ pentru o altæ ideologie. În epoca postsocialistæ a eforturilor de ajungere din urmæ [a nucleului], fæcute de pe o poziflie dependentæ, acest cadru, specific Ræzboiului Rece, de comprehensiune a socialismului øi a locului Europei de Est în lume a ræmas dominant. El aøeza Europa de Est într-o dublæ stare de excepflie în raport cu istoria mondialæ: problematicii mai vechi a „ræmînerii în urmæ“ i s-a adæugat dimensiunea politicæ a socialismului (dezminflit) contra capitalismului (obiectiv adeværat).

IDEA întreabæ de ce nu existæ „conøtiinflæ revoluflionaræ a maselor“ în øirul mobilizærilor din zilele noastre. Dar o perspectivæ criticæ în stare sæ surprindæ realitæflile est-europene curente, aøa cum se raporteazæ ele la procesele sistemice globale, nu lipseøte doar aici. Europa de Est fusese istoriceøte într-o poziflie în care efectele locale ale dezvoltærii capitaliste globale au fost mijlocite de forfle øi coaliflii diferite de acelea care au forjat formele canonice ale miøcærilor øi teoriilor antisistemice moderne. Mai degrabæ decît sæ-øi producæ øi sæ-øi afirme propriile diagnostice critice la niveluri sistemice, [teoriile antisistemice est-europene] fuseseræ subsumate diverselor ideologii universalizate din alte poziflii sistemice. „Lipsa“ „conøtiinflei revoluflionare“ est-europene nu indicæ doar o altæ deficienflæ est-europeanæ. Ea ne reaminteøte øi de faptul cæ alte forme ale conøtiinflei revoluflionare, universale în retoricæ, au fost legate tot de poziflii specifice øi, astfel, fuseseræ mai puflin aplicabile Europei de Est.

În zilele noastre, noi miøcæri ale claselor mijlocii din America de Nord îøi conceptualizeazæ propriile probleme ca fiind acelea ale „capitalismului“. Cei din Europa de Sud øi de Vest în termeni de probleme ale proiectului democratic/european. Aceste universalizæri ale unor poziflii particulare, deøi sînt analitic eronate, încarcæ miøcærile cu o vervæ considerabilæ. Miøcærile din Europa de Est nu sînt în poziflia de a lucra cu asemenea universalizæri. Ideologiile lor sînt formulate în orizontul spafliotemporal patologizat al postsocialismului, orizont distribuit în Est øi Vest, comunism øi democraflie, ræmînere în urmæ øi modernitate, un cadru întærit în zilele noastre de discursul „neo-Ræzboi Rece“. Formulæri ideologice dominate de conceptualizæri centrale au devenit parte a procesului, cæci revendicærile occidentale pentru bunæstarea øi drepturile pierdute la încheierea ciclului hegemonic se unesc cu ambifliile postsocialiste pentru niveluri de bogæflie øi respectabilitate pe care regiunea nu le-a avut niciodatæ. Nepotrivite în termeni analitici, aceste cadre poartæ încærcæturi sociale reale øi modeleazæ dinamica forflelor sociale existente.

Ce sæ gîndim despre rolul intelectualilor critici în acest context? Austeritatea de pe piafla muncii intelectuale, contactul cu ascensiunea curentelor critice occidentale øi dezamægirea în privinfla promisiunilor fæcute de teoriile liberale ale ajungerii din urmæ [a nucleului] favorizeazæ o sporire a discufliilor critice øi în Europa de Est. E o întrebare cum se va uni aceastæ predilecflie cu elemente ale nemulflumirii locale, forfle externe øi ideologii forjate în fricfliunea dintre ele. Pentru a ræspunde pînæ la capæt întrebærii lansate de IDEA øi a produce o criticæ sistematicæ pertinentæ pentru Europa de Est a zilelor noastre, ar fi nevoie de o reconstrucflie a istoriei locale ca parte a istoriei globale, de o adaptare a conceptelor istoriei globale la aceastæ istorie localæ øi de o raportare la luptele din alte locuri pe aceastæ bazæ. Nu existæ o „necesitate istoricæ“ pentru ca noua predilecflie criticæ sæ se îndrepte în aceastæ direcflie – în termeni de efecte sistemice, e mai probabil ca manifestærile locale specifice ale presiunilor sistemice istorice sæ îi atragæ atenflia. În orice caz, vocile critice vin din øi opereazæ în contexte istorice dense. Dacæ ar simfli cæ opereazæ în vid øi duc lipsa contactului cu contextele lor sociale, aceastæ situaflie însæøi ar fi caracteristicæ relafliilor istorice concrete în care se gæsesc øi pot alege sæ se raporteze la ele.

6. G. Arrighi, T. K. Hopkins øi I. M. Wallerstein, Antisystemic Movements, London, Verso, 2012, p. 1.

7. B. de Sousa Santos, The rise of the global left: The world social forum and beyond, London, Zed Books, 2006.

8. Ø. Ø. Karatasli et al., „Class, Crisis and the 2011 Protest Wave“, in I. Wallerstein, Ch. Chase-Dunn øi Ch. Suter (ed.), Overcoming Global Inequalities, London, Paradigm Publishers, 2015, p. 184–200.

9. B. J. Silver øi E. Slater, „The Social Origins of World Hegemonies“, in G. Arrighi øi B. J. Silver (ed.), Chaos and Governance in the Modern World System, Minneapolis–London, University of Minnesota Press, 1999, p. 151–216.

10. W. Streeck, Buying Time: The Delayed Crisis of Democratic Capitalism, London, Verso Books, 2014.

11. A. Quijano, „Coloniality of power and Eurocentrism in Latin America“, International Sociology, 15(2), 2000, p. 215–232.

12. M. Boatcæ, From Neoevolutionism to World Systems Analysis: The Romanian Theory of „Forms Without Substance“ in Light of Modern Debates on Social Change, Leverkusen, Leske und Budrich, 2003.

Traducere de Alexandru Polgár

Note: 1. Prin aceastæ tradiflie am în vedere atît lucrærile clasice ale øcolii sistemelor-lume, cît øi criticile øi contribufliile ulterioare.

2. G. Arrighi, Globalization, State Sovereignty, and the „Endless“ Accumulation of Capital, Lanham, Rowman and Littlefield, 2000.

3. G. Arrighi, The Long Twentieth Century: Money, Power, and the Origins of Our Times, London, Verso, 1994 øi I. Wallerstein, The Modern World-system: Capitalist Agriculture and the Origins of the European World-economy in the Sixteenth Centenary, Waltham, MA, Academic Press, 1974.

4. B. K. Gills øi A. G. Frank, „The Cumulation of Accumulation: Theses and Research Agenda for 5000 Years of World System History“, Dialectical Anthropology, 15 (1), 1990, p. 19–42.

5. G. Arrighi, „Marxist Century – American Century: The Making and Remaking of the World Labor Movement“, in Immanuel Wallerstein et al. (ed.), Transforming the Revolution, New York, Monthly Review Press, 1990, p. 54–95.

143

verso: teme de luptæ

Apoteoza lipsei de alternativæ Cum a devenit civismul irelevant pentru cauza progresului social

Ovidiu Gherasim-Proca „I remember there was a moment when Gorbachev said that the essence of communism was competition, and that’s when I picked up the phone, called my friend and said, ‘If he’s saying that, then it’s the end of history’.“ Francis Fukuyama

În vremurile noastre, inauguræm o perioadæ importantæ de reflecflie abia atunci cînd încheiem un ciclu de speranfle deøarte øi încredere naivæ.

Oamenii tînjesc dupæ speranflæ atît de mult, încît sînt dispuøi sæ viseze mai mult decît sæ reflecteze. Odatæ cu finalul primului cincinal de crizæ generalæ, e timpul sæ ne aøezæm liniøtifli în fafla calculatoarelor, sæ oprim muzica øi sæ revizuim ce e de revizuit. Neavînd de ales, e posibil sæ discutæm, în sfîrøit, pe tonul adecvat øi cu tristeflea necesaræ, probleme teoretice øi imperative practice pe care nu le-am atins pînæ acum de teamæ sæ nu stricæm ceva. Nimeni nu se apucæ sæ deschidæ un motor care miøcæ cu greu lucrurile înainte, ba chiar o ia de la sine putere în marøarier, torocænind zgomotos, pe cale sæ cedeze. Dar momentul istoric în care ne gæsim are un orizont atît de încefloøat, încît ne putem permite sæ ne oprim puflin. Mai ales cæ a devenit aproape evident cæ stæm pe loc. La nevoie, vom demonta motorul propriilor concepflii despre realitatea politicæ øi, dacæ nu ne iese, vom merge pe jos. Am intrat într-o epocæ a posturgenflei, în care orice am face, oricît de prompt, oricît de energic, oricît de bine, este oricum prea tîrziu. Aøa cæ, ferifli de presiunea momentului, meditînd riguros, echilibrat, vom gæsi poate o cale care sæ ne permitæ, în viitor, recuperarea valorilor generoase ale progresului social.

Noul început va fi mai deprimant, dar mai productiv – mai puflin spectaculos, dar mai ferm.

Acum însæ, la doar trei ani dupæ debutul protestelor masive împotriva iresponsabilitæflii politice, cauza valorilor emancipærii pare, în perspectivæ naflionalæ øi universalæ, aproape pierdutæ.1 A venit timpul sæ renunflæm definitiv la optimism øi la resturile ræmase în cutia Pandorei. Atunci cînd politica se reduce la un spectacol de iluzionism, trebuie sæ renunflæm la iluzii, chiar dacæ asta înseamnæ a lipsi politica militantæ de un ingredient important: speranfla.2 Împotriva aøteptærilor publicului progresist, tehno logiile comunicærii de masæ superdigitalizate nu duc în mod necesar la democratizare øi la emancipare social-politicæ, nici mæcar la conservarea gîndirii libere. Dimpotrivæ, sînt mai uøor de folosit pentru a institui sisteme poliflieneøti de supraveghere panopticæ. Activismul civic nu duce neapærat la opfliuni politice coerente. Dimpotrivæ, poate valida schemele de dominaflie pe termen mediu øi lung inventate de dreapta OVIDIU GHERASIM-PROCA (n. 1977) este lector universitar în cadrul Departamentului de Øtiinfle Politice, Relaflii Internaflionale øi Studii Europene al Universitæflii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaøi. A semnat articole de criticæ socialæ øi analizæ politicæ în Critic Atac, Vice, Dilema Veche øi Foreign Policy Romania. Este unul dintre redactorii blogului Social East.

