Idea36 37

w artæ + societate / arts + society #36–37, 2010 40 lei / 19 €, 25 USD

Eduard Constantin: Blue Sky 2010 (detail), project for IDEA arts + society #36–37, 2010 On the cover: Mircea Cantor: Holy Flowers (detail), project for IDEA arts + society #36–37, 2010

w artæ + societate / arts + society #36–37, 2010 40 lei / 19 €, 25 USD

Mircea Cantor: Holy Flowers (detail), project for IDEA arts + society #36–37, 2010 On the cover: Eduard Constantin: Blue Sky 2010 (detail), project for IDEA arts + society #36–37, 2010

Aspirafliile celor care ar vrea sæ izoleze arta de lumea socialæ sînt asemænætoare cu cele ale porumbelului lui Kant ce-øi imagina cæ, odatæ scæpat de forfla de frecare a aerului, ar putea zbura cu mult mai liber. Dacæ istoria ultimilor cincizeci de ani ai artei ne învaflæ ceva, atunci cu siguranflæ cæ ea ne spune cæ o artæ detaøatæ de lumea socialæ e liberæ sæ meargæ unde vrea, numai cæ nu are unde sæ meargæ. (Victor Burgin) The aspirations of those who would isolate art from the social world are analogous to those of Kant’s dove which dreamed of how much freer its flight could be if only were released from the resistance of the air. If we are to learn any lesson from the history of the past fifty years of art, it is surely that an art unattached to the social world is free to go anywhere but that it has nowhere to go. (Victor Burgin)

arhiva

5

Recucerirea subversiunii. Douæzeci de reguli sucite ale jocului numit culturæ RECAPTURING SUBVERSION: TWENTY TWISTED RULES FOR THE CULTURE GAME

Brian Holmes 13

Rivalul absent. Arta radicalæ într-un vid politic THE ABSENT RIVAL: RADICAL ART IN A POLITICAL VACUUM

Brian Holmes 19

Cincizeci de feluri de a-fli pæræsi iubitul. Strategii de ieøire din imperiul liberal FIFTY WAYS TO LEAVE YOUR LOVER: EXIT STRATEGIES FROM LIBERAL EMPIRE

Brian Holmes 25

Stærile invizibile. Europa în epoca eøecului capitalului INVISIBLE STATES: EUROPE IN THE AGE OF CAPITAL FAILURE

Brian Holmes 33

Deriva continentalæ. De la geopoliticæ la geopoeticæ CONTINENTAL DRIFT: FROM GEOPOLITICS TO GEOPOETICS

Brian Holmes galerie 1

36

scena

51

Mircea Cantor: Holy Flowers Fabrica de Pensule: Fotografie la minut (Diapozitive dintr-un an de existenflæ) THE PAINTBRUSH FACTORY: SNAPSHOT (Diapositives from One Year of Existence)

Ciprian Mureøan 70

Educaflie, subiectivare øi nevoia urgentæ de a împærtæøi EDUCATION, SUBJECTIVISATION AND THE URGENT NEED TO SHARE

Elena Crippa 78

Valoarea utilitaræ. Interviu cu Claire Fontaine realizat de USE VALUE. An Interview with Claire Fontaine by

Marcel Janco 85

Play Van Abbe: Muzeul în secolul 21; ori cum sæ fii „muzeologic subversiv“, øi chiar sæ îfli iasæ PLAY VAN ABBE: THE MUSEUM IN THE 21ST CENTURY; OR ON HOW TO BE “MUSEOLOGICALLY SUBVERSIVE” AND STILL GET AWAY WITH IT

Inti Guerrero 97

107

Meta-Manifesta Edit András, Hedvig Turai Stahanoviøtii imaginii mobile SHOCKWORKERS OF THE MOBILE IMAGE

Astrid Wege 114

Obiectivarea eøecurilor la ultima ediflie a Bienalei de la São Paulo: cazurile lui Nuno Ramos øi Gil Vicente OBJECTIFYING FAILURES IN THE LAST SÃO PAULO BIENNIAL: THE CASES OF NUNO RAMOS AND GIL VICENTE

Fabio Akcelrud Durão, Flavia Trocoli

galerie 2

124

insert

150

Eduard Constantin: Blue Sky 2010 Tom Chamberlain: Pierde-varæ TIME WASTER

+

153

Marx despre 1989 MARX ON 1989

G. M. Tamás 163

Comunismul pe ruinele socialismului COMMUNISM ON THE RUINS OF SOCIALISM

G. M. Tamás verso: un dosar Mike Davis

169

verso: a Mike Davis special

Economia politicæ a Americii imperiale tîrzii THE POLITICAL ECONOMY OF LATE-IMPERIAL AMERICA

Mike Davis 185

Planeta mahalalelor. Involuflia urbanæ øi proletariatul informal PLANET OF SLUMS – URBAN INVOLUTION AND THE INFORMAL PROLETARIAT

Mike Davis 196

Fricæ øi bani în Dubai FEAR AND MONEY IN DUBAI

Mike Davis 205

O istorie a maøinii-capcanæ A HISTORY OF THE CAR BOMB

Mike Davis

IDEA artæ + societate / IDEA arts + society Cluj, #36–37, 2010 / Cluj, Romania, issue #36–37, 2010

Editatæ de / Edited by: IDEA Design & Print Cluj øi Fundaflia IDEA Str. Dorobanflilor, 12, 400117 Cluj-Napoca Tel.: 0264–594634; 431661 Fax: 0264–431603

www.ideamagazine.ro e-mail: ideamagazine@gmail.com Redactori / Editors: BOGDAN GHIU CIPRIAN MUREØAN TIMOTEI NÆDÆØAN – redactor-øef / editor-in-chief ALEXANDRU POLGÁR ADRIAN T. SÎRBU OVIDIU fiICHINDELEANU RALUCA VOINEA Colaboratori permanenfli / Peers: MARIUS BABIAS AMI BARAK AUREL CODOBAN DAN PERJOVSCHI G. M. TAMÁS Concepflie graficæ / Graphic design: TIMOTEI NÆDÆØAN Asistent design / Assistant designer: LENKE JANITSEK Asistenflæ redacflionalæ / Editorial assistant: IULIA POPOVICI Corector / Proof reading: VIRGIL LEON Web-site:

CIPRIAN MUREØAN

Textele publicate în aceastæ revistæ nu reflectæ neapærat punctul de vedere al redacfliei.

Preluarea neautorizatæ, færæ acordul scris al editorului, a materialelor publicate în aceastæ revistæ constituie o încælcare a legii copyrightului.

Toate articolele a cæror sursæ nu este menflionatæ constituie portofoliul revistei IDEA artæ + societate Cluj.

Difuzare / Distribution: Eurolibris SRL, Iaøi Libræriile Cærtureøti – Bucureøti, Cluj, Timiøoara Libræriile Gaudeamus Libræriile Humanitas Libræria Book Corner, Cluj

Comenzi øi abonamente / Orders and subscriptions:

www.ideamagazine.ro www.ideaeditura.ro Tel.: 0264–431603; 0264–431661 0264–594634 ISSN 1583–8293 Tipar / Printing: Idea Design & Print, Cluj

arhiva

Recucerirea subversiunii Douæzeci de reguli sucite ale jocului numit culturæ

Brian Holmes

Hai sæ trecem direct la chestiune! Cum poate arta deveni subversivæ pentru ordinea socialæ? Cum submineazæ ea tiparele de comportament normale, legitime, acceptate øi cum deschide posibilitæfli pentru transformarea vieflii de zi cu zi?

Ce poate realiza arta subversivæ în arena politicæ? Care îi sînt limitele øi cum poate sæ le depæøeascæ în viitor?

Mulflumitæ lui Deleuze øi Guattari øi, poate chiar mai mult, filosofilor italieni ai autonomiei, øtim bine ce poate sæ însemne subversiunea astæzi.1 Ea nu înseamnæ rezistenfla la mutafliile continue ale capitalismului de pe poziflia unei identitæfli consolidate, dintr-un statut de clasæ sau de pe poziflia unei tradiflii culturale instituite local (un „întreg mod de viaflæ“, cum spunea fondatorul studiilor culturale Richard Hoggart, sau chiar un „întreg mod al conflictului“, cum riposta E. P. Thompson). Ci înseamnæ sæ permifli formelor de solidaritate øi luptæ moøtenite sæ se transforme, sæ se hibridizeze sau chiar sæ se dizolve complet în procesul de întîmpinare øi apropriere a unor noi seturi de instrumente, cadre conceptuale øi imaginaruri spafliale ale prezentului. Puterea traverseazæ indivizii øi grupurile care constituie o reflea socialæ. Deoarece puterea este generatæ de activitatea productivæ a acestora, cæile sale funcflionale pot fi oricînd deviate øi canalizate în direcflii diferite, pentru a ræspunde necesitæflilor existenfliale ori pentru a explora dorinfle nedomesticite øi imprevizibile.

Putefli vedea acest potenflial subversiv la lucru – sau eliberat de lucru – în pirateria informaticæ [computer hacking]: cineva preia principalele tehnici productive ale societæflii contemporane øi le deturneazæ în scopuri nonprofit sau ilegale, care presupun deflinerea în comun, cooperarea liberæ øi acfliunea colectivæ. Artiøtii fac ceva asemænætor: imagini comerciale øi forme organizaflionale corporative sînt scoase din context, modificate în detalii sau chiar în nucleul lor funcflional, iar apoi li se dæ un nou scop, într-un proces foarte asemænætor ingineriei inverse. Încæ din 1960, distribuflia în masæ øi partajarea unor practici subversive au stat la baza unui stil conflictual ludic, uimitor øi cu adeværat dezarmant, ce deplaseazæ cîmpurile øi mizele luptei, deschizînd noi universuri ale vieflii chiar în timp ce urmæreøte scopuri politice imediate. Este ceea ce s-a petrecut la manifestafliile contra summiturilor, la zilele de acfliune mondialæ øi în campaniile în reflea, în farsele øi intervenfliile în mass-media din timpul ciclului de lupte alterglobalizare din 1999 în 2003.

Colaboram pe atunci cu grupul francez de cartografiere a informafliei, Bureau d’Etudes. Diagramele lor sînt populate de entitæfli statale øi corporative ale cæror operafliuni øi interconexiuni pot fi descrise øi documentate cu precizie. Dar dacæ toate elementele informaflionale sînt date la o parte, ceea ce dezvæluie aceste hærfli de reflea sînt tipare goale, nedeterminate, de energie sau putere constitutivæ, de tipul celei pe care-o simflim stræbætînd corpul nostru în procesul unei schimbæri sociale. Harta reflelei devine o diagramæ a energiei. Iatæ ce putefli utiliza pentru subversiune! Libera cooperare pe baza unor energii subversive a devenit un fel de „principiu al speranflei“ pentru miøcærile antisistem de la sfîrøitul anilor 1990 øi din primii ani ai noului mileniu. Acestea sînt tipurile de practici pe care le-am descris în ultima mea carte, Unleashing the Collective Phantoms: Essays in Reverse Imagineering [Dezlegînd spectrele colective: Eseuri de imaginerie inversatæ].2 Pe baza acestor experienfle, am elaborat o teorie a diagramei generative, sub titlul de „Potenfliale“.

Din momentul în care am înfleles cæ indivizii øi grupurile pot avea mobilitate øi putere de acfliune chiar øi în interiorul hærflii unei puteri constituite, am cîøtigat puterea de a interveni în arenele sociale øi politice. Prin colaborare inspiratæ, se poate contribui la demonstraflii coordonate în reflea øi ocupaflii, pentru a participa apoi ca „radical liber“ într-o multitudine emergentæ. Este momentul mæøtii, bacanala rezistenflei: „carnavalul contra capitalului“, la a cærui declanøare, în oraø dupæ oraø, au contribuit artiøti activiøti ca John Jordan øi Alex Foti, sub forme øi cu revendicæri politice care au continuat sæ evolueze pînæ în prezent. Ceea ce face ca toate acestea sæ fie posibile este, printre altele, identitatea deschisæ a numelui colectiv, care a devenit în proiectul Luther Blissett unul dintre vectorii principali ai subversiunii în cultura media.3 Øi într-adevær, la începutul acestui secol au apærut spectre colective la scaræ transnaflionalæ: miøcæri care îøi iau un nume concret, ca Reclaim the Streets sau Tute Bianche sau No Border sau EuroMayday, dar care refuzæ sæ aibæ lideri sau structuri, transformînd categoria-capcanæ a politicii prin reprezentanfli într-un cîmp deschis al propriei transformæri de sine.

Textele traduse în aceasta secfliune au fost selectate din volumul: Brian Holmes, Escape the Overcode – Activist Art in the Control Society, Eindhoven, Zagreb, Istanbul, Van Abbemuseum Public Research #2 øi WHW, 2009 øi au fost preluate cu amabila autorizare a autorului.

1. Pentru introduceri în filosofia politicæ a curentului italian autonomist, vezi Michael Hardt øi Paolo Virno [ed.], Radical Thought in Italy: A Potential Politics, Minneapolis, University of Minnesota Press, 1996 øi Sylvère Lotringer øi Christian Marazzi [ed.], Autonomia: Post-Political Politics, Boston, MIT Press, 2007/ prima ed. 1980.

2. Brian Holmes, Unleashing the Collective Phantoms: Essays in Reverse Imagineering, New York, Autonomedia, 2007.

3. Arhiva la http://www.lutherblissett.net.

BRIAN HOLMES e teoretician, scriitor øi traducætor, colaborator frecvent al multor publicaflii de artæ contemporanæ øi teorie criticæ (Springerin, Brumaria, Multitudes, etc). A lucrat cu colectivele franceze Ne Pas Plier øi Bureau d’Etudes, a fost editorul publicafliilor în englezæ ale Documentei X (1997). Co-fondator, împreunæ cu colectivul 16 Beaver, al grupului Continental Drift, dedicat studiului geopoliticii øi geopoeticii. Autor al Unleashing the Collective Phantoms.

Essays in Reverse Imagineering (2008), Escape the Overcode: Activist Art in the Control Society (2009). Vezi brianholmes.wordpress.com.

5

4. http://www.

0100101110101101.org/ home/nikeground/website/ index.html.

5. Brian Holmes apropriazæ øi deturneazæ aici termenul „imagineering“, format prin contopirea cuvintelor „imagine“ øi „inginerie“, folosit de regulæ de corporaflii multinaflionale ca ALCOA øi Walt Disney. (N. red.)

Eva and Franco Mattes aka 0100101110101101.org, Project for the fake Nike Monument in Karlsplatz, 2003–2004

6

Arta poate transmite plæcerea numelui colectiv, care devine astfel un model, o posibilitate pentru ceilalfli. Îfli poate aræta cum sæ-fli pui masca puterii øi sæ apari în cadrul circuitelor constituite, vorbind însæ o altæ limbæ, denaturînd limbajul funcflional al capitalismului de reflea prin semnificaflii diferite, satire, denunfluri øi vociferînd apeluri la acfliune, de la schimbarea politicilor pînæ la sabotaj øi exod. În acest sens, Yes Men au fost o sursæ importantæ de inspiraflie. Ei spun adeværul despre putere, îi demascæ minciunile, ipocriziile, brutalitæflile. Dar modul lor de lucru este deschis, cooperativ øi ludic, invitînd pe oricine poate da o mînæ de ajutor la subminarea tuturor capacitæflilor de comunicare acumulate de-a lungul vieflii de lucrætor – aøa cum am fæcut-o eu însumi foarte recent, în 2007, cînd un întreg studio TV din Paris ne-a ajutat sæ pretindem cæ sîntem un canal de øtiri din Washington care intervieveazæ figuri reprezentative ale unor partide politice din timpul alegerilor franceze. De fapt, transmiteam în direct de la etajul doi, în timp ce o altæ echipæ ne conecta cu aøa-ziøii politicieni de la parter!

Subversiunea înseamnæ ocuparea spafliului urban øi alterarea mass-mediei capitaliste în scopuri experimentale, ce permit ieøirea din modelele normalizate, pentru a intra în contact vital cu lumea socialæ øi cu noi înøine, cu propriile noastre potenfliale. Un alt exemplu este Nikeground – Rethinking Space [Nikeground – Regîndind spafliul], al grupului 0100101110101101.org, în colaborare cu Public Netbase din Viena.4 Acesta a fost un caz paradigmatic de imaginerie inversæ.5 Nu a fost vorba doar de propunerea unei „flîønitoare“ de treizeci de metri ca artæ publicæ pentru piafla Karlsplatz din Viena, ci øi de instalarea fizicæ a unui panou comercial de cîteva tone, în aceeaøi piaflæ. Acest panou comercial fæcea reclamæ ficflionalæ la ceea ce face cu adeværat corporaflia Nike, în viafla realæ: anume, transformarea spafliului urban în propria sa imagine øi crearea parametrilor existenfliali în care are loc experienfla acestui spafliu. Sloganele anunflau schimbarea numelui Karlsplatz în Nikeplatz, explicînd totodatæ cæ brandul unor stræzi øi cartiere din întreaga lume era refæcut de corporaflie. În centrul acestei farse era produsul, o pereche de pantofi de sport roøii, noi-noufli, afiøafli pe panoul comercial, pentru a stîrni dorinfla publicului consumator: chiar pantofii ce te conecteazæ cu pæmîntul, oferind o nouæ mobilitate. Lucrarea ræspundea la transformarea realæ a spafliului urban cu o oglindæ distorsionatæ, agresivæ, atît cu scopul de-a aræta realitatea aøa cum este, cît øi pentru a-fli sugera cæ pofli schimba regulile jocului, prin revendicarea dreptului de a interveni subversiv în oraø. În timp ce presa a iscat un scandal, cu cetæfleni consternafli care protestau împotriva acestei false exproprieri, un alt mit urban a fost redeøteptat: vandalizarea magazinului central Nike din Seattle în timpul summitului din 1999 al Organizafliei Mondiale a Comerflului. Dupæ cum a explicat grupul: „Am vrut sæ utilizæm întregul oraø ca scenæ pentru un spectacol urban imens, un fel de reprezentaflie teatralæ cu public øi distribuflie candide. Am vrut sæ producem o halucinaflie colectivæ, care ar putea sæ schimbe de manieræ totalæ, imersivæ felul în care oamenii percep oraøul“.

Nikeground oferæ o imagine izbitoare a practicilor artistice care au înflorit la începutul acestui secol. În cel mai bun caz, o astfel de farsæ poate fi o transgresiune provocatoare øi un ecou simbolic al unor miøcæri sociale mai largi.

Dar orice e transgresiv sau simbolic poate cædea uøor în categoria poantei, ungînd roflile comerflului cu umor autoreflexiv. Astæzi trebuie sæ ne-ntrebæm care sînt limitele acestei modificæri subversive a percepfliei. Cum putem transforma circuitele fundamentale ale puterii care continuæ sæ funcflioneze cu succes imens, pretutindeni în jurul nostru? Cum sæ ræspundem la intensificarea realæ a tuturor formelor de exploatare øi oprimare? Ce altceva se poate face cu potenflialul subversiv al artei în societatea controlului?

Capturæ øi supracodare Începînd din 2004, m-am implicat mai puflin în acfliunea directæ øi mai mult în proiecte inclasificabile, care funcflioneazæ ca laboratoare mobile øi teatre experimentale pentru schimbare socialæ øi culturalæ, în care imaginaflia se miøcæ la scaræ teritorialæ, naflionalæ, continentalæ øi mondialæ. Acestea sînt de multe ori la marginea graniflei recognoscibile a artei, utilizînd mijloace formale sofisticate pentru a dobîndi relativæ autonomie faflæ de normele experienflei estetice cotidiene din societæflile comercializate. Scopul acestor proiecte e autonomia unui proces investigativ øi transformator, care tulburæ codurile domeniilor constituite øi submineazæ orice fel de control instituflional.

Motivele superficiale ale acestei schimbæri sînt evidente. Augmentarea represiunii în ultimul mare ciclu de lupte, consolidarea panicii în privinfla securitæflii dupæ 11.09 øi eøecul demonstrafliilor din 15 februarie 2003 împotriva ræzboiului,

arhiva

toate acestea au contribuit la un declin temporar al protestului stradal din multe flæri øi la o retragere parflialæ a activismului în forme simbolice, øi deci melancolice. Sæ nu fiu înfleles greøit: miøcæri sociale reale continuæ sæ existe, la fel de importante øi de surprinzætoare ca întotdeauna. Au apærut însæ probleme teoretice, din cauza insuficienflei nocive a multor concepte-cheie din setul autonomist de instrumente, adoptat la trecerea dintre milenii de atît de mulfli activiøti øi artiøti cu angajament politic. E vorba de idei practice, referitoare la statutul muncii liber-profesioniste în societæflile capitaliste contemporane. Desigur, practica este inseparabilæ atît de esteticæ, cît øi de discurs. Problemele se reunesc în jurul conceptelor abstracte de supracodare øi aparat de capturæ. Ambele se referæ la constructe sociale parazitare, înflelese drept ceea ce confline, normalizeazæ øi canalizeazæ energiile diagramatice ale liberei cooperæri.

Textul lui Deleuze øi Guattari despre „Aparatul de capturæ“ este o geofilosofie a puterii, care pune în antitezæ desfæøurærile teritoriale ale statului cu subversiunile maøinii de ræzboi nomade.6 În esenfla ei, nofliunea de supracodare este elaboratæ pornind de la studiile de mitologie a imperiilor antice, realizate de istoricul Georges Dumézil. Supracodarea este instituflia unei legæturi sociale, o legæturæ cvasimagicæ, impusæ ca limbaj al puterii. Gramatica organizeazæ o ierarhie simbolicæ transcendentæ, care îøi aruncæ plasa unificatoare peste proliferarea limbilor primitive, cele care îøi numiseræ øi codificaseræ iniflial regiunile lor disparate de teritoriu. Aceastæ supracodare a experienflei apare pretutindeni unde existæ ierarhie simbolicæ, desenînd harta unui domeniu de figuri transcendente, ce servesc ca mæsuri idealizate de rang øi valoare, pentru a organiza amestecul haotic de relaflii sociale de pe teren. Supracodarea este principalul aparat de capturæ: legea zeilor øi limba astrelor, prin vocea øi realitatea efectivæ a împæratului. Capitalismul, cu extensia sa care este piafla mondialæ, a ajuns sæ decodeze aceste structuri transcendente, eliberînd fluxuri dinamice, mobile, pe un plan al purei imanenfle; ca urmare, populaflia mondialæ a intrat într-un joc strategic færæ sfîrøit, în care se codeazæ, decodeazæ øi recodeazæ formele posibile ale existenflei. Acest joc se petrece în spafliul neted al pieflei, a cærui imagine, pentru Deleuze øi Guattari, nu este ierarhica tablæ de øah, ci grila nediferenfliatæ a jocului japonez de go.

Ideile de capturæ øi supracodare au constituit bazele primei interpretæri politice incitante a capitalismului globalizat: Imperiul lui Hardt øi Negri.7 Cartea utilizeazæ conceptele lui Deleuze øi Guattari pentru a explica diferenfla dintre formele clasice de imperialism, de la sfîrøitul secolului al nouæsprezecelea, øi spafliul neted, în reflea, al pieflei globale de astæzi. Aparatul de capturæ desemneazæ acum toate instrumentele de modulare a experienflei øi de canalizare a comportamentului, prin care sînt organizate energiile productive ale multitudinii. Aøadar, pentru Hardt øi Negri, lumea imediatæ a relafliilor sociale directe – øi violenfla directæ a exploatærii – nu dizolvæ vechile operaflii de supracodare, ci mai degrabæ le supune unei transmutaflii. Chiar Deleuze øi Guattari insistau asupra faptului cæ, în perioada modernæ, puterile cvasimagice ale împæraflilor antici revin continuu, în modalitæfli noi. Tocmai de aceea se poate vorbi de un imperiu în reflea, care exercitæ puteri coercitive distincte de cele ale imperialismului clasic. Negri øi Hardt urmeazæ intuifliile lui Deleuze øi Guattari despre societatea controlului øi leagæ procedurile specifice pentru captarea øi modelarea atenfliei în capitalismul de reflea de efectele de reglementare impuse de regimul monetar al cursurilor variabile de schimb, cu toate consecinflele asupra sferei financiare. Ceea ce au obflinut astfel, împreunæ cu alfli teoreticieni ai puterii postmoderne, a fost deschiderea unuia dintre domeniile cele mai importante ale cercetærii pentru toate practicile care vor sæ dobîndeascæ autonomie faflæ de sistemul dominant de valori øi standarde. În lucrærile mele din 2004 încoace am încercat sæ întreprind acest gen de cercetare, în interacfliuni deliberat destabilizatoare cu invenflii artistice, confom unei metateorii a criticii pe care o numesc „investigaflie extradisciplinaræ“. Ideea nu este doar sæ-nfleleg o lume complexæ, ci sæ o øi schimb.

Relaflia dintre semnalele electronice fluctuante øi atenflia umanæ a devenit o componentæ centralæ a experienflei sociale, de la Wall Street øi Times Square pînæ la marile peisaje urbane din Asia, sau de la televizorul cu ecran plat din barul de la colflul stræzii pînæ la telefonul celular portabil în ureche ori laptopul pe care-l iei în pat duminicæ dimineafla.

E vorba de mediul de sunet øi pixeli în care obiectele informaflionale apar în timp, stimulînd dorinfla umanæ øi canalizînd-o în tipare øi cifre ordonate matematic. Aceastæ relaflie cu mediile ecranului poate fi înfleleasæ mai bine explorînd principiile tehnico-øtiinflifice ale ciberneticii: psihologia cognitivæ øi teoria sistemelor complexe. O înflelegere mai claræ a felului în care aceste principii au fost aplicate în ultima jumætate de secol este fundamentalæ pentru practicile autonome, întrucît noi înøine, ca producætori culturali, sîntem cei chemafli sæ umplem aceste ecrane cu conflinut. Iar dincolo de aceste ecrane proliferante se aflæ un univers în expansiune permanentæ de înregistræri computerizate, analizæ øi supraveghere, care culege date comportamentale pentru a detecta cu eficienflæ sporitæ tiparele miøcærilor populafliei øi pentru a produce apoi efecte de guvernare. Aøadar, ar fi mai bine sæ øtim cum funcflioneazæ aceste procese øi cum pot fi ele subminate – cæci experienfla ne aratæ cæ nimic nu-i mai uøor de instrumentalizat decît subversiunea de ieri.

Supracodarea în societatea de piaflæ mondialæ nu presupune doar semnalele directive ale computerelor øi ecranelor. În ultimele sale scrieri, Guattari utilizeazæ cuvîntul „supracodare“ pentru a vorbi despre impunerea unor modele de interacfliune, fie la locul de muncæ, în instituflii, fie în esteticæ øi divertisment, prin relaflii profesionale sau prin interme-

6. Gilles Deleuze øi Félix Guattari, A Thausand Plateaus: Capitalism and Schizophrenia, Minneapolis, University of Minnesota Press, 1987, pp.

424–473.

7. Michael Hardt øi Antonio Negri, Empire (Boston, Harvard University Press, 2000).

7

8. Brian Holmes, „The Flexible Personality: For a New Cultural Critique“, in Hieroglyphs of the Future: Art and Politics in a Networked Era, Zagreb, Arkzin, 2002; online la http://transform.eipcp.net/ transversal/1106/holmes/en.

9. Adam Arvidsson, Brands: Meaning and Value in Media Culture, London, Routledge, 2006, p. 8.

10. Paolo Virno, A Grammar of the Multitude, New York, Semiotext(e), 2004, pp.

110–11.

11. Vezi Nicolas Bourriaud, Relational Aesthetics (Dijon: Les Presses du réel, 2002/ versiunea francezæ 1998); [versiunea româneascæ: Estetica relaflionaræ. Postproducflie, traducere de Cristian Nae, Cluj, Idea Design & Print, 2007], similitudinea cu teoriile lui Arvidsson este totuøi mai pronunflatæ în Baurriaud, Postproduction: Culture as Screenplay: How Art Reprograms the World (New York: Lukas & Sternberg, 2002).

12. Arvidsson, Brands, p. 74.

8

diul arhitecturii øi al programærii unor servicii colective. Ca øi pe Foucault, pe Guattari l-au interesat îndeosebi dimensiunile subiective ale procedurilor øi tehnologiilor guvernamentale; dar el a pus întotdeauna accentul mai mult pe rezistenflæ, invenflie, deviaflie – într-un cuvînt: subversiune. Conflictul între practicile artistice angajate politic øi conducerea industriilor creative evidenfliazæ una dintre intersecfliile caracteristice ale guvernamentalitæflii øi subversiunii, locul a ceea ce am numit odatæ „o punte disputatæ între psihic øi structurile obiective ale societæflii“.8 Pentru a continua discuflia unor opere ca Nikeground, putem examina rolul unor mærci mondiale în interpelarea øi structurarea celor mai intime dorinfle de exprimare creatoare. Astfel vom observa øi limitele discursurilor autonomiste despre supracodare øi capturæ.

De firmæ Pentru analiøtii mærcii, aceasta este un loc semiotic comun pentru conøtiinfla urbanæ dezrædæcinatæ, un soi de ræscruce psihicæ pentru subiecflii posttradiflionali, færæ identitate fixæ. Aceastæ concepflie se apropie de ideea autonomistæ potrivit cæreia munca vie øi producflia sa în cooperare nu pot fi capturate decît prin strategii coercitive, care sînt însæ slabe, exercitînd numai un efect de includere, de canalizare. Aøa cum explicæ Adam Arvidsson: „Ca urmare a eforturilor lui Nike de a face ca logoul sæu sæ condenseze o reflea complexæ de semnificaflii øi intensitæfli, anumite acfliuni ajung sæ primeascæ dintr-un semn sensuri specifice“. Øi continuæ: „Proprietatea proprietarilor de mærci este un cadru specific øi predeterminat al acfliunii, o relaflie particularæ între «acfliune øi semiozæ»; între ceea ce consumatorii fac øi ceea ce înseamnæ pentru ei acfliunile lor“.9 Ceea ce fac consumatorii, sugereazæ el, este sæ cumpere produse øi sæ le utilizeze în propriul folos; pentru ei, acfliunile lor semnificæ o individualitate creatoare, în conexiune cu alte individualitæfli. Corporafliile pot controla aceastæ interacfliune creatoare numai în mæsura în care o direcflioneazæ pe cæi mai mult sau mai puflin programate. Pentru Arvidsson, relaflia-marcæ este exact acest drum cu douæ direcflii, foarte ambiguu øi plin de posibilitæfli neexplorate.

Arvidsson susfline cæ imaginea mærcii înregistrate reuøeøte sæ capteze atenflia øi loialitatea consumatorilor numai atunci cînd le permite acestora sæ umple semnificantul sæu gol cu semnificaflii personale, mobilizînd astfel „capacitatea comunicærii umane de a produce un surplus de socialitate“. Pentru marcæ este esenflial sæ devinæ un vector al acestui surplus, agregîndu-l într-un pol de atracflie dezirabil, dar încurajînd în acelaøi timp o separare permanent reînnoitæ a divergenflei creatoare. Astfel ar trebui oamenii sæ devinæ indivizi în societæflile noastre. La fel ca accesoriile, îmbræcæmintea specificæ øi coafura subculturilor britanice mods øi rockers de odinioaræ, o panoramæ de mærci globale oferæ acum întregii clase de consumatori øansa sæ-øi elaboreze fantasma imaginii de sine, sæ-øi creascæ prestigiul în ochii celorlalfli øi, mai presus de toate, sæ contacteze alfli membri ai comunitæflii lor de firmæ, semnalînd energia vibrantæ a propriei existenfle prin utilizæri specifice ale produsului global. Tehnici de colectare a informafliei, de la interviuri etnografice personalizate pînæ la culegerea automatizatæ de date, pot înregistra apoi øi sintetiza contribufliile unice ale consumatorilor la conflinutul mærcii. Aceasta permite extinderea øi transformarea imaginii mærcii, øi deci o mai mare valoare de consum pentru consumatorul creativ.

Citindu-l pe Arvidsson, „comunismul capitalului“ evocat de teoreticienii autonomiøti pare a fi uimitor de aproape. Pentru Paolo Virno, comunismul capitalului ar însemna posibilitæflile latente ale regimului de muncæ flexibil: abolirea muncii salariate, sfîrøitul coercifliei statale øi, mai ales, „valorificarea a tot ceea ce face ca viafla unui individ sæ fie unicæ“. Dar atenflie: în ochii lui Virno, toate acestea erau posibilitæfli nerealizate, distorsionate cu cruzime de evolufliile reale din economia postfordistæ, care a luat-o într-o direcflie fundamental opusæ începînd din anii 1980.10 Pentru Arvidsson, care se ocupæ de formele contemporane ale comunicærii, apariflia acestui „comunism al capitalului“ înseamnæ cæ acel caracter normativ al publicitæflii din epoca foarte conformistæ a anilor 1950, care avea ca directivæ de bazæ conformitatea cu statutul de clasæ, respectiv acceptarea unor forme de consum standardizat la scaræ largæ, s-a dizolvat acum complet într-o paradigmæ relaflionalæ, în care întreaga inifliativæ este læsatæ la latitudinea consumatorului. Acesta este cel care, în ultimæ instanflæ, fixeazæ termenii în care va avea loc atît consumul, cît øi comunicarea. În practica artisticæ, utopia slabæ a esteticii relaflionale oferæ imaginea perfectæ a acestui univers comunicaflional.11 Desigur, explicæ Arvidsson, managementul mærcii continuæ sæ funcflioneze ca o formæ de guvernamentalitate foucaultianæ, canalizînd øi orchestrînd diversele expresii ale potenflialelor puteri ce apar de jos în sus: „Marca funcflioneazæ ca un fel de «platformæ de acfliune», care este inseratæ în viafla socialæ øi lucreazæ la «programarea» libertæflii consumatorilor de a evolua în anumite direcflii […] Scopul managementului mærcii este cel de a crea cîteva rezistenfle, mulflumitæ cærora e dificil sau puflin probabil ca experienfla libertæflii ori a idealurilor consumatorilor sæ aibæ loc în moduri diferite de cele prescrise printr-o ambianflæ specificæ“.12 Cea mai puternicæ dintre aceste „rezistenfle ale managementului mærcii“ este cea contra rezistenflei înseøi. Aceasta este exilatæ prin simpla negare a existenflei sale, aøa cum se întîmplæ atît de des în societæflile noastre. Într-un fragment fasci-

nant, Arvidsson relateazæ modul în care e definit individul „cool“ sau rezistent de cætre experfli, de o manieræ care exclude orice potenflial pericol pentru profit, identificînd, din contræ, acest tip de persoanæ ca principala sursæ de informaflie pentru direcfliile viitoare ale dorinflei sociale. „Capturarea a ceea ce e cool, scrie el, înseamnæ sæ-ncorporezi øi sæ profifli de rezistenfla pe care consumatorii o produc spontan.“ Cu toate acestea, el continuæ sæ susflinæ cæ exercitarea controlului capitalist asupra economiei informaflionale este în crizæ. Orice constrîngere a libertæflii utilizatorului devine, în analiza sa, o contradicflie puternicæ într-un sistem care s-a legitimat printr-o ideologie a autonomiei. De cîte ori marca îøi contrazice propria ideologie, spune el, consumatorii reacflioneazæ prin respingere fermæ. „Forflele de producflie devin prea avansate øi nu mai pot fi cuprinse în interiorul relafliilor de producflie capitaliste“, citim pe ultima paginæ a cærflii.

Aøadar, conform celei mai precise analize autonomiste a mærcii, aparatul de capturæ a fost perfecflionat. Øi el se aflæ acum în procesul de-a ne elibera.

Decodori Analiza decurge perfect din postulatele sale. De ce, atunci, e atît de greøitæ, în mod straniu? Pe de o parte, ea e rezultatul unei strategii de idealizare deliberatæ, o încercare de a da la o parte obiønuitele sentinfle negative pentru a vedea ceea ce s-a cîøtigat cu adeværat în urma ultimelor decenii de lupte colective împotriva industriei de publicitate øi-a controlului social. Dar, pe de altæ parte, ea contribuie la negarea insidioasæ a realitæflii, caracteristicæ schizofreniei postmoderne. Importanta reværsare de artæ subversivæ de la începutul secolului a fost urmatæ de un atac concertat asupra regimurilor de proprietate intelectualæ øi o miøcare de protest de anverguræ mondialæ derulatæ sub sloganul „No Logo“.

Nu a rezultat însæ vreo implozie a relafliei cu marca înregistratæ, ci o veritabilæ explozie a fetiøismului mærfii, la scara pieflei mondiale øi cu viteza reflelelor de fibræ opticæ. Supracodarea øi rezistenfla coexistæ peste tot, desigur, dar a face din aceasta o dialecticæ a libertæflii sau o miøcare teleologicæ înspre depæøirea capitalismului înseamnæ a masca adeværatele probleme.

Navigafli prin refleaua globalæ: nicæieri nu vefli întîlni o nemulflumire generalizatæ din partea semnificanflilor participærii la economia capitalistæ, în ciuda minoritæflilor deviante din fiecare port. Numai o profundæ crizæ financiaræ zdruncinæ credinfla claselor mijlocii, aøa cum s-a întîmplat în timpul închiderii bæncilor din Argentina în 2001–2002. Dar acea încredere zdruncinatæ se reîntoarce, în mod straniu. Ceea ce se observæ cu siguranflæ într-o astfel de navigare este cæ, odatæ cu apariflia mærfii relaflionale, reapar atît confesionalismul, cît øi rasismul – nu numai în flærile subdezvoltate, ci øi în regiunile superdezvoltate din America de Nord øi Europa. Aici dæm de chintesenfla problemei, dupæ 2004. Pe mæsuræ ce lumea aluneca tot mai profund în ræzboi dupæ realegerea lui Bush, toate problemele fundamentale legate de putere øi emancipare pæreau sæ revinæ sub forma unor întrebæri færæ ræspuns. Iar din punctul meu de vedere, cea mai importantæ dintre ele a fost rolul pe care l-am putea juca noi: noi, cei care lucræm cu comunicarea, în aøa-numitele industrii creative.

Pentru a înflelege unde ne aflæm, trebuie sæ privim în urmæ, la genealogia cîtorva idei subversive cruciale. La mijlocul anilor 1960, Mario Tronti descria modul în care structurile organizaflionale øi tehnologice ale capitalismului nu pot decît sæ-øi aproprieze invenfliile muncitorilor, produse ale rezistenflei øi libertæflii acestora.13 Toni Negri a elaborat o temæ similaræ în filosofie, cu ontologia lui vitalistæ a muncii vii.14 La Foucault øi Deleuze reverbereazæ, de asemenea, intuifliile lui Tronti, în nofliunea lor paradoxalæ cæ rezistenfla este primaræ.15 În cîteva decenii, astfel de idei s-au infiltrat în curente mai largi de filosofie politicæ øi activism, în Europa Occidentalæ øi dincolo de ea, rezultînd în vederi eliberatoare pentru luptele populare. În acelaøi timp, din aceleaøi surse a apærut øi convingerea, încæpæflînat optimistæ, cæ deschiderea mærfii relaflionale – sub forma Web 2.0, de exemplu – sau extraordinara proliferare a industriilor creative ar putea reprezenta, într-un fel oarecare, o „mare transformare“ a societæflii capitaliste, o schimbare decisivæ a structurilor sale, care ar trebui adoptatæ cu toate promisiunile sale øi stabilizatæ în noi forme instituflionale. Aceste idei au fost susflinute de evolufliile economice din America, mergînd de la aspectul mai utopic al declarafliilor lui Jeremy Rifkin despre sfîrøitul muncii pînæ la primele succese ale „noii economii“ bazate pe internet, sau pînæ la infatuarea marilor companii cu „crowdsourcing“16 øi entuziasmul pentru software liber øi licenflele de sursæ-liberæ (open-source), înælflate pe culmi de Yochai Benkler în cartea sa The Wealth of Networks [Bogæflia reflelelor]. Ideile-cheie erau cæ inovaflia øi creativitatea nu pot fi controlate, în mod fundamental, de nicio disciplinæ a muncii, iar funcfliile de înregistrare øi distribuflie ale internetului oferæ posibilitæfli noi de organizare a acestor capacitæfli într-o sintezæ productivæ.17 Unii au væzut chiar în fluctuafliile neregulate ale pieflei bursiere o reprezentare imperfectæ, dar promiflætoare, a potenflialelor colaborative ale multitudinii.18 Supracodarea øi aparatul de capturæ începeau acum sæ arate ca niøte mituri obscure de stînga, care se dizolvau la lumina solaræ a puterii de cooperare – exact aøa cum apæruseræ dintotdeauna pentru teoreticienii liberali ai societæflii civile.

Ceea ce dispærea din toate acestea erau ideile lui Tronti însuøi, convingerea sa pasionatæ cæ muncitorii trebuie sæ se debaraseze de structurile organizaflionale care transformæ munca øi energia lor vitalæ în forfla motrice a capitalului.

13. Mario Tronti, Operai e Capitale, Torino, Einaudi, 1966/ ed. a 2-a italianæ 1971; traduceri parfliale în englezæ notate mai jos.

14. Antonio Negri, Marx Beyond Marx: Lessons on the Grundrisse, New York, Autonomedia, 1991/ versiunea italianæ, 1979.

15. Gilles Deleuze, Foucault, London, Athlone Press, 1988.

16. Crowdsourcing: neologism apærut în 2006, compus din crowd (mulflime) øi outsourcing (externalizarea muncii).

Desemneazæ o metodæ de dezvoltare prin care companiile de produse digitale utilizeazæ clienflii sau utilizatorii unui produs pentru a obfline conflinutul acestuia sau chiar pentru rezolva anumite probleme structurale. (N. red.)

17. Pentru aceste perspective, vezi lucrarea Fundafliei P2P, condusæ de Michael Bauwens (http://p2pfoundation. net).

18. Vezi paragraful final din Yann Moulier-Boutang, „Finance, instabilité et Gouvernabilité des externalités“, Multitudes 31 (iarna 2007). Articolul a provocat o scindare profundæ în consiliul editorial, în special dupæ ce criza din vara/toamna lui 2008 a arætat incontestabil cæ banul-credit stæ la baza mecanismelor de control ale societæflii neoliberale.

9

19. Mario Tronti, „Workers and Capital“ (post-scriptum la cartea din 1966), Telos 14 (iarna 1972); accesibil la http://www.geocities.com /cordobakaf/tronti_ workers_capital.html

20. Mario Tronti, „The Strategy of Refusal“ (1966), in S. Lotringer øi C. Marazzi (ed.), Autonomia: Post-Political Politics, accesibil la http://www geocities.com/cordobakaf/ tronti_refusal.html 21. Mæ gîndesc aici la opera academicæ øi la serviciile de consultanflæ ale sociologului american Richard Florida øi la numeroøii sæi pandanfli europeni. Vezi Florida, The Rise of the Creative Class, New York, Basic Books, 2002; Charles Landry, The Creative City: A Toolkit for Urban Innovators, London, Earthscan, 2000; John Hawkins, The Creative Economy: How People Make Money from Ideas, London, Penguin, 2001.

22. Prosumator (Prosumer): neologism folosit în industria corporativæ recentæ, prin contopirea nofliunilor de producætor/profesionist øi consumator. (N. ed.)

Scriind în 1971, într-un post-scriptum la ediflia a doua din Muncitorii øi Capitalul, Tronti evoca strategiile industriale ale taylorismului ca „naøtere a unei noi discipline øtiinflifice: acea teorie a realitæflii tehnologice care e øtiinfla muncii øi inamicul muncitorului“.19 În era noastræ, cînd managementul cunoaøterii øi scopul etern de identificare øi canalizare a inovafliei sînt strategiile dominante ale exploatærii forflei de muncæ postindustriale, educate, cum ar putea sæ vadæ cineva în crowdsourcing, în tehnologiile de lucru în reflea ale corporafliilor sau în codificarea industriilor creative altceva decît inamicul multitudinii? Dacæ e de fæcut ceva astæzi cu „creativitatea“, ea trebuie scæpatæ în primul rînd de protocoalele controlului capitalist. Tronti, la vremea sa, a fost remarcabil de limpede. Pentru el, clasa muncitoare este „în acelaøi timp articulaflia capitalului øi disoluflia sa. Puterea capitalistæ încearcæ sæ utilizeze voinfla antagonistæ a muncitorilor, de luptæ, ca motor al propriei sale dezvoltæri. Partidul muncitoresc trebuie sæ preia aceeaøi mediere realæ a intereselor capitalului de cætre muncitori øi sæ o organizeze într-o formæ antagonistæ, ca teren tactic al luptei øi potenflial distructiv strategic“.20 În prezent, aceasta s-a tradus în lupta contra definirii unei „clase creatoare“ în sociologia capitalistæ øi, mai ales, contra funcflionalizærii ei pentru strategii ale profitului corporativ, urban øi financiar.21 Artiøti, scriitori, actori, pictori, producætori audiovizuali, designeri, muzicieni, filosofi, arhitecfli, cu toflii au trebuit sæ gæseascæ moduri de a refuza ca subiectivitatea lor sæ devinæ un simplu mediu al fluxurilor de capital, o treaptæ de pæøit de la bani la mai mulfli bani. Tofli cei care simt presiunea nemæsuratæ exercitatæ de managementul direct asupra inteligenflei øi expresivitæflii, pe care le pretinde øi le solicitæ în permanenflæ, øi tofli cei care pot vedea aceleaøi presiuni reiterate în rigoarea constrîngerilor stilistice, financiare øi temporale exercitate asupra muncii independente în pieflele creativitæflii vor gæsi în scrierile lui Tronti o incitare la rezistenflæ øi exod øi, în acelafli timp, o analizæ finæ a structurilor care guverneazæ societatea capitalistæ, a echilibrului ei dinamic.

Totuøi, aceastæ analizæ trebuie adusæ la zi, atît în ce priveøte structurile obiective ale societæflii contemporane, cît øi în ceea ce priveøte dimensiunile subiective ale muncii de creaflie.

Ceea ce transpare din propriile mele studii despre etosul productiv sau „prosumator“22 al industriilor creative din lumea întreagæ este eficacitatea formidabilæ a noii paradigme motivaflionale øi puterea sa specificæ de convingere a celor care sînt implicafli în producflia culturalizatæ. Motivul este cæ pînæ øi în pieflele hiperflexibile, care oferæ toate avantajele cumpærætorului de stat sau corporativ, orice este legat de artæ oferæ totuøi o øansæ de autoexprimare øi o adeværatæ economie a autodezvoltærii – iar aceasta nu este o atracflie neglijabilæ. Deocamdatæ, producætorii culturali au exprimat puflinæ încredere în politicæ, fiind favorabili în acelaøi timp condifliilor pieflei libere, unde pot mæcar sæ se vîndæ pe sine la prefl redus. În ceea ce priveøte plæcerea narcisicæ puræ, e evident avantajul faflæ de vînzarea muncii fizice brute ori a expertizei profesionale disciplinate. A teoretiza o depæøire inevitabilæ sau chiar un colaps iminent al sistemului cultural, sub presiunea contradicfliilor sale inerente, înseamnæ a repeta o eroare istoricæ a marxismului perimat (iar a doua oaræ e cu siguranflæ o farsæ). Øi totuøi, ceva a avut loc. Ceea ce se întîmplæ în interiorul industriilor creative poate fi descris, cel mai bine, ca o luptæ nietzscheeanæ, intens vitalæ, pentru transmutaflia valorilor. Aceastæ bætælie se desfæøoaræ între cei care au fost cucerifli de cele mai inovatoare strategii de supracodare, adicæ de concentrarea puterii, prestigiului øi a capacitæflii de control în semne vandabile, øi cei care, dimpotrivæ, încearcæ permanent sæ decodeze cadrele experienflei lor, sæ scape de impunerea unor modele calculate de comportament øi sæ descopere forme de interacfliune în care problema importantæ, focarul central al valorii, este distanfla problematicæ dintre o eticæ a conduitei colective øi estetica dorinflei singulare. În acest punct, statutul privilegiat al artei în discursul oraøului creator øi al economiei creative trebuie, evident, abandonat; ba mai mult, el trebuie întîmpinat cu rezistenflæ activæ, trebuie subminat în mod deliberat, pentru ca sæ poatæ apærea ceva nou în locul lui. Pentru noi, e o enigmæ faptul cæ aceastæ a doua opfliune n-a fost adoptatæ, pînæ în prezent, decît de o minoritate relativ micæ. Ce creeazæ o culturæ contemporanæ de stînga? Cum se fæureøte o subiectivitate subversivæ? Øi ce blocheazæ formarea ei?

Deplasæri tectonice Fiecare nouæ luptæ demonstreazæ cæ experienflele de cooperare, dincolo de diviziunile de clasæ, origini geografice, gen, mediu cultural øi etnicitate, sînt un creuzet al subiectivitæflilor disidente. Diferenflele culturale radicale dintre cei care coopereazæ în miøcæri sociale øi potenflialul de transformare a vieflilor prin aceastæ cooperare dovedesc existenfla unui potenflial subversiv, care trece cu mult peste momentele de convergenflæ øi de acfliune. Tipul de individ mobil, dinamic, proteic, format prin participarea la piafla mondialæ în reflea (ceea ce e numit „personalitatea flexibilæ“) ,are în mod clar o øansæ mai bunæ de a evita captura atunci cînd – el sau ea – este expus confruntærii de valori cu oameni din orizonturi foarte diferite. Fascinantæ nu e doar diversitatea de medii, tradiflii øi identitæfli, ci, mai presus de toate, multitudinea eforturilor de a depæøi o moøtenire închistatæ øi a reconecta trecutul la viitor. Mai avem însæ mult de lucrat la modurile de articulare a multiplicitæflilor.

10

arhiva

Reapariflia rasismelor øi naflionalismelor – øi impunerea lor calculatæ prin retoricæ guvernamentalæ – ne aratæ în mod clar faptul cæ interacfliunile pieflei mondiale nu sînt singurul vector pentru formarea sinelui. De fapt, se pare cæ nivelurile sau straturile subiectivitæflii sînt formate diferit la scæri diferite, de la cea urbanæ la cea naflionalæ, continentalæ øi globalæ.

Pe fiecare dintre acestea apar concrefliuni de suveranitate – i.e., mecanisme de capturæ øi supracodare –, contrazicînd sau cel puflin complicînd considerabil nofliunea de opoziflie unicæ, aproape structuralæ, dintre imperiul în reflea øi multitudine. Toate aceste procese de formare au efecte la nivel intim, care, la rîndul sæu, îøi are propriile potenfliale de invenflie, expresie øi contagiune. Aici se aflæ teatrul complex în care realul este reimaginat øi reconfigurat. Astæzi avem nevoie de mai puflinæ intoxicaflie prin atacuri rapide øi murdare împotriva mærcilor (oricît de irezistibile ar fi) øi de mai multæ atenflie la antropologia automodelærii. Øi cum mii de persoane active care øi-au reformat convingerile în recentele miøcæri sociale încep în prezent sæ se implice în autogestiunea culturalæ, s-ar putea ca, într-un moment de crizæ, sæ porneascæ experimente de decodare øi recodare mai cuprinzætoare øi mai semnificative – i.e., metamorfozæ colectivæ. Aceasta ar avea nevoie, la rîndul sæu, de o cunoaøtere mai profundæ a suveranitæflilor øi tehnicilor de control persistente, împreunæ cu puterea de a cartografia restructurarea lor, la fiecare nou ciclu de crizæ sistemicæ.

Ceea ce am încercat sæ fac aici, în special cu referire la arte øi industriile creative, a fost sæ explorez cadrele politicoeconomice în care are loc metamorfoza colectivæ (sau în care, prea adesea, aceasta este blocatæ øi obstrucflionatæ).

Dar, în loc sæ analizez aceste cadre ce abiliteazæ sau constrîng în dimensiunile lor exclusiv naflionale, unde majoritatea informafliilor øi interpretærilor sînt încæ limitate, am mutat perspectiva înapoi, la scara imperiului ce cuprinde lumea øi, chiar mai important, la cea a blocurilor continentale, care, din numeroase motive, par destinate unui compromis, un fel de echilibru ecologic între cererea de mobilitatate acceleratæ a capitalului øi nevoia umanæ pentru o oarecare stabilitate politicæ øi teritorialæ. Mai precis, aø spune cæ situarea dinamicii vieflii unui oraø particular în cadrele abstracte ale circulafliei naflionale, continentale øi mondiale este cel mai bun mod de a avansa înspre o „geocriticæ“, adicæ reformularea necesaræ a criticii culturale în prezent. Eseurile de faflæ se ocupæ de America Latinæ, Uniunea Europeanæ øi de dimensiunile continentale øi imperiale ale Statelor Unite øi Chinei. Aøa cum am descoperit, printr-un efort colectiv, în seminarul Continental Drift [Derivæ continentalæ]23, cele cinci niveluri ale experienflei: intimæ, teritorialæ, naflionalæ, continentalæ øi globalæ, tind sæ interacflioneze constant, fæcînd din lumea vieflii o corelaflie a acestor scæri. Sub seturile de reguli ale acestui joc spaflial, presiunile asupra sinelui au devenit considerabile, dar în mod similar a crescut øi interesul vital al jucætorilor. Apar enorme probleme de traducere, desigur, chiar înainte ca individul sæ se deplaseze dincolo de domeniile sale de competenflæ lingvisticæ (engleza øi limbile romanice, în cazul meu). Dar aceste chestiuni legate de traducere sînt printre cele mai urgente øi bogate probleme ale timpului nostru, dacæ nu fli-e fricæ sæ te pierzi printre limbi øi istorii.

Faptul cæ acest proiect trebuie sæ se termine cu studii detaliate ale sistemelor de control la distanflæ næscute din øtiinfla militaræ a ciberneticii este un simbol al vremurilor în care am asistat la o ultimæ resurgenflæ, disperatæ øi sortitæ eøecului, a vechii propensiuni anglo-americane cætre hegemonie imperialæ. Cibernetica este modelul original al rutinelor de interacfliune la scaræ mondialæ din ziua de azi. Primele ei forme sînt „Cristalele negre“24 ale societæflii controlului, aflatæ încæ în expansiune. Øtiinfla ræzboiului a evoluat pe douæ cæi principale. Prima urmeazæ imperativele inifliale de comandæøi-control ale inginerilor de comunicaflii militare, dîndu-ne o arhitecturæ globalæ a supravegherii; cealaltæ, propulsatæ de reflexivitatea aøa-numitei „cibernetici de gradul doi“, a deschis domenii proliferante de experienflæ semioticæ, lumi de simulacre øi simulaflie, dedicate în primul rînd consumismului prin mijloace imateriale. Aparatul de comandæ øi control consolideazæ anumite paradigme disciplinare, la limita autoritarismului, în timp ce cibernetica de gradul doi tinde sæ consolideze transformærile canalizate øi ghidate ale personalitæflii flexibile. Aspiraflia la democraflie este întinsæ pînæ la limitæ pe aceste douæ cæi, aøa cum am væzut în ræzboaiele øi panica securitæflii de dupæ 11.09, apoi în bula creditelor, care a dus la marele colaps al pieflelor financiare computerizate. Epava acestor evoluflii este încæ extrem de periculoasæ („toxicæ“ era cuvîntul în vogæ la data redactærii acestui articol). Din fericire, un deceniu de criticæ a internetului a arætat cæ toate aceste lumi artificiale pot fi luate prin surprindere, piratate, deturnate sau, pur øi simplu, expuse în inutilitatea lor aridæ puræ, dupæ caz. Ingineria inversæ continuæ sæ fie marea paradigmæ subversivæ.

Problema modelærii este crucialæ pentru orice experienflæ a lumilor digitalizate: abstragerea parametrilor, a regulilor øi protocoalelor unui context de interacfliune, pentru a formula un altul. Desigur, aceastæ tehnicæ ne-a dat medii ale controlului ca aeroporturile, centrele comerciale, centrele de divertisment øi alte „spaflii programate“ care moduleazæ în timp real scenarii de experienflæ scrupulos construite, conform datelor strînse de la persoanele ce le populeazæ.25 Dar lunga tradiflie de disidenflæ øi subversiune din interiorul øtiinflelor complexitæflii demonstreazæ cæ cibernetica nu poate fi redusæ întru totul la proceduri de control. Cele mai bune reflecflii cibernetice ne-au introdus în actul creafliei unui model, ne-au dat experienfla transformærilor sale neaøteptate, care nu se limiteazæ niciodatæ exclusiv la spaflii informatice. Este cît se poate de fascinant sæ te dedici cu totul unor experimente cu rafliunile, visurile, filosofiile øi mecanismele sociale

23. http://www.16beavergroup. org/drift.

24. Referinflæ la filmul „The Dark Crystal“, realizat în 1982 de Jim Henson øi Franz Oz, o premieræ în materie de simulare a vieflii cu ajutorul electronicii øi al pæpuøilor mecanizate.

25. Despre „spaflii programate“ [scripted spaces], vezi Norman Klein, The Vatican to Vegas: A History of Special Effects, New York, The New Press, 2004.

11

26. Félix Guattari, Cartographies schizoanalytiques, Paris, Galilée, 1989.

27. Maurizio Lazzarato, Les Révolutions du capitalisme, Paris, Les empêcheurs de penser en rond, 2004, p.

177. Este semnificativ faptul cæ titlul francez a fost impus de editor; titlul în limba italianæ este La politica dell’ evento, Soveria Mannelli, Rubbettino Editore, 2005.

12

concrete mulflumitæ cærora oamenii devin alflii, læsînd în urmæ teritoriile lor inifliale, pentru a îmbræfliøa cultura autotransformærii, cea care ræmîne cel mai fertil potenflial al experimentalismului post-’68. Félix Guattari ne-a oferit printre cele mai utile indicaflii asupra modului în care poate fi procedat în acest sens, cu harta lui cvadruplæ a cartografiilor schizoanalitice.

Miza iniflialæ e relaflia dintre teritoriile existenfliale mute øi constelaflii de refrene poetice, lirice sau artistice, care constituie ceea ce Guattari numeøte „universuri de referinflæ sau de valoare“.26 Filosoful-terapeut vrea sæ ne introducæ în teritoriile unde subiectivitatea cîøtigæ dorinfla de a vorbi øi de a acfliona în contact cu ritmurile deteritorializante ale artei.

Guattari nu se referæ la arta care atîrnæ pe un perete de muzeu, ci la cea care revine în memorie øi în simfluri, ca prezenfla insistentæ a unui refren sau ritornelæ, care nu poate fi definitæ precis sau luatæ în stæpînire. Dar, în loc sæ se opreascæ aici, specializîndu-se astfel într-un domeniu efemer øi vag al esteticii, Guattari continuæ, descriind modul în care oamenii devin inspirafli sæ lase în urmæ rafliunile inifliale ale existenflei lor, ca sæ participe în fluxurile temporale ale unor proiecte sociale concrete, la rîndul lor deteritorializate de rizomii unor idei abstracte. Cele patru zone ale hærflii – teritoriile existenfliale, fluxurile energetice, ideile rizomatice øi constelafliile de universuri estetice – devin astfel o matrice a relafliilor dintre diferite domenii de acfliune øi experienflæ. Arta, sau filosofia dacæ vrefli, nu mai este consideratæ un domeniu strict specializat, ci un element mobil într-un amestec existenflial. Aceasta înseamnæ cæ arta, ca øi filosofia sau celelalte discipline, nu mai este o categorie stabilæ sau identificabilæ, nu mai este o capcanæ pentru potenfliale subversive. Ceea ce avefli înaintea ochilor, cu metamodelele lui Guattari, nu sînt niøte hærfli determinate, ci sugestii în privinfla felurilor de interacfliuni pe care oamenii pot încerca sæ le orchestreze unii cu alflii, øtiind foarte bine cæ vor exista întotdeauna praguri ale haosului imprevizibil, înainte de-a se forma o lume de orice fel.

Fiecare proiect subversiv, artistic, teoretic sau activist, încearcæ aceastæ trecere riscantæ între lumi. Producflia culturalæ autonomæ are nevoie de astfel de experimente, în moduri mai concentrate, intense, complexe øi poate mai grandioase sau mai haotice. Supracodarea neîncetatæ a invenfliei øi experienflei de cætre capital este un imbold la emancipæri mai gentile øi mai sælbatice, la cele mai diferite niveluri. Nu trebuie sæ ne temem: o miøcare în direcflia autonomiei este singurul mod de a ne reangaja cu adeværat în dimensiunile sociale øi politice ale existenflei. A vorbi despre „capturæ“ în acest context înseamnæ doar a indica o prizæ momentanæ, o întîlnire, o îmbræfliøare. Maurizio Lazzarato, a cærui operæ este o mare sursæ de inspiraflie, spune cæ vorbirea însæøi e un magnet ce pulseazæ în atenflia celorlalfli vorbitori, o „capturæ a capturilor“, care îøi interpune regulile tranzitorii în domeniile fluctuante ale expresiei.27 Textele care urmeazæ oferæ douæzeci de reguli sucite pentru jocurile artei, cunoaøterii, geopoliticii, tehnologiei øi dorinflei intime. Punefli-le laolaltæ øi scopul va fi clar: a scæpa de supracodare, a recuceri subversiunea.

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu øi Ovidiu fiichindeleanu

arhiva

Rivalul absent Arta radicalæ într-un vid politic

Brian Holmes Vittore Baroni Organic Tree of Networking, 1992

A fost vreo avangardæ færæ industriaøi luminafli? Mai poate fi øocatæ burghezia în secolul douæzeci øi unu? Are cineva urechi de auzit ce spun activiøtii? Sau privatizarea cunoaøterii a distrus chiar øi spafliul comun în care au sens cuvintele?

Povestea noastræ începe cu scena arhetipalæ a mediilor tactice: momentul în care cei doi Yes Men ajung, deghizafli, la prima lor prelegere pseudocorporatistæ.1 Se aøteptau sæ provoace øoc, tumult, scandal, pumni øi proiectile aruncate din public pentru a opri discursurile lor delirante, concepute ca parodii malthusiene sucite ale discursului neoliberal contemporan. Cînd colo, toatæ lumea zîmbeøte, le strînge mîinile, discutæ punctele mai delicate (am putea într-adevær sæ rezolvæm problemele noastre de productivitate convingîndu-i pe italieni sæ renunfle la sexul de dupæ-amiazæ?) øi le cere, politicos, cartea de vizitæ. Publicul nici mæcar nu realizase cæ era vorba de o criticæ. De fapt, ce nu a avut loc în ultimii zece ani de dezbatere tot mai intensæ pe tema expansiunii globale a neoliberalismului e tocmai admiterea, oricît de slabæ, din partea clasei corporatiste, cæ ceva ar putea fi greøit. Este ca øi cum ceea ce numim „mustrare de conøtiinflæ“ – acel moment fantomatic, în care miza vieflii sau a morflii altcuiva îfli afecteazæ sensibilitatea – ar fi dispærut din minflile celor care conduc dezvoltarea industrialæ a lumii.

Ca sæ-nflelegem consecinflele „privatizærii cunoaøterii“, va trebui sæ discutæm condifliile în care astfel de cuvinte ajung la urechi sau condifliile tehnologice în care circulæ expresia umanæ. Simultan, va trebui sæ analizæm controlul discursului mediatizat. Iar în cele din urmæ vom lua în considerare mijloacele, mediile øi motivele de intervenflie. Dar haidefli, mai întîi, sæ vedem cum este sæ vorbeøti cînd nu e nimeni în încæpere – sau ce-ar putea sæ însemne comunicarea în absenfla unei conøtiinfle.

Schelete în costum Imaginafli-væ unul dintre cele mai banale locuri de pe pæmînt. Se numeøte Centrul de Conferinfle Millenium din Londra, Anglia. Un domn pe nume „Erastus Hamm“2 va fline o prelegere PowerPoint, din partea Dow Chemical Corporation, pe tema gestionærii riscurilor. Nimeni nu realizeazæ cæ slabul actor este Andy Bichlbaum, unul dintre cei doi Yes Men, cæ site-ul web „Etica Dow“, consultat de organizatorii conferinflei, este un fals øi cæ vorbitorul nu face altceva decît sæ prezinte o condamnare ironicæ a principiilor care stau la baza unor corporaflii ca Dow. Din nefericire, ascultætorii nu vor realiza aceasta nici la sfîrøitul discursului, fapt pe care Yes Men îl prezintæ cu mæiestrie în înregistrarea video a evenimentului.3 Hamm explicæ faptul cæ Dow e pe cale sæ lanseze Riscul Acceptabil: primul øi cel dintîi calculator de risc din lume complet automatizat. RA va ajuta corporafliile sæ decidæ unde sæ-øi plaseze cele mai periculoase operaflii industriale, cele care ar putea deveni riscante. „Va fi proiectul X încæ un schelet din dulap, ceva ce compania voastræ va ajunge sæ regrete, sau va fi un schelet de aur?“ Hamm discutæ despre Agent Orange4, otrava Dow vîndutæ pentru uzul militar al Statelor Unite în Vietnam, pretinzînd cæ, pînæ øi în anii 1970, calculatorul RA ar fi prezis o balanflæ pozitivæ, cel puflin pentru corporaflie.

Dæ apoi un alt exemplu: vînzarea de tehnologie IBM cætre Germania în al Doilea Ræzboi Mondial în scopul identificærii anumitor rase – øi o svasticæ clipeøte pe ecran lîngæ logoul IBM. Categoric un schelet din dulap, dar, debordeazæ Hamm de entuziasm în fafla publicului: unul de aur!

Aplicat la vremurile de azi, aparatul RA al lui Dow ar putea calcula evaluarea riscurilor legate de marile dezastre industriale, arætînd limpede modul în care anumite viefli din anumite regiuni ale lumii valoreazæ mult mai mult decît alte viefli din alte regiuni. Exemplul tacit care stæ la baza întregii lucræri a duoului Yes Men pe Dow Chemical este dezastrul din 1984 de la Uzina Chimicæ Union Carbide din Bhopal, India, care a ucis aproximativ 20.000 de oameni. Corporaflia

1. Brian Holmes se referæ la scena de deschidere a filmului The Yes Men (2003), de Andy Bichlbaum øi Mike Bonanno. (N. ed.)

2. Numele „Erastus“ apare în „Corinteni“, asociat cu Pavel, care îl citeazæ ca vistiernic al oraøului Corint. „Hamm“ înseamnæ øuncæ. Deci am avea aici un Erastus Øuncæ sau un Vistiernic Øuncæ . (N. tr.)

3. Pentru conferinflæ, fotografii øi un clip din filmul video, vezi http://www.dowethics.com/ risk/launch.html; sau vizionafli filmul The Yes Men Fix The World (2009).

4. Numele unui erbicid desfoliant utilizat de armata SUA în Ræzboiul din Vietnam. (N. tr.)

13

a plætit o despægubire minimæ øi a læsat în urmæ peste o sutæ de mii de rænifli, precum øi o poluare cumplitæ, care continuæ sæ provoace decese. În 2001, Union Carbide a fost achiziflionatæ de Dow, care refuzæ în continuare sæ-øi asume orice ræspundere.

Optimista prezentare se încheie cu un dans al scheletelor scînteietoare pe ecran, urmat de foc, scîntei øi un nor de fum în încæpere, dezvelind scheletul de aur Gilda, de sub o mantie purpurie. În chicotelile publicului, oamenii de afaceri, bærbafli øi femei, sînt încurajafli sæ urce pe scenæ, sæ ia o carte de vizitæ øi un breloc RA øi sæ se fotografieze lîngæ Gilda, în timp ce imaginile cu mulflimea, uneori tremurate, filmate dintr-o cameræ instalatæ în ochelarii de tocilar ai lui Erastus Hamm, îfli amintesc cæ acest eveniment suprarealist este, de fapt, cinéma verité. Dar partea uluitoare vine abia dupæ aceea, în dialogurile candide ale oamenilor de afaceri veritabili cu falsul reprezentant Dow. „Consultant Simplex: Din cîte am înfleles eu, evaluatorul dumneavoastræ de risc va socoti care este impactul uman raportat la cantitatea de bani pe care o pofli face din asta (zîmbet larg). Oricum afli face-o, o sæ coste ceva viefli, aøa-i? Dar o sæ facefli ceva bani dintr-asta! E acceptabil! Nu-i aøa?

Hamm: Pæi da, asta-i exact ce-am spus. Nu vi s-a pærut, hm...?

Simplex: De fapt, mi s-a pærut chiar reconfortant!“ Noutæfli foarte bune de la inconøtientul corporativ: dispreflul pentru vieflile omeneøti e reconfortant! La urma urmei, vieflile alea nici nu costæ mult, nu-i aøa? Cel puflin nu øi dacæ alegi locul potrivit unde sæ le pierzi...

Cred cæ trebuie sæ ne întrebæm ce dovedeøte în realitate calculatorul Riscului Acceptabil celor care urmæresc înregistrarea video fæcutæ de Yes Men. Poate dovedeøte cæ oferirea celor mai extreme scenarii nu mai întîmpinæ niciun risc, cîtæ vreme ea vine cu un breloc aurit? Sau cæ deceniile de læcomie neoliberalæ au eliminat chiar øi cel mai slab risc de conøtiinflæ în rîndurile conducerii corporafliilor? Sæ fie un zombi la volan în epoca guvernærii corporatiste? Øi dacæ da, atunci încotro se-ndreaptæ, de fapt, puterea colosalæ a capitalismului contemporan?