144

populistæ. „Societatea civilæ“ este mai mult ca niciodatæ dispusæ sæ intre în angrenajele de publicitate electoralæ ale partidelor politice sau ale politi cienilor populiøti cu mentalitate autoritaræ. „Sfera publicæ“ poate fi anihilatæ prin „dezbaterile“ începute de trusturile de presæ specializate în comercializarea adeværului, dar finalizate în malaxoarele de stereotipuri øi confuzie ale internetului. Pervertirea „sferei publice burgheze“ (Habermas) a avansat în aøa mæsuræ, încît exprimarea punctelor de vedere nonconformiste sau minoritare este descurajatæ sistematic chiar de cætre public, în mod autonom/automat, mult mai eficient/performant decît în secolul al XIX-lea ori al XX-lea.

Protestele de mare amploare din Grecia øi Spania, miøcarea Occupy Wall Street øi „Primævara arabæ“ au arætat lumii întregi injustiflia socialæ insuportabilæ, felul în care interesul economic privat reuøeøte sæ subordoneze clasa conducætoare, transferînd cu bunæ øtiinflæ efectele nocive ale propriei incompetenfle, expropriind bunurile comune prin corupflie øi abuz de putere.3 La rîndul lor, statele din întreaga lume, cæ sînt democraflii liberale sau nu, au arætat cum se utilizeazæ violenfla poliflieneascæ într-un mod creativ, deosebit de competitiv. Dar ceea ce le-a permis sæ ræmînæ pur øi simplu indiferente, avansînd politicile publice cele mai lipsite de legitimitate færæ sæ se sinchiseascæ de frustrarea popularæ, a fost perfecflionarea tehnologiei politice a consimflæmîntului.

Conformarea poate fi obflinutæ în modurile cele mai subtile, descentralizat, global, prin stimulare emoflionalæ, public relations, activism antreprenorial, contrafaceri lingvistice øi hiperideologizare. Protestele îndreptæflite împotriva inegalitæflii crescînde au fost prea repede stigmatizate cu ajutorul ficfliunii eufemistice a „austeritæflii“.4 „Primævara arabæ“, miøcarea contestataræ care risca sæ dovedeascæ inconsistenfla prejudecæflilor postcoloniale5 ce susflin incompatibilitatea dintre cultura localæ øi autonomia cosmopolitæ democraticæ, a devenit repede flinta deturnærii fantasmatice. Astfel, spre exemplu, „revoluflia demnitæflii“ din Tunisia6, avînd rædæcini în militantismul sindical øi în lupta miøcærilor politice seculare anticoloniale împotriva exploatærii economice, s-a væzut imediat redusæ la metafore tehnoetnocentrice superficiale – de tipul „revoluflia WikiLeaks“ sau „revoluflia Twitter“. Apoi, dupæ surpriza eliberatoare, au început clasicele jocuri de noroc geostrategice: preluæri autoritariste ale puterii, devastatoare ræzboaie civile.

Dar cea mai radicalæ transformare globalæ s-a produs tocmai în domeniul încæ insuficient controlabil al internetului. Din ce în ce mai mult, sta tele ce în trecut îøi arogau prestigiul de protectori ai democrafliei liberale concureazæ cu grupærile teroriste øi statele autoritare pentru a legitima controlul absolut al comunicærii. Contrafacerile juridice prin care se încearcæ reglementarea abuzivæ a „proprietæflii intelectuale“ (ACTA) øi dezvæluirile lui Edward Snowden sînt doar evidenfla de suprafaflæ a degradærii drepturilor constituflionale altædatæ garantate. Cu adeværat øocantæ este abia insistenfla institufliilor publice de a promova færæ rezerve, repetitiv, reglementæri ce contrazic flagrant doctrina drepturilor omului øi jurisprudenfla constituflionalæ.7 Treptat, derivatele „ræzboiului împotriva terorii“ øi ale populismului cu aplecare cætre extrema dreaptæ se amestecæ în combinaflii din ce în ce mai periculoase. Frica prelucratæ mediatic, ura xenofobæ (canalizatæ mai ales împotriva imigranflilor musulmani), substituirea subiectelor politice cu cele religioase, toate fac ca încælcarea drepturilor omului, instaura-

rea politicilor penale draconice, supravegherea total(itar)æ, utilizarea torturii øi detenfliei ilegale sæ paræ acceptabile publicului larg. În Europa este evidentæ contribuflia tacticilor politicianiste de centru-dreapta la propulsarea temelor de extremæ-dreaptæ cætre mainstream8, la perfecflionarea tehnologiilor poliflieneøti øi culpabilizarea lumpenproletariatului afroarab pentru incapacitatea economicæ a statelor dezvoltate. Fundamentalismul milenarist al dreptei evanghelice americane øi fanatismul islamist wahhabi reinventeazæ ræzboiul religios, transfigurînd politica globalæ, altædatæ mult mai puflin afectatæ de profeflii escatologice øi decapitæri dumnezeieøti. În mod probabil inconøtient, statele occidentale dau din ce în ce mai des satisfacflie obiectivelor antioccidentale islamiste. Democrafliile cosmopolite se transformæ în opusul lor. Sînt mai puflin receptive faflæ de valorile libertæflii øi ale toleranflei. Se implicæ direct în proiectul antimodern al dreptei religioase øi instigæ facfliunile fundamentaliste musulmane (dar øi gæøtile neonaziste) din cartierele særace, alienate, dominate de economia infracflionalæ a precaritæflii urbane.

Evolufliile politice recente sînt sumbre. În Spania, dupæ ce a contribuit la preluarea puterii de cætre populiøtii creøtini, indignarea stræzii a devenit o stare de spirit generalæ, dar neputinfla celor afectafli de iresponsabilitatea politicienilor corupfli a ræmas o stare de fapt.9 Ræspunsurile conservatoare la problema ipotecilor constau, dupæ cum era de aøteptat, în culpabilizarea datornicilor, care, lipsifli de virtute fiind, nu doresc sæ renunfle la hranæ pentru a-øi plæti datoriile – pentru cæ, nu-i aøa, alegætorii virtuoøi mai curînd ar muri de foame decît sæ nu-øi plæteascæ datoria la bancæ...10 Recentele victorii electorale ale partidelor stîngii consecvente din Spania øi Grecia sînt fragile, nesigure. În Grecia au fost însoflite de o ascensiune simptomaticæ a extremei drepte. În ciuda mesajului esenflialmente moderat, concentrat pe problema datoriei publice øi pe denunflarea politicii bugetare distructive impuse de creditori, care interzice practic redresarea economicæ, Syriza øi Podemos sînt descrise generic drept miøcæri extremiste sau populiste (joc de cuvinte clasic, care îi pune pe socialiøti alæturi de diverse „partide ale poporului“ specifice dreptei creøtine europene). Existæ toate motivele sæ anticipæm o opoziflie vehementæ faflæ de inifliativele lor, oricît de democratice ar fi.

Grupærile criptofasciste sau naflionaliste prind puteri. Unii vedeau anul trecut în naflionalismul militarist al Rusiei lui Vladimir Putin ameninflarea fascistæ. Dar cîfli au observat cæ Vladimir Putin promoveazæ de fapt un discurs politic øi tehnici de captare a sprijinului popular comune multor partide de dreapta din Occident? Cîfli au privit cu îngrijorare ascensiunea fulminantæ pe scena politicæ a subcontinentului indian a unui lider de dreapta controversat, Narenda Modi? Cîfli sînt indignafli de faptul cæ Uniunea Europeanæ tolereazæ autoritarismul islamist cu accente excentrice promovat de Tayyip Erdog˘an? Oare era atît de greu de observat poziflia lui Viktor Orbán în European People’s Party? A fost nevoie ca liderul maghiar sæ facæ un elogiu al democrafliei neliberale ca sæ se observe complicitatea lui cu extrema dreaptæ? Nu este suficient de elocventæ ascensiunea acceleratæ a extremei drepte în Europa? Vorbim aici de o convertire globalæ la naflional-capitalismul autoritar øi intolerant, nu de fenomene locale. Iar prezenfla unor asemænæri discursive frapante,

deøi contextul social este foarte diferit11, aratæ cæ nu e vorba de reacflii sociale la probleme concrete, ci de programe ideologice sofisticate, care difuzeazæ cu viteza întunericului prin sistemul circulator al mediilor de comunicare globale. În România, victoria incertæ a populafliei særace împotriva politicilor abuzive de austeritate øi a autoritarismului prezidenflial din 2012 a fost urmatæ de replierea forflelor dreptei populiste urbane, în formula unei alianfle creøtin-liberale. Aceasta a adoptat în turul al doilea al alegerilor prezidenfliale toate temele majore ale neoconservatorismului autohton, într-un climat deplorabil de sentimentalism naflionalist tricolor. Candidatul dreptei nu concura, este adeværat, decît cu o formæ de neoliberalism euroatlantic cu motive folclorice, prezentînd accente naflionalist-øovine øi încercînd sæ reprezinte, destul de øovæitor, atît conservatorismul rural, cît øi interesele întreprinzætorilor mari, mici øi mijlocii. Discursul justifliar cu valenfle autoritar-neliberale a devenit una dintre imaginile autocontradictorii majore ale campaniei electorale – chemærile la vot în numele procuraturii fiind considerate de publicul juvenil „implicat“ o dovadæ lipsitæ de echivoc a independenflei institufliilor judiciare faflæ de puterea politicæ. Stigmatizarea særæciei, a bætrîneflii (de ce Matusalem voteazæ?), a lipsei de acces la educaflie (cum voteazæ analfabeflii?), a libertæflii electorale (singurul vot acceptabil este cel dat „candidatului corect“) ar trebui sæ dea mult de gîndit. La fel øi ideea segregærii între „Vestul superior“ øi „(r)estul necivilizat“ (cum ar fi arætat rezultatele dacæ numai provinciile vestice ar fi votat?), într-o flaræ care øi-a dobîndit unitatea naflionalæ de puflin timp, cu sacrificii uriaøe.

O altæ imagine autocontradictorie frapantæ a fost cea a chemærilor la ritualul electoral al participærii civice cu ajutorul simbolisticii etnicist-xenofobe. Asociaflia Pro Democraflia a hotærît sæ compare participarea electoralæ cu „ræzboaiele de neatîrnare“12 øi sæ revalorizeze mitologia naflionalæ a „înaintaøilor“ în cîteva clipuri istorice. Umorul lor patriotic destul de sear bæd a fost bine receptat de publicul tînær. Nu se comparæ totuøi cu imaginile islamofobe care încercau, în cadrul aceleiaøi campanii, sæ arate cæ, în trecutul istoric valah, pasivitatea ar fi putut duce la o adeværatæ „catastrofæ culturalæ“: înlocuirea ortodoxiei cu religia musulmanæ. Nicio clipæ nu le-a trecut prin minte autorilor acestei campanii publicitare cæ stigmatizeazæ astfel, descurajînd participarea civicæ, zeci de mii de cetæfleni români de religie musulmanæ, care træiesc în comunitæfli paønice, secularizate, departe de activismul islamist øi care nu se disting aproape deloc de populaflia majoritaræ (nici vorbæ ca femeile sæ poarte niqab).13 Una dintre imagini insinua chiar cæ musulmanii nu pot fi „eroi ai neamului“ românesc. Væzînd-o, Nae Ionescu øi al lui interbelic „a fi bun român“ mi-au apærut imediat în minte. Naflionalismul civic a fost înlocuit pe negîndite cu cel etnoreligios. În modul cel mai bizar, românismul ortodoxist, xenofob øi iraflional, s-a insinuat în acfliunile unei organizaflii civice pînæ acum respectabile. Întîmplarea cæ, la 25 de ani dupæ cæderea dictaturii personale a lui Nicolae Ceauøescu øi a convertirii Partidului Comunist Român la capitalismul oligarhic, sloganul „Jos comuniøtii!“ a fost folosit împotriva lui Victor Ponta, un candidat care abandonase pînæ øi ideile social-democrate clasice pentru a promova o formæ de neoliberalism de expectativæ, aratæ magni-

145

verso: teme de luptæ

tudinea diluærii manifestafliilor politice progresiste în simple spectacole de bufonerie cu marote.14 Faptul cæ unii dintre militanflii ecologiøti sau unii dintre reprezentanflii cunoscufli ai stîngii nonpartizane au flinut sæ sprijine cu puterea exemplului personal øi justificæri intelectualiste un vot mai la dreapta decît poziflia candidatului de dreapta social-democrat – într-o întrecere electoralæ care urma sæ valideze excesele autoritare øi prezidenflializarea paraconstituflionalæ a politicii româneøti, amprenta sistemicæ a ascensiunii dreptei neoconservatoare dupæ 2004 – este deplorabil.

Existæ prea multæ confuzie în cercurile intelectuale care pretind cæ înfleleg mersul istoriei øi efectele antisociale ale acumulærii de capital. Poate cæ nu înfleleg destul.

Observafliile de mai sus converg cætre o singuræ concluzie: nimic nu poate explica victoriile autoritar-identitare repurtate în favoarea categoriilor sociale bogate øi împotriva mulflimilor defavorizate mai bine decît apariflia unei inovaflii ideologice færæ egal. Este imposibil altfel ca populaflii imense sæ asiste cu neputinflæ sau sæ participe cu entuziasm la propria apocalipsæ.

Inovaflia ideologicæ la care mæ refer nu este recentæ. Ea îøi are originea în perfecflionarea dispozitivului ideologic neoconservator construit în timpul Ræzboiului Rece pentru a combate ameninflarea sovieticæ. Recentæ este doar redescoperirea unui efect mediologic care alimenteazæ perpetuu narafliunile neoconservatoare, acoperind cu zgomot de fond orice discurs alternativ. Cursa înarmærii ideologice a produs arsenalul care cîøtigæ azi bætælie dupæ bætælie. Contrarevoluflia preventivæ15 a ræmas færæ adversar, nu democraflia liberalæ. Ræzboiul preventiv øi supravegherea preventivæ sînt doar douæ dintre ipostazele ei. Herbert Marcuse avea dreptate.

Tocmai de aceea a devenit un subiect pentru Anders Behring Breivik.

Tocmai de aceea este considerat de exegeflii islamofobi ai Øcolii de la Frankfurt drept unul dintre cei mai mari duømani ai „civilizafliei occidentale“.

Dacæ cineva studiazæ cu atenflie istoria ideilor libertariene americane, felul în care au ajuns atît de populare astæzi, va observa o adeværatæ invertire a sensurilor, care face ca impresia de adevær indiscutabil sæ aparæ dintr-un amestec subtil de diletantism, imagologie mitologicæ (maniheistæ, iconoclastæ) øi incantaflii autocontradictorii. Urmærifli apariflia øi evoluflia Tea Party. Vefli observa imitarea autocontradictorie a stîngii protestatare. Citifli literatura neoconservatoare compilatæ de Anders Behring Breivik. Dialectica ei îfli permite sæ fii simultan ateist øi cruciat, antisemit øi antimusulman, antifeminist øi militant pentru drepturile femeilor.

Observafli opiniile cercurilor neoateiste la modæ. Ele aratæ cæ pofli sæ fii deopotrivæ anticlerical øi antiprogresist, admirator al øtiinflei moderne øi disprefluitor faflæ de sociologie.

Contradicfliile societæflii hiperproductiviste s-au accentuat. Pentru a fi ascunsæ, contradicflia trebuie acum sæ devinæ mod de gîndire, paradigmæ de comunicare. Puterea misticæ a contradicfliei asumate este cunoscutæ din vremea primelor sinoade ecumenice. Diverse forme de hegelianism o folosesc abil, pentru a explica. Retorica neoconservatoare o foloseøte pentru a ascunde contradicfliile concrete, pentru a împiedica eliminarea lor prin reflecflie criticæ. Demisia partidelor social-democrate din statele cele mai afectate de criza economicæ s-a produs tocmai prin adoptarea unui discurs autocontradictoriu, ce le neagæ rafliunea de a fi.

Incapacitatea ideologicæ este cauza fundamentalæ a incapacitæflii politice. Donald Rumsfeld spunea, la comemorarea lui Milton Friedman, în 2002, cæ ideile au consecinfle. Ideile proaste se propagæ mai repede decît

146

ideile bune. Parcurg øi mai repede vidul cultural læsat în urmæ de noul management educaflional. Promovat cu obstinaflie în ultimele decenii de reformatorii sistemelor publice de învæflæmînt din întreaga lume, susflinînd conformarea la cerinflele pieflei øi la constrîngerile capitalismului cultural, acesta reduce cunoaøterea la statutul de marfæ øi îi alieneazæ pe muncitorii intelectuali de produsul muncii lor.16 Dacæ nofliunea marxistæ a alienærii mai are vreo aplicare directæ în societæflile de (auto)consum, atunci aceasta se gæseøte, aparent paradoxal, în sfera culturii.

Care sînt direcfliile de acfliune cele mai utile luptei pentru emancipare socialæ, pentru apærarea drepturilor omului, a demnitæflii umane øi a raflionalitæflii în România sau în alte pærfli ale lumii? În primul rînd, ar trebui sæ încetæm sæ glorificæm civismul naiv. Mobilizarea civicæ lipsitæ de busolæ øi compas nu foloseøte la nimic. Dimpotrivæ, tinde sæ contribuie doar la accentuarea contradicfliilor sociale, la adîncirea separærii pe care o genereazæ inconøtient interesele de clasæ øi la subminarea solidaritæflii. Nenumæratele proteste inutile sau deturnate o demonstreazæ din plin. Acum reflecflia conteazæ mai mult decît acfliunea. Înflelegerea mecanismelor ideologice e mult mai importantæ decît mobilizarea contestataræ în sine.

De altfel, exemplul protestelor ecologiste din România este concludent.

Absenfla societæflii civile a fost una dintre frustrærile larg împærtæøite ale primelor douæ decenii postcomuniste. Dar cînd a apærut, riscînd sæ devinæ semnificativæ din punct de vedere politic, organizafliile ecologiste au devenit o ameninflare la adresa siguranflei naflionale („organizaflii extremiste ecoanarhiste“). În ciuda aparenflelor, protestele împotriva proiectului minier de la Roøia nu sînt decît un succes temporar. Doar slæbiciunea guvernului, prins în compromisuri complicate, a blocat încæ o datæ inifliativa care, pe cît de mult a fost amînatæ, pe atît a fost mai intens susflinutæ în cercurile decizionale.17 De unde a venit fervoarea ecologistæ care îi mobilizeazæ astæzi pe tineri?

Cum a apærut societatea civilæ ecologistæ? Într-un îndelungat parcurs intergeneraflional, ea s-a dezvoltat prin contribuflia educafliei publice. În øcoli tema protecfliei mediului este singura care poate fi prezentatæ ca exercifliu civic, etico-sanitar, neproblematic, nu ca afirmare a unor valori politice concrete. Tot aici, inifliativele civice de voluntariat au reprezentat principalul resort al finanflærii alternative, educaflia publicæ fiind în mod sistematic supusæ presiunilor „reformiste“ antreprenoriale sau celor mai aspre rigori de economie bugetaræ. Posedæ însæ grupurile activiste o minimæ înflelegere a politicilor publice neoliberale care le contrazic eforturile, pervertind continuu însæøi morala øi educaflia publicæ, sursele interesului lor pentru cauzele civice? Nicidecum. Ele nu fac nimic altceva decît sæ participe inconøtient la proiectele de exploatare de duratæ øi la subordonarea crescîndæ a educafliei publice intereselor comerciale particulare, la instituirea strategiilor economico-militare globale, la autocolonizarea culturalæ, la discreditarea misiunii democratice a administrafliei publice, la politicile reformatoare neoliberale care prescriu externalizarea tuturor serviciilor comunitare. În ultimæ instanflæ, contribuie la orientarea fondurilor publice cætre piafla autarhicæ de servicii øi expertizæ pe care o protejeazæ cu obstinaflie organizafliile nonguvernamentale dominante, departe de controlul democratic. În definitiv, nu este vorba aici decît de o altæ dimensiune a privatizærii, una mai profundæ decît clasica cæpuøare a sectorului public sau decît ræscumpærarea creditelor speculative de cætre stat.