Yes Men Acceptable Risk, presentation at the International Payments Conference, London, 2005

5. Bernard Stiegler & Ars Industrialis, Réenchanter le monde: La valeur esprit contre le populisme industriel (Paris: Flammarion, 2006), p. 38. Toate citatele urmætoare din Stiegler sînt din aceastæ carte.

6. Jeremy Rifkin, The Age of Access, New York, Putnam, 2000, p. 109.

14

Consiliind prinflul Intræ în scenæ un personaj neobiønuit: Bernard Stiegler, filosof francez cu înclinaflii de stînga, dar care crede în industrie, are vise despre tehnologie øi vrea sæ fie consilierul prinflului. E-ngrijorat de colapsul „economiei libidinale“ din ziua de azi øi crede cæ Europa ar trebui sæ dezvolte un nou model industrial. Are øi nostalgia etatismului generalului de Gaulle, îi displac tofli purtætorii de teniøi øi prezintæ toate semnele unui conservatorism cultural. Una dintre cærflile sale recente (dar publicæ trei-patru cærfli pe an) îi este dedicatæ lui Laurence Parisot, preøedintele Uniunii Patronilor Francezi: un cruciat al corporafliilor cæruia îi propune sæ „salveze capitalismul“ prin „revræjirea lumii“.5 Ideile lui Stiegler sînt incitante, dar øi ciudat de naive; pragmatice, øi totuøi bizar de delirante. Sæ le urmærim mai îndeaproape.

Prima sa miøcare este stabilirea unei echivalenfle între tehnologiile capitalismului cognitiv øi ceea ce Foucault numeøte „scrierea sinelui“. Aøa cum grecii antici îøi formau vieflile interioare cu ajutorul reperelor scrise în jurnalele lor intime (hypomnemata), asociate unor reflecflii øi citate formative, la fel øi noi, postmodernii, ne modelæm propriile noastre subiectivitæfli prin utilizarea computerelor, a camerelor video, a mp3-playerelor øi a internetului. Medierea realizatæ de tehnicile lingvistice externalizate este fundamentalæ pentru procesul de individuaflie. Problema este cæ aceste „tehnologii ale minflii“ – sau „tehnologii ale relafliei“, în termenii lui Jeremy Rifkin – iau acum forma unor dispozitive în reflea, care conecteazæ fiecare existenflæ singularæ la industrii masive de servicii, ce opereazæ la nivel global. Dupæ cum spune Stiegler, „capitalismul serviciilor transformæ toate segmentele existenflei umane în flinte ale unui control permanent øi sistematic al atenfliei øi comportamentului – în flinte ale statisticilor, formalizærilor, raflionalizærilor, investifliilor øi comercializærii“. Sau, în maniera mai puflin abstractæ a lui Rifkin: „Sarcina companiei este cea de a crea comunitæfli în scopul stabilirii unor relaflii comerciale pe termen lung øi de a optimiza valoarea pe viaflæ [lifetime value] a fiecærui client“.6 Aøadar, nu proprietatea intelectualæ este cea vizatæ în mod fundamental de transformarea în marfæ. Mai degrabæ, comercializarea cognifliei înseøi devine o cantitate calculabilæ („valoare pe viaflæ“), ce va fi canalizatæ în tipare relaflionale conform necesitæflilor unor corporaflii gigantice. Noi sîntem cei care facem serviciul. În viziunea lui Stiegler, aceastæ „proletarizare“ a unor întregi populaflii distruge dorinfla sublimatæ, læsînd oamenii pradæ instinctelor agresive gregare ale „populismului industrial“. Parada unor politicieni belicoøi la televiziunile lui Berlusconi sau Murdoch ne dæ o idee despre ce vrea el sæ spunæ. Televiziunea este mediul clasic al populismului industrial. Întrebarea este dacæ tehnologiile internetului nu vor face altceva decît sæ confirme efectele distructive ale televiziunii sau dacæ acestea pot fi transformate.

Stiegler introduce termenul „gramatizare“ pentru a conceptualiza modul în care dezvoltarea civilizatoare formeazæ gîndurile øi acfliunile indivizilor prin medierea tehnologiei. E vorba de procesul prin care fluxul existenflial al gîndirii øi acfliunii

arhiva

umane este analizat în segmente distincte, iar apoi reprodus în forme abstracte sau „grame“ – exemplul cel mai evident fiind scrierea limbajului. Într-adevær, toate varietæflile de hypomnemata sau memorie externalizatæ pot fi considerate gramatizæri tehnice, pentru determinarea unor tipare ale modului în care oamenii gîndesc, vorbesc øi acflioneazæ.

Aceastæ structuralizare a comportamentului este nesfîrøitæ, operînd prin diverse coduri øi medii; manifestærile ei recente includ analiza unor gesturi umane cunoscute ca taylorizare7 (baza øtiinflificæ a liniei de asamblare fordiste). Repetiflia silitæ a unor secvenfle specifice de acfliune blocheazæ individuaflia sau posibilitatea existenflialæ a indivizilor de a deveni ei înøiøi. Programarea TV, care impune o modulaflie identicæ a gîndirii øi afecteazæ milioane de telespectatori în acelaøi timp, reprezintæ o culme a repetifliei silite. Observaflii similare pot fi fæcute cu privire la programe de computer ca Windows, care impun aceleaøi rutine milioanelor de utilizatori. Dar relaflia cu trasarea unor tipare gramaticale nu este în mod necesar una a dictatului pur. Aceastæ ambiguitate a „gramelor“ e decisivæ.

Folosind imagini istorice surprinzætoare, Stiegler sugereazæ cæ scrierea hieroglificæ egipteanæ anticæ „permitea controlul asupra inundafliilor, controlul fluxului øi stocurilor de mærfuri øi controlul asupra muncii sclavilor, prin intermediul scribilor specializafli în protejarea puterii regale sau faraonice“. Ulterior însæ, „aceste hypomnemata, care fuseseræ secole de-a rîndul în serviciul unei puteri regale tot mai rigide […], au devenit, în Grecia anticæ, principiul unui nou proces de individuaflie, adicæ al unei noi relaflii între psihic øi colectiv: cetæfleanul a devenit un nou principiu dinamic, prin care grecii au transformat rapid întregul bazin mediteranean“. Scrierea, reinterpretatæ în formæ alfabeticæ de fenicieni øi de greci, a devenit nu doar un vector al autoritæflii, ci øi un instrument al autoguvernærii. Cu toate acestea, tocmai aceastæ transformare dæ naøtere problemelor fundamentale ale democrafliei, exact aøa cum apar în Phaedros al lui Platon: „Scrisul este un pharmakon, un remediu prin care procesul de individuaflie îøi poartæ singur de grijæ øi luptæ împotriva otrævii care ameninflæ sæ-l distrugæ, în nucleul propriului sæu dinamism. Dar este øi o otravæ care permite sofiøtilor sæ manipuleze opinia publicæ, adicæ sæ distrugæ dinamismul øi sæ-l transforme într-o forflæ diabolicæ, ce ruineazæ simbolicul: o putere de disociere care duce la pierderea individuafliei“.

Stiegler subliniazæ nevoia de a considera cu atenflie rolul tehnologiilor mentale în procesul individuafliei psihice øi sociale.

El împrumutæ de la epistemologul Gilbert Simondon ideea cæ fiecare sistem tehnologic se transformæ treptat în timp, devenind din ce în ce mai distinct ca sistem, prin diferenflierea progresivæ a tuturor mecanismelor sale interdependente. El împrumutæ øi ideea corelatæ, cæ fiecare cale singularæ de individuaflie umanæ (procesul care îi permite unei persoane sæ spunæ „eu“) este inextricabil legatæ de o cale mai largæ a individuafliei colective (procesul care ne permite sæ spunem „noi“). Individuaflia fiecærui „eu“ este înscrisæ în cea a lui „noi“ de la bun început; dar numai diferenflierea celor douæ este cea care permite ambelor procese sæ continue. Iar aceastæ diferenfliere este multiplæ: fiecare „eu“ se împleteøte cu diferifli „noi“, care se desfæøoaræ la scæri diferite (familie, oraø, regiune, nafliune, grup lingvistic etc.). Stiegler susfline cæ adaugæ ideii lui Simondon observaflia cæ dublul proces de individuaflie psihosocialæ este inseparabil de procesul individuafliei tehnologice, în mæsura în care primul este dependent de tipurile specifice de memorie externalizatæ fæcute posibile de cel din urmæ. Cu alte cuvinte: eu devin cel care sînt eu øi noi devenim cei care sîntem noi, în limitele posibilitæflilor oferite de evoluflia concomitentæ a aparatelor de înregistrare la care eu/noi avem acces. Iar acest interval de posibilitæfli tehnologice, în continuæ øi specificæ schimbare, poate servi atît la continuarea procesului de dublæ individuaflie, cît øi la distrugerea lui. În aceastæ nouæ luminæ, dezvoltarea industrialæ a internetului pare a fi un potenflial principiu dinamic pentru scrierea tehnologicæ, ce oferæ o øansæ istoricæ de depæøire a efectelor abrutizante ale televiziunii. Stiegler ilustreazæ aceste efecte citîndu-l pe Patrick Le Lay, director executiv al celui mai de succes canal comercial francez (TF1), cel care a lansat într-o sesiune de strategie corporativæ faimoasa declaraflie cæ ceea ce are el de vînzare pentru firma Coca Cola este „timp disponibil de creier uman“, pentru reclamele lor. Le Lay este exemplul clasic de manager cultural færæ un dram de conøtiinflæ.

Dar un instinct prædætor similar, la o scaræ mult mai mare, se aflæ øi în spatele capitalismului serviciilor, în stil american (øi este surprinzætor cæ Stiegler nu prelungeøte comparaflia cu Kenneth Lay, fost director executiv la Enron, cel care se îndeletnicea cu cea mai extremæ sofisticæ financiaræ din toatæ Noua Economie8). Internetul ca „sistem mnemotehnic global“ este ameninflat el însuøi de populismul industrial, ale cærui consecinfle masiv nefaste le vedem peste tot în jurul nostru – mai cu seamæ în încælzirea globalæ creatæ de economia fordistæ, ale cærei efecte nu au mai putut fi negate din momentul în care Statele Unite øi Marea Britanie au lansat Ræzboiul din Irak, pentru hegemonia petrolului.

Ræspunsul trebuie imaginat la scaræ continentalæ, drept cel mai mic rival posibil al globalizærii anglo-americane. Numai la scaræ europeanæ ne-am putea imagina o spiralæ ascendentæ efectivæ, de emulaflie reciprocæ, în care singularitæflile se provoacæ una pe alta în cæutarea unei lumi mai bune, aflate dincolo de orizontul fiecæreia. Gîndirea lui Stiegler culmineazæ cu imaginarea unei rivalitæfli continentale, care este concluzia necesaræ a oricæror reflecflii cuprinzætoare despre tehnopoliticæ. Provocarea este sæ faci ca idealurile tale de schimbare sæ devinæ o realitate palpabilæ. Dar tocmai aceastæ

7. Taylorizarea sau taylorismul se referæ la preocesul de „management øtiinflific“, dezvoltat de inginerul american Frederick Winslor Taylor. (N. tr.)

8. Vezi excelentul documentar Enron: The Smartest Guys in the Room, de Alex Gibney (SUA, 2005).

15

9. Conceptul de sublimare este central în cartea lui Bernard Stiegler Aimer, s’aimer, nous aimer, Paris, Galilée, 2003.

10. Într-o reflea de noduri, cei implicafli în schimbul peerto-peer sînt echipotenfli, au aceleaøi privilegii øi participæ egal la aplicaflia din reflea, færæ sæ aibæ nevoie de o administrare centralæ, cum ar fi un server comun sau o gazdæ comunæ. (N. tr.)

11. Richard Stallman, „The GNU Project“, la http://www.gnu. org/gnu/thegnuproject.html.

16

concluzie determinæ apelul disperat cætre elita economicæ francezæ, pe care Stiegler crede cæ ar putea-o convinge de necesitatea de a declanøa un ræspuns european la capitalismul cognitiv realmente existent.

Atingem aici nucleul însuøi al dilemei, pentru cæ apelul la o elitæ economicæ franco-europeanæ este în acelaøi timp total logic øi profund nerealist. Cine ar putea sæ creadæ cæ hoflii corporativi strînøi în jurul lui Patrick Le Lay se vor uni acum ca sæ salveze capitalismul de propria sa autodistrugere? Dar, în aceeaøi ordine de idei, cine crede cu adeværat cæ afaceriøtii care se întîlnesc la Davos în fiecare an vor sæ salveze planeta de schimbarea climei? Sau cæ noul „capitalism verde“ este mæcar pe departe atît de verde pe cît este de capitalist? Dar poate c-ar fi mai bine sæ-ntrebæm dacæ apelul minuflios elaborat al lui Stiegler cætre elita corporafliilor nu este, cumva, doar o ficfliune euristicæ subtilæ, care incitæ cititorii sæ-øi imagineze toate schimbærile practice necesare pentru a transforma baza tehnologicæ a ceea ce este, în ultimæ instanflæ, un sistem cultural. Textul sæu de politicæ pragmaticæ devine atunci un fragment de sofisticæ filosoficæ delirantæ, un adeværat pharmakon, al cærui obiectiv real este formarea opiniei publice. De aceastæ manieræ, ne provoacæ sæ realizæm faptul-cheie cæ schimbarea epocalæ ar putea veni dinspre oricare dintre cele douæ capete al sistemului tehno-cultural. Cæci aøa cum producflia industrialæ a unei aparaturi mnemonice mai bune ar stimula un nivel mai înalt de culturæ participativæ, aceasta din urmæ, la rîndul ei, ar crea o cerere mai mare de maøinærii de autoguvernare, mai complicate øi mai utile. Øi dacæ luæm în considerare performanflele de pînæ acum ale elitelor noastre capitaliste, atunci cererea culturalæ pare un punct de pornire mult mai probabil decît oferta industrialæ.

Deci, în loc sæ-l urmæm mai departe pe filosof – fie în încercærile lui de-a consilia prinflul corporatist, fie în ideile sale dubioase despre sublimare9 –, s-o luæm mai bine pe calea deschisæ de ficfliunea sa euristicæ øi s-o urmæm, de-a lungul unor direcflii culturale radical diferite, pînæ cînd vom gæsi adeværatele forfle motrice ale unei utilizæri critice øi emancipatoare a mnemotehnicii. Mæ refer la producflia de software liber, la utilizærile ei într-o reflea cu mult mai vastæ øi istoric profundæ, de schimb într-o economie a darului, øi, mai presus de toate, la recenta intensificare a intervenflionismului media, care include remarcabilele acfliuni ale unor grupuri ca Yes Men, færæ a se limita însæ la acestea. Aici vom întîlni din nou forme de rivalitate øi chestiuni de conøtiinflæ – toate amestecate într-o otravæ care este øi leac.

Scrisori øi destinaflii Existæ un loc evident în care trebuie sæ cæutæm transformæri pozitive ale tehnologiei de reflea: în codul informatic nonproprietar, scris prin cooperare, care ajunge pe monitoarele celor mai mulfli oameni sub forma sistemului de operare Linux (ca în cazul celui care v-a adus aceastæ carte). Dar Linux se bifurcæ în nu mai puflin de 300 de „distribuflii“ diferite, de la Debian la Red Hat via Slackware øi Ubuntu, toate fiind construite din acelaøi nucleu de bazæ. Linux øi diversele lui „asezonæri“ sînt în aceeaøi relaflie ca langue øi parole, categoriile lui Saussure. Relaflia dintre individ øi societate, în continuæ schimbare, mediatæ de tehnologie, este vie aici: proiectul colectiv al creafliei de software liber deschide încontinuu noi posibilitæfli din acelaøi orizont împærtæøit, diferenfliind cæi singulare în timp ce consolideazæ distincflia fundamentalæ a unui sistem tehnologic noncomercializat.

Interpretærile obiønuite vorbesc despre „economia darului high-tech“, în care fiecare contribuflie la oala comunæ se traduce în multiplicarea bogæfliilor pentru fiecare. Dar cineva mai apropiat de ideile antropologului Marcel Mauss ar putea concepe anumite „daruri“ ca fiind încærcate de antagonisme, concepute în realitate pentru a strivi un adversar cu abundenfla lor copleøitoare. Cînd Napster – extrem de popularul serviciu de schimb de muzicæ – a fost închis în urma atacurilor juridice ale caselor de discuri, programatorii de software liber au lansat imediat formate noi de schimb peer-to-peer10, færæ vreo administraflie centralæ. Læsafli sæ-nfloreascæ miile de liste de cîntece, spuneau ei, oferindu-øi invenfliile gratuit publicului. Casele de discuri au început sæ se præbuøeascæ – iar Hollywoodul s-a clætinat cînd au apærut øi filmele video în regim p2p. De ce o reacflie atît de concertatæ din partea comunitæflii de hackeri? În spatele dreptului de autor pentru cîntece pîndeau toate subtilitæflile vechiului duøman al software-ului liber: proprietatea privatæ.

Capturînd însuøi mecanismul utilizat pentru securizarea deflinerii în exclusivitate a proprietæflii intelectuale, Richard Stallman a creat Licenfla Publicæ Generalæ (General Public License). Acest contract reformulat de drepturi [copyright] garanteazæ cæ orice cod informatic scris în cooperare va ræmîne deschis pentru viitoare modificæri realizate de alfli programatori, pentru alte scopuri. Otrava dreptului de autor este transformatæ în propriul ei remediu. Stallman însuøi face o observaflie interesantæ despre aceastæ istorie: „În 1984 sau 1985, Don Hopkins (un coleg plin de imaginaflie) mi-a trimis o scrisoare. Pe plic scrisese cîteva zicale amuzante, inclusiv aceasta: Copyleft – toate drepturile ræsturnate [Copyleft – all rights reversed]. Am folosit cuvîntul copyleft ca sæ numesc conceptul de distribuflie pe care îl elaboram în acea perioadæ“.11 Puflini oameni øtiu faptul cæ termenul-cheie al celei mai emancipatoare tehnologii din ziua de azi a venit, de fapt, cu poøta. Poate øi mai puflini sînt cei care realizeazæ cæ termenul „copyleft“ a fost inventat independent de artistul Ray John-

arhiva

son, fondator al Øcolii de Corespondenflæ New York [New York Correspondance School].12 Dar un lucru este evident, dacæ ne referim la istoria artei: Mail Art, arta prin poøtæ, a furnizat matricea din care aveau sæ ræsaræ utilizærile radicale ale internetului. Refleaua poøtalæ internaflionalæ a fost creuzetul cultural pentru ceea ce pare a fi astæzi esenfla însæøi a radicalismului social, ceea ce filosoful Christoph Spehr numeøte „cooperare liberæ“.13 Practicile participative ale creativitæflii diferenflialiste pun o marcæ de neøters pe scrisorile activismului contemporan, care încæ mai ajung la destinafliile lor din lumea tehnopoliticii.

Robert Filliou a inventat numele de „reflea eternæ“ pentru a descrie circuitul artei prin poøtæ din anii 1960. În 1992, Vittore Baroni a schiflat o diagramæ prevestitoare, pe care istoria a confirmat-o. În centrul unui arbore de cuvinte se aflæ un trunchi vertical pe care putem citi cuvîntul conexiuni [networking]. Din vîrf se ramificæ posibilitæflile tehnice: mica tipografie, copiator, poøtæ, telefon, fax, casete, video. Printre toate celelalte, computerul nu-i decît încæ o posibilitate în plus, din care germineazæ deja frunzele e-mailului, legætura virtualæ, arta interactivæ.14 Schimburile în reflea, de la egal la egal, erau o realitate încæ înaintea internetului, aøa cum îl øtim azi. În intervalul dintre Filliou øi Baroni apare un interviu cu Ray Johnson, publicat în 1982 în Lotta Poetica (Verona, Italia), cu o prefaflæ de Henry Martin, care oferæ poate cea mai bunæ impresie despre preistoria internetului: „Pentru mine, Øcoala de Corespondenflæ a lui Ray Johnson pare pur øi simplu o încercare de a stabili cît mai multe relaflii umane semnificative cu cît mai mulfli indivizi posibili […] relaflii în care se împærtæøesc cu adeværat experienfle adeværate øi în care ceea ce face ca o experienflæ sæ fie adeværatæ este participarea sa la o energie libidinalæ secretæ. Iar relafliile atît de prefluite de artist sînt ceea ce încearcæ el sæ transmitæ celorlalfli. Îndemnul clasic al unui mesaj poøtal al lui Ray Johnson este: «te rog trimite-l lui…»“15 Arta prin poøtæ este un sistem de adresare pentru multiplicarea dorinflei. Sau, aøa cum scria William Wilson: „Ray Johnson este un coregraf cu maniere blînde, care pune oamenii în miøcare“.16 Contactul printr-o reflea de puncte îndepærtate a ajuns sæ facæ parte din ceea ce Ulises Carrión numeøte trecerea de la „lumile personale“ la „strategiile culturale“.17 Aceste miøcæri strategice au fost iniflial limitate la cîteva sute, apoi la cîteva mii de artiøti care fæceau schimb de dorinfle singulare. Dar pe mæsuræ ce timpul a trecut øi tehnologiile s-au ramificat, plæcuta conøtiinflæ a existenflei unor egali a fost dublatæ de scrisori ce veneau de tot mai departe, aducînd acea afectare a conøtiinflei care stræpunge oglinda narcisistæ. Creøterea internetului a fost secondatæ, într-o cheie minoræ, de transformæri politice. Hackeri inspirafli de Strigarea lotului 49 al lui Thomas Pinchon au schimbat sistemul poøtal într-un flux de informaflie subteranæ în timp real. Iar øtiri din Sudul planetei, aduse de noile funcflionalitæfli ale e-mailului, le-au reamintit locuitorilor din Nord ceea ce fac, de fapt, banii lor. Øi anume: særæcirea unor regiuni întregi care se bazeazæ pe exportul unui singur produs øi plata silitæ a creditelor administrate de FMI. Dupæ primele Zile Mondiale ale Acfliunii din 1998, „strategiile culturale“ au ajuns sæ însemne arta de a mobiliza zeci de mii, apoi sute de mii de oameni. Protestele conectate din Seattle, Genova øi Cancún, Forumurile Sociale Mondiale øi marøurile antiræzboi din 15 februarie 2003 apar, retrospectiv, ca puncte de cotituræ. Dar asta doar pentru cæ nu putem prevedea ræspunsurile la dezastrele care încæ ne aøteaptæ. Privatizarea universalæ mai poate fi înfruntatæ øi astæzi de contagiunea dorinflelor contrare. Totul depinde de scopul în care utilizæm tehnologia – øi cu cine.

B – B prim Filosoful Christoph Spehr rezumæ toate acestea într-un film care încalcæ orice dispoziflie a drepturilor de autor [copyright]. On Blood and Wings: A Study in the Dark Side of Cooperation [Despre sînge øi aripi: un studiu despre partea întunecatæ a cooperærii] este o contribuflie la avangarda teoriei anarhomarxiste, un decupaj din arhive de filme de duzinæ cu vampiri.18 Filmul porneøte de la clasicii expresionismului din anii ’30, apoi trece la filme video ilare din anii ’90, subtitrate cu ideile contemporane ale lui Spehr despre cooperarea liberæ. În acest film, Principele Întunericului este consilierul tæu.

Primul lucru pe care îl înflelegi este obsesia monetaræ, un elan lipsit de sens. Ascultafli-i logica în vocea fantomaticæ a naratorului Tony Conrad, cu tonuri de bas profund pe fundal sîngeros: „Singurul lucru pe care trebuie sæ-l øtii, ca sæ înflelegi capitalismul, e cum stæ treaba cu sîngele. Vampirul nu poate acfliona færæ sînge. Øi el nu-l pæstreazæ, nu se hræneøte din el ca sæ se sature vreodatæ […] E mai degrabæ ca o maøinæ alimentatæ cu sînge. Iar sîngele pe care îl ia îl face doar sæ caute sînge nou. Ca în formula lui Marx din Capitalul: B duce la B prim.19 Dacæ înflelegi asta, viafla îfli va deveni mult mai bunæ în capitalism“.

Spehr ne conduce prin depravarea unei civilizaflii øi prin spectacolele ei, arætîndu-ne cum toatæ lumea din societæflile dezvoltate – din academii, sectoare tehnologice sau chiar activism – ajunge, treptat, pradæ colflilor. Sîntem liniufla de unire dintre B øi B prim. Avangarda unui nou sistem productiv aduce însæ, odatæ cu promisiunile sale, øi otrava sa, cel puflin cînd pæstreazæ contactul cu trecutul, care dæ sensul viitor. Urmætorul lucru pe care îl înflelegi este la ce-i bun acest nou sistem productiv: „Tehnologia devine din ce în ce mai importantæ în lupta împotriva capitalismului: conexiunea în

12. Vezi McKenzie Wark, „From Mail Art to Net.art: Ray Johnson and the Lives of the Saints“, la http://www.nettime.org/List s-Archives/nettime-l-0210/ msg00040.html.

13. Ideile lui Spehr au stat în centrul unei conferinfle/ întîlniri strælucite øi pline de umor la Buffalo, New York, din 2004, documentatæ în The Art of Free Cooperation, ed. de Trebor Scholz øi Geert Lovink, New York, Autonomedia, 2007.

14. Vittore Baroni, Arte Postale, Bertiolo, AAA Edizioni, 1997, p. 235.

15. Citat in Donna De Salvo øi Catherine Gudis [ed.], Ray Johnson, Columbus, Wexner Center/Paris, Flammarion, 1999, p. 186.

16. Ibid., p. 147.

17. Ulises Carrión, „Personal Worlds or Cultural Strategies?“ in Second Thoughts, Amsterdam, Void, 1980.

18. Filmul este inclus pe DVD în T. Scholz øi G. Lovink, The Art of Free Cooperation, el poate fi descærcat la http:// wbk.in-berlin.de/wp /?p=212.

19. Pentru cei care au crescut cu Milton Friedman, formula lui Marx este de fapt M – M prim: money turning into more money [pe româneøte ræmîne B – B prim: banii se transformæ în mai mulfli bani, n. tr.], prin valorizarea în circuitul financiar.

17

reflea, comunicafliile, internetul, noi forme de organizare. Dar nucleul acfliunii – lupta socialæ – ræmîne baza, care nu poate fi înlocuitæ de niciuna dintre acestea.“ Filmul care-ncepea cu Principele Întunericului se încheie cu un ræsærit de soare în Mexic øi cu o reflecflie asupra felului în care solidaritatea contribuie, ca forflæ de îngrædire, la controlul avangardelor, care sînt, în mod necesar, infectate: „Cei pe care-i expunem unor arii puternic contaminate – ca parlamentele, consiliile de administraflie, orice forme de conducere øi reprezentare – sînt întotdeauna în pericol øi sînt ei înøiøi un pericol.“ Deci, în vreme ce nordicul care vrea sæ fie erou porneøte la o nouæ luptæ, camaradul din Sud îi spune cæ el se va „ruga… ruga pentru leacul bun“. Iar lecflia despre pharmakon revine, cînd auzim vocea fantomaticæ repetînd: „rugæ… rugæ pentru leacul cel bun“.

Mediile tactice revin aici cu putere. Christoph Spehr a produs o viziune de jos în sus a unor transformæri pe care Bernard Stiegler nu øi le poate imagina decît de sus în jos. Scopul este sæ declanøeze o confruntare cu rivalul absent. Dar mijloacele nu pot fi decît o alchimie complexæ a emancipærii, în care motivele artistice øi tehnologia avansatæ se întîlnesc cu puterile mobilizatoare ale dorinflei.

Astæzi Yes Men produc un film împreunæ cu Arte øi o fundaflie britanicæ. Industriaøtii încæ nu au simflit colflii conøtiinflei, dar poate cæ mæcar cîfliva birocrafli culturali au început cel puflin sæ vadæ lucrul avangardelor øi sæ ræspundæ la apeluri mai profunde la solidaritate. O notæ a filmului lui Spehr spune cæ e conceput numai pentru educaflie politicæ: „Orice proiectare a filmului în afara acestui context poate fi o violare a legilor dreptului de autor“. Cu alte cuvinte, væ rugæm sæ înfruntafli spafliile guvernate de legi ale capitalismului contemporan pe propriul dumneavoastræ risc – riscul cæ rivalul absent s-ar putea sæ asculte, cæ ar putea chiar sæ cheme poliflia.

Activismul de orice fel, chiar simbolic, este din ce în ce mai mult un risc. Dar e timpul sæ redeschidem spafliul în care cuvintele pot ajunge la urechi. În epoca ræzboiului global øi a încælzirii globale, ce pericol mai prezintæ muøcætura legii? În noiembrie 2008, Yes Men øi prietenii au scos 1,2 milioane de exemplare din New York Times, aidoma cu cel real, dar cuprinzînd un program popular, serios øi coerent, pentru schimbarea conflinutului øtirilor. Mæcar atît putem face øi noi, ceilalfli: sæ aducem puflinæ educaflie în domeniile infectate ale institufliilor publice.

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu øi Ovidiu fiichindeleanu Iraq War Ends, November 2008, http://www.nytimes-se.com

18

Cincizeci de feluri de a-fli pæræsi iubitul Strategii de ieøire din imperiul liberal

Brian Holmes

Pe malul rîului din oraøul Dongducheon, cu vreo douæzeci de mile mai la nord de Seul, în Republica Coreea, artistul Kim Sangdon a organizat un spectacol public foarte comic. Participanflii au fost invitafli sæ creeze praøtii, zmeie, catapulte, aparate de zbor – pe scurt, sæ arunce orice proiectil imaginabil, fæcut de mînæ, peste gardul ruginit de sîrmæ ghimpatæ care îi separa de recent eliberata bazæ a armatei americane de la Camp Nimble.

Proiectilele transportau o încærcæturæ de seminfle de trifoi, care, în cel mai bun caz, puteau sæ se risipeascæ la impact, sæ germineze, sæ-nfloreascæ, Kim Sangdon Discoplan, performance workshop-based single dhannel video with sound, sæ acopere terenul øi sæ înceapæ procesul de depoluare a solului otrævit, 20 min., handmade objects, drawings, 2007 abandonat dupæ decenii de ocupaflie militaræ. Jucætorii s-au pregætit, au fixat flinta, iar majoritatea au eøuat lamentabil, izbucnind în rîs la fiecare nouæ încercare. Locuitorii au gustat comentariile tæioase despre costurile ascunse ale planului de relocare forflatæ a armatei SUA øi au speculat pe tema posibilelor consecinfle pentru oraøul lor. Înregistrarea video a evenimentului aratæ momente de meditaflie colectivæ øi despoværare sinceræ 1. Documentul video al lui Kim prin umor – sentimentul cæ te-ai eliberat, în fine, de ceva.1 Sangdon, Discoplan, a fost Eu sînt american øi, ca øi cei mai mulfli americani, ignorant în privinfla celor fæcute, în numele democrafliei, de armata prezentat, împreunæ cu toate Statelor Unite ale Americii. Fie cæ este vorba de faptele brute ale ocupærii teritoriului prin baze færæ sfîrøit, fie de istoriicelelalte lucræri pe care le vom menfliona aici, la expoziflia le încurcate ale colaborærii cu flærile-gazdæ sau de cele mai recente proiecte de utilizare a acestor instalaflii mortale, am Dongducheon, A Walk to Rede-nvæflat încæ totul. Cînd am ajuns aici, nu cunoøteam numele lui Yun Guem-i øi nu-mi puteam imagina cæ realizarea member, A Walk to Envision, artisticæ de la Camp Nimble era menitæ øi comemorærii zilei în care fata de 26 de ani fusese violatæ cu brutalitate øi care l-a avut curator pe Kim Heejin, la Insa Art Space din ucisæ în Dongducheon de soldatul Kenneth Markle, la 28 octombrie 1992. Dar øtiam cæ prostituflia din jurul bazelor Seul, între 16 iulie øi 24 august americane din Asia a fost un continuu scandal de la al Doilea Ræzboi Mondial încoace øi, cînd mi s-a cerut sæ flin o conferinflæ 2008. Fusese prezentat mai pe tema proiectului Dongducheon, mi-au trecut prin minte imagini cu districte pentru petrecerea timpului liber al soldaflilor, întîi la New Museum, New York, de la 8 mai pînæ la 6 iuscældate în neon, øi bærbafli în vehicule blindate enorme. Cum sæ abordez un asemenea subiect? Inspiraflia mi-a venit lie 2008. graflie unui hit radio din 1975 al lui Paul Simon, în care cîntæreflul explicæ – sau mai degrabæ i se explicæ – faptul cæ trebuie sæ fie vreo cincizeci de moduri în care pofli sæ-fli pæræseøti iubita. Deøi e vorba de un sfîrøit, cîntecul sugereazæ øi cæ se pregæteøte øi ceva nou: Ieøi pur øi simplu pe uøa din spate, Jack, Fæ-fli un nou plan, Stan, Nu fi aøa timid, Roy, Pur øi simplu elibereazæ-te!

Hop în autobuz, Gus, Nu trebuie sæ discufli prea mult, Doar lasæ cheia, Lee, Øi elibereazæ-te.

Dupæ opt ani lungi de ræzboaie inutile ale administrafliei Bush, vreau sæ scap de amorurile obscene øi aparent færæ de sfîrøit dintre Statele Unite øi armata din Irak, Afganistan, Coreea sau propria noastræ flaræ. Însæ, în pofida celor spuse de cîntec, sînt atît de multe lucruri de discutat, atît de multe întrebæri, ridicate øi de lucrærile din aceastæ expoziflie. Ce e între noi? – a întrebat grupul 16 Beaver pe celælalt grup de artiøti øi activiøti coreeni, în timpul cælætoriei la noua megabazæ americanæ de la Pyeongtaek.2 Ce-ar trebui fæcut ca sæ ieøim dintr-o relaflie de øaizeci de ani, care a definit Statele Unite 2. Pentru documentare, vezi http://www.16beavergroup. nu mai puflin decît Republica Coreea? Øi mai presus de toate, ce-nseamnæ a fi liber într-o epocæ a imperiului liberal? org/korea.

Micul Chicago øi marele ecran În timp ce fæceam o plimbare prin Seul, admirînd splendidele muzee ale oraøului, ghidul meu de o zi, Lee Seul Bi, mi-a sugerat sæ încercæm ceva interesant pentru prînz. Se numea pude chige: „supa trupei“. M-am trezit în fafla unei oale metalice în care fierbeau tofu, tæiflei undong, felii de cîrnæciori frankfurter øi macaroane. Poate cæ atunci cînd mîncæm

19

3. Citat dintr-un interviu inclus în instalaflia Little Chicago, de Kim Sangdon.

4. Pentru o perspectivæ asupra felului în care au fost puse aceste pariuri anticomuniste, vezi Sterling øi Peggy Seagrave, Gold Warriors: America’s Secret Recovery of Yamashita’s Gold, London, Verso, 2003. Vezi, de asemenea, recenzia fæcutæ de Chalmers Johnson în London Review of Books, 20 noiembrie 2003, la http://www.lrb.co.uk/v25/ n22/johno4_.html.

20

aøa ceva øi recunoaøtem gusturile familiare printre cele stræine, abia atunci începem sæ realizæm cu adeværat în ce ne-am bægat, amestecul de culturi øi nafliuni.

Cercetînd istoria oralæ a oraøului Dongducheon, Kim Sangdon a aflat cæ trupele militare aveau porecle pentru cartierele oraøului – „Manhattan“, „Queens“ øi „L.A.“. Acest tip de discurs colocvial al soldaflilor americani ne este familiar, pentru cæ e marca atîtor romane, povestiri øi filme hollywoodiene. Locuitorii mai bætrîni intervievafli de Kim øi-au amintit de cinismul fantastic de la începuturi: viafla din oraøul bazei militare se învîrtea exclusiv în jurul banilor, fie cæ erau soldaflii care vindeau pe piafla neagræ mærfuri din propriul magazin militar, prostituatele øi proprietarii de club care vindeau sex øi whisky, sau poliflia, care vindea protecflie. Unul dintre locuitori îøi aminteøte de popularitatea cinematografelor, dar øi de evenimente reale care par sæ fie pe mæsura filmelor cu detectivi øi gangsteri: „În jurul teatrului de cinema, soldaflii îøi vindeau de obicei mærfurile «Made in USA». Dar uneori oamenii puneau pur øi simplu mîna pe lucruri øi fugeau. O græmadæ de crime! Soldaflii ucideau øi ei pe capete. A fost îngrozitor!

Prostituate ucise, soldafli scæpînd cu fuga… Ticæloøi! La fel øi cînd era aici Divizia a 7-a. O græmadæ de focuri trase øi incidente. Pæi porecliseræ locul acesta «Micul Chicago», aøa de multe incidente erau!“3 Desigur, tuturor ne plac filmele. Tot din interviurile lui Kim pofli învæfla despre zvonurile privind planurile de conversie pentru imensele baze americane din Dongducheon – Camp Casey, Camp Hovey, Camp Mobile. Se spune cæ unii conducætori ai oraøului voiau sæ le transforme în gigantice complexe de divertisment cu cazinouri, ca „o versiune coreeanæ a Las Vegasului“. Jocurile de noroc øi ultimele forme de spectacol electronic aveau sæ înlocuiascæ cluburile de noapte vetuste. În realitate, a fost construit deja un complex sportiv masiv, distrugînd o parte din cimitirul public Sangpae-dong, ca primæ etapæ spre un „Oraø al Liberului Schimb“ al viitorului.

Toate acestea par oarecum fireøti, odatæ ce realizæm cæ, dupæ al Doilea Ræzboi Mondial, cei implicafli în geopolitica regiunii – înalfli ofifleri din armata americanæ, funcflionari de la Washington øi elitele locale – au mizat pe faptul cæ introducerea miliardelor de dolari ai industriei armate ar putea salva Asia de comunism, prin bætælii monumentale øi confruntæri armate dramatice, dar øi printr-un numær imens de contracte de achiziflii cu furnizorii flærii-gazdæ, prin mii de afaceri locale cu bani gheaflæ, dar care au fost trecute sub tæcere, øi tot soiul de tranzacflii dubioase pe sub masæ.4 La acestea fac aluzie mottourile înscrise de Kim Sangdon pe fotografiile unui banal mobilier urban din Camp Nimble: „Nu spunefli adeværul, chiar dacæ-i frig øi murifli de foame“ – citim în unul dintre ele. „Nu trædafli secretele, oricît e de cald øi chiar dacæ murifli de foame“ – ræspunde altul. Tofli trebuie sæ pæstreze tæcerea øi sæ acopere afacerile celorlalfli.

Documentînd istoriile orale øi dîndu-le formæ øi context în expoziflii, artiøti precum Kim ajutæ sæ fie fæcutæ publicæ acea texturæ a existenflei, contradictorie øi reflinutæ, care a fost flesutæ în jurul desfæøurærilor militare americane în Asia de Est dupæ sfîrøitul celui de-al Doilea Ræzboi Mondial. Conversaflia banalæ de la Dongducheon se citeøte ca un capitol de istorie transnaflionalæ, træitæ la scaræ intimæ în viafla de zi cu zi a oamenilor øi reflectatæ de strælucirea violentæ a marelui ecran.

Iar experienfla træitæ a mediilor populare este tocmai ceea ce pune în chestiune lucrarea pe internet a lui Roh Jae Oon, Bite the Bullet!, care exploreazæ unul dintre genurile definitorii, filmul de ræzboi. Lucrarea dæ o interpretare originalæ a societæflii spectacolului: imagini de ræzboi dramatice sînt administrate în locul anestezicelor, pentru a distrage pacientul de la o operaflie asupra propriului sæu corp. Lucrarea din 12 pærfli este formatæ din fragmente scurte, uneori din douæ sau mai multe filme. Ceea ce a fost scos la montaj poate fi la fel de important ca øi ceea ce a ræmas. Reliefînd numai cîteva secvenfle, Roh ne cere sæ reflectæm critic asupra unui calup de filme care au definit imaginarul Republicii Coreea, øi anume prin ochi nord-americani.

Scenele introductive sînt din Podurile de la Toko-Ri, o producflie hollywoodianæ din 1954, despre un amiral sever, un comandant de zbor îngrijorat øi un rezervist naval reticent, care zboaræ în misiuni de bombardament asupra Coreei de Nord. Totul începe cu o poveste de iubire: un særut de ræmas-bun dat la despærflire de soflie bærbatului care pleacæ pe portavion. Tæieturæ pe un cer plin de obuze antiaeriene care explodeazæ, filmate din perspectiva pilotului; apoi explozia unor bombe care distrug un pod. Filmul a cîøtigat un Oscar pentru efectele sale speciale, care fuseseræ realizate deja în colaborare cu armata navalæ a Statelor Unite; iar complexul industriei militare øi de divertisment constituie o axæ majoræ a investigafliei lui Roh. Dar un alt aspect semnificativ este celebra replicæ finalæ a filmului, care nu este inclusæ în extras. Reflectînd la disciplina care i-a condus pe aceøti pilofli la reuøita misiunii øi totodatæ la propria lor moarte, amiralul se întreabæ: „De unde obflinem asemenea oameni?“ Care este operaflia care îi produce?

Filmele americane de ræzboi vorbesc despre formarea unui caracter naflional în bætælie, o temæ jucatæ øi ræsjucatæ în selecfliile lui Roh. Dar lucrarea de artæ aduce în discuflie øi influenfla acestui proces asupra populafliei unui stat-client, angajat într-un ræzboi civil înverøunat, ridicat la proporflii de istorie globalæ de rivalitæflile sovieticæ, americanæ øi chinezæ.

Printre filmele sud-coreene care aruncæ o luminæ asupra complexitæflii acestor relaflii este øi ecranizarea clasicæ a lui Shin

arhiva

Sang Ok din 1958, Jiokwha, sau O floare în infern, care e reprezentatæ printr-un fragment dintr-o scenæ eroticæ de dans.

Spectatorii occidentali obiønuifli nu vor realiza însæ cæ în film, aceste secvenfle de mare încærcæturæ eroticæ sînt întretæiate cu altele, care aratæ furtul proviziilor guvernamentale, pus la cale de o micæ bandæ de coreeni, chiar de sub ochii distraøi ai privitorilor americani.

Bite the Bullet! provoacæ interes øi plæcere cinefilæ mai ales prin combinafliile ironice pe care fiecare spectator este liber sæ le facæ, între scenele care sînt efectiv prezentate øi cele a cæror amintire ræmîne în suspensie. Dar aceastæ memorie flotantæ este tocmai condiflia pe care Roh a cæutat sæ o reprezinte, într-un cadru mai larg. Afiøul lucrærii înfæfliøeazæ o orbitæ de satelit elipsoidalæ, cu un „perete F/X“ (efecte speciale) sub formæ de ecran care se înalflæ strælucitor pe cer øi o „Mare a Memoriei“ de un albastru profund, plutind dedesubt. Pe fiecare sînt plasate meticulos flinte de tragere, la nivelurile corespunzætoare. Implicaflia pare a fi aceea cæ, în sistemul de distribuflie în reflea al mediilor contemporane, fiecare glonfl al spectacolului este autoorientat înspre memoriile individuale, administrînd un anestezic singular. În ultimele extrase, apar imagini de propagandæ cu „viitoarele sisteme de luptæ“ ale armatei SUA, care confirmæ referinfla implicitæ la complexul industriei militare øi de divertisment. Într-o secfliune cu texte, Art Cebrowski, un guru al tehnologiei de ræzboi bazate pe conexiunea în reflea, proclamæ: „Ori væ creafli voi înøivæ viitorul, ori vefli deveni victima unui viitor pe care cineva îl creeazæ pentru voi“. Aceasta este o afirmaflie a fostului director al Serviciului pentru Transformarea Forflelor [Office of Force Transformation], condus de Rumsfeld, cel care a inifliat întregul concept al relocafliei, care schimbæ geografia militaræ a Coreei de Sud. Citatæ de un artist coreean, ea devine o expresie intens ironicæ a înaltei ambiflii øi a profundei anxietæfli pe care proiectul Dongducheon încearcæ sæ le comunice spectatorilor sæi.

De la modernitatea militarizatæ la imperiul liberal Expoziflia priveøte înapoi spre trecut, dar færæ nostalgie øi resentiment. Încearcæ sæ înfleleagæ complexitæflile prezentului øi, în acest fel, sæ poatæ împærtæøi mæcar o oarecare speranflæ de modelare a viitorului. Chiar væzînd doar o jumætate din lucræri, se poate intui cæ fiecare detaliu øi fiecare nuanflæ au fost discutate intens în timpul procesului de cercetare øi au fost prelucrate pentru a da naøtere acestui tip rar de eveniment: o expoziflie de grup (øi nu doar o selecflie de lucræri, care sæ se potriveascæ unui concept curatorial). De aceea, poate fi surprinzætoare absenfla din spectacol a unei teme care ar pærea sæ fie centralæ pentru ideea sa de ansamblu. Mæ gîndesc la forma specific coreeanæ de disciplinæ a producfliei pe care Seungsook Moon o numeøte „modernitate militarizatæ“ øi la modul în care ea se raporteazæ øi diferæ de modelele mai americanizate de formare a caracterului.

Moon descrie modul în care o formæ de disciplinæ deosebit de duræ, bazatæ pe practici utilizate în armata imperialæ japonezæ, a fost generalizatæ la întreaga populaflie masculinæ a Coreei de Sud, prin intermediul serviciului militar obligatoriu. Ea a fost extinsæ apoi la producflia industrialæ, prin Legea cazurilor speciale de serviciu militar din 1973, care a permis bærbaflilor educafli la øcoli profesionale ori instituflii de øtiinflæ øi inginerie sæ renunfle la serviciul militar pentru a presta muncæ remuneratæ în fabricile industriei de apærare sau din industriile grea øi chimicæ. Subiectivitatea specific masculinistæ care a fost creatæ în acest complex militaro-industrial, prin exaltarea masculinitæflii øi denigrarea concomitentæ a femeilor ca obiecte-sex, a fost apoi consolidatæ în societate prin imagini pozitive ale bærbatului ca erou istoric øi susflinætor al familiei, în contrast cu rolul domestic øi subordonat al femeilor.5 Întærit de prezenfla masivæ a trupelor americane øi de menflinerea pozifliei confrontaflionale de Ræzboi Rece cu Nordul, deosebit de tensionat, acest model a rezistat în cele mai dure expresii pînæ în 1987, cînd miøcarea democraticæ a dus, în fine, la liberalizare øi la sfîrøitul dictaturii.

Ar fi fost importantæ explorarea modului în care a luat naøtere modernitatea militarizatæ – care continuæ sæ reverbereze –, în tripla relaflie dintre ocupanflii americani, aliaflii lor din Republica Coreea øi mijlocitorii (în toate sensurile cuvîntului), respectiv populaflia oraøului. Astfel de teme au fost abordate de pictorii Minjung din anii ’80, cu vocabularele lor satirice pop-art6, dar sînt mult mai dificil de surprins în realitatea vie a filmului video. Existæ un singur loc din spectacol unde încep sæ iasæ la suprafaflæ: în ræspunsurile evazive ale locuitorilor locali, intervievafli în piesa-video a lui Kim Sangdon Apartamentul stræin. Sangdon îi întreabæ pe aceøtia despre funcfliile din trecut øi proprietatea actualæ a unei clædiri albe de lîngæ Camp Casey, azi în ruinæ, care fusese utilizatæ pentru prostituflie în anii 1960 øi 1970. Cîteva frînturi de conversaflie sînt suficiente însæ pentru a ne imagina disciplina virilæ a tînærului bærbat coreean care lustruieøte elicopterul comandantului Diviziei a 7-a, în timpul descinderilor ocazionale ale acestuia în apartamentul stræin.

Aøadar, spectacolul nu aduce la vizibilitate experienfla træitæ a modernitæflii militarizate øi consecinflele ei asupra subiectivitæflilor coreene de astæzi. Roh Jae Oon a surprins însæ perfect dinamica acestui tip de invizibilitate, dar numai de partea americanæ. În Bite the Bullet! el prezintæ un fragment audio din A Few Good Men [Cîfliva oameni buni], film din 1992, suprapus unor scene impresionante cu o femeie oarbæ vînzînd flori, luate din Luminile oraøului al lui Charlie Chaplin.

5. Vezi Seungsook Moon, Militarized Modernity and Gendered Citizenship in South Korea, Durham, Duke University Press, 2005.

6. De exemplu, cf. The Battle of Visions, catalog de expoziflie, 11 octombrie – 3 decembrie 2005, Kunsthalle Darmstadt.

21

7. Pentru un argument în favoarea imperiului liberal, vezi William E. Odom øi Robert Dujaric, America’s Inadvertent Empire, New Haven, Yale University Press, 2004, pp. 40–44 øi passim. Pentru o analizæ criticæ a conceptului, Jedediah Purdy, „Liberal Empire: Assessing the Arguments“, în Ethics and International Affairs, 17/2 (tomna 2003), accesibil la http://www.cceia.org/ resources/journal/17_2/ special_section/1026.html.

Pentru o revistæ eruditæ, Linda S. Bishai, „Liberal Empire“, Journal of International Relations and Development, 7 (2004), pp. 48–72. Pentru apariflia în Rusia a unei concepflii despre imperiul liberal, conceputæ de Anatoli Ciubais ca ræspuns la politica SUA, vezi Konstantin Syroezhkin, „Russia: On the Path to Empire?“ Central Asia and the End of Transition, ed. Boris Rumer, Armonk, N.Y., M.E. Sharpe, 2005, în special pp. 113–17.

8. Chalmers Johnson, MITI and the Japanese Miracle: The Growth of Industrial Policy, 1925–1975, Palo Alto, Stanford University Press, 1982.

9. Acesta este titlul unui capitol din Chalmers Johnson, The Sorrows of Empire: Militarism, Secrecy, and the End of the Republic, New York, Metropolitan Books, 2004.

10. Chalmers Johnson, Nemesis: The Last Days of the American Republic, New York, Metropolitan Books, 2006.

22

Pe coloana sonoræ, un colonel dur de marinæ din Guantánamo, jucat de Jack Nicholson, îøi apæræ decizia de a fi pedepsit unul dintre soldaflii sæi cu forflæ mortalæ, reiterînd argumentele clasice, pe care fiecare american le-a auzit într-o sutæ de formule diferite: „Fiule, træim într-o lume care are ziduri… Iar acele ziduri trebuie sæ fie pæzite de oameni cu arme.

N-am nici timpul, nici dorinfla de a mæ justifica unui om care creøte øi doarme sub pætura de libertate pe care eu i-o procur, ca apoi sæ punæ la îndoialæ modul în care i-o procur!“ Dar izbucnirea lui pasionalæ este tocmai ceea ce îi permite tînærului avocat, jucat de Tom Cruise, sæ-l pæcæleascæ pe colonel, fæcîndu-l sæ-øi admitæ propria vinæ în fafla judecætorului.

Putem observa aici contradicflia fundamentalæ care structureazæ imperiul liberal. Pe de o parte, o insistenflæ continuæ asupra necesitæflii forflei, care trebuie aplicatæ în „starea de excepflie“ din avanposturi îndepærate ca Guantánamo, iar pe de altæ parte, o încredere de nezdruncinat în statul de drept, care se poate întotdeauna restabili acasæ, prin procedurile infailibile ale democrafliei americane. Suprapunerea ironicæ de cætre Roh a floræresei oarbe cu dialogul din curtea de judecatæ lasæ loc pentru douæ interpretæri posibile ale situafliei. Din punctul de vedere al colonelului, orbirea este, evident, cea a unei lumi civile, protejate øi efeminate, care nu poate accepta însæøi forfla armatæ graflie cæreia træieøte astfel. Dar din punctul de vedere de dupæ 11.09, care este cel al nostru de astæzi, orbirea este cauzatæ de convingerea naivæ a societæflii civile cæ instrumentele legale tradiflionale mai sînt, încæ, suficiente pentru a controla puterile imense, nestæpînite ale Pentagonului. Ne putem întreba, de exemplu, cîfli oameni sînt gata sæ creadæ cæ solicitarea prostitufliei de cætre soldaflii americani a fost realmente stopatæ de legea din 2005, care face din aceasta o cauzæ a eliberærii dezonorante din armatæ. Disputa actualæ din SUA, între cele douæ poziflii opuse – sîntem un imperiu? sau sîntem o putere guvernatæ de lege, care fortificæ o ordine internaflionalæ liberalæ? –, devine doar un alt mod de a refuza acceptarea realitæflii acestei contradicflii eficiente.7 Care sînt consecinflele reale ale modernitæflii militarizate øi ale imperiului liberal asupra societæflilor nostre de astæzi? Iatæ întrebarea pe care artiøtii øi intelectualii critici nu ar trebui sæ o evite niciodatæ, nici în Coreea, nici în America. Sæ luæm, de exemplu, un intelectual faflæ de care am un respect enorm: Chalmers Johnson, un universitar american cu experienflæ în Asia, fost combatant al Ræzboiului Rece, care a inventat, în 1982, conceptul de „stat al dezvoltærii“.8 Johnson a devenit faimos nu doar în America, ci øi în Asia de Est pentru analiza dezvoltærii industriale din Japonia, sub conducere de stat – un model de succes de planificare centralæ, pe care mulfli l-au proiectat asupra Coreei de sub dictaturile Park øi Chun. Johnson începuse deja sæ afle mai mult despre istoria secretæ a politicii externe a SUA, în biblioteca fostului director al CIA Allen Dulles, pe cînd lucra pe post de consultant pentru National Intelligence Estimate, la sfîrøitul anilor ’60. Cu toate acestea, el a-nceput sæ-øi schimbe pærerile abia dupæ cæderea Zidului Berlinului, dupæ ce Ræzboiul Rece a luat sfîrøit, iar trupele americane nu au fost demobilizate, ci, dimpotrivæ, au ræmas în vasta arie de avanposturi din întreaga lume. În 1996 a vizitat insula japonezæ Okinawa, la cererea guvernatorului ei, Ota Masahide, ca sæ investigheze violul asupra unei fetifle de 12 ani din Okinawa, comis de doi puøcaøi marini øi-un marinar din forflele navale.

Acolo a-nceput sæ lucreze la alt concept important: „imperiul bazelor militare“.9 Mai mult decît oricare alt autor individual, Johnson a dezvæluit caracterul secretos, abuziv øi fundamental nedemocratic al operafliunilor militare ale SUA de peste ocean. Cea mai recentæ øi mai bunæ carte a sa, intitulatæ Nemesis, este un avertisment cu privire la posibilul sfîrøit al democrafliei americane, dacæ operafliile sub acoperire ale CIA, bugetele secrete ale Pentagonului øi, mai presus de toate, „privilegiul executiv“ al preøedintelui nu vor fi readuse sub control civil.10 Cu toate acestea, Chalmers Johnson nu øi-a revizuit, din cîte øtiu, niciodatæ evaluarea pozitivæ a „statului dezvoltærii“ – o ordine socialæ care corespunde tocmai componentei industriale a modernitæflii militarizate. Dezvoltarea coreeanæ a înflorit în timpul Ræzboiului din Vietnam, cînd flara producea bunuri de ræzboi pentru SUA øi a trimis aproximativ 300.000 de soldafli sæ lupte în junglæ – de departe cel mai mare contingent de trupe aliate, trimise sæ lupte împreunæ cu cele americane. În absenfla unei reflecflii critice asupra acestui model de dezvoltare industrialæ, este imposibil sæ înflelegem formele specifice ale democrafliei coreene de astæzi, cînd aceasta trece de la modernitatea militarizatæ condusæ de stat înspre o integrare deplinæ în regimul autocontradictoriu, plin de crize, al imperiului liberal, care se extinde acum în întreaga lume.

Johnson a deschis calea cætre o înflelegere geopoliticæ a militarismului american, descriind refleaua de peste 750 de baze militare ale SUA pe teren stræin, populate de aproximativ o jumætate de milion de soldafli, personal auxiliar, contractori privafli øi rude ale personalului – tofli aceøtia fiind finanflafli printr-un buget parflial secret, de aproximativ un trilion de dolari pe an. Mark Gillem, un arhitect care acflioneazæ critic din interiorul Forflelor Aeriene Americane, a fæcut însæ un pas mai departe. Recentul sæu studiu despre urbanismul militar se intituleazæ America Town [Oraøul America], referindu-se la un district închis, pentru baruri øi prostituflie, construit în exteriorul bazei aeriene Kunsan, cu complicitatea activæ a unor funcflionari øi oameni de afaceri sud-coreeni. Dar America Town este peste tot. Ceea ce descrie Gillem, pe baza

arhiva

unei cercetæri pe teren, este „peisajul cultural“ al consumismului american contemporan, aøa cum este exprimat el de mulflimea de avanposturi de peste mæri. E vorba de peisajul supradezvoltat pentru care liberalismul frontierelor deschise øi al fluxurilor financiare libere a fæcut totul, începînd cu perioadele de glorie ale lui Reagan øi Thatcher de la începutul anilor 1980. Cartea lui Gillem este neprefluitæ pentru înflelegerea modului în care a fost structurat acest peisaj în versiunea americanæ a dezvoltærii planificate – adicæ, prin investiflii militare. Sæ luæm, de exemplu, descrierea bazei aeriene Kadena din Okinawa, væzutæ din perspectiva unui elicopter Blackhawk: „Baza, cu subdiviziuni întinse peste tot, cu centre comerciale øi stræzi suficient de largi pentru aterizarea avioanelor de luptæ, se învecina cu refleaua urbanæ compactæ a fabricilor din Okinawa-chi, Kadena-cho øi Chatan-cho. Terenul de golf era gata sæ apere baza, la extremitatea vesticæ a acesteia. Locuinflele înælflate, cu trei niveluri, de tip ranch, aveau curfli suficient de mari cît sæ poatæ ateriza în ele cîteva elicoptere Blackhawk. Parcarea principalului centru comercial era mai mare decît centrul aglomerat al oraøului Okinawa-chi. Ce fæceau Statele Unite construind de aceastæ manieræ, într-un loc atît de lipsit de teren, încît aeroporturile sînt construite pe insule artificiale? Cum s-a ajuns la aøa ceva øi ce ne spune asta despre cultura armatei americane øi despre complicitatea nafliunii «gazdæ»?“11 Aici, færæ îndoialæ, se evidenfliazæ cele mai concrete consecinfle subiective ale imperialismului contemporan al SUA, proiectat acum în cele patru colfluri ale lumii de înspæimîntætoarea dinamicæ financiaræ a economiei neoliberale. A vorbi despre sfera financiaræ este una, dar a vedea modul în care aceasta atinge pæmîntul e altceva. Gillem a compus portretul unei societæfli balonate, care træieøte din bani øi timp de împrumut, la umbra bætæliilor actuale øi iminente pentru resursa fundamentalæ a dezvoltærii: petrolul, de care e nevoie pentru a pune în miøcare toate acele maøini, camioane, vapoare øi avioane, supradimensionate grotesc. Lumea hedonistæ finæ a hiperconsumismului contemporan a dus la riscul iminent al ræzboaielor pentru resurse.12 Titlul cærflii lui Johnson, Nemesis, exprimæ foarte bine situaflia ameninflætoare, prin referinfla la zeifla greacæ a ræzbunærii øi a pedepsei pentru hybris sau pentru orgoliul nemæsurat. Dar cum a putut Johnson sæ nu remarce cæ Nemesis este øi zeifla care l-a blestemat pe mîndrul tînær Narcis, fæcîndu-l sæ se îndrægosteascæ fatal de propria-i reflexie?

Lucruri frumoase care sclipesc în întuneric Dar iatæ o altæ întrebare, mai apropiatæ de experienfla de zi cu zi. Este oare cu putinflæ sæ vedem dincolo de fafladele ieftine care reflectæ istoria øi viitorul dorinflelor noastre? Este ceea ce a încercat sæ facæ siren eun young jung, într-o instalaflie intitulatæ The Narrow Sorrow [Durerea îngustæ]. Ea începe cu un stop-cadru pe una dintre micile porfli ce demarcheazæ spafliul de promenadæ dintre douæ cluburi. Trecerea duce la locul de cazare al tinerelor filipineze care sînt aduse acum cu sutele, pentru a lucra în localurile cu dansuri erotice øi bordelurile din Dongducheon. Apar apoi imagini în miøcare pe diversele spaflii dreptunghiulare: întîi poarta însæøi, apoi faflada localului Bridge Club, reclama lui J. C. Beer Bar Lounge etc. Vedem scene stradale, øantiere de construcflii, peisaje øi imagini destul de fantomatice din cimitirul Sangpae-dong, acompaniate de zumzetul incomprehensibil al vocilor øi muzicæ în surdinæ. Spre sfîrøitul acestui film video, corpul unei femei este înfæøurat în pînzæ aspræ, pentru înmormîntare. Banda sonoræ este de fapt zgomotul stradal amestecat cu muzica de orgæ de la liturghia unei biserici locale filipineze. Seducflia luminilor scînteietoare e obiectul unui poem elegiac, pus pe perete, lîngæ instalaflie.

The Narrow Sorrow încearcæ sæ treacæ în mod artistic øi politic prin urechea unui ac, tatonînd terenul pentru o reprezentare a vieflii øi luptelor acestor femei, care sînt de douæ ori excluse din societatea coreeanæ: o datæ pentru cæ sînt lucrætoarele sexului øi încæ o datæ pentru cæ sînt imigrante filipineze. Aici, critica artisticæ se concentreazæ asupra aspectului coreean al afacerii prostitufliei, punînd întrebæri despre exploatarea tinerelor filipineze de cætre proxeneflii locali øi despre rasismul cu care se confruntæ ele în Coreea. În acelaøi timp, aflæm dintr-un articol academic cæ plecarea tinerelor flærænci coreene de la sat la oraø a creat un gol de neveste la flaræ, care e umplut prin mirese comandate la distanflæ. „Pînæ în 2004, aproximativ 27,4 la sutæ dintre bærbaflii sud-coreeni din zone rurale au ajuns sæ fie cæsætorifli cu femei necoreene.“13 Femeile vietnameze sînt la mare prefl, datoritæ culturii lor confucianiste. În spatele fiecærei a patra faflade rurale se aflæ mesageri din lumi îndepærtate.

Lucrarea intitulatæ Driveling Mouth [Guræ spartæ], de Koh Seung Wook, exploreazæ destinul aøa-numitelor „prinflese occidentale“, care au pæræsit Coreea la remorca soflilor lor, soldafli americani, trezindu-se bîntuite de amintiri între patru perefli americani. Imaginile lor, în rochii de searæ strælucitoare, pot fi gæsite acum pe pagini de internet. Instalaflia video te invitæ în interiorul întunecat al unui cort de camuflaj, unde timpul nu e pierdut cu subtilitæfli. „Oricît de mult lucrez, nu pot sæ væd un viitor înainte“ – citim pe un panou de text. „A trebuit sæ devin o prostituatæ, øi o stræprostituatæ, dacæ s-ar putea.“ Povestea care se deruleazæ este una despre cæsætorie øi plecare, decepflie øi amæræciune; apoi ea e spusæ din nou, cu aceleaøi imagini inversate simetric, din punctul de vedere al unui bæiat amerasiatic, abandonat de tatæl sæu

11. Mark L. Gillem, America Town: Building the Outposts of Empire, Minneapolis, University of Minnesota Press, 2007, pp. xiii–xiv.

12. Vezi Michael T. Klare, Rising Powers, Shrinking Planet: The New Geopolitics of Energy, New York, Metropolitan Books, 2006.

13. Charles Armstrong, „Contesting the Peninsula“, în New Left Review 51 (mai–iunie 2008), p. 154.

23

Kim Sangdon Discoplan, performance, workshop-based single channel video with sound, 20 min., handmade ovjects, drawings, 2007

Koh Seung Wook Driveling Mouth, single-channel video with sound (13:40 min.), Tent (1.5 × 1.5 × 2 m), 2008

14. Printre evenimentele recente, meritæ atenflie închiderea bazei aeriene americane din Manta, Ecuador, øi colosala rezistenflæ împotriva noilor baze din Vicenza, Italia. Vezi http://www. no-bases.org øi http://. www.nodalmolin.it. Pentru ultimele øtiri despre megabazele americane planificate în Pyeongtaek, vezi http://saveptfarmers.org.

24

înainte de a se fi næscut. La un moment dat, ni se spune cæ moartele anonime din cimitirul Sangpae-dong sînt numite de unii „curve“, de alflii „prinflese yankee“, iar de cei care deplîng violenfla soldaflilor americani – „surori ale poporului coreean“. „Dar cum ar trebui sæ le numesc eu?“ – întreabæ textul. „Nu, de ce vreau sæ le numesc cumva?“ Saliva care curge din gurile celor douæ figuri contemporane pare sæ întruchipeze obscenitatea tuturor acelor cuvinte inutile. Dar e øi viafla intimæ umedæ a unei femei øi-a unui bærbat, læsînd o patæ udæ pe hainele curate, cælcate.

Ceea ce reiese din multiplele straturi de reprezentare din proiectul Dongducheon sînt, simultan, o investigaflie sociologicæ subtilæ øi o efuziune de expresie intimæ, legate laolaltæ de provocarea viitorului. Cei care se întreabæ cum sæ treacæ, definitiv, dincolo de atitudinile generafliei anilor 1980, cînd miøcærile democratice se confruntau violent cu forflele de ordine pe stræzi, în timp ce artiøtii Minjung marcau disciplina militaræ pe pînzele lor, pot gæsi aici indicii. Un astfel de pas dincolo a fost fæcut în mod clar de activismul coreean contemporan, care, în mod ciudat, a fost sedus în acelaøi timp de lucruri frumoase care sclipesc în întuneric. Cred cæ este demn de remarcat faptul cæ primele demonstraflii la lumina lumînærilor au apærut la sfîrøitul anului 2002, cu protestele masive împotriva bazelor americane, dupæ morflile lui Shin Hyo-soon øi Shim Mi-sun sub øenilele unui tanc american, øi cæ acele proteste la scaræ naflionalæ au survenit spontan, dupæ instigaflia unui tînær færæ experienflæ, care a ræspîndit ideea prin internet. Aici, ca øi în expoziflia de artæ, se poate vedea influenfla unui feminism cooperativ øi egalitar, urmînd argumentele lui Seungsook Moon, care vede o diferenflæ specificæ de gen în formele de angajament politic dezvoltate de femei dupæ sfîrøitul dictaturii. Dar, pe baza propriilor mele experienfle în Europa øi America de Nord, mæ întreb dacæ problema generafliilor nu este la fel de importantæ. Economia actualæ este una profund flexibilæ, în care sindicatele centrale pot contribui la votul pentru un preøedinte conservator ca Lee Myungbak, ca reacflie împotriva ameninflærii percepute a muncitorilor imigranfli øi de ocazie, a cæror prezenflæ e cerutæ de înseøi politicile neoliberale ale aceluiaøi preøedinte. În aceste condiflii, luptele imposibile øi nonreprezentabile ale fetelor de club filipineze ar putea fi mai relevante pentru viziunea asupra peisajului politic decît orice tradiflie exclusiv legatæ de clasa muncitoare.

Ca ræspuns la întrebarea mea despre scopul recentelor proteste împotriva importului de carne de vitæ americanæ – øi contra abordærii de tip „buldozer“ a noului preøedinte –, activistul øi profesorul de studii despre pace Lee Daehoon mi-a ræspuns cæ, dupæ pærerea lui, „oamenii sînt în cæutarea sufletului lor“. Motivul este clar: în prezent, atît adversarii politici, cît øi obiectivele politice sînt dificil de numit. Împins de vîntul instabil al finanflelor, imperiul liberal este plin de crize; iar oscilafliile haotice ale economiei sale transnaflionale pot provoca în orice moment o revenire conservatoare la ordine, aøa cum am væzut, în cel mai urît mod, în Statele Unite. În aceste condiflii, pretenfliile democrafliei øi statului de drept pot sæ se præbuøeascæ cu uøurinflæ într-o stare de excepflie. Dar ceea ce provoacæ crizele este tocmai funcflionarea normalæ, legalæ, democraticæ a imperiului liberal, mai ales atunci cînd productivismul øi consumismul færæ de sfîrøit al modernitæflii industriale ajung la limitæ, dînd naøtere ræzboaielor pentru resurse. Întrebarea fundamentalæ este atunci: cum poate fi descoperitæ o formæ de societate mai viabilæ? Ceea ce mæ intereseazæ astæzi cel mai mult este fondarea øi articularea subiectivitæflilor politice prin experienfla personalæ øi o conøtiinflæ mult dincolo de aceasta. O astfel de articulare nu este uøoaræ øi, între altele, implicæ schimbarea definifliei artei, respectiv a ceea ce este øi ceea ce poate fi arta. Iar asta este aproape imposibil de fæcut cînd în spate îfli stau regimuri represive. Bazele øubrede øi presa deosebit de firavæ a militarismului în Coreea de Sud, dar øi în America Latinæ øi Europa, ne dau însæ ceva speranfle cæ ræul absolut poate fi evitat øi cæ problemele pe termen mai lung mai pot apærea încæ, din nou, în prim-plan.14 Am spus la început, destul de naiv, cæ eram în cæutarea unei ieøiri din imperiul liberal. Încæ o mai caut. Dar dincolo de momentul exodului, vine un anotimp al noilor începuturi. Poate cæ ce este necesar pentru a redefini libertatea în epoca noastræ sînt cincizeci de feluri de a-fli gæsi iubitul.