În al doilea rînd, recunoscînd cæ România s-a integrat perfect în sistemul de explorare øi exploatare capitalist, devenind chiar laborator ideologic øi stat semiperiferic din punctul de vedere al convertirii subdezvoltærii economice în producflie discursivæ la comandæ, se impune reconstrucflia retoricæ øi mediologicæ a discursului progresist. Faptul cæ valoarea emancipærii øi a dezvoltærii sociale nu este încæ recunoscutæ într-o flaræ atît de særacæ aratæ cæ stînga intelectualæ trebuie sæ-øi reconsidere propriul discurs. Va fi dificil. Politica electoralæ a intrat pe fægaøul adaptativ capitalist, în care grupurile sociale defavorizate sînt sistematic demobilizate. Evitarea dogmatismului lexical marxist18, asimilarea reflecfliei autorilor anarhosindicaliøti, afirmarea insistentæ a principiilor clasice libertare (inclusiv doctrina drepturilor omului, cæci în statul poliflienesc al viitorului nu existæ drepturi sociale) ar putea sæ ajute. Dar obiectivul hermeneuticii øi al corijærii lingvistice este cel mai important. Tribalizarea politicæ øi decæderea intelectualæ au avansat concomitent. În ultimele decenii, idolii minflii au produs o întreagæ constelaflie de ficfliuni øi stupiditate. Deconstrucflia lor øi a expresiilor care încearcæ sæ ascundæ contradicfliile, transformîndu-le în mod de gîndire, este absolut necesaræ.

Recuperarea ideologicæ a valorilor progresiste ale modernitæflii, articularea lor criticæ, coerentæ, în termeni ce pot aspira la universalitate, porneøte de aici. Ræspunsul la celelalte probleme va veni de la sine. Va apærea poate øi øansa salværii educafliei publice, va exista o modalitate de a cultiva raflionalitatea, echilibrul øi valorile coabitærii paønice. Misiunea academicæ, clarifi carea øi descrierea obiectivæ a realitæflii sociale, trebuie respectatæ. Astæzi, antiintelectualismul duce doar cætre supraproducflia de precariat lipsit de conøtiinfla propriei exploatæri. În politica localæ, autohtonæ, oricine este preocupat de soarta progresului social øi a dezvoltærii economice durabile ar trebui sæ observe flintele asalturilor naflionaliste. Naflionalismul postnaflional va aræta ce anume foloseøte emancipærii în fiecare dintre tradifliile stîngii sau cine se foloseøte de acestea pentru a le transforma în armele ræzboiului cultural neoconservator. Pluralitatea intelectualæ, odatæ înfleleasæ, este un avantaj, nu o piedicæ în calea acfliunii comune. Este, în fapt, garanflia cæ pæøim pe un drum democratic, antiautoritar, cînd tofli ceilalfli se îndreaptæ în direcflia opusæ.

Note: 1. Nu doresc cu tot dinadinsul sæ fiu pesimist, dar opiniile pe care le exprim aici nu decurg din conceptualizarea propriilor preferinfle partizane sau din identificarea cu vreo cauzæ politicæ determinatæ. Ele sînt rezultatul contemplærii nefericirilor acestui secol cu conøtiinfla cuiva care nu a renunflat niciodatæ sæ admire idealurile cosmopolite iluministe, gîndirea raflionalæ, valorile øi dorinflele ce îøi gæsesc originile în cultura Luminilor, tehnoøtiinfla modernæ øi istoria universalæ, cæutînd însæ în permanenflæ sæ pæstreze doar ceea ce poate fi pæstrat din orice tradiflie intelectualæ progresistæ. Pentru o asemenea conøtiinflæ, constatarea cæ în secolul XXI spectacolele de PR au un efect mai profund asupra societæflii decît logica elementaræ, cæ pulsiunile iraflionale øi sentimentalismul imatur resusciteazæ în mod creativ xenofobia, extremismul clasei de mijloc, naflionalismele de tot felul øi mentalitæflile de tip colonialist este dezarmantæ pînæ la deprimare.

2. A trecut mult timp de cînd descopeream cu entuziasm indignarea lui Stephane Hessel. Manifestul lui îmi pare acum doar înduioøætor. Drepturile omului, demnitatea, speranfla sînt prea departe de climatul social în care træim.

3. Împotriva revoltei morale, incriminarea victimelor nu a încetat sæ fie preocuparea politicæ dominantæ. Concomitent, inechitatea socialæ a continuat sæ creascæ sfidætor, accentuînd tendinflele sociale cele mai distructive (Danny Dorling, Inequality and the 1%, Verso Books, 2014; OECD, Rising inequality: youth and poor fall further behind, OECD Directorate on Employment Labour and Social Affairs, iunie 2014, http://www.oecd.org/els/soc/ OECD2014-Income-Inequality-Update.pdf, consultat la 1 ianuarie 2015).

4. „Austeritatea“ este o virtute creøtinæ, cum pofli sæ i te împotriveøti? Prin mecanismele inconøtiente ale conformærii lingvistice, numærul celor care demascæ „politicile de austeritate“ ca politici de promovare a særæciei øi inegalitæflii nu este suficient de mare pentru a aræta cæ ele submineazæ însæøi politica democraticæ.

5. Hamid Dabashi, The Arab Spring: the End of Postcolonialism, London, Zed Books, 2012.

6. Francesco Cavatorta, „Arab Spring: The Awakening of Civil Society. A General Overview“, Institut Europeu de la Mediterrània (IEMed), 2012, p. 80; Mehdi Mabrouk, „A revolution for dignity and freedom: preliminary observations on the social and cultural background to the Tunisian revolution“, The Journal of North African Studies, vol. 16, nr. 4, 2011.

7. Trece aproape neobservat faptul cæ flærile occidentale dezvoltate øi dictaturile din Asia sau Africa se gæsesc laolaltæ pe lista statelor care practicæ supravegherea la proporflii de masæ, reflin informafliile referitoare la comunicafliile digitale ale întregii populaflii, aceasta devenind un grup uriaø de suspecfli, de inamici potenfliali ai puterii, ameninflæri la adresa securitæflii naflionale. Statele din Uniunea Europeanæ au ajuns chiar modele poliflieneøti. Puflini observatori europeni au remarcat cæ ideea înregistrærii datelor de identificare la utilizarea reflelelor wireless cu acces public a fost implementatæ în Rusia în august 2014... abia dupæ ce fusese legiferatæ prin ordonanflæ de urgenflæ în România.

8. Ovidiu Gherasim-Proca, „Incorectitudinea politicæ, discursul urii øi militantismul islamofob online. Ce învæflæminte tragem dupæ atentatul terorist din Norvegia?“, in Virgil Stoica øi Ovidiu Gherasim-Proca (ed.), Guvernanfla electronicæ. De la promisiuni teoretice la realitæfli empirice, Iaøi, Editura Universitæflii „Alexandru Ioan Cuza“, 2014.

9. Katharine Ainger, „In Spain they are all indignados nowadays“, The Guardian, 28 aprilie 2013, http://www.theguardian.com/commentisfree/2013/apr/28/spain-indignados-protests-state-of-mind, consultat la 28 decembrie 2014.

10. Elia Gran, „The New Spanish Housing Crisis“, The Generation, http://the-generation.net/the-new-spanish-housing-crisis/, consultat la 29 decembrie 2014.

11. Cum se poate explica apariflia unei miøcæri islamofobe de masæ tocmai în Germania de Est, în condifliile în care acolo minoritatea musulmanæ este mult mai micæ decît în vestul Germaniei? Cum se explicæ încurajarea discursului islamofob de cætre elita intelectualæ anticomunistæ din România, în condifliile în care comunismul nu este o ameninflare de mult timp, iar problema imigrafliei musulmane… nu existæ?

12. Comparaflia dintre ræzboi øi alegeri este suficient de iraflionalæ în sine, însæ comentariile ce însofleau clipurile pæreau niøte descrieri ale ræzboaielor culturale din cærflile lui Samuel Huntington.

13. Costi Rogozanu, „Vin turcii, un nou episod din îndemnul «hai la vot». Reacflia Pro Democraflia“, Vox Publica, http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/vin-turcii-un-nou-episod-din-indemnul-hai-la-vot-reactia-prodemocratia-108990.html, consultat la 3 ianuarie 2015.

14. Nici aici nu descoperim un fenomen singular, local. De curînd, anticomunismul a fost folosit în aceeaøi manieræ în Cehia, acolo unde preøedintelui socialist Milosˇ Zeman i s-a reproøat o atitudine prea puflin intransigentæ la adresa Rusiei. Oare este Rusia lui Putin în pragul unei revoluflii comuniste?

15. Herbert Marcuse, „The Movement in a New Era of Repression: An Assessment“, Berkeley Journal of Sociology, 1971.

16. Asta se întîmplæ, spre exemplu, atunci cînd un tînær angajat al unei universitæfli publice din România nu numai cæ îøi vede munca didacticæ neplætitæ (sub pretextul cæ a scæzut numærul studenflilor cu taxæ), dar se gæseøte øi în situaflia penibilæ de a nu-øi putea cumpæra suficiente exemplare din propria carte. Doreøte sæ o facæ cunoscutæ colegilor de breaslæ care ar vrea sæ o recenzeze sau sæ o prezinte studenflilor lor, dar îi este greu. Evident, deoarece munca de publicare la bandæ a devenit singurul mod de a justifica munca educaflionalæ în universitæfli, orice altceva contînd prea puflin, editurile nu au niciun motiv sæ plæteascæ ceva ce se gæseøte din abundenflæ, dar nici sæ stabileascæ prefluri modice pentru producflia intelectualæ pe care øi-o apropriazæ færæ drept de apel. Ele nu uitæ totuøi sæ-i cearæ autorului sæ cedeze nu numai toate drepturile patrimoniale asupra lucrærilor lui, dar øi pe cele morale, øi asta pentru o perioadæ de timp suficient de îndelungatæ încît ideile lui sæ devinæ în mod programat inactuale. Conflinutul devine totalmente irelevant în confruntarea cu forma adu-

147

verso: teme de luptæ cætoare de profit. Odatæ dezactivate prin amînare, delocalizare øi economie de resurse editoriale, ideile sînt stivuite de-a valma øi vîndute publicului format din autori. fiinut la marginea precaritæflii, acesta nu îøi poate permite sæ nu citeascæ (absenfla lecturii te discrediteazæ ca autor). El este format din spirite obosite, care, dupæ ce se alieneazæ de munca lor øi de produsul ei, devin stræine unele de altele, concurînd bezmetic, în gol, pentru un prestigiu imaginar øi salarii din ce în ce mai mici, alimentînd cu zbateri inconøtiente cercul vicios al exploatærii muncii intelectuale.

17. Va fi susflinutæ din nou, poate într-o altæ formæ, de îndatæ ce un partid sau o coaliflie de partide va fi suficient de puternicæ pentru a se dispensa de instrumentul tactic al stræzii. Pentru cæ miza ei nu este dezvoltarea economicæ localæ, ci distribuflia geopoliticæ a resurselor naturale.

18. Claude Karnoouh, „Despre opera lui Marx øi posibilitatea unei revoluflii“, in Claude Karnoouh, Raport asupra postcomunismului øi alte eseuri incorecte politic, Suceava, Alexandria Publishing House, 2014.

Viefli paralele. Stînga de partid, stînga de principiu øi societatea absentæ Alex. Cistelecan Decada 2004–2014 marcheazæ zece ani de înfrîngeri electorale ale stîngii de partid din România, dar øi zece ani – primii zece ani – de existenflæ ai stîngii independente, nonpartinice de la noi.1 E timpul pentru un bilanfl rapid al celor douæ traiectorii. Începutul anilor 2000: guvernarea Næstase. Everybody’s happy. Unii totuøi puflin prea happy. Încæ nici nu se poate vorbi de vreo urmæ de existenflæ a unei stîngi româneøti independente. Singurii pionieri, cu atît mai eroici, sînt cei din grupul IDEA. Importanfli, dar izolafli. Alte ramuri de stîngæ independentæ s-au uscat/se uscaseræ înainte vreme – stînga „political correctness“, grupatæ în Observatorul cultural al lui I. B. Lefter, øi care a sfîrøit destul de rapid fie pe poziflii apolitice/culturaliste, fie înregimentatæ într-o dreaptæ partinicæ/semipartinicæ ceva mai urbanæ, gen PNL. Specificul social al perioadei – cum ziceam, o bunæstare inegalæ pentru toatæ lumea – a împins discursul incipient de stînga mai degrabæ spre zone de explorare teoreticæ, speculativæ – poststructuralism francez, prin care sînt filtrafli Marx øi Heidegger, cu mai puflinæ aderenflæ la actualitatea politicæ øi socialæ. Teme de mobilizare: Ræzboiul din Irak. Pe plan intern, singurul debuøeu posibil: anticorupflia, deja monopolizatæ de dreapta (ecuaflia PSD/FSN = corupflie fiind de-acum una dintre narafliunile fondatoare ale democrafliei româneøti). Inevitabil, candidatul Bæsescu a bægat în buzunar din mers acest electorat, oricum indecis, sau pasiv, øi extrem de puflin numeros.

2004–2009: Prima rundæ de Bæsescu. Început destul de promiflætor. Bula creøterii continuæ pentru toatæ lumea – unii, în schimb, în fericirea generalæ, parcæ nu sînt atît de happy øi încep sæ acumuleze datorii cît casa sau mai mari de-atît. Stînga româneascæ independentæ începe sæ fie identificabilæ ca un gen, un discurs aparte în discursul public abia de pe la jumætatea anilor 2000. IDEA, Cultura, Observator cultural. Teme: cam aceleaøi, doar cæ deja structurate într-un discurs specific, recognoscibil – Ræzboiul din Irak; pe plan intern: anticomunismul. Implicit, campaniile stîngii independente din aceastæ perioadæ sînt fie pur principiale/morale, atunci cînd încearcæ sæ fie social-materiale – mobilizîndu-se pe teme actuale, dar „abstracte“, ca Ræzboiul din Irak –, fie imediate/locale, dar mai degrabæ cultural-simbolice – abordînd critic anticomunismul oficial tocmai ca politicæ culturalæ prin care se încerca discreditarea oricærei alternative de stînga øi impunerea dreptei ca unic consens hegemonic. Pînæ în 2008, toatæ lumea e pro-UE, chiar øi la stînga independentæ. Nu prea existæ nuanfle. În PSD, picæ Næstase øi o primæ garnituræ de baroni, ræmîne în prima linie Geoanæ. O brumæ de rafinare, de urbanizare, dar parcæ prea mult o simplæ poleialæ peste un aparat de partid neschimbat. Nicio deschidere ideologicæ sau strategicæ în direcflia stîngii independente. Sentimentul e reciproc.

ALEX. CISTELECAN, lector la Universitatea „Petru Maior“ din Tîrgu-Mureø øi redactor al platformei CriticAtac.ro. A publicat Viafla ca film porno. Protocoalele Lacan (Aula, 2007) øi, împreunæ cu Aakash Singh, Wronging Right: Philosophical Challenges for Human Rights (Routledge, 2011).

148

Perioada 2008–2010 e o perioadæ bizaræ: criza izbucneøte în toatæ lumea, dar în România ea este receptatæ cu batista pe flambal: doi ani de zile, pînæ dupæ alegerile din noiembrie 2009, criza e negatæ, denegatæ, amînatæ, flinutæ sub capac. Implicit, stînga româneascæ sunæ din nou, chiar øi cînd încearcæ sæ fie actualæ, imediatæ, acutæ, puflin cam abstractæ. Criza existæ încæ doar la televizor. Prin urmare, stînga româneascæ independentæ nu are nicio aderenflæ în alegeri. Pe care oricum PSD le pierde în chip spectaculos, pe propria-i barbæ.

2010–2012: A doua rundæ de Bæsescu. Austeritatea. Toatæ lumea e unhappy. Perioada de maximæ înflorire a stîngii independente. În sfîrøit are un subiect cît China pe masæ, nu de inventat din teorii. Automat, poarta cætre practicæ øi concret pare sæ i se deschidæ pentru prima datæ: pe lîngæ nucleele de teorie øi discurs de stînga deja formate, øi care au deja o anumitæ instituflionalizare sau mæcar organizare de grup (platforme internet, edituri, volume colective), încep sæ aparæ grupæri sau campanii dedicate explicit praxisului rezistenflei øi emancipærii, sub diferitele lor forme øi dimensiuni. În ciuda deschiderii øi angajærii pe calea practicii politice, politica practicæ ræmîne un etaj interzis stîngii independente.2 Altfel spus, stînga independentæ începe sæ fie publicæ, øi chiar practicæ, færæ a fi însæ cu adeværat politicæ.3 Ceea ce face ca idealismul ei iniflial sæ supraviefluiascæ sub o formæ mutantæ: ca principialitate din care, chiar dacæ nu se traduce într-o practicæ socialæ relevantæ, oamenii mai trebuie sæ øi træiascæ. Pe scurt, bunæ parte din stînga independentæ româneascæ ia calea ONGului, sau se lasæ pætrunsæ de discursul øi praxisul corespunzætoare. (Din aceastæ perspectivæ, a ideologiei practicii civice, cel mai bun ONG ræmîne desigur universitatea.) Aceastæ maximæ întindere a stîngii independente, de la nucleele de discurs øi teorie la grupurile de civism voluntar sau salariat, pînæ la cercurile concentrice ale publicului cu diverse grade de devotament øi ale cærui margini exterioare se confundæ pînæ la indistincflie cu practica øi discursul de centru-dreapta (liberalism, formalism democratic, curæflenie), era însæ flinutæ laolaltæ de acest cel mai mic numitor comun al stîngii – minima atenflie pentru chestiunea socialæ. Or, în aceastæ perioadæ, chestiunea socialæ e cît casa. Dreapta e la putere, nemulflumirea e generalæ. Stînga partinicæ zburdæ øi ea pe valul aceleiaøi nemulflumiri. Aceastæ serie de coincidenfle explicæ, în fond, aceastæ ocurenflæ unicæ, singura datæ cînd stînga independentæ øi publicul sæu imediat au votat cu stînga pesedistæ. Dar în niciun caz de dragul ei.

2012–2014: La nivel politic, situaflia devine ambiguæ: dreapta la preøedinflie, în justiflie øi-n servicii, stînga în guvern, în parlament øi-n puøcærie.

La nivel social, aceeaøi ambiguitate: reîntregirea salariilor, armistifliul aparent al austeritæflii øi doi ani de relativæ stagnare cu aer roz de bine cæ mæcar nu-i depresie produc o amnezie sau o derutæ aproape completæ în rîndul stîngii independente øi al publicului sæu imediat. Odatæ bætælia social-economicæ încheiatæ cu o suspendare, stînga independentæ se fragmenteazæ pe teme øi direcflii divergente: Forumul de la Cluj sfîrøeøte într-un fiasco, alte încercæri de federalizare a stîngii independente nici nu mai au loc. Fiecare îøi vede de treabæ pe cont propriu øi mare parte din stînga se risipeøte din nou în teme cultural-simbolice, de statut: uneori, chiar în aceeaøi zi, trecînd de la niøte proteste antiausteritate øi anti-FMI

la niøte proteste anti-ACTA one way only. Multe capcane pe drum, de moralism civic, în care stînga independentæ putea sæ cadæ øi în care n-a ratat niciodatæ ocazia sæ plonjeze: de la papionadæ la turnura naflionalistæ/macoveistæ a campaniei Roøia Montanæ, la anticomunismul redescoperit, astæzi ca întotdeauna, în lupta electoralæ cu monstrul PSD-ist.