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu øi Ovidiu fiichindeleanu

arhiva

Stærile invizibile Europa în epoca eøecului capitalului

Brian Holmes

Dupæ 11/09 øi consecinflele sale mondiale, dupæ farsa presupuselor arme de distrugere în masæ pe care le-ar fi avut Irakul, dupæ colapsul proiectului pentru o constituflie a Uniunii Europene, dupæ revoltele suburbiilor franceze øi dupæ tot ce s-a dezvæluit despre rasismul neocolonial de pe Bætrînul Continent, ar trebui sæ fie mai uøor de admis: ne lipseøte capitalul. Dar cea mai importantæ întrebare este: cine sîntem „noi“? Øi cum anume træim rupturile foarte reale ale acelei articulaflii imense øi extrem de abstracte a societæflii, cunoscutæ sub numele de capital? Cum sæ trasæm harta acestei articulaflii, cînd ea se schimbæ în timp, ajungînd într-un punct al crizei permanente? Cum sæ localizæm øi sæ numim carnea vie a eøecului capitalului?

Capitalul (Ne lipseøte acum) este un cîntec al trupei punk engleze The Gang of Four, compus la începutul anilor ’80.

Este øi numele unei expoziflii care a avut loc la Oslo, în Norvegia, øi în Tallinn, Estonia, în 2005–2006.1 Semnificæ o condiflie a prezentului øi nesiguranfla zilei de mîine. Utilizînd cîteva færîmituri din bugetul final al fostului Institut Nordic pentru Artæ Contemporanæ, am cælætorit la Oslo øi Tallinn pentru a ridica problema metamorfozei statului în ultimele douæ decenii, care au væzut cæderea imperiului sovietic, apariflia republicilor baltice øi schimbarea radicalæ a democrafliilor sociale scandinave.2 În cele ce urmeazæ mæ voi axa pe formele în schimbare ale statului capitalist, în cadrul unui context nord-european care nu e structurat doar de o arhitecturæ supranaflionalæ fragilæ, ci øi de transformærile, cu ample consecinfle, ale economiei mondiale.

Ideea este sæ nu aøtepfli salvarea sau condamnarea din partea a ceea ce Engels numise, cu o formulæ celebræ, „capitalistul colectiv ideal“.3 Din contræ, scopul este sæ creezi un cadru pentru înflelegerea transformærilor suferite de acea combinaflie de instituflii øi legi (statul), care încearcæ sæ medieze, pe de o parte, între locuitorii unui teritoriu naflional øi întreprinderile capitaliste individuale care îøi organizeazæ productivitatea; iar pe de altæ parte, între acest teritoriu naflional delimitat øi spafliul transnaflional relativ anarhic, în care primul este inserat prin fluxul constant al comerflului, investifliilor, alianflelor interstatale øi al raporturilor de forfle. În sistemul-lume compus din democrafliile capitaliste ale epocii de dupæ al Doilea Ræzboi Mondial, statul a acflionat ca un soi de dublu filtru, articulînd relafliile specifice între diverse clase de locuitori, dar øi relafliile generale cu lumea din afaræ. În aceastæ privinflæ, statul este – sau, mai exact, a încercat sæ fie – „integrala formafliunilor de putere“.4 Statul democratic postbelic a pretins a fi articulaflia integral publicæ øi pe deplin transparentæ a tuturor forflelor conflictuale implicate în universul uman, incluzînd nu doar puterile capitalului øi imperativele asociate cu acesta, anume producflia militaræ øi ræzboiul, ci øi nevoile øi dorinflele exprimate ale populafliilor, cele din afara oricærei logici economice sau voinfle de dominaflie. Or, tocmai existenfla acestei pretenflii sau a acestei aspiraflii – concretizatæ pentru un timp în ceea ce a fost numit „statul protecfliei sociale“ [welfare state] – ne permite sæ vorbim despre eøecul capitalului. Aceastæ pretenflie democraticæ se aflæ însæ într-un colaps clar øi inexorabil, pe mæsuræ ce forma øi funcflia statului naflional mediator se modificæ øi se reconfigureazæ sub presiunea forflelor economice globale øi a voinflelor de dominaflie intrate în competiflie.

Rezultatul acestei crize este o societate tulbure, opacæ, o lume cu ciocniri neaøteptate øi focuri în noapte. Aøadar, ar trebui sæ exploræm – dacæ mai existæ vreo dorinflæ de a începe sæ redescoperim un „noi“ – textura însæøi a acestei opacitæfli: formele eøecului capitalului.5 Acestea sînt øi formele vieflii noastre de astæzi.

Metamorfozele statului protecfliei sociale Într-un articol publicat în 1982 øi menit sæ ofere definiflia durabilæ a unei realitæfli care dispærea rapid, specialistul american în relaflii internaflionale John Gerard Ruggie descria structura compromisului economic postbelic ca „liberalism integrat“ [embedded liberalism].6 Aceasta era înaintea zilelor jurnalismului lipit de Armata SUA, cînd încæ se mai putea aspira la exprimarea unor sensuri complexe. Ruggie a împrumutat termenul sæu cheie de la un antropolog, Karl Polanyi, care susflinuse cæ în toate societæflile cunoscute dinaintea celei engleze din secolul al nouæsprezecelea, schimburile de bunuri fuseseræ integrate într-o combinaflie instituflionalæ mai largæ, de fapt într-o ecologie umanæ: nu exista o separaflie între calculele specific economice øi un set mai larg de reciprocitæfli sociale care reglementau îngrijirea øi reproducerea terenului (i.e. a mediului natural), munca (corpul uman/mintea) øi înøiøi banii (indiferent dacæ sub forma scoicilor Cauri folosite de locuitorii insulelor Trobriand ori sub cea a monedelor fiduciare ale statelor-nafliuni). Polanyi a arætat cæ dezvoltarea

1. Simon Sheik (curator øi editor), Capital (It Fails Us Now), Berlin: b_books, 2006; expozifliile flinute la UKS, Oslo, 8 octombrie – 6 noiembrie 2005 øi Kunstihoone, Tallinn, 7 ianuarie – 15 februarie 2006.

2. Aø vrea sæ le mulflumesc tuturor celor din Estonia øi Norvegia care mi-au permis cu generozitate sæ-i intervievez pentru pregætirea acestui text; precum øi lui Anders Härm de la Kunstihoone øi lui Trude Iverson de la UKS, pentru pregætirile necesare acestor conversaflii.

3. Friedrich Engels, Herrn Eugen Dühring’s Umwälzung der Wissenschaft (1878), partea a 3-a, cap. 2: „Der moderne Staat, was auch seine Form, ist eine wesentlich kapitalistische Maschine, Staat der Kapitalisten, der ideelle Gesamtkapitalist“; online la www.mlwerke.de/me/me20 /me20_239.htm#kap_II. Versiunea englezæ: „The modern state, no matter what its form, is essentialy a capitalist machine, the state of the capitalists, the ideal personification of the total national capital“; online la http://www.marxists.org/ archive/marx/works/1877/ anti-duhring/ch24.htm.

4. Félix Guattari, „Capital as the Integral of Power Formations“, in Chaosophy: Soft Subversions, New York, Semiotext(e), 1996.

5. În acest text, utilizez termenul „eøecul capitalului“ pentru a descrie deficitele combinate cauzate bunæstærii oamenilor de ceea ce sociologii disting separat ca „eøec al pieflei“ øi „eøec al statului“. Dupæ cum voi aræta, posibilitatea de a separa aceste douæ categorii este tot mai redusæ, pe mæsuræ ce dimensiunea antreprenorialæ a guvernærii neoliberale ajunge sæ predomine.

6. John Gerard Ruggie, „International Regimes, Transactions and Change: Embedded Liberalism in the Postwar Economic Order“, International Organization, 36/2, 1982.

25

7. Karl Polanyi, The Great Transformation, Boston, Beacon, 1957/1944.

Michael Blum Wandering Marxwards, still from the video 19’ 23’’, 1999

8. Bob Jessop, The Future of the Capitalist State, Cambridge, Polity Press, 2002, cap. 2 øi passim. Capitolul introductiv online la http://www.lancs. ac.uk/fss/ sociology/papers/ jessop-future-of-thecapitalist-state-chapter1.pdf.

26

liberalismului economic englez, propulsat de Revoluflia Industrialæ øi extins la dimensiuni mondiale de etalonul aurului, a descærnat cu adeværat economia de societate, transformînd terenul, munca øi banii în ceea ce el a numit „mærfuri fictive“, cumpærate øi vîndute continuu pe o aøa-zisæ „piaflæ autoreglatoare“.7 De ce sînt aceste trei mærfuri atît de diferite de celelalte produse obiønuite? Conform lui Polanyi, ceea ce le face sæ fie „fictive“ este faptul cæ producerea øi reproducerea lor durabilæ nu sînt asigurate de mecanismele pieflei. Terenul care nu este îngrijit dincolo de ciclul unei culturi comerciale sau al unor sæpæturi miniere poate fi abuzat øi compromis astfel pe duratæ; munca færæ sprijin acordat vieflii din afara locului de muncæ poate fi distrusæ fizic de presiunea scæderii salariilor; chiar øi mediul schimbului, banul, poate fi discreditat prin tranzacflii speculative cu polifle la purtætor, efectuate færæ a fline seama de institufliile din care derivæ valoarea acestora. Toate aceste fenomene, care au fost observate încæ de la Revoluflia Industrialæ, au ajuns la cele mai cumplite extreme la începutul secolului al douæzecilea, cel mai acut în timpul Marii Crize din anii ’30 – iar Polanyi n-a fost singurul care a identificat doctrinele liberale ale comerflului liber øi pieflelor autoreglatoare drept cauze care au stat la baza ræzboaielor înseøi. Ca urmare, esenfla regimului internaflional postbelic a putut fi schiflatæ în mod convingætor de Ruggie ca încercare de a „reintegra“ economia globalæ a liberalismului în interiorul sistemelor teritoriale de control øi balanfle, reglementate la nivelul statului-nafliune. „Liberalismul integrat“ desemna efortul de reconciliere a beneficiilor aduse de comerflul internaflional cu acele politici interne, respectiv ocuparea totalæ a forflei de muncæ øi protecflia socialæ, care apæruseræ pentru prima datæ (deøi în forme dezastruos de izolaflioniste) în perioada zonelor valutare închise øi a blocurilor comerciale din anii ’30. Instrumentele postbelice ale acestei reconcilieri au fost schimbul valutar internaflional reglementat (tratatele Bretton Woods), acordurile de cote øi tarife de import pentru protecflia anumitor sectoare productive (Acordul General pentru Tarife øi Comerfl, GATT) øi legislaflia muncii øi a programelor sociale (protecflia socialæ internæ). Acest compromis, care lupta pentru un echilibru între cele douæ principii normative – bunæstarea internæ øi comerflul liber internaflional –, a furnizat ceea ce Ruggie numeøte „gramatica generativæ“ a relafliilor interstatale postbelice. Aceasta prevesteøte formele posibile de acfliune a statelor participante øi contribuie la ceea ce tot el a numit „internaflionalizarea autoritæflii politice“.

Mai aproape de zilele noastre, economistul Bob Jessop, care aparfline de øcoala regularizærii, a pus la punct cea mai completæ descriere a formei generale sau a tipului ideal de stat capitalist care a rezultat în urma compromisului postbelic.8 El îl numeøte „Statul Naflional al Protecfliei Sociale Keynesiene“ (KWNS), referindu-se la economistul øi omul de stat John Maynard Keynes, negociator din partea Marii Britanii la Bretton Woods. Keynes a fost primul teoretician al ocupærii complete a claselor muncitoare, susflinutæ de guvern prin finanflarea din datorie publicæ a proiectelor de lucræri, a serviciilor sociale øi asigurærilor sociale. Pentru Keynes, ocuparea deplinæ a forflei de muncæ era sursa „cererii eficiente“, care putea stimula în economiile industriale cicluri virtuoase de creøtere continuæ. Aplicarea acestui tip de politicæ a însoflit exportul postbelic al modelului american fordist de dezvoltare industrialæ, în Canada, Europa Occidentalæ, Australia øi Noua Zeelandæ, prin mari corporaflii multisectoriale, dedicate integrærii verticale a producfliei de masæ. Acestea au fost motoarele extraordinarei expansiuni economice ce a durat circa treizeci de ani, în contextul boomului reconstrucfliei europene øi într-o perioadæ cînd producflia de masæ nu începuse încæ în majoritatea celorlaltor regiuni ale lumii (cu excepflia Japoniei øi a economiei „tigrilor“ asiatici, care au elaborat variante ale modelului euroamerican, fie mai autoritare, fie corelate cu planificarea centralizatæ).

Modelul keynesian de intervenflie statalæ a luat forme diferite, în funcflie de mærimea øi cultura politicæ a flærii în chestiune, iar formele cele mai pur social-democrate au fost elaborate în Scandinavia. Scopul (øi într-o oarecare mæsuræ øi rezultatul) era crearea unui nucleu de instituflii de susflinere øi refacere, în care sæ fie integrate funcfliile economice competitive, astfel încît violenfla acestora sæ poatæ fi temperatæ, domolitæ. Astæzi, din fericire øi de multe ori din pæcate, KWNS (øi muncitorul industrial alb, bærbat, care era subiectul sæu privilegiat) serveøte încæ drept orizont normativ øi nostalgic pentru discufliile de politicæ economicæ publicæ. Analiza lui Jessop øi øcoala regularizærii în general ne ajutæ sæ observæm modul în care schimbarea „gramaticii generative“ a relafliilor internaflionale a produs, începînd de la mijlocul anilor ’70, o metamorfozæ treptatæ a formelor statului. Aceasta va primi o expresie ideologicæ limpede abia odatæ cu programele celei de-„a Treia Cæi“ a noului Partid Laburist britanic, apærute chiar la sfîrøitul secolului.

arhiva

Ce s-a-ntîmplat cu compromisul liberalismului integrat? Ca semnale ale crizei, tofli istoricii indicæ præbuøirea sistemului monetar de la Bretton Woods în perioada 1968–1971 øi apariflia regimului de schimb valutar flotant, øocul petrolului, recesiunea din 1973–’75 øi, mai pe larg, expansiunea producfliei fordiste în întreaga lume – care a avut ca rezultat saturaflia pieflelor de bunuri industriale produse în masæ. La fel de importante, dintr-un punct de vedere mai radical, au fost nivelurile foarte ridicate de militantism muncitoresc, refuzul normalizærii birocratice øi protestele de mare amploare împotriva atitudinilor coloniale øi imperialiste ale puterilor occidentale.9 fiærile industrializate au fost asaltate de condiflia persistentæ a stagnærii industriale, cuplatæ cu spirale inflaflioniste ale salariului øi preflurilor („stagflation“). Începînd de la mijlocul anilor ’70, declinul Statelor Unite înseøi a fost prezis cu regularitate. Abia recent am reuøit sæ înflelegem mai bine modul în care puterea hegemonicæ a Statelor Unite a convins restul lumii sæ continue finanflarea a ceea ce pærea a fi o economie pe datorie, în fazæ terminalæ: pe de o parte, forflînd flærile OPEC sæ-øi evalueze în continuare petrolul în dolari, iar pe de altæ parte, într-un sens mai larg, asigurîndu-se cæ pieflele financiare în dolari ræmîn destinaflia cea mai performantæ pentru investiflii ale lichiditæflilor globale – printre altele, pentru cæ numai aceste piefle sînt protejate de oscilafliile violente ale ratei de schimb, care afecteazæ periodic toate celelalte valute în raport cu dolarul.10 Ca urmare, Statele Unite (împreunæ cu pieflele lor financiare sofisticate, cu controlul asupra unor instituflii transnaflionale ca FMI øi Banca Mondialæ, cu influentul sector mass-media øi armata færæ egal în lume) au devenit structura instituflionalæ de susflinere a ceea ce, pentru tofli ceilalfli agenfli economici, este esenflialmente o monedæ mondialæ færæ stat, un mijloc de schimb necesar, dar incontrolabil. Dolarul a ræmas deci pivotul unui regim de schimb valutar flotant, iar în jurul sæu s-au multiplicat forme sofisticate de bani în credit (futures, options, swaptions øi întreaga panoplie de instrumente financiare derivate, administrate de operatori ai fondurilor speculative de investiflii ca George Soros, aflafli în directæ competiflie cu monedele naflionale convenflionale).

De la începutul anilor ’80, aceastæ nouæ poziflie a Statelor Unite, ca jucætor financiar global, extrem de agresiv, cu o producflie industrialæ axatæ strategic pe dezvoltarea tehnologiilor de vîrf (stimulatæ øi dirijatæ de fondurile fastuoase ale armatei), i-a dat statului nord-american toate motivele sæ impunæ liberalizarea acceleratæ a comerflului øi investifliilor tuturor flærilor care voiau sæ aibæ acces la gigantica sa piaflæ de consum, finanflatæ permanent prin datorii. FMI a apærut ca profet mondial øi executor cu forfla al acestei liberalizæri, care trebuia cuplatæ cu politici de austeritate pentru toate guvernele – în afara celui al hegemonului.11 Liberalizarea investifliilor directe stræine (øi dispariflia definitivæ a ameninflærii revoluflionare reprezentate de comunismul real-existent) însemna cæ mult mai multe unitæfli productive puteau fi plasate în afara flærilor centrale ale sistemului-lume, øi deci dincolo de raza de acfliune a miøcærilor naflionale sindicale sau ecologice. Astfel a luat naøtere un nou model al circulafliei mondiale, în care flærile odinioaræ subdezvoltate (precum China) nu îøi limiteazæ exportul doar la materii prime, ci îl extind pentru produse de nivel înalt; simultan, profesioniøtii fostului nucleu industrial se axeazæ pe inovaflia tehnologicæ, managementul financiar, coordonarea proiectelor øi serviciile culturale (inclusiv turismul, care a devenit unul dintre cele mai mari sectoare ale economiei mondiale). Acesta a fost sistemul fundamental de constrîngeri – gramatica de la baza relafliilor internaflionale – care a generat tendinfla originaræ cætre ceea ce Jessop analizeazæ sub numele de SWPR: Regimul Schumpeterian de Muncæ Obligatorie Postnaflionalæ12, numit astfel dupæ economistul austriac Joseph Schumpeter, care se axa pe inovaflia antreprenorialæ ca motor al creøterii economice.13 Acronimul indicæ transformarea statului protecfliei sociale, potrivit cerinflelor economiei transnaflionale a informafliei.

SWPR, cunoscut øi ca „statul concurenflei“, nu reprezintæ o rupturæ totalæ de protecflia socialæ, nici eclipsa totalæ a „guvernului mare“ intervenflionist, evocate de obicei în descrierile simpliste ale neoliberalismului. Din contræ, SWPR semnificæ o modificare profundæ – øi neîncheiatæ încæ – a modurilor în care se efectueazæ însæøi intervenflia, pentru cine øi cu ce scopuri. Scopul anterior, de maximizare a ocupærii forflei de muncæ øi de acordare a unor pachete de beneficii pentru tofli cetæflenii, este pur øi simplu abandonat, fiindcæ a devenit o imposibilitate în condifliile unor economii funcflional færæ frontiere. Salariul nu este considerat o sursæ a cererii eficiente, sprijinit pentru binele general, ci un factor al producfliei între alflii, care poate fi micøorat, conform necesitæflilor conflictelor competiflionale. Principalul obiectiv al intervenfliei devine acum accesul la informaflie de înaltæ calitate øi educaflia pe tot parcursul vieflii: cu alte cuvinte, modelarea celor mai productivi cetæfleni pentru inovaflii în cunoaøterea transnaflionalæ øi pieflele de imagine, ale cæror operafliuni nu mai pot fi reglementate de un stat naflional, ci doar adaptate de un regim postnaflional, care încearcæ, pe cît posibil, sæ influenfleze parametrii în cadrul cærora indivizii productivi fac alegeri libere.

Astfel se instaureazæ un model de transformare a formelor de intervenflie statalæ, care se realizeazæ inegal, în funcflie de condifliile specifice din fiecare flaræ. Aceste schimbæri sînt propuse adeseori sub forma „contractelor bazate pe performanflæ“ între administrafliile publice øi cetæfleni. Ajutoarele de øomaj automate, care sînt suspectate de încurajarea lenei, tind sæ fie scoase din uz, în favoarea unor programe de muncæ obligatorie de „activare“, care necesitæ cæutarea færæ

9. Pentru criza hegemoniei americane în relaflie cu crizele anterioare ale sistemuluilume, vezi Giovanni Arrighi, Beverley Silver et al., Chaos and Governance in the Modern World-System, Minneapolis, University of Minnesota Press, 1999.

10. Pentru interpretæri ale trecerii înspre un nou regim internaflional, cf., între alflii, David Harvey, The New Imperialism, Oxford UP, 2003, precum øi Peter Gowan, Global Gamble, London, Verso, 1999.

11. Pentru noul rol al FMI de la începutul anilor ’80 încoace, cf. D. Harvey, A Brief History of Neoliberalism, Oxford UP, 2005, cap. I.

12. În englezæ în original: „Schumpeterian Workfare Postnational Regime“. Workfare este o formæ derivatæ de protecflie socialæ (welfare) prin care adulflii care primesc ajutor social sînt obligafli sæ exercite în schimb ore de muncæ în sectorul public. (N. ed.)

13. Cf. Joseph Schumpeter, Capitalism, Socialism and Democracy, New York, Harper/ Collins, 1975/prima ed. 1942, cap. 7: „The Process of Creative Distruction“, p. 83: „Impulsul fundamental care pune øi menfline în miøcare motorul capitalist vine de la bunurile noilor consumatori, de la noile metode de producflie sau transport, noile piefle, noile forme de organizare industrialæ pe care le creeazæ spiritul întreprinzætor capitalist“.

27

14. Termenul a fost inventat de Christopher Hood, în articolul „A Public Management for All Seasons?“, Public Administration, 69 (1991). Pentru o trecere criticæ în revistæ a practicilor pe care le descrie acest termen (care dateazæ din anii ’80 øi trædeazæ influenfla acelui „Total Quality Management“ elaborat în cercurile de afaceri anglosaxone), vezi, între altele, Linda Kaboolian, „The New Public Management: Challenging the Boundaries of the Management vs. Administration Debate“ øi articolele simpozionului despre „Leadership, Democracy and the New Public Management“, Public Administration Review, vol. 58/3 (mai– iunie 1998).

15. Pentru un tip ideal de „subiectivitate flexibilæ“ în societæflile complet neoliberalizate, vezi textul meu „The Flexible Personality“, in Hieroglyphs of the Future, Zagreb, Arkzin/WHW, 2002, online la http://eipcp.net/ transversal/1106/holmes/en.

16. Un caz clasic în aceastæ privinflæ este Franfla. Pentru o relatare a felului în care economia flærii a fost flexibilizatæ în jurul unui mic nucleu al muncitorilor sindicalizafli, care încæ mai servesc drept reprezentanfli pentru totalul forflei de muncæ, prin intermediul structurilor clasice de negocieri tripartite: stat – forflæ de muncæ – angajator, cf. Christian Boltanski øi Eve Chiapello, The New Spirit of Capitalism, London, Verso, 2005, versiunea francezæ în 1999, capitolele 4 øi 5.

17. Vezi citatul urmætor din Arrighi et al. (Chaos and Governance in the Modern World-System, p. 139), care rezumæ perspectiva elitelor americane postbelice în privinfla unificærii europene: „Aøa cum declara John Foster Dulles în 1948, o «Europæ sænætoasæ» nu putea fi «divizatæ în mici compartimente». Trebuia sæ fie organizatæ într-o piaflæ «suficient de mare ca sæ justifice metodele moderne ale producfliei ieftine pentru consumul de masæ». În acest scop, noua Europæ trebuia

28

încetare a unui loc de muncæ, reciclarea obligatorie sau serviciul comunitar (modelul „flexicuritæflii“ daneze devine noul prototip de intervenflie guvernamentalæ perfect calibratæ pentru a ræspunde nevoilor unei piefle a muncii cu o ratæ înaltæ de rotaflie a angajaflilor). În numele eficacitæflii (dar øi ca formæ deghizatæ de îndoctrinare a societæflii), fosta nofliune de servicii publice oferite cetæflenilor este înlocuitæ cu cea de „întreprinderi publice“, care se aflæ în competiflie unele cu altele, pe niøte „cvasipiefle“ subvenflionate, luptînd pentru patronajul unor „clienfli“ neplætitori. Bonuri fiscale sau scutiri compensatorii de impozite pot fi oferite, de asemenea, celor care preferæ furnizori privafli de servicii, în special în domeniile sænætæflii øi educafliei. Asociaflii de voluntari sau caritabile din „al treilea sector“ (de multe ori de naturæ religioasæ) sînt chemate sæ completeze gæurile apærute prin demolarea programelor sociale; simultan, în operafliile de afaceri, reglementarea statalæ centralizatæ este limitatæ în favoarea „guvernærii“ exercitate prin reflele de pærfli interesate sau „parteneri“. Infrastructurile pentru susflinerea sectoarelor cu producflie ridicatæ de valoare, care în trecut ar fi fost construite de agenfliile de stat menite generærii de locuri de muncæ, un fel de pompæ de aspiraflie pentru economia keynesianæ, sînt construite acum, aproape exclusiv, prin „parteneriate public-private“ (PPP), faimoase (justificat sau nu) pentru eficienfla lor superioaræ øi care, mai presus de toate, nu creeazæ alte datorii fiscale pe ræbojul øomajului øi al pensiilor asigurate de stat.

Acesta este repertoriul de bazæ al „noului management public“, care s-a ræspîndit din Marea Britanie pe teritoriul tuturor fostelor flæri social-democrate (inclusiv øi în special în Norvegia) øi care a fost propus, de asemenea, ca model de formare a statului pentru flærile postsocialiste ale fostului bloc estic.14 Scopul declarat al ideologilor sæi neoliberali este sæ reducæ, treptat, sectorul public la funcfliile dure ale unui stat gardian-de-noapte: poliflie, justiflie, diplomaflie øi armatæ.

Din motive electorale, acest scop nu poate fi niciodatæ atins, cel puflin nu în flærile nord-vest-europene, pentru cæ ar necesita o rupturæ cu prea mulfli votanfli, chiar øi din partea dreaptæ a spectrului politic. O „schimbare de regim“ complet neoliberalæ a avut loc numai în cîteva flæri, în primul rînd în Statele Unite øi în Marea Britanie. În alte pærfli, au intrat în vigoare doar schimbæri subtile, dar cu consecinfle profunde, în maniera în care statul îøi socializeazæ populafliile, în tipurile de aøteptæri pe care le cultivæ, în tipul de subiectivitate pe care îl încurajeazæ.15 Astfel, „desprinderea“ economiei transnaflionale de nucleul instituflional care o susfline este efectuatæ sub vælul unei social-democraflii persistente, dar tot mai atenuate øi, treptat, vidate.16 Speranfla este, se pare, ca zonele cæscate prin excluderea øi alienarea unor întregi populaflii sæ mai poatæ fi acoperite încæ ceva vreme, pînæ cînd clasele productive vor fi învæflat sæ-øi asume ræspunderea pentru cultivarea propriei lor orbiri.

Spre o nouæ ecologie politicæ O înflelegere mai profundæ a transformærilor structurale care au ajuns sæ aibæ impact asupra societæflilor europene necesitæ, în mod evident, luarea în considerare a Uniunii Europene, relaflia ei de cooperare øi concurenflæ cu Statele Unite.

Reconstrucflia postbelicæ a Europei s-a petrecut sub influenfla decisivæ a Statelor Unite, întîi prin intermediul Planului Marshall, apoi prin formarea NATO. Pentru SUA, Europa a fost mai puflin o piaflæ de export øi mai degrabæ o regiune pentru investiflii stræine directe øi implanturi ale industriei. Acest lucru a fost fæcut mai ales în Germania, cea mai mare nafliune europeanæ øi cea mai avansatæ industrial, a cærei constituflie postbelicæ a fost scrisæ de Statele Unite. Crearea Comunitæflii Economice Europene oferea o piaflæ extinsæ pentru corporafliile americane cu sediul în Germania øi, ca atare, a primit o puternicæ încurajare din partea SUA.17 În anii ’60 øi ’70, numai Franfla a rezistat la americanizarea fundamentalæ a Europei; dar chiar øi acolo, rezistenfla a fost numai gestualæ øi diplomaticæ. Abia în anii ’80, cînd a început sæ se disemineze înflelegerea modalitæflilor prin care Statele Unite reuøiseræ sæ schimbe setul de reguli al producfliei øi comerflului global, elitele europene au început sæ facæ presiuni pentru un unic mijloc de schimb, care le-ar fi diminuat dependenfla de dolar, ca monedæ de facto a rezervelor internaflionale. Uniunea monetaræ a fost propusæ în 1986 prin Actul european unic, lansatæ în 1992 prin Tratatul de la Maastricht øi finalizatæ cu introducerea bancnotelor de hîrtie în 2002. Pentru a scæpa de dependenfla similaræ de piafla consumatorului american, Spafliul Economic European (SEE18) a fost creat în 1994, iar de atunci, el a fost în permanenflæ extins. Trebuie remarcat cæ, în ciuda refuzului de a face parte din UE, Norvegia este membru cu drepturi depline în SEE, prin intermediul Asociafliei Europene a Liberului Schimb (AELS19), al cærei membru fondator a fost încæ din 1960. În acest fel, Norvegia a devenit un fel de membru invizibil al unei uniuni economice europene pur funcflionale øi nondemocratice.

Din 1994 încoace poate fi observatæ o rivalitate în oglindæ între expansiunea europeanæ øi procesul integrærii emisferice în Statele Unite ale Americii. UE tinde sæ devinæ imaginea deformatæ-n oglindæ a ALSNA20 – dar færæ a recunoaøte aceasta. În multe privinfle, miza este øi aici integrarea øi dez-integrarea liberalismului. Din perspectiva idealizantæ a socialdemocraflilor europeni, uniunea monetaræ øi piafla unicæ ar trebui sæ permitæ reconstituirea unui teritoriu intern în afara dictatelor pieflei mondiale, astfel ca relafliile sociale sæ poatæ fi reglementate democratic, øi nu doar economic. Într-ade-

arhiva

vær, atitudinea diplomaticæ europeanæ clasicæ insistæ asupra unei astfel de reglementæri, iar filosoful cosmopolit de frunte al Uniunii Europene, Jürgen Habermas, invocæ în mod constant orizontul normativ al unei „politici interne mondiale“ (Weltinnenpolitik).21 Dar nu ar trebui sæ uitæm cæ UE funcflioneazæ ca democraflie doar de la distanflæ, prin intermediul Consiliului de Miniøtri øi al Comisiei Europene: ambele emanæ din obscurul administrafliilor naflionale, læsînd foarte puflin loc pentru reprezentarea directæ a alegætorilor de pe continent în Parlamentul European. Iar în spatele simbolurilor internaflionaliste ale Curflii de la Haga øi al protocoalelor de control al mediului de la Kyoto, tendinfla UE cætre o alianflæ obiectivæ cu SUA în cadrul Organizafliei Mondiale a Comerflului (OMC), împotriva cerinflelor Sudului global, dezvæluie o funcflie total diferitæ a dreptului public internaflional. Aøa cum remarcæ Peter Gowan: „Secretul imperial al întregului concept fline de cine scrie din start regulile… Modelul este, desigur, OMC-ul de inspiraflie europeanæ, care-øi prezintæ regulile ca avînd rædæcini în normele universalist-liberale ale liberului schimb, în timp ce acestea sînt de fapt un decoct de legi asertorice care servesc interesele capitaliste atlantice“.22 Un model similar poate fi observat în interiorul teritoriului real al UE, mai ales dupæ lærgirea acestuia cu zece noi membri, din mai 2004. Rezultatul acestei extinderi este o diviziune tripartitæ: Centrul Europei, Europa Nouæ øi ceea ce poate fi numit „Europa Marginalæ“, i.e. flærile periferice de la sudul øi estul frontierelor actuale. În mod ideal, drepturile sociale din flærile Centrului ar trebui sæ se extindæ, prin programe de redistribuire, la noii membri, în timp ce ajutorul stræin øi umbrela legilor comerflului cosmopolit ar trebui sæ permitæ integrarea treptatæ a zonelor periferice, ale cæror resurse øi forfle de muncæ se revarsæ, oricum, înspre Centru. În realitate, apare însæ o ierarhie între: cetæflenii cu drepturi depline ai Centrului Europei, care se aøteaptæ sæ deflinæ un anumit control democratic asupra evolufliei societæflilor lor; cetæflenii subordonafli ai Europei Noi, ale cæror privilegii politice au fost substanflial slæbite prin pierderea controlului economic asupra industriilor lor øi prin migraflia cætre vest a oamenilor mai tineri øi educafli; øi populafliile dominate din Europa Marginalæ, ale cærei teritorii øi resurse sînt larg deschise pentru a fi exploatate de corporaflii transnaflionale – øi ale cæror drepturi, dacæ sînt imigranfli, pot fi reduse arbitrar, aøa cum a arætat dureros experienfla cetæflenilor francezi de origine africanæ în recenta stare excepflionalæ din noiembrie 2005.

O flaræ din Europa Nouæ ca Estonia exemplificæ aceastæ stare divizatæ pe trei niveluri. Industriile sale cele mai promiflætoare øi pilonii sectorului sæu bancar au fost înøfæcate de investitorii corporatiøti din flærile Centrului (în special Finlanda øi Suedia), în urma crizei financiare mondiale din 1997–’98. Între timp, marea majoritate a enormei populaflii vorbitoare de limbæ rusæ a acestei flæri – importatæ din întregul imperiu pentru a lucra în versiunea sovieticæ a industriei fordiste – lîncezeøte în mizerie, færæ loc de muncæ øi færæ niciun drept la cetæflenie øi paøaport, care nu se pot obfline færæ a stæpîni complexa limbæ estonianæ. Aceasta înseamnæ cæ cetæflenii estonieni cu drepturi depline ocupæ ceea ce poate sæ paræ uneori o fîøie îngustæ din propria lor flæriøoaræ, undeva între incursiunile economice ale vecinilor lor europeni, mai puternici, øi prezenfla jenantæ a unei foste clase muncitoare, pe care au sentimentul cæ nu au chemat-o øi cæreia, de fapt, nici mæcar nu-i pot vorbi. Actuala epidemie de heroinæ în interiorul acestei populaflii a fostei clase muncitoare øi explozia HIV care o însofleøte inevitabil profileazæ spectrul condifliei de ghetou øi al excluziunii sociale pe termen lung, laolaltæ cu dezvoltarea concomitentæ a aparatului poliflienesc øi a închisorilor, caracteristice pentru transformærile regimului neoliberal. În aceste condiflii, formarea unui stat care sæ se potriveascæ, mæcar de la distanflæ, cu standardele keynesiene de includere øi protecflie socialæ este mai mult decît dificilæ. Lideri, partide, programe politice se succed într-un vîrtej confuz, iar ceea ce se distinge e doar opfliunea de bazæ a naflionalismului populist.

Dar oare cît de departe sînt de aceastæ situaflie statele social-democrafliei golite de sens din Centrul Europei, inclusiv Norvegia øi celelalte flæri scandinave? Gramatica generativæ a liberalismului global – care a structurat dezvoltarea UE øi a fost scrisæ chiar în articolele proiectului de constituflie a acesteia – a dat naøtere unei clase de mijloc superioare extraordinar de dinamice, ai cærei membri, implicafli deseori în afaceri cu cultura, sînt în stare sæ schimbe flæri, limbi øi universuri afective, cu o uøurinflæ øi fluenflæ care ar putea fi copleøitoare, dac-ar putea exista vreo perspectivæ exterioaræ din care sæ fie judecate. Cu toate acestea, însæøi acceleraflia transportului øi a tranzacfliilor tinde sæ izoleze eøalonul superior rarefiat al populafliilor Centrului în interioul unei reflele de mobilitate foarte unitæ øi izolatæ de compoziflia din ce în ce mai eterogenæ a societæflilor în care træiesc (sau prin care se deplaseazæ). Declinul vechilor clase muncitoare øi relativa eclipsæ a tradifliilor naflionale în favoarea unei culturi sincretice, recombinatoare, dublatæ de sosirea noii clase sociale a serviciilor øi a specialiøtilor în tehnologie din Europa Marginalæ øi de dincolo de ea, toate acestea fac foarte dificilæ elaborarea unei platforme politice care sæ poatæ face apel la orice tip de majoritate, pentru eventuali reformatori ai serviciilor statului. În orice caz, nevoile sectoarelor în ascensiune ale societæflii øi cele ale elitelor financiare vor fi satisfæcute, întrucît ele sînt pietrele de fundaflie øi principalii clienfli ai formei de stat SWPR. Pentru a viza totuøi øi oamenii din afara profilurilor ideale ale lucrætorilor în domeniul cunoaøterii øi ale finanfliøtilor corporatiøti, în cadrul acestui model apar douæ soluflii de bazæ, care, în general, se prezintæ împreunæ. Prima este realizarea unor acorduri sectoriale pe grupuri specifice de

sæ includæ o Germanie reindustrializatæ. Færæ integrarea Germaniei în economia europeanæ, remarca preøedintele corporafliei General Motors, Alfred P. Sloan, «nimic nu ne-ar putea convinge pe noi, cei de la General Motors, cæ ar fi raflional sau dezirabil sau cæ ar merita sæ pornim vreo operaflie într-o flaræ ca Franfla»“.

18. În englezæ, EEA: European Economic Area. (N. ed.)

19. În englezæ, EFTA: European Free Trade Association.

(N. ed.)

20. ALSNA: Asociaflia Liberului Schimb Nord-American. În englezæ, NAFTA: North American Free Trade Association. (N. tr.)

21. Vezi, de exemplu, Jürgen Habermas, „The Postnational Constellation and the Future of Democracy“, in The Postnational Constellation: Political Essays, Cambridge, Polity Press, 2001.

22. Peter Gowan, „US Hegemony Today“, Monthly Review, vol. 55/3 (iulie–august), 2003, online la http://www. mail-archive.com/marxistleninistlist@lists.econ.utah. edu/msg04762.html.

29

alegætori: fermieri, muncitori industriali sindicalizafli, funcflionari, mici oameni de afaceri, pensionari de stat etc., adicæ tofli cei care încæ mai au acces la mecanisme de reprezentare tradiflionale, ce dateazæ din era fordistæ. A doua soluflie este acoperirea acelor oferte sectoriale cu pætura retoricæ populistæ a identitæflii naflionale øi cu drame naflionale, care nu existæ neapærat în realitate.

Pericolul evident din Centrul Europei de astæzi este alunecarea într-o nouæ ecologie politicæ a fricii, care sudeazæ golurile dintre fracfliunile sociale divergente prin reflexul de a cæuta flapi ispæøitori în flintele cele mai uøoare, care sînt imigranflii, oamenii adunafli sæ facæ muncile pe care europenii îmbætrînifli ai Centrului nu mai doresc sæ le facæ sau care nu li se mai permit, într-o economie ce are nevoie de slujbe la negru, ca unic instrument posibil de presiune asupra variabilei salariului, pentru a continua sæ facæ profit într-o economie concurenflialæ feroce. Manipularea figurii imigrantului ca ameninflare la adresa securitæflii (sau, chiar mai ræu, cea a musulmanului ca ameninflare a civilizafliei) este modul cel mai rapid de a camufla negocieri mult mai dificile referitoare la desfiinflarea vechiului stat al protecfliei sociale øi de a evita astfel proteste împotriva înlocuirii acestuia cu un talmeø-balmeø de dispoziflii schimbætoare, care nu urmeazæ niciun sens al justifliei ori mæcar vreo raflionalitate economicæ. Iar problema este cæ acest proces cu flapi ispæøitori øi camuflæri nu poate decît sæ se-nræutæfleascæ, pe mæsuræ ce populafliile Centrului devin mai bætrîne øi tot mai mulfli imigranfli sînt chemafli sæ le-nlocuiascæ, în pofida presiunii tot mai mari prin normativele permiselor de muncæ øi documentelor de rezidenflæ. Întrebarea devine atunci de ce pare sæ se ræspîndeascæ în întreaga Europæ o tacticæ atît de evident obtuzæ? De ce contemplæm ascensiunea fascismului liberal, dar vorbim despre altceva? Ce explicæ aceastæ incapacitate de a privi în viitor, cînd el e deja aici, în fafla ochilor noøtri?

Tallinn, Estonia, Summer 2005: final remains of the factories scenes of Tarkovsky’s Stalker, photo: B. H.

23. Bob Jessop, The Future of the Capitalist State, pp. 162– 163.

30

Øansele de a vedea Trebuie sæ adæugæm o a patra „marfæ fictivæ“ la lista de trei a lui Polanyi (teren, muncæ øi bani), specificæ economiei de reflea, condusæ de sectorul financiar, a regimurilor postnaflionale concurenfliale. Aceastæ a patra marfæ fictivæ este cunoaøterea, care acoperæ un spectru larg ce cuprinde øtiinfla, tehnologia øi dreptul, dar øi literatura, artele culinare øi abilitæflile vieflii cotidiene. Producerea cunoaøterii depinde de educaflia instituflionalizatæ de lungæ duratæ, experienfla pedagogicæ, accesul la biblioteci publice, arhive, muzee øi bænci de date, de moduri internalizate de autocultivare individualæ, de spaflii urbane pentru interacfliunea de grup, fie ea improvizatæ sau structuratæ, de procese de hibridizare între diferite tradiflii culturale, de constituirea unor discursuri critice øi disidente, de la punk rock øi dueluri poetice la reflele de oameni de øtiinflæ preocupafli ori alianflele unor agricultori tradiflionali øi ecologici, øi aøa mai departe, într-un spectru aproape infinit de practici prin care observaflia obiectivæ, abstracflia teoreticæ, expresia individualæ øi modelele de solidaritate socialæ se depoziteazæ în urme complexe øi artefacte care pot fi preluate øi transformate de indivizi, grupuri øi generaflii succesive. Imposibilitatea de a funcflionaliza complet aceastæ întreflesere subtilæ de practici øi motivaflii este evidentæ øi a fost recunoscutæ pe tot parcursul lungii ere a creærii institufliilor naflionale, încæ de la începutul veacului al nouæsprezecelea, în cele mai multe pærfli ale lumii occidentale. Dupæ cum scrie Jessop, referindu-se la educaflia din timpul perioadei keynesiene: „În termeni stilizafli, care nu øi-au gæsit niciodatæ pe deplin corespondentul în realitate, putem spune cæ educaflia trebuia sæ promoveze egalitatea de acces øi oportunitate, sæ creeze baza unei «meritocraflii» talentate øi juste, care sæ submineze structurile moøtenite de clasæ øi statut, sæ creeze, codifice øi disemineze o identitate naflionalæ comunæ øi o culturæ corespunzætoare unui stat al solidaritæflii øi protecfliei sociale universale øi sæ formeze cetæfleni informafli øi critici, capabili øi doritori sæ participe la o sferæ publicæ în expansiune øi la o democraflie plebiscitaræ de masæ“.23 În termeni de practici, valori, experienfle temporale øi experienfle ale alteritæflii, sferele educaflionale øi culturale au format, færæ îndoialæ, amestecul instituflional cel mai complex produs de era liberalismului integrat.

Expansiunea mandatului educativ øi cultural al statului øi prelungirea sa ezitantæ cætre clase, genuri øi grupuri etnice care fuseseræ înainte excluse din aparatele reprezentative au antrenat noi conflicte øi provocæri pentru acest amestec instituflional, care a trecut printr-o perioadæ dificilæ de transformæri dupæ 1968 øi deceniul de tulburæri ce a urmat. Tocmai aceastæ „problemæ de reprezentare“, care împiedicæ orice simplæ reiterare a presupuselor simboluri øi valori naflionale, a fost sursa celor mai vitale evoluflii din culturæ în ultimii treizeci de ani; iar aceeaøi problematizare s-a extins chiar în reevaluarea anumitor funcfliuni economice øi tehnico-øtiinflifice. Cu toate acestea, odatæ cu aducerea la numitor comun a învæflæmîntului prin procesul Bologna, odatæ cu sponsorizarea corporatistæ øi instrumentalizarea artelor øi øtiinflelor, cu retehnologizarea institufliilor culturale naflionale pentru piafla turisticæ transnaflionalæ øi cu tendinfla generalizatæ de transformare a cunoaøterii într-o marfæ, în virtutea dreptului de proprietate intelectualæ, ceea ce se aflæ acum sub presiune e idealul însuøi al sferei educaflional-culturale, ca loc al cæutærii problematice a înflelegerii mutuale într-o societate plu-

arhiva

ralistæ. Într-adevær, transformarea cunoaøterii în marfæ este forfla motrice øi obiectivul central al statului schumpeterian al concurenflei, pînæ la nivelul la care vîrful producfliei capitaliste este redefinit ca inovaflie tehnologicæ øi managerialæ (în special în sfera financiaræ). Ca urmare, orice rod al aspirafliei øi experienflei umane poate fi tratat ca o marfæ øi, mai mult, ca investiflie într-un sine antreprenorial, aøa cum sugereazæ economistul Gary Becker cu nofliunea sa de „capital uman“.24 Europenii resimt astæzi eøecul capitalului øi atunci cînd educaflia øi cultura vin gata ambalate, cu un prefl care le desfigureazæ, chiar dacæ nu le face total inaccesibile.

Paradoxal, tulburærile cauzate de aceastæ capitalizare a cunoaøterii sînt, în acelaøi timp, un factor principal al orbirii societæflii, dar øi o øansæ de a pune noile state ale coexistenflei umane sub regimurile de vizibilitate neoliberale. Colaborærile dintre artiøti øi specialiøti în øtiinfle sociale, organizaflii sindicale øi miøcæri ecologiste, din timpul ultimului ciclu de manifestaflii alternative antiglobalizare, iar acum în jurul temei „existenflei precare“ din economia flexibilæ, au fæcut un pas înainte prin capacitatea de a numi øi descrie efectele procesului de transformare neoliberalæ. Arta a devenit un mijloc de investigaflie, înrudit cu øtiinfla socialæ, dar ireductibilæ la aceasta. În mod similar, o organizaflie transnaflionalæ ca Attac, a cærei criticæ economicæ a cîøtigat ceva influenflæ în flæri social-democratice ca Norvegia, încearcæ sæ aducæ la vizibilitate influenfla negativæ a unei valute færæ stat, privatizate, asupra domeniilor fundamentale ale muncii omeneøti øi mediului natural, dar øi asupra domeniului cultural-øtiinflific, care constituie o a doua naturæ sau un mediu artificial (la fel de necesar ca aerul pe care-l respiræm – øi la fel de susceptibil de a fi poluat).25 Ascensiunea Partidului Socialist de Stînga în Norvegia (care a obflinut 12,5% din voturile electoratului la alegerile generale din 2001) reprezintæ o tentativæ de traducere politicæ a unor astfel de investigaflii. Cînd artiøtii încep sæ exploreze operafliunile capitalului øi sæ arate direct cazurile de eøec al capitalului, ei participæ cu propriile lor metode expresive la oferirea unui ræspuns complex dat instalærii graduale a regimului concurenflei, impus ca set unic de reguli exclusive øi tot mai intolerante pentru stærile problematice øi irevocabil multiple ale coexistenflei umane în societate. Procesul de explorare øi de interpelare a acestor stæri, în prezent invizibile, este doar un aspect al eforturilor mai largi de constituire a unor formafliuni sociale care ar putea acfliona în comun, avînd nu numai interese obiective comune, ci fiind, potenflial, chiar interesate unele de altele.

Problema nu este însæ numai eliminarea progresivæ a institufliilor culturale naflionale, laolaltæ cu canoanele lor învechite de frumusefle øi idealurile lor elitiste de identitate. Arta contemporanæ se confruntæ cu o problemæ øi mai profundæ: pentru a supravieflui ca practici de explorare øi transformare, pentru a genera suficient interes øi implicare în reconstituirea unei sfere culturale socializate sub auspicii noi, ea trebuie sæ se debaraseze de dependenfla lor mai flagrantæ sau mai subtilæ de noile instituflii de orientare corporatistæ, care promoveazæ o subiectivitate oportunistæ øi flexibilæ. Iar lucrul acesta este mai uøor de spus decît de fæcut, dupæ cum o demonstreazæ relafliile ambigue între producætorii culturali din circuitul muzeelor øi activiøtii în cæutarea unor forme de organizare a muncii precare.26 E uøor sæ investeøti într-o micæ angoasæ despre instrumentalizarea biopoliticæ a propriei creativitæfli, pentru a produce un nou produs de niøæ pentru pieflele originalitæflii – øi e tot atît de uøor sæ critici o asemenea investiflie. Într-adevær, hiperindividualizarea øi capitalizarea universalæ par a fi formula însæøi a rupturii solidaritæflilor øi a aparifliei fascismului liberal. Mult mai complicatæ – aøa cum descoperæ acum cei implicafli în miøcærile sociale ale precaritæflii – este crearea unor linii de invenflie øi criticæ, ce se vor consolida mutual în diferenflele lor, dincolo de diviziuni profesionale øi de clasæ. În acest sens, rolul producætorilor de cunoaøtere în recrearea unei capacitæfli de a spune „noi“ poate fi decisiv.27 Urmærind o nouæ transvaluare a vechilor valori naflionale, s-ar putea sæ ajungem la ceea ce lipseøte în momentul de faflæ: o constituflie durabilæ a multiplicitæflii.

Dar nu existæ nicio asigurare cæ acest potenflial se va realiza vreodatæ.

Adeziunea celor zece membri noi la Uniunea Europeanæ subliniazæ aceastæ dificultate. Problema este cæ niciuna dintre aceste flæri nu are vreun interes în menflinerea condifliilor unui stat al protecfliei sociale, pe care nu øi-l pot permite, øi ale cærui restricflii ar bloca propria lor cale de dezvoltare. Nu pot atunci decît sæ „adere la Uniune“ pe motive ræzboinice – aøa cum a dovedit-o recrutarea anticipatæ a anumitor foste state estice în Ræzboiul din Irak. Lupta pentru susflinerea petrodolarului SUA devine o garanflie paradoxalæ a suveranitæflii, exact în momentul înglobærii într-o ierarhie supranaflionalæ. De parcæ proiectul de lungæ duratæ de a deveni un membru cu drepturi depline al UE nu putea fi realizat decît trecînd printr-un vis american. Desigur, marile visuri sînt fireøti, pozitive, dupæ decenii de ocupaflie stræinæ. Dar ceea ce cîfliva observatori estonieni consideræ a fi o culturæ contemporanæ a narcisismului autosuficient (punctatæ sau stræpunsæ de neîncredere profundæ øi agresivitate) ar putea fi înfleles øi ca mod de a face faflæ unei schimbæri traumatizante, în sensul sociologului polonez Piotr Sztompka, care vorbeøte chiar despre o „traumæ a victoriei“.28 Cum sæ împrumufli tangibilitate øi vizibilitate publicæ unor libertæfli teoretice cærora nu le corespund amelioræri substanfliale? O întreagæ cartografie a existenflei a fost redesenatæ în cincisprezece ani. Statutul de clasæ ambiguu øi integrarea incertæ a unor populaflii întregi din toatæ partea esticæ a Europei, înæuntrul Europei Noi øi dincolo de ea, justificæ necesitatea unor practici artistice lucide øi provocatoare, care pot revela øi transforma conflictele inconøtiente de sub suprafafla experienflei contem-

24. Gary Becker, Human Capital: A Theoretical and Empirical Analysis with Special Reference to Education, University of Chicago Press, 1993/1964.

25. Vezi www.attac.no øi www.attac.org.

26. Întîlnirea ratatæ dintre artiøti øi activiøti la conferinfla Klartexte! de la Berlin, din ianuarie 2005, a fost un exemplu pentru aceastæ ambiguitate.

Dupæ cum scrie Marcelo Expósito: „Este esenflial sæ înflelegem ce blocheazæ compatibilitatea în practicæ dintre remarcabila lucrare Micæ dramæ postfordistæ [Kleines postfordistisches Drama] a lui Marion von Osten despre noile cifre ale producfliei culturale øi procesul necesar de organizare politicæ a unor subiecfli sociali precari, susflinut de Alex Foti de la Chainworkers“. Vezi recenzia lui Expósito, “Hablando Claro“, Brumaria, 5, Barcelona, 2005.

27. Vezi textul semnat Intermittent français du spectacle, „La puissance du nous“ , la www.cip-idf.org/article. php3?id_article=1124.

Caracterul absolut intraductibil al acestui text, îmbibat de ræmæøiflele statului francez al protecfliei sociale, spune, în sine, multe despre dificultatea stabilirii unor solidaritæfli la nivel european.

28. Piotr Sztompka, The Ambivalence of Social Change: Triumph or Trauma? (2000), online la http://skylla. wz-berlin.de/pdf/2000/ p00-001.pdf. Vezi øi contribuflia lui Sztompka la J. C. Alexander et al., Cultural Trauma and Collective Identity, Berkeley, University of California Press, 2004.

31

porane. Trebuie gæsite cæile prin care acest gen de muncæ poate fi continuat în cadrul noilor relaflii sociale care se materializeazæ pe întreg teritoriul european, într-un moment istoric în care institufliile culturale nu au un mandat clar sau o bazæ de susflinere ca sæ poatæ face faflæ chestiunilor dificile ale identitæflii øi diferenflei.

Aceste preocupæri trebuie sæ le paræ, desigur, distante celor care træiesc în Norvegia, în afara celor mai multe constrîngeri politice ale UE øi aproape de rezervoarele petroliere ale Mærii Nordului, cu un guvern nou-ales de centru-stînga, ajuns la putere în toamna lui 2005. Norvegienii locuiesc într-o cartografie diferitæ. Totuøi, în pofida speranflelor intelectualilor, Partidul Socialist de Stînga a pierdut teren la ultimele alegeri, în rîndul miøcærilor tradiflionale ale muncii; în acelaøi timp, partidul conservator liberal de dreapta, Partidul Progresului, cu înclinaflii populiste øi rasiste, a primit „numai“ 22% din voturi, ceea ce a fæcut din el a doua forflæ în stat, ca mærime. Poate o nafliune micæ sæ-øi flinæ singuræ cîrma, pentru propria-i siguranflæ, în mijlocul schimbærilor tumultuoase din sistemul-lume? Pentru cîteva sæptæmîni, în aceeaøi toamnæ, în spafliul autonom al Uniunii Artiøtilor din Oslo au fost expuse forme foarte abstracte de eøec al capitalului. În spatele lor, aproape tangibile, parcæ se puteau întrevedea stærile invizibile ale uniunii.

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu øi Ovidiu fiichindeleanu

32

arhiva

Deriva continentalæ De la geopoliticæ la geopoeticæ

Brian Holmes

Cum se formeazæ o lume? Cum se destramæ ea? Neoliberalismul a fæcut din aceste întrebæri o singuræ temæ, iar 11 septembrie a arætat cæ nu poate exista o sintezæ perfectæ. În secolul douæzeci øi unu, continentele au intrat în derivæ. În acest moment se deruleazæ hærflile unui nou „mare joc“, atît pentru activiøti, cît øi pentru cercetætori. Pentru acfliunea socialæ intelectualæ în sistemul-lume contemporan, e vital sæ îfli gæseøti locul pe fundalul orizontului acestui dezastru øi sæ descoperi apoi modurile øi scara la care pofli interveni concret în experienfla træitæ.

O dublæ miøcare În prezent, cu toflii ne confruntæm cu o miøcare dinamicæ dublæ, care distruge tot ce construieøte, dizolvæ tot ce uneøte.

Un exemplu este extinderea continuæ a Uniunii Europene dupæ præbuøirea blocului estic în 1989, pînæ la fiascoul constitufliei ultraliberale, propusæ de elitele continentale øi respinsæ prin referendumurile populare din 2005. Sfîrøitul rupturii istorice cu Estul apare acum ca început al unei noi diviziuni între Centrul Europe øi Europa Nouæ, în care bastioanele socialdemocrate ale Occidentului cautæ sæ se adæposteascæ de piafla mondialæ, în vreme ce statele postcomuniste refuzæ orice limitæ de vitezæ în drumul lor spre bogæflii. Reacflia contra Europei a fost în mare mæsuræ opera susflinætorilor tradiflionaliøti ai suveranitæflii, iar forflele de stînga au ezitat între idealurile lor naflionale øi cele internaflionaliste. Dar absenfla unei constituflii pe deplin democratice nu face decît sæ favorizeze acelaøi lobby al marilor corporaflii øi acordurile între marile puteri, transformînd parlamentele de ieri într-o perdea de fum a deciziilor reale ale zilei de mîine.

Un caz øi mai frapant este ascensiunea autoestompatæ a Organizafliei Mondiale a Comerflului, care în anii ’90 pærea destinatæ rolului de Guvern Mondial depolitizat. Nici nu s-a consolidat însæ bine regimul comerflului internaflional, øi au izbucnit ræzboaiele tarifare între SUA øi UE, protestele s-au ræspîndit în toatæ lumea, iar procesul formærii de blocuri s-a accelerat, cu negocieri atît pentru Zona Americanæ a Comerflului Liber (FTAA1), cît øi pentru noul Mercosur2 din conul sudic al Americii de Sud, plus miøcærile îndræznefle înspre sistemul lærgit ASEAN (la care se alæturæ China, Japonia øi Coreea de Sud). Øi nu uitafli de ALBA (Alternativa Bolivarianæ pentru Americi3), propunerea Venezuelei, care face apel la un „ræsærit“ al stîngii din America Latinæ, dupæ apusul comerflului liber în stil yankeu. În prezent, FTAA a eøuat deja, iar UNASUR s-a græbit sæ-i ia locul, în timp ce NAFTA nordamericanæ a fost consolidatæ prin aøa-numitul Parteneriat pentru securitate øi prosperitate din 2005, iar sistemul Asiei de Est øi-a continuat ascensiunea inexorabilæ spre hegemonie economicæ. Criza monetaræ internaflionalæ ræmîne însæ la orizont øi, aøa cum îøi va aminti orice istoric, formarea blocurilor comerciale dupæ præbuøirea etalonului aurului a fost preludiul conflictelor globale din anii ’40.

Pentru cea mai ciudatæ îmbræfliøare a unor forfle contradictorii din lumea de astæzi, gîndifli-væ la legætura simbioticæ dintre China industrializatæ øi SUA financiare. China se luptæ în mod uzual sæ producæ ceea ce Statele Unite se stræduie uzual sæ consume – iar asta la un risc ecologic pe care nimeni nu îl poate mæsura mæcar. Pentru a face roata norocului sæ se-nvîrteascæ mai departe, chinezii dau Statelor Unite înapoi, cu împrumut, profiturile producfliei lor, pentru a oferi un sprijin speculafliilor cu atotputernicul dolar øi a pæstra astfel cea mai mare piaflæ din lume în stare de solvabilitate. Fiecare crizæ economicæ face tot mai nesiguræ aceastæ ecuaflie, iar în ultimul deceniu am væzut din ce în ce mai multe.

Ce se va-ntîmpla în cazul în care conducta chinezæ nu va mai alimenta Trezoreria Statelor Unite – nimeni nu øtie exact; încercærile Americii de a-øi salva hegemonia tot mai palidæ au început deja sæ arate a disperare, de cînd inundafliile din New Orleans au degenerat într-o mlaøtinæ naflionalæ, care-a evocat limpede dezastrul internaflional din Irak. Am intrat deja într-o nouæ perioadæ de ræsturnæri sistemice. Nivelul conflictelor creøte pretutindeni pe glob, iar problema modului de intervenflie a fiecæruia, din postura de cetæflean al lumii, devine mai complexæ øi mai descurajantæ ca oricînd.

Miøcærile altermondialiste au constituit prima încercare de a da o schiflæ de ræspuns, din partea unei mari pærfli a lumii, la haosul în care a intrat sistemul-lume dupæ 1989. Aceste miøcæri alcætuiesc o combinaflie dificilæ între susflinætori ai suveranitæflii democratice, libertarieni ai miøcærii împotriva frontierelor („noii anarhiøti“ ai lui David Graeber) øi keynesienii tradiflionali, axafli pe sindicate profesionale.

Brian Holmes Movements of Capital, for Continental Drifts at 16 Beaver, New York, 2005

Continental Drifts issue of Gallery Nova newspapers, Zagreb, 2008

1. În englezæ, Free Trade Area of the Americas. (N. ed.)

2. Mercosur desemneazæ acordul politic øi economic între Argentina, Brazilia, Paraguay øi Uruguay. (N. ed.)

3. În spaniolæ, Alternativa Bolivariana para las Americas.

(N. ed.)

33

Cu toflii au criticat eøecurile guvernærii neoliberale, însæ divergenflele øi ezitærile au apærut în fafla consecinflelor culturale ale acesteia. Iar acestea n-au întîrziat sæ aparæ. Prin subminarea solidaritæflilor sociale øi distrugerea echilibrelor ecologice, programul neoliberal de expansiune acceleratæ a capitalului a generat imediat øi umbra sa neoconservatoare, sub forma unei întoarceri la ordine militaræ, moralæ øi religioasæ. Nimic n-ar fi putut camufla mai bine negarea criticii democratice, restrîngerea libertæflilor civile øi trecerea bugetaræ constantæ de la protecflia socialæ la securitatea corporatistæ. Contralovitura datæ globalizærii a devenit un nou øi puternic instrument de manipulare, folosit de aceleaøi elite care au lansat iniflial întregul proces.

Lupta actualæ pentru consolidarea blocurilor regionale reflectæ cæutarea unui compromis între globalizare øi stabilitate teritorialæ. Dincolo de orice „øoc al civilizafliilor“, identificarea unei scæri fezabile pentru raporturile sociale contemporane a devenit o chestiune presantæ. Din aceastæ perspectivæ, politica pieflei libere aplicatæ de administraflia Bush în America Latinæ este comparabilæ cu visul Al Qaeda despre un califat islamic în Orientul Mijlociu: ambele vor sæ impunæ o ideologie unicæ din motive politice øi economice. Sistemul de producflie în reflea ce se formeazæ în jurul Japoniei øi Chinei sau curtea pe care UE continuæ s-o facæ diplomatic Rusiei, în pofida flagrantelor atrocitæfli din Cecenia, ne oferæ perspective similare despre aceastæ cæutare a unei scæri funcflionale, care este, în esenflæ, cea a unui „continent“, oricît de elastic sau imprecis poate fi acest termen. În mod paradoxal, continentalizarea nu este împiedicatæ, ci chiar propulsatæ de unificarea mondialæ. În spatele miøcærilor tectonice de la trecerea în noul mileniu se aflæ violenfla acumulatæ de treizeci de ani de presiuni neoliberale înspre o lume færæ frontiere, larg deschisæ pentru cele mai mari øi mai prædætoare corporaflii.

Proletarian Hero, Guangzhou, China, photo: B. H.

4. Conøtiinfla hapticæ: cogniflie rezultatæ din percepflia tactilæ a lumii înconjurætoare; neologism derivat din gr. haptein: a atinge. (N. tr.)

34

Busolæ derutantæ Extraordinara extindere øi vitezæ a metamorfozei curente – o veritabilæ schimbare de fazæ în sistemul-lume – îi obligæ pe activiøtii progresiøti de stînga sæ se confrunte cu o dublæ provocare sau o dublæ oportunitate. Aceøtia trebuie sæ redeseneze parametrii culturali øi politici care au fost transformafli de faflada neoconservatoare, ræmînînd însæ pe deplin conøtienfli de principiile neoliberale care ræmîn active sub aceastæ suprafaflæ. Øtiinflele sociale au un rol-cheie în aceastæ luptæ, în mæsura în care se pot emancipa din neutralitatea lor iluzorie. Geografia economicæ este crucialæ pentru urmærirea diviziunii globale a muncii øi pentru sesizarea cadrelor mai largi ale situafliei pe care activiøtii europeni o numesc astæzi „precaritate“. Sociologia organizafliilor aratæ cine defline controlul, cum este distribuitæ øi menflinutæ puterea într-o lume haoticæ. Studiile tehnologiei schifleazæ de pe-acum o diagramæ a viitorului, arætînd cum funcflioneazæ øi asupra cui. Iar instrumentarul psihologiei sociale ne permite sæ pætrundem în structurile orbirii voluntare øi ale consimflirii confuze, care susflin hegemoniile actuale. Acest tip de analizæ este de o importanflæ crucialæ pentru inifliativele activiste, care pot sæ cadæ prea uøor în fundæturile programate ale unor ideologii manipulate.

Dar øi aceste discipline trebuie sæ fie depæøite, dizolvate în experiment. Ancheta autonomæ necesitæ ruptura de cartografiile dominante. Busola øi coordonatele trebuie reinventate, dacæ vrem cu adeværat sæ transformæm dinamica unui sistem-lume în schimbare. Numai prin dezorientarea sinelui øi prin dezrædæcinarea unor certitudini epistemice putem spera sæ injectæm o diferenflæ pozitivæ în dinamica inconøtientæ a ordinii geopolitice.

Ce ar putea face cercetætorii-activiøti ca sæ dezorienteze hærflile ce dau direcflia, sæ transforme cartografiile dominante, færæ sæ cadæ în tærîmurile fantasmatice ale extrapolærii estetice? Soluflia este inseparabilæ de întruparea ei, de elaborarea ei socialæ. Încercafli acest experiment de prezenflæ publicæ: trasafli literalmente fluxurile capitalului, curenflii ræzboiului, ascensiunea øi præbuøirea unor organizaflii transnaflionale dupæ 1945, folosind date scrise de mînæ øi sægefli pe o proiecflie convenflionalæ Mercator. Ceea ce va rezulta va fi un cadru cartografic narativ al aparifliei, complexificærii øi crizei hegemoniei SUA începînd din 1945; dar în acelaøi timp, prin gest øi miøcare, vefli expune modurile în care fluxurile geopolitice traverseazæ corpurile vii øi devin parte integrantæ din conøtiinfla hapticæ4, intrînd în ceea ce unii dintre noi au numit „spafliul public simflit“. Munca intelectualæ devine intensæ atunci cînd nu este ancoratæ în cadre de normalizare, atunci cînd este jucatæ ca experiment social într-un seminar autoorganizat, într-o clædire ocupatæ sau un cæmin auto-

arhiva

nom, la un contrasummit, într-un tren care goneøte prin Siberia… Pe mæsuræ ce regiunile supranaflionale înghit populaflii tot mai largi, iar trecerea unor frontiere în schimbare devine o experienflæ tot mai frecventæ, geopolitica este resimflitæ tot mai mult în carne øi imaginar, e trasatæ pe pielea colectivæ. Abia atunci, geopoetica devine o activitate vitalæ, o promisiune de eliberare.

Cum putem interpreta operele de artæ øi intervenfliile artistice activiste, astfel încît sæ evidenfliem formele luate de imaginarul geopoetic? Printr-un efort analitic dedicat dinamicii sinelui øi eficacitæflii rupturilor simbolice, putem încerca sæ abordæm nivelul diagramatic la care cartografia senzafliei e reconfiguratæ prin experiment. Acest nivel intræ constant în joc, de cîte ori se pune problema sæ ne întoarcem, prin analizæ, înapoi la nivelul intervenfliei. Datæ fiind natura transversalæ a fluxurilor globale, este posibil sæ ne bazæm pe experienflele unor acte îndepærtate de rezistenflæ, în toiul propriilor noastre confruntæri cu puterea, atît în formele ei obiective brute, cît øi în interiorizærile sale subtile. Refleaua inspirafliei, de la gælægioasele cacerolazos5 care bæteau în oale în timpul insurecfliei argentiniene din 2001 la mobilizarea urbanæ aproape permanentæ din Spania, dupæ 15 februarie 2003, øi pînæ la ræsturnarea, în martie 2004, a regimului Aznar, mincinos øi însetat de putere, este un exemplu, la scaræ largæ, al unui astfel de proces de transducflie. Acesta este aspectul generativ al derivei continentale contemporane. A simfli dinamica rezistenflei øi creafliei peste spafliul mondial interconectat înseamnæ a începe sæ participi la solidaritæflile øi modurile de cooperare care øi-au fæcut apariflia pe întreaga planetæ de la sfîrøitul anilor ’90.