Monstru care, pentru prima datæ de zece ani încoace, pare intrat într-o crizæ de reprezentativitate færæ ieøire. Între 2004 øi 2014, cam la fiecare votare, stînga independentæ a intrat în teren, chiar dacæ în ultima clipæ sau cu sufletul îndoit, de partea candidatului de dreapta. S-ar zice cæ, exceptînd parlamentarele din 2012, lumea progresistæ a votat constant pe linii de statut, de valori abstracte – democraflie/anticomunism/anticorupflie –, øi nu pe interese de clasæ. La o privire mai atentæ însæ, nu neapærat: odatæ pentru cæ e improbabil ca PSD, în forma lui actualæ, sæ reprezinte într-adevær interesele de clasæ ale publicului de stîngæ principialæ. Dar nu mai puflin pentru cæ, în ce-l priveøte pe acesta – publicul stîngii independente, tînær, urban, educat –, votul de statut este un vot de clasæ: statutul sæu (nivelul studiilor, experienfla urbanæ) fiind singurul cîrlig cu care se agaflæ de condiflia visatæ a clasei de mijloc, toate celelalte probe trimiflîndu-l acasæ.

Acest ultim refugiu în civism, traductibil mai mereu într-un vot la dreapta, pe care mare parte din stînga independentæ & lumea progresistæ îl parcurg de fiecare datæ, este, aøadar, în bunæ mæsuræ expresia idealismului inerent acestei poziflii: idealism, ca hobby sau ca lobby, ca teorie a socialismului sau practicæ a civismului, de la caz la caz. Simplul statut de conøtiinflæ moralæ, deci apoliticæ øi færæ efect real, al jocului politic împinge nu doar la delimitarea obligatorie a stîngii de principii faflæ de corupflia realæ (realului) din stînga de partid, dar øi la înghesuirea stîngii principiale în colflul din dreapta al ringului politic øi marøarea pe veønicele criterii constituflional-democratice, formale, ale statului de drept, abandonînd pentru mai tîrziu revendicærile de justiflie socialæ – oricum nereprezentate øi absente din bætælia politicæ. Desigur, nu toatæ lumea alunecæ la fel de repede øi la fel de pætrunsæ de la principialismul de stînga la votul de dreapta. Dar acolo unde idealismul fline deja de fiøa postului øi unde imaginea etalatæ a unui statut „middle class“ e prima øi singura øansæ de a pupa vreodatæ acest middle class, acolo angajarea în recurenta campanie anticomunistæ a dreptei devine aproape o obligaflie.4 Acestea fiind coordonatele, øantajul periodic al alegerilor færæ alegere lasæ de obicei stînga independentæ în fafla unei alternative deopotrivæ de idealiste øi dupæ liniile cæreia ea nu întîrzie sæ se rupæ: pe de o parte, într-o minoritate care insistæ pe irelevanfla ultimæ a alegerilor „democratice“, pe falsitatea agendei politice, hegemonia nechestionatæ a dreptei øi ocultarea deliberatæ a chestiunii sociale – øi care minoritate devine, inevitabil, din perspectiva scenei publice, cu totul irelevantæ; øi o majoritate care, sub imperativul urgenflei practice (deh, spiritul ONG) øi al minimalismului ræului, se angajeazæ cu pasiune într-o mereu nouæ reînscæunare a democrafliei øi rundæ de anticomunism.

La capætul acestei decade de coabitare – cu puncte de contact ca inexistente între stînga de partid øi stînga de principii –, peisajul e, aøadar, dominat de ruine: stînga de partid, trecutæ degeaba prin filtre succesive de purificare a imaginii øi decomunizare (Iliescu–Næstase–Geoanæ–Ponta),

149

verso: teme de luptæ

n-a reuøit, dupæ toate evidenflele, sæ cîøtige nici mæcar o brumæ de respectabilitate øi onorabilitate în ochii clasei de mijloc, dar a pierdut, incidental, pînæ øi acea dozæ de stînga – în sensul stræmoøesc de paternalism øi tærægænare – pe care o mai avea. Un interes obsesiv pentru imagine, un dezinteres total pentru ideologie. La sfîrøit, a pierdut aøa cum o merita: strivitæ de propria-i imagine antipopularæ, dezertatæ chiar øi de cei care altfel au o sensibilitate ideologicæ asumat de stînga. Fisurile tot mai ameninflætoare care apar azi în blocul pesedist, în ciuda retoricii afiøat de stînga de la care se revendicæ („stîngæ europeanæ“, „reluarea agendei sociale“), nu contrazic deloc aceastæ evoluflie, ci o aduc la concluzie – recuperarea ideologiei nefiind decît ultima încercare disperatæ de marketing øi imagine. O încercare foarte puflin credibilæ øi care nu demonstreazæ decît cæ identitatea de stînga a ajuns un accesoriu simbolic cu oarecare trecere în societate tocmai în vreme ce PSD-ul nu avea altæ grijæ decît sæ se delimiteze øi dezicæ de aøa ceva. Problema nu e deci cæ a sacrificat identitatea politicæ în favoarea imaginii øi respectabilitæflii democratice – problema e cæ pînæ øi în aceastæ muncæ de marketing s-a comportat diletant.

Pe de altæ parte, stînga independentæ øi publicul ei – mica brumæ potenflial progresistæ din lumea cea mai bunæ a Facebookului – se regæsesc la capætul deceniului lor de existenflæ cam în aceeaøi situaflie de-acum zece ani – totala nereprezentare politicæ a temelor de stînga –, doar cæ în numær sensibil mai numeros øi într-o dispoziflie pare-se ceva mai iritatæ: dacæ în 2004 stînga independentæ ducea campanii despre irealitatea imediatæ (Irak, imperialism etc.), neavînd astfel cu ce influenfla bætælia politicæ de-acasæ, în alegerile din 2014 stînga independentæ s-a scindat în interior, pe marginea chestiunii formalismului democratic al unui cadru capitalist oricum de nechestionat. Somatæ fiind sæ aleagæ între o dreaptæ coruptæ øi o dreaptæ corectæ, între capitalismul de cumetrie øi capitalismul de multinaflionalæ, stînga progresistæ a urmat un tipar ce pare sæ-i defineascæ deja tradiflia electoralæ: fie a dezertat jocul politic imediat, fie s-a înrolat, mai cu inima strînsæ, mai cu entuziasm, în tabæra dreptei. Dupæ zece ani de configurare, specializare, articulare, concretizare a stîngii independente, aøa ceva e puflin, e trist, e frustrant.

Am tot vorbit despre PSD øi „stînga independentæ“. Altfel spus, concret, despre cîteva mii de cadre de partid active øi, iaræøi, despre cîteva sute de tineri intelectuali cu relativ mai mult timp liber. Unde e însæ societatea de stînga – clasele sau structurile sociale pe care le reprezintæ parti dul øi intelighenflia sau în numele cærora încearcæ ele sæ vorbeascæ? Poate cæ traiectoriile paralele pe care le-au descris pînæ aici stînga independentæ øi stînga de partid, neîntîlnirea lor se datoreazæ nu atît unei incompatibilitæfli directe între ele, cît unei raportæri deopotrivæ de problematice faflæ de aceastæ masæ socialæ opacæ, presupusul suport social al ambelor. În tr-un fel sau altul, nici stînga independentæ, nici PSD nu au reuøit sæ se situeze într-o relaflie de contemporaneitate cu cei pe care s-ar presupu ne cæ-i reprezintæ, chiar dacæ vorbim aici de douæ noncontemporaneitæfli perfect opuse.

Pe de o parte, stînga independentæ pare prinsæ, volens-nolens, într-o poziflie de avangardæ faflæ de o societate încæ buimacæ atît în termeni de conøtiinflæ politicæ articulabilæ, cît øi ca urmare a euforiei postcomuniste & terapiei de øoc din prima decadæ democraticæ. O relaflie de avangardæ, în douæ sensuri: pentru cæ mai articulatæ øi mai conøtientæ ca discurs poli-

150

tic, dar øi – la nivel material, øi deci pe post de condiflie de posibilitate a acestui avans în termeni de politizare – dispunînd de mai multæ libertate de miøcare în cîmpul relafliilor de producflie, membrii sæi nefiind cu totul încastrafli în structurile de dependenflæ faflæ de piafla muncii (fie pentru cæ sînt prea tineri, fie pentru cæ au reuøit sæ se salveze în aceste zone privilegiate pentru civism care sînt universitatea øi ONG-urile). Departe de mine intenflia de a credita astfel obiecflia extrem de recurentæ în spafliul nostru public, de snobism øi rupere de societate, „gauche caviar“, adusæ la adresa stîngii independente. Dar dacæ aceastæ acuzæ este atît de des aruncatæ – øi mai ales autoasumatæ – în rîndurile independenflilor de stînga e øi pentru cæ existæ, într-adevær, un raport de necontemporaneitate politicæ între aceøti actori øi suportul lor social. Doar cæ problema øi vina în aceastæ nonrelaflie nu aparflin (cel puflin nu exclusiv) „elitei“ de stînga, ci deopotrivæ claselor populare: nu stînga independentæ e prea avansatæ, ci conøtiinfla politicæ a societæflii e cumplit de înapoiatæ. Ceea ce trebuie luat nu ca o sentinflæ moralæ asupra naturii anistorice a claselor populare, ci ca un diagnostic al evolufliei lor istorice imediate. Altfel spus, flinînd cont de masiva destructurare a societæflii pe care au impus-o, pe rînd, decada de terapie de øoc dupæ 1989, bula de bunæstare europeanæ pe credite usturætoare øi-apoi revenirea la austeritate øi regresie socialæ, acest retard al conøtiinflei politice a maselor e cel mai firesc dintre lucruri. În condifliile în care, din masa salarialæ mai mult sau mai puflin omogenæ pe care a læsat-o comunismul, o treime a plecat din flaræ, o treime a ræmas sub pragul de særæcie în flaræ, exclusæ din orice formæ de reprezentare øi participare socialæ, iar o treime înoatæ, sub diverse forme de drame øi succes, într-un cîmp al muncii complet flexibilizat øi precarizat, e absolut firesc ca, în opinia vastei majoritæfli dintre aceste categorii, orice promisiune de schimbare profundæ a societæflii într-o direcflie emancipatoare sæ nu paræ decît cu totul delirantæ øi iresponsabilæ, singurele opfliuni ræmînînd pasivitatea totalæ, refugierea în obscurantism sau ræbufnirea reacflionaræ.