Fæcînd, pus øi simplu Dacæ vrefli sæ realizafli o cercetare de acest fel, nu v-aøteptafli la prea mult ajutor din partea institufliilor existente. Cele mai multe sînt încæ ocupate cu adaptarea la dictatele managementului neoliberal; tot ce-am putut realiza în prima mare rundæ a criticii în reflea a fost sæ ræpim cîfliva dintre oamenii lor, sæ deturnæm ceva din resursele lor. Mai ræu, ferestrele care au fost deschise astfel, øi care încæ mai existæ, vor fi, probabil, închise odatæ cu întærirea turnurii neoconservatoare. Grupurile autoorganizate vor trebui sæ genereze un proces de învæflare colectivæ a efectelor atomizærii sociale øi ale subjugærii economice – în esenflæ, o nouæ înflelegere a formelor contemporane de alienare – øi vor trebui sæ exploreze reacfliile la aceste tendinfle, fie intens negative (îngrædirea fascistæ øi rasistæ a unor societæfli anterior democratice), fie pozitive øi de perspectivæ (intervenflii activiste, invenflia unor noi moduri de autogestiune socialæ, reorientæri culturale, forme de dezvoltare viabile ecologic). Un alt obiectiv al criticii e sæ ridice nivelul dezbaterii øi al angajamentului în sectoarele culturale øi artistice – mediile vitale ale expresiei sociale –, unde orbirea narcisistæ faflæ de violenfla condifliilor actuale constituie, încæ, norma. Un alt domeniu care necesitæ explorarea urgentæ este matricea schimburilor interlingvistice øi vectorii traducerii care o intersecteazæ, dincolo de moneda comunæ a englezei imperiale. Alte lumi posibile vor fi articulate numai de o multitudine de limbi, care vor vorbi despre raporturile de scaræ în propriile lor cuvinte øi în cuvinte stræine: intime, urbane, naflionale, continentale, globale – reværsînd exprimarea idiosincraticæ. Geopoetica este særbætoarea Turnului Babel. Øi totuøi, cel mai important scop, cel puflin pentru mine, este ajutorul dat relansærii mobilizærilor populare, atît de promiflætoare la începutul noului mileniu. „Ajutor“ este cuvîntul corect, pentru cæ nu existæ un privilegiu intelectual în domeniul activismului. Cercetætorii activiøti pot contribui la o analizæ pe termen scurt, mediu øi lung a crizei, examinînd øi inventînd noi moduri de intervenflie la scærile micropolitice, la care încep chiar øi cele mai mari miøcæri sociale.

Cine poate sæ joace acest joc minunat? Oricine este capabil sæ se alæture ori sæ formeze o reflea de cercetætori independenfli.

Care sînt piesele, teritoriile, pariurile øi regulile? Cele pe care grupul vostru le consideræ cele mai productive øi contagioase. Cum continuæ jocul cînd mingea iese din terenul sau domeniul vostru? Prin întîlniri comune, printr-o reflea a reflelelor, prin acfliuni colective, poziflii, proiecte øi publicaflii. Øi, mai presus de toate, cine cîøtigæ? Oricine poate provoca o rezistenflæ efectivæ, împotriva præbuøirii coexistenflei umane la începutul veacului douæzeci øi unu.

5. Cacerolazo: formæ de protest popular în care manifestanflii produc zgomot în spafliul public bætînd cu tacîmuri în caserole øi vase de bucætærie, popularizatæ recent, în timpul demonstrafliilor contra mæsurilor neoliberale anticrizæ din Argentina în 2001– 2002. (N. ed.)

Fadaiat, radical networking event organized by Hackitectura and Borderline Academy, Tarifa, Spain, June 2005 photo: Claire Pentecost

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu øi Ovidiu fiichindeleanu

35

galerie 1

Mitraliera øi oglinda compun o cameræ de luat vederi, un dispozitiv conceput pentru a selecta, a pune în scenæ, a privi, a înregistra øi a arhiva indivizi øi acfliuni, unanimitæfli øi indignæri, pentru a patrula teritorii aflate în disputæ øi gropi de gunoi, culmi øi abisuri, supunînd totul logicii numerelor mari. Aceastæ cameræ acoperæ atît unghiul mort, cît øi punctul de fugæ – deseneazæ øi organizeazæ de jur împrejurul sæu o lume în care autoreflectarea sæ-i fie garantatæ, îngæduind în preajma sa o viaflæ politicæ doar cu condiflia ca aceasta sæ nu-i întrerupæ exercifliul transparent al vigilenflei øi plæcerea cvasinarcoticæ a unei funcflionæri færæ greø. Îøi enumeræ pe îndelete obiectele øi adversarii, le mæsoaræ forflele întotdeauna inferioare propriilor puteri: le pune în faflæ o oglindæ care îi de-prezintæ. Oglinda ascunde rupturile øi cusæturile, eliminæ discontinuitæflile, construieøte simetria ca pe o incluziune golitæ øi mumificatæ, proiecteazæ un infinit trucat øi o figuræ færæ sfîrøit care sæ-l locuiascæ, invocæ un viitor în care toate potenflialitæflile au fost epuizate, în care toate schimburile – comerciale sau militare, cu tehnologii expansive ale comunicærii pe post de lubrifiant – au fost consumate. Privindu-ne prin ocheanul Florilor, ne vedem participînd supuøi la propriile noastre alegorii, înscriøi în statistici care amestecæ sufletele øi lucrurile, materia øi timpul. O scînteiere digitalæ de scene øi portrete dramatice, cæreia Holy Flowers îi este deopotrivæ precursor øi making-off. (Mihnea Mircan) Machine gun and mirror interlock in a camera, a device to select, stage, view, register and archive selves and performances, unanimities and indignation, to patrol disputed territories and landfills, peaks and abysses, and to subject all to a logic of big numbers. This camera occupies both blind spot and vanishing point – it draws and organizes a world to guarantee self-reflection, and allows a political life in its proximity only to the extent that this does not obstruct the transparent exercise of its vigilance and the mildly narcotic pleasure of its flawlessness. It patiently enumerates its objects and adversaries, and measures their always inferior strength: it holds to them a mirror where they are de-presented. The mirror makes seamless, it creates symmetry as emptied-out and mummified inclusion, it projects a falsified infinity and an endless figure to populate it, and to summon a future when all potentialities have been exhausted, when all exchanges (commercial or martial, with expansive communication technologies as lubricant) have been consummated. Seen through the viewfinder of the Holy Flowers, allegories of ourselves are being dutifully performed, and inscribed into statistics of merged souls and things, matter and time. A digital flicker of dramatic scenes and portraits, for which Holy Flowers is both precursor and making-of. (Mihnea Mircan)

Mircea Cantor: Holy Flowers MIRCEA CANTOR. Born in 1977, Romania, lives and works on Earth. www.mirceacantor.ro Recent solo exhibitions: 2010 Heilige Blumen, Kunsthalle Nuremberg; Shooting, Dvir Gallery, Tel Aviv; Wise as serpents and innocents as doves, Museum Abteiberg, Mönchengladbach*; 2009 Tracking happiness, Kunsthaus Zurich*; Preventative kiss for suspicious war, Johnen Galerie, Berlin; White Sugar for Black Days, Galerie Yvon Lambert, Paris; Seven Future Gifts, Mûcsarnok Kunsthalle, Budapest; 2008 The need for uncertainty, Modern Art Oxford; Bristol Arnolfini, Camden Arts Centre (2008–2009)*; 2007 Ciel Variable, FRAC Champagne Ardennes, Reims*; 2006 The Title Is the Last Thing, Philadelphia Museum of Art*; Born to be Burnt, Gamec, Galleria d’Arte Moderna e Contemporanea di Bergamo; 2005 Deeparture, Galerie Yvon Lambert, New York.

Selected group shows: 2010 Over the Counter, Mûcsarnok Kunsthalle, Budapest*; Art for the world, World Expo Shanghai*; Promesses du passé, Centre Pompidou, Paris*; 2009 Universal code, The Power Plant, Toronto*; Barock, MADRE, Napoli*; 2008 28th Bienal de São Paulo*; 2007 Brave New Worlds, Walker Art Center, Minneapolis*; Airs de Paris, Centre Pompidou, Paris*; Power Play, Artpace, San Antonio (USA); 2006 4th Berlin Biennial for Contemporary Art, Germany*; Bienal Internacional de Arte Contemporáneo de Sevilla*; 2005 Irreducible, Contemporary Short Form Video, 1995–2005, CCA Wattis, San Francisco; 2004 Quick-sand, De Appel, Amsterdam*; 2003 50th Venice Biennale – Clandestine section*. (*catalogue) Referential bibliography (selected): Hans Joachim Müller, “Kunst im Glück”, in Die Zeit, 10 Sept. 2009; Nicole Scheyerer, “Mircea Cantor review”, Frieze, Jan.–Febr. 2009; Ines Gebetsroither, “Cut Short”, Spike art quarterly, Spring 2008; Blake Gopnik, “The Idea: Predator, Prey, Provocative”, Washington Post, 28 Oct. 2007; Sean James Rose, “Mircea Cantor, poète politique”, Libération, 12 June 2007, Emanuelle Lequeux, “Un Autre monde est possible” – Portrait, Beaux Arts magazine, no. 275, May 2007; Alessando Rabottini, “A future world”, Flash art, Nov.–Dec. 2006, no. 251 + cover.

Awards and nominations: 2004 – Prix Paul Ricard S.A. – Young French artist, Paris; 2008 – Nominated for Artes Mundi, Wales, UK; 2010 – Zece pentru România (10 for Romania) National Award of Excellence for the Fine Arts, Realitatea TV.

36

b/w photography, inkjet print on Hahnemuehle archival paper, series of 12, 99 Ă— 65 cm (38,97 Ă— 25,59 inch), courtesy Mircea Cantor and Dvir Gallery, Tel Aviv

galerie 1

galerie 1

galerie 1

galerie 1

galerie 1

galerie 1

Mircea Cantor The Making of Holy Flowers, Dvir Gallery, Tel Aviv, September 2010, Š Mircea Cantor

Aerial view of the Paintbrush Factory and its neighbourhood, photo: Mircea Cantor, 2010

Forum Cluj: Culture and Urban Development, Fundaia AltArt & A Soul for Europe, photo: Eugen Olariu

50

scena

View of Paintbrush Factory, photo: Cristian Rusu

Fabrica de Pensule: Fotografie la minut Diapozitive dintr-un an de existenflæ

Ciprian Mureøan

Fiind eu însumi unul dintre artiøtii care-øi au atelierul la Fabrica de Pensule, în privinfla felului în care au început lucrurile, oricît de convenabile ar fi ele pentru marketingul locului, mi-e greu sæ-mi însuøesc narafliuni construite post factum øi lipite din exterior peste realitæfli. Cum aceastæ „legendæ“ a fost deja confecflionatæ (ba øi utilizatæ) øi a început sæ circule øi public, „oficializîndu-se“, e zadarnic sæ vrei s-o mai conteøti frontal. Nu pofli decît sæ te resemnezi cu gîndul cæ, probabil, în context românesc o istorie insolitæ „de succes“, deøi absolut contingentæ, nu putea fi asimilatæ decît prin prisma unor cliøee. „Fabrica“ apare totuøi ca o ciudæflenie în peisajul cultural clujean – øi, prin extensie, în cel românesc. Nu neapærat cæ s-ar întîmpla acolo ceva deosebit; dimpotrivæ, odatæ înfiinflat acest spafliu de artæ contemporanæ, el, raportat la ceea ce se petrece de o bunæ bucatæ de vreme prin alte pærfli, nu ar fi decît banalitatea însæøi. Neaøteptatul decurge mai mult din modul în care s-a cristalizat aceastæ entitate culturalæ, o aglomerare spontanæ de energii (øi de oameni care le poartæ), færæ un proiect iniflial comun, care, probabil, în alte circumstanfle nu s-ar fi adunat la un loc. În condifliile în care emanciparea unei piefle de artæ a dus la apariflia unor galerii comerciale, ne aflam, pe de o parte, într-un moment în care Uniunea Artiøtilor Plastici pierduse atît spafliul principal de expoziflie, aflat în centrul oraøului, cît øi una dintre clædirile destinate atelierelor. Pe de altæ parte, „setea“ sau mæcar disponibilitatea publicului CIPRIAN MUREØAN este artist, editor la revistele IDEA artæ + societate øi Version.

THE PAINTBRUSH FACTORY: SNAPSHOT Diapositives from One Year of Existence Ciprian Mureøan I being myself one of the artists who keeps his studio at The Paintbrush Factory, regarding the way things started, however convenient they would be for the marketing of the place, it is hard for me to appropriate narrations that are postfactumly built and pasted over realities from the outside. Because this ”legend” has already been processed (indeed used) and started to circulate publicly as well, ”institutionalizing” itself, it is useless to care to question it in the front.

You can only resign to the thought that, probably, in the Romanian context a ”successful” unusual history, though absolutely contingent, it could not have been assimilated but in terms of some clichés. ”The Factory” appears however as a curiosity in the cultural scene from Cluj – and, by extension, from Romania. Not necessarily that something remarkable would take place there; on the contrary, once this contemporary art space founded, it, retrospecting to what happens for a long time in other parts, would not be but the commonplace itself. The unexpected rather ensues from the way this cultural entity has crystallized, a spontaneous agglomeration of energies (and of people who carry them), without a common initial project,

CIPRIAN MUREØAN is an artist, editor at IDEA arts + society and Version magazine.

51

clujean – aøa cum avea sæ se dovedeascæ în mod constant (începînd chiar cu prezenfla sa masivæ la deschiderea oficialæ din octombrie 2009) – pentru arta contemporanæ în genere, incluzînd aici øi anumite genuri experimentale ale spectacolului øi dansului contemporan, s-a suprapus lipsei inifliale a spafliilor dedicate acestui gen de evenimente.

Odatæ cu ieftinirea chiriilor datoratæ crizei economice, mulfli artiøti, printre care øi pictorul Radu Comøa øi galeristul Daria Pervain (Galeria Sabot), cæutînd spaflii de atelier, respectiv de expunere, au descoperit oferta de închiriere a unor spaflii dezafectate în clædirea fostei Fabrici de Pensule, actualmente în proprietate privatæ. Pentru a se putea închiria un spafliu mai mare la un prefl mai mic, s-a încercat asocierea cu alfli artiøti aflafli în aceeaøi situaflie, iar rumoarea s-a amplificat în aøa mæsuræ, încît li s-au alæturat øi alte organizaflii care activau în oraø. Aøa s-a ajuns la crearea unei entitæfli capabile în primul rînd sæ negocieze în numele membrilor ei cu proprietarii imobilului. Desigur, asta a deschis øi oportunitatea pentru una sau alta dintre asociafliile culturale rezidente sæ iniflieze proiecte artistice de animaflie culturalæ, atrægînd astfel øi finanflæri, acestea fiind cu precædere destinate publicafliilor (afiøe, pliante, un catalog etc.) øi cheltuielilor administrative. Spun asta pentru a reaminti caracterul exclusiv neplanificat, neprogramat al înfiripærii a ceea ce a ajuns sæ fie prezentat uneori sub titulatura instituflionalæ de Centru de Artæ Contemporanæ. Deøi, informal, se poate spune cæ „Fabrica“ a ajuns sæ fie øi aøa ceva, nu a fost la mijloc vreun proiect de dezvoltare urbanæ (ca în unele cartiere din Londra, de pildæ, unde, artificial, prin proiecte bine studiate, s-au „implementat“ niøte centre culturale, ateliere etc. în foste clædiri ale unor Gasworks sau alte industrii uøoare), ci o stare de lucruri închegatæ spontan. Nu a fost ceva fæcut dupæ o refletæ øi poate tocmai de aceea e interesant de væzut cum va continua tot acest experiment comunitar.

Spafliul a fost închiriat aøa cum a fost læsat de muncitori în 2005, ceea ce a necesitat unele investiflii din partea proprietarului, precum încælzirea centralæ, etanøarea geamurilor etc., dar împærflirea spafliului a fost fæcutæ prin voluntariat de cætre noii chiriaøi. Fiecare, dupæ posibilitæfli, øi-a amenajat partea sa, aøa încît peste vara lui 2009 ne aflam la muncæ patrioticæ într-o atmosferæ de emulaflie, cu tot tacîmul: atît tensiuni, cît øi party-uri spontane, întrezærindu-se posibilitatea unei comunitæfli.

Oricît de bine ar suna, pæstrarea numelui dupæ o fabricæ specializatæ în confecflionarea pensulelor (øi, ulterior, chiar conceperea unui logo „de marcæ“) dupæ ce spafliul ei a fost „invadat“ de cætre artiøti (majoritatea pictori) nu e cazul sæ alimenteze supramotiværi simbolice, în felul unei predestinæri retrospective care sæ se ia prea în serios.Totuøi, gæsirea acestui loc este doar o fericitæ (øi o nu mai puflin fortuitæ) coincidenflæ, de care ne putem folosi eventual în candidaturile la solicitarea de fonduri europene. În schimb, riscul de a fetiøiza ficfliunea ludicæ prin care sublimæm istoria locului este unul real. Se poate ajunge astfel, de exemplu, la împodobirea lui cu obiecte nostalgice, devenind colecflionari de afiøe cu protecflia muncii, fascinafli pur øi simplu de layoutul simplu geometric øi duoton. În acest sens, expoziflia de fotografii Protecflia muncii, utilaje øi vestiare din holul etajului 3, din cadrul evenimentului Omagiu muncii – expoziflii, prezentæri, dezbatere, organizat de Fundatia AltArt, e interesantæ øi bine-venitæ, prin încercarea de a „documenta“ (fals autoreferenflial) acest peisaj tarkovskian presærat cu ræmæøifle læsate în urmæ de muncitori, cu poze „cu gagici“ øi cu fotbaliøti în vestiare, din nou nelipsitele afiøe vechi cu protecflia muncii. Totuøi, exotismul – la urma urmei destul de vulgar – construit prin aceastæ punere în scenæ frivolæ (øi, inevitabil, obscenæ pe undeva) a acestui fel de imagini, cu aluziile lor condescendente (sub hlizealæ) la o anumitæ organizare socialæ a muncii, împinge lucrurile în derizoriu. Poate fi amuzant (bineînfleles, nu e nimic ræu în asta), însæ tocmai deøænfla-

52

that, probably, wouldn’t have bond together in other circumstances.

On the terms whereby the emancipation of an art market has lead to the apparition of some commercial galleries, we were, on the one hand, in a momennt when the Artists Union had lost both the main exhibition space, lying in the centre of the city, and one of the buildings intended for the studios. On the other hand, “the longing” or at least the availability of the public from Cluj – as it was to be demonstrated constantly (starting exactly with its massive presence at the official opening from October 2009) – for contemporary art on the whole, including here some experimental genres of the contemporary performance and dance as well, has superposed over the initial lack of spaces devoted to this genre of events.

Along with the cheapening of the rents due to the economical crisis, many artists, among who the painter Radu Comøa and gallerist Daria Pervain (Sabot Gallery) as well, seeking for studio, respectively exposure spaces, discovered the rental offers of some deallocated spaces in the building of the former Paintbrush Factory, in private property at present. In order to be able to rent a bigger space at a smaller price, they’ve tried to associate with other artists in the same situation, and the uproar amplified so much, that other organizations activating in the city have joined as well. This is how we’ve arrived at the creation of an entity capable in the first place of negotiating in the name of its members with the owners of the premises. No doubt, this also openened the opportunity for one or another of the resident cultural associations to start artistic projects of cultural animation, thus attracting financings as well, these being by choice intended for publications (posters, folders, a catalogue, etc.) and for administrative expenses. I say this in order to remind the unreflected, unscheduled exclusive character of the knocking off of what has come to be presented sometimes under the institutional name of Centre for Contemporary Art. Although, informally, we might say that “the Factory” has come to be something like that as well, there was no project of urban development at issue (as in one of London’s neighbourhoods, where some cultural centres, studios, etc. have been “implanted”, artificially, through well studied projects, in former buildings of some Gasworks or other light industries), but a spontaneously coagulated juncture. It was not something made according to a recipe, and it is perhaps precisely therefore interesting to see how will this entire communitary experiment develop.

The space has been rented as it was left by the workers in 2005, which involved some investments on the part of the owner, such as the central heating, the sealing of the windows etc., but the distribution of the space has been made through volunteering by the new renters. Each, according to their possibilities, has arranged its part, so that over the summer of 2009 we were at public work in an atmosphere of emulation, with all the place setting: both tensions, but also spontaneous parties, glimpsing the possibility of a community.

However well it might sound, the keeping of the name after a factory specialized in the manufacturing of paintbrushes (and, afterwards, even the creation of a “brand” logo) after its space was “invaded” by artists (most of who are painters) should not nourish symbolical supermotivations as a retrospective predestination which ought to be taken seriously. However, the finding of this place is just a happy (and an as fortuitous) coincidence, of which we can eventually make use in the candidacies to the solicitation of European funds, but there’s the risk of fetishing the ludic fiction whereby we sublime the history of the place. We thus come, for example, at its adornment with nostalgic objects, becoming collectors of posters with labour protection, literally fascinated by the simple geometrical and duotone layout. To that effect, the photography exhibition Labour Protection, Installations and Vestiaries from the hall of the 3rd floor, part of the event Tribute to Labour – Exhibitions, Presentations, Debate, organized by AltArt Foundation, is interesting and welcome by way of its attempt to “document” (falsely self-referentially) this Tarkovskian

scena

Radu Comøa View from the exhibition Being Radu Comøa, 2010;

Victor Man (replica of “Leading by Example”, a 2006 painting by Victor Man), 2010, oil on linen mounted on board, courtesy: Sabot Gallery

53

rea în estetizare e ceea ce blocheazæ orice eventualæ problematizare, bunæoaræ a raporturilor dintre noua øi vechea destinaflie a sitului însuøi. Prima de glamour ar rezida în impresia cæ aceste imagini ar fi exhibate precum pozele cu actori îndrægifli din holurile cinematografurilor sau teatrelor. Iar prezenfla acestor fotografii poate fi atunci cu atît mai puternic contrabalansatæ de picturile lui Øerban Savu, din atelierul lui de la acelaøi etaj, øi care sînt, tocmai, eliberate de acest exotism. (Pentru lucrærile øi reflecflia picturalæ a lui Savu, mai multe în „galeria“ precedentului numær al revistei.) În momentul de faflæ în spafliul Fabricii de Pensule activeazæ cinci galerii private, cu programe diferite, douæ sæli de spectacol, una dintre ele dedicatæ teatrului, 17 ateliere øi aproximativ 25 de artiøti. În Galeria Sabot, pictorul clujean Radu Comøa prezintæ proiectul Being Radu Comøa [Fiind Radu Comøa], în care cu autoironie reproduce – „falsificæ“ – fragmente din diferite picturi ale unor colegi din generaflia øi din cercul artistului. Gestul îmi aminteøte de cel al lui Gianni Motti, a cærui lucrare într-o expoziflie de grup consta într-o serie de fotografii documentînd momentul în care artistul italian producea celelalte lucræri ale colegilor de expoziflie. Se crea astfel o confuzie în rîndul vizitatorilor, auctorialitatea fiind cu umor confiscatæ prin manipulare media. Revenind la Comøa, proiectul lui este puflin mai personal, este despre pierderea identitæflii, øi nu aproprierea ei; mai degrabæ despre nesiguranflæ si afinitate decît despre confiscare. Picturile „falsuri“ sînt decupate øi inserate într-un fel de structuri geometrice din lemn, asemænætoare unor insectare uriaøe. E o încercare curajoasæ de autoreflecflie din afara, øi nu Vlad Nancã The Mattress, 2010, photo: Vlad Nancæ, courtesy: the artist and Sabot Gallery

landscape dotted with scraps left behind by the workers, photos “with babes” and with footballers in the vestiaries, again the standing old posters with labour protection. Nevertheless, the exotism – pretty vulgar after all – built through this frivolous (and, inevitably, somehow obscene) enactment of this type of images, with their condescending allusions (under titter) to a certain social organization of labour, pushes things into oblivion. It might be amusing (of course, it is no bad-matter), but it is precisely the rampancy into aestheticization that blocks any eventual problematization, for instance of the relations between the old and the new destination of the site itself.

The glamour bonus resides in the impression that these images would be exposed like the photos with beloved actors from the halls of cinemas or theatres. And the presence of these photographs might then be the more powerfully balanced by the paintings of Øerban Savu, from his studio at the same floor, and which are, precisely, unbound of this exotism. (For the works and the pictural reflection of Savu, more in the “gallery” of the magazine’s previous issue.)

At present, there are five private galleries activating in the space of the Paintbrush Factory, with different schedules, two show rooms, one of them dedicated to theatre, 17 studios, and approximately 25 artists.

The Sabot Gallery. The local painter Radu Comøa presents the projects Being Radu Comøa wherein he self-ironically reproduces – “falsifies” – fragments from various paintings of some colleagues from the artist’s circle and generation. The gesture reminds me of Gianni Motti’s, whose work in a group exhibition consisted in a series of photographs documenting the moment when the Italian artist was

scena

Valentina Miorandi Numerabilis, 2008, video still, Sabot Gallery, 2010, courtesy: the artist and Arte Boccanera Contemporanea

dinæuntrul mediului picturii, într-o încercare de a pune în discuflie øi contextul generaflional al muncii sale. În expoziflia personalæ Construction Work: The Pornography of World Peace [Øantier: pornografia pæcii mondiale] a Majei Borg, artista suedezæ prezintæ filmul de cinci minute On Your Back Woman! (by Wolf Madame) [Pe spate, muiere! (de Wolf Madame)], în care înfæfliøeazæ trînte între cinci protagoniste, într-o hîrjoanæ-luptæ care nu are reguli, cîøtigætoarea fiind cea care reuøeøte sæ-øi imobilizeze pe saltea adversara timp de zece secunde. Scenele se petrec într-un dormitor, pe un pat cu un fel de „altar“ personal-intim la cæpætîiul lui, amestecînd registrele eroticului øi ale religiosului. Maja Borg reuøeøte sæ obflinæ ceva cu totul opus spectacolelor cu femei luptîndu-se în næmol, folosind aparent aceleaøi mijloace (inclusiv specularea fantasmelor voyeuriste masculine despre amorul lesbian), rezultatul constînd în niøte absurde øi deopotrivæ tandre gesturi. Fiind inclus în antologia Dirty Diaries – 12 shorts of feminist porn [Jurnale deocheate – 12 scurtmetraje de porno feminist], proiect al regizorului suedez Mia Engberg, filmul Majei Borg are ca autor un personaj inventat, cu numele de scenæ Wolf Madame. Antologia e însoflitæ de un manifest în zece puncte care stabileøte „agenda“ acestui gen de porno, cel feminist, øi militeazæ pentru crearea unei alternative la industria mainstream, consideratæ sexistæ deoarece e produsul unui capitalism patriarhal.

Tot la Sabot s-a putut viziona videoul Numerabilis al artistei italiene Valentina Miorandi, în care, peste scena unei liturghii catolice (imaginea e încefloøatæ, fiind luatæ de la depærtare, fiindcæ nu i s-a permis sæ filmeze în timpul slujbei), ea adaugæ sunetul unei case de marcat, înregistrat într-un supermarket. Prin sincronizarea imaginii cu banda sonoræ, în momentul în care preotul depune ostia în gura fiecærui

Maja Borg (aka Wolf Madame) On Your Back Woman!, 2009, video still, Sabot Gallery, 2010, photo: Maja Borg, courtesy: the artist

55

56

scena producing the other works of his exhibition colleagues. There was therefore a confusion among the visitants, the auctoriality being humorously confiscated by media manipulation. Returning to Comøa, his project is a bit more personal, it is about the loss of identity and not its appropriation, rather about uncertainty and affinity than about confiscation. The “fake” paintings are cut and inserted in a sort of wooden geometrical structures resembling to some giant insectariums. It is a brave attempt of self-reflection from outside, and not from inside the medium of painting, in an attempt to put to the issue the generational context of his work as well.

In Maja Borg’s personal exhibition Construction Work: The Pornography of World Peace, the Swedish artist presents the 5 minutes film On Your Back Woman! (by Wolf Madame), where she images knockdowns between five protagonists, in a thumping-battle that has no rules, the winner being she who succeeds in immobilizing her adversary on the mat for 10 seconds. The scenes happen in a bedroom, on a bed with a sort of personal-intimate “altar” at its end, combining the registers of the erotic and the religious. Maja Borg succeeds in obtaining something completely opposed to the shows with women fighting in the mud, using apparently the same means (including the speculation of the masculine voyeurist fantasms about lesbian love), the result consisting in some absurd and equally tender gestures.

Being included in the anthology Dirty Diaries – 12 shorts of feminist porn, a project of Swedish director Mia Engberg, Maja Borg’s film has as author an invented character with the stage name Wolf Madame. The anthology is accompanied by a manifest in 10 points which establishes “the agenda” of this genre of porn, the feminist one, and militates for the creation of an alternative to the mainstream industry, reckoned as sexist because it is the product of a patriarchal capitalism.

Also at Sabot, people were able to watch the video Numerabilis of Italian artist Valentina Miorandi, where, over the scene of a Catholic liturgy (the image is bleary, being taken from distance, because she wasn’t allowed to film during the service), she superposes the sound of a cash desk, recorded in a supermarket. By synchronizing the image and the sound band, when the priest puts the wafer in the mouth of each believer, the cash desk records, accounting ironically the sold deliverance. For us, as members of a majoritarily Orthodox society whose state, perhaps in order to mark additionally its separation towards the church, has renounced by law to the taxing of important amounts of money claimed by the clergy for the given services, the irony generated by this work cannot be but the more luscious.

Plan B started in 2005, on Mihai Pop and Adrian Ghenie’s initiative, as an artist run space, transforming itself before long in a gallery with commercial profile, and from 2008 it also openend an extension in Berlin. In May 2010, it enjoys Navid Nuur as guest in Cluj, an Iranian-born Dutch artist, with the exhibition Phantom Fuel. Navid Nuur fabricates a hybrid luminous object, made of a traditional bulb, with metal filament, where he introduces neon, kind of ruffling the natural process of things. It is interesting how he makes use of the local context; he does not necessairly pounce on the reminiscences of history (of the factory, of communism, etc., which are eventually very tempting), but only applies his concept, making use of the current and local possibilities, and acknowledging that in the Netherlands he couldn’t have made this bricolage, due to the rigid restrictions of the technical security rules. In the other room, in a someway opposite corner, he exhibits a neon tube, whereto he confiscates its light, painting it in mate black completely. Likewise, he is searching for objects that do not have a specific function, for instance what the newsmen use as load, so that the sheets from the pile do not fly away. These quotidian objects, that you neglect (a stone or lump of lead molten at the bottom of a glass), through their quasi-esoteric “professionalization”, through the fact that someone gives them a function, transforms them into discreet tools, acquire another value.

It seems to me that Nuur makes here a direct analogy with the artisNavid Nuur View from the exhibition Phantom Fuel, 2010, photo: Cibinus, courtesy: Plan B, photo: Øerban Bonciocat

57

Navid Nuur “Unitled”, 2010, neon gas in light bulb, photo: Szabolcs Feleki, courtesy: Plan B

Navid Nuur “Untitled”, 2010, unprinted newspapers, lead, photo: Szabolcs Feleki, courtesy: Plan B

scena

credincios, casa de marcat înregistreazæ øi ea, contabilizînd ironic mîntuirea vîndutæ.

Pentru noi, ca membri ai unei societæfli majoritar ortodoxe, al cærei stat, probabil pentru a marca suplimentar separaflia sa de bisericæ, a renunflat prin lege la impozitarea importantelor sume de bani pretinse de cler pentru serviciile furnizate, ironia degajatæ de aceastæ lucrare nu poate fi decît cu atît mai savuroasæ.

Plan B a început în 2005, la inifliativa lui Mihai Pop øi Adrian Ghenie, ca un artist run space, dupæ scurt timp transformîndu-se într-o galerie cu profil comercial, iar din 2008 øi-a deschis øi o extensie la Berlin. În mai 2010 îl are ca invitat la Cluj pe Navid Nuur, artist olandez de origine iranianæ, cu expoziflia Phantom Fuel [Combustibilul-fantomæ]. Navid Nuur fabricæ un obiect luminos hibrid, dintr-un bec tradiflional, cu filament de metal, în care introduce neon, contrariind parcæ mersul firesc al lucrurilor. E interesant cum se foloseøte de contextul local; nu se leagæ neapærat de reminscenflele istoriei (ale fabricii, ale comunismului etc., care sînt pînæ la urmæ foarte tentante), ci doar îøi aplicæ conceptul, folosindu-se de posibilitæflile actuale øi locale øi recunoscînd cæ în Olanda nu i-ar fi stat în putinflæ acest bricolaj, datoritæ stricteflii rigide a regulilor de securitate tehnicæ. În încæperea cealaltæ, într-un colfl oarecum opus, expune un tub de neon, cæruia îi confiscæ lumina, vopsindu-l complet în negru mat. De asemenea, el cautæ obiecte care au o funcflie specificæ, de pildæ ceea ce folosesc vînzætorii de ziare ca greutæfli, ca foile din teanc sæ nu zboare. Aceste obiecte banale, pe care le treci cu vederea (o piatræ sau un bulgære de plumb turnat pe fundul unui pahar), prin „profesionalizarea“ lor cvasiezotericæ, prin faptul cæ cineva le dæ o funcflie, le transformæ în unelte discrete, capætæ o altæ valoare. Mi se pare cæ Nuur face aici o analogie directæ cu obiectul artistic. Puternice influenfle fluxus gæsim în Hold on the Hollow [Menfline golul], sculpturi efemere øi aleatorii din cadre neregulate de sîrmæ øi peliculæ de sæpun, invitînd parcæ la a face inclusiv baloane cu ajutorul lor. Borcane cu apæ øi detergent industrial constituie materia øi „combustibilul“ acestor sculpturi, pe care publicul trebuie sæ le alimenteze singur, interacflionînd cu obiectul. Mirosul pætrunzætor generat de turnul clædit din zeci de cutii de detergent desfæcute, inclusiv conflinutul lor scurs øi îngropîndu-i, ca o dunæ, baza, este

tic object. Powerful fluxus influences can be found in Hold on the Hollow, momentary and aleatory sculptures from irregular wire frames and soap cover, kind of inviting to making including balloons by their aid. Water and industrial launder jars constitute the matter and the “fuel” of these sculptures, that the public must charge alone, interacting with the object. The rich smell generated by the tower built up of tens of open launder boxes, including their gliding content and burying its base like a dune, is annihilated by the Welcome/Welcome curtain, made of emery bands. At the entrance, the faces of the sandpaper are new, unused, when you go out, the emery is used, consumed, as if you’d pass through a time compression.

Laika, a gallery initiated in 2008 by Marius Bercea, Vlad Olariu, Mircea Suciu, and Øerban Savu (who left in 2009), exhibits the sculpture of Mihufl Boøcu, How it’s Made, built of recycled pieces and materials (washing machine encasing, a few old radios, etc.), a replica of the binnacle wherein the Laika doggy has been sent into space.

A subtle analogy is therefore proposed between the gallery as a condenser or relay of artistic utopias, and the dream of conquering space. Vlad Olariu’s work, Atomic Projection, reproduces on a plaster board surface an image, taken from the media, of a victim of the atomic bomb. The explosion has pulverized the victim and projected it on a wall, transforming it into a sinister drawing. Being interested in the mould technique, Vlad Olariu monumentalizes the drawing, combining this technique with the application of the gold leaf, used for the Orthodox icons.

Another exhibition space is ClujEst, “point of visual research”, conducted by gallerist Sebestyén György Székely. In his last exhibition, Maramureø. 1916 – Erich Hoffmann’s Social Photographs, we can see 130 photographs made by a German officer from World War I, when the front passed through the Maramureø area, and sent to a family who sheltered him. Later on, the photographs have been recovered by photographer Lajos Erdélyi in the ’80s.

The GroundFloor Group Association deals with the promotion of contemporary dance, organizing contemporary dance courses and shows, like the Colectiv A Association lead by Nicoleta Braniøte.

Navid Nuur “light licker”, TL-neon tube, mixed oil paint, 2010, detail, photo: Navid Nuur, courtesy: Plan B

Navid Nuur “light licker”, TL-neon tube, mixed oil paint, 2010, photo: Szabolcs Feleki, courtesy: Plan B

59

anihilat de perdeaua Welcome/Welcome [Bun venit/Bun venit], din fîøii de ømirghel.

La intrare, feflele hîrtiei de ølefuit sînt noi, nefolosite; cînd ieøi, ømirghelul este uzat, consumat, de parcæ ai trece printr-o comprimare a timpului.

Laika, o galerie inifliatæ în 2008 de Marius Bercea,Vlad Olariu, Mircea Suciu øi Øerban Savu (care s-a retras în 2009), expune sculptura lui Mihufl Boøcu How it’s Made [Cum se fabricæ], construitæ din piese øi materiale reciclate (carcasæ de maøinæ de spælat, cîteva radiouri vechi etc.), o replicæ a habitaclului în care a fost trimisæ în spafliu cæfleluøa Laika. E propusæ astfel o subtilæ analogie între galerie ca un condensator sau releu de utopii artistice øi visul cuceririi spafliului. Lucrarea lui Vlad Olariu, Atomic Projection [Proiecflie atomicæ], reproduce pe o suprafaflæ de ghips-carton o imagine, preluatæ din media, a unei victime a bombei atomice. Explozia a pulverizat victima øi a proiectat-o pe un perete, transformînd-o într-un desen sinistru. Fiind interesat de tehnica øablonului, Vlad Olariu monumentalizeazæ desenul, combinînd aceastæ tehnicæ cu aplicarea foiflei de aur, folositæ la icoanele ortodoxe.

Mihufl Boøcu How it’s Made, 2010, photo and courtesy: Laika

Alt spafliu de expunere este ClujEst, „punct de cercetare vizualæ“ condus de galeristul Sebestyén György Székely. În ultima expoziflie, Maramureø. 1916 – Fotografii

Nicu Ilfoveanu & Vlad Gherghiceanu View from the exhibition The Tiny Illusions, 2010. photo: Szabolcs Feleki. courtesy: Laika

sociale de Erich Hoffmann, se pot vedea 130 de fotografii realizate de un ofifler german din Primul Ræboi Mondial, în timp ce frontul trecea prin zona Maramureøului øi trimise unei familii care l-a gæzduit. Mai tîrziu, în anii ’80, fotografiile au fost recuperate de fotograful Lajos Erdélyi.

Asociaflia GroundFloor Group se ocupæ cu promovarea dansului contemporan, organizînd cursuri øi spectacole de dans contemporan, la fel ca øi Asociaflia Colectiv A, condusæ de Nicoleta Braniøte. Colectiv A coorganizeazæ festivalul Temps d’images, un proiect european desfæøurîndu-se concomitent în mai multe flæri din

60

Vlad Olariu Atomic Projection, 2010, photo and courtesy: Laika

Thomas Canto View of the exhibition Gravité B, ZMart Gallery, 2010. photo: Brice Guillaume

Lucian Broscæflean, Ramona Gliga, Rinad Muti & Øtefana Zdrenghea Who Am I?/Where Do I Come From?/Where Do I Go?, ZMart Gallery, 2010, photo: Claudiu Iurescu

Gábor Lali The Glitter of Gipsy Copper, ClujEst visual research point, 2009, photo: Szabolcs Feleki, ClujEst

61

Alex Mirutziu When Love Melted Cavalries in Our Hearts, 2010, Sala Studio, Colectiv A, photo: Ræzvan Sædean

Europa. Ediflia din 2009 s-a axat pe o colaborare între artele vizuale øi dansul contemporan. La Fabrica de Pensule s-au desfæøurat douæ dintre cele cinci colaboræri din proiect (printre participanfli s-au aflat øi Alex Mirutziu cu Alexandra Pirici ori subsemnatul, într-o colaborare cu coregrafa Mædælina Dan), urmînd ca, dupæ un atelier comun de douæ sæptæmîni, artiøtii øi coregrafii sæ-øi expunæ rezultatul. La prima vedere, aceste colaboræri experimentale au putut pærea artificiale, poate datoritæ perspectivelor diferite din care priveam originea performance-ului, dinspre arta spectacolului (dans, teatru), respectiv arta vizualæ (happening, body art). Dar pînæ la urmæ, aceastæ diferenflæ, combinatæ cu spontaneitatea øi prospeflimea abordærilor catalizate de durata scurtæ a atelierului, s-a dovedit beneficæ, contribuind de timpuriu la vocaflia Fabricii de spafliu de producflie artisticæ øi experiment veritabil. În cadrul aceluiaøi festival, ediflia 2010, spectacolul lui Alex Mirutziu When Love Melted Cavalries in Our Hearts [Cînd dragostea topea în inimile noastre trupe de cavalerie], din 2010, combinæ inteligent body artul øi activismul gay, creînd un amestec aparent derutant, cumva pe muchie, dar impresionant, între elemente (inclusiv corporale) foarte personale, subiective, chiar idiosincratice, øi cele politice. Tot în ediflia din 2010, Ion Dumitrescu øi Florin Flueraø prezentau Trilogia postspectacolului (Venifli sæ vedefli reprezentaflia noastræ, Neocatharsis øi Candidaturæ prezidenflialæ). În prima parte, protagoniøtii se aflau sub podiumul pe care era aøezat publicul øi, cu un polizor unghiular, îi tæiau structura de rezistenflæ, în timp ce spectatorii priveau scena proiectatæ pe un ecran în fafla lor. Îøi priveau practic propria „sabordare“ în direct.

Al doilea volet e constituit de interpretarea actoriceascæ a celor doi a unui recitativ format din serii de cuvinte care semnificæ momentele desfæøurærii unei narafliuni (de exemplu, început, acfliune, atmosferæ, compoziflie, nebunie, conflict etc.), declamate repetitiv pînæ la saturaflie, adicæ pînæ la evacuarea perceptibilitæflii sensului în favoarea unor pure modulaflii acustice øi de stare afectivæ. Încæ mai interesantæ din

62

Colectiv A that co-organizes the festival Temps d’images, an European project running concomitantly in more countries from Europe. The 2009 edition focused on a collaboration between the visual arts and the contemporary dance. Two of the five collaborations from the project took place at the Paintbrush Factory (among the participants were also Alex Mirutziu with Alexandra Pirici or the undersigned, in a collaboration with choreographer Mædælina Dan), being due that, after a common two weeks workshop, the artists and the choreographers expose their result. At first view, these experimental collaborations might have seem artificial, perhaps due to the various perspectives wherefrom we were looking at the origin of performance, out the art of spectacle (dance, theatre), respectively the visual art (happening, body art). But eventually, through this difference, combined with the spontaneity and freshness of the approaches catalyzed by the short duration of the workshop, it proved out benefic, contributing since early to the vocation of the Factory as space for artistic production and authentic experiment.

Within the same festival, the 2010 edition, Alex Mirutziu’s show When Love Melted Cavalries in Our Hearts, from 2010, combines intelligently the body art, gay activism, creating an apparently baffling fusion, somehow on edge, yet impressive, between highly personal, subjective, even idiosyncratic elements (including corporal), and the political ones. Also in the 2010 edition, Ion Dumitrescu and Florin Flueraø present The Trilogy of the Postspectacle (Come See Our Representation, Neocatharsis, and The Presidential Candidacy). In the first part, the protagonists were under the podium where the public was sitting and, with an angular grinding machine, were cutting the resistance structure, while the spectators were looking at the scene projected on a screen before them. They were practically looking at their own “scuttling” live. The second volet is built by the two’s histrionic interpretation of a recitative formed by series of “significant” words declaimed repetatively till saturation, that is till the evacuation of meaning perceptibility in favour of some pure

Message – multi-reality-dance-show, 2010, GroundFloor Group, photo: Øerban Bonciocat

punctul de vedere al proiectului în ansamblu mi s-a pærut direcflia în care îl angajeazæ cel de-al treilea volet al sæu, prin care acesta „ieøea“ (sau simula ieøirea) în afara propriilor „granifle“ printr-o campanie electoralæ realæ pentru candidatura lui Florin Flueraø la preøedinflia României în 2012.

Dintre membrii Fabricii care lucreazæ cu contextul postindustrial se distinge AltArt, fundaflie condusæ de Rarifla Zbranca care editeazæ øi publicafliile Fabricii în ipostaza ei de „centru de artæ“. Notabilæ este organizarea în vara anului 2009, înainte de deschiderea oficialæ a sitului, a unor serii de interviuri cu locuitorii din cartierul înconjurætor, cu scopul realizærii unui ghid audio al unor hærfli mentale, de pus la dispoziflia publicului odatæ cu lansarea acestui proiect, care a avut loc în septembrie 2010.

Existæ aici un element de afinitate cu ceea ce face Asociaflia Grupa Micæ a Mihaelei Panainte, care a înfiinflat prima salæ de teatru privatæ din Cluj, Sala micæ, organizînd, pe lîngæ spectacolele prezentate, øi cursuri de teatru cu copiii din cartier. Unul dintre proiectele în desfæøurare este montarea piesei Scaunele de Eugène Ionesco într-unul dintre depozitele Fabricii de Scaune Antares din Cluj, folosind acest pretext pentru a interacfliona cu un alt fel de public, muncitorii din fabricæ, care, de altfel, au primit rolul unui personaj colectiv în piesæ. Accentul se deplaseazæ de pe „calitatea“ artisticæ a interpretærii spre rezultatul acestui experiment de fuziune între „teatru“ øi capacitatea de autoexpresie a „simplilor“ muncitori.

Galeria ZMart (Rinad Muti øi Øtefana Zdrenghea) se concentreazæ pe design vestimentar, iar un studio de creaflie vestimentaræ se aflæ la etajul 4, fiind condus de Smaranda Almæøan.

Tot la etajul 4 se aflæ rezidenfla organizatæ de pictorul italian Robert Bosisio împreunæ cu Galeria Sabot, care pune la dispoziflie artiøtilor tineri un spafliu de aproape 30

acoustic modulations and of affective state. Yet even more interesting from the point of view of the project on the whole seemed to me the direction whereat it is engaged by the third volet, whereby it “marched” (or simulated the marching) outside its own “bounds” through a real electioneering for Florin Flueraø’s candidacy to the 2012 presidentship of Romania.

Among the members of the Factory who are working with the postindustrial context, we can single out AltArt, a foundation lead by Rarifla Zbranca, which is also editing the Factory’s publications in its aspect of “art centre”. Notable is the organization in the summer of 2009, before the official opening of the site, of a series of interviews with the inhabitants from the surrounding neighbourhood, with a view to carry out an audio guide of some mental maps, to be placed at the public’s disposal once with the release of this project which took place in September 2010. There is an element of affinity here with what Mihaela Panainte’s Grupa Micæ Association does, who founded the first private theatre hall from Cluj, The Small Hall, organizing, apart from the presented spectacles, theatre classes with children from the neighbourhood as well. One of the ongoing projects is the enactment of Eugène Ionesco’s play The Chairs in one of the deposits of the Antares Chair Factory from Cluj, using this pretext in order to interact with another type of public, the factory workers, who, as a matter of fact, received the role of a collective character in the play.

The accent shifts away from the artistic “quality” of the interpretation towards the result of this fusion experiment between “theatre” and the “simple” workers’ capacity of self-expression.

ZMart Gallery (Rinad Muti and Øtefana Zdrenghea) concentrates on vestiary design, and a studio of vestiary creation is located on the 4th floor, being lead by Smaranda Almæøan.

Also on the 4th floor is located the residency organized by Italian painter Robert Bosisio in company with Sabot Gallery, which makes

63

de metri pætrafli, pe o perioadæ de pînæ la trei luni. Pînæ acum s-au perindat artiøti cu diferite preocupæri, precum Robert Fekete øi Sergiu Toma din Cluj, Aline Cautis (Chicago), Cristiana Palandri (Florenfla). Paradoxal e cum, în totalæ lipsæ de fonduri, acest spafliu funcflioneazæ: færæ pretenflii øi aproape într-un anonimat fructuos.

Cineva mæ întreba cum aø descrie atmosfera din Fabricæ øi am ræspuns, pe jumætate în glumæ, desigur, cæ mæ simt ca în timpul studenfliei; chiar mai bine, fiindcæ lipsesc profesorii øi examenele. Contactul zilnic cu colegii devenifli øi vecini reduce, în chip firesc, øi nu neapærat programatic, izolarea cotidianæ (altminteri absolut fireascæ øi ea) a fiecæruia øi creeazæ astfel un mediu de sociabilitate care, oricît de palid, nu poate sæ nu funcflioneze øi ca o cutie de rezonanflæ pentru zgomotul de fond al societæflii în ansamblu.

Fenomenul constituirii acestui spafliu de multiple intersecflii socio-artistice øi interfefle culturale poate cæ ar putea fi explicat în termenii unui dispozitiv de resuscitare a corpului paralitic al vieflii artistice organizate. În cazul particular al scenei artistice clujene (situaflia mi se pare caracteristicæ zonelor postcomuniste în general, dar m-aø limita aici doar la oraøul unde træiesc), metafora øi-ar avea referentul în eøecurile, consumate pînæ la urmæ øi individual, ale unei generaflii de artiøti de dupæ ’89, generaflie obligatæ de context sæ se autodizolve în enormul øi informul hæfliø al subzistenflei, ceea ce a dus la ruperea legæturii cu experimentul. Aici mæ refer la faptul cæ, trebuind sæ subziste, soluflia alternativæ a fost mularea pe realitæflile pieflei – nu neapærat de artæ, ci chiar øi a forflei de muncæ. Øi fie cæ nu au vrut sæ-øi compromitæ eventualele idealuri, fie cæ n-au øtiut cum sæ-øi adapteze inteligenfla artisticæ dincolo de anumite orizonturi încremenite, asta a dus la renunflare, la încetarea unei producflii artistice relevante. Aceastæ generaflie a fost activæ la un moment dat, dar, vorba lui Dénes Miklósi, parcæ a fost ræpusæ de o molimæ, prin inexistenfla, de la un moment dat încolo, a unor instituflii care sæ medieze firesc între producflie øi public, ca sæ nu mai pomenim de potenflialii colecflionari (privafli ori publici), ceea ce a sfîrøit prin a duce la scufundarea ei în ignorare. (Cred cæ asta are legæturæ øi cu tæierea fondurilor Soros pentru arta contemporanæ øi deøertul care a urmat, subit, în primii ani de dupæ aceea.)

De aceea, istoria artei româneøti a anilor ’90 parcæ lipseøte, ceea ce astæzi, cînd situaflia a evoluat sensibil, a øi dat naøtere de altfel unui puternic curent de recuperare a acestei generaflii. Nu zic cæ prin constituirea acestui spafliu alternativ øi a dinamicii pe care el o face posibilæ toate problemele se rezolvæ sau cæ însæøi apariflia lui (de la un punct încolo „inexplicabilæ“, paradoxalæ, aøa cum am cæutat deja sæ sugerez) are o legæturæ cauzalæ directæ cu insuficienflele ori precaritæflile care continuæ sæ greveze asupra perspectivelor unui viitor „înfloritor“ pentru scena clujeanæ. Dar existenfla acestui loc de viaflæ øi de producflie readuce ceva din romantismul pierdut al unei etape inaugurale, entuziasm iremediabil pierdut, de exemplu, prin noua evoluflie a universitæflii de artæ, atunci cînd ea s-a transformat într-un nou fel de instituflie formativæ, al cærei scop e fabricarea de „artiøti cu diplomæ”, pe bandæ rulantæ.

64

Ion Dumitrescu & Florin Flueraø Cutting the theatre structure in the Postspectacle trilogy performance, video still, 2010, courtesy: the artists and Colectiv A

Delir în doi în trei în cîfli vrei (Frenzy for Two or More) by Eugène Ionesco, directed by Mihaela Panainte, Sala Micæ, courtesy and photo: Grupa Micæ

scena Notæ conflinînd activitæflile desfæøurate øi membrii Fabricii de Pensule: http://fabricadepensule.ro GALERII Galeria Sabot (et. II) – www.galeria-sabot.ro 2010 Ne vedem!, Valentina Miorandi Works, Vlad Nancæ Construction Work: The Pornography of World Peace, Maja Borg In any weather, at any hour of the day or night, I have been anxious to improve the nick of time, and notch it on my stick too; to stand on the meeting of two eternities, the past and the future, which is precisely the present moment; to toe that line, Ylva Ogland Being Radu Comøa, Radu Comøa 2009 Mihai, Alice Tomaselli Manifest of Flaw, Alex Mirutziu Galeria Plan B – www.plan-b.ro 2010 home–studio–school–city ’90–’93 Phantom Fuel, Navid Nuur Oræ øi loc, Sorin Câmpan 2009 Luv, Ciprian Mureøan

The Chairs by Eugène Ionesco, directed by Mihaela Panainte, photo: István Biró, courtesy Grupa Micæ

available to young artists, a space of almost 30 square meters, for a period of up to three months. Artists with different preoccupations have floated until now, such as Robert Fekete and Sergiu Toma from Cluj, Aline Cautis (Chicago), Cristiana Palandri (Florence). Paradoxical is how, in total lack of funds, this space functions: without pretensions and almost in a resultful anonymity.

Someone was asking me how would I describe the atmosphere from the Factory and I’ve answered, half jokingly, of course, that I feel like during my studentship; even better, because there are no teachers or exams. The daily contact with the colleagues who have also become neighbours reduces, as a matter of course, and not necessairly programmatically, the quotidian isolation (otherwise absolutely natural as well) of everyone and thus creates for everyone an environment of sociability which, soever pale, cannot but function equally as a resonance box for the background noise of the society on the whole.

It is possible that the phenomenon of forming this space of multiple social-artistic intersections and cultural interfaces might be explained in terms of a device for the resuscitation of the paralystic body of the organized artistic life. In the particular case of the artistic scene from Cluj (I think the situation is characteristic of the postcommunist areas in general, but I’d hold myself down here only to the city wherein I live), the metaphor would have its referent in the failures, consumed to the last individually as well, of a generation of artists after ’89, a generation obliged by the context to self-dissolve in the enormous and shapeless shaw of subsistence, which lead to the tearing of the bond with the experiment. I refer here to the fact that, having to subsist, the alternative was the moulding on the realities of the market – not neccessairly the art market, but even the work force market. And no matter whether they did not wish to compromise their eventual ideals, or they didn’t know how to adapt their artistic intelligence beyond some stuporous horizons, this lead to resignation, to a sucrease of a relevant artistic production. This generation has been active at a certain time, but, as Dénes Miklósi used to say, it’s almost as if it was spoilt by a contagion, by the inexistence, from a given moment along, of some institutions able to mediate naturally between production and the public, to say nothing of the potential collectors (private or public), which eventuated in leading to its sinking into ignorance. (I believe this concerns the cutting of the Soros funds for contemporary art as well, and the desert that followed, unexpectedly, in the first years after that.) Thus the history of the Romanian art of the ’90s seems to be missing, which gave birth today as a matter of fact, when the situation has evolved sensibly, to a powerful current of reclaiming this generation. I’m not saying that by the establishment of this alternative space and of the dynamic it makes possible, all the problems are solved or that its very apparition (from one point along “inexplicable”, paradoxical, as I’ve been already seeking to suggest) has any direct causal connection with the insufficiencies or precarities that continue to burden the perspectives of a “blooming” future for the artistic scene from Cluj.

But the existence of this place for life and production brings back something from the lost romanticism of an inaugural stage, an irremediably lost enthusiasm, for example through the new evolution of the art university, when it has transformed into a new type of formative institution, whose purpose is the fabrication of “artists with diploma” on the line.

65

Galeria Laika – www.laika.ro 2010 Life, Felix Deac Shadows, Ioana Joa Memory of a Memory, Vlad Olariu Light Always Falls from Above, Robert Bosisio The Tiny Illusions, Nicu Ilfoveanu & Vlad Gherghiceanu How it’s Made, Mihufl Boøcu 2009 Clockwise From the Left, Tom Chamberlain Galeria ZMart – www.zmartgallery.com 2010 Metropolis, Ræzvan Anton Ecranul Negru (Picturæ invizibilæ), Johanna Riech There Is No Somewhere Else In This Room, Alexandra „Lou“ Plesner D.tales, Valeria Frigerio Gravité B, Thomas Canto 2009 Who Am I? Where Do I Come From? Where Do I Go?, Lucian Broscæflean, Ramona Gliga, Rinad Muti & Øtefana Zdrenghea ClujEst Maramureø. 1916 – Fotografii sociale de Erich Hoffmann Hóstát. 1979–1984. Expoziflie de fotografie, Károly Feleki O Miraji le Hromane butienga (Strælucirea aræmurilor fligæneøti), Gábor Lali – 20.11.2009

SÆLI DE SPECTACOL Sala Studio (et. I) CURSURI/ATELIERE Patru cursuri de Contact Improvisation cu Dorka Farkas, GroundFloor Group – 28.01.2010 øi 04.02.2010 dialog.fotodans – atelier interdisciplinar dans contemporan & fotografie cu Cosmin Manolescu, GroundFloor Group – 11–14.03.2010 Miøcare în spafliu/atelier de Contact Improvisation cu Ulla Mäkinen (Finlanda), GroundFloor Group – 9 – 11.04.2010 ArtHoc Junior – Atelier de improvizaflie, Asociaflia ART-HOC – 4–6 & 10–12.05.2010 Atelier Acrobaflii pentru copii, GroundFloor Group – 13–16.09.2010 Audiinfla (1) – workshop intensiv de conøtientizare øi comunicare muzicalæ øi ritmicæ, Asociaflia Arta Capoeira – 1–7.10.2010 Atelier DiY Refabricat, Fundaflia AltArt – 28–30.10.2010 Atelier de improvizaflie teatralæ pentru profesori, Asociaflia ART-HOC – 6.11.2010 – 14.11.2010 Lab for Dance cu Florin Fieroiu, Asociaflia Artlink – 1–5.03.2010, 12–15.04.2010 Cursuri de dans contemporan cu Kata Juhász (HU) øi Zsuzsa Rózsavölgyi (HU/BE), GroundFloor Group – 15–16.01.2011 Contact Impro Jam, GroundFloor Group – în fiecare sæptæmînæ Your Brain on Drums – Atelier deschis de ritm/percuflie, Asociaflia Arta Capoeira – în fiecare sæptæmînæ DANS CONTEMPORAN ØI TEATRU Scurtcircuit performativ la Fabrica de Pensule, Asociaflia Colectivæ A & Centrul Naflional al Dansului Bucureøti 16.04.2010 – 22.05.2010 We went with these bodies as far as we could, de Paul Dunca, interprefli: Paul Dunca, Mædælina Ghiflescu, Eduard Gabia, Øtefan Cosma – 16.04.2010 Preview, concept, coregrafie øi interpretare: Manuel Pelmuø, o producflie Bandlien/Pelmuø – 17.04.2010 Fine Tuning between Me and the Universe…, o piesæ de/cu Eduard Gabia – 23.04.2010 Extraterrestrial Activity, concept øi interpretare: Alexandra Pirici – 23.04.2010 Birou de cercetare øi manifestare a prezentului continuu (premieræ), de Maria Baroncea øi Rectifier Crew (Jean-Lorin Sterian, Vlad Basalici, Eduard Gabia, Alexandra Pirici, Maria Baroncea) – 23.04.2010 Out of Love for this Affective Ttitle, coregrafia øi interpretarea: Iuliana Stoianescu – 25.04.2010 A Brave Search of Ultimate Reality, de Florin Flueraø, cu Florin Flueraø øi Iuliana Stoianescu – 25.04.2010 Lulu’s Room, de/cu Mihaela Dancs – 7.05.2010 Stage Psychosis, concept øi interpretare: Carmen Coflofanæ – 7.05.2010 Iluzionistele, un spectacol de Mædælina Dan, cu Maria Baroncea, Carmen Coflofanæ, Mihaela Dancs, Mædælina Dan – 8.05.2010

66

Note containing the unfolded activities and the members of the Paintbrush Factory: http://fabricadepensule.ro GALLERIES Sabot Gallery (II-nd floor) – www.galeria-sabot.ro 2010 See You!, Valentina Miorandi Works, Vlad Nancæ Construction work: the pornography of world peace, Maja Borg In any weather, at any hour of the day or night, I have been anxious to improve the nick of time, and notch it on my stick too; to stand on the meeting of two eternities, the past and the future, which is precisely the present moment; to toe that line, Ylva Ogland Being Radu Comøa, Radu Comøa 2009 Michael, Alice Tomaselli Manifest of Flaw, Alex Mirutziu Plan B Gallery – www.plan-b.ro 2010 home–studio–school–city ’90–’93 Phantom Fuel, Navid Nuur Hour and Place, Sorin Câmpan 2009 Luv, Ciprian Mureøan Laika Gallery – www.laika.ro 2010 Life, Felix Deac Shadows, Ioana Joa Memory of a Memory, Vlad Olariu Light Always Falls from Above, Robert Bosisio The Tiny Illusions, Nicu Ilfoveanu & Vlad Gherghiceanu How it’s Made, Mihufl Boøcu 2009 Clockwise From the Left, Tom Chamberlain ZMart Gallery – www.zmartgallery.com 2010 Metropolis, Ræzvan Anton The Black Screen (Invisible Painting), Johanna Riech There Is No Somewhere Else In This Room, Alexandra “Lou“ Plesner D.tales, Valeria Frigerio Gravité B, Thomas Canto 2009 Who am I? Where do I come from? Where do I go?, Lucian Broscæflean, Ramona Gliga, Rinad Muti & Øtefana Zdrenghea ClujEst Maramureø. 1916 – Erich Hoffmann’s Social Photographs Hóstát. 1979–1984. Photography Exhibition, Károly Feleki O Miraji le Hromane butienga (The Brilliance of Romany Coppers), Gábor Lali – 20.11.2009 SPECTACLE HALLS Studio Hall (I-st floor) COURSES/WORKSHOPS Four Courses in Contact Improvisation with Dorka Farkas, GroundFloor Group – 28.01.2010 and 04.02.2010 dialog.fotodans – interdisciplinary workshop contemporary dance & photography with Cosmin Manolescu, GroundFloor Group – 11–14.03.2010

scena Spatial movement/workshop in Contact Improvisation with Ulla Mäkinen (Finland), GroundFloor Group – 9–11.04.2010 ArtHoc Junior – Improvisation Workshop, ART-HOC Association – 4–6 & 10–12.05.2010 Workshop Acrobatics for Children, GroundFloor Group – 13–16.09.2010 Audi(oConsci)ence – Intensive Workshop in Musical and Rhythmical Communication and Awareness-Raising, Arta Capoeira Association – 1–7.10.2010 Workshop DiY Refabricated, AltArt Foundation – 28–30.10.2010 Workshop in Theatrical Improvisation for Teachers, ART-HOC Association – 6.11.2010 – 14.11.2010 Lab for Dance with Florin Fieroiu, Artlink Association – 1–5.03.2010, 12–15.04.2010 Courses in Contemporary Dance with Kata Juhász (HU) and Zsuzsa Rózsavölgyi (HU/BE), GroundFloor Group – 15–16.01.2011 Contact Impro Jam, GroundFloor Group – every week Your Brain on Drums – Open Rhythm/Percussion Workshop, Arta Capoeira Association – every week dialog.fotodans – contemporary dance and photograpy interdisciplinary workshop, with Cosmin Manolescu, 2010, GroundFloor Group, photo: Miruna Toma

Bun-ræmas! (sau despre discretele scæpæri ale sistemului limbic) – 9.05.2010 Mind Control Deep Alpha, Farid Fairuz, consulting sinergetic øi prezicætori: Maria Baroncea, Alexandra Pirici, Carmen Coflofanæ, Mædælina Dan, Iuliana Stoianescu, metode de vindecare prin deghizare øi tehnici de manipulare: Andrei Dinu, meloterapie: Miles Davis, fototerapie: Cætælin Nicolescu Dance a Playful Body, un spectacol de Andreea Novac, interpret: István Téglás – 21.05.2010 “Luv”, de/cu Çag˘lar Yig˘itog˘ullari (Turcia) – 21.05.2010 “Diss” sau „Wash yourself in your tears and built your church of your faith”, de/cu Çag˘lar Yig˘itog˘ullari (Turcia) – 22.05.2010 POST.SYNC, spectacol produs de GroundFloor Group, regia: Ferenc Sinkó – 7.11.2010, 25.11.2010, etc.

Skin Tight, de Gary Henderson, spectacol al companiei de teatru QUARTETT din Noua Zeelandæ, regia: Hilary Halba – 11.11.2010 Noaptea lui Helver, Ingmar Villqist, spectacol independent, Balla & Vajna Projects, cu:Tibor Bodea, Bernadetta Fekete – 19–20.11.2010 Pretend We Make You Happy, direcflie artisticæ: Andreea Novac, coregrafie øi interpretare: Øtefan Lupu, Alin State, István Téglás – 10.12.2010 vis-à-vis, acfliune de dans contemporan, GroundFloor Group – 15–19.01.2011 Lulu, sau elevul slab ræspunde, spectacol de dans al Companiei Juhász Kata øi SÍN Culture Centre (Budapesta), cu/de Kata Juhász, dramaturgia, asistent de regie: Kata-Lina Varga – 16.01.2011 Falling8, spectacol de dans al SÍN Culture Centre (Budapesta), cu/de Tamás Bakó & Zsuzsa Rózsavölgyi – 17.01.2011 Ticæloøii, spectacol de dans al SÍN Culture Centre (Budapesta) – 18.01.2011

DEZBATERI / DISCUfiII Zi de zis (Street Art pe ulifla noastræ, Intervenflii artistice în spafliul public, Monumental! – Dezbatere asupra artei monumentale din Cluj, Colecflii øi colecflionari), Fundaflia AltArt Rencontres de Cluj – Cultura øi dezvoltare localæ. Locul øi rolul culturii în dezvoltarea localæ, Centrul Cultural Francez & Fabrica de Pensule – 14.05.2010, 10.00 – 17.00 h Treaba cu treaba – muncæ øi patrimoniu în societatea (post)industrialæ, Fabrica de Pensule, Fundaflia AltArt & Facultatea de Sociologie øi Asistenflæ Socialæ, Universitatea „Babeø-Bolyai“ Cluj – 22 & 23.10.2010

FESTIVALURI E-Tribal Art – Feast of the Digital, Fundaflia AltArt – 19.02.2010 – 22.02.2010 Festivalul Transeuropa, European Alternatives – 29.04.2010 Festivalul de foarte scurt metraj Très Courts, Centrul Cultural Francez – 6.05.2010 Trans-Contact 2010 – Festivalul Internaflional de Contact Improvisation, Asociaflia GroundFloor Group – 31.07.2010 – 08.08.2010 Festival Temps d’images #3 | teatru dans video, Colectiv A – 11 – 20.10.2010

CONTEMPORARY DANCE AND THEATRE Performative Short-Circuit at the Paintbrush Factory, Colectiv A Association & The National Center of Dance Bucharest 16.04.2010 – 22.05.2010 We Went with these Bodies as Far as We Could, by Paul Dunca, interpreters: Paul Dunca, Mædælina Ghiflescu, Eduard Gabia, Øtefan Cosma – 16.04.2010 Preview, concept, choreography and interpretation: Manuel Pelmuø, a production Bandlien/Pelmuø – 17.04.2010 Fine Tuning between Me and the Universe..., a performance by/with Eduard Gabia – 23.04.2010 Extraterrestrial Activity, concept and interpretation: Alexandra Pirici – 23.04.2010 Office for the Research and Manifestation of the Continuous Present (premiere), by Maria Baroncea and Rectifier Crew (Jean-Lorin Sterian, Vlad Basalici, Eduard Gabia, Alexandra Pirici, Maria Baroncea) – 23.04.2010

View from the opening of Paintbrush Factory, October 2009, photo: Alin Tænasæ

Out of Love for this Affective title, choreography and interpretation: Iuliana Stoianescu – 25.04.2010 A brave search of ultimate reality, by Florin Flueraø, with Florin Flueraø, Iuliana Stoianescu – 25.04.2010 Lulu’s Room, by/with Mihaela Dancs – 7.05.2010 Stage Psychosis, concept and interpretation: Carmen Coflofanæ – 7.05.2010 The Illusionist, a performance by Mædælina Dan, with Maria Baroncea, Carmen Coflofanæ, Mihaela Dancs, Mædælina Dan – 8.05.2010 Adieu! (or on the discreet omissions of the limbic system) – 9.05.2010 Mind Control Deep Alpha, Farid Fairuz, synergetic consulting and forecasters: Maria Baroncea, Alexandra Pirici, Carmen Coflofanæ, Mædælina Dan, Iuliana Stoianescu, methods of healing by disguise and manipulation techniques: Andrei Dinu, melotherapy: Miles Davis, phototherapy: Cætælin Nicolescu Dance a Playful Body, a performance by Andreea Novac, interpret: István Téglás – 21.05.2010 “Luv”, by/with Çag˘lar Yig˘itog˘ullari (Turkey) – 21.05.2010 “Diss” or „Wash yourself in your tears and built your church of your faith”, by/with Çag˘lar Yig˘itog˘ullari (Turkey) – 22.05.2010 Øerban Savu in his studio, photo: Szabolcs Feleki

MUZICÆ, PERFORMANCE, FILM, EXPOZIfiII ETC. Cîntæm poveøtile voastre – Z0 (electroclown, Mioritza Soundsystem, Murmur, Indjstione) – 22.01.2010 Magic Minimal – performance solo Aymeric Hainaux – voce/sunet/corp & concert muzicæ improvizatæ – Proiectul Adicæ zero – 06.03.2010 Zilele filmului francofon – Special Orientul Mijlociu, Centrul Cultural Francez – 10–11.03.2010 Homemade Fair – tîrg de atmosferæ øi creaflie – 24.04.2010 Lansarea Revistei Atelierul & tîrg handmade – 19.06.2010 Noaptea lungæ a filmelor scurte – Shorts’Up, Uzina Duzina – 19.06.2010 people = sound – o instalaflie muzicalæ pentru x persoane øi întîmplarea, Asociaflia Arta Capoeira (Bogdan Rakolcza) – 7.10.2010 Cenzurat! Filme interzise din România øi Germania de Est, Centrul Cultural German – 8.10.2010 Picnic în lanul de beton, Asociaflia AREA 3 – 6 – 13.11.2010 Sala Micæ (et. II)

POST.SYNC, a show produced by GroundFloor Group, direction: erenc Sinkó – 7.11.2010, 25.11.2010, etc.

Skin tight, by Gary Henderson, a show of the theatre company QUARTETT from New Zeeland, direction: Hilary Halba – 11.11.2010 Helver’s Night, Ingmar Villqist, independent performance, Balla & Vajna Projects, with Tibor Bodea, Bernadetta Fekete – 19–20.11.2010 Pretend we make you happy, artistic direction: Andreea Novac, choreography and interpretation: Øtefan Lupu, Alin State, István Téglás – 10.12.2010 vis-à-vis, contemporary dance action, GroundFloor Group 15 – 19.01.2011 Lulu, or the Bad Student Answers, dance performance of the Juhász Kata Company and SÍN Culture Centre (Budapest), with/by Kata Juhász, dramaturgy, directing assistant: Kata-Lina Varga – 16.01.2011 Falling8, dance performance of the SÍN Culture Centre (Budapest), with/by Tamás Bakó & Zsuzsa Rózsavölgyi – 17.01.2011 Bastards, dance performance of the SÍN Culture Centre (Budapest) – 18.01.2011

SPECTACOLE Delir în doi în trei în cîfli vrei, de Eugène Ionesco, regia: Mihaela Panainte Scaunele, de Eugène Ionesco, regia: Mihaela Panainte Cunoøti Calea Lactee, de Karl Wittlinger, spectacol realizat de Váróterem Projekt în colaborare cu Sala Micæ Stæteam întinøi pe pat, de Daniel Charms, teatrul Auæleu (Timiøoara), regia: Ovidiu Mihæiflæ, spectacol invitat Spectacolul „Oo!“, dupæ Ion Creangæ, în regia lui Alexandru Dabija, produs de Teatrul Tineretului din Piatra-Neamfl Glasul tobelor in noapte, de Nándor Vetési, selecflie din textele lui Bertolt Brecht Faites vos Jeux, regia: András Hatházi, spectacol realizat de Váróterem Projekt øi Sala Micæ Teatru-lecturæ, regia: Adela Iancu, texte în lectura actriflei Anca Hanu Proiecflia filmului Morgen, regizor: Marian Criøan M-am întors de la supermarket øi i-am tras o mamæ de bætaie fiului meu, dupæ Agamemnon de Rodrigo Garcia

DEBATES / DISCUSSIONS Say Day (Street Art on our alley, Artistic interventions in the public space, Monumental! – Debate on the monumental art from Cluj, Collections and collectors), AltArt Foundation Rencontres de Cluj – Local culture and development: The place and the role of culture in the local development, French Cultural Centre & The Paintbrush Factory – 14.05.2010, 10.00 – 17.00 h The business with the business – labour and heritage in the (post)industrial society, The Paintbrush Factory, AltArt Foundation & The Faculty of Sociology and Social Assistance, Babeø-Bolyai University Cluj – 22 & 23.10.2010

ORGANIZAfiII CULTURALE Fundaflia AltArt – www.altart.org Asociaflia GroundFloor Group – www.groundfloor.ro Asociaflia ART-HOC – www.arthoc.ro Asociaflia Arta Capoeira Asociaflia Grupa Micæ – www.salamica.ro Asociaflia Colectiv A – www.colectiva.ro Asociaflia Vajna & Balla Projects

FESTIVALS E-Tribal Art – Feast of the Digital, AltArt Foundation – 19.02.2010 – 22.02.2010 Transeuropa Festival, European Alternatives – 29.04.2010 The very short subject festival Très Courts, French Cultural Centre – 6.05.2010 Trans-Contact 2010 – The International Festival of Contact Improvisation, GroundFloor Group Association – 31.07.2010 – 08.08.2010 Temps d’images #3 Festival | theatre dance video, Colectiv A – 11–20.10.2010 MUSIC, PERFORMANCE, FILM, EXHIBITIONS, ETC. We’re singing your stories – Z0 (electroclown, Mioritza Soundsystem, Murmur, Indjstione) – 22.01.2010 Magic Minimal – solo performance Aymeric Hainaux – voice/sound/body & improvisational music concert – That is zero Project – 06.03.2010 The Francophone Film Days – Special the Middle East, French Cultural Centre – 10–11.03.2010

68

scena Homemade Fair – atmosphere and creation mart – 24.04.2010 The release of the Atelierul magazine & handmade mart – 19.06.2010 The long night of short films – Shorts’Up, Uzina Duzina – 19.06.2010 people = sound – a musical installation for x persons and the happening, Arta Capoeira Association (Bogdan Rakolcza) – 7.10.2010 Censored! Forbidden films from Romania and East Germany, German Cultural Centre – 8.10.2010 Picnic in the concrete field, AREA 3 Association – 6 – 13.11.2010

The Small Hall (II-nd floor) SPECTACLES

Cristian Rusu in his studio, photo: Szabolcs Feleki

Delirium for two, for three, for how many you want, Eugène Ionesco, direction: Mihaela Panainte The Chairs, Eugène Ionesco, direction: Mihaela Panainte Do You Know the Milky Way? by Karl Wittlinger, a performance produced by Váróterem Projekt in collaboration with The Small Hall We were lying in bed, Daniel Charms, Auæleu Theatre (Timiøoara), direction: Ovidiu Mihæiflæ, the guest performance The „Oo!“ performance, after Ion Creangæ, in the direction of Alexandru Dabija, produced by The Youth Theatre from Piatra-Neamfl The voice of drums in the night, Nándor Vetési, a selection from the texts of Bertolt Brecht Faites vos Jeux, direction: András Hatházi, a performance produced by Váróterem Projekt and The Small Hall Lecture theatre, direction: Adela Iancu, texts in the reading of actress Anca Hanu The projection of the movie Morgen, director: Marian Criøan On my return from the supermarket, I beat my son violently, after Agamemnon by Rodrigo Garcia

CULTURAL ORGANIZATIONS AltArt Foundation – www.altart.org GroundFloor Group Association – www.groundfloor.ro ART-HOC Association – www.arthoc.ro Arta Capoeira Association Grupa Micæ Association – www.salamica.ro Colectiv A Association – www.colectiva.ro Vajna & Balla Projects Association

Radu Comøa’s studio, courtesy: the artist

ATELIERE DE ARTIØTI ABCD Maria – Maria Brudaøcæ, Bogdan Rakolcza, Adi Cimpoeøu aka electroclown, Ciprian Bogdan Adrian, Dan Aga Atelier Robert Bosisio & Sabot Szabolcs Belényi Bogdan Berbecariu Marius Bercea, Smaranda Almæøan Mihufl Boøcu Radu Comøa Denisa Curte Jennifer Delplanque, Marius Nedelcu Irina Dumitraøcu Oana Færcaø Cristina Gagiu & Attila Gräff Adrian Ghenie Claudiu Iurescu Ciprian Mureøan Vlad Olariu Raluca Onfli, Dan Ardelean Cristian Rusu Øerban Savu

ARTIST STUDIOS ABCD Maria – Maria Brudaøcæ, Bogdan Rakolcza, Adi Cimpoeøu aka electroclown, Ciprian Bogdan Adrian, Dan Aga Atelier Robert Bosisio & Sabot Szabolcs Belényi Bogdan Berbecariu Marius Bercea, Smaranda Almæøan Mihufl Boøcu Radu Comøa Denisa Curte Jennifer Delplanque, Marius Nedelcu Irina Dumitraøcu Oana Færcaø Cristina Gagiu & Attila Gräff Adrian Ghenie Claudiu Iurescu Ciprian Mureøan Vlad Olariu Raluca Onfli, Dan Ardelean Cristian Rusu Øerban Savu

Translated by Sabin Borø

69

Educaflie, subiectivare øi nevoia urgentæ de a împærtæøi Elena Crippa Chto Delat? (What is to be done): The Urgent Need to Struggle [Chto Delat? (Ce-i de fæcut?), Nevoia urgentæ de a lupta] ICA, Londra, 9 septembrie – 24 octombrie 2010

De la tentativa eøuatæ a celor de la Manifesta 6 (2006) de a întemeia o øcoalæ de artæ experimentalæ în Nicosia, Cipru, la recenta antologie de texte a lui Paul O’Neill øi Mick Wilson, Curating and the Educational Turn [Curatoriatul øi turnura educaflionalæ] (2010), educaflia a devenit, de curînd, o preocupare centralæ în practicile artei contemporane øi în expoziflii. Concomitent, în afara lumii artei, educaflia e intens tratatæ ca un produs de lux mai degrabæ decît ca un drept la dezvoltare personalæ øi autodeterminare. Cu siguranflæ, acesta e øi cazul Marii Britanii, unde perspectiva pentru universitæflile locale e înlæturarea plafonærii taxelor øi crearea de cætre universitæfli a unei piefle proprii, prin stabilirea unei serii de taxe. În timp ce studenflii – cu experienflæ protestataræ øi ocupaflionalæ minimæ – fac încercæri timide de organizare, ICA din Londra a fost gazda expozifliei Chto Delat? (What is to be done?): The Urgent Need to Struggle [Chto Delat? (Ce-i de fæcut?): Nevoia urgentæ de a lupta], care atacæ cele douæ probleme, ale educafliei øi organizærii politice, ca fiind interdependente. Întrebarea „Øto delat?“ funcflioneazæ ca o matrioøka de semnificaflii istorice øi referinfle literare, prima datæ luînd forma unui foarte influent roman, scris, la începutul anilor 1860, de Nikolai Cernîøevski (1828–1889), o carte încæ cititæ cu regularitate în majoritatea øcolilor publice ruseøti, întruchipatæ apoi în pamfletul politic eponim, publicat de V. I. Lenin (1870–1924) în 1901–1902, øi, într-un final, aleasæ ca nume al colectivului înfiinflat în 2003, la Sankt Petersburg, de un grup de artiøti, critici, filosofi øi scriitori. Adoptînd o moøtenire de o asemenea importanflæ øi cælæuzindu-øi practicile în jurul unei întrebæri de organizare øi intervenflie socio-politicæ, membrii colectivului Chto Delat? au dus mai departe credinfla leninistæ în artæ ca armæ de educare socialæ øi transformare. Membrul Dmitry Vilensky øi filosoful øi activistul Gerald Raunig au scris cæ Chto Delat? „e construit în jurul problemelor producfliei de cunoaøtere, sub forma unui proces educaflional autoorganizat“.1 Asemenea preocupæri în privinfla problemelor împærtæøirii-cunoaøterii øi a activitæflilor educaflionale sînt materializate într-o varietate de proiecte øi lucræri artistice: în producerea unui ziar, crearea de filme øi documentare, organizarea discufliilor, lecturii øi proiecfliilor øi crearea de spaflii fizice concepute pentru a gæzdui asemenea activitæfli variate. Dintr-o perspectivæ a organizærii, se face o trimitere explicitæ la sovietici (unitæflile revoluflionare de muncitori autoorganizafli), ca modele pentru diferitele clase muncitoare operînd sub umbrela Chto Delat?. Din punct de vedere estetic, grupul a adoptat o constelaflie de referinfle øi stiluri, de la tradiflia teatrului muzical al lui Bertolt Brecht, pînæ la designul de interior constructivist al lui Alexandr Rodcenko. Atît prin numele lui, cît øi prin activitatea de pînæ acum, colectivul rus reprezintæ, færæ îndoialæ, o mixturæ complexæ øi stratificatæ de practici, tradiflii øi discursuri. Semnificativ, grupul preferæ sæ se defineascæ ca o „platformæ“ mai degrabæ decît ca un „colectiv“, probabil în legæturæ cu ELENA CRIPPA este directoare de expoziflii asociatæ a Galeriei Lisson øi face parte din colectivul curatorial londonez RUN, care sprijinæ opera tinerilor artiøti.

70

EDUCATION, SUBJECTIVISATION AND THE URGENT NEED TO SHARE Elena Crippa Chto Delat? (What is to be done?): The Urgent Need to Struggle ICA, London, 9 September – 24 October 2010 From the failed attempt of Manifesta 6 (2006) to establish an experimental art school in Nicosia, Cyprus, to Paul O’Neill and Mick Wilson’s recent anthology of texts Curating and the Educational Turn (2010), education has recently become a central concern in contemporary art practices and exhibitions. At the same time, outside the art world, education is increasingly been treated as a luxurious commodity rather than a right to personal development and self-determination.

This is certainly the case in the UK, where the prospect is for British university fees cup to be removed and for universities to create a market for themselves by establishing a range of fees. While students – with little experience of protests and occupations – are making timid attempts to organise, the ICA in London has been hosting the exhibition Chto Delat? (What is to be done?): The Urgent Need to Struggle, which tackles the two issues of education and political organisation as being fully interdependent.

The question “Chto Delat?” functions like a matryoshka of historical meanings and literary references, first having taken the shape of a highly influential novel written in the early 1860s by Nikolai Chernyshevsky (1828–1889), a book still regularly read in most Russian public schools; then having been embodied in the eponymous political pamphlet published in 1901/02 by V. I. Lenin (1870–1924); and finally having been chosen as the name of the collective founded in 2003 in Saint Petersburg by a group of artists, critics, philosophers and writers. In adopting such an important heritage and forging their practice around a question of socio-political organisation and intervention, the members of the collective Chto Delat? have been taking further the Leninist belief in art as a weapon of social education and transformation. Member Dmitry Vilensky and philosopher and activist Gerald Raunig have written that Chto Delat? “is constructed around issues of production of knowledge in the form of a self-organised educational process”.1 Such concerns about issues of knowledge-sharing and educational activities materialise in a variety of projects and artworks: in the production of a newspaper, the making of films and documentaries, the organisation of discussions, readings and screenings and the creation of physical spaces conceived to host such diverse activities. From an organisational perspective, an explicit reference is made to the soviets (the revolutionary units of workers’ selforganisation), as models for the different working groups operating under the umbrella of Chto Delat?. From an aesthetic point of view, the group has adopted a constellation of references and styles, from

ELENA CRIPPA is associate director of exhibitions at Lisson Gallery and part of RUN, a London based curatorial collective facilitating production and presentation of the work of young artists.

scena

Chto Delat?, Builders, 2005, Film still from video-newspaper project

nofliunile de rizom øi platou ale lui Gilles Deleuze øi Félix Guattari.2 De fapt, Chto Delat? se defineøte ca o platformæ coordonatæ de colective temporare operînd sub acelaøi nume, accentuînd, astfel, nofliunile de conexiune, eterogenitate øi multiplicitate, caracteristice principiului rizomului, mereu dezvoltîndu-se în noi forme ale actualitæflii.

Natura compozitæ øi poliedricæ a Chto Delat? este perfect reflectatæ în expoziflia prezentatæ la ICA: o stratificare de stiluri diferite, voci øi medii venind laolaltæ într-o prezentare ce e concomitent seducætoare, informativæ øi jucæuøæ. Aøa cum un numær de exemple o vor clarifica, o asemenea acumulare de voci øi opinii contrastante este o træsæturæ constantæ a muncii colectivului. În ciuda faptului cæ ocupæ doar camera de la parter øi holul de la ICA, expoziflia e incredibil de densæ øi bogatæ. Diferitele componente ale prezentærii sînt clar configurate pentru a crea un fel de instalaflie didacticæ, unde vizitatorii se pot informa asupra unui numær de evenimente øi dezbateri presante socio-politic, în timp ce li se oferæ un spafliu pentru întruniri øi discuflii.

Galeria e aproximativ divizatæ în trei secfliuni: un foaier-cinema semiobscur, unde se poate sta aøezat sau întins pe lungi bænci etajate øi tapiflate, în timp ce urmæreøti proiecflia unei lucræri video, o zonæ centralæ cu cinci videouri rulînd pe monitoare aøezate pe un soclu amplu, în forma unei stele roøii, øi un mezanin tapiflat în material albastru, gæzduind un decupaj imens cu o reproducere fotograficæ a unui monument realist-socialist. În plus, pereflii galeriei funcflioneazæ ca un panou informaflional gigantic øi continuu: sînt acoperifli cu desene øi pagini din ziarul realizat de Chto Delat? cu ocazia expozifliei: o antologie din diverse fragmente ale publicafliilor anterioare. În cele din urmæ, intrînd în galerie, vizitatorii pot lua un MP3 player øi cæøti pentru a asculta o înregistrare audio ce oferæ un ghid introductiv al expozifliei. Înregistrarea e o versiune rigidæ a dinamicii convenflionale a tururilor ghidate, unde se aøteaptæ ca vizitatorii sæ asculte pasiv informafliile transmise de ghidul oficial. Totuøi, turul este frecvent întrerupt de comentariile vizitatorilor cu opinii contrare, în timp ce un grup de øcolari chicotesc, strigæ øi fug pe fundal. La un moment dat, în înregistrare, unul dintre copii întreabæ: „Te deranjeazæ dacæ interpretez un dans istoric?“. Cu toate cæ nu urmeazæ niciun ræspuns, aceastæ întrebare vizeazæ multe dintre preocupærile ridicate de lucrærile din expoziflie: probleme ale reprezentærii, repunerii în scenæ øi interpretærii evenimentelor istorice øi contemporane prin desen, utilizarea imaginii iconice, dramatizare øi realizarea de documentare.

Printre multitudinea de personalitæfli desenate pe pereflii galeriei se aflæ øi frecvent invocaflii Bertolt Brecht øi Jean-Luc Godard, figurile paternale ale programului estetic al colectivului. Piesele lor de teatru øi filmele, prin stæpînirea mecanismelor de distanflare specifice propriului mediu, au hrænit o conøtiinflæ criticæ persistentæ øi au fost

the tradition of Bertolt Brecht’s musical theatre to Alexander Rodchenko’s constructivist designs of interiors. In its name as in its work to date, the Russian collective undoubtedly embodies a complex mixture and layering of practices, traditions and discourses. Tellingly, the group prefers to define itself as a “platform” rather than a “collective”, possibly in relation to Gilles Deleuze and Félix Guattari’s notions of the rhizome and the plateau.2 In fact, Chto Delat? describes itself as a platform coordinated by temporary collectives operating under the same name, thus stressing the notions of connection, heterogeneity and multiplicity that characterise the principle of the rhizome, always developing into new forms of actuality.

The composite and polyhedral nature of Chto Delat? is perfectly reflected in the exhibition presented at the ICA: a layering of different styles, voices and mediums coming together in a display which is simultaneously seductive, informative and playful. As a number of examples will clarify, such accumulation of voices and contrasting opinions is a constant feature of the collective’s work. Despite only occupying the ground floor room and concourse of the ICA, the exhibition is incredibly dense and rich. The different components of the display are clearly shaped so to create a sort of didactic installation, where visitors can acquire knowledge on a number of pressing sociopolitical events and debates, while being offered a space for gatherings and discussion. The gallery is loosely divided into three sections: a semi-dark lounge-cinema where one can sit or lie on long, carpeted tiers while watching a projected video work; a central area with five video works on monitors, sitting on a large plinth in the shape of a red star; and a mezzanine dressed in blue fabric hosting a very large cut-out photographic reproduction of a socialist realist monument.

Moreover, the walls of the gallery function as a gigantic and continuous information board: they are covered with wall drawings and pages from the newspaper that Chto Delat? realised on the occasion of the exhibition: a collected reader of different fragments from previous publications. Finally, on entering the gallery, visitors can pick up an MP3 player and headphones to listen to an audio piece offering a guided introduction to the exhibition. The recording is a wry rendition of the conventional dynamics of guided tours, where visitors are expected to passively listen to the official guide imparting knowledge. Yet, the tour is frequently interrupted by the comments of visitors with contrasting opinions, while a group of school children giggle, cheer and run around in the background. Not far into the recording, one of the children asks: “Do you mind if I perform a history dance?” Although no answer ensues, this question addresses many of the concerns raised by the works in the exhibition: issues of representation, restaging and interpretation of historical and contemporary events through drawing, the use of iconic imagery, play-writing and documentary making.

Among the many personalities drawn on the walls of the gallery are the frequently invoked ones of Bertolt Brecht and Jean-Luc Godard, the father figures of the collective’s aesthetic programme. Their plays and films, through the mastering of distancing devices specific to their mediums, fostered a persistent critical awareness and were conceived as agents of subjectivisation, calling for responsible, autonomously thinking and acting subjects. The group was certainly influenced by Brecht’s anti-theatrical stance and his use of stage directions and diegetic speech as devises through which mimetic representation is estranged, controlled, framed and fundamentally questioned in its material integrity. Such influence is clearly discernible in The Tower: a Songspiel (2010), which can be watched in the filmlounge. In this case, different voices and opinions have been scripted for a 36 minutes long film, the third in a trilogy of works dealing with recent events that have been dominating Russian socio-political life and public debate. The tower object of the piece is the planned Okhta Center development in Saint Petersburg, a 403-metre-high glass skyscraper commissioned to house the headquarters of the gas giant Gazprom, one of the world’s largest energy companies. As the website of the Okhta Center explains, the tower integrates “functions

71

concepute ca agenfli ai subiectiværii, fæcînd apel la o gîndire autonomæ, responsabilæ øi la subiecfli activi. Cu siguranflæ, grupul a fost influenflat de atitudinea antiteatralæ a lui Brecht, de modul sæu de utilizare a indicafliilor sale scenice øi discursul diegetic, ca mecanisme prin care reprezentaflia mimeticæ e alienatæ, controlatæ, încadratæ øi contestatæ fundamental în integritatea ei materialæ. Aceastæ influenflæ e clar perceptibilæ în The Tower: a Songspiel (2010) [Turnul: un Songspiel], ce poate fi vizionatæ în foaierul-cinema. În acest caz, diverse voci øi opinii au fost transcrise în scenariul unui film de 36 de minute, al treilea din trilogia de lucræri ce trateazæ evenimentele recente care au dominat viafla socio-politicæ rusæ øi dezbaterea publicæ. Turnul vizat de piesæ este cel planificat de Centrul de Dezvoltare Okta din Sankt Petersburg, un zgîrienori de sticlæ, de 403 metri, destinat gæzduirii sediului central al gigantului petrolier Gazprom, una dintre cele mai mari companii energetice din lume. Aøa cum explicæ site-ul celor de la Okta, turnul încorporeazæ „funcfliile unui centru de afaceri øi cele ale unui complex cultural cu mare atracflie turisticæ“, 35% din spafliu fiind destinat centrelor publice, înglobînd un muzeu de artæ modernæ, o salæ de concerte øi un stadion3. Proiectul a generat ræspunsuri extrem de variate, mulfli fiind cei care au respins øi au protestat împotriva construcfliei, aceasta distrugînd renumitele panorame istorice ale oraøului øi ignorînd complet restricfliile de înælflime impuse de Codul de planificare urbanæ øi de legea UNESCO asupra patrimoniului internaflional. În film, planificarea reconstrucfliei este prezentatæ prin discursurile publice susflinute de diverse forme ale puterii implicate în promovarea proiectului: un manager PR, un politician, un proprietar de galerie, un reprezentant al bisericii, un artist contemporan øi un øef de securitate. Discursurile lor alterneazæ cu ræspunsuri cîntate de diferite grupuri de oameni: printre ei se aflæ pensionari, dornici sæ apere peisajul urban iubit în fafla dezvoltatorilor lacomi, femei tinere, „plictisite de vechituri“ øi care aøteaptæ cu neræbdare construirea zgîrie-norului, activiøti pentru drepturile civile, protestînd împotriva intervenfliei capitaliste, øi muncitori cu o væditæ lipsæ de interes pentru construcflie, dar mobilizafli de faptul cæ imigranflii sînt angajafli sæ lucreze pentru ea pe salariul minim. Filmul aruncæ în joc o multitudine de opinii øi dorinfle, dar îi plaseazæ în mod clar pe cei bogafli øi puternici, aøezafli în jurul unei mese, pe o platformæ înælflatæ, împotriva maselor muncitoreøti, unite în cîntec: „Aceasta e flara noastræ, dar vocea noastræ nu e auzitæ“. Toate personajele sînt caricaturi ale unor tipologii sociale specifice, interpretarea e emfaticæ øi puternic gestualæ, iar situaflia dramaticæ øi apæsætoare e contrabalansatæ de scenariul ce favorizeazæ parodia în defavoarea realismului sumbru. Atitudinea cinicæ a politicienilor øi strategilor de PR se reflectæ în cea a artistului øi a proprietarului de galerie, implicafli în crearea noului complex: arta e fæcutæ pentru a fi cumpæratæ øi vîndutæ øi, departe de a ridica întrebæri dificile, ea îndeplineøte o funcflie decorativæ pentru putere. Artistul prezintæ prototipul pentru o mare sculpturæ publicæ în forma unui glonfl imens de aur, cu douæ capete, decorat cu o cruce roøie, o trimitere evidentæ la lucrarea lui Kazimir Malevici. Sculptura abstractæ øi monoliticæ a artistului contemporan pare sæ împærtæøeascæ aceeaøi formæ de criticæ de care a fost lovit øi suprematismul: eøecul de a comunica cu masele, de a instiga la dezbatere ori de a inspira acfliune. În contrast, corul cîntæ apologia poetului, cel care „ne aduce adeværul øi vorbeøte inimilor“. O asemenea declaraflie relevæ interesul profund manifestat de membrii Chto Delat? pentru rolul social al poeziei ca instrument pentru articularea øi renegocierea constantæ a unei subiectivitæfli colective.4 Foaierul-cinema, conceput de Dmitry Vilensky øi destinat proiecfliei The Tower: a Songspiel, e în sine o lucrare realizatæ pentru diverse întruniri øi expoziflii. Arhitectura Film Club Module (2007–2010), ori Activist Club [Clubul Activist], e inspiratæ de structurile modulare proiectate de Alexander Rodchenko pentru interiorul unui club al muncitorilor creat pentru Expoziflia Internaflionalæ a Artelor Decorative øi Industria-

72

of a business centre and a cultural complex with a high tourist draw”, with 35% of the space being dedicated to public facilities, including a museum of modern art, a concert hall and a stadium.3 The project has generated very different responses, with many rejecting and petitioning against the construction for ruining the celebrated historic views of the city and for completely disregarding the height restrictions imposed by the City Planning Code and by the UNESCO’s law on international heritage. In the film, the planned redevelopment is presented through the public speeches given by the different forms of power involved in the promotion of the project: a PR manager, a politician, a gallery owner, a church representative, a contemporary artist and a security chief. Their speeches are alternated with the responses sung by different groups of people: among them are pensioners, wanting to preserve the beloved cityscape against greedy developers; young women, who are “tired of old junk” and look forward to the development of the skyscraper; civil right activists, protesting against the capitalistic venture; and workers, fundamentally uninterested in the development but mobilised by the fact that migrants are employed to work on it at low wages. The film casts many different views and desires at play, but clearly sets the rich and powerful, sitting around a table on a elevated platform, against the masses of workers, who are united in singing: “this is our country, but out voice is not heard.” All characters are caricatures of specific social types; the acting is emphatic and highly gestural; and the dramatic and sad score if counterbalanced by scripts that favour parody over bleak realism. The cynical attitude of politicians and PR strategists is mirrored in the one of the artist and gallery owner involved in the development of the new complex: art is made to be bough and sold and, far from posing difficult questions, has the function of decorating power. The artist presents a model for a large public sculpture in the shape of a gigantic double-headed gold bullet decorated with a red cross, a clear reference to Kasimir Malevich’s work. The abstract and monolithic sculpture of the contemporary artist seems to share the same criticism that afflicted Suprematism: of failing to communicate to the masses, instigate debate or inspire action. Contrastingly, the chorus sings the praises of the poet as someone who “brings us truth and speaks to the hearts”. Such a statement is revelatory of a deep interest that the members of Chto Delat? share for the social role of poetry as an instrument for the articulation and constant renegotiation of a collective subjectivity.4 The film-lounge dedicated to the projection of The Tower: a Songspiel is itself a piece that, conceived by Dmitry Vilensky, has been realised for different venues and exhibitions. The architecture of the Film Club Module (2007–10), or Activist Club, is inspired by the modular structures designed by Alexander Rodchenko for the interior of a worker’s club created for the Exposition Internationale des Arts Décoratifs et Industriels Modernes in Paris in 1925, but never realised in real life. The design of the club intended to create a space for learning, where workers could enter in an active and productive engagement with aesthetic experiences and political debates. Similarly, the Film Club Module is centred around group activities such as watching films, taking part in discussions and readings. For Chto Delat?, such architecture encapsulates a double function, which is both real and symbolic. It serves as an alternative type of public space, conceived for shared activities: not a space for teaching but a space for learning through sharing. It also aims to foster a different way of experiencing time: not as an act of selfish consumption, but as a prolonged period of collective engagement. During the exhibition at the ICA, the Film Club Module has indeed been used for a variety of group activities: it has been used for a 48 hour communal living seminar organised by Russian Socialist group Vpered; has hosted a “Night of Angry Statements”, inviting visitors to stand on the podium and express their opinions on how the art world should be changed; and has opened up to local collectives for them to organise their own screenings and activities. Chto Delat?’s desire to

Chto Delat?, The Urgent Need to Struggle, installation shot, ICA, 2010, photo: Steve White

73

le Moderne din Paris, în 1925, dar niciodatæ realizat în realitate. Designul clubului avea menirea de a crea un spafliu educativ, unde muncitorii aveau posibilitatea de a se angaja activ øi productiv în experienfle estetice øi dezbateri politice. În mod similar, Film Club Module e centrat în jurul activitæflilor de grup, cum ar fi vizionarea filmelor, participarea la discuflii øi lecturi. Pentru Chto Delat?, o arhitecturæ ca aceasta încorporeazæ o funcflie dublæ, în egalæ mæsuræ realæ øi simbolicæ. Ea serveøte ca un tip alternativ de spafliu public, conceput pentru activitæfli în comun: nu un spafliu al predærii, ci unul al învæflærii prin împærtæøire. De asemenea, ea are ca scop încurajarea unui mod diferit de a experimenta timpul: nu ca un act al consumului egoist, ci ca o perioadæ prelungitæ a angajamentului colectiv. Pe parcursul expozifliei de la ICA, Film Club Module a fost într-adevær utilizat pentru o diversitate de activitæfli în comun: a fost utilizat pentru un seminar, de 48 de ore, de conviefluire, organizat de grupul socialist rus Vpered, a gæzduit „Noaptea Declarafliilor Furioase“, invitînd vizitatorii sæ ocupe loc pe podium øi sæ-øi exprime pærerile asupra modalitæflii în care ar trebui schimbatæ lumea artei, øi a dat posibilitatea grupurilor locale de a-øi organiza propriile proiecflii øi activitæfli. Dorinfla celor de la Chto Delat? de a crea o structuræ pentru o træire diferitæ atît a timpului, cît øi a spafliului poate fi înfleleasæ în raport cu ceea ce Svetlana Boym a definit ca un „proiect critic nefinalizat al modernitæflii, fundamentat pe o înflelegere alternativæ a temporalitæflii“5. Colectivul rus, ca øi mulfli alfli artiøti contemporani øi grupuri politice, pare interesat sæ ducæ mai departe un astfel de proiect neterminat, încercînd sæ configureze un mod diferit de experimentare a timpului: un timp pentru reconsiderarea relafliei dintre evenimentele prezente øi trecute øi refuzul colectiv de a træi prezentul ca o proiecflie cætre un viitor prefigurat. „Ce-i de fæcut?“ e o întrebare în douæ etape, unde acfliunea va fi posibilæ doar dupæ ce se va fi gæsit un mod de existenflæ comunitaræ, dezvoltînd un cîmp al practicii intelectuale. Comunitatea ce vine a lui Giorgio Agamben øi Comunitatea absentæ a lui Jean-Luc Nancy sînt printre cele mai interesante texte care, în ultimele douæ decenii, au încercat sæ defineascæ un nou mod de a træi în comun. Asemenea comunitæfli noi sînt în mæsuræ sæ depæøeascæ definifliile identitare forjate lingvistic øi discordante, prin refuzul de a se autodetermina în nofliuni de esenflæ universale. Atît pentru Nancy, cît øi pentru Agamben, faptul de a-fi-în-comun nu e o „existenflæ comunæ“, o træsæturæ împærtæøitæ de tofli membrii comunitæflii, ci rezidæ în ceea ce e împærtæøit de tofli subiecflii: limbajul. Agamben defineøte o asemenea împærtæøire a existenflei în termeni de comunicabilitate ca atare, ori „comunicabilitate færæ comunicare“, în vreme ce Nancy se referæ la ea ca „literaturæ“, ori „comunicarea însæøi“.6 Pentru Nancy, crucial pentru comunitate e cæ „finitudinea trece «de» la unul «la» altul: aceastæ trecere alcætuieøte împærtæøirea“, ca øi în cazul fragmentelor de discurs sau al textelor scrise care circulæ prin întreruperi constante, reaproprieri, reformulæri.7 În aceastæ privinflæ, ideea de comunitate se îndepærteazæ atît de ideea de esenflæ, cît øi de cea de locus (being-in) [a-fi-în], înspre nofliunea de a-fi-printre [being-among]. Ceea ce a fost descris pînæ acum ca aspect educativ ori dialogic al muncii celor de la Chto Delat? poate fi interpretat, cu certitudine, în raport cu dorinfla membrilor de a-øi negocia existenfla comunæ prin intermediul discufliei colective øi al medierii øi reformulærii constante a ideilor fundamentale. Transgresînd conceptul de rizom, ei par sæ împærtæøeascæ scopul unei existenfle nu atît ca organism în expansiune øi metamorfozare, cît ca formæ de conversaflie în desfæøurare. Un asemenea aspect al colectivului se materializeazæ prin texte, filme øi dezbateri publice øi e crucial pentru unul dintre cele cinci videouri de pe monitor, ocupînd locul central din galerie: The Builders (2005) [Constructorii]. Videoul face referiri explicite la pictura lui Victor Popkov, Constructorii din Braflk, în care patru bærbafli øi o femeie sînt înfæfliøafli într-un moment de repaus, în picioare sau aøezafli, în timp ce fumeazæ. Tabloul posedæ un realism epic øi liric; cu toate acestea, oamenii reprezentafli sînt indivizi de rînd, îmbræcafli în

74

create a structure for a different fruition of time as well as space can be read in relation to what Svetlana Boym has defined as an “unfinished critical project of modernity, based on an alternative understanding of temporality”.5 The Russian collective, as many other contemporary artists and political groups, seems interested in taking forward such unfinished project attempting to shape a different experience of time: a time for reconsidering the relation between present and past events and collectively refute to live the present as a projection towards an already shaped future.

“What is to be done?” is a question in two-phases, where acting will only be possible after having found a way of existing as a community, developing a field for intellectual practice. Giorgio Agamben’s The Coming Community and Jean-Luc Nancy’s The Inoperative Community are among the most interesting texts that, in the past two decades, have attempted to define a new type of communal living. Such new communities are able to overcome linguistically forged and divisive definitions of identities by refusing to define themselves through universalistic notions of essence. For both Nancy and Agamben, being-in-common is not a “common being”, a quality shared by all parts of the community, but resides in what is shared by all individuals: language. Agamben defines such shared being in terms of communicability as such or “communicability without communication”, while Nancy refers to it as “literature” or “communication itself”.6 For Nancy, central to the community is “the passage from one to another, the sharing of one by the other”, as in the case of fragments of discourse or written texts which circulate through continuous interruptions, re-appropriations, reformulations.7 In this respect, the idea of community moves away from both the idea of essence and the idea of locus (being-in), towards a notion of beingamong. What has until now been described as the educational or dialogical aspect of Chto Delat?’s work can certainly be interpreted in relation to the members’ desire to negotiate their common being through collective discussion and the constant mediation and reformulation of their core ideas. Going beyond the notion of the rhizome, they seem to share the objective of existing not so much as an expanding and mutating organism but as an ongoing form of conversation. Such aspect of the collective materialises through their written work, films and public debates, and is pivotal to one of the five videos on monitor occupying the central space of the gallery: The Builders (2005). The video makes explicit reference to Victor Popkov’s painting The Builders of Bratsk (1961), in which four men and a woman are portrayed in a moment of rest, standing or sitting down smoking a cigarette. The painting is of an epic and lyrical realism, and yet the people portrayed are common individuals, dressed in their working cloths, visibly tired and pensive. Moreover, their frontal and static poses and their intense gaze suggest that they are consciously awaiting to step into a new era, which they understand and can master. The video shows static images of members of Chto Delat? taking on poses and choreographing compositions reminiscent of the one of the painting, while voices over comments on Popkov’s work in relation to the nature and work of the collective.

Differently from the individuals portrayed in the painting, the members of Chto Delat? look at each other, play, establish physical contact and constantly change their configurations and postures.

They talk about friendship, multidisciplinarity and the importance of meeting again after a conflict, in order to seek a space for reconciliation while continuing to express different and often contrasting opinions. Through a broad array of fragments of speech and images, The Builders successfully represents the idea of a community that defines itself through the production of “literature” as a form of shared knowledge, rather than via the definition of strict parameters of action.

At the end of the gallery, overlooking it, a life-sized two-dimensional reproduction of a monument embodies the epic stance of the collective being. Partisan Monument (2009–10), is a collage of two images of existing works from the early 1950s and brings together a statue

Chto Delat?, The Urgent Need to Struggle, installation shot, ICA, murals by Nikolay Oleynikov, 2010, photo: Steve White

hainele lor de muncæ, vizibil extenuafli øi meditativi. Mai mult decît atît, postura frontalæ øi staticæ øi intensitatea privirii sugereazæ aøteptarea lor conøtientæ de a pæøi într-o nouæ eræ, pe care o înfleleg øi sînt în mæsuræ s-o stæpîneascæ. Videoul aratæ imagini statice ale membrilor Chto Delat?, adoptînd posturi øi creînd o coregrafie a compozifliilor ce aminteøte de cea din picturæ, în timp ce, pe fundal, vocile comenteazæ lucrarea lui Popkov în raport cu natura øi munca colectivului. În mod distinct faflæ de indivizii înfæfliøafli în picturæ, membrii Chto Delat? se privesc, joacæ, stabilesc un contact fizic øi îøi schimbæ în permanenflæ configuraflia øi postura. Ei vorbesc despre prietenie, multidisciplinaritate øi importanfla reîntîlnirii în urma unui conflict, cu scopul de a cæuta un spafliu al împæcærii, în timp ce continuæ sæ-øi exprime opiniile diferite øi adesea contrastante. Printr-o serie largæ de fragmente de discurs øi imagini, Constructorii ilustreazæ cu succes ideea unei comunitæfli care se autodefineøte prin producerea „literaturii“ ca formæ de cunoaøtere împærtæøitæ mai degrabæ decît prin intermediul definirii parametrilor stricfli de acfliune.

La capætul galeriei, dominînd-o, o reproducere bidimensionalæ, la scaræ realæ, a unui monument întruchipeazæ postura epicæ a fiinflei colective. Partisan Monument (2009–2010) [Monumentul Partizanului] e un colaj a douæ imagini ale unor lucræri

of rising workers with a memorial to fallen fighters. This is a reconstruction of the original piece, which was realised as a prop for the video Partisan Songspel: A Belgrade Story (2009). The video, playing on a monitor, can be viewed on the top of the mezzanine, overlooking the rest of the exhibition, while gazing through the back of the silhouetted heads populating Partisan Monument. More than just watching, as the audio guide recommends, visitors are invited to join in the chorus singing in the video: eight people dressed in what look like white anti-contamination suits, raising from the back of the Partisan Monument. The sculptures springing to life act as the guardians of communism: they sing a call to historical awareness of the war they endured and ideas they fought for. Re-descending from the top of the mezzanine to exit the gallery, one encounters one last video. Belleville (2008), is a documentary narrating the vicissitudes of a group of Roma refugees who, having fled Kosovo, had attempted to settle near Belleville, a residential complex developed on the occasion of the international sports event Universiade Belgrade 2009. In the early morning of 3 April 2009, diggers tore down the barracks where 45 Roma families had attempted to settle, in close proximity to the residential area. Such systematic destruction was undertaken without warning and without giving individuals the time

75

existente, datînd de la începutul anilor ’50, øi combinæ o statuie a muncitorilor ridicafli la luptæ cu un memorial pentru ostaøii cæzufli. E vorba de o reconstrucflie a lucrærii originale, realizatæ ca recuzitæ pentru videoul Partisan Songspiel: A Belgrade Story (2009) [Songspielul Partizanului: O poveste din Belgrad]. Videoul ce ruleazæ pe un monitor poate fi væzut în partea superioaræ a mezaninului, dominînd restul expozifliei øi întrezærindu-se în spatele contururilor de capete ce populeazæ Monumentul Partizanului. Pe lîngæ simpla observaflie, aøa cum ghidul audio recomandæ, vizitatorii sînt invitafli sæ se alæture corului din video: opt oameni îmbræcafli în ceea ce par a fi costume albe anticontaminare, ridicîndu-se din spatele Monumentului Partizanului. Sculpturile ce prind viaflæ acflioneazæ ca paznici ai comunismului: ei cîntæ un apel la conøtiinfla istoricæ a ræzboiului îndurat øi la idealurile pentru care au luptat. Coborînd din partea superioaræ a mezaninului spre ieøirea din galerie, întîlnim un ultim video.

Belleville (2008) e un documentar ce nareazæ vicisitudinile unui grup de refugiafli romi, care, fugind din Kosovo, au încercat sæ se stabileascæ lîngæ Belleville, un complex rezidenflial dezvoltat cu ocazia evenimentului sportiv internaflional Universiada Belgrad 2009. În dimineafla zilei de 3 aprilie 2009, excavatoarele au demolat baræcile unde cele 45 de familii de romi încercaseræ sæ se stabileascæ, în strînsa proximitate a zonei rezidenfliale. Aceastæ distrugere sistematicæ s-a produs în lipsa vreunui avertisment øi færæ a le acorda oamenilor timp sæ-øi salveze bunurile de prefl, cum ar fi frigiderele ori aragazurile. Paradoxal, 2009 a fost øi anul în care Serbia a condus „Deceniul Integrærii Roma“. Videoul documenteazæ protestele familiilor færæ adæpost, ræspunsurile din partea autoritæflilor locale øi a reprezentanflilor ONU øi continuarea dislocærii majoritæflii familiilor în containere amplasate la 15 km de Belgrad, unde localnicii aveau sæ incendieze una dintre locuinfle. La fel ca în toate lucrærile celor de la Chto Delat?, situaflia particularæ la care se face referire indicæ o problematicæ sociopoliticæ mult mai vastæ. Evenimentele care au avut loc în Belleville amintesc în mod cert de situaflia criticæ a dislocærii constante, ce afecteazæ un numær crescut de oameni în diverse zone ale lumii. Sînt imposibil de ignorat episoadele similare ce au avut loc recent în Italia øi în Franfla, unde expulzærile sistematice øi stræmutærile populafliei rome au fost utilizate ca instrument politic pentru a instiga la uræ rasialæ, printre cei mai conservatori cetæfleni, înaintea alegerilor. Începînd cu anii 1960, multe øcoli de artæ au dezvoltat modele de predare discursive, definite în termeni de „turnuræ educaflionalæ“ a practicii artistice, adoptate, în ultimul timp, de cætre numeroase proiecte artistice øi de øcoli temporare ori simulate.

Asemenea modele dialogice pot pærea sæ împærtæøeascæ multe similitudini cu modelele conversaflionale adoptate de Chto Delat?. Totuøi, punctul de vedere implicit al celor mai multe dintre aceste øcoli øi proiecte, permanente ori temporare, e cæ dialogurile sînt, mai degrabæ, o problemæ de formæ decît de conflinut, canalizîndu-øi atenflia pe calitatea aparatelor sau a structurilor ce încadreazæ ori permit conversafliile.

Ceea ce intrigæ øi inspiræ, mai ales, la expoziflia din Londra a celor de la Chto Delat? e cæ nu existæ nicio temere în a aborda atît conflinutul, cît øi forma, în a defini propria viziune asupra a ceea ce este arta, care îi e utilitatea, ce repere adoptæ øi care ar trebui sæ fie publicul ei ideal – prezent øi viitor. Øi totuøi, asta nu se realizeazæ printr-un manifest unilateral, în stilul avangardelor istorice, ci printr-o constelaflie – care creøte øi se modificæ continuu – de diverse artefacte, documentare, texte, înregistræri øi dezbateri. Munca lor pare a se defini prin convingerea – ce se poate dovedi a fi demnæ de reflecflie – cæ artiøtii øi intectualii îøi pot revendica un rol în societate doar dacæ sînt ghidafli de dorinfla de a discuta øi împærtæøi probleme atît de conflinut, cît øi de formæ, prin construirea unei platforme a cunoaøterii împærtæøite.

Traducere de Anca Bumb

76

to save their most precious belongings, such as fridges or stoves.

Paradoxically, 2009 was also the year in which Serbia was president of the “Decade of Roma inclusion”. The video documents the protests of the homeless families, the responses of the local government and UN officers and the further displacement of most families into containers located in a town 15 km from Belgrade, where the locals will set fire to one of the dwellings. As in all of Chto Delat?’s works, the particular situation addressed stand for much broader socio-political issues. The events that took place in Belleville certainly remind of the critical situation of constant displacement afflicting a growing number of people in different region of the world. One cannot but think of the similar episodes that have been recently taking place in Italy and France, where the systematic expulsion and displacement of Roma people have been used as political tools to foment racial hatred in the most conservative citizens ahead of elections.

From the 1960s onwards, many art schools have been developing discursive models of teaching which have been more recently adopted by the numerous art projects and temporary or mock schools defined in terms of an “educational turn” of artistic practice. Such dialogical models can appear to share many similarities with the conversational models adopted by Chto Delat?. Yet, the implicit stance of most of those permanent or temporary schools and projects is that dialogues are a matter of form rather than content, mostly focusing their attention on the quality of the devices or structures that frame or allow conversations. What is particularly intriguing and inspiring about Chto Delat?’s exhibition in London is that there is no fear in addressing content as much as form, in defining one’s vision of what art is, what purpose it has, what references it adopts and what its ideal public – existing and to come – should be. And yet, this is not done through a unilateral manifesto, in the style of the historical avant-gardes, but through a constantly growing and shifting constellation of different artefacts, documentaries, texts, recording and live debates. Their work seem to be defined by the belief, on which it may be worth pondering, that artists and intellectual can only reclaim a role in society if guided by the desire to discuss and share issues of content as well as form, by building a platform of shared knowledge.

Notes: 1. Dmitry Vilensky and Gerald Raunig, “An issue of Organisation: Chto Delat?”, originally published in Afterall, Autumn/Winter 2008, and republished in Roland, issue 7, September–November 2010, 6–7 (p. 7).

2. See Chto Delat? What Is to Be Done? In Dialogue [reader] (London, ICA, September 2010), issue published on the occasion of the exhibition Chto Delat? (What is to be done?) – The Urgent Need to Struggle, ICA, London, 09/09/2010 – 24/10/2010. Also see their website: www.chtodelat.org.

3. See: <http://www.ohta-center.ru/en/> [accessed 20 October 2010].

4. On this subject see “Use Always Means to Open a New Possibility: A Conversation on Poetry, Language, Use, and Politics with Giorgio Agamben“, 2 March 2007, republished in Chto Delat? What Is to Be Done? In Dialogue [reader], pp. 16–18.

5. Svetlana Boym, The Future of Nostalgia, New York, Basic Books, 2001, p. 30.

6. See Giorgio Agamben, The Coming Community, trans. by Michael Hardt, Minneapolis–London, University of Minnesota Press, 1993, particularly pp. 78–83; and Jean-Luc Nancy, The Inoperative Community, ed. by Peter Connor, trans. by Peter Connor and others, Minneapolis– London, University of Minnesota Press, 1991), pp. 64–67.

7. Nancy, The Inoperative Community, p. 65.

scena Note: 1. Dmitry Vilensky øi Gerald Raunig, „An issue of Organisation: Chto Delat?“, publicat iniflial în Afterall, toamnæ/iarnæ 2008, øi republicat în Roland, nr. 7, septembrie–noiembrie 2010, 6–7 (p. 7).

2. Vezi Chto Delat? What Is to Be Done? In Dialogue [reader], Londra, ICA, septembrie 2010, numær publicat cu ocazia expozifliei Chto Delat? (What is to be done?) – The Urgent Need to Struggle, ICA, Londra, 09/09/2010 – 24/10/2010. Vezi, de asemenea, site-ul www.chtodelat.org.

3. Vezi www.ohta-center.ru/en/ [accesat la 20 octombrie 2010].

4. Pe acest subiect, vezi „Use Always Means to Open a New Possibility: A Conversation on Poetry, Language, Use, and Politics with Giorgio Agamben“, 2 martie 2007, republicat în Chto Delat? What Is to Be Done? In Dialogue [reader], pp. 16–18.

5. Svetlana Boym, The Future of Nostalgia, New York, Basic Books, 2001, p. 30.

6. Vezi Giorgio Agamben, The Coming Community, traducere de Michael Hardt, Minneapolis–Londra, University of Minnesota Press, 1993, în special pp. 78–83; øi Jean-Luc Nancy, Comunitatea absentæ, trad. de Emilian Cioc, Cluj, Idea Design & Print, 2005, în special pp. 49–65.

7. Nancy, Comunitatea absentæ, p. 58.

Chto Delat?, The Urgent Need to Struggle, installation shot, ICA, 2010, photo: Steve White

Valoarea utilitaræ Interviu cu Claire Fontaine realizat de Marcel Janco CLAIRE FONTAINE e un colectiv de artiøti înfiinflat în 2004, care activeazæ la Paris. Dupæ ce øi-a luat numele de la o marcæ popularæ de caiete øcolare, Claire Fontaine s-a declarat „artist readymade“ øi a început realizarea unei variante de artæ neoconceptualæ ce aduce adesea cu lucrærile altor artiøti. Lucrînd în medii precum neonul, videoul, sculptura, pictura øi textul, practica sa poate fi descrisæ drept o interogare continuæ asupra impotenflei politice øi a crizei singularitæflii care par sæ defineascæ arta contemporanæ. Dar dacæ artista însæøi e echivalentul subiectiv al unui pisoar sau al unei cutii de supæ Brillo –recontextualizate, private de valoare utilitaræ øi la fel de interschimbabilæ ca produsele pe care le produce –, existæ întotdeauna posibilitatea a ceea ce ea numeøte „greva umanæ“. Claire Fontaine îøi foloseøte prospeflimea øi tinereflea pentru a face din sine o singularitate øi o teroristæ existenflialæ aflatæ în cæutarea emancipærii subiective. Ea creøte printre ruinele nofliunii de auctorialitate, experimentînd cu protocoale colective de producflie, cu deturnæri øi cu producerea a diferite dispozitive de distribuire a proprietæflii intelectualæ øi private.

Capitalism Kills Love (Red, White, Blue), neon, framework, cables and sequencer, dimensions variable, 2009, courtesy the artist, Metro Pictures, New York and T293, Naples

Marcel Janco ¬ Claire Fontaine, ce înseamnæ asta, ce vrei sæ spui cu asta? Ai preluat numele de la un faimos brand francez de rechizite øcolare – de ce? E o opfliune de marketing? Un branding de gherilæ?

Claire Fontaine √ Claire Fontaine e un nume feminin francez, înseamnæ „fîntînæ limpede“ – evocæ ideea de reciclare, transparenflæ, miøcare –, ar putea fi numele unei persoane particulare, dar e numele unui spafliu împærtæøit. Ne place similitudinea cu numele unui brand de sine stætætor, fiindcæ e plæcut sæ porfli numele paginii albe. Nu o miøcare de gherilæ, nu una de branding, am vrut un nume care sæ nu fie al nostru pentru a defini spafliul desubiectiværii noastre. ¬ Te autodefineøti în varii moduri, de la „artist readymade“ la „artist colectiv“. Cel dintîi vine în mod evident de la Duchamp. Îi porfli moøtenirea în numele tæu de familie – prin referire specificæ la Fîntîna înscrisæ de Duchamp, sub pseudonimul R. Mutt, la expoziflia organizatæ de Societatea Artiøtilor Independenfli (unde era membru în comisie), în 1917. Ce pærere ai despre conflictul de interese? Dar despre Berlusconi? Aøadar, e øi el un artist? √ Duchamp nu avea, din cîte øtiu, vreun conflict de interese. Se pricepea foarte bine sæ împace viafla de familie (fraflii øi surorile lui, tatæl sæu) øi cea de comerciant cu relafliile cu alfli comercianfli de artæ øi prieteni øi propriul statut de artist. Berlusconi nu e un personaj interesant, e un accident al istoriei, nu are nicidecum conflicte de interese: are nevoie sæ fie preøedinte (al Consiliului de Miniøtri – n. red.) pentru a-øi satisface toate dorinflele, aøa cum spune, el are totul, æsta e singurul lucru pe care øi-l mai dorea. Conflictul e cel al italienilor care continuæ sæ-l voteze, pentru cæ par sæ creadæ cæ flara lor trebuie condusæ ca o companie øi cæ un om de afaceri de succes e politicianul necesar în secolul XXI. Asta e o idee americanæ, dupæ cum probabil øtifli, Italia viseazæ dintotdeauna la America. Berlusconi nu e un artist, el e persoana cea mai îndepærtatæ din lume de orice are de-a face cu arta. ¬ Provii dintr-o generaflie de artiøti – îmi vin în minte Seth Price øi Fia Backström – profund angrenafli în nofliunea de produs. Totuøi, spre deosebire de colegii sus-menflionafli, creaflia ta pare sæ funcflioneze mult mai bine în afara cubului alb. Care e pasul urmætor? Implicarea în politicæ? Te gîndeøti la un partid, un partid imaginar poate, ca Joseph Beuys? Intri în televiziune? √ Nu. Nu ne gîndim la nimic din toate astea. Nici mæcar nu ne uitæm la televizor øi nu avem afinitæfli pentru partidele politice, imaginare ori reale. Sîntem mai interesafli de miøcærile politice.

USE VALUE An Interview with Claire Fontaine by Marcel Janco

MARCEL JANCO e originar din Malta. Este curator øi critic de artæ øi activeazæ la Cluj øi la Torino. Este cofondatorul Galeriei Sabot øi corespondent special al revistei berlineze Archive Journal.

MARCEL JANCO is raised in Malta. He is a curator and art critic based in Cluj and Turin. He is the co-founder of Sabot Gallery and the special correspondent of Archive Journal, a magazine based in Berlin.

78

CLAIRE FONTAINE is a Paris-based collective artist, founded in 2004.

After lifting her name from a popular brand of school notebooks, Claire Fontaine declared herself a “readymade artist” and began to elaborate a version of neo-conceptual art that often looks like other people’s work.

Working in neon, video, sculpture, painting and text, her practice can be described as an ongoing interrogation of the political impotence and the crisis of singularity that seem to define contemporary art today.

But if the artist herself is the subjective equivalent of a urinal or a Brillo box – as displaced, deprived of its use value, and exchangeable as the products she makes – there is always the possibility of what she calls the “human strike”. Claire Fontaine uses her freshness and youth to make herself a whatever-singularity and an existential terrorist in search of subjective emancipation. She grows up among the ruins of the notion of authorship, experimenting with collective protocols of production, détournements, and the production of various devices for the sharing of intellectual and private property.

Marcel Janco ¬ Claire Fontaine, what does it mean, what do you mean? You are borrowing your name from a famous French school supplies brand, why? Is it a marketing choice? Guerrilla branding?

Claire Fontaine √ Claire Fontaine is a French female name, it means clear fountain – it evokes the idea of recycling, transparency, movement – it could be the name of one person but it’s the name of a shared space. We like the similarity with the stationary brand because it’s nice to bear the name of the white page.

No guerrilla, no branding, we wanted a name that wasn’t our own to define the space of our desubjectivization. ¬ You define yourself in various ways, from “readymade artist” to “collective artists”. The first obviously comes from Duchamp.

You carry his legacy in your family name – specifically referring to the Fountain that Duchamp submitted to the show organized by the Society of Independent Artists (where he was a board member) under the pseudonym of R. Mutt in 1917. What do you think of conflict of interest? What about Berlusconi? So, is he an artist as well? √ Duchamp didn’t have, as far as I know, any conflict of interest.

He was very smart at conciliating family life (his brothers and sisters, his father) and his dealer life with his relationships to other art dealers and friends and his own position of artist. Berlusconi isn’t an interesting character, he is an accident of history, he has no conflict of interests at all: he needs to be the president to fulfill all his desires, as he says, he has everything, that’s the only thing he still wanted. The conflict is the one of the Italians that keep voting for him because they

Untitled (Sculptures Suspendues), artificial plants, suspended wicker baskets, foam-core, sand, chains and disco ball motors, dimensions variable, 2009, courtesy the artist, Metro Pictures, New York and Reena Spaulings Fine Art, New York

519 West 24th Street (03.01.10), moulded alloy, fishing line and panel pin, dimensions variable, 2010, courtesy the artist and Reena Spaulings Fine Art, New York

¬ Site-ul vostru e plin de texte. Ele survin înainte sau dupæ munca voastræ? Existæ vreo ierarhie în practica voastræ? Vorbind de ierarhii, cum funcflioneazæ relaflia cu fostul tæu dealer newyorkez, Reena Spaulings, care e totodatæ øi artistæ, øi colectiv? Væ inspirafli reciproc? Cine a fost primul, oul sau gæina? √ Site-ul nostru e rareori actualizat. Textele iau naøtere concomitent cu creaflia vizualæ, pentru noi nu existæ o ierarhie între lucrarea scrisæ, cea filmatæ, pictatæ sau sculptatæ. Arta e singurul context unde se poate anula nexul vizual = ilustraflie, text = explicaflie. Toate formele media îøi au demnitatea proprie øi sînt deopotrivæ respectabile. Reena Spaulings e o prietenæ dragæ. Nu ne vedem suficient de des pentru a lucra îndeaproape, sîntem interesafli de ceea ce fac øi în mod cert avem afinitæfli.

Cine e gæina øi cine e oul? ¬ Munca ta implicæ adesea limbajul øi traducerea. Nu pot sæ nu mæ gîndesc la Sarcina traducætorului a lui Walter Benjamin øi sînt destul de sigur cæ sîntem cu toflii sclavi ai limbajului. Sîntem cu toflii „rætæcifli printre cuvinte“, la fel ca Scarlett Johansson øi Bill Murray în filmul Sophiei Coppola? Va veni în cele din urmæ tatæl Francis sæ ne ajute sæ editæm acest film de groazæ numit viaflæ? √ Relaflia noastræ cu limbajul nu e comparabilæ cu sclavia. Este peøtele sclavul apei?

Sîntem sclavii aerului? E totul o chestiune de locuire a limbajului în sens forte, de transformare a lui. Lost in Translation [Rætæcifli printre cuvinte] e un film ordinar øi niciunul dintre noi nu are un tatæ bogat sau faimos: în sensul æsta, sîntem foarte norocoøi. ¬ Cît de important e pentru tine conceptul de semnæturæ? Øtiu cæ urmæreøti îndeaproape procesul de producere a lucrærilor tale artistice, care sînt adesea fæcute de tehnicieni. E asta o delocalizare? Care e relaflia ta cu figura artistului de atelier?

seem to think that their country must be governed as a company and that a successful businessman is the politician needed in the twenty first century. This is an American idea, as you might know Italy always dreams about America. Berlusconi is not an artist, he is the furthest person in the world from anything related to art. ¬ You come from a generation of artists – Seth Price and Fia Backström come to mind – deeply engaged with the notion of commodity. Yet, unlike the aforementioned colleagues, your work seems to work much better outside the white cube. What’s the next step?

Going into politics? Are you thinking about a party, an imaginary party perhaps, like Joseph Beuys? Are you going on TV? √ No. We are not thinking of any of these things. We don’t even watch television and we have no sympathy for political parties, imaginary or real. We are more interested in political movements. ¬ Your website is full of texts. Do they come before or after your work? Is there any hierarchy in your practice? Speaking of hierarchies, how does it work with your former NY dealer Reena Spaulings, who is also an artist and also a collective? Do you inspire each other?

Which came first the chicken or the egg? √ Our website is rarely updated. The texts come together with the visual work, there is no hierarchy between written, filmed, painted, sculpted work for us. Art is the only context where one can undo the nexus visual = illustration, text = explanation. All the media have their own dignity and they are equally respectable. Reena Spaulings is a dear friend. We don’t see enough of each other to work closely, we are interested in what they do and for sure we have affinities.

Who is the chicken and who is the egg? ¬ Your work often deals with language and translation. I can’t help thinking of Walter Benjamin’s The Task of the Translator and I’m

79

I, 2009, high definition video, plasma screen, mac, mini, colour sound, 4’20’’, courtesy the artist and T293, Naples

quite sure we are all slaves of the language. Are we all “lost in translation”, like Scarlett Johansson and Bill Murray in Sophia Coppola’s film? Will dad Francis eventually come help us to edit this horror movie called life? √ Our relationship with language is not comparable to slavery.

Is the fish slave to the water? Are we slaves of the air? It’s all a matter of inhabiting language in a strong way, of transforming it. Lost in Translation is a shitty movie and no one of us has a rich and famous father: we are really lucky in that sense. ¬ How important is for you the concept of signature? I know you are following very keenly the production of your art works, which are often made by technicians. Is it outsourcing? What’s your relationship with the figure of the studio-based artist? √ The function of the signature is comparable to the one of a brand, Foucault cherished the dream that during a limited amount of time all the books that would be published could come out without an author, in order to see how the contents and the concept travel without the crutch of the writer. Since the readymade the artist’s signature has become the entry ticket for the banal object into the art world and this has made things more complicated. Our own signature is some kind of contextualization for the work it isn’t a mark of ownership but the inscription within a specific constellation.

Concerning the production, the work of contemporary artists includes several types of skills, the main one being the capacity of cooperating with other people. The romanticized idea of the genius working alone in the magical place that the studio is supposed to be, creating masterpieces with no need for help or discussion is an inconsequent fantasy. Artists in the Renaissance already worked in a context comparable to a small factory, monumental sculptures have never been realized by an artist working on his own. Cooperation has always been necessary to create art, but this fact is somehow hidden and our concern is to put the accent on it, on the compromises and the dependency on other people’s skills that making art involves. That’s why we call ourselves the assistants of Claire Fontaine, because we work together with the technicians and the installers, on the same level, they don’t work for but with us. ¬ I know for you making a work of art and writing a text have the same value. What changes is the distribution of the labor. In case of the artworks they go through collecting which belong to capitalism whereas your texts are free to everyone, which is a socialist position.

How do you balance these two paradoxical acts? √ The question addresses the problem of fetishism. Does one need to be physically around an artwork in order to be intimate with it?

For example we don’t have enough space and don’t live with any artwork, not even our own, often our works are made in the exhibition space and then they live their lives without us, but we still know them intimately, they are always present for us, we show regularly in public their documentation during talks and conferences, and we spend all the time we can with them during the installation, even when they are shown abroad in group exhibitions in museums, we try to accompany the artworks, to help them be strong without us.

But we still feel that we are intimate with them, maybe more intimate than some collectors can be, it is the same for the texts, that are written and distributed, but they stay with us as much as they stay with any reader. This is the power of art and theory: they have a use value, it is up to people to make room inside their lives to make use of these special things whose essence is immaterial and that in reality belong to everyone (and that is their very strength).

The question of remuneration is more problematic: text isn’t treated as an object and therefore it attempts to be free or much cheaper than an artwork, so it is extremely difficult to live with what one earns by writing. But it should be discussed if living with the actual art object does make a real difference to one’s life and how does this happen; the support where the artwork inscribes itself in order to travel the world is the viewer, its memory, not the museum nor the collector’s house nor the crate. Obviously we feel that texts and artStills from Instructions for the Sharing of Private Property, digital video, colour and sound, sony monitor and plinth, 45’23”. 2006, courtesy the artist, Metro Pictures, New York and Reena Spaulings Fine Art, New York

80

scena

Study for Pills Spills (Viagra Corner), pencil, digital print and collage, 21 Ă&#x2014; 29,3 cm, 2010, courtesy the artist

81

√ Rolul semnæturii e comparabil cu cel al unui brand, Foucault nutrea visul ca, pentru o perioadæ limitatæ de timp, toate cærflile care ar urma sæ fie publicate sæ aparæ færæ autor, cu scopul de a vedea cum îøi fac drum semnificafliile øi conceptele în absenfla cîrjei scriitorului. Începînd cu readymade-ul, semnætura artistului a devenit biletul de intrare al obiectului de rînd în lumea artei, øi asta a complicat lucrurile. Propria noastræ semnæturæ e un fel de contextualizare a lucrærii, nu e o amprentæ de proprietate, ci înscrierea înæuntrul unei constelaflii specifice. În ceea ce priveøte producflia, creaflia artiøtilor contemporani implicæ mai multe tipuri de aptitudini, pricipala fiind capacitatea de cooperare cu alfli oameni. Ideea romantizatæ a geniului care lucreazæ singur în locul magic ce se presupune a fi atelierul, creînd capodopere færæ ajutor øi færæ discuflii, e o fantezie inconsecventæ. Deja din Renaøtere artiøtii lucrau într-un context comparabil cu o micæ fabricæ, sculpturile monumentale nu au fost nicicînd realizate de un artist lucrînd individual. Întotdeauna, cooperarea a fost necesaræ în producflia de artæ, dar acest lucru e oarecum ocultat, iar preocuparea noastræ e sæ punem accent pe asta, pe compromisurile øi dependenfla de abilitæflile altora, pe care procesul creator le implicæ. Acesta e motivul pentru care ne intitulæm asistenflii lui Claire Fontaine, fiindcæ lucræm împreunæ cu tehnicienii øi instalatorii, la acelaøi nivel, ei nu muncesc pentru noi, ci cu noi. ¬ Øtiu cæ pentru tine crearea unei lucræri artistice øi elaborarea unui text au aceeaøi valoare. Ceea ce se schimbæ e distribuflia muncii. În cazul lucrærilor artistice, ele ajung sæ fie colecflionate, ceea ce corespunde capitalismului, în timp ce textele voastre sînt disponibile tuturor, ceea ce e o ipostazæ socialistæ. Cum menflii echilibrul acestor douæ acte paradoxale? √ Întrebarea abordeazæ problema fetiøismului. Este necesar sæ fie cineva fizic în preajma unei opere de artæ pentru a avea o relaflie intimæ cu ea? De exemplu, noi nu avem suficient spafliu øi nu træim cu nicio lucrare, nici mæcar cu ale noastre, adesea lucrærile noastre sînt create în spafliul expoziflional, dupæ care îøi træiesc vieflile în absenfla noastræ, totuøi, le cunoaøtem în mod intim, sînt mereu prezente pentru noi, arætæm în mod regulat documentarea lor în public, în timpul discufliilor øi al conferinflelor, øi ne petrecem tot timpul pe care-l putem cu ele, pe durata instalærii, chiar øi cînd ele sînt expuse în stræinætate, în cadrul expozifliilor de grup din muzee, încercæm sæ însoflim lucrærile, sæ le ajutæm sæ fie puternice în lipsa noastræ. Totuøi, simflim în continuare cæ sîntem intimi cu ele, poate mai intimi decît pot fi unii colecflionari, la fel e øi în cazul textelor, care sînt scrise øi distribuite, dar ræmîn alæturi de noi tot atîta timp cît ræmîn cu oricare alt cititor. Asta este puterea artei øi a teoriei: ele au o valoare de uz, e la latitudinea oamenilor sæ facæ loc în vieflile lor pentru a se servi de aceste lucruri speciale, a cæror esenflæ e imaterialæ øi care, în realitate, aparflin tuturor (iar puterea lor chiar în asta rezidæ). Chestiunea remunerafliei e mai problematicæ: textul nu e tratat ca un obiect, prin urmare, tentaflia e ca acesta sæ fie gratis ori mult mai ieftin decît o lucrare artisticæ, øi aøa devine extrem de dificil sæ træieøti din ce cîøtigi de pe urma scrisului. Dar ar trebui adus în discuflie dacæ aceastæ conviefluire cu obiectul de artæ actual face o diferenflæ realæ în viafla cuiva øi cum se întîmplæ asta; suportul pe care opera de artæ se impregneazæ pentru a stræbate lumea e privitorul, memoria lui, nu muzeul, nici casa colecflionarului, nici cutia de valori. În mod evident, consideræm cæ textele øi lucrærile artistice ar trebui sæ fie gratuite øi sæ nu aparflinæ nimænui pentru a aparfline tuturor, dar încæ nu am ajuns acolo. ¬ Ce pærere ai despre imaginea curatorului, care devine din ce în ce mai asemænætoare cu cea a artistului? Vor deveni cataloagele expozifliei mærfuri expuse øi vîndute ca lucræri de artæ ale curatorului? Ai fost curatorul unei expoziflii la Dvir, la Tel Aviv, øi T293, la Napoli, cum fli-ai asumat acest rol? √ Curatorul, colecflionarul øi artistul au devenit, oarecum, poziflii din ce în ce mai asemænætoare, iar asta nu pare sæ fie o problemæ realæ pentru nimeni. Dacæ e sæ 82

The Educated Consumer, smoke on ceiling, 110 × 110 cm (approx.), 2007, courtesy the artist

You Pay, smoke on ceiling, 80 × 80 cm, 2007, courtesy the artist

scena

fie luate în considerare din unghiul carierei, toate aceste trei figuri „colecteazæ“ øi acumuleazæ, lucruri uøor diferite, avînd consecinfle diferite, øi sînt toate interesate de posibila relaflie dintre diferite lucræri de artæ. Pe lîngæ aceste similaritæfli superficiale, mai e un lucru, pe care Dan Graham l-a arætat cu mult timp în urmæ, øi anume, conøtientizarea profundæ pe care tofli actorii scenei artistice o au asupra întregului lanfl trofic – iar asta e o condiflie preflioasæ, care existæ în foarte pufline profesii. Comercianflii au deseori educaflie artisticæ, artiøtii sfîrøesc prin a deveni colecflionari øi a face curatoriat din pasiune øi prietenie cu alfli artiøti. Acest proces ni se pare a se îndrepta cætre o dematerializare a ceea ce înseamnæ sæ fii implicat în artæ: nu înseamnæ doar producerea de obiecte øi expunerea lor, ci øi faptul de a le înflelege, a fi capabil sæ scrii despre ele ori sæ le protejezi, dacæ se aflæ în posesia ta. Pare logic ca artiøtii sæ fie øi curatori – aøa cum Deleuze a scris cæ filosofii buni sînt întotdeauna øi mai presus de toate scriitori excelenfli, dar nu tofli scriitorii excelenfli pot fi filosofi. Cînd am curatoriat aceastæ expoziflie, Foreigners Everywhere [Stræini pretutindeni], în douæ locuri, la Dvir øi, ulterior, la T293, am încercat sæ nu operæm cu ceea ce ar fi în mod spontan „pe gustul“ nostru, sæ nu facem ceva ce ne-ar træda conexiunile øi competenflele din aria noastræ profesionalæ, nu am vrut sæ dovedim cît de sofisticafli putem fi, din contræ, am experimentat în asocierea unor artiøti cu experienfle øi din medii diferite, creînd un plan foarte experimental de consistenflæ, øi e oarecum regretabil cæ nu a existat niciodatæ vreun buget pentru o publicaflie care sæ documenteze aceastæ experienflæ fantasticæ. Conceptul de „stræin“ a cochetat cu tabuul „intrusului“, am lucrat pe aceastæ finæ linie de demarcaflie øi a fost foarte interesant. Cooperarea a fost, de asemenea, extrem de amuzantæ, era evident cæ noi nu dirijam pe nimeni øi nimic,

126419, high definition video, colour and sound, for projection,7’49’’, 2008, courtesy the artist, Dvir, Tel Aviv and Chantal Crousel, Paris

works should be free and not belong to anyone in order to belong to everyone, but we are not quite there yet. ¬ What do you think of the figure of the curator becoming more and more similar to the one of the artist? Will exhibition catalogues become commodities exhibited and sold as curators’ works of art?