Dar dacæ stînga independentæ este nevoitæ sæ joace un rol de avangardæ solitaræ a propriei sale baze sociale, PSD pare prins – involuntar sau nu, puflin mai conteazæ, de vreme ce ceea ce a început ca un calcul strategic pare sæ se fi fixat ca inerflie structuralæ a partidului – într-o relaflie de ariergardæ cu propriul sæu electorat. Altfel spus, într-o relaflie de simplæ defensivæ, în care maximul pe care-l poate promite propriului sæu electorat este cæ va îndulci øi temporiza pe cît posibil – foarte puflin posibil – programul de guvernare al dreptei neoliberale øi consecinflele lui sociale. În acest sens, deøi agenda socialæ øi economicæ a partidului a abandonat cu totul compromisul de neoliberalism øi neodezvoltaflionism pe care l-a încercat, øi nici mæcar foarte coerent, între 1992 øi 1996, optînd pentru un neoliberalism pursînge, imaginea-tip a electoratului sæu pare sæ se fi fixat pe constituency-ul popular al acelor ani: acele proverbiale mulflimi de muncitori manifestînd în fafla propriilor fabrici pe cale de privatizare, blocînd drumuri naflionale, fæcînd ordine øi præpæd în Piafla Universitæflii etc. – øi cærora PSD le putea promite, paternalist øi împæciuitor, amînarea privatizærii, salarii compensatoare sau maxim niøte relaflii de producflie ceva mai blînde, sub aripa pærinteascæ a capitalului local (aripæ sub care, în realitate, cel mai adesea se ascund niøte structuri øi relaflii neofeudale constituite în umbra provinciei). Or, tocmai acest constituency a fost profund dezarmat øi demobilizat de evolufliile sociale de dupæ

1989, dacæ nu complet mæturat ca expresie politicæ: o treime emigrafli în stræinætate, o treime sub pragul de særæcie acasæ, o treime care oscileazæ (în funcflie de diverse accidente cu efect de destin, precum evoluflia schimbului valutar, preflul petrolului) între scenarii precare de middle class împlinit øi præbuøire iminentæ sub limita solvabilitæflii personale.

Nu-i de mirare atunci cæ PSD nu poate trece de 40% în alegeri øi, mai grav pentru el, cæ acest procent promite sæ tot scadæ. În aceeaøi mæsuræ în care PSD a înøelat, sau pur øi simplu abandonat, aøteptærile vechiului sæu electorat, a fost incapabil sæ atragæ orice fel de simpatie dintr-o nouæ categorie de public la care, în mod normal, ca „partid social-democrat“ într-o „flaræ europeanæ“, s-ar fi putut aøtepta. Pînæ sæ-øi depæøeascæ imaginea de partid fost-comunist dedicat clasei fost-muncitoare, s-a erodat iremediabil øi social-democraflia europeanæ de tip nou, third way, pe care îøi paria fondurile de imagine.

Aøa se explicæ de ce, în ciuda faptului cæ realitatea socialæ de la noi e una profund de stînga – în sensul cæ musteøte de nedreptate, fracturile øi contradicfliile sociale plasînd mereu România pe primele locuri din UE, øi asta într-un context internaflional în care oricum aceste dezechilibre øi inegalitæfli sociale plesnesc pretutindeni –, în ciuda acestui context obiectiv potenflial exploziv, lectura politicæ a acestei realitæfli e atît de la dreapta. Dar mult mai mult decît deciziile strategice neinspirate øi/sau imaturitatea stîngii politice de la noi (fie ea de partid sau de Facebook), pentru acest impas responsabilæ e mai ales destructurarea cvasitotalæ a bazei sociale a stîngii, efect al curei de øoc-euforiegroazæ prescrisæ de sfertul de veac postcomunist. Or, clasa se face pe sine – pasiv, ca efect al relafliilor de producflie, dar øi activ, ca autoarticulare politicæ – în mult mai mare mæsuræ decît e fæcutæ de partid øi de intelectualii sæi, indiferent de zbaterea lor mai mult sau mai puflin sinceræ. Cînd vorbim de recompoziflia de clasæ, restructurarea fracturilor sociale øi progresul eventual al forflelor de producflie, vorbim, aøadar, de-o poveste lungæ.

ge zone largi dintr-o anumitæ categorie socialæ – tocmai acea categorie socialæ, tineri, educafli, urbani etc., care constituie electoratul spontan al stîngii în Occident. Aøadar, un public potenflial larg, dacæ nu s-ar confrunta cu o singuræ problemæ: cæ aceastæ zonæ este deja ocupatæ prin tradiflie de dreapta. Øi cæ dreapta øi-a fixat hegemonia asupra acestui public urban øi educat tocmai printr-o delimitare constantæ de stînga (partinicæ øi nu numai, cæci anticomuniøtii n-au prea stat la trasat nuanfle) drept cel mai uncool lucru din cîte existæ. Acest conflict dintre forma (mediul, stilul) de viaflæ øi reprezentarea politicæ a publicului de stînga independentæ se anunflæ, iatæ, din însæøi structura de clasæ a acestui public. Øi, cum nu poate fi vorba de vreo mobilitate socialæ øi deplasaræ implicitæ în structura de clasæ a acestui public, cea care trebuie sæ cedeze – sæ-i facæ loc – este reprezentarea sa partinicæ.

Note: 1. Ca sæ nu existe vreun dubiu, folosesc aici aceøti termeni – stînga independentæ øi stînga de partid – în modul cel mai imprecis cu putinflæ: conøtient, altfel spus, cæ prin stînga de partid desemnez astfel ceva ce nu are vreo legæturæ cu stînga, dar øi cæ prin stînga independentæ desemnez ceva extrem de flu, între un nucleu de cîteva zeci de grupæri, proiecte, activitæfli øi o plajæ socialæ ceva mai extinsæ, de cîteva mii, poate zeci de mii de receptori imediafli ai acestui discurs øi ai acestor acfliuni.

2. Singurele momente în care putem bænui o incidenflæ politicæ a acfliunilor stîngii româneøti independente – protestele din 2012, protestele anti-Roøia Montanæ – au fost contexte în care a intrat în horæ la brafl cu o gamæ foarte largæ a spectrului politic, alcætuind astfel un lanfl prelung de echivalenfle care cuprinde, în cazul campaniei RM sau, cæ veni vorba, al ultimelor alegeri prezidenfliale, chiar øi secfliuni ale extremei drepte.

3. Nu mæ refer, desigur, la semnificaflia new left a termenului – în care totul e politic øi politica e însæøi ontologia socialului –, ci la sensul prozaic, de prezenflæ pe scena politicæ.

4. Acest civism de stînga – electoralmente indistinctibil de cel de dreapta – se configureazæ tot mai mult ca un stil de viaflæ, cu toatæ încærcætura de autentic øi gratuit, aleatoriu øi profund pe care o are aceastæ expresie. O mascæ, în fond, absolut autenticæ, în sensul cæ acest stil de viaflæ reflectæ corect falsitatea pozifliei sociale, de simplæ conøtiinflæ moralæ, oricum nu prea auzitæ, pe care stînga trebuie sæ o ocupe chiar øi atunci cînd abordeazæ lucrurile cele mai imediate øi mai politice. Dar un lifestyle care, întemeiat pe coordonatele civismului øi urbanitæflii moderniste, progresismului liberal øi responsabilitæflii sociale, ar avea toate øansele sæ cîøti-

151

www.ideaeditura.ro www.ideamagazine.ro 400117 RO Cluj Str. Dorobanflilor, nr. 12 tel.: + 40-264-594634 tinka@ideaeditura.ro www.ideaeditura.ro

Editura IDEA a luat naøtere ca un proiect deopotrivæ teoretic øi practic: publicarea de texte ca tot atîtea instrumente de reflecflie asupra artisticului, socialului øi politicului. Echipa editorialæ a pornit de la un minim de exigenfle clare: traducerea riguroasæ în limba românæ a unor scrieri majore din filosofia contemporanæ øi din teoria recentæ a artei øi, prin aceasta, introducerea fiabilæ în dezbaterea intelectualæ de la noi a unor interogaflii exemplare pentru lumea în care træim. Nu e vorba însæ de simplul „import“ în românæ al unor „idei“. Prin opfliunea pentru un anumit tip de scriituræ, aceea în care limba se pune la încercare în toate resursele ei logice øi expresive, editura øi-a propus sæ împrospæteze, prin chiar actul traducerii ori prin texte originale, idiomul critic (i.e. filosofic) în româneøte. Cu alte cuvinte, sæ contribuie la deplasarea øi acutizarea capacitæflii de a gîndi ceea ce ni se întîmplæ, astæzi.

Asumîndu-øi caracterul de edituræ micæ, noncomercialæ, IDEA a funcflionat, din 2001 pînæ acum, prin douæ colecflii – Balcon øi Panopticon. Publicarea în prima colecflie a unor autori precum Benjamin, Barthes, de Duve, Flusser, Groys, Babias, Lovink, Lacoue-Labarthe sau a unor materiale despre opera unor artiøti ca Joseph Beuys oferæ puncte de sprijin pentru cartografierea teritoriului artei moderne øi actuale; în acest fel, teoriile contemporane ale artei, al cæror potenflial explicativ øi analitic se constituie într-un „aparat conceptual“ util deopotrivæ cercetætorilor øi practicienilor, sînt aduse, pentru prima datæ, într-o manieræ coerentæ øi comprehensivæ în spafliul public românesc.

Prin prezenfla în cea de-a doua colecflie a unor autori ca Derrida, Foucault, Deleuze, Lyotard, J.-L. Nancy, G. Granel, Sloterdijk, Baudrillard, G. M. Tamás, Agamben, Arendt, nu dorim doar sæ racordæm cititorul la „avangarda“ gîndirii filosofice actuale, ci, mai ales, sæ-i punem la dispoziflie mari lecturi ale unor probleme cu care se confruntæ în viafla societæflii: politicul øi puterea, aporiile reprezentærii øi ale istoricitæflii, cæderea comunismului sau criza universitæflii, globalizarea, (post)modernitatea, nihilismul etc.