You have curated a show at Dvir in Tel Aviv and T293 in Naples, how did you engage that role? √ Curator, collector and artist have somehow become more and more similar positions, and this doesn’t seem to pose a real problem to anyone. If considered under the angle of the career, these three figures all “collect” and accumulate, slightly different things with different consequences and they are all interested in the relationship that can exist between different artworks. Besides these superficial similarities there is a fact that Dan Graham had pointed out a long time ago, which is the deep knowledge that all the actors of the art scene have of the whole food chain – and this is a precious condition that exists in very few professions. Dealers have often trained as artists, artists end up collecting and curating often out of passion or friendship for other artists. This process seems to us to be going towards a dematerialization of what being involved with art means: it isn’t only producing objects and exhibiting, but also understanding them, being able to write about them or care for them if there are in your possession. It seems logical that artists are also curators – as Deleuze wrote that good philosophers are always and above all excellent writers, but not all excellent writers can be philosophers.

When we curated this two parts exhibition Foreigners Everywhere at Dvir and subsequently T293 we tried not to work with what our “taste” would spontaneously like, not to do something that would display our connections or competences within the field of our profession, we didn’t want to prove how sophisticated we could be, on the contrary, we have experimented in associating some artists with different histories and backgrounds, creating a very experimental plain of consistency and somehow it is regrettable that there was never any budget to make a publication that could document this amazing experience. The concept of the “foreigner” flirted with the taboo of the “outsider”, we worked on that thin line and it was very interesting. The cooperation was also extremely funny, it was clear that we weren’t directing anything or anyone, just helping out organizing and solving problems, there was no hierarchy or conflict during the whole process, just a lot of joyful moments. ¬ As you might know, I’m Romanian and this interview will be published in a Romanian magazine. My last question is: what do you think of all these painters coming from Romania, Poland, Czech Republic, Moldova and Hungary, using the alphabet of social realism to get rich and famous? And what about the conceptual fellows, who are using the ghost of communism to get into the next trendy biennial? Do you feel any sympathy for them? Mixed feeling? Please advise. √ Why should we have an opinion on what people should be allowed to use in order to become rich and famous?

doar ajutam la organizare øi la rezolvarea problemelor, nu a existat vreo ierarhie ori vreun conflict pe durata întregului proces, doar o mulflime de momente vesele. ¬ Dupæ cum probabil øtii, sînt român, iar acest interviu va fi publicat într-o revistæ din România. Ultima mea întrebare este: ce pærere ai despre tofli aceøti pictori care vin din România, Polonia, Republica Cehæ, Republica Moldova øi Ungaria, care utilizeazæ alfabetul realismului socialist cu scopul de a deveni bogafli øi celebri? Dar despre compatrioflii lor conceptualiøti, care se folosesc de fantoma comunismului pentru a intra la urmætoarea bienalæ øic? Simfli vreo simpatie pentru ei? Sentimente confuze? Te rog, dæ un sfat! √ De ce ar trebui sæ avem vreo pærere despre ce li s-ar permite oamenilor sæ utilizeze pentru a deveni bogafli øi celebri?

Traducere de Anca Bumb

83

Sean Snyder Untitled (Archive Iraq), installation view, Van Abbemuseum, 2010. photo: Peter Cox

Lidwien van der Ven inkjet print on paper, 2009â&#x20AC;&#x201C;2010, installation view, Van Abbemuseum, 2010, photo: Peter Cox

84

scena

Play Van Abbe: Muzeul în secolul 21; ori cum sæ fii „muzeologic subversiv“, øi chiar sæ îfli iasæ Inti Guerrero

The Politics of Collecting – The Collecting of Politics, Play Van Abbe, Part 3 [Politica colecflionærii – Colecflionarea politicii, Play Van Abbe, partea a 3-a], Van Abbemuseum, Eindhoven, 25 septembrie 2010 – 6 februarie 2011

Cînd Tate Modern øi-a deschis porflile la sfîrøitul secolului trecut, instituflia muzeului de artæ modernæ øi contemporanæ pærea sæ-øi fi redefinit în mod „radical“ maniera de a înflelege øi a-øi expune colecfliile. La momentul respectiv, Tate a fost declarat muzeul secolului 21, datoritæ deciziei de a renunfla la planul expoziflional cronologic, tradiflional în istoria artelor, pentru a prezenta în schimb operele de artæ, fie ele moderne ori contemporane, ante- sau post-belice, în spaflii ale galeriei organizate tematic.

A fost o strategie de curatoriat care, deøi „a rupt cu o anumitæ tradiflie“, a avut ca efect, în acelaøi timp, omogenizarea contextelor øi a specificitæflii politice øi istorice a artiøtilor øi miøcærilor. Galerii cu tematicæ vagæ, precum „Societate øi Ræzboi“, sugerau o anumitæ repetiflie a istoriei, care, deøi de-esenflializa istoricismul mesianic asupra cæruia ne avertizase Walter Benjamin1, tematiza totuøi în mod colectiv investigaflii artistice individuale. Unele dintre acestea au fost în mod clar conectate la spiritul dezobedienflei sociale al anumitor avangarde øi artiøti contemporani, care au dat un ræspuns, conøtient sa nu, politicii propriului lor timp. Expozifliile tematice din primii ani ai Tate Modern au fost imitate însæ, ca urmare, de numeroase instituflii din întreaga lume, ce prezentau în ansamblu ceea ce se dorea a fi muzeul secolului 21.

Muzeul Van Abbe, din oraøul olandez Eindhoven, a inifliat o cu totul altæ „turnuræ a secolului“: trægînd probabil învæflæminte, dupæ primul sæu deceniu de existenflæ, despre problemele legate de acest model, Van Abbe a respins, în cele din urmæ, ideea tematicæ a practicii curatoriale. Din noiembrie 2009, muzeul a inifliat un proiect multilateral intitulat Play Van Abbe, în cadrul cæruia staff-ul curatorial sau invitaflii, incluzînd aici curatori, critici, artiøti sau alfli practicieni din domeniul culturii, orchestreazæ o serie de expoziflii, performance-uri øi evenimente discursive pe anumite teme, cu intenflia de a conecta colecflia de artæ modernæ øi contemporanæ a muzeului cu schimbærile sociale øi politice ale ultimilor 20 de ani (conform unui comunicat al muzeului). În paralel cu acest obiectiv, Play Van Abbe a inifliat revizuirea propriilor politici de achiziflie, din trecutul propriei instituflii, pentru a se desprinde de scenariul micropolitic moøtenit øi a stabili legæturi cu „politicul“ realitæflii. De exemplu, a doua parte a Play Van Abbe a vizat chiar „ideologia“ unuia dintre foøtii sæi directori, Rudi Fuchs (fost director al Documenta 7), prin remontarea expozifliei din 1983 Zomeropstelling van de eigen collectie (Expoziflia de varæ a colecfliei muzeului), organizatæ de Fuchs la Van Abbe în timpul mandatului sæu pentru a celebra noile achiziflii din ceea ce era considerat a fi la vremea aceea, din punctul sæu de vedere, arta vremii, „arta internaflionalæ contemporanæ“.

Reconstituirea precisæ din 2009, ce a avut loc exact în aceleaøi spaflii ale muzeului (instalaflia a fost bazatæ pe arhiva cu cadre ale instalafliei precedente, fiind revizuitæ

PLAY VAN ABBE: THE MUSEUM IN THE 21ST CENTURY; OR ON HOW TO BE “MUSEOLOGICALLY SUBVERSIVE” AND STILL GET AWAY WITH IT Inti Guerrero

INTI GUERRERO este critic de artæ øi curator næscut în Bogotá, Columbia. Træieøte în Amsterdam, Olanda.

INTI GUERRERO is an art critic and curator born in Bogotá, Colombia and based in Amsterdam, the Netherlands.

The Politics of Collecting – The Collecting of Politics, Play Van Abbe, Part 3, Van Abbemuseum, Eindhoven, 25 September 2010 – 6 February 2011 When Tate Modern opened at the turn of the last century, the institution of the modern and contemporary art museum seemed to have “radically” reshaped its form of understanding and displaying its collection. Back then, the Tate was heralded as the museum of the 21st century for its decision to forgo the traditional art historical chronological exhibition plan and instead to present artworks, whether modern or contemporary, pre or post-war, within gallery rooms that were thematically organized. It was a curating strategy which, although it “broke with a certain tradition”, at the same time resulted in homogenizing the contexts, as well as the political and historical specificity, of artists and movements. Vague thematic galleries at Tate such as “Society and War” suggested a certain repetition of history, which although they de-essentialized the messianic historicism that Walter Benjamin warned us of1, also collectively thematized individual artistic inquiries, some of which are clearly connected to the socially disobedient spirit of certain avant-gardes and of contemporary artists who have consciously or unconsciously responded to the politics of their time. The thematic displays of Tate’s early years were consequently imitated by many institutions around the world, which as a whole presented what they intended to be the museum of the 21st century.

Perhaps having learned the hard way the problematics of such a model, and ultimately rejecting a thematic idea of curatorial practice, the Van Abbe Museum in the Dutch city of Eindhoven has launched a very different “turn of the century”, after the passing of its first decade. Since November 2009, the museum has begun a nearly two year multifaceted program titled Play Van Abbe, where curatorial staff or guests, including curators, critics, artists or other cultural practitioners, are invited to orchestrate a series of exhibitions, performances and discursive events on certain issues to be tackled, with the intention of placing the museum’s modern and contemporary art collection in relation to social and political changes of the last 20 years (according to the museum’s newsletter). Parallel to this task, Play Van Abbe has staged some self-revisions of the collecting policies of the institution’s past, so as to depart from its inherent micro-political scenario in order to establish links with “the political” of reality. For example, the second part of Play Van

85

de Fuchs însuøi), a dat naøtere unei propuneri interesante despre modul în care poate fi înfleleasæ expoziflia colecfliei unui muzeu: Ar trebui aceasta organizatæ pe baza încrederii totale în autonomia artefactului, ori mai degrabæ, aøa cum pare sæ fi sugerat cazul de faflæ, prin prezentarea expozifliilor finalizate în trecut, expunînd, mai degrabæ decît opere de artæ, tocmai dispozitivul conceptual øi stilistic al „expozifliei“? În cele din urmæ, remontarea acestei expoziflii, ce include lucræri de Georg Baselitz, Alighiero e Boetti, Daniel Buren, Luciano Fabro, Gilbert & George, Rebecca Horn, Hermann Nitsch, Sigmar Polke, Lawrence Weiner øi Ian Wilson, a demonstrat cît de limitatæ geopolitic era ideea de „Azi“, conform spectrului lui Fuchs din 1983. Aceste limite au fost subliniate de o expoziflie paralelæ, intitulatæ Strange and Close [Ciudat øi apropiat], îngrijitæ de directorul actual al muzeului, Charles Esche. Desfæøurîndu-se simultan în noile spaflii ale muzeului, expoziflia cæuta sæ „completeze“ Repetition: Summer Display 1983 [Repetiflie: Expoziflia de varæ 1983], arætînd aria geograficæ mult mai largæ pe care arta contemporanæ o acoperæ în prezent. Esche øi-a prezentat noile achiziflii, expunînd o gamæ de artiøti ale cæror practici sînt legate de istoria perioadei de dupæ 1989, anul cæderii Zidul Berlinului, al protestelor din piafla Tiananmen, în China, øi al începutului sfîrøitului pentru apartheidul din Africa de Sud. Cu alte cuvinte, spre deosebire de Fuchs, Esche punea accentul pe specificitatea contextualæ a producfliei artistice, prin lucræri de Hüseyin Alptekin, Yael Bartana, Harun Farocki, Dan Flavin, Gülsün Karamustafa, Dan Peterman øi Nedko Solakov, în contrast cu tautologia Artei, apæratæ de predecesorul sæu, în mod conøtient sau nu.

De curînd, din septembrie 2010 pînæ în februarie 2011, a avut loc a treia parte a Play Van Abbe, adoptînd ca subiect practica însæøi a colecflionærii. Ce înseamnæ a colecfliona øi a defline lucræri de artæ? Ce fel de lume percepi atunci cînd priveøti o colecflie? Cine decide øi de ce? (Aceste întrebæri sînt puse în comunicatul de presæ).

Prin echipa curatorialæ compusæ din Galit Eliat, Christiane Berndes øi Diana Franssen, Play Van Abbe Part 3 a deschis cæi diferite de abordare a premiselor descrise, continuînd în acelaøi timp sæ repereze problemele apærute ca urmare a implicafliilor discursive ale considerærii politicii de colecflionare în contextul vremii la care aceasta a fost stabilitæ. Expoziflia includea propria colecflie a muzeului, arhiva sa øi dosarele birocratice, dar, în primul rînd, reunea lucræri ale unor artiøti preocupafli de mecanismele colecflionærii, pentru a descoperi capacitatea de acfliune politicæ a acestora în scenarii istorice specifice.

Expoziflia a propus o manieræ în care arta ar putea colecta „momente politice“ semnificative pentru evoluflia culturii contemporane. Scopul nu era doar cel de a se constitui într-un soi de mærturie documentaræ, ci øi de a vedea modul în care asemenea practici artistice pot deveni aparate critice pentru chestionarea formelor în care este tratatæ memoria unui loc în tumult politic. Este important de precizat cæ, deøi nu toate lucrærile incluse aveau aceastæ importanflæ contextualæ, expoziflia a avut un orizont geopolitic specific. Încercînd sæ vizeze o problemæ imediatæ, în mæsuræ sæ defineascæ un Astæzi, majoritatea sau cel puflin segmentul introductiv al expozifliei (ce constituie obiectul principal al acestei recenzii), a fost centrat pe mijloacele de colecflionare, producere ori imaginare a memoriei în contextul conflictului din Orientul Mijlociu. Aceasta e implicaflia alocærii primelor patru încæperi ale galeriei pentru lucrærile lui Akram Zaatari øi Sean Snyder (ambii artiøti au avut cîte douæ proiecte, dispuse unul dupæ altul, ocupînd în mod individual tot spafliul primelor patru încæperi ale galeriei muzeului), care abordau producerea repertoriului de imagini øi a memoriei vizuale în contextul invaziei Libanului de cætre Israel, în 1980 (Zaatari) øi al invaziilor øi ocupafliei americane din Afganistan øi Irak (Snyder). Poate cæ în aceastæ prezentare dualæ era implicatæ din nou insistenfla curatorialæ de a înflelege dedicaflia asiduæ pentru propriul subiect øi cercetarea aferentæ fiecærui artist în parte, pentru a invita astfel la descoperirea modului în care fiecare artist øi-a creat o anumitæ „politicæ de colecflionare“

86

Tagging panel featuring keywords attributed by curators and visitors to art works in the museum collection, photo: Peter Cox

Research In Progress, Museum Index, Looted art project 2010, installation view, Van Abbemuseum, 2010, photo: Peter Cox

Wooden information structures at the Van Abbemuseum, questions presented to visitors at the exhibition entrance, photo: Peter Cox Hannah Hurtzig Flight Case Archive, 2003â&#x20AC;&#x201C;2010, installation view, Van Abbemuseum, 2010, photo: Peter Cox

a unui subiect, prin intermediul propriilor compilaflii de arhivæ din corpul lucrærilor.

Cele patru lucræri ale lui Akram Zaatari, pe care le gæsim expuse în prima øi a doua încæpere a expozifliei, fac parte din proiectul de cercetare în desfæøurare al artistului, intitulat Earth of Endless Secrets [Pæmînt al secretelor nesfîrøite], care desprinde øi chestioneazæ o gamæ largæ de documente øi arhive, mærturii ale condifliilor culturale øi politice din prezentul Libanului. Pentru asamblarea pieselor ce compun lucrarea intitulatæ This Day 2002– [Aceastæ zi 2002], Zaatari a folosit fotografii alb-negru din anii 1950, ce fæceau parte din vasta sa colecflie (bancæ) de fotografii vechi øi suveniruri vizuale, documentînd viafla cotidianæ, ruralæ øi urbanæ din Liban øi flærile vecine arabe. Acest material brut a devenit sursa a numeroase alte lucræri ale sale, în care artistul cîntæreøte politicul din spatele construcfliei unui anumit repertoriu de imagini ale identitæflii øi patrimoniului regiunii. De exemplu, în lucrarea video intitulatæ de asemenea This Day 2002–2006, prezentatæ în cadrul expozifliei, Zaatari a scanat øi apoi a fæcut o animaflie dintr-un numær de fotografii de arhivæ din banca sa, ce înfæfliøau anumite cadre, cum ar fi femei acoperite cu voal, flinînd ulcioare de lut, øi cæmile stræbætînd deøertul, alæturi de maøini. E vorba de fotografii vechi ce construiesc un repertoriu de imagini al unei vieflii cotidiene rurale, liniøtitæ øi armonioasæ (încærcatæ cu un soi de atmosferæ romanticizatæ a dorului pentru „cum eram odatæ“), dar care sugereazæ, în mod subtil, felul în care procesul modernizærii industriale (reprezentat de automobile) interfereazæ cu existenfla idiosincraziilor locale „tradiflionale“ legate de tehnologie øi mijloacele de transport. Cu toate acestea, alte surse de film sînt juxtapuse acestei iconografii arabe, inclusiv filmæri ale conflictului armat arabo-israelian øi cadrele de film ale propriei „excursii în deøert“ a artistului, în Liban, Siria øi Iordania. O asemenea compilaflie de imagini creeazæ un contrast între trecutul „panarab“ rural, în aparenflæ idilic, øi prezentul conflictual al propagandei øi alienærii urbane. În jurul proiecfliei video a fost instalat un set de tipærituri ale aceloraøi fotografii vechi, ce prezentau, de asemenea, urmele unei intervenflii „subtile“ a lui Zaatari. Anume, artistul a desenat anumite figuri pe feflele oamenilor ce apæreau în imagini, astfel încît unele aveau de fapt træsæturile minimale ce corespund simbolului unei flinte. Al doilea segment al This Day consta într-un alt video øi o serie de fotografii în care Zaatari a reutilizat, de asemenea, imagini existente.

De data aceasta erau propriile lui instantanee, luate în timpul primului bombardament israelian, cînd avea øase ani. Imaginile domestice de pe pelicula de 35 mm au fost, de asemenea, scanate de artist øi, alæturi de însemnele cîmpului de luptæ, constituie o lucrare video al cærei aspect estetic se situeazæ undeva între amatorismul fotografic øi fotojurnalism. Datoritæ caracterului artistic al imaginilor, veracitatea lor devine îndoielnicæ, cu atît mai mult cu cît în apropierea filmului video era plasatæ o vitrinæ, expunînd pozele originale mærite, în albume de fotografii Kodak din 1980, alæturi de un numær de casete audio, din care probabil a fost extras sunetul bombardamentului øi al proiectilelor. Tocmai din cauza acestei instrumentæri, vizitatorul nu poate evita sæ considere posibilul sæu caracter fictiv, ca încercare a artistului de a produce o arheologie imediatæ a unui eveniment istoric ce l-a marcat, într-adevær, personal. În urmætoarea încæpere a galeriei, øi într-o dispunere identicæ, se afla un alt proiect al lui Zaatari. În All is Well on the Border, 2007 [La graniflæ, toate bune], reprezentarea nu pune accentul, ca în lucrarea precedentæ, pe peisaj øi iconografie, ci mai degrabæ pe subiectivitate, afect, øi chiar senzualitate, în contextul „momentului politic“ complex al invaziei israeliene. O parte a proiectului consta în lucrarea Neruda’s Garden [Grædina lui Neruda], ce confline fotografii ale scrisorilor scrise pe bucæfli mici de hîrtie de Nabih Awada, un prizonier libanez în Israel. Awada s-a alæturat miøcærii de rezistenflæ libaneze în 1986, ca membru al Partidului Comunist, øi a luat parte la o serie de operafliuni militare în sudul Libanului, împotriva armatei Israelului, înainte

88

Abbe literally triggered the “ideology” of one of its former directors, Rudi Fuchs (former director of Documenta 7), by re-staging the 1983 exhibition Zomeropstelling van de eigen collectie (Summer Display of the Museum’s Collection), which Fuchs had organized at the Van Abbe during his tenure, as to celebrate the new acquisitions of what were then from his position considered the art of the time, “international contemporary art”.

The exact 2009 remake, which took place in the exact same gallery rooms of the museum (installment was based on archived installation-shots and revised by Fuchs himself), created an interesting proposal of how to understand the display of a museum’s collection: Should it be organized around a wholehearted belief in the autonomy of the artifact, or rather, as this case seemed to suggest, could it possibly be carried out through the presentation of complete exhibitions of the past, by showing not artworks but the “exhibition”s conceptual and design apparatus? At the end, the re-staging of this show, which included works by Georg Baselitz, Alighiero e Boetti, Daniel Buren, Luciano Fabro, Gilbert & George, Rebecca Horn, Hermann Nitsch, Sigmar Polke, Lawrence Weiner, and Ian Wilson, demonstrated how geo-politically limited the idea of “Today” according to Fuchs’s spectrum had been in 1983. Such limitation was reinforced by a parallel exhibition titled Strange and Close curated by the museum’s current Director Charles Esche. Taking place simultaneously in the institution’s new gallery rooms, it was an exhibition that sought to “complement” Repetition: Summer Display 1983, by showing the much broader geographical area that contemporary art now covers. Esche presented his new acquisitions to show a spectrum of artists whose practices are related to the history of the period after 1989, the year of the collapse of the Berlin Wall, the protests at Tiananmen Square in China and the beginning of the end of apartheid in South Africa. In other words, in contrast to Fuchs, Esche emphasized the contextual specificity of art making in his presentation of works by Hüseyin Alptekin, Yael Bartana, Harun Farocki, Dan Flavin, Gülsün Karamustafa, Dan Peterman and Nedko Solakov, in contrast to the tautology of Art that his predecessor consciously or unconsciously had defended.

Recently, from September 2010 until February 2011, the third part of Play Van Abbe took place, adopting the praxis of collecting itself as its subject. What does it mean to collect and keep works of art?

What kind of world is perceived when viewing a collection?

Who decides and why? (So asks the press release.) With a curatorial team composed of Galit Eliat, Christiane Berndes and Diana Franssen, Play Van Abbe Part 3 embarked upon different pathways in order to tackle the described premise, while continuing to trace the issues that arise from the discursive implications of a collection policy considered in the context of the time in which it was established.

The exhibition comprised the museum’s own collection, its archive and its bureaucratic files, but most importantly, it gathered the works of artists who in their practice deal with mechanisms of collecting in order to find their political agency within specific historical scenarios.

The exhibition proposed a way in which art could possibly collect “political moments” that had given meaning to developments in contemporary culture. This was intended not merely as a kind of documentary testimonial, but also to see how such artistic practices can become critical apparatus to interrogate the forms in which remembrance of a place in political turmoil is dealt with. It’s important to indicate that while not all the inclusions within the exhibition had this contextual importance, there was no doubt that the show had a specific geo-political scope. In an attempt to focus on an immediate issue that would define a Today, a great majority, or at least the introductory portion of the show (which is the main interest of this review), was centered around the means of collecting, producing or imagining memory within the context of conflict in the Middle East.

This was implied by having the first four gallery rooms of the exhibition devoted to the work of Akram Zaatari and Sean Snyder (both

Michal Heiman Attacks on Linking, Scrolls, 2007â&#x20AC;&#x201C;2010, installation view, Van Abbemuseum, 2010, photo: Peter Cox

Akram Zaatar All is Well on the Border, video and photography, 1997, installation view, Van Abbemuseum, 2010, photo: Peter Cox

90

scena

Akram Zaatar This Day | Recordings, 2003, learning photography, photos, installation view, Van Abbemuseum, 2010, photo: Peter Cox

91

Zofia Kulik A selection from the KwieKulik Archive, 2006, installation view, Van Abbemuseum, 2010, photo: Peter Cox

de a fi capturat øi dus la penitenciarul Askalan, unde øi-a executat majoritatea sentinflei, din 1988 pînæ în 1998. Pe durata încarcerærii, modalitatea de comunicare a lui Awada cu familia a fost limitatæ la scrisori, care sînt prezentate în fotografiile expuse.

Awada îøi semna toate scrisorile cu pseudonimul Neruda øi le ornamenta cu flori colorate. Lucrarea Letter to Samir [Scrisoare cætre Samir] (2008, 32 de minute) confruntæ aceeaøi ameninflare a restricflionærii mobilitæflii sociale a individului prin izolarea forflatæ, arætîndu-l pe Nabih Awada însuøi scriind o scrisoare cætre Samir al-Qintar2, imediat dupæ momentul eliberærii sale de cætre israelieni, în iulie 2008. În scrisoarea sa, Awada îi mærturiseøte lui al-Qintar tot ce nu i-ar fi putut spune în persoanæ, dupæ care împacheteazæ cu grijæ scrisoarea øi o închide într-o capsulæ de plastic, acesta fiind modul de comunicare între deflinuflii penitenciarului. Asemenea scrisori-capsulæ erau transmise printre deflinufli, în unele cazuri literalmente din guræ în guræ.

Lucrarea Untold [Nemærturisit], 2008, oferea o primæ perspectivæ asupra unui anumit homoerotism care e inerent în orice context de ræzboi, øi care e mult mai pronunflat în Orientul Mijlociu, date fiind propriile coduri culturale homoerotice øi dominaflia masculinæ a sferei publice. Lucrarea este o serie vastæ de 48 de diptice fotografice, reprezentînd corespondenfla lui Awada cu colegii deflinuflii øi foøti camarazi militanfli, care îi trimiteau mesaje pe reversul portretelor proprii, în care pozau chipeøi.

Lucrærile lui Sean Snyder prezentate în expoziflie aduc øi ele o schimbare radicalæ a modului de lucru cu imagini readymade. Snyder abordeazæ, de asemenea, producflia de imagini în contextul ræzboiului, canalizîndu-øi interesul cu precædere asupra ræzboiului în desfæøurare din Irak. Pe parcursul ultimilor ani, Snyder a dezvoltat o imensæ fascinaflie însoflitæ de un asiduu proces de achiziflionare a mii de imagini care apar zilnic din acest conflict din prezent. O simplæ cameræ de telefon mobil, utilizatæ de soldaflii ori de localnicii din zonele de conflict, devine o maøinæ de producflie a ceea ce Hito Steyerl numeøte „imagini særace“. O asemenea producflie de imagini øi-a reprodus, paradoxal, propriul iconoclasm, fiindcæ, dupæ cîte se pare, prin acumularea unei suprasarcini a reprezentærii se realizeazæ o autosupraexpunere a subiectului ræzboiului. Sînt imagini care nici nu demoralizeazæ, nici nu mobilizeazæ cu adeværat politici antiræzboi de masæ, ori activismul. Din contræ, datoritæ acestui numær mare de imagini, ræzboiul a fost domesticit în secolul 21 de media globalæ. În practica lui Snyder, artistul adoptæ tocmai colecflionarea, clasificarea øi nararea, pentru a desprinde valoarea øi sensul semiotic al acestui tip de imagini. El a realizat aceasta prin crearea de filme video, publicaflii øi instalaflii ale acestui „material gæsit“, propunînd noi configuraflii øi impredictibilul semnificafliei lor. În expoziflia de la Van Abbe, dupæ parcurgerea încæperilor precedente ale lui Zaatari, care, conform descrierii de mai sus, trateazæ imaginile de arhivæ readymade cu multæ consideraflie, arætîndu-le vulnerabilitatea, vizitatorul întîlneøte mai apoi un video în care Snyder compileazæ, într-o secvenflæ de zapping, diverse tipuri de înregistræri TV, variind de

92

artists had two projects each displayed one after another, individually occupying the entirety of the first four gallery rooms of the museum), that respectively dealt with the production of imagery and visual memory arising from the context of the 1980’s Israeli invasion of Lebanon (Zaatari) and the American invasions and occupations of Afghanistan and Iraq (Snyder). Perhaps this double presentation implied yet another curatorial insistence on understanding the painstaking devotion and consequent research of each artist in regards to their specific inquiry, and therefore, it invited to see how each artist has created a certain “politics of collecting” of a subject by means of their own archival compilation of their body of work.

The four works by Akram Zaatari that one encountered displayed in the first and second gallery rooms formed part of the artist’s ongoing research project titled Earth of Endless Secrets, which disembodies and questions a wide range of documents and archives that testify to the current cultural and political conditions of Lebanon.

For the compilation of pieces that comprise the work entitled This Day 2002–, Zaatari has appropriated 1950’s black and white photographs that belong to his extensive collection (bank) of vintage photographs and visual memorabilia documenting rural and urban daily life in Lebanon and neighboring Arab countries. This raw material became the source of many of his other works, in which he negotiates the politics behind the construction of certain imagery of identity and of heritage for the region. For example, in the video also titled This Day 2002–2006 shown in the exhibition, Zaatari scanned and later animated a number of the aforementioned archival photographs from his bank, which portray scenes such as veiled women holding clay water jars, and camels riding along with cars in the middle of the dessert. They are old photographs that construct an imagery of a peaceful and harmonious daily rural life (charged with a certain Romanticist feeling of longing for “how we used to be”), but subtly suggesting how the process of industrial modernization (represented by the automobile) intermingled with the existence of local “traditional” idiosyncrasies of technology and transportation.

Nonetheless, other film sources are juxtaposed to this Arabian iconography, including footage of the Arab-Israeli armed conflict and the artist’s own “dessert road trip” filming shot in Lebanon, Syria and Jordan. Such a compilation of imageries creates a contrast between the apparently idyllic “pan-Arab” rural past and the strife-ridden present of propaganda and urban alienation. Surrounding the projected video were installed a printed series of those same vintage photographs which also had traces of a “subtle” intervention by Zaatari. In this case the artist drew certain line figures on the faces of people appearing in the image, some of which actually have the minimum indexical feature of representing a target sign. The second segment of This Day consisted of another video and photographic series in which Zaatari also re-used existing images. This time they were his own snapshots, taken when he was 6 years old during the first Israeli bomb attack. The 35 mm home images were also scanned by the artist, and together with a battle field score, they constitute a video piece whose aesthetic aspect lies somewhere between amateur photography and photojournalism. Because of the artistry of the images, one begins to doubt their veracity, especially because placed next to the video was a vitrine showing the original amplified pictures inside 1980’s Kodak albums, along with a number of audio cassettes, from which the visitor could presume the audio of bombing and missiles had been drawn. Precisely because of such orchestration, one could not help but think of its possible fictionality; as an attempt of the artist to produce an immediate archeology of a historical event which had indeed personally marked him.

In the next gallery room and with an identical display, was another of Zaatari’s projects. In All is Well on the Border, 2007– the focus of representation was not on landscape and iconography, as in the previous works but rather on subjectivity, affect and even sensuality within the complex “political moment” of the Israeli invasion. Part of the project consisted of the piece Neruda’s Garden, comprising pho-

scena

la concursuri de talente la programe despre animale, eroticæ, meteo etc., care sînt întrerupte de øtiri legate de o situaflie criticæ din Orientul Mijlociu. Din cauza zapping-ului, vizitatorul nu poate sæ se familiarizeze în întregime cu complexitatea problemei øi nu asimileazæ complet informaflia. Lucrarea evocæ în mod evident practica de zapping care are loc zilnic, la nivel global, în cæmine private, la televizor, acolo unde reprezentarea unui „moment politic“ nu declanøeazæ cu adeværat o conøtientizare criticæ a subiectului, ci mai degrabæ e risipitæ prin domeniul divertismentului. În contextul colecfliilor instituflionale ce compun segmentele expozifliei, trebuie remarcate douæ includeri interesante. Una dintre ele, de asemenea raportatæ la contextul actual din Orientul Mijlociu, a fost Contemporary Art Museum Palestine [Muzeul Artei Contemporane al Palestinei] (CAMP), al artiøtilor Ayreen Anastas øi Raeda Saadeh, al cæror scop e înfiinflarea unui muzeu în momentul în care Palestina va deveni o nafliune. CAMP defline deja o colecflie de artæ vizualæ, ce s-a aflat în ultimii zece ani în grija fundafliei Al-Ma-mal din Ierusalim. Totuøi, træsætura sa caracteristicæ e cea de a fi o instituflie nomadæ, ce va continua sæ caute alte muzee care îi pot servi, între timp, ca gazdæ. Muzeul Van Abbe este în prezent un partener de lungæ duratæ al CAMP, iar în cadrul acestei expoziflii a realizat instalarea unui numær de lucræri din colecflia CAMP, alæturi de interviuri video cu fondatorii sæi. În fine, într-o dispunere apropiatæ acestui muzeu-parazit, curatorii Play Van Abbe au inclus øi colecflia BKR a Muzeului Eindhoven, de la ICN (Instituut Collectie Nederland), alcætuitæ din achiziflii fæcute prin eforturile consiliului local. Lucrærile expuse din aceastæ colecflie au inclus picturi de dimensiuni medii de Matisse øi Picasso, însæ, cel mai important, fiecare picturæ modernæ era însoflitæ de un dosar ce conflinea toate costurile øi dificultæflile birocratice prin care a trebuit sæ treacæ instituflia pentru a obfline asemenea „capodopere“. În timpuri de crizæ financiaræ în Olanda øi Europa, o asemenea juxtapunere între colecfliile CAMP øi BKR ar putea ajuta audienfla localæ øi internaflionalæ sæ înfleleagæ importanfla cæutærii chestiunilor presante, chiar øi în actul de colecflionare, fiindcæ în secolul XXI, muzeul are într-adevær responsabilitatea sæ defineascæ ceea ce e presant pentru societatea pe care vrea sæ o transforme.

Traducere de Anca Bumb

Note: 1. În Despre conceptul de istorie (1940), Walter Benjamin condamnæ istoricismul pentru faptul de a fi înfleles istoria ca nararea unei succesiuni liniare de evenimente, ca øi cum cronicarul ar fi luat trecutul asemeni numærærii mætænilor unui rozariu creøtin: „Istorismul se mulflumeøte sæ stabileascæ o relaflie cauzalæ între diverse momente ale istoriei. Dar nici o stare de fapt care este o cauzæ nu devine o stare de fapt istoricæ din acest motiv. Ea a devenit istoricæ postum, datoritæ unor evenimente de care o pot despærfli secole. Un istoric care porneøte de la acest punct de plecare înceteazæ sæ enumere succesiunea de evenimente ca pe niøte mætænii.“ [Iluminæri, traducere de Catrinel Pleøu, Cluj, Idea Design & Print, 2002, p. 202].

2. Samir Kuntar este un libanez druz, fost membru al Frontului de Eliberare a Palestinei. În 1980 Kuntar a primit sentinfla a patru condamnæri pe viaflæ din partea Israelului, øi a fost eliberat în 2008, în urma negocierii unui schimb de prizonieri.

Denmark, Archive 3: rolling archive of archives of completed archives, 1974–2010, installation view, Van Abbemuseum, 2010, photo: Peter Cox

tographs of letters written on tiny pieces of paper by Nabih Awada, a Lebanese prisoner in Israel. Awada joined the Lebanese resistance as a member of the Communist Party in 1986 and took part in several military operations against the Israeli army in Southern Lebanon before he was captured and taken to Askalan prison where he spent most of his sentence from 1988 to 1998. While still in prison, Awada’s communication with his family was restricted to letters, which were those shown in the photographs on display. He’d signed all letters with his nickname Neruda, and also decorated them with colorful flowers. Dealing with the same threat of the limitations to social mobility of an individual during forced isolation was the work Letter to Samir (2008, 32 minutes), which records Nabih Awada himself writing a letter to Samir al-Qintar2 right after his release by the Israelis in July 2008. In his letter, Awada tells al-Qintar all that he cannot tell him in real-life, and carefully wraps the letter and seals it inside a plastic capsule, which was the form through which prison inmates could communicate. Such capsule-letters would be passed between inmates, in some cases literally from mouth to mouth.

Having this first insight to a certain homoeroticism that is inherent of any context of war, and which is more prominent in the Middle East given the culture’s own homoerotic codes and male dominance in the public sphere, was the work Untold, 2008. It is an extensive series of 48 photographic diptychs presenting Awada’s correspondence with his fellow prisoners and former militant comrades, who send him messages on the backside of portraits of themselves, where they pose handsomely.

In a radical shift of working with readymade images, stand the works presented in the exhibition by Sean Snyder, whose practice also deals with image production in the context of war, focusing mostly on the on-going war in Iraq. Over the past years, Snyder has developed a great fascination for and painstaking acquirement of the thousands of images that daily arise from this current conflict, where just a cell-phone camera used by soldiers or inhabitants of the places of battle, become machines that produce what Hito Steyerl calls “poor images”. Such production of images has paradoxically reproduced its own iconoclasm, as it seems as if by having an overload of representation, there is a self-overexposure of the subject of war. They are images that do not de-moralize or mobilize real massive anti-war politics nor activism. On the contrary, because of such number of war images, war became domesticated in 21st century by global media. In Snyder’s practice, the artist has precisely embraced

93

Lia Perjovschi The Archive and the Knowledge Museum â&#x20AC;&#x201C; Kit, 1985 â&#x20AC;&#x201C; today, time lines, diagrams, publications, images, posters, objects, dimensions variable, installation view, Van Abbemuseum, 2010, photo: Peter Cox

94

scena collecting, classifying and narrating as a practice to disembody the value and semiotic meaning of these types of images. He has done so, by creating videos, publications and installments of this “found material”, creating new configurations and their unforeseen significance. In the exhibition at Van Abbe, after having passed the previous rooms of Zaatari, who, as described above treats archivereadymade images with a great amount of care and presents their vulnerability, the visitor then encountered a video by Snyder where he compiled in a zapping sequence, diverse types of TV footage ranging from talent contests, programs about animals and erotica, weather forecast, etc. which are interrupted in the video with news about a crisis in the middle east. Due to the zapping the visitor does not fully get acquainted with the complexity or does not even acquire complete information on the issue. The work clearly evokes to the zapping that daily occurs worldwide at private homes with people’s TVs, where the representation of “a political moment” does not really catalyze a critical awareness on the subject but rather, it scatters away amongst the field of entertainment.

Within the framework of institutional collections that comprise the segments of the exhibition, two inclusions are interesting to acknowledge. One, also in relation to the context of the Middle-East today, was the Contemporary Art Museum Palestine (CAMP) by artists Ayreen Anastas and Raeda Saadeh, whose goal is to establish a museum the very moment that Palestine becomes a nation. CAMP has already an existing collection of visual art which has been kept over the past ten years by the Al-Ma-mal foundation in Jerusalem.

However its nature is of being a nomadic institution that will keep seeking other museums that in the meantime can serve as hosts.

The Van Abbe Museum is currently a longstanding partner of CAMP and within this exhibition it has created an installment of some works from the CAMP collection along with video interviews of its founders. Finally close to this parasite-museum, the curators of Play Van Abbe also included the Museum’s Eindhoven BKR collection from the ICN (Instituut Collectie Nederland), which is comprised of acquirements made by the efforts of the city council. The artworks hanged from this collection, included mid-size paintings by Matisse and Picasso, but most importantly each modern art painting was accompanied by a filer, that contained all the bureaucratic trouble and expense that the institution had to go through in order to have such “masterpieces”. In times of financial crisis in the Netherlands and in Europe, such juxtaposition between the CAMP and BKR collection might’ve helped both local and international art audience to understand the importance of seeking an urgency when it comes to collecting, because the museum in the 21st century has indeed a responsibility to define what could be urgent to the society it seeks to transform.

Notes: 1. In On the Concept of History (1940) Walter Benjamin condemns historicism for having understood history as the narration of a linear passing of events, as if the historian would have taken the past as if counting the beads of a Christian rosary: „Historicism contents itself with establishing a causal nexus of various moments of history. But no state of affairs is, as a cause, already a historical one. It becomes this, posthumously, through eventualities which may be separated from it by millennia. The historian who starts from this, ceases to permit the consequences of eventualities to run through the fingers like the beads of a rosary.“ 2. Samir Kuntar is a Lebanese Druze former member of the Palestine Liberation Front. In 1980 Kuntar was sentenced to four life sentences

by Israel and was released in 2008 after a Prisoner exchange deal.

95

Mariusz Tarkawian History of Cartagena, 2010, commissioned by Manifesta 8

96

scena

Meta-Manifesta Edit András, Hedvig Turai

Manifesta 8, Bienala Europeanæ de Artæ Contemporanæ Regiunea Murcia (Spania) în dialog cu Nordul Africii Murcia, 9 octombrie 2010 – 9 ianuarie 2011

În 2008, bienala nomadæ a Europei, Manifesta, a fost organizatæ în nordul Italiei øi sa ocupat cu holocaustul, memoria øi traumele istorice, prezentînd in situ, în cadrul unor expoziflii megaarheologice, ruinele secolului al XX-lea. Conceptele expoziflionale întrebau ce a mai ræmas din marile utopii øi care au fost sacrificiile cerute de acestea, respectiv care a fost preflul de plætit pentru ambiflioasele viziuni despre viitor. În 2010, cele trei echipe curatoriale ale Manifestei 8 (Alexandria Contemporary Art’s Forum – ACAF, Chamber of Public Secrets – CPS øi tranzit.org) par sæ fi cæzut de acord mai ales în privinfla faptului cæ sînt de evitat un concept expoziflional bine delimitabil øi o selecflie corespunzætoare de lucræri: în realitate, ele au vrut sæ meargæ împotriva unui asemenea fel de a proceda. Dacæ se poate vorbi de un numitor comun, el, spre deosebire de experienflele anterioare, n-are nimic de-a face cu o „ilustrare de ipoteze“, cu reperarea øi prezentarea noilor tendinfle øi inovaflii artistice conform unui fir director, ci cu înfæfliøarea diferitelor tipuri posibile de practici curatoriale colective. De pe trecerea în revistæ a producfliei artistice, accentul s-a mutat deci pe prezentarea inovafliilor curatoriale øi a rolului jucat de ele în cadrul procesului de creaflie. Odatæ cu Manifesta 8, practica alternativæ (care existase øi înainte, dar fusese oarecum marginalizatæ) øi-a lærgit scara øi a pæøit în mainstream. Aøadar, de vreme ce expozifliile aduc în prim-plan virtuflile øi sechelele noii practici curatoriale næscute din colaborare øi experimente colective, nici criticul de artæ nu poate evita sæ-i testeze viabilitatea. Manifesta 8 a fost înainte de toate despre cum s-a modificat practica producfliei øi prezentærii artei în lumea noastræ schimbætoare øi tot mai globalizatæ. Întrucît „metanarafliunile“ tradiflionale, reprezentative, bazate pe o concepflie directoare, au devenit passé, gestul selecfliei øi al interpretærii a fost înlocuit cu un fel de trecere în revistæ care aøazæ în prim-plan „gustul øi experienfla subiectivæ“ a curatorului, o trecere în revistæ colectivæ, „democraticæ“, dornicæ de consens øi asigurînd o coeziune laxæ pentru a evita anarhia totalæ. În comparaflie cu atitudinea anterioaræ, musai autoritaræ øi patronalæ, cea nouæ anunflæ proximitatea dintre manifestæri artistice difuze, næscute din colaborarea strînsæ dintre curator øi artist; cu alte cuvinte: curatorul e de partea ideilor, a planurilor, a schiflelor de proiecte, øi nu de partea lucrærilor terminate. 90% dintre lucrærile Manifestei 8 au fost fæcute la comandæ, anume pentru aceastæ expoziflie!

META-MANIFESTA Edit András, Hedvig Turai

* Acest text a apærut pentru prima datæ în Mûértô, Budapesta, vol. XII, nr. 12, p. 8, decembrie 2010.

* The article was originally published in Mûértõ, Budapest, vol. XII., no. 12, p. 8, December 2010.

EDIT ANDRÁS este doctor în istoria artei øi critic de artæ. Este cercetætor principal la Institutul de Cercetæri de Istoria Artei al Academiei Maghiare de Øtiinfle. Principalele sale preocupæri vizeazæ tranziflia din cadrul fostului bloc estic, teorii critice în aplicafliile lor regionale, arta angajatæ social, chestiuni de identitate de gen øi arta publicæ.

EDIT ANDRAS PhD is a Hungarian art historian and art critic. She is a senior research fellow at the Research Institute of Art History of the Hungarian Academy of Sciences. Her main interests are the transition of the ex-Eastern block, critical theories applied onto the region, socially engaged art practices, gender issues and public art.

HEDVIG TURAI este doctor în istoria artei øi critic de artæ. Este angajata Muzeului Ludwig – Muzeu de Artæ Contemporanæ, Budapesta. E interesatæ în special de problematica holocaustului în relaflie cu arta contemporanæ, chestiuni ale construcfliei de gen în arta modernæ øi contemporanæ.

HEDVIG TURAI PhD is a Hungarian art historian and art critic. She is working in Ludwig Museum – Museum of Contemporary Art, Budapest.

Her main interests are Holocaust and contemporary art, gender issues in modern and contemporary art.

Manifesta 8, The European Biennial of Contemporary Art Region of Murcia (Spain) in dialogue with northern Africa Murcia, 9 October. 2010 – 9 January 2011 In 2008, the nomad biennial of Europe, Manifesta, has been organized in North Italy and pursued the holocaust, the memory, and the historic traumas, presenting in situ, in some mega-archaeological exhibitions, the ruins of the 20th century. The exhibition concepts were questioning what is still left of the great utopias and which have been the sacrifices required by them, respectively what was the price to pay for the ambitious visions upon the future.

In 2010, the three curatorial teams of Manifesta 8 (Alexandria Contemporary Art’s Forum – ACAF, Chamber of Public Secrets – CPS, and tranzit.org) seem to have agreed specially regarding the evitability of a clearly assignable exhibition concept and of a corresponding selection of works: in reality, they wanted to go against such a manner of proceeding. If we can talk of a common denominator, it has nothing to do, unlike the previous experiences, with a “portrayal of hypotheses”, with the location and presentation of the new artistic tendencies and innovations pursuant to a direction thread, but with the exposure of the various possible types of collective curatorial practices. From the reviewing of the artistic production, the accent therefore shifted to the presentation of the curatorial innovations and the role played by them in the creative process. Along with Manifesta 8, the alternative practice (which existed before as well, but had been somewhat marginalized) has changed its scale and stepped into mainstream. Therefore, when the exhibitions bring to the fore the virtues and sequelae of the new curatorial practice born out of collective collaboration and experiments, the art critic cannot avoid testing its viability either.

Manifesta 8 has been first of all about the changes in the practice of art production and presentation in our unsettled and increasingly globalized world.

As the traditional, representative “metanarrations”, based on a leading conception, have become passé, the gesture of selection and interpretation has been replaced by a sort of reviewing which features the curator’s “subjective taste and experience”, a collective,

97

Thierry Geoffroy/Colonel Penetration Room, 2010, courtesy of Manifesta 8

Igor & Ivan Buharov Rudderless, 2010, © Igor & Ivan Buharov, commissioned and produced by Manifesta 8 with the support of Hungarian Motion Picture Foundation, ACAX | Ludwig Museum, courtesy of Manifesta 8

“democratic” reviewing, keen on consensus and ensuring a lax cohesion in order to avoid total anarchy. In contrast with the previous attitude, authoritarian and patronal without fail, the new one announces the proximity between scattered artistic manifestations, born out of the close collaboration between artist and curator; in other words: the curator sides with the ideas, the plans, the project outlines, and not with the finished works. 90% of the Manifesta 8 works have been made on commission, specially for this exhibition!

The question is, on what grounds does the consensus arise and, what is it that’s being sacrificed through this attitude which is averse to taking stands. Will the trendy slogan (“the collective production of knowledge based on dialogue”) come to correspond to something in the actual practice? How will the new form of exhibition influence the artistic production? How can be the contradiction resolved that while the curator averts the sturdy stand takings and responsibility, being concerned that he/she might end in a stale and intensively criticized category, he/she nevertheless appears as the comissioner of the exposed works? There’s a surmise arising that in proportion as the rhetoric of power is excluded from the curatorial discourse even at the level of microterms, the curator himself/herself comes into an unencountered position of power in that he/she no longer fills only the pure privilege of selection, but also the privilege of the setting into context. Only he/she who goes beyond a first filtering can create and become visible, which means that it is not the curator alone who approaches the position of the artist, but the artist as well is under the necessity of assuming a curatorial position, in as far as he/she needs to present his/her ideas in a fresh and sufficiently theoretically reasoned manner that their achievement can receive a green wave. As we know it from our experiences, these two capacities – to create and to be your own curator – do not always coincide.

The above-mentioned situation is illustrated by the experimental form proposed by tranzit.org for “the filling of the gap between theory and practice”. By way of creating an intermediate space and as a result of the ideas proposed by the invited artists in collaboration with the curators, a Constitution of Temporary Display was created. Each element of this denomination carefully avoids the old terminology, now superannuated, as well as the associations of ideas that it could have occasioned. At the end of the press days, this constitution was symbolically destroyed, so that it cannot canonize itself unwillingly either. In other words, the initiative died in a bud.

While one can support the basic thought and attitude, the way how it was carried out bears the symptoms of disorientation, and signs of a crisis. Regarding the political, we can sense an ambivalent phenomenon as well. The basic curatorial position, that has either grown out directly from or embraced an activist practice (unquestionably on the level of rethoric) is dominant, nevertheless, it is expressed more restrainedly, with more careful accents than it is accustomed in real situations of marginalization. The declared critical tone is softened as well, so that it comes to make place more often than not for a melancholy, for a cult of the ruins.

Of course, this is valid for the three curatorial groups in diffrent degrees. The critic coming form our region might regret that, in the case of the tranzit.org group, the passage from marginality to mainstream seems to be rather paralysing. Who would understand better the parallel histories of social exclusion and stereotypes, and the attending shifts of accents (from what once the Eastern bloc was, today the Arab world: from the control of the state-party, to the total surveillance due to terrorism and in the name of the protection of the citizens’ security today) than those who themselves were the victims of this attitude for a long while? Nevertheless, the selection offered by the East-European team seems to strengthen this parallel understanding the least.

As for the extending the boundaries and their redefinition, we can only subscribe that the time of licking our wounds is over in the region. We should be aware that our story is interesting precisely

scena

Common Culture The New El Dorado in Murcia, 2010, commissioned and produced by Manifesta 8 with the support of University of Ulster; Newport School of Art Media and Design and Staffordshire University

Darius MiksË&#x2021;ys The Copy, 2010. This project has been commissioned and produced by Manifesta 8, courtesy of Manifesta 8

99

Întrebarea e pe ce baze ia naøtere consensul øi, mai ales, ce se sacrificæ prin aceastæ atitudine care are oroare de luæri de poziflii. Va ajunge oare sloganul la modæ („producflia colectivæ de cunoaøtere pe bazæ de dialog“) sæ corespundæ la ceva în cadrul practicii efective? Cum va influenfla noua formæ de expoziflie producflia artisticæ? Cum se va putea solufliona contradicflia dintre faptul cæ în timp ce curatorul se opune categoric luærilor ferme de poziflie øi asumærii responsabilitæflii, fiindu-i teamæ cæ o va termina într-o categorie desuetæ øi puternic criticatæ, el apare totuøi drept comanditar al lucrærilor expuse? Apare bænuiala cæ, pe mæsuræ ce retorica puterii e eliminatæ din discursul curatorial pînæ øi la nivelul microtermenilor, curatorul însuøi ajunge într-o poziflie de putere nemaiîntîlnitæ, prin simplul fapt cæ nu mai defline doar purul privilegiu al selecfliei, ci øi pe acela al punerii în context. Poate crea øi deveni vizibil doar acela care a trecut de un prim filtraj, ceea ce înseamnæ cæ nu doar curatorul se apropie de poziflia artistului, ci øi artistul e nevoit sæ-øi asume o poziflie curatorialæ, în mæsura în care trebuie sæ-øi prezinte ideile într-un fel actual øi suficient de întemeiat teoretic pentru ca realizarea acestora sæ poatæ primi undæ verde. Cum øtim din experienflæ, aceste douæ capacitæfli – a crea øi a-fli fi propriul curator – nu coincid mereu.

Anomalia de mai sus e exemplificatæ de forma experimentalæ propusæ de tranzit.org pentru „umplerea golului dintre practicæ øi teorie“. În intenflia de a crea un spafliu intermediar øi drept rezultat al ideilor propuse de artiøtii invitafli în colaborare cu curatorii, s-a næscut o „Constituflie a expozifliei temporare“ [Constitution of Temporary Display]. Fiecare element al acestei denumiri evitæ cu grijæ vechea terminologie, acum perimatæ, precum øi asociafliile de idei pe care le-ar fi putut ocaziona. La sfîrøitul zilelor presei, autorii au distrus simbolic aceastæ constituflie, pentru ca ea sæ nu se poatæ nici din greøealæ canoniza. Cu alte cuvinte, inifliativa a murit în faøæ. În timp ce gîndul de bazæ øi atitudinea sînt corecte, felul în care au fost puse în aplicaflie mi se pare un semn de dezorientare, un simptom de crizæ. În ce priveøte politicul, avem de-a face tot cu un fenomen ambivalent. La nivel retoric, poziflia curatorialæ de bazæ fie a crescut direct din practica militantæ, fie a îmbræfliøat-o pe aceasta. Ea se exprimæ totuøi mai reflinut, mai cizelat decît se obiønuieøte în situaflii reale de marginalizare. Tonul critic declarat se îmblînzeøte øi el, aøa încît ajunge sæ facæ loc cel mai adesea unei melancolii, unui cult al ruinelor. Bineînfleles, afirmaflia vizeazæ în moduri diferite cele trei grupuri curatoriale. Criticul din regiune poate fi uøor trist cæ, în cazul grupului tranzit.org, trecerea de la marginalitate la mainstream acflioneazæ oarecum paralizant. Anecdotele paralele despre excludere socialæ øi stereotipii, împreunæ cu mutærile de accent ce le însoflesc (cîndva blocul estic, azi lumea arabæ, cîndva controlul partidului-stat, azi supravegherea totalæ în numele terorismului øi al protecfliei securitæflii cetæflenilor etc.), le înfleleg cel mai bine cei care le-au fost multæ vreme victime; cu toate astea, selecflia oferitæ de echipa est-europeanæ pare sæ fie cel mai departe de acest adevær. În ce priveøte forflarea graniflelor øi redefinirea acestora, nu putem decît subscrie la adagiul conform cæruia linsul rænilor trebuie sæ înceteze în regiune øi trebuie sæ conøtientizæm cæ povestea noastræ e interesantæ tocmai fiindcæ øi alflii pot reflecta asupra problemelor øi proceselor tranzifliei prin care ieøim din aranjamentul totalitarist. Ei o pot face cu ajutorul anecdotelor paralele proprii, cum ar fi ræsturnarea øi metamorfoza dictaturilor sud-africane, sud-europene øi latinamericane. De asemenea, în locul uitatului în buric, e bine-venitæ accentuarea dialogului, dar e cu atît mai surprinzætor atunci cæ în selecflia curatorilor nu s-au regæsit mai mulfli artiøti din Europa, iar cei prezentafli au fost mai ales din Vest (Lorraine O’Grady). Dialogul anunflat cu Africa a fost luat atît de uøor, încît Thierry Geoffroy (alias Colonel) a simflit nevoia sæ le ofere artiøtilor africani propriul spafliu expoziflional, færæ nicio preselecflie. Constatærile personajelor „locale“ din lucrarea Production: The New El Dorado in Murcia de Common Culture, conform cærora „e bine sæ se recruteze øi forfle locale în show, fiindcæ noi sîntem ief-

100

Bouchra Ouizguen Madame Plaza, 2009, © hibouphotography. This project was supported in part with funds from Casa Árabe, Madrid, courtesy of Manifesta 8

scena

David Rych Encounter, 2010, commissioned and produced by Manifesta 8 with the support of Tirol Unser Land (Tyorlean government) and bm:ukk, courtesy of Manifesta 8, photo: Ilya Rabinovich

Ruti Sela Time to Dance, 2010, view from the installation, Š Ruti Sela, commissioned and produced by Manifesta 8, courtesy of Manifesta 8

101

Mathieu Kleyebe Abbonenc/Sarah Maldoror Tricontinental, a graphic survey, 2010, MonangambÊe, 1969, Š Sarah Maldoror, courtesy of Manifesta 8 Melanie Gilligan Crisis in the Credit System, video still, 2008, commissioned and produced by Artangel Interaction

102

scena

tini“, respectiv: „menflinerea hegemoniei culturale merge mînæ în mînæ cu neglijarea tradifliei locale“, ating o problemæ sensibilæ, dar profund evitatæ.

La început, Manifesta a fost produsul terminærii Ræzboiului Rece øi al cæderii Cortinei de Fier. Ea a fost menitæ sæ diminueze færîmiflarea Europei cu ajutorul unei bienale paneuropene. Færæ îndoialæ cæ azi, în epoca migrafliilor în masæ øi a influenflelor culturale reciproce, nu mai putem vorbi de Europa într-un sens cultural øi geografic îngust.

Cu toate astea, øi în pofida sloganului mult-iubit al dialogului, conceptul de artæ øi lucrærile care dominæ aceastæ expoziflie atît de promiflætoare în retorica ei sînt cele occidentale. Manifesta 8 reuøeøte sæ stræpungæ cel mai bine – cæci existæ, desigur, ca-ntotdeauna, multe lucræri puternice, relevante – în dreptul punctelor în care teorie øi practicæ îøi corespund, iar reflecflia criticæ asupra treburilor lumii (sau asupra artei ca atare) nu e vætuitæ în subtilitæfli øi estetizæri exagerate, færæ ca prin asta ea sæ vorbeascæ în mod nemijlocit limbajul propagandei (lucræri video de AGM øi Ruti Sela; Melanie Gilligan øi David Rych). În dreptul acestor puncte existæ, într-adevær, øi dialog, øi consonanflæ revelatoare (reconstrucflia filmicæ a lui Mathieu Kleyebe Abbonenc; Igor øi Ivan Buharov; o performance de Bouchra Ouizguen øi parafraza lui Darius Miksˇys).

Autoanalizæ la Manifesta „Mergem mîine la înot?“ – întreabæ unul dintre personaje la sfîrøitul lucrærii Noul El Dorado de grupul Common Culture. Întrebarea plaseazæ arta pe harta culturii øi a activitæflilor de timp liber. Întrebarea finalæ e precedatæ de dezbaterea, surprinzætor de bine informatæ, dintre trei culturnici. Ei vorbesc despre cît de angajatæ e arta în zilele noastre, despre cum dæ ea glas celor oprimafli øi, la un moment dat, li se næzare pînæ øi cæ joaca aceasta de-a expoziflia e doar forma cea mai nouæ a colonialismului. Cel mai bun turist e cel cultural, cel care nu tulburæ, beat, liniøtea publicæ, nu se amestecæ în scandaluri cu poliflia, dar, în schimb, cheltuie cu nemiluita. În contextul telenovelelor comerciale, al cæmæøilor øi perucilor colorate øi de prost-gust, vorbele intelectului rafinat sunæ a gol. În cele din urmæ, se ajunge øi la faptul cæ ei, culturnicii, nu se simt deloc în largul lor într-un asemenea loc. Artista portoricanæ din New York, Wanda Raimundi-Ortiz, foloseøte un ton la fel de lejer în Întreab-o pe Chuleta [Ask Chuleta]. Cu o naivitate eliberatoare, ea explicæ unor interlocutori invizibili ce este arta contemporanæ, demistificînd fenomenele acesteia (white cube, de pildæ, este un loc înconjurat de patru perefli albi pe care se agaflæ tablouri), øi constatæ uimitæ cæ, e interesant, dar nu se prea vede pe sine la o bienalæ. În epoca bienalelor øi a mega-expozifliilor globale tot mai dese, una dintre træsæturile marcante ale Manifestei 8 este reflecflia asupra expozifliei ca mediu øi asupra artei. Prefixul „meta“ poate fi folosit deci cu privire la Manifesta øi altfel decît, de pildæ, în cuvîntul compus „metacomunicare“. El poate desemna øi felul în care Manifesta se ocupæ de ea însæøi, de situaflia øi de istoria ei. Deøi autoreflecflia e prezentæ în munca fiecæruia dintre cele trei grupuri curatoriale, ACAF a fost cel care a acordat cea mai mare atenflie acestui aspect, atît prin lucrærile pe care le-a ales, cît øi prin elaborarea unei teorii a enigmisticii aplicate [Theory of Applied Enigmatics]. La una dintre extremele autoreflecfliei se aflæ proiectul Backbench, un workshop filmat, în care s-a discutat, în esenflæ, despre situaflia øi posibilitæflile artei contemporane øi critice. Filmul video poate fi urmærit stînd pe bænci ce amintesc de galeria parlamentului britanic, similare cu cele pe care stæteau øi participanflii la dezbatere. Condifliile de expunere øi lungimea filmului i-au pus serios la încercare pe cei care au vrut sæ-l urmæreascæ pînæ la capæt. În vîrtejul de profesioniøti ai artei ridicat de Manifesta, lucrarea nu prea are eficacitate. Ræmîne o întrebare spinoasæ dacæ a øtiut sæ li se adreseze øi celor din alte cercuri. La cealaltæ extremæ se aflæ Prayer for Art (Kenny Muhammad øi Adam Carrigan), în care artiøtii au rugat un numær de curatori sæ-øi dea glas rugæ-

because others as well can reflect on the problems and processes of the transition from the totalitarian system through their own parallel histories, such as the fall down and the transformation of the SouthAfrican, South-European, and Latin American dictatorships. Likewise, instead of gazing our own navel, the emphasis on dialogue is really welcome, yet it is all the more surprising that the curators could not find more artists from Europe’s cultural bur to include. The few artists who were presented from this pool have been mostly selected from among those who went to the West (Lorraine O’Grady).

The heralded dialogue with Africa has been interpreted so lightly, that Thierry Geoffroy (alias Colonel) had the urge to offer the African artists his own exhibition space, without any presetting. The findings of the “local” characters from the work Production: The New El Dorado in Murcia by Common Culture, according to which “it is good to recruit local forces into the show as well, because we are cheap”, respectively: “the maintenance of the cultural hegemony goes hand in hand with the disregard of the local tradition”, are touching a sensible, yet profoundly avoided issue.

Originally Manifesta was the product of the end of the Cold War and the fall of the Iron Curtain to set up a bridge in the divided Europe, its mission was to diminish the dividedness by the agency of a Pan-European biennial. Doubtless, today, in the age of mass migrations and the net of mutual cultural influences, we can no longer speak about Europe in a narrow cultural or geographical sense. However, inspite of the popular slogan of the dialogue, it is still the concept and presence of Western art that dominate this, in its rethoric, much more promising exhibition. Manifesta 8 is the best – because there are, of course, as always, many powerful, relevant works – where theory and practice meet, where critical reflections on the world (or on art itself) are not carefully paraphrased or aestheticized, yet the work does not speak the language of direct propaganda either (video works by AGM and Ruti Sela; Melanie Gilligan and David Rych), and where powerfully revealing consonances are born (as between Mathieu Kleyebe Abbonenc and Igor and Ivan Bukharov; or between Bouchra Ouizguen and the paraphrase of Darius Miksˇys).

Self-reflectionIntrospection at Manifesta “Shall we go swimming tomorrow?” – asks one of the local characters at the end of the work Production: The New El Dorado in Murcia by group Common Culture. The question puts art on the map of culture and leisure activities. The final question is preceded by the surprisingly well informed debate between the three posers.

They are talking about how engaged art is today, about the way it gives voice to the oppressed and, at a given moment, they even fantasize that this exhibition play is just the newest form of colonialism. The best tourist is the cultural one, he/she who does not perturb, the public order, nor is drunk, does not interfere in roisterings with the police, but, instead, throws his/her money about. In the context of commercial telenovelas, of the colored and meretricious shirts and wigs, the words of the locals sound empty. Eventually, we come at the fact that they are not at home in such a place.

The Puerto Rican artist from New York, Wanda Raimundi-Ortiz, uses an equally easy tone in Ask Chuleta. With a redeeming naivety, she explains to some invisible interlocutors what contemporary art is, undeceiving its phenomena, and observes in wonder that, it is interesting that she scarcely sees herself at a biennial.

In the age of biennials and more and more global mega-exhibitions, one of Manifesta 8’s qualities of mark is the reflection on the exhibition as medium and on art. The “meta” prefix can therefore be used not only as, for instance, in the compound word “metacommunication”. It can also designate the way Manifesta deals with itself, with its situation and its history. Although the self-reflection is present in the work of each of the three curatorial groups, ACAF was the one to pay the utmost attention to this aspect, not only through the works it has selected to display, but also through the elaboration of a

103

ciunilor, adicæ doleanflelor lor, care au fost interpretate apoi de un beat-boxer negru care øi-a folosit propriul corp ca instrument de percuflie. Dorinfla curatorialæ øi poziflia acesteia devin o experienflæ muzicalæ cristalizatæ în ritmuri, vibraflii øi fragmente de melodie. „Textul“ øi „melodia“ nu sînt date simultan, metamorfozarea în experienflæ sensibilæ, artisticæ (sic!), înseamnæ totodatæ eliminarea conflinutului øi revelarea încærcæturii afective, a impulsului care miøcæ, la rîndul sæu, øi înflelesul. Între aceste douæ extreme existæ øi numeroase lucræri ingenioase. Printre ele se aflæ una de Adela Jusic, care în filmul ei video dæ sfaturi utile, pragmatice despre cum sæ scrii statementuri artistice cu impact, færæ sæ menflionezi deloc lucrarea sau arta în general. E vorba doar despre cum sæ trezeøti interesul curatorului, adicæ despre „cum sæ te vinzi“. Ar mai fi, de pildæ, øi lucrarea lui Mariusz Tarkawian În cæutarea artei/Anticiparea artei, care povesteøte sub formæ de benzi desenate istoria Manifestei. Mæruntele desene care amintesc de lucræri mai vechi de Yael Bartana, Adrian Paci sau Antal Lakner sînt precum glumele cærora le mai øtim doar clenciul. În fafla clenciurilor pronosticate ale Manifestelor din viitor ræmînem însæ dezorientafli: ce-i arta?

Arta se uitæ la ea însæøi din afaræ, se contemplæ precum un obiect antropologic necunoscut, prin ochii altora. Khaled Ramadan (unul dintre membri Chamber of Public Secrets) a înregistrat prezentarea artistului arab Walid Raad despre cum i s-au cercetat bagajele cînd a intrat în Statele Unite øi cum se criminalizeazæ artistul întrun context extraartistic. Seriile sale de autoportrete fotografice, în care apare în costume øi cu tunsori diferite, au fost inspectate cu bænuialæ de cætre vameøi.