Nu în ultimul rînd, prin noile sale colecflii, editura a început sæ asume øi producflia propriu-zisæ – fie în mod individual, fie colectiv – de discurs critic aplicat, pornind de la situafliile politice øi contextele intelectuale actuale, adicæ simultan locale øi globale. Aces te noi colecflii, ale cæror prime titluri au apærut deja, opereazæ sub generice precum Refracflii – dedicatæ analizelor culturale øi sociopolitice in situ; Praxis – consacratæ explorærii strategiilor efective ale luptei politice pe diverse fronturi øi meridiane; øi, în sfîr øit, Public – acoperind autoproducflia artistico-democraticæ, multiplæ, a spafliului public.

IDEA publishing house was born as a theoretical and practical project at the same time. Committed to publishing texts as implements of reflection upon the artistic, the social, and the political, the editorial staff started with a clear set of minimum goals: the translation into Romanian of major texts of contemporary philosophy and recent theory of art. By this, IDEA aims to insert into the Romanian public debates interrogations which are exemplary for the world we live in. How ever, this means more than “importing“ certain “ideas“. By promoting a certain type of writing – that in which the language experimentally but rigorously explores its logical and expressive resources – the publishing house intends to refresh, by the very gesture of translation or through original texts, the critical (i.e. philosophical) idiom of Romanian. In other words, to orient our possibilities of thinking toward the criticality of what happens to us today.

Accepting its condition as a small, non-commercial publishing house, IDEA has, since 2001, run two series – Balcon and Panopticon. Providing important guiding marks for mapping the realm of modern and contemporary arts, the first series includes such authors as Benjamin, Barthes, de Duve, Flusser, Groys, Babias, Lovink, Lacoue-Labarthe or materials on the work of artists as Joseph Beuys. For the first time in the Romanian public space, contemporary art theory is brought along in a coherent and meaningful fashion. In this way, the elucidative and analytical potential of art theory provides a conceptual toolbox useful to both theorists and artists.

In the second series, by publishing thinkers such as Derrida, Foucault, Deleuze, Lyotard, J.-L. Nancy, G. Granel, Sloterdijk, Baudrillard, G. M. Tamás, Agamben, Arendt, we would like not only to connect the reader to the “avant-garde“ of contemporary philosophical thought, but also to provide the public with major readings of questions burdening our contemporary societies: power and the political, the predicaments of representation and historicity, the fall of communism, the crisis of academia, globalization, (post)modernity, nihilism, etc.

Last, but not least, with its recent series the publishing house has also committed itself to the production of applied critical discourses, taking as its starting point the present political situations and intellectual contexts – a simultaneously global and local theoretical endeavour. These new collections operate under titles such as Refracflii [Refractions] – dedicated to cultural and socio-political analyses in situ; Praxis – dealing with the exploration of the concrete strategies of progressive political struggle all over the world; and, finally, Public – covering the various modalities of artistic-democratic self-production of public space in Romania.

APARIfiII RECENTE

Jacques Rancière: Împærtæøirea sensibilului.

Esteticæ øi politicæ,

Arthur C. Danto: Transfigurarea locului comun.

O filosofie a artei,

14 × 23 cm, 59 pag., 19 lei

14 × 23 cm, 279 pag., 39 lei

IDEA artæ + societate #38, 2011 20 lei

Perry Anderson: Originile postmodernitæflii 14 × 23 cm, 139 pag., 29 lei

IDEA artæ + societate #39, 2011 20 lei

László Ujvárossy: Arta experimentalæ în anii optzeci la Oradea 16 × 23 cm, 319 pag., 39 lei

IDEA artæ + societate #40, 2011 20 lei

Immanuel Wallerstein: Pentru a înflelege lumea.

O introducere în analiza sistemelor-lume, 14 × 23 cm,

Srec´ko Horvat, Slavoj Žižek: Ce vrea Europa? Uniunea øi necazurile cu ea

119 pag., 2,95 lei

14 × 23 cm, 159 pag., 29 lei

IDEA artæ + societate #41, 2012 30 lei

IDEA artæ + societate #42, 2012 30 lei

Dan Perjovschi: Temporary Yours: 1995–2012 16 × 23 cm, 63 pag., 39 lei

Sylvia Marcos: Femeile indigene øi cosmoviziunea decolonialæ 14 × 23 cm, 151 pag., 29 lei

IDEA artæ + societate #43, 2013 30 lei

Michel Foucault: Guvernarea de sine øi guvernarea celorlalfli 14 × 23 cm, 368 pag., 39 lei

IDEA artæ + societate #44, 2013 30 lei

Souleymane Bachir Diagne: Cerneala savanflilor. Reflecflii despre filosofie în Africa 14 × 23 cm, 96 pag., 29 lei

IDEA artæ + societate #45, 2014 30 lei

400117 RO Cluj Str. Dorobanflilor, nr. 12 tel.: +40-264-594634 tinka@ideaeditura.ro www.ideaeditura.ro

COLECfiIA PUBLIC Spafliul Public Bucureøti | Public Art Bucharest 2007. Editatæ de Marius Babias øi Sabine Hentzsch, seria de cærfli de artist este publicatæ de Editura IDEA (Cluj) øi Verlag der Buchhandlung Walther König (Köln).

CÆRfiI DE ARTIST 400117 RO Cluj Str. Dorobanflilor, nr. 12 tel.: +40-264-594634 tinka@ideaeditura.ro www.ideaeditura.ro

Dan Perjovschi: Postmodern Ex-communist 16 × 23 cm, 96 pag., 35 lei

Anetta Mona Chiøa, Lucia Tkácˇová: Dialectics of Subjection #4 16 × 23 cm, DVD 35 lei

Nicoleta Esinencu: A(II)Rh+ 16 × 23 cm, 240 pag., 35 lei

Mircea Cantor: Tæcerea mieilor.

The Silence of the Lambs 16 × 23 cm, 132 pag., 35 lei

COLECfiIA REFRACfiII/REFRACTIONS A crea o nouæ culturæ nu înseamnæ doar a face descoperiri „originale“ în mod individual, ci de asemenea, øi mai ales, a ræspîndi într-o manieræ criticæ adeværuri deja descoperite, a le „socializa“ øi, prin urmare, a le face sæ devinæ baza unor acfliuni în cadrul vieflii, elementul de coordonare øi de ordine intelectualæ øi moralæ. Ca o mulflime de oameni sæ fie adusæ la a gîndi în mod coerent øi unitar realul prezent – acesta e un fapt „filosofic“ mult mai important øi mai original decît hazardul prin care un „geniu“ filosofic dæ peste un nou adevær ce ræmîne patrimoniul unor grupulefle de intelectuali. (A. Gramsci) Creating a new culture does not only mean one’s own individual „original“ discoveries. It also, and most particularly, means the diffusion in a critical form of truths already discovered, their „socialization“ as it were, and even making them the basis of vital action, an element of co-ordination and intellectual and moral order.

For a mass of people to be led to think coherently and in the same coherent fashion about the real present world, is a „philosophical“ event far more important and „original“ than the discovery by some philosophical „genius“ of a truth which remains the property of small groups of intellectuals. (A. Gramsci)

H.arta: 2008 16 × 23 cm, 124 pag., 35 lei

CÆRfiI DE ARTIST

Lia Perjovschi: Contemporary Art Archive Center for Art Analysis 1985–2007 16 × 23 cm, 200 pag., 35 lei

Marius Babias: Recucerirea politicului.

Economia culturii în societatea capitalistæ 16 × 23 cm, 140 pag., 30 lei

Daniel Knorr: Carte de artist 16 × 23 cm, 200 pag., 670 lei

Spafliul Public Bucureøti | Public Art Bucharest 2007 16 × 23 cm, 248 pag., 25 lei

Marius Babias: Naøterea culturii pop 16 × 23 cm, 128 pag., 25 lei

Oliver Marchart: Hegemonia în cîmpul artei.

Expozifliile documenta dX, D11, d12 øi politica bienalizærii 16 × 23 cm, 96 pag., 19 lei

Augustin Ioan, Ciprian Mihali: Dublu tratat de urbanologie 16 × 23 cm, 200 pag., 25 lei

Marius Babias (ed.): European Influenza 16 × 23 cm, 264 pag., 20 lei

Adrian T. Sîrbu, Alexandru Polgár (coord.): Genealogii ale postcomunismului 16 × 23 cm, 336 pag., 35 lei

Konrad Petrovszky, Ovidiu fiichindeleanu (coord.): Revoluflia Românæ televizatæ.

Contribuflii la istoria culturalæ a mediilor 16 × 23 cm, 248 pag., 35 lei

Timotei Nædæøan (coord.): Comunicarea construieøte realitatea. Aurel Codoban la 60 de ani 16 × 23 cm, 164 pag., 25 lei

Bogdan Ghiu: Telepitecapitalism.

Evul Media 2005–2009 16 × 23 cm, 312 pag., 29 lei

Adrian T. Sîrbu, Alexandru Polgár (eds.): Genealogies of Postcommunism 16 × 23 cm, 343 pag., 35 lei/9 €/12 USD

Konrad Petrovszky, Ovidiu fiichindeleanu (eds.): Romanian Revolution Televised 16 × 23 cm, 255 pag., 35 lei/9 €/12 USD

Aurel Codoban: Imperiul comunicærii.

Corp, imagine øi relaflionare 16 × 23 cm, 107 pag., 25 lei

Claude Karnoouh: Inventarea poporului-nafliune 16 × 23 cm, 368 pag., 30 lei

Alexandru Polgár: Diferenfla dintre conceptul de piaflæ al lui Heidegger øi cel al lui Granel 16 × 23 cm, 140 pag., 19 lei

ÎN PREGÆTIRE / COMING SOON

 www.ideaeditura.ro

Chausseestraße 128/129 — 10115 Berlin — + 49 [0] 30 280 70 20 /21 /fax 19 — www.nbk.org

n.b.k.

Program 2015 Exhibition space (ground floor)

History is a Warm Gun. February 28 – April 26, 2015

Jimmie Durham June 6 – August 2, 2015

Ich kenne kein Weekend.

The René Block Archives September 19, 2015 – January 24, 2016

Showroom (first floor)

Oliver Ressler March 3 – April 24, 2015

John Miller, Takuji Kogo June 9 – July 31, 2015 Exhibitions and programs are funded by

Gustav Metzger September 19, 2015 – January 22, 2016 neuer.berliner.kunstverein.e.V.