Apærînd la tot pasul, atitudinea criticæ, sensibilitatea socialæ øi narafliunea aøijderea au devenit cuvinte de ordine obosite, ameninflate de monstrul golirii de sens. De acest pericol scapæ doar lucrærile dure, precum Comrade Alfredo Neri de Chamber of Public Secrets, un film despre „purtætorul de cuvînt“ al neonaziøtilor italieni.

Filmul reflecteazæ nu asupra realitæflii ca atare, ci asupra mijloacelor de a o comunica, iar prin asta face o declaraflie politicæ mult mai de efect decît documentarismul clasic. Ficflionalizeazæ realitatea pentru ca în noianul de informaflie sæ poatæ lua o poziflie politicæ eficace.

Ce e arta se stabileøte mereu de lumea artisticæ, de cei cærora asta le stæ în putere. Cei din interior cunosc „secretul“ despre ce miøcæ arta. Reflectînd asupra ei înseøi, Manifesta scruteazæ, de fapt, acest secret.

Traducere de Alexandru Polgár

Wanda Raimundi-Ortiz Ask Chuleta: Biennial Culture, 2010

104

“Theory of Applied Enigmatics“. At one of the self-reflection’s extremes is the project Backbench, a filmed workshop, where people have discussed the situation and the possibilities of critical and contemporary art. The video film can be watched while sitting on benches that remind of the British Parliament’s gallery, similar to those whereon the debaters used to sit. The exposure conditions and the length of the film have seriously put to test those who wished to watch it thoroughly. In the churn of art professionals raised by Manifesta, the work is not quite effective. There’s a techy question remaining how the work can address those from other circles. At the other extreme is Prayer for Art (Kenny Muhammad and Adam Carrigan), where the artists have asked a number of curators to give voice to their hopes, and desires which have then been interpreted by an African-American beat-boxer who used his own body as percussion. The curatorial longings and positions become a musical experience crystallized in rhythms, vibrations, and fragments of melody. The metamorphosis of “text” and “the melody” into sensibile, artistic (sic!) experience means the elimination of the content and the revealing of the affective burden, of the impulse which moves, in its turn, the meaning as well.

Between these two points there are also numerous witty works.

Among them is one by Adela Jusic, who in her video film gives useful, pragmatic advice on how to write an effective artist’s statement, while not a word is mentioned about the work itself or art at all. It is only about how to raise the curator’s interest, that is about how “to sell yourself”. Or another one is Mariusz Tarkawian’s work In Search of Art/The Anticipation of Art, which recounts the history of Manifesta in a form of a series of drawings. The small drawings, evoking earlier works by Yael Bartana, Adrian Paci or Antal Lakner among many others, are as if we were given only the punchlines of jokes that we know or do not know. Afore the prognosticated strings of future Manifestas, we have to apprehend the disoriented feelings about: what is art after all?

Art looks at itself from the outside, it contemplates itself as if an unknown anthropologic object, through the eyes of others. Khaled

Lorraine O'Grady Miscegenated Family Album – Sisters III, Nefertiti’s daughter, Maketaten/Devonia’s daughter, Kimberley, 1980/1994, courtesy Alexander Gray Associates, New York, NY, photo: Ilya Rabinovich

Ramadan (one of the members of the Chamber of Public Secrets) has recorded the presentation of Arab artist Walid Raad on how his luggage had been inspected when he entered the United States, and how the artist was criminalized in an extra-artistic context.

His series of photo self-portraits, where he reflects on his own identity, wearing different outfits and haircuts, as well as his interest in buildings have become shady and were suspiciously inspected by the officers.

One can feel that the often used terms like, critical attitude, social sensibility, narration have become wearied order words, and are threatened by the monster of meaning exhaustion. Only the sharpest works can escape this danger, such as Comrade Alfredo Neri by AGM (a collective of the Chamber of Public Secrets), a film about “the spokesman” of the Italian neo-Nazis. The film reflects not on reality as such, but on the means of communicating it, and hereby makes a much more effective political statement than classic documentarism. It fictionalizes the reality so that in the freshet of information it can take an efficient political stand.

As the curatorial collective ACAF raises the issue, what art is, is always established by the art world, by those who are in the position to do so. The insiders seem to know “the secret” about what moves art. By reflecting on itself, Manifesta actually scrutinizes this “secret”.

AGM Annual General Meeting, commissioned and produced

by Manifesta 8, courtesy of Manifesta 8

Translation by Sabin Borø

105

Amshei Nuerenberg Makarov, Shockworker and Inventor, painting, early 1930s, courtesy: Ural Biennial

106

scena

Stahanoviøtii imaginii mobile* Astrid Wege

Prima Bienalæ Industrialæ de Artæ Contemporanæ din Ural 2010 Stahanoviøti ai imaginii mobile, Ekaterinburg, Rusia, 9 septembrie – 10 octombrie 2010

Anii ’60, undeva în estul Ucrainei. Lucrætorii agricoli stau în fafla reproducerilor unor picturi clasice din Staatsgalerie, Dresda; un grup ia parte la un seminar unde se discutæ despre artæ; directorul unui muzeu de provincie declaræ cæ înfiinflarea unor instituflii de artæ precum acest muzeu „nu e mai puflin importantæ decît construirea unei fabrici sau a unei uzine“. Filmul lui Sean Snyder, Exhibition [Expoziflie] (2008), foloseøte imagini din filmul sovietic propagandistic Nobilele impulsuri ale sufletului (1965). Snyder a eliminat totuøi intenfliile didactice ale filmului original øi a editat vechea peliculæ, filmul sæu reuøind, prin urmare, sæ ofere o evaluare surprinzætor de actualæ a potenflialului artei, a funcfliei sociale øi a receptærii ei. Operele de artæ originale nu sînt neapærat necesare: arta, øi asta pare a fi una dintre lecturile posibile ale filmului lui Snyder, prilejuieøte discursuri, indiferent dacæ e vorba de originale sau copii.

Expoziflie e una dintre numeroasele lucræri prezentate de 52 de artiøti øi regizori în cadrul expozifliei principale a primei ediflii a Bienalei Industriale de Artæ Contemporanæ din Ural, intitulatæ Stahanoviøtii1 imaginii mobile. Lucrarea lui Snyder a fost paradigmaticæ pentru abordarea deconstructivistæ a expozifliei, pentru concentrarea tematicæ øi accentul pus pe lucræri create în medii reproductibile. Curatorii, Ekaterina Degot, Cosmin Costinaø øi David Riff, sînt conøtienfli de rolul potenflial al artei øi al unor evenimente ca bienalele în sprijinul înflelegerii de sine a sistemului artistic internaflional, precum øi în stimularea dezvoltærii øi autodefinirii la nivel regional. „Desigur“, se spune în introducerea la catalog, „arta este (încæ) o maøinæ de propagandæ, iar bienalele sale sînt fabrici temporare de agitprop“2 – fabrici ce tind sæ intre în acfliune ori de cîte ori existæ un vid, ca la Ekaterinburg, fost Sverdlovsk, care, în perioada sovieticæ, era mîndria inimii industriale a URSS, dar se confruntæ acum cu declinul.

Expoziflia e organizatæ în jurul nofliunii de „stahanovist“/„muncitor de øoc“ – muncitori sovietici extrem de productivi din anii ’30, care au jucat un rol important în dezvoltarea industriei øi au fost un motiv recurent în arta vremii, de exemplu, în filmul Song of Heroes [Cîntecul eroilor] (1932), al regizorului olandez Joris Ivens, sau în pictura Makarov, Shockworker and Inventor [Makarov, muncitor de øoc øi inventator] (începutul anilor ’30), a lui Amshei Nuerenberg, o descriere a muncitorului de øoc ca intelectual – o reprezentare destul de neobiønuitæ pentru acele vremuri; situate în holul spafliului expoziflional, aceste lucræri au funcflionat ca excepflie de la tema bienalei. În cadrul expozifliei, ideea de „muncæ de øoc“ a fost folositæ pentru a trimite la producflia øi distribuflia de imagini din ce în ce mai mobile în epoca postfordistæ – care-i atribuie artei un rol cu certitudine ambiguu: sîntem bine familiarizafli cu rolul pe care munca imaterialæ creativæ îl poate juca în dereglementarea forflei de muncæ. Transformînd conceptul de muncitor de øoc, expoziflia a fæcut o miøcare inteligentæ, legînd arta prezentatæ de un context istoric local concret, facilitînd chiar

ASTRID WEGE este critic de artæ øi curator. Træieøte øi lucreazæ la Köln, Germania.

Christian von Börries The Dubai in Me, 2010, film stills, courtesy: Ural Biennial

SHOCKWORKERS OF THE MOBILE IMAGE Astrid Wege 1st Ural Industrial Biennial of Contemporary Art 2010 Schockworkers of the Mobile Image Ekaterinburg, Russia, 9 September – 10 October 2010 1960s in the eastern Ukraine. Agricultural workers stand before reproductions of classical paintings from Dresden’s Staatsgalerie; a group takes part in a seminar discussing art; the director of a provincial museum declares that creating art institutions like this very museum is „not less significant than the construction of a factory or a plant“. Sean Snyder’s film Exhibition (2008) appropriates footage from the Soviet propaganda film Noble Impulses of the Soul (1965). Snyder has, however, eliminated the film’s original didactic elucidations and edited the historical film material, and his film thereby manages to offer a startlingly timely assessment of the potential of art, its social function and its reception. Original artworks are not necessarily required: art, this seems to be one possible readings of Snyder’s film, occasions discourse, whether in the original or as a copy.

Exhibition is one of the many works on display by fifty-two artists and filmmakers in the main exhibition of the 1st Ural Industrial Biennial of Contemporary Art which has been entitled Shockworkers of

ASTRID WEGE is a critic and curator based in Cologne, Germany.

107

108

scena the Mobile Image. Snyder’s work was paradigmatic for the show’s deconstructionist approach, its thematic focus and the emphasis on works in reproducible media. The curators, Ekaterina Degot, Cosmin Costinaø and David Riff, are conscious of the potential role of art and events like biennials in propping up the self-understanding of the international art system as well as spurring on regional development and self-definition. “Of course”, they write in their introduction to the catalogue, “art is (still) a propaganda machine, and its biennials are temporary agitprop factories”1 – factories that tend to spring into action wherever there is a vacuum, as in Ekaterinburg, formerly Sverdlovsk, which in Soviet times was the pride of USSR’s industrial heartland but now is facing decline.

The exhibition revolved around the notion of the “shockworkers” – especially productive Soviet labourers of the 1930s who played a leading role in the development of industry and were a recurring motif in the art of the time, for example in Dutch filmmaker Joris Ivens Song of Heroes (1932), or in Amshei Nuerenberg’s painting Makarov, Shockworker and Inventor (early 1930s), a depiction of the shockworker as an intellectual – a rather uncommon representation in its time of origin; situated in the entrance hall of the exhibition venue, these works functioned as the show’s thematic offbeat.

In the exhibition, the idea of “shockwork” was used to refer to the production and distribution of increasingly mobile images in the age of post-Fordism – which assigns art a role that is certainly ambiguous: We’re well acquainted with the role immaterial creative work can play in the deregulation of labour. By shifting the concept of the shockworker, the show pulled off a clever gambit, connecting the art on view with a historical and concrete local context even as it facilitated a critical reflection on contemporary (and not only artistic) image production as well as the idea of labour. Also spot-on was the venue, the Constructivist building of the former Ural Worker Printing Press, where in Soviet times all the newspapers east of Moscow were printed – i.e. where the politically desired “image” of the Soviet Union was generated.

The works on display included contemporary interpretations of shockwork, for instance Yael Bartana’s two-channel video installation Summer Camp (2007) which plays with elements of Zionist propaganda films from the 1930s while documenting the actual rebuilding of a Palestinian house demolished by the Israeli authorities; and Ciprian Mureøan’s painting Miners planting flowers in University Square (2005) which questions the hegemonic representation of the “working class” as “reactionary” in today’s Romania through the tactical deployment of socialist realist language while making reference to President Iliescu’s infamous thanks to the violent intervention of miners at the Bucharest’s University Square during the Romanian Revolution in 1989.

Deimantas Narkevicius’s video Energy Lithuania (2001) explores the architecture of a power plant, examining responses to the residues of bygone forms of production and life long after the workers have left their factories, while Harun Farocki’s video installation Workers Leaving the Factory in Eleven Decades (2006) traces the iconic motif of workers streaming out of a factory over many decades as it was shown in one of the first films by the Lumière brothers (1895). There were also investigations of the synchronicity of various forms of labour and their representation, as in Praneet Soi’s slide installation Notes on Underdevelopment. Part 1, showing shots of the routine hand movements of a printer from Kumartuli in India along with drawings and collages; of the question of how imaging technologies influence our perceptions, and what social and political implications are bound to their use, as in Mona Vatamanu & Florin Tudor’s installation Production Line of the Future (2010); and of the virtual-artificial embellishment respectively the disguise of labour and exploitation behind the veil of a luxurious leisure world, as in Christian von Börries’s film The Dubai in Me (both 2010). The assertiveness of capitalist economy, it seems, depends more than ever before on the images it creates and distributes – an observation which Lin Yilin The Result of a lot of Pieces, 1998, courtesy: Ural Biennial

109

o reflecflie criticæ asupra producfliei de imagini contemporane (øi nu doar artistice) øi asupra ideii de muncæ. La fel de adecvat a fost øi locul de desfæøurare, clædirea constructivistæ a fostei Tipografii a Muncitorului din Ural, unde, pe vremea sovieticilor, se tipæreau toate ziarele de la est de Moscova – adicæ unde era produsæ „imaginea“ controlatæ politic a Uniunii Sovietice.

Printre lucrærile expuse se numæræ interpretæri contemporane ale muncii de øoc, de exemplu, instalaflia video pe douæ canale a lui Yael Bartana, Summer Camp [Tabæra de varæ] (2007), care se joacæ cu elemente din filme sioniste de propagandæ din anii ’30, în timp ce documenteazæ reconstrucflia realæ a unei case palestiniene demolate de autoritæflile israeliene, øi tabloul lui Ciprian Mureøan, Miner plantînd flori în Piafla Universitæflii (2005), care pune sub semnul întrebærii reprezentarea hegemonicæ a „clasei muncitoare“ ca „reacflionaræ“ în România de azi, prin folosirea tacticæ a unui limbaj realist socialist în timp ce trimite la detestabilele mulflumiri aduse de preøedintele Iliescu pentru violenta intervenflie a minerilor în Piafla Universitæflii din Bucureøti, în timpul Revolufliei Române din 1989.3 Lucrarea video a lui Deimantas Narkevicius, Energy Lithuania [Lituania energeticæ] (2001), exploreazæ arhitectura unei centrale electrice, examinînd diferite ræspunsuri la ræmæøiflele unor forme revolute de producflie øi viaflæ, dupæ ce muncitorii au pæræsit fabricile, în timp ce instalaflia video a lui Harun Farocki, Workers Leaving the Factory in Eleven Decades [Lucrætori pæræsind fabrica în 11 decenii] (2006), urmæreøte motivul iconic al lucrætorilor ce se revarsæ dintr-o fabricæ de-a lungul mai multor decenii, aøa cum apare øi într-unul dintre primele filme ale fraflilor Lumière (1895).

Au mai existat, de asemenea, investigæri ale sincronicitæflii diferitor forme de muncæ øi a reprezentærii lor, ca în instalaflia culisantæ a lui Praneet Soi, Notes on Underdevelopment. Part 1 [Note despre subdezvoltare. Partea 1], care prezintæ fotografii ale miøcærilor de rutinæ ale mîinii unui tipograf din Kumartuli, în India, laolaltæ cu desene øi colaje; abordæri ale întrebærii legate de modul cum tehnologiile imagistice ne influenfleazæ percepfliile øi care sînt implicafliile sociale øi politice inerente utilizærii lor, ca în instalaflia Production Line of the Future [Linia de producflie a viitorului] (2010), a Monei Vætæmanu øi a lui Florin Tudor; øi investigæri ale înfrumuseflærii virtual-artificiale, respectiv deghizarea forflei de muncæ øi exploatarea din spatele fafladei unei lumi a plæcerii de lux, ca în filmul lui Christian von Börries, The Dubai in Me [Dubaiul din mine] (ambele din 2010). Caracterul declarativ al economiei capitaliste pare sæ depindæ mai mult ca niciodatæ de imaginile pe care le creeazæ øi distribuie – o observaflie demonstratæ exemplar în clipul muzical epic al colectivului Chto Delat, The Tower: A Songspiel [Turnul: Un Songspiel] (2010), care respectæ tradiflia brechtianæ a punerii în scenæ, prin organizarea unei dezbateri în jurul construirii controversatului Turn Gazprom din Sankt Petersburg. „Oraøul nostru va fi Dubaiul Nordului. [...]

Trebuie sæ flinem pasul cu vremurile. Primul pas este Turnul Gazprom“, spune unul dintre susflinætorii Turnului, pe care filmul îl înfæfliøeazæ ca pe un pact al intereselor eterogene, cuprinzînd un manager PR (øeful proiectului de branding al clædirii zgîrie-nori a corporafliei), un politician local, øeful companiei de securitate a corporafliei, un reprezentant al Bisericii Ortodoxe, un proprietar de galerie (care urmeazæ sæ devinæ director al Muzeului de Artæ Contemporanæ al corporafliei) øi un artist la modæ – în timp ce corul celor care emit obiecflii øi protesteazæ cuprinde reprezentanfli ai intelighenfliei, muncitori, pensionari, funcflionari øomeri, imigranfli, femei tinere, un bæiat færæ adæpost øi un radical de stînga. The Tower: A Songspiel e o contrariantæ øi foarte stilizatæ mizanscenæ a dezbaterilor social-politice vizînd puterea, planificarea urbanæ, dreptul la oraø, violenfla øi, nu în ultimul rînd, rolul artei øi culturii ca domenii destinate tocmai producerii de imagini în aceste discuflii.

Expoziflia Stahanoviøtii imaginii mobile, conøtientæ de posibilele scurtcircuite øi de potenflialul unei exploatæri ideologice ori de cîte ori arta recunoaøte øi îøi asumæ o funcflie

110

was exemplarily showcased also in Chto Delat’s epic musical video The Tower: A Songspiel (2010), which follows Brechtian traditions in staging the debate surrounding the construction of the controversial Gazprom Tower in Saint Petersburg. “Our city will be the Dubai of the North. . . . We have to keep in step with the times. The first step is the Gazprom Tower”, says one of the supporters of the Tower, whom the film depicts as a pact of heterogeneous interests including a PR manager (the head of the corporation’s branding project for the skyscraper), a local politician, the company’s security chief, a representative of the Orthodox Church, a gallery owner (who is in line to become director of the corporation’s contemporary art museum), and a fashionable artist – whereas the chorus voicing objections and protest comprises representatives of the intelligentsia, workers, pensioners, unemployed office clerks, migrants, young women, a homeless boy, and a leftist radical. The Tower: A Songspiel is an intriguing and highly stylized mise-en-scene of social-political debates about power, urban planning, the right to the city, violence, and, last but not least, the role of art and culture as fields specifically devoted to image production in these discussions.

Shockworkers of the Mobile Image, being aware of possible shortcircuits and the potential of ideological exploitation whenever art acknowledges and assumes a social and political function, brings together art that understands itself as socially oriented but is not limited to the “strategic cadres” of this society. Analysis and critical reflection of the ambiguous role of image production and its reception is one possible means for approaching this undertaking – paradigmatically showcasted also in the “boîte-en-valise-exhibition” of Alice Creischer, Max Jorge Hinderer, and Andreas Siekmann’s exhibition project How can we sing the song of the Lord in an alien land?

The Potosi Principle (2010); another is the deferral and in part suspension of (artistic) authorship via the circulation of alternatives ideas and concepts and the continued processing of “poor images” accessible to everyone – as seen in Hito Steyerl’s film Free Fall (2010) and Andrei Monastyrsky’s podjachev’s Channel (2009–2010): a multichannel video installation, named after a little known Soviet writer, which presents freely available video footage found on YouTube.

While many of the artworks in the exhibition has been produced in reproducible media like video, film, photographs, prints, etc., thereby blurring the clear distinction between “original” and “reproduction”, also some of the paintings – for example Tarsila do Amaral’s Os Operarios (1933) or Roman Minin’s On Politics (2008) – are on display as digital reproductions only. Mixing “originals” and “reproductions”, the exhibition lays open, what is, according to the curators, often covered up in the international art system: the work’s circulatory nature. Whether or not one agrees with the curators’ assumption that very often an artwork’s mobility and reproducibility are still considered to be manifestations of its alienation: with its productive theme and many convincing art works, whether in the original or as a copy, the exhibition has convincingly succeeded to occasion an important debate about the analytical, critical and visionary potential of art.

Notes: * This text is an extended version of a review published in Artforum International, December 2010, New York.

1. 1st Ural Industrial Biennial of Contemporary Art: Shockworkers of the Mobile Image, Main Project, ed. by Cosmin Costinaø, Ekaterina Degot and David Riff, Ekaterinburg, 2010, p. 31.

scena

Alice Creischer, Max Jorge Hinderer, Andreas Siekmann How can we sing the song of the Lord in an alien land? The Potosi Principle, 2010, courtesy: Ural Biennial

111

Chto Delat The Tower, video installation, 2010, courtesy: Ural Biennial

112

scena

socialæ øi politicæ, reuneøte artæ care-øi admite orientare socialæ, dar nu se limiteazæ la „cadrele strategice“ ale acestei societæfli. Analiza øi reflecflia criticæ asupra rolului ambiguu al producfliei de imagini øi asupra receptærii acestora reprezintæ una dintre posibilele abordæri ale acestui proiect – expusæ paradigmatic øi în „expoziflia boîteen-valise“ din cadrul proiectului lui Alice Creischer, Max Jorge Hinderer øi Andreas Siekmann, How can we sing the song of the Lord in an alien land? The Potosi Principle [Cum putem cînta cîntecul Domnului într-o flaræ stræinæ? Principiul Potosi] (2010); alta ar fi amînarea øi, parflial, suspendarea auctorialitæflii (artistice), prin punerea în circulaflie a unor idei øi concepte alternative øi prin prelucrarea continuæ a „imaginilor særace“ accesibile tuturor – aøa cum vedem în filmul lui Hito Steyerl, Free Fall [Cædere liberæ] (2010) øi în podjachev’s Channel [Canalul lui podiacev] (2009–2010), al lui Andrei Monastyrsky: o instalaflie video pe mai multe canale, botezatæ dupæ un scriitor sovietic puflin cunoscut, care prezintæ înregistræri video gratuite gæsite pe You-Tube. În timp ce multe dintre lucrærile din cadrul expozifliei sînt produse folosind mediii reproductibile precum videoul, filmul, fotografia, printul etc., estompînd, astfel, distincflia claræ dintre „reproducere“ øi „original“, unele dintre picturi – de exemplu, Os Operarios [Lucrætorii] (1933), a Tarsilei Amaral, sau On Politics [Despre politicæ] (2008), a lui Roman Minin – sînt prezentate doar ca reproduceri digitale. Amestecînd „originalele“ cu „reproducerile“, expoziflia prezintæ ceea ce, potrivit curatorilor, se ascunde adesea în sistemul artistic internaflional: natura mobilæ a lucrærilor. Indiferent dacæ sîntem sau nu sîntem de acord cu ipoteza curatorilor cæ, adesea, mobilitatea øi reproductibilitatea unei opere de artæ sînt în continuare considerate drept manifestæri ale alienærii ei, graflie temei fertile øi multor lucræri convingætoare, fie ele originale sau copii, expoziflia a reuøit sæ dea naøtere unei dezbateri importante despre potenflialul analitic, critic øi vizionar al artei.

Traducere de Alex Moldovan

Note: * Acest text este o versiune extinsæ a unei cronici publicate în Artforum International, decembrie 2010, New York.

1. În rusæ, termenul folosit e udarnik/udarnik, „muncitor de øoc“/shockworker. Dupæ ce, în 1935, minerul Aleksei Stahanov a scos 102 tone de cærbune în tura sa de øase ore, titlul de „stahanovist“ a început sæ-l înlocuiascæ pe cel de „muncitor de øoc“. România a cunoscut doar versiunea stahanovistæ a supraproducfliei muncitorului industrial, cea exportatæ de Uniunea Sovieticæ, dupæ 1945, în toatæ Europa de Est. (N. red.)

Sean Snyder Exhibition, 2008, courtesy: Ural Biennial

2. 1st Ural Industrial Biennial of Contemporary Art: Shockworkers of the Mobile Image, Main Project, ed. de Cosmin Costinaø, Degot Ekaterina øi Riff David, Ekaterinburg, 2010, p. 31.

3. De fapt, în iunie 1990. (N. red.)

113

Obiectivarea eøecurilor la ultima ediflie a Bienalei de la São Paulo: cazurile lui Nuno Ramos øi Gil Vicente Fabio Akcelrud Durão, Flavia Trocoli A 29-a Bienalæ de la São Paulo 2010, Gæsim întotdeauna o ceaøcæ de mare sæ navigæm în ea, São Paulo, Brazilia, 25 septembrie – 12 decembrie 2010

Ciudat mai e raportul dintre adevær øi scandal! Dacæ fundamentul inevitabil al celui din urmæ, constînd în autojustificare, marketing øi oportunism, îl transpune în sfera falsitæflii, potenflialul sæu de a entuziasma, simplul fapt cæ reuøeøte sæ atragæ atenflia tuturor sugereazæ cæ adeværul, chiar dacæ pieziø øi în mod clandestin, este în mod necesar prezent în scandal. În mod negreøit, o fenomenologie mai completæ a scandalului ar trebui sæ ia în considerare tendinfla actualæ de autoscandalizare planificatæ managerial a lucrurilor, ca parte integrantæ a campaniilor lor promoflionale – scandalul, aici, e posibil chiar sæ preceadæ aparifliei obiectului scandalului. Dar criza scandalului reprezintæ doar o fracfliune din eøecul generalizat al evenimentului, a ceea ce, destul de des, e numit, cu prea mare uøurinflæ øi volubilitate, événement.1 Ce s-a întîmplat la recenta ediflie, a douæzeci øi noua, a Expozifliei Bienale de Artæ de la São Paulo a fost un caz izolat de scandal real în vechiul sens al cuvîntului, øi nu doar într-un caz, ci în douæ, independente. Protagoniøtii au fost Nuno Ramos øi Gil Vicente, artiøti cu stiluri øi perspective artistice foarte diferite, care au prezentat lucræri foarte diferite, dar care, în cele din urmæ, au evidenfliat aceeaøi logicæ a unui succes eøuat în lucrærile lor. Vom încerca sæ explicæm în continuare aceastæ logicæ în raport cu scandalul care reprezintæ deopotrivæ o consecinflæ øi o provocare la adresa ei.

Dar, înainte de-a ne ocupa de lucræri, este important de øtiut cæ ediflia cu numærul douæzeci øi nouæ a bienalei a fost bîntuitæ de fantoma eøecului øi a crizei, care planeazæ de la sfîrøitul expozifliei din 2008. Cu aceastæ ocazie, curatorii læsaseræ un etaj întreg gol, ca protest faflæ de lipsa de finanflare, fapt ce a împiedicat ocuparea tuturor spafliilor disponibile. Datoritæ prezenflei dezastruoase din 2008, bienala din 2010 a fost în pericol ca, pur øi simplu, sæ nu mai aibæ loc. Dar chiar øi cele mai optimiste aøteptæri au fost depæøite. Færæ a dispune de spaflii vacante, expoziflia a prezentat 850 de lucræri a 159 de artiøti øi a fost vizitatæ de aproape un milion de oameni (ceea ce a contrastat puternic cu cei 161.000 din 2008). Poate cæ nu întîmplætor organizatorii au ales drept principal motto al evenimentului versul „Existæ întotdeauna o ceaøcæ de mare în care sæ navighezi“din principala scriere a lui Jorge de Lima, Invenção de Orfeu (1952), care rezuma în mod adecvat ceea ce Bienala de la São Paulo dorea FABIO AKCELRUD DURÃO este doctor în literaturæ comparatæ (Universitatea Duke, SUA) øi predæ literaturæ britanicæ øi americanæ la Universitatea Federalæ din Rio de Janeiro øi la Universitatea de Stat din Campinas (UNICAMP), Departamentul de Teorie Literaræ. Este autor al Modernism and Coherence: Four Chapters of a Negative Aes-

thetics, Frankfurt am Main, Peter Lang, 2008, øi editor al Culture Industry Today, Newcastle, Cambridge Scholars Publishing, 2010.

FLAVIA TROCOLI predæ în Departamentul de Øtiinflele Literaturii, Universitatea Federalæ din Rio de Janeiro (UFRJ), defline un doctorat în teorie øi istorie literaræ (Universitatea de Stat din Campinas 2004) øi este membru fondator al Centrului de Cercetæri Outrarte (UNICAMP).

114

OBJECTIFYING FAILURES IN THE LAST SÃO PAULO BIENNIAL: THE CASES OF NUNO RAMOS AND GIL VICENTE Fabio Akcelrud Durão, Flavia Trocoli 29th São Paulo Biennial, 2010, There is always a cup of sea to sail in São Paulo, Brazil, 25 September – 12 December 2010 Strange is the relationship between truth and scandal. If the latter’s unavoidable basis in self-righteousness, marketing and opportunism embeds it in falsehood, its galvanizing potential, the sheer fact that it manages to mobilize the attention of all, suggests that truth, albeit obliquely and surreptitiously, is necessarily present in scandal.

To be sure, a fuller phenomenology of scandal would have to take into account the current tendency for the managerially planned selfscandalization of things as integral part of their promotional campaigns – scandal here may even preexist the emergence of that which it is a scandal of. But the crisis of scandal is but a fraction of a generalized failure of the event, what is quite often too easily and glibly called événement.1 What happened at the recent 29th São Paulo Biennial Arts Exhibition was a rare case of real scandal in its old sense, and in not only one, but in two independent instances.

The protagonists were Nuno Ramos and Gil Vicente, artists with quite different styles and artistic perspectives, who presented highly dissimilar works, but who ultimately evinced the same logic of a failed achievement in their compositions. It is this logic that we will try to explain below in connection with the scandal it is the both the result of and challenge to.

But before dwelling on the works, it is important to note that the 29th Biennial was haunted by the ghost of failure and crisis, which had been hovering since the end of the 2008 exposition. In this previous occasion, curators left a whole floor empty as protest against the scarcity of funding, which prevented the occupation of all spaces available. Due to the 2008 disastrous attendance, the 2010 Biennial was running the risk of simply not happening. But even the best expectations were surpassed. Without vacant spaces, the exhibition

FABIO AKCELRUD DURÃO has earned a PhD in Comparative Literature at Duke University, USA, and teaches American and English Literature at the Federal University of Rio de Janeiro and at State University of Campinas (UNICAMP), Department of Literary Theory. He is author of Modernism and Coherence: Four Chapters of a Negative Aesthetics, Frankfurt am Main, Peter Lang, 2008, and editor of Culture Industry Today, Cambridge Scholars, Cambridge, 2010.

FLAVIA TROCOLI is PhD in Literary Theory and History (University Campinas 2004), founding member of Center of Research Outrarte (UNICAMP), currently teaching in the Department of Science of Literature, Federal University of Rio de Janeiro (UFRJ).

scena

sæ realizeze, øi anume, sæ afirme cæ dimensiunea utopicæ a artei e conflinutæ în ea însæøi, nu în absenfla ei sau dincolo de ea. Tocmai în aceastæ „ceaøcæ de mare“– sau în acest infinit mic în care artiøtii continuæ sæ-øi producæ operele – se aflæ puterea de a merge mai departe, în ciuda a orice altceva. Dupæ cum continuæ poemul lui Jorge de Lima, „puterea de a naviga mai departe chiar færæ nave /chiar færæ valuri øi nisip“.

Lucrarea lui Ramos purta numele ironic de White Flag [Flamura albæ]. Ea cuprindea trei sculpturi gigantice ale unor figuri geometrice de un maroniu închis – care pentru mulfli aduceau cu niøte morminte gigantice –, amplasate în zona centralæ a pavilionului modernist cu o suprafaflæ de 30.000 de metri pætrafli, proiectat de arhitectul cel mai faimos øi prefluit din Brazilia, Oscar Niemeyer, øi situat în parcul Ibirapuera din oraøul São Paulo. Acestea se întindeau pe cele trei etaje ale clædirii øi erau fæcute din nisip ars bine comprimat; doar presiunea generatæ manual le flinea laolaltæ, iar contrastul dintre mærimea lor øi impresia de fragilitate øi instabilitate era puternic.

Fiecare sculpturæ avea ataøat cîte un stîlp øi boxe audio din care se auzeau încontinuu trei melodii paradigmatice: cîntecul de leagæn folcloric „Boi da Cara Preta“ [Boule cu fafla neagræ], interpretat de Dona Inah; „Bandeira Branca“ [Flamura albæ] al lui Max Nunes øi Láercio Alves, cîntat de Arnaldo Antunes; øi „Carcará“ [Caracara] al lui João do Vale øi José Candido, cîntat de Mariana Aydar. Fiecare ciclu se încheia cu un refren care spunea „nada é“ [nu-i nimic], înainte de a reîncepe. Toate aceste piese sînt încærcate cu semnificaflie øi e dificil de exprimat impactul emoflional pe care îl au asupra brazilienilor. „Boi da Cara Preta“ e o melodie ascultatæ de copii în pat, iar versurile spun cæ boul cu faflæ neagræ îi va prinde pe copiii care se tem de feflele urîte; „Bandeira Branca“ e un cîntec de carnaval la auzul cærui îfli deschizi braflele pentru a-l cînta, aproape ca un reflex automat; „Carcará“ este un cîntec de stînga compus în modul mixolidian, asociat imediat cu nord-estul Braziliei, cea mai særacæ parte a flærii øi care furnizeazæ mînæ de lucru ieftinæ Sudului de aproape un secol.

Dar cel mai important element – cel puflin în ceea ce priveøte scandalul – nu a fost menflionat încæ, adicæ faptul cæ o plasæ înconjura toatæ aceastæ lucrare enormæ, pentru faptul ca trei vulturi care locuiau în instalaflie sæ nu scape. Acest lucru s-a întîmplat, în cele din urmæ, în timp ce ei erau finalmente evacuafli, dar nu înainte de-a stîrni o uriaøæ controversæ publicæ.

Chiar înainte de a fi fost prezentatæ la Bienalæ, White Flag a generat proteste din partea ecologiøtilor, care au strîns mii de semnæturi pe internet, cerînd ca pæsærile sæ fie retrimise în habitatul lor natural. Aceasta a fost urmatæ de un graffiti (într-o portughezæ stricatæ) inscripflionat pe una dintre sculpturi, care spunea „eliberafli vulturii“ [liberte os urubu], øi, în cele din urmæ, de un proces oficial intentat în instanflæ, care a dus, într-un final, la îndepærtarea vulturilor. Principalul nostru argument va fi cæ acest scandal nu meritæ sæ fie luat ca atare, ci, mai degrabæ, a fost o reacflie deplasatæ faflæ de niøte licenfle artistice inerente instalafliei lui Ramos.2 Dar înainte sæ ne ocupæm de asta, e important de subliniat, pentru a evita orice posibilæ neînflelegere, cæ vulturii au fost manipulafli în mod corespunzætor øi cæ autoritatea guvernamentalæ de resort, Institutul Brazilian pentru Mediu øi Resurse Naturale Regenerabile (IBAMA), a autorizat în totalitate folosirea pæsærilor în opera de artæ înainte ca decizia sæ fie respinsæ de conducerea IBAMA din Brasília, care a læsat instalaflia færæ vulturi pe o perioadæ considerabilæ de timp, pînæ la sfîrøitul bienalei. White Flag fusese deja expusæ în Brasília în 2008, iar în 2006 Ramos folosise trei mægari care cærau în spinare niøte difuzoare voluminoase – în niciunul din aceste cazuri neexistînd ceva asemænætor tumultului din jurul bienalei.

Furia publicului, susflinem noi, nu izvoræøte din folosirea propriu-zisæ a pæsærilor, ci trebuie legatæ de conflinutul de sens al operei de artæ. Douæ caracteristici principale ale instalafliei meritæ comentate aici. În primul rînd, chiar dacæ White Flag este un imens artefact tridimensional plin de spaflii goale, el nu poate fi penetrat; el trebuie

showed 850 works by 159 artists and was visited by almost one million people (which contrasted sharply with the 161 thousand of 2008).

Perhaps it was not by chance that the organizers chose as main motto for the event the line “There is always a cup of sea to sail in“ from Jorge de Lima’s major work Invenção de Orfeu (1952), which aptly epitomized what the São Paulo Biennial wished to achieve, namely, to assert that the utopian dimension of art is contained within itself, not without it or beyond it. It is in the “cup of sea“ – or in this near infinite where artists insist on producing their works in – that lies the power to move forward, despite everything else. As Jorge de Lima’s poem goes to say “the power to sail on even without ships/even without waves and sand“.

Ramos’ work bore the ironic name of White Flag. It was composed of three gigantic dark-brownish sculptures in geometric forms – which for many resembled enormous tombs – placed at the central span of the 30,000 square-meter modernist pavilion, projected by Brazil’s most famous and cherished architect, Oscar Niemeyer, and located at the Ibirapuera Park in São Paulo city. They extended themselves over the three floors of the building and were made of highly compressed burned sand; it was only the manually-generated pressure which kept them standing and the contrast between their size and the appearance of fragility and instability was sharp. Each sculpture had a pole attached to it, as well as loudspeakers which incessantly played three paradigmatic songs: the folklore-sprung lullaby “Boi da Cara Preta“ [Black-Faced Ox], sung by Dona Inah; Max Nunes and Láercio Alves’s “Bandeira Branca“ [White Flag], sung by Arnaldo Antunes; and João do Vale and José Candido’s “Carcará“ [Caracara], sung by Mariana Aydar. Each cycle ended with a chorus saying “nada é“ [nothing is], before starting again. These are all pieces loaded with meaning and it would be difficult to convey the affective appeal they have for Brazilians. “Boi da Cara Preta“ is a melody one would listen to as a child in bed, whose lyrics say that the blackfaced ox will catch children who are afraid of ugly faces; “Bandeira Branca“ is a carnival song one opens ones arms to sing, almost as an automatic reflex, upon hearing it; “Carcará“ is a leftist song in mixolydian mode, immediately associated with the Brazilian Northeast, the poorest part of country and which has been providing cheap labor to the south for almost a century. But the most important element – at least as far as scandal goes – has not been mentioned yet, for a net enclosed the whole of this enormous work so that the three vultures that inhabited the installation would not escape. This eventually happened, as they were finally evicted, but not before much public controversy.

Even before it was shown at the Biennial, White Flag generated protest from ecologists, who gathered thousands of signatures on the internet demanding that the birds be returned to their original habitat. This was followed by graffiti (in bad Portuguese) on one of the sculptures saying “free the vultures“ [liberte os urubu], and finally a formal case brought to court, which ultimately withdrew the vultures from the site. Our main argument will be that this outrage does not deserve to be taken at face value; rather, it was a misplaced reaction for effects of meaning that were taking place in Ramos’ installation.2 But before dwelling on this, it is important to point out, to avoid any possible misunderstanding, that the vultures were being handled adequately and that the proper government venue, the Brazilian Institute for Environment and Natural Renewable Resources (IBAMA) had fully authorized the use of the birds in the artwork, before the decision was overruled by the Brasília headquarters of IBAMA, which left the installation vulture-less for a considerable time until the end of the Biennial. White Flag had already been exhibited in Brasília in 2008 and in 2006 Ramos had used three donkeys carrying sizeable loudspeakers on their backs – in none of these occasions there was anything resembling the uproar of the Biennial.

The public’s ire, so we claim, does not spring from the use of the birds themselves, but must be connected to the compound of sense of the artwork. Two main features of the installation deserve to be

115

mai degrabæ privit øi ascultat, dar øi asta doar într-o manieræ imperfectæ. Instalaflia poate fi doar parflial væzutæ, din cauza modului în care a fost unitæ sau alipitæ arhitecturii clædirii din Ibirapuera. Nu existæ un punct de vedere din care aceasta poate fi surprinsæ ca întreg. Nepermiflînd intrarea în ea, ea nu se lasæ nici contemplatæ din exterior. În acelaøi timp, White Flag se opune øi ascultærii. Repetarea cîntecelor spaflializeazæ sunetul øi caracterul nesfîrøit al ciclului îl împiedicæ pe spectator fie sæ înceapæ cu adeværat, fie sæ punæ capæt materialului sonor.

A doua caracteristicæ importantæ a lucrærii este negativitatea sa, care poate fi observatæ aici la cel puflin douæ niveluri diferite. În ceea ce priveøte materialul propriuzis, aøa cum s-a menflionat deja, lucrarea este precaræ øi pare a fi încontinuu pe punctul de a se præbuøi, în ciuda (sau poate din cauza) dimensiunii sale colosale. Conflictul acesta vizeazæ chestiunea materie vs. volum. Dar aceastæ instabilitate a semnificantului se regæseøte în cea a semnificatului, cæci este pur øi simplu imposibil sæ extragi un sens general din acumularea pærflilor negative. Raportul cu spafliul, figurile geometrice øi caracterul lor masiv, cîntecele, culorile, titlul, vulturii: toate acestea trimit la ceva negru øi trist, dar nu se lasæ articulate într-un mesaj; mai ræu, acestea ameninflæ serios sæ distrugæ lucrarea ca atare, care atunci n-ar fi altceva decît o acumulare de piese dezmembrate. Ramos însuøi e conøtient de aceastæ træsæturæ formalæ, de aceastæ instabilitate a artei sale, care este întotdeauna la un pas de a deveni altceva; el chiar teoretizeazæ despre asta, comentînd cæ e ceva tipic pentru cultura brazilianæ, care combinæ bucuria, cæci totul urmeazæ sæ fie fæcut, cu doliul, pentru cæ totul pare sæ fie mereu gata sæ disparæ, pentru cæ e atît de dificil pentru lucruri sæ dobîndeascæ starea de fiinflæ, sæ devinæ ceva existent.3 Dacæ aceastæ instabilitate reprezintæ un element central al lucrærii lui Ramos în ansamblu, bienala a dat prilejul aplicærii unei logici ciudate. Pentru a fi succinfli øi oarecum provocatori, reacflia ecologiøtilor, prin negarea statutului de obiect al lucrærii, a fost cea care i-a oferit semnificaflie. Cei care au privit White Flag dintr-o perspectivæ moralæ, øi nu prin prisma eticii operei de artæ, care înseamnæ a urma la limitæ propria-i libertate compoziflionalæ, au sfîrøit, de fapt, prin a mobiliza un sens intern al instalafliei în care n-au putut pætrunde. În „Carcará”, auzim: Carcará: pega, mata e come/Carcará: nunca vai morrer de fome [Caracara prinde, ucide øi mænîncæ/Caracara nu va muri niciodatæ de foame].4 Ceea ce împiedicæ uciderea barbaræ, exterminarea rece a celuilalt, persistenfla naturii sale de simplu aliment, este medierea! unui al treilea element, reprezentarea însæøi, adicæ ceea ce realizeazæ toate operele de artæ (chiar øi în necunoøtinflæ de cauzæ), inclusiv White Flag. Cu alte cuvinte, odatæ ce lucrarea e respinsæ ca atare øi tratatæ ca un nonobiect, ea poate ræspunde distrugerii ei (infinit diferitæ de dematerializarea ei) cu propriul conflinut imanent, care altfel ar fi greu de discernut. Aceasta se prezintæ apoi drept ceva care, în acelaøi timp, dezvæluie furia barbaræ care foloseøte o reclamaflie falsæ de maltratare de animale øi cere iertare pentru pæcatul operei de artæ de a-øi dori sæ fie obiect.

Serie de desene a lui Gil Vicente Enemies [Duømani] a fost o altæ sursæ de scandal.

Erau vorba de portretele naturaliste ale unor lideri mondiali pe cale sæ fie uciøi chiar de cætre artist: George W. Bush, Lula, papa, Eduardo Campos, Fernando Henrique Cardoso, regina Elisabeta a II-a, Jarbas Vasconcelos, Kofi Annan, Mahmoud Ahmadinejad øi Ariel Sharon. Desenele au fost fæcute în cærbune pe hîrtie la scaræ naturalæ (1,50 × 2,00 m), adoptînd mai multe perspective, folosind cuflite øi arme de foc øi înfæfliøînd victimele în diferite poziflii øi cu diferite expresii.5 Toate titlurile imaginilor începeau cu „Auto-retrato matando“ [Autoportret omorînd], urmate de numele victimei. Mulfli au væzut în aceste desene nu numai un act de violenflæ gratuitæ, dar øi o lipsa de respect faflæ de liderii lumii. De fapt, Vicente a fost suficient de atent pentru a reprezenta øi politicieni naflionali øi regionali, mediind astfel, în mod eficient, nivelul mondial øi cel local; el a inclus conducætori laici øi religioøi, precum øi între-

116

commented on here. In the first place, even though White Flag is an enormous three dimensional artifact full of empty spaces, it cannot be penetrated; it must rather be viewed and listened to, but still only imperfectly so. The installation can only partially be seen, because of the way it was fused with or melted into the architecture of the Ibirapuera building. There is no vantage point from which it may be apprehended as a whole. If it cannot be walked into, it does not let itself be contemplated from the outside either. At the same time, White Flag resists listening as well. The repetition of the songs spatializes sound and the endlessness of the cycle prevents the spectator from either really starting or putting a closure to the sound material.

The second important characteristic of the work is its negativity, which can here be envisioned on at least two different levels. As far as the material is concerned, as has already been mentioned, the work is precarious and seems constantly to be on the verge of crumbling, in spite (or perhaps because) of its colossal size. The conflict here is one of matter versus volume. But this instability in the realm of the signifier is paralleled in that of the signified, for it is simply impossible to extract an overall meaning from the accumulation of negative parts. The relationship with space, the geometric forms and their massive character, the songs, the colors, the title, the vultures: all of them point to something black and dreary, but they do not let themselves be articulated into a message; worse still, they seriously threaten to ruin the work as such, which then would be not much more than an accumulation of disjoined parts. Ramos himself is aware of this formal trait, this instability of his art, which is always on the brink of becoming something else; he even theorizes about it commenting that it is typical of Brazilian culture, which mixes both exhilaration, because everything remains to be done, and mourning, because everything seems always about to disappear, because it is so difficult for things acquire the state of being, to become existent.3 If this unsteadiness is a central feature of Ramos’ work as whole, the Biennial was the occasion for a curious logic to take place. To put it succinctly and somewhat provocatively, it was the ecologists’ reaction that, by denying the work its status as object, endowed it with meaning. Those who faced White Flag from a moral perspective, and not through the ethics of the artwork, which is to follow to the limit its own compositional freedom, actually ended up mobilizing an internal sense of the installation they could not enter. In “Carcará“, we listen: Carcará: pega, mata e come/Carcará: nunca vai morrer de fome [Caracara catches, kills and eats/Caracara will never starve to death].4 That which prevents barbaric killing, the sheer extermination of the other, the persistence of its nature as just food, is the mediation of a third element, representation itself, which is what all artworks (however unwittingly), including White Flag, accomplish.

To put it in other words, once the work is rejected as such and treated as a non-thing, it can answer its destruction (so infinitely different from its dematerialization) with its own immanent content, which otherwise would be hard to discern. It then shows itself as something at the same time that it lays bare the barbarous fury that uses a spurious claim of animal mistreatment and demands expiation from the artwork’s sin for desiring to be an object.

Gil Vicente’s Enemies series of drawings was the other source of outrage. These were naturalistic portrayals of world leaders about to be killed by the artist himself: George W. Bush, Lula, the Pope, Eduardo Campos, Fernando Henrique Cardoso, Queen Elizabeth II, Jarbas Vasconcelos, Kofi Annan, Mahmoud Ahmadinejad and Ariel Sharon.

The drawings were charcoal on paper in natural size (1.50 × 2.00 m), adopting several perspectives, using knives and guns, and showing the victims in different positions and with differing degrees of expression.5 All titles of the pictures began as “Auto-retrato matando“ [Self-portrait killing] followed by the name of the victim. Many saw in these drawings not only a gratuitous act of violence, but also a lack of respect for world leaders. In fact, Vicente was careful enough to represent national and regional politicians as well, thus effectively mediating the global and the local; he also included secular and reli-

scena

gul spectru politic de astæzi, de la centru-stînga (Lula) la extrema dreaptæ (Bush, Sharon). De remarcat a fost øi îmbræcæmintea neglijentæ purtatæ de Vicente în cadrul acestor execuflii, care cuprindea pantaloni scurfli, tricouri largi øi ølapi.

Aflatæ tocmai la antipodul lui White Flag, Enemies evitæ orice idee de dizolvare sau færîmiflare. Dacæ în lucrarea lui Ramos, dupæ cum am arætat, nu se poate concepe cu uøurinflæ sau în mod natural un sens al întregului, vulturii, cîntecele, nisipul øi plasele ræmînînd dezarticulate pînæ la eøecul esteticului ce organizeazæ instalaflia, desenele lui Vicente sînt foarte statice, centrate øi simetrice. Privitorul se vede pus în fafla unor reprezentæri figurative avînd o similaritate remarcabilæ cu originalele. Nu existæ nicio nedeterminare, niciun spectacol, nicio dificultate în a te pozifliona faflæ de aceste imagini. Mai mult, seria de desene e atît de uøor de abordat, încît poate invoca chiar universul culturii de masæ, cu benzile sale desenate øi cu graffitiurile de pe perefli, fapt respins în mod repetat de Vicente.6 Cu toate acestea, proximitatea cu reprezentærile populare a fost, de fapt, încurajatæ de artist, care øi-a expus opera øi a fæcut publicitate expozifliei sale în spaflii publice, cum ar fi cabinele unor bancomate din oraøul Campina Grande, în statul nord-estic extrem de særac Paraíba.

Singurul factor care pare sæ complice chestiunea acestor desene, fapt destul de interesant, sînt chiar titlurile, care-l amplaseazæ pe artist, øi nu pe celebritæfli, în prim-plan; aceasta ridicæ întrebarea care e subiectul øi care obiectul imaginilor, chiar dacæ fixitatea lor structuralæ øi opoziflia reciprocæ ræmîn în afara oricæror discuflii.

La data de 17 septembrie 2010, Asociaflia Brazilianæ a Avocaflilor [Ordem dos Advogados do Brasil, OAB] a solicitat îndepærtarea desenelor, susflinînd cæ ele incitæ la violenflæ în public øi susflinînd cæ „Deøi o operæ de artæ exprimæ creativitatea autorului ei în mod liber øi færæ nicio limitare, trebuie sæ existe limite ale expunerii sale publice”.7 În acest caz, curatorii bienalei au apærat autonomia artisticæ øi au pæstrat desenele în expoziflie. Avînd în vedere cæ nu era timp pentru urmarea tuturor procedurilor legale øi simflind poate cæ ar putea pierde, OAB nu a adus cazul în fafla instanflei. Dar controversa a continuat în ziare øi pe internet øi, din nou, rezultatul scandalului a contribuit la o rearticulare a conflinutului intern al lucrærilor. În Enemies, se poate gæsi aceeaøi logicæ indicatæ mai sus. Dacæ ar fi fost „pur øi simplu“ întîmpinate ca opere de artæ, cu întreaga detaøare øi imparflialitate cerute de normele estetice, ar fi fost posibil fi ca nimeni sæ nu gæseascæ nimic remarcabil la aceste desene. Dar dupæ ce statutul lor de lucræri de artæ a fost pus sub semnul întrebærii din punct de vedere legal, ele au devenit brusc extrem de revelatoare. Punctul pivotant nu e aici indeterminarea, ca în cazul lui Ramos, ci naturalismul.

Din aceastæ perspectivæ, mai multe caracteristici formale care altfel ar trece neobservate dobîndesc brusc semnificaflie. În primul rînd, te simfli obligat sæ susflii, împotriva avocaflilor, cæ imaginile nu reprezintæ moartea, ci un moment de suspans, un „nu-încæ“sau „pe-cale-sæ”, øi care, prin stabilitatea lor, se apropie în mod ciudat de White Flag a lui Ramos. Acel Vicente de pe hîrtie nu poate fi gæsit vinovat de omor, întrucît omorul, pe hîrtie, n-a avut loc. Acestea sînt momente extrem de dramatice de suspensie øi doar anticiparea sau proiecflia privitorilor poate vedea moartea petrecîndu-se aici. Asta chiar trimite la un adevær social important relevat de scandal: odatæ ce protecflia sferei estetice e înlæturatæ sau, øi mai bine, deoarece sfera esteticæ n-a fost suficient de puternicæ pentru a oferi protecflie, desenele au intrat în sfera unui vid social care e foarte profund în structura brazilianæ a sentimentului.

Cînd avocaflii au negat domnia esteticului, acest minor act de barbarie a permis contemplarea unuia cu adeværat major, øi anume faptul cæ privitorii vor simfli plæcere în aceastæ reprezentare – sau chiar mai ræu: invidie, dorinfla de-a se afla în papucii (ieftini) ai artistului. Mai mult decît cifrele reale, desenele ar reprezenta furia împotriva politicii oficiale øi a naturii sale exclusive øi de excludere; avocaflii s-au temut de frustrarea mînioasæ a ceea ce nu pot fi reprezentat politic. Poate cæ e nevoie sæ vizitezi

gious leadership as well as the whole political spectrum obtaining today, from center left (Lula) to the extreme right (Bush, Sharon).

Noteworthy, too, was casualness of Vicente’s clothing in these executions, which included shorts, loose t-shirts and flip-flops.

The very opposite of White Flag, Enemies shuns any idea of dissolution or splintering. If in Ramos’ work, as we pointed out, no sense of wholeness can be easily or naturally conceived, vultures, songs, sand and nets remaining disjointed until the failure of the aesthetic organized the installation, Vicente’s drawings are highly static, centered and symmetric. The viewer sees himself before figurative representations of remarkable similarity to their originals. There is no indetermination, no spectacle, no difficulty in positioning oneself vis-à-vis these images. Indeed, the series of drawings is so easily approached that it may even invoke the universe of mass culture with its comic strips and graffiti on walls, something that Vicente repeatedly rejected.6 However, this proximity to popular representation was in fact encouraged by the artist himself, as he exposed his work and advertised his exposition in public spaces, as in ATM booths in the city of Campina Grande, in the extremely poor northeastern State of Paraíba.

The only apparently complicating factor in these drawings, interestingly enough, are the titles themselves, which place the artist, and not the celebrities, on the foreground; this raises the question of who is the subject and who the object of the pictures, even if their structural fixity and opposition vis-à-vis one another remains beyond dispute.

On September 17, 2010, the Brazilian Association of Attorneys at Law [Ordem dos Advogados do Brasil, OAB] requested the removal of the drawings alleging that they incited violence in the public and claiming that “Although an artwork expresses its author’s creativity freely and without any limitations, there must be limits for its public exposure“.7. In this case, the Biennial’s curators defended artistic autonomy and maintained the drawings at the exhibition. Since there was no time to follow all the legal proceedings, and perhaps because it felt it could lose, the OAB did not bring the case to court.

But the controversy remained in newspapers and on the internet and, again, the result of scandal contributed to a rearticulation of the works’ internal content. In Enemies one can find the same logic at work pointed above. Had it been “simply“ received as an artwork, with all the detachment and impartiality required by aesthetic rules, it might be that one would not find anything much remarkable about these drawings. But after they had their status as works legally questioned, they suddenly became extremely revealing. The axis here is not indetermination, as in Ramos’ case, but naturalism.

From this perspective, several formal characteristics, which would otherwise pass unnoticed, suddenly acquire significance. First, one sees oneself forced to argue, against the lawyers, that the pictures do not represent death but a moment of suspense, a not-yet or onthe-verge-of, which in their stability uncannily draws them close to Ramos’ White Flag. The Vicente on paper cannot be found guilty of murder, because murder, on paper, has not taken place. These are highly dramatic instants of suspension, and it is only the viewers’ anticipation or projection that can see death happening here.

This actually points to an important social truth covertly revealed by scandal: once the protection from the aesthetic sphere was withdrawn, or, perhaps better, since the aesthetic sphere was not strong enough to offer protection, the drawings fell into a social void that actually goes deep in a Brazilian structure of feeling. When the lawyers denied the aesthetic rule, this minor act of barbarism allowed one to contemplate the really big one, namely that viewers will feel pleasure in this representation – or even worse: envy, the desire to be in the artist’s (cheap) shoes. More than the actual figures, the drawings would then represent the anger against established politics and its exclusive and excluding nature; it is the wrathful frustration for that which may not be politically represented that the attorneys feared. Perhaps one has to visit Brazil to witness how pervasive this feeling is, how relentlessly it is repeated by so many peo-

117

Nuno Ramos White Flag, 2008/2010, installation view at Centro Cultural Banco do Brasil, Brasília, 2008, courtesy: Galeria Fortes Vilaça, São Paulo, photo: Mila Petrillo

118

119

Gil Vicente Enemies, series of drawings (charcoal on paper), 200 × 150 cm each, 2005–2010, credit: São Paulo Biennial Self-portrait killing George W. Bush, Lula, the Pope, Eduardo Campos, Fernando Henrique Cardoso, Queen Elizabeth II, Jarbas Vasconcelos, Kofi Annan, Mahmoud Ahmadinejad and Ariel Sharon

120

scena

121

Brazilia pentru a vedea cît de omniprezent e acest sentiment, cît de implacabil repetæ atîflia oameni din toate straturile sociale cæ politicienii sînt cu tofli la fel, cæ fenomenul corupfliei e peste tot în Brasília, cæ singura lor preocupare e cum sæ se îmbogæfleascæ.8 Aceøti doi factori – øi anume, 1. cæ, dupæ negarea caracterului lor artistic, caracteristicile formale ale desenelor devin mai pronunflate øi 2. cæ dupæ ce pæræsesc lumea artei, ele încep sæ exprime barbaria brazilianæ – pot fi combinafli acum øi e tentant sæ interpretezi contururile neclare ale desenelor ca pe un element fantastic, excluderea minimæ din scenæ a unui realism care ar completa actul de agresiune, poate chiar o prezenflæ rezidualæ a legii ca termen de mediere, care ar împiedica menflionata logicæ a lui carcará. O inversare curioasæ are loc mai apoi, cæci doar atunci cînd reprezentærile sînt supuse legii extraartistice, reale a societæflii – de care, ca opere de artæ, sînt scutite – devine vizibil cæ tocmai aceastæ lege o dramatizau acestea9 cînd erau pe punctul de a fi retrase, în timp ce în imaginaflia popularæ ea a dispærut de mult.

Pentru a încheia øi a rezuma ceea ce s-a arætat deja, atît în White Flag, cît øi în Enemies funcflioneazæ o logicæ paradoxalæ, pentru cæ numai datoritæ eøecului de-a fi privite ca artæ s-a consolidat (sau poate chiar dobîndit) statutul lor de opere de artæ puternice. Îndepærtarea de sfera artei a fost încorporatæ materialului lucrærilor ca atare.

Nu doar cæ eøecurile lor au fost paøi necesari pentru succesul lor: eøecurile au contribuit, în ultimæ instanflæ, la puternica lor obiectivitate ca atare. Dacæ ar fi reuøit ca instanfle artistice necontestate, dacæ ar fi fost comentate în mod detaøat potrivit normelor aprecierii estetice, chiar (sau mai ales) dacæ mesajele lor (oricare ar fi fost acestea) ar fi fost deplin pricepute, ele ar fi eøuat ca evenimente. Poate cæ putem face o extrapolare teoreticæ de aici. În primul rînd, s-ar putea spune ceva în ce priveøte dezbaterea altfel stearpæ dintre formalism øi teoria receptærii despre care ar fi semnificaflia artei. Forma, în acest caz, øi ca urmare obiectivitatea ca atare, e o funcflie a unei receptæri care o neagæ. Mergînd mai departe, s-ar putea argumenta cæ aceastæ dialecticæ a succesului prin eøec ar corespunde stærii (fragile) a artei din Brazilia sau poate chiar din întreaga Americæ Latinæ. Dar ea mai poate fi interogatæ øi dintr-o altæ perspectivæ, mai largæ, vizînd statutul problematic al obiectiværii astæzi. Într-o lume atît de agresiv pætrunsæ de limbaj (imperativul omniprezent al publicitæflii), cînd tofli sîntem zilnic bombardafli de semne øi fluxuri de mesaje, se poate susfline færæ probleme cæ obiectele dispar, cæ, în absenfla tæcerii, forma rupturilor sau a întreruperilor nu poate apærea ca atare, iar obiectele se topesc în fluxuri semiotice.10 În acest context, greu cîøtigata øi precara obiectivitate reuøitæ de White Flag øi Enemies devine exemplaræ. În aceasta constæ adeværul acestor douæ incisive scandaluri.

Traducere de Alex Moldovan

122

ple in all social strata that politicians are all the same, that corruption is everywhere in Brasília, that their only concern is to get rich.8 These two factors – namely, 1. that after the denial of their artistic character, the drawings’ formal features become more pronounced and 2. that after they leave the world of art they start to express Brazilian barbarism – can now be combined and it is tempting to interpret the blurred contours of the drawings as an element of fantasy, the minimal exclusion from the scene of a realism that would complete the act of aggression, perhaps even a residual presence of the law as a mediating term that would prevent the carcará logic mentioned. A curious reversal then takes place, for it is only as the representations are subjected to the extra-artistic, the real law of society – from which, as artworks, they are exempt – that it becomes visible that it was this law that they were dramatizing9 as on the verge of withdrawing themselves, while in the popular imagination it has been long gone.

To conclude, and to summarize what has been already shown, both in White Flag and Enemies a paradoxical logic occurs, for it was only because of the failure of their being received as art that enhanced (or maybe even established) their status as strong artworks. Their stepping away from the sphere of art was incorporated to the material of the works as such. It was not only the case that their failures were necessary steps in their achievements: the failures ultimately contributed to their strong objectivity as such. Had they succeeded as instances of unquestioned art, had they been detachedly commented upon according to the rules of aesthetic appreciation, even (or especially) with their messages (whatever they might be) fully apprehended, they would have failed as events. Perhaps there is something that can be theoretically extrapolated from this. In the first place, there may be something to be said here concerning the otherwise barren debate between formalism and reception theory about where the meaning of art would be. Form in this case, and as a result objectivity as such, is a function of a reception that denies it.

With one more step, one could argue that this dialectics of achievement through failure would correspond to the (frail) state of art in Brazil, or maybe even Latin America as a whole. But one could interrogate it from still another, broader, the point of view concerning the problematic status of objectification today. In a world so aggressively permeated by language (the everywhere of the imperative of advertisement), where all of us are daily bombarded by signs and fluxes of messages, one may very well claim that objects disappear, that without silence, ruptures or interruptions form cannot emerge as such and objects melt away in semiotic flows.10 In this context, the hardly-won, precarious objectivity achieved by White Flag and Enemies becomes exemplary. Herein lies the truth of these two incisive scandals.

scena Note: 1. Este, într-adevær, remarcabil modul în care teoriile asupra evenimentului au reuøit sæ dobîndeascæ valoare tocmai într-un moment ce pare sæ fie absolut impermeabil la evenimente în accepflia lor emfaticæ, cea care penetreazæ øi anuleazæ structurile existente. O dovadæ claræ în acest sens este faptul cæ criza ecologicæ, probabil cea mai profundæ din istoria civilizafliei, nu a fost încæ recunoscutæ social ca atare.

2. Avînd în vedere unilateralismul indiscret al atacurilor ecologiøtilor (precum øi sprijinul oferit de cea mai mare parte a mass-mediei dominante) øi, probabil cel mai important, din cauza tæcerii umilitoare a discursului critic, Ramos a publicat o scrisoare în Folhade São Paulo, unul dintre cele mai mari ziare braziliene, intitulat „Bandeira Branca, amor – în apærarea aroganflei øi voinflei artei“. În acesta, el propune o primæ lecturæ a propriei opere cu scopul de a provoca alte interpretæri øi a înlætura ceea ce el consideræ cæ fundamenteazæ poziflia atacatorilor sæi, øi anume cæ lucrarea sa „trebuie luatæ în consideratæ într-o manieræ absolut opacæ øi literalæ, ca un fel de cadavru lipsit de sens“. A se vedea http://www1.folha.uol.com.br/fsp/ilustrissima/ il1710201005.htm.

3. A se vedea Nuno Ramos, Ensaio Geral: projetos, roteiros, ensaios, memória, São Paulo, Globo, 2007, pp.

12–13.

4. Mai multe variante ale piesei sînt disponibile pe Youtube.

5. Toate desenele pot fi descærcate la o rezoluflie mare de pe site-ul artistului http://www.gilvicente.com.br/.

6. http://veja.abril.com.br/noticia/celebridades/gil-vicente-comemora-a-repercussao-gerada-com-aoposicao-da-oab.

Notes: 1. Indeed it is remarkable how theories of the event managed to acquire currency precisely at a time that seems to be absolutely impervious to events in their emphatic sense, as that which breaks through and annuls existing structures. A clear of proof of this is the fact that the ecological crisis, perhaps the greatest in the history of civilization, has not been yet socially recognized as such.

2. In view of the nosy unilateralism of the ecologists’ attacks (as well as the support from the greatest part of mainstream media) and, probably most importantly, due to the mortifying silence of critical discourse, Ramos published a letter in Folha de São Paulo, one of the biggest Brazilian newspapers, called “Bandeira Branca, amor – in defense of the haughtiness and the will of art“. In it, he proposes a first reading of his own work in order to provoke other interpretations and displace that which he considers grounds his attackers’ position, namely that his work “should be taken in an absolutely opaque and literal fashion, as a kind of corpse without meaning“. See http://www1.folha.uol. com.br/fsp/ilustrissima/il1710201005.htm.

3. See Nuno Ramos, Ensaio Geral: projetos, roteiros, ensaios, memória, São Paulo, Globo, 2007, pp. 12–13.

4. The song is available in several versions at youtube.

7. Ziarul O Estado de São Paulo, 10/17/2010. http://www.estadao.com.br/noticias/arteelazer,bienaldiz-que-mantera-desenhos-de-gil-vicente-apesar-de-pedido-da-oab,611568,0.htm.

5. All drawings can be downloaded in high resolution at the artist’s site http://www.gilvicente.com.br/.

8. Tocmai acesta e sentimentul pe care se bazeazæ øi pe care îl întrefline recentul film Tropa de Elite 2 – filmul cel mai profitabil øi cu cea mai mare audienflæ din istoria filmului brazilian. Pretenflia cæ toate institufliile politice sînt putrede era tipicæ pentru fascism.

6. http://veja.abril.com.br/noticia/celebridades/gil-vicente-comemora-arepercussao-gerada-com-a-oposicao-da-oab.

9. E imposibil în acest moment sæ nu observæm cæ Gil Vicente (1465?–1536?) a fost tatæl teatrului iberic øi cel mai important reprezentant al literelor portugheze înainte de Camões.

10. A se vedea Fabio Akcelrud Durão, “On the disappearance of objects”, in Eric Gilder, Alexandra Mitrea øi Ana-Karina Scheider (ed.). The English Connection: 40 Years of English Studies at “Lucian Blaga“ University of Sibiu, Bucharest–Sibiu: Unesco/ Lucian Blaga University, 2010, pp. 45–57.

7. O Estado de São Paulo newspaper, 10/17/2010. http://www.estadao.com.br/noticias/arteelazer,bienal-dizque-mantera-desenhos-de-gil-vicente-apesar-de-pedidoda-oab,611568,0.htm.

8. This feeling is exactly what the recent movie Tropa de Elite 2 – the single most profitable and the one with the largest audience in the history of Brazilian film – relies on and fosters. The claim that all political institutions are rotten was typical of fascism.

9. It is irresistible at this point to observe that Gil Vicente (1465?–1536?) was the father of Iberian theater and the greatest representative of Portuguese letters before Camo˜es.

10. See Fabio Akcelrud Durão, “On the disappearance of objects“, in Eric Gilder, Alexandra Mitrea and Ana-Karina Scheider (eds.). The English Connection: 40 Years of English Studies at “Lucian Blaga“ University of Sibiu. Bucharest–Sibiu, Unesco/Lucian Blaga University, 2010, pp. 45–57.

123

galerie 2

Blue Sky 2010 este numele exercifliului militar comun româno-israelian, desfæøurat în munflii Bucegi în iulie 2010 øi soldat cu accidentul unui elicopter CH-53, în urma cæruia tofli cei øapte militari aflafli la bord (øase israelieni øi un român) øi-au pierdut viafla. Accidentul a ocazionat dezvæluirea acordurilor României cu Israelul privind desfæøurarea de antrenamente militare secrete pe teritoriul României. Plecînd de la acest eveniment, am încercat sæ redau un traseu parflial, dar cu date concrete, din istoria militaræ recentæ a Statului Israel, cu un focus special pe evoluflia elicopterului de tipul celui implicat în accidentul din România. Proiectul face parte dintr-o serie de investigaflii în care urmæresc relaflii politice într-un context istoric mai larg, pornind adesea de la situaflii, evenimente sau locuri specifice.

Blue Sky 2010 is the name of a Israeli-Romanian military exercise, which took place in Bucegi Mountains in July 2010 and was ended by the accident of a CH-53 helicopter, with all the seven militaries on board (six Israeli and one Romanian) having lost their lives. The accident occasioned the revealing of these two countries’ agreements regarding Israel’s secret military training on the territory of Romania. Departing from this event, I tried to show a partial trajectory, albeit with concrete data, from the recent military history of the State of Israel, with a special focus on the evolution of the helicopter type as the one crashed in Romania. The project is part of a series of investigations in which I follow political relations in a larger historical context, often starting from specific situations, events or places.

Eduard Constantin: Blue Sky 2010 EDUARD CONSTANTIN is an artist, living and working in Bucharest. Recent exhibitions in which he participated include: Beneath the Remains, Arttransponder Berlin, 2009, How many workers does it take to fill up the Grand Canyon (duo with Ciprian Mureøan), b5 studio, Târgu-Mureø, 2009, German Angst, n.b.k. Berlin, 2008.

124

126

galerie 2

127

galerie 2

129

galerie 2

133

134

galerie 2

135

galerie 2

137

galerie 2

139

galerie 2

141

142

galerie 2

galerie 2

145

Eduard Constantin: Blue Sky 2010 Pag. 126–127: Compania Sikorsky a fost înfiinflatæ în 1925 de inginerul aeronautic Igor Sikorsky, un imigrant american næscut la Kiev.

13 mai 1940: Vought-Sikorsky VS-300 a fost un elicopter monomotor proiectat de Igor Sikorsky.

David Ben-Gurion proclamæ Declaraflia de înfiinflare a Statului Israel, 14 mai 1948. Primul sæu ordin a fost înfiinflarea FApI – Forflele de Apærare Israeliene.

1948: armatele arabe invadeazæ Israelul. Egiptul a venit din sud, Libanul øi Siria din nord, iar Iordania din est, fiind sprijinite de trupe irakiene øi saudite.

12 martie1948: FApI anunflæ înfiinflarea „Serviciului de Artilerie“, care va fi cunoscut sub numele de Corpul de Artilerie.

21 mai 1948: se înfiinfleazæ Forflele Aeriene Israeliene (FAI).

Prima mitralieræ Uzi e proiectatæ de maiorul Uziel Gal la sfîrøitul lui 1948.

Prototipul Uzi e finalizat în 1950.

13 martie 1951: soldaflii de la Paza de Frontieræ vor purta berete verzi în locul tradiflionalelor berete kaki.

Unitatea 101 a fost o unitate israelianæ de operafliuni speciale înfiinflatæ øi condusæ de Ariel Sharon, la ordinul prim-ministrului David Ben-Gurion, în august 1953.

Unitatea 101 a fost desfiinflatæ la sfîrøitul lui 1955.

29 august 1955: luptæ aerianæ între avioane de luptæ israeliene øi egiptene. Între 1954 øi 1955, Egiptul a înfiinflat o unitate de luptæ specialæ cunoscut ca Fedayeen.

Octombrie 1956: Ræzboiul din Sinai.

1956: trupele blindate israeliene sînt echipate cu tancuri, cum ar fi M4 Sherman øi AMX-13.

20 decembrie 1958: FAI doboaræ un MiG-17 egiptean în timpul unei lupte aeriene.

Punctul culminant al asistenflei oferite de Franfla a fost construirea Centrului de Cercetæri Nucleare Negev de lîngæ Dimona, la începutul anilor 1960.

Organizaflia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) este o organizaflie politicæ øi paramilitaræ înfiinflatæ în 1964.

14 octombrie 1964: primul zbor efectuat de Sikorsky CH-53.

18 mai 1965: spionul israelian Eli Cohen e spînzurat la Damasc.

1967: Ræzboiul Arabo-Israelian sau cel de-al Treilea Ræzboi Arabo-Israelian a fost purtat între 5 iunie øi 10 iunie.

11 ianuarie 1968: serviciul obligatoriu în FApI creøte la trei ani.

31 ianuarie 1968: Nicolae Ceauøescu se întîlneøte cu delegaflia Partidului Comunist Israelian, formatæ din Samuel Mikunis øi Moshe Sneh.

8 martie 1969: declanøarea oficialæ a Ræzboiului de Uzuræ.

August 1969: prezentarea scrisorilor de acreditare în fafla Consiliului de Stat de cætre ambasadorul israelian în România.

Septembrie 1969: în timpul Ræzboiului de Uzuræ, primele douæ CH-53 ajung în portul Ashdod.

Yasser Arafat a fost preøedintele Comitetului Executiv al OEP din 1969 pînæ la moartea sa în 2004.

6 august 1970: se înfiinfleazæ primul escadron Yas’ur.

146

Pag. 128–129: Comandantul FAI viziteazæ locul accidentului elicopterului Yas’ur din România, 12 august 2010 Comandantul FAI, general-maior Ido Nehushtan, pleacæ la Bucureøti, România, 12 august 2010 Comunicat emis pe 12 august 2010 de Forflele de Apærare Israeliene Comandantul FAI, general-maior Ido Nehushtan, a plecat cu puflin timp în urmæ pentru o vizitæ excepflionalæ în România, în urma accidentului elicopterului Yas’ur (CH-53) din urmæ cu douæ sæptæmîni, pe data de 26 iulie 2010. General-maior Nehushtan, însoflit de colegul sæu, comandantul Forflelor Aeriene Române, urmeazæ sæ zboare la locul accidentului din munflii Carpafli øi sæ viziteze zona. Dupæ-amiazæ, comandantul FAI øi o delegaflie specialæ israelianæ din formafliunea de elicoptere Yas’ur øi din unitatea de salvare 669 se vor alætura preøedintelui israelian, domnul Shimon Peres, la sinagoga evreiascæ din Bucureøti, pentru o ceremonie de comemorare a soldaflilor israelieni uciøi în accident.

Comunitatea evreiascæ din România, înalfli oficiali români øi reprezentanfli ai armatei øi Forflelor Aeriene Române vor participa, de asemenea, la ceremonie.

Seara, comandantul FAI øi preøedintele israelian, domnul Shimon Peres, vor participa la o cinæ oferitæ de preøedintele român.

Mîine, general-maior Nehushtan, preøedintele israelian øi membrii delegafliei vor participa la o ceremonie oficialæ de comemorare a victimelor holocaustului din Bucureøti øi se vor întîlni cu øeful Statului-Major român.

Delegaflia urmeazæ sæ se întoarcæ în Israel vineri dupæ-amiazæ.

Printre membrii delegafliei se numæræ un pilot de elicopter Yas’ur, un mecanic superior de zbor, un ofifler din cadrul unitæflii de salvare 669, comandantul FLT tehnic al escadrilei Yas’ur, un mecanic de zbor suplimentar øi un ofifler responsabil cu exercifliile comune efectuate de FAI împreunæ cu forfle aeriene stræine.

Sicriele cu membrii echipajului elicopterului FAI præbuøit pæræsesc baza aerianæ românæ øi ajung la Tel Nof în Israel, 30 iulie 2010 Sosirea piloflilor de elicopter Yas’ur în Israel din misiunea de cæutare din România, 30 iulie 2010 Comunicat emis pe 30 iulie 2010 de Forflele de Apærare Israeliene Noaptea trecutæ (29.7.2010), piloflii care conduceau elicopterele Yas’ur (CH-53) care fæceau parte din echipa de cæutare destinatæ gæsirii øi evacuærii victimelor accidentului elicopterului Yas’ur au revenit în Israel. Ei au fost întîmpinafli de cei dragi, precum øi de oficiali ai FApI, inclusiv de øef-rabinul militar, generalul de brigadæ Rafi Peretz.

Delegaflia echipei de cæutare FApI pleacæ din România spre Israel, 29 iulie 2010 Comunicat emis pe 29 iulie 2010 de Forflele de Apærare Israeliene.

Un numær de elicoptere Yas’ur (CH-53) au pæræsit locul accidentului din România pentru a reveni în Israel împreunæ cu cîfliva dintre membrii echipei de cæutare FApI. Delegaflia va pleca în mod eøalonat în cursul urmætoarele douæ zile. În plus, un avion de transport Hercules a plecat din România pentru a duce echipamentul ræmas la locul accidentului øi a realimenta elicopterele Yas’ur în vederea întoarcerii în Israel.

Un avion Boeing al FAI a plecat din Israel spre o bazæ a forflelor aeriene din România, în scopul de a înapoia sicriele membrilor echipajului FAI care au murit în accidentul de elicopter.

Eforturile de cæutare ale delegafliei FApI pentru recuperarea corpurilor victimelor accidentului elicopterului FAI, 28 iulie 2010 Comunicat emis pe 29 iulie 2010 de Forflele de Apærare Israeliene.

Delegaflia FApI a continuat ieri (miercuri) sæ caute trupurile victimelor accidentului de elicopter din România.

S-a gæsit cutia neagræ a elicopterului, 27 iulie 2010 Delegaflia FApI aterizeazæ în România pentru a sprijini operafliunile de cæutare-salvare, 27 iulie 2010 Comunicat emis pe 27 iulie 2010 de Forflele de Apærare Israeliene.

O delegaflie FApI soseøte în România pentru a sprijini cæutarea soldaflilor uciøi într-un accident de elicopter în timpul unui exercifliu militar comun româno-israelian.

Un elicopter Yas’ur (CH-53) al FAI s-a præbuøit ieri în timpul unui zbor de rutinæ în România. La bordul elicopterului se aflau øapte membri ai echipajului – patru pilofli, doi mecanici de zbor øi un membru al Forflelor Aeriene Române.

Aproximativ 80 de delegafli ai FApI au fost trimiøi în România pentru a sprijini operafliunile de cæutare-salvare. Printre membrii delegafliei se aflæ reprezentanfli ai FAI, ai Unitæflii Canine Oketz, ai Unitæflii de Cæutare-Salvare, ai Corpului Rabinic, ai Corpului Medical, ai Unitæflii Purtætorilor de Cuvînt.

FApI a emis astæzi un comunicat în care se spune cæ pasagerii elicopterului au decedat, iar echipele lucreazæ în prezent la identificarea cadavrelor de la locul accidentului. Øapte persoane confirmate moarte în accidentul elicopterului FAI din România, 27 iulie 2010 Comunicat emis pe 27 iulie 2010 de Forflele de Apærare Israeliene.

FApI a primit recent informaflii oficiale din România care confirmau øapte decese în urma accidentului elicopterului Yas’ur (CH-53) FAI din România.

Reprezentanfli ai Rabinatului FApI øi ai Centrului de Identificare a Victimelor, care au sosit odatæ cu delegaflia FApI în România în aceastæ dimineaflæ, urmeazæ sæ ajungæ la locul accidentului pentru a verifica aceastæ informaflie.

Oficiali ai FApI au informat familiile cu privire la informafliile primite.

galerie 2 Echipele de cæutare-salvare sosesc la locul accidentului de elicopter, 27 iulie 2010 Comunicat emis pe 27 iulie 2010 de Forflele de Apærare Israeliene.

Echipele româneøti de cæutare-salvare øi reprezentanflii FApI au ajuns la locul accidentului elicopterului Yas’ur (CH-53) al FAI øi au început sæ cerceteze zona.

Nu au fost gæsifli supraviefluitori în zonæ.

Comandantul Forflelor Aeriene, general-maior Ido Nehushtan, a corespondat cu omologul sæu român, general-maior Ion-Aurel Stanciu, øi s-a ajuns la un acord cu privire la o anchetæ reciprocæ a incidentului de cætre ambele armate. Echipa de anchetæ israelianæ va fi condusæ de un general de brigadæ israelian din Forflele Aeriene.

Pag. 134–135:

Pag. 132–133: Organizaflia Septembrie Negru a fost un grup terorist secular palestinian înfiinflat în 1970.

Cæutarea continuæ.

Extrase din informarea generalului de brigadæ (în rezervæ) FAI Relik Shafir cu privire la accidentul de elicopter, 27 iulie 2010 Comunicat emis pe 27 iulie 2010 de Forflele de Apærare Israeliene.

Astæzi, generalul de brigadæ (în rezervæ) Relik Shafir, pilot FAI în rezervæ øi fost comandant al Bazei Aeriene Tel Nof, a fæcut o informare cu privire la accidentul elicopterului FAI care a avut loc ieri în România. Acestea sînt extrase din informarea sa: * Ieri, luni, 26 iulie 2010, aproximativ la ora 14:00, un elicopter CH-53 al FAI s-a præbuøit într-un accident în România, în timpul unui exercifliu de rutinæ. La bordul elicopterului se aflau øase membri israelieni ai echipajului øi un ofifler român. * Acest exercifliu de rutinæ de instruire se desfæøoaræ anual din 2004. Exercifliul cuprinde FAI øi zeci de alte forfle aeriene europene øi americane. Aceste exerciflii constituie o practicæ standard pentru orice forflæ aerianæ øi urmæresc instruirea piloflilor pentru a zbura pe terenuri nefamiliare øi în condiflii diferite. * Locul accidentului se aflæ într-o regiune muntoasæ din România, iar echipele de salvare nu au ajuns încæ acolo. Deøi nu s-au gæsit încæ cadavre, se crede cæ cei aflafli la bordul elicopterului sînt morfli. * Cauzele accidentului nu au fost stabilite încæ, deøi probabilitatea unei defecfliuni tehnice este scæzutæ. Cel mai probabil, a existat o eroare de pilotaj sau o eroare de judecatæ din cauza condifliilor de zbor øi meteorologice. Tofli piloflii aflafli la bord erau foarte experimentafli. În ciuda acestui fapt, pilotul din lateral s-a separat de conducætorul formafliunii, pierzînd contactul vizual øi legætura din cauza ceflii dense. * La primele ore ale dimineflii, o echipæ de anchetæ din Israel a plecat spre România cu douæ avioane Hercules C130, din aceasta fæcînd parte cîteva zeci de persoane. Generalul de brigadæ (în rezervæ) Shlomo Mashiach conduce echipa de anchetæ øi este însoflit de comandantul escadronului, de o echipæ de cæutare-salvare, de o echipæ medicalæ, precum øi de o echipæ rabinicæ, ce vor identifica cadavrele. * Ca de obicei dupæ astfel de accidente, o reevaluare standard de siguranflæ a tuturor elicopterelor CH-53 e în curs de desfæøurare, deøi toate zborurile operaflionale vor continua ca de obicei. * Exercifliul de instruire a fost programat sæ se încheie pe 29 iulie, orice s-ar întîmpla.

Generalul de brigadæ (în rezervæ) Shafir a remarcat cæ toflii piloflii erau nu doar foarte experimentafli, dar øi oameni de calitate. El a declarat cæ probabila lor moarte a reprezentat „o mare pierdere nu doar pentru familiile lor, ci øi pentru familia forflelor aeriene“.

Delegaflia FApI de cæutare-salvare pleacæ spre locul accidentului de elicopter din România Comunicat emis pe 27 iulie 2010 de Forflele de Apærare Israeliene Un elicopter Yas’ur (CH-53) al FAI s-a præbuøit ieri în timpul unui exercifliu de zbor în România. La bordul elicopterului se aflau øapte persoane, printre care øase soldafli ai FApI – patru pilofli øi doi mecanici de zbor – øi un membru al Forflelor Aeriene Române.

Aproximativ 80 de delegafli ai FApI au fost trimiøi în România cu douæ avioane Hercules pentru a sprijini operafliunile de cæutare-salvare. Delegaflia cuprinde reprezentanfli ai FAI, ai Unitæflii Canine Oketz, ai Unitæflii de Cæutare-Salvare, ai Corpului Rabinic, ai Corpului Medical, ai Unitæflii Purtætorilor de Cuvînt.

Numele celor 6 membri dafli dispærufli ai echipajului israelian din elicopterul FAI, 27 iulie 2010 Comunicat emis pe 27 iulie 2010 de Forflele de Apærare Israeliene.

Acestea sînt numele celor øase membri dafli dispærufli aflafli la bordul elicopterului FAI præbuøit în România: Lt.-col. (în rezervæ) Avner Goldman (48), Modi’in Lt.-col. Daniel Shipenbauer (43), Kidron Maior Yahel Keshet (33), Hatzerim Maior Lior Shai (28), Tel Nof Lt. Nir Lakrif (25), Tel Nof Sergent-major Oren Cohen (24), Rehovot

Galil, cîøtigætorul unei competiflii destinate Forflelor de Apærare Israeliene, la care au participat multe alte modele rivale (printre ele, M16A1, Stoner 63, AK-47 øi HK33), a fost introdus în funcfliune în mod oficial în 1972, înlocuind modelul FN FAL, sensibil la praf.

21 ianuarie 1972: Statele Unite anunflæ încheierea afacerii cu avioane de tip Phantom.

3 aprilie 1972: vizitæ a delegafliei Republicii Socialiste România, condusæ de preøedintele Nicolae Ceauøescu, în Republica Arabæ Egipt – convorbiri oficiale.

5 mai 1972: primirea oficialæ de cætre Nicolae Ceauøescu a prim-ministrului israelian Golda Meir.

5–6 septembrie 1972: masacrul de la München e numele neoficial dat evenimentelor petrecute în timpul Jocurilor Olimpice de Varæ din 1972 de la München, în sudul Germaniei.

6 octombrie 1973: Ræzboiul de Yom Kippur, cunoscut ca „Ræzboiul de Ramadan“. Întæriri americane, constînd în arme øi echipamente transportate pe calea aerului (primul transport a ajuns pe 9 octombrie 1973).

13 februarie 1974: FApI transferæ controlul asupra lacului Great Mar din Egipt oficialilor ONU. 27 iunie 1974: vizitæ de prietenie în România a preøedintelui Republicii Arabe Egipt, Anwar El Sadat.

21decembrie 1976: marina israelianæ primeøte submarine noi din clasa Gal din Marea Britanie. În 1976, un grup de teroriøti ai OEP deturneazæ un avion cu 83 de pasageri israelieni øi îi fline ostatici pe aeroportul din Entebbe, Uganda.

Raid asupra Entebbe (TV 1976) – regizor: Irvin Kershner.

Victoria de la Entebbe (TV 1976) – regizor: Marvin J. Chomsky.

6 decembrie 1976: primirea de cætre preøedintele Nicolae Ceauøescu a lui Yasser Arafat, preøedintele Comitetului Executiv al Organizafliei pentru Eliberarea Palestinei.

21 de ore la Munchen (TV 1976) – regizor: William A. Graham.

1977, primul avion de luptæ american F-15 Eagle soseøte în Israel.

Mivtsa Yonatan (1977) – regizor: Menahem Golan.

26 august 1977: primirea de cætre preøedintele Nicolae Ceauøescu a prim-ministrului Statului Israel, Menahem Begin.

Conflictul din 1978 din sudul Libanul (nume de cod israelian: Operafliunea Litani) a reprezentat invadarea Libanului pînæ la rîul Litani de cætre Forflele de Apærare Israeliene.

20 februarie 1979: primul tanc principal de luptæ Merkava Mk1 fæcut în Israel e introdus în armatæ. În 1979 se semneazæ Tratatul de pace dintre Israel øi Egipt.

27 august 1980: elicoptere ale Forflelor Aeriene atacæ radarul libanez. În 1981, Forflele Aeriene Israeliene distrug reactorul nuclear irakian de la Osiraq.

Un elicopter al FAI se præbuøeøte în timpul antrenamentului în România, 26 iulie 2010 Comunicat emis pe 26 iulie 2010 de Forflele de Apærare Israeliene.

Un elicopter Yas’ur (CH-53) s-a præbuøit astæzi în timpul unui exercifliu de zbor în România. La bordul elicopterului se aflau øapte membri ai echipajului – patru pilofli, doi mecanici de zbor øi un membru al Forflelor Aeriene Române. În prezent, la fafla locului se desfæøoaræ cæutæri extinse.

Reprezentanflii FApI au notificat familiile membrilor echipajului cu privire la incident. FAI pregæteøte trimiterea unui avion în România, care sæ transporte echipe medicale, echipe de cæutare-salvare etc.

1 februarie 1984: legea care limiteazæ fumatul în locuri publice intræ în vigoare în FApI. 12 martie 1985: ministrul apærærii Yitzhak Rabin ordonæ închiderea departamentului de øtiri al Radioului Armatei, din cauza reducerilor bugetare.

Sabia lui Gideon (TV 1986) – regizor: Michael Anderson.

1982: Operafliunea Pace pentru Galileea.

147

1988: Operafliunea Thunderbolt: Scenariul jocului video Operafliunea Thunderbolt e inspirat, în mare, de un incident real cunoscut drept „Operafliunea Entebbe“.

16 mai 1990: baza de instrucflie 12 e declaratæ prima bazæ în care nu se fumeazæ.

28 februarie 1991: Ræzboiul din Golf se încheie. Preøedintele Statelor Unite anunflæ sfîrøitul ræzboiului, iar companii de zbor ca Olympic, Air France, Swiss Air øi Lufthansa anunflæ noi zboruri spre Israel.

25 februarie 1996: un atac terorist criminal asupra liniei de autobuz 18.

Pag. 137: Accidente ale aparatelor FApI Yas’ur în decursul timpului Pe lîngæ succesele sale în serviciul FApI, elicopterul american Yas’ur are øi o lungæ listæ de accidente letale care au provocat multe morfli.

Cel mai notabil dintre aceste accidente e cel din februarie 1997, cînd o coliziune la înælflime medie între douæ aparate Yas’ur a ucis 73 de militari israelieni care se îndreptau spre sudul Libanului. Cu douæ decenii în urmæ, în mai 1977, un aparat Yas’ur a fost implicat într-un alt accident mortal, cînd 54 de paraøutiøti øi-au pierdut viafla într-un accident în timpul unui exercifliu de pregætire nu departe de oraøul Ierihon din Cisiordania.

Cîteva luni mai tîrziu, un alt accident în care era implicat un aparat Yas’ur a dus la moartea a patru militari uciøi în urma præbuøirii aproape de kibbutzul Gat, în sudul Israelului. În vara anului 1971, un alt elicopter Yas’ur s-a præbuøit în mare pe coasta Sinaiului, omorînd 10 soldafli øi ofifleri care se întorceau în Israel dintr-o misiune. În aprilie 1974, douæ elicoptere Yas’ur au fost implicate într-o coliziune, atunci cînd unul a aterizat exact pe un altul, aflat deja la sol. Opt soldafli au fost uciøi în incident. În august 1992, doi membri ai unitæflii de cæutare-salvare de elitæ a FApI, 669, au fost uciøi în timpul unui exercifliu de pregætire în deøertul Iudeii. Doi soldafli au cæzut øi au murit cînd o frînghie folositæ la coborîrea dintr-un Yas’ur s-a rupt. În timpul celui de-al Doilea Ræzboi Libanez, Hezbollah a reuøit sæ doboare un Yas’ur, omorînd cinci membri ai echipajului. Incidentul ar fi putut avea urmæri mai grave, avînd în vedere cæ elicopterul a fost doborît la scurt timp dupæ ce o unitate de paraøutiøti debarcase din el.

Operafliunea „Tarnegol 53“ La scurt timp dupæ ce s-au alæturat FAI, douæ Yas’ur CH-53 au decolat într-o misiune neconvenflionalæ: urmau sæ „fure“ un nou radar sovietic din Egipt. Superelicopterele Frelon debarcaseræ deja paraøutiøti în apropierea radarului, la Ras ’Arb, în Egipt. Aceøtia au învins trupele egiptene care pæzeau instalaflia øi au luat radarul. Aparatele Yas’ur CH-53 au ridicat componentele radarului în aer øi le-au transportat, cu totul, în Israel, unde tehnicienii le-au putut studia secretele în voie.

Operafliune de salvare în Sinai Spre sfîrøitul Ræzboiului de Uzuræ, pe 30 iunie 1970, un aparat Phantom aflat într-o misiune de atac pe frontul egiptean a fost doborît, iar echipajul acestuia evacuat. Pilotul, Yitzhal Pir, a fost luat prizonier. Navigatorul, David Ya’ir, s-a ascuns øi a aøteptat sæ fie salvat. Tîrziu, în noapte, un Yas’ur a fost trimis la fafla locului, l-a gæsit pe navigator øi l-a salvat de sub tirul intens al AA, în ciuda concentrafliei de trupe egiptene din zonæ. Acel Yas’ur a fost pilotat de generalul de brigadæ (în rezervæ) Nehemia Dagan.

Ræzboiul de Yom Kippur Cînd a izbucnit Ræzboiul de Yom Kippur, pe 6 octombrie 1973, aparatele Yas’ur au fost transferate la baza aerianæ din Refidim. În cursul ræzboiului, acestea au efectuat sute de salværi øi evacuæri øi au transportat unitæflile FApI în misiuni din Egipt øi Siria. Aparatele CH-53 au transportat baterii de artilerie ale FApI øi au salvat pilofli øi navigatori care pætrunseseræ adînc pe teritoriul inamic. În a treia zi de luptæ, douæ cvartete de avioane Sukhois øi MiG egiptene au încercat sæ-l doboare pe col. Ya’acov („Biko“) Biran, care pilota un Yas’ur singuratic. Aparatele Sukhois l-au identificat în apropierea drumului din Refidim øi l-au încercuit de sus, lansîndu-se periodic în atacuri de intimidare. Cînd s-au sæturat øi au plecat, a sosit un cvartet de aparate MiG-21. Acestea au început øi ele sæ încercuiascæ aparatul Yas’ur, dar l-au atacat într-o manieræ mai sofisticatæ: douæ MiG-uri au participat la fiecare atac de intimidare, unul trægînd, iar celælalt acflionînd ca flintæ falsæ. Aparatul Yas’ur a fost lovit, dar nu doborît, ajungînd în siguranflæ la bazæ. „Ason Hanun-dalet“ La data de 10 mai 1977, s-a efectuat un exercifliu combinat de divizii în Valea Iordanului, elicopterele Yas’ur transportînd øi debarcînd trupele. Un Yas’ur CH-53 s-a præbuøit la scurt timp dupæ decolare. Tofli cei 54 de oameni de la bord au fost uciøi, inclusiv 10 membri ai echipajului. Tragedia a ræmas cunoscutæ sub numele de „Ason Hanun-dalet“ – „Catastrofa celor 54“. „Pace pentru Galileea“ La izbucnirea Ræzboiului din Liban, toate elicopterele, mecanicii øi coordonatorii de operafliuni ai FAI au fost trimiøi pe frontul de nord. La începerea luptei, aparatele CH-53 au transportat diferite echipamente, muniflie øi accesorii, de multe ori folosind troliul de marfæ.

Pag. 138–139: Pag. 140: Istoric Principalul elicopter de transport al FAI. De cînd a început sæ fie folosit în 1969, Yas’ur a luat parte la numeroase operafliuni în teritoriile inamice. În cadrul acestor operafliuni – cele mai multe ræmînînd secrete –, FAI a folosit din plin variatele sale capacitæfli în operafliuni de salvare, pentru a transporta sarcini mari, pentru a transporta trupe øi echipamente øi pentru zboruri pe distanfle lungi.

Dupæ Ræzboiul din Coreea, s-a simflit nevoia unui elicopter de transport care putea duce trupe øi muniflie. Marina SUA a fæcut o ofertæ pentru crearea unui elicopter nou, cu o capacitate de transport de 3.6330 kg. Elicopterul urma sæ aibæ o razæ de acfliune de 185 km, o vitezæ maximæ de 297 km/h øi capacitatea de a plana la 1830 de metri în afara razei efectului de sol în condiflii normale. În iulie 1962, compania Sikorsky a fost anunflatæ cîøtigætoare a licitafliei, iar elicopterul a primit numele de CH-53. Marina americanæ a comandat 141 de elicoptere, care urmau sæ fi folosite de la bordul portelicopterelor sale.

De la primul zbor CH-53 din mai 1963, acesta e considerat cel mai mare elicopter de transport occidental, avînd o calæ de marfæ de 2,3 m læflime x 9,1 m lungime x 2 m înælflime. Este un avion potrivit oricæror condiflii meteorologice, care, în situaflii de urgenflæ, poate ateriza pe apæ øi pluti peste douæ ore.

Protuberanflele de pe ambele pærfli ale fuzelajului – care conflin rezervoarele de combustibil – ajutæ la echilibrul pe apæ al aparatului CH-53. Existæ, de asemenea, un mecanism opflional de pliere a rotoarelor în spate øi de pliere a cozii în faflæ pentru a economisi spafliu – un element vital la bordul unui portelicopter.

Yas’ur aterizeazæ în Israel În august 1968, o delegaflie a FAI a plecat la fabrica Sikorsky din Connecticut, SUA, pentru a alege viitorul elicopter de asalt FAI. Delegaflia cæuta un elicopter cu o capacitate crescutæ a sarcinii utile de transport, foarte manevrabil øi robust, care putea rezista loviturii directe a unor proiectile de calibre diferite. Ei au examinat modelul CH-47 Chinook, de la Boeing, øi CH-53, de la Sikorsky. Lecfliile învæflate în urma Ræzboiului de Øase Zile au fæcut ca delegaflia sæ aleagæ Sikorsky.

CH-53 era mai mare øi mai puternic decît celelalte elicoptere ale FAI øi reprezenta o nouæ generaflie de elicoptere de asalt – un salt înainte în ceea ce priveøte operafliunile de salvare, misiunile de transport øi debarcærile tactice de trupe. În septembrie 1969, în timpul Ræzboiului de Uzuræ, primele douæ CH-53 au sosit în portul Ashdod øi au primit numele evreiesc Yas’ur. Acestea au fost trimise în misiune în scurt timp. La data de 6 august 1970 s-a înfiinflat primul escadron Yas’ur.

148

Începînd din a doua zi de luptæ, elicopterele Yas’ur au transportat încontinuu soldafli rænifli de pe front la spitalul Rambam din Haifa øi la alte spitale din nordul Israelului. Acestea au fost puntea dintre Israel øi linia frontului, transportînd absolut orice trebuia transportat: au existat transporturi de încælflæminte pentru bærbaflii care luptau, scrisori de la soldafli pentru familii øi – în vinerea de dinainte de intrarea în vigoare a încetærii focului – litri de vin pentru Sabat. În 1983, într-o operafliune de relocare botezatæ „Linia Maginot“, aparatele Yas’ur CH-53 au dus mii de oameni acasæ de pe front.

Lupta cu flæcærile pe Carmel În data de 5 septembrie 1989, elicopterele CH-53, care nu aveau o experienflæ anterioaræ de stingere a incendiilor, au fost duse sæ stingæ marele incendiu izbucnit pe muntele Carmel. Ele au reværsat 700 de tone de apæ asupra focarelor incendiului øi au reuøit sæ-l stingæ dupæ efectuarea a zeci de zboruri joase prin fum øi flæcæri. De atunci, misiunile de stingere a incendiilor – în cadrul cærora elicopterele CH-53 transportæ rezervoare a cîte cinci tone de apæ – sînt identificate îndeaproape cu elicopterele Yas’ur. Practic, în fiecare varæ, elicopterele CH-53 sînt duse pentru a stinge alte incendii în pæduri, cauzate de vremea caldæ, uscatæ, de neatenflie øi de incendiatori.

O salvare în Sudan Pe data de 8 noiembrie 1992, douæ aparate CH-53 i-au salvat pe pasagerii iahtului israelian „Fantasy 2“, care eøuase pe flærmurile Sudanului. În cursul operafliunii, douæ avioane Hercules au realimentat elicopterele CH-53 în aer. A fost una dintre operafliunile de salvare marine cu cea mai mare acoperire din istoria FAI. Escadrila 114 Escadrila 114 a fost înfiinflatæ în martie 1949 øi a fost iniflial compusæ din aparate Avro Anson øi Airspeed Consuls ale Forflelor Aeriene Regale Britanice. Împreunæ cu alte cîteva escadrile, 114 a fost temporar desfiinflatæ în 1956. Zece ani mai tîrziu, în 1966, escadrila a fost reformatæ, dispunînd de mai multe elicoptere SA321 Super Frelon.

Pînæ la declanøarea Ræzboiului de Øase Zile din 1967, numai cinci elicoptere SA321 sosiseræ în Israel, dar alte øapte au sosit imediat dupæ aceea. În urmætorii cîfliva ani, escadrila 114 a participat la mai multe misiuni de transport, inclusiv transportarea de rænifli în timpul Ræzboiului de Yom Kippur.

La scurt timp dupæ Ræzboiul de Yom Kippur, Israelul a primit un numær de elicoptere CH-53A aparflinînd iniflial Marinei SUA, care ulterior au fost actualizate la specificafliile aparatelor S-65C. Dupæ ce au fost folosite din nou la transportarea de echipamente în 1982, elicopterele Super Frelon au fost în sfîrøit casate în 1991.

galerie 2 Escadrila 118 Escadrila 118 a Forflelor Aeriene Israeliene, cunoscutæ øi sub numele de Escadrila pæsærilor de pradæ nocturne, este o escadrilæ de elicoptere CH-53-2000 Sea Stallions cu sediul la baza aerianæ de la Tel Nof. A luat fiinflæ în octombrie 1969, în vederea pilotærii elicopterului Sikorsky S-65C, destinat transportului greu. Pînæ la declanøarea Ræzboiului de Yom Kippur din 1973, numai douæsprezece elicoptere S-65C fuseseræ livrate cætre Israel.

Pag. 141: 16 decembrie 1997: prima femeie numitæ comandant de companie al trupelor de infanterie. În 1993, oficiali israelieni, conduøi de Yitzhak Rabin, øi lideri palestinieni ai Organizafliei pentru Eliberarea Palestinei, conduøi de Yasser Arafat, au încercat sæ gæseascæ o soluflionare paønicæ în cadrul a ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Procesul de pace de la Oslo.

4 februarie 1997: cea mai mare catastrofæ aerianæ din analele FApI: catastrofa elicopterelor.

O zi din septembrie (1999) – regizor: Kevin Macdonald. În iulie 2000, preøedintele SUA, Bill Clinton, convoacæ un summit de pace între liderul palestinian Yasser Arafat øi prim-ministrul israelian Ehud Barak.

Una dintre propunerile de pace, prezentatæ de Grupul celor Patru din Uniunea Europeanæ, Rusia, ONU øi SUA pe 17 septembrie 2002, a fost Harta cæii spre pace.

16 ianuarie 2003: se lanseazæ naveta spaflialæ Columbia, avînd la bord primul astronaut israelian, colonelul Ilan Ramon.

22 august 2005: se încheie evacuarea evreilor din Gaza.

24 august 2005: evacuarea cetæflenilor evrei din Samaria.

München (2005) – regizor: Steven Spielberg.

2006: Ræzboiul din Liban.

Pag. 143: Tel Aviv, 15 ianuarie 2010 AirMule de la Urban Aeronautics Încheie prima fazæ a testelor de zbor AirMule (fostæ MULE), un VTOL cu un singur motor destinat transportului øi MedEvac UAS creat de Urban Aeronautics, Ltd, a finalizat cu succes prima fazæ a testelor de zbor. Aceastæ fazæ a constat din planarea autonomæ, sistemul de control prin fir al vehiculului asigurînd autostabilizarea necesaræ a tuturor celor trei axe de rotaflie a vehiculului (ridicare, rulare øi rotire).

AirMule VTOL este un acronim pentru aeronavele cu decolare øi aterizare verticalæ.

Evacuarea medicalæ, denumitæ adesea Medevac sau Medivac încærcæturæ UAV vehicul aerian færæ pilot Controlul vehiculului se realizeazæ cu ajutorul unui sistem de control al zborului pe patru canale, redundant, creat de companie, care se bazeazæ aproape în întregime pe mæsurætorile inerfliale completate de un GPS pentru deplasæri øi mæsurætorile privind viteza. Înælflimea de la sol este mæsuratæ cu ajutorul a douæ altimetre cu laser. 460 de canale telemetrice le furnizeazæ date în timp real operatorilor de la sol, permiflîndu-le sæ monitorizeze funcflionarea corectæ a motorului turbo Turbomeca Arriel1, care dezvoltæ 730 de cai-putere, precum øi a subsistemelor. Acestea includ cele trei cutii de vitezæ create de companie, cele douæ rotoare principale destinate ridicærii de la sol, cu un mecanism hidraulic de modificare a înælflimii, øi trei canale de comunicare emisie-recepflie.

Rezultatele testelor au confirmat previziunile companiei cu privire la puterea necesaræ planærii. Înælflimea de planare actualæ, de aproximativ 60 cm, se afla doar cu puflin în afara razei efectului de sol pentru aceastæ configuraflie. Pe baza unei evaluæri inifliale a puterii de control a vehiculului în condifliile prezente, s-a demonstrat cæ sistemul de control al paletelor de la AirMule, care este utilizat la controlul rulærii øi rotirii, genereazæ deja peste 2,0 radiani/sec. ^ 2 din acceleraflia de rulare. Se aøteaptæ ca aceastæ cifræ sæ se dubleze în viitor, graflie îmbunætæflirilor suplimentare care sînt pe cale a fi aduse. Semnificaflia acestor rezultate vizeazæ capacitatea vehiculului de a plana cu o foarte mare precizie în condiflii de vînt puternic (în prezent, estimatæ øi confirmatæ de teste de planare recente la 50 de noduri pentru produsul final).

Pe baza succesului acestor teste de planare, vehiculul e acum pregætit pentru urmætoarea etapæ, care va cuprinde stabilizarea pozifliei vehiculului pe coordonatele X, Y øi în ce priveøte înælflimea de la sol. În timpul acestei viitoare faze, cablurile de siguranflæ conectate în prezent la pistæ vor fi eliminate.

Traducere de Alex Moldovan

Vals Im Bashir (2008) – regizor: Ari Folman.

2008–2009: Ræzboiul din Gaza.

Pag. 145:

Liban (2009) – regizor: Samuel Maoz.

…Interesele omenirii cer sæ se renunfle definitiv øi în fapte la politica ræzboiului rece, la zængænitul de arme, la demonstrafliile de forflæ de felul manevrelor militare pe teritoriul sau la graniflele altor state, la ameninflæri – care nu fac decît sæ adînceascæ neîncrederea øi încordarea internaflionalæ. România consideræ cæ guvernele statelor europene ar aduce un mare serviciu cauzei securitæflii øi pæcii pe continent øi în lume dacæ ar lua hotærîrea sæ se renunfle la organizarea de manevre militare øi alte demonstraflii de forflæ la graniflele sau pe teritoriul altor state. [Nicolae Ceauøescu, „Cuvîntarea la marea adunare electoralæ din capitalæ“, 28 februarie 1969, in Michel-P. Hamelet, Nicolae Ceauøescu. Biografie øi texte selectate, Bucureøti, Editura Politicæ, 1971, p. 212.]

Pag. 142: Vought-Sikorsky VS-300 Sikorsky_primii paøi „Ideea unui vehicul care sæ se poatæ ridica vertical de la sol øi sæ planeze nemiøcat în aer s-a næscut, probabil, în momentul în care omul a început sæ viseze cæ zboaræ.“ – Igor Ivanovici Sikorsky Logo Sikorsky Sikorsky Aircraft face parte din Grupul Sistemelor de Apærare al United Technologies Corporation. Compania a fost înfiinflatæ în 1923 de Igor Sikorsky, sub numele de Sikorsky Aero Engineering Corp, øi a fost afiliatæ cu UTC din 1929, cînd s-a mutat în Stratford, Connecticut, din Long Island. În anii 1920 øi 1930, Sikorsky a produs aeronave terestre, amfibii øi hidroavioane, inclusiv Cliperele Zburætoare, care au revoluflionat rutele aeriene comerciale transoceanice. De la începutul anilor 1940, cei de la Sikorsky øi-a concentrat eforturile asupra elicopterelor øi, pînæ în 1996, produseseræ peste 7800 de aeronave cu aripi rotative; alte 1800 de aeronave au fost construite de concesionari stræini.

Astæzi, elicopterele Sikorsky ocupæ o poziflie proeminentæ în cadrul gamei intermediare øi grea, între 5.300 kg øi 33.000 kg greutate brutæ. Acestea sînt utilizate de toate cele cinci ramuri ale forflelor armate americane øi de servicii militare øi operatori comerciali din 40 de flæri.

1909: Igor Sikorsky construieøte primul aparat în Rusia, dar acest prim elicopter Sikorsky nu s-a ridicat niciodatæ de la sol, iar al doilea, care a urmat în 1910, eøueazæ, la rîndul sæu, astfel cæ el renunflæ øi se concentreazæ pînæ în 1930 asupra aeronavelor cu aripi fixe.

Sikorsky, care a fugit din calea Revolufliei Boløevice din 1917, a încurajat Guvernul Statelor Unite sæ acorde în 1938 un considerabil buget de douæ milioane de dolari pentru cercetæri privind aripile rotative. Guvernul a ales în cele din urmæ finanflarea unei inifliative comune SikorskyVought. Aparatul rezultat, VS-300, a fost, într-adevær, foarte diferit de modelele anterioare.

Pentru soluflionarea paønicæ a conflictului din Orientul Apropiat …Dupæ cum se øtie, cu aproape douæ luni în urmæ, Orientul Apropiat a fost teatrul unui ræzboi între flærile arabe øi Israel, cu consecinfle grave pentru pacea lumii. Ræzboiul øi-a arætat din plin urmærile dureroase, a provocat mari pierderi materiale øi umane, a agravat øi mai mult încordarea în aceastæ parte a lumii øi pericolul pentru pacea generalæ, a ridicat obstacole øi mai mari în calea soluflionærii divergenflelor dintre aceste flæri. Ca urmare a faptului cæ Israelul a ocupat o parte din teritoriile flærilor arabe øi le menfline sub ocupaflie, starea de încordare se accentueazæ, existînd pericolul redeschiderii conflictului militar în Orientul Apropiat. De aceea, România consideræ cæ lucrul cel mai important øi urgent este în momentul de faflæ retragerea trupelor israeliene din teritoriile ocupate pe linia dinaintea începerii ostilitæflilor. Consideræm, de asemenea, nejuste mæsurile anexioniste luate de autoritæflile isrealiene în legæturæ cu Ierusalimul ca øi orice alte pretenflii de a obfline avantaje teritoriale de pe urma operafliunilor militare. …România nu are nici un fel de interese speciale în Orientul Apropiat. Poziflia sa în problema ræzboiului dintre flærile arabe øi Israel porneøte de la realitæflile create ca urmare a dezvoltærii lumii postbelice, a existenflei statelor arabe independente øi a statului Israel. Ca prieteni ai popoarelor arabe ne-am manifestat întotdeauna solidaritatea øi sprijinul faflæ de aspirafliile lor pentru unitate naflionalæ, pentru progres economic øi social, pentru independenflæ naflionalæ.

Aceastæ solidaritate øi-a gæsit expresia øi în ajutorul acordat unor popoare arabe care au avut de suferit de pe urma ræzboiului. Dar dorim sæ le spunem cinstit prietenilor arabi cæ nu înflelegem øi nu împærtæøim poziflia acelor cercuri care se pronunflæ pentru lichidarea statului Israel.

Nu dorim sæ dæm nimænui sfaturi, dar învæflæmintele istoriei aratæ cæ un popor nu-øi poate realiza aspirafliile naflionale øi sociale ridicîndu-se împotriva dreptului la existenflæ al altui popor.

[Nicolae Ceauøescu, „Expunerea cu privire la politica externæ a partidului øi guvernului“, 24–26 iulie 1967, in Michel-P. Hamelet, Nicolae Ceauøescu. Biografie øi texte selectate, Bucureøti, Editura Politicæ, 1971, pp. 219–220.]

149

insert

Deøi executate cu migalæ øi manufacturate într-o manieræ aproape mecanicæ, picturile øi desenele mele vizeazæ uneori anarhia. Ele sînt simultan construite øi obstrucflionate prin acumularea unui semn sau gest repetat, frizînd adesea øtergerea, prin adaos, sau ascunderea, din perspectiva prezentærii. Pentru a lua ceva înapoi, trebuie sæ continui sæ vorbeøti.

Time Waster [Pierde-varæ] reprezintæ mecanicul redat mîinilor pentru reconfigurare, fragmentare sau mærunflire, rezultatul fiind descompunerea. Lucrarea propune o grilæ ca un fel de øtergere øi o invitaflie la propria distrugere. În A Tour of the Monuments of Passaic, New Jersey [Un tur al monumentelor din Passaic, New Jersey], Robert Smithson oferæ exemplul gropii cu nisip pentru copii împærflitæ în jumætate, cu nisip negru pe o parte øi alb de cealaltæ parte, øi pune un copil sæ alerge de sute de ori în sensul acelor de ceasornic în nisip, pînæ cînd acesta devine gri.

Apoi îl pune pe copil sæ alerge în sens invers acelor de ceasornic, dar rezultatul este, desigur, o øi mai accentuatæ colorare în gri.

(Traducere de Alex Moldovan)

Though painstakingly executed and quite mechanically hand made, my paintings and drawings sometimes pertain to anarchy. They are simultaneously constructed and obstructed through the accumulation of a repeated mark or gesture, often threatening a condition of erasure through addition, or concealment as display.

In order to take something back, one has to keep talking.

Time waster is the mechanical offered back to the hands to reconfigure or fragment or shred, the pull-out becoming the fall apart. It proposes a grid as a kind of crossing out and an invitation to its own undoing. In A Tour of the Monuments of Passaic, New Jersey, Robert Smithson gives the example of a child’s sandpit divided in half with black sand on one side and white on the other, and has a child run hundreds of times clockwise in the sand until it turns grey. He then has the child run anti clockwise, but the result, of course, is a greater degree of greyness.

Tom Chamberlain: Pierde-varæ | Time Waster TOM CHAMBERLAIN (born 1973) studied at the Royal College of Art. Recent exhibitions include Monanism at the Museum of Old and New Art, Hobart, Invisible Cities at the Jerwood Space, London, Drawings A–Z at Museu da Cidade, Lisbon, and solo shows at Aurel Scheibler, Berlin, and Mihai Nicodim, Los Angeles. Some Other Time, a solo show at ScheiblerMitte, Berlin, opens later this year. He lives and works in London.

150

Insert, project for IDEA arts + society, #36–37, 2010, Cluj, Romania, photo: Øerban Savu

+

Marx despre 1989* G. M. Tamás

Karl Marx este considerat nu numai un teoretician øi un luptætor, ci øi un excelent observator al întîmplærilor vremii sale, Zeitgeschehen, din familia unui Tocqueville sau Taine. S-a spus prea puflin despre dimensiunea mai largæ a unor lucræri ca Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte sau Ræzboiul civil din Franfla. Fireøte însæ cæ scopul meu aici nu este exegeza a ceea ce s-a numit, cu disprefl, jurnalismul sæu.

Aø vrea totuøi sæ spun cîteva cuvinte despre ceea ce ar trebui sæ numim, cu toatæ circumspecflia necesaræ, stilul marxian de analizæ politicæ. Au existat practicanfli remarcabili ai acestui gen, de la Kautsky pînæ în zilele noastre, dar lucrærile lor nu s-au bucurat de aceeaøi atenflie a criticii pe care o avuseseræ filosofia øi economia în tradiflia marxistæ. Marx însuøi, în al sæu modus operandi, se bazeazæ pe o filosofie a istoriei de cele mai multe ori implicitæ, care transpare totuøi, destul de clar, din scrierile sale politice. Aceste scrieri nu sînt instanfle în scopul exemplificærii unei teorii. Ele sînt paøi dintr-o strategie revoluflionaræ: altfel spus, o analizæ strategicæ pusæ în serviciul unei cauze, chiar dacæ aceastæ cauzæ apare din analiza însæøi.

Punctul de vedere politic al lui Marx este considerat de obicei ca unul engagé. Însæ, deøi nu pot exista dubii în privinfla angajamentului sæu faflæ de proletariat ca grup empiric øi ca partid politic în devenire, atitudinea sa nu este exclusiv, øi nici mæcar preponderent, una de indignare în fafla nedreptæflii abætute asupra muncitorilor aflafli în suferinflæ – starea obiønuitæ de spirit a stîngii –, ci o cæutare de semne. O cæutare de semne ale revolufliei, dar nu în sensul unor semne prevestitoare (dacæ procesele din societate ar indica, în vreun fel, scopul preconceput); dimpotrivæ, o cæutare de semne ale unei revoluflii care îøi urmeazæ oricum cursul, de dincolo de oameni, ascunsæ în însæøi natura capitalismului, în care tot ce este esenflial este ascuns.

Unul dintre principalele scopuri ale politicii revoluflionare este sæ facæ manifeste lucrurile care se ascund în spatele capitalismului, un sistem care e departe de a fi transparent. Probleme care ar fi trebuit sæ fie prevæzute * „Marx on 1989“, Angelaki, vol. 15, nr. 3, decembrie 2010, pp. 123–137. Text tradus øi publicat prin amabilitatea autorului. (N. ed.)

G. M. TAMÁS s-a næscut la Cluj în 1948. Dupæ studii de filologie clasicæ øi filosofie la Bucureøti øi Cluj, începînd cu 1972 a fost redactor la un sæptæmînal literar din Cluj. Retrogradat din poziflia de redactor la cea de corector, dupæ ce, din 1974, i s-a interzis – cu cîteva rare excepflii – sæ mai publice øi a început sæ fie hærfluit de Securitate, pæræseøte în cele din urmæ România. Din 1979 a predat filosofia la Facultatea de Litere din Budapesta, fiind concediat în 1981 pentru scrierile sale clandestine øi proteste ilegale. A fost unul dintre liderii disidenflei maghiare. Ales deputat în 1989, va pæræsi viafla politicæ în 1994 øi partidul liberal în 1999. Începînd cu 1991 a fost director al Institutului de Filosofie al Academiei Maghiare de Øtiinfle. A flinut cursuri øi a fæcut cercetæri la universitæflile Columbia, Oxford, Woodrow Wilson Center, Chicago, Wissenschaftskolleg din Berlin, Georgetown, Yale, New School for Social Research, Collegium Budapest etc. Cærfli: A teória esélyei (Bucureøti/Cluj, 1975), Descartes a módszerro˝ l (Bucureøti/Cluj, 1977, ed. a 2-a, Cluj, 2002), A szem és a kéz (Budapesta, 1983, Geneva, 1985), Idola tribus (în maghiaræ: Paris, 1989, trad. fr. Paris, 1991), Másvilág (Budapesta, 1994), Törzsi fogalmak (Budapesta, 1999), A helyzet (Budapesta, 2002). A publicat numeroase eseuri, studii øi articole în periodice øi antologii; scrierile sale au fost traduse în 14 limbi. De asemenea, publicæ în mod regulat articole de comentariu politic în marile cotidiene maghiare. Din 2003, G. M. Tamás este vicepreøedinte al ATTAC Ungaria. La Idea Design & Print i-a apærut, în 2004, vol. Cætre cel cæzut în gînduri.

la capitolul producflie apar ca probleme de consum, de circulaflie sau de distribuflie/redistribuflie. Pe de altæ parte, legea øi guvernul, prezentate de critica socialistæ uzualæ, id est moralistæ, ca o fraudæ, vor apærea ca o întrupare a libertæflii øi a egalitæflii de fapt, realitatea exploatærii øi a opresiunii fiind perfect reconciliabilæ cu o formæ juridicæ ce nu este în niciun caz un simplu epifenomen.

Aparenfla este realæ: forma de stat øi ideologia (ca motivaflie a acfliunii) sînt suficient de reale. Preflurile, economiile, investifliile, pieflele care se extind sau se contractæ sînt realitæfli. Supremafliile etnice, practicile culturale, deprinderile sexuale sînt surse reale de mîndrie, de tristefle, de inspiraflie creatoare, de uræ øi de distrugere. Contractele libere, egalitatea în fafla legii, votul universal, desfiinflarea bisericilor (de stat) nu sînt simple dispozitive de inducere în eroare a celor oprimafli pentru a-i subjuga, pentru a-i face sæ se supunæ: ele sînt rezultatul unor lupte enorme, iar realitatea lor – atît în minflile oamenilor, cît øi în practicile concrete ale statului, care au în sprijinul lor o coerciflie „legitimæ“ øi un aparat profesional pentru furnizarea ei – defineøte o viaflæ socialæ diferitæ de cea a unor societæfli lipsite de toate aceste elemente. În acelaøi timp, în analiza marxianæ aceastæ realitate nu este realitatea ultimæ. Realitatea însæøi este, aici, un grup de semne. Øi nu doar în sensul unei dihotomii brute esenflæ/aparenflæ, prin care materialismul istoric va vedea cum transpare „economia“, dacæ ar exista o astfel de „economie“, ca pe un lucru separat.

Nicio analizæ, marxistæ sau de orice alt fel, nu se poate mulflumi cu ceea ce cred, prin reprezentanflii lor oficiali, institufliile despre ele însele, în versiune autorizatæ. Mulfli oameni cred cæ analiza politicæ marxianæ nu este altceva decît o varietate, deosebit de ascuflitæ, a acestei banalitæfli.

Dar nu, Marx øi Engels ar vrea sæ descrie în Manifestul comunist felul în care capitalismul însuøi este cel care dezvæluie tot ce este ascuns, profaneazæ tot ce este sfînt.

Revelafliile iconoclaste ale teoriei radicale pælesc în comparaflie cu imaginea iconoclastæ, lipsitæ de respect øi færæ iluzii, a existenflei umane aøa cum o prezintæ capitalismul. Primul efort intelectual adeværat al lui Marx – øi aøa ar trebui sæ fie pentru orice marxist, cred – nu a fost acela de a nu crede în dovezi (øi de a dezvælui cît de pærtinitoare era prezentarea lor obiønuitæ), ci, dimpotrivæ, de a crede în ele, în pofida scepticismului teoriilor sociale moraliste, idealiste øi (important, încæ, pentru epoca lui) creøtine, care nu credeau cæ societatea era într-adevær ceea ce burghezia pretindea cæ este – un cîmp de luptæ al unei competiflii necruflætoare, cu totul independent de dorinfla oamenilor de a avea un mediu mai blînd øi mai sigur –, øi de a crede cæ aceste dovezi se reflectau într-un sistem de motivaflii din comportamentul persoanei „moderne“ care nu permite niciun sentimentalism. Nu natura umanæ adeværatæ, denaturatæ de capitalismul demonic, are nevoie de salvare, restaurare sau reabilitare, ci natura umanæ afiøatæ de capitalism are nevoie de înflelegere.

A cæuta semnele revolufliei în tot acest material ar însemna sæ ne mulflumim cu distrugerea creatoare a lui Schumpeter sau cu revoluflia pasivæ a lui Gramsci, recunoscînd, adicæ, færæ alte formalitæfli, cæ singura forflæ revoluflionaræ din lume este tot capitalismul, iar singura clasæ revoluflionaræ, tot burghezia. „Noutatea“. schimbarea radicalæ, invenflia øi devastarea sînt, dincolo de orice dubiu, tot opera capitalismului. Toate acestea ar fi adeværul atotcuprinzætor, dacæ n-ar fi existat istorismul radical al gîndirii lui Marx.

153

Capitalismul este istorie – „natura umanæ“ aøa cum apare ea „afiøatæ“ de cætre capitalism este o figuræ istoricæ ce apare în mod „natural“ nu numai pentru cæ aceastæ opinie (e.g. cæ achiziflia øi competiflia existæ, ca „instincte în om“) serveøte interesele „sistemului“, ci øi pentru cæ toate tipurile de „naturæ umanæ“ sînt istorice, trecætoare, supuse schimbærii, toate tipurile pærînd, tocmai de aceea, „naturale“. „A doua naturæ“, imensæ, „mediul artificial“, „peisajul industrial“ creat de capitalism nu sînt excrescenflele unei umanitæfli eterne (oricît de denaturate), ci întruparea singurei esenfle umane posibile, care este – prin definiflie – neeternæ, adicæ, esenflialæ prin istoricitatea ei, nepermanentæ, o lucrare în curs de desfæøurare.

Aceastæ specificitate istoricæ ræzbate prin textura prezentului etern ca un semn de revoluflie – ori de cîte ori apare efemerul, ori de cîte ori suprafafla netedæ a oricærui „sistem“ este înflepatæ, ori de cîte ori contradicflia fundamentalæ nu mai este o træsæturæ structuralæ, avînd impersonalitatea øi impasibilitatea soartei, ci o „problemæ“ care trebuie rezolvatæ, de obicei în forma unei nedreptæfli care trebuie remediatæ, care îi aflîflæ øi îi îmboldeøte pe oameni la acfliune politicæ. Existæ momente caracteristice cînd dintr-odatæ ne trezim confruntafli cu o vizibilitate istoricæ pe neaøteptate amelioratæ: un astfel de moment este înfrîngerea. Lovitura de stat a lui Ludovic Napoleon Bonaparte (1851–’52) sau baia de sînge care a urmat Comunei din Paris (1871; de altfel, prima oaræ cînd burghezia francezæ s-a asociat cu armata germanæ de ocupaflie pentru a înfrînge proletariatul francez, a doua oaræ cînd, în 1939–’40, au preferat al Treilea Reich Frontului Popular) au arætat neregularitæflile – care, dacæ Marx ar fi fost deterministul economic rigid øi teoreticianul celor douæ clase, aøa cum încæ mai este descris, ar fi trebuit sæ-l ducæ la disperare – indicînd revoluflia care se petrecea, neobservatæ tocmai de cei care-i dædeau din sîngele lor, aøa cum se petrece doar drama unui dezastru, haosul, putrezirea cærnii. Aceastæ dramæ se aflæ într-un contrast permanent cu ordinea, buna guvernare øi afacerile curente.

Dar analiza politicæ, conøtientæ de caracterul efemer øi de caracterul ocult al capitalismului modern, acutizatæ de conøtientizarea catastrofei, ar putea vedea altceva. Aøa-numitul jurnalism øi pamfletarism al lui Marx este o mærturie decisivæ cu privire la specificitatea funcflionærii regimului claselor într-o societate dominatæ, copleøitæ de munca abstractæ øi de munca neînsufleflitæ [dead work]. Marx aræta cæ dominaflia capitalului poate fi în beneficiul burgheziei, ceea ce nu înseamnæ cæ burghezia, ca grup empiric, este întotdeauna sau mæcar de cele mai multe ori dominantæ în societæflile capitaliste. Societæflile capitaliste au træit întotdeauna în cuøca de fier a dreptului roman actualizat, a unui stat cu pedepse severe, aservit unor armate permanente (iar mai tîrziu unui aparat de securitate) øi bisericii. Elitele birocratice n-au fost niciodatæ burgheze în spiriritul lor sau în al lor esprit de corps [spirit de corp], iar intelighenflia n-a fost nici ea vreodatæ prea prietenoasæ cu „societatea comercialæ“ care i se opunea øi de la stînga, øi de la dreapta („cultura adversæ“).

Introducerea votului universal (sau extins) pentru bærbafli în secolul al XIX-lea øi la începutul secolului XX – un panaceu democratic împotriva dominafliei burgheze unilaterale – în societæflile formate, încæ, în majoritate din agricultori sau flærani a favorizat pluralitæflile politice înclinate spre partidele catolice øi naflionaliste de aripæ dreaptæ øi spre social-democraflia de aripæ stîngæ. În toate flærile din Europa continentalæ,

154

armata a jucat un rol politic decisiv (cf. familia Bonaparte, afacerea Dreyfus, alianfla Coroanei cu casta ofiflerilor în cazul lui Franz Joseph I, al lui Wilhelm al II-lea øi al lui Nicolae al II-lea al Rusiei, øi rolul jucat ulterior peste tot de dictaturile militare).

Breøa dintre dominaflia absolutæ a capitalului øi influenfla precaræ a burgheziei asupra puterii reale – un contrast care explicæ succesul lui Ludovic Napoleon Bonaparte øi triumful burgheziei franceze asupra muncitorilor din Paris numai cu ajutorul armatei monarhiste øi catolice antiburgheze øi a presupusului inamic german, ca sæ nu mai vorbim despre inevitabilul compromis, neviabil economic, cu marii proprietari de pæmînturi, cu aristocraflia provincialæ deflinætoare de moøii øi cu nobilimea oræøeneascæ deflinætoare de proprietæfli funciare – l-a fæcut pe Marx sæ calculeze cæ relafliile de putere erau nu numai favorabile revolufliei proletare, ci constituiau deja o revoluflie ocultæ aflatæ în plinæ desfæøurare. Nu existæ, în scrierile sale mature, urme semnificative ale vreunei Bætælii Decisive, unu-la-unu, dintre burghezie øi proletariat, în afara cîtorva fraze convenflionale în numele miøcærii. Øi nu este vorba doar de realismul unui observator social conøtient de inferioritatea numericæ a clasei muncitoare industriale, ci øi de o înflelegere a modului de guvernare caracteristic capitalului: impersonal, indirect, instituflional. Importanfla cuceririi, a ordinii publice, a supravegherii ei, a impunerii conformismului, a respectului, a statorniciei legii – sau, ca s-o spunem mai pe øleau, protejarea privilegiului într-un regim juridic øi constituflional egalitar – era în afara oricærui dubiu. Pentru a exercita coerciflia într-un mod ordonat, burghezia, dupæ cîteva încercæri revoluflionare proprii slabe øi autocontradictorii, a trebuit sæ renunfle la un regim nedivizat în clase. * Ori de cîte ori se vorbeøte despre „1989“, cercetætorii „transformærii“ sînt sau au fost frecvent pæcælifli de un discurs stalinist inversat. Cæci ei cautæ o clasæ conducætoare care ia locul alteia. Øi presupun cæ revolufliile/contrarevolufliile din 1989 n-au reuøit sæ înlocuiascæ personalul nomenclaturii øi al aparatului „comunist“ cu un altul, apoi, cæ „turnura“ democraticæ, die Wende, n-a avut loc sau, invers, dacæ un alt grup de „cadre de conducere“ a ocupat posturile de comandæ ale „economiei“ øi „statului“, atunci „socialismul“ a fost învins de capitalism. „În realitate, nu s-a întîmplat nimic important“ este un exemplu extrem al acestor controverse sterile, deøi populare; „totul e pierdut“ este celælalt.

Aceste extreme, care au øi versiunile lor mai sofisticate, nu reuøesc sæ surprindæ natura (ca sæ utilizæm momentan un termen neutru) a unor societæfli de tip sovietic øi natura „modernitæflii“ capitaliste, øi cu atît mai puflin natura guvernului din secolul XX. Læsînd deoparte ce aø putea crede eu însumi despre acest lucru (vezi Tamás, „A Capitalism Pure et Simple“; idem, „Counter-Revolution against a Counter-Revolution“; idem, „Counter-Revolution against a Counter-Revolution“ extins), ar trebui sæ fie clar cæ cel puflin una dintre caracteristicile cruciale ale capitalismului – separarea producætorilor de mijloacele de producflie – nu a fost niciodatæ depæøitæ. Aceastæ separare, asiguratæ de istorie (deposedarea sau falimentarea micilor proprietari øi meøteøugari), de lege øi de stat, øi prin procesul continuu de socializare a proprietæflii (private), este un

+

dat fundamental al tuturor societæflilor moderne øi un factor determinant cu totul aparte pentru arta de a guverna a viitorului.

Pentru a proteja eficient proprietatea, statul trebuie sæ stabileascæ un cadru juridic puternic. Bazele sale îøi au originea în dreptul roman øi prescriu dreptul de a dispune liber de activele deflinute. Juridic, proprietatea este inatacabilæ: faptul cæ acea parte din avere pe care o constituie capitalul este muncæ abstractæ pietrificatæ nu are ca rezultat drepturi de proprietate pentru muncitorii a cæror parte (salariul) apare ca o simplæ obligaflie contractualæ îndeplinitæ de proprietar pentru muncitorul care nu posedæ nimic, în conformitate cu un acord reciproc, extern capitalului. În caz contrar, dacæ partea neplætitæ a forflei de muncæ ar fi plætitæ în drepturi de proprietate, proletariatul ar cumpæra capitaliøtii cu totul øi ar fi fæcut-o deja, cu secole în urmæ. „Socialismul“ în stil sovietic presupunea cæ „naflionalizærile“ au însemnat ceva de acest gen, astfel cæ proletariatul sau „poporul“ ar fi luat, chipurile, în posesie capitalul. Dar „drepturile de proprietate“ nu erau exercitate de indivizi sau de comunitæflile de muncitori, iar sistemul salariilor ræmînea în vigoare. Surplusul era reinvestit de agenflii separate øi independente de clasa muncitoare, iar cotele de consum erau stabilite de agenflii similare, de asemenea separate. Fuziunea dintre producætor øi mijloacele de producflie ar fi însemnat, de asemenea, o suprimare tendenflialæ a diviziunii sociale a muncii, care nu s-a întîmplat niciodatæ.

De aceea este destul de corect sæ spunem cæ „sistemul sovietic“ era, în ultimæ analizæ, capitalism de stat, dar aceastæ tezæ bine stabilitæ are nevoie de cîteva precizæri importante. Apærætorii ultimelor tranøee ale sistemului defunct – o importantæ secfliune a relicvelor „stîngii“ din Europa de Est – argumenteazæ de obicei împotriva acestei realitæfli citînd nu træsæturi sistemice, ci politici. Pe ansamblu, politicile partidelor „comuniste“ la putere fuseseræ, în cea mai mare parte, egalitare. Dupæ o primæ perioadæ brutalæ de „modernizare“, bazatæ, în mare mæsuræ, pe munca forflatæ, perioada a doua, poststalinistæ, a încercat sæ creeze o versiune esticæ a statului protecfliei sociale (Tamás, „A Talk at Potsdam“), încurajînd consumul individual, locuinflele ieftine, divertismentul de masæ øi alte lucruri de acest gen. Problemele familiare din varietatea vesticæ a aceloraøi politici – datoria, dezechilibrele bugetare – au apærut øi aici. Prima generaflie de „reformatori“ (Imre Nagy, Wladyslaw Gomulka) a respins obsesia vechii gærzi: bugete echilibrate øi supraproducflia bunurilor de investiflii; concepflia lor era cvasikeynesianæ øi avea prea puflin de-a face cu aøanumitul „reformism al pieflei“ al celei de-a doua generaflii de „reformatori“ (exemplificatæ, în jurul lui 1968, de Frantisˇek Kriegel, Ota ˇSik, Rezsô Nyers øi de alflii; tranziflia între cele douæ generaflii a fost întruchipatæ de Wlodzimierz Brus).

Dar acestea nu sînt decît politici, i.e. consecinfle ale unor constrîngeri sistemice. Celor mai mulfli dintre observatorii stærii de fapt din Europa Esticæ de azi li se pare, privind înapoi, cæ opoziflia dintre „planificare“ øi „piaflæ“ este egalæ cu contrastul dintre „socialism“ øi „capitalism“. Este un mod cu totul naiv de a vedea lucrurile. Caracteristicile societæflilor moderne ne obligæ sæ ne întrebæm: existæ ceva care sæ medieze între producflie øi consum, iar scopurile producfliei (øi, prin urmare, modul în care este alcætuitæ diviziunea socialæ a muncii) sînt stabilite, oare, de cætre mediator? În primul caz, cea care opereazæ medierea e piafla, în al doilea, autoritatea statalæ de planificare. A stabili caracterul, cantitatea, nivelul

tehnic al producfliei – iar apoi a stabili salariile, alegerea consumatorului, dimensiunile serviciilor sociale „libere“ – este echivalent cu a fi principala putere de decizie în orice societate. În ambele cazuri, mediatorul øi decidentul sînt niøte instituflii impersonale (piafla øi autoritatea planificatoare, øi garanfliile juridic-coercitive care fac posibilæ funcflionarea lor), dar, desigur, tendinflele lor de clasæ diferæ, la fel cum diferæ, ca rezultat, øi cele ale beneficiarilor. (Apare destul de evident acum cæ, în luptele sociale din „blocul estic“, bætælia se oferea øi a fost purtatæ la nivelul producfliei – partidul vs. consiliile muncitorilor –, iar cînd aceasta a alunecat spre conflicte pe tema acumulærii øi a redistribufliei, sistemul sovietic a fost condamnat; vezi Ost.) Diferenflele sînt considerabile, dar ele nu epuizeazæ întreaga problematicæ. * Pentru a explica particularitatea regimurilor din blocul de Est dinainte de 1989, trebuie sæ apelæm la interpretarea unor soluflii instituflionale care sæ ne permitæ sæ spunem ce s-a schimbat, dincolo de ceea ce este evident øi despre care se vorbeøte atît de mult. Principala problemæ este „Partidul“. Nu voi aborda aici o chestiune care intrigæ, cum este aceea a originilor partidelor „comuniste“ de guvernæmînt øi a varietæflilor lor naflionale. Cea la care mæ voi referi este forma maturæ a Partidului, pentru cæ tocmai ea este cea mai puflin înfleleasæ.

Trecerea la „forma maturæ“ – dupæ pærerea mea, una dintre cele mai importante probleme în istoria mondialæ modernæ – s-a petrecut în timpul revolufliei, atunci cînd mica sectæ militantæ a „revoluflionarilor profesioniøti“ s-a preschimbat într-o giganticæ miøcare de masæ, un instrument-cheie al puterii de stat, færæ sæ-øi piardæ viziunea asupra lumii, mitul fondator øi încrederea moralæ unicæ. Acesta este un lucru uimitor. Øi aratæ totodatæ o credinflæ în politicæ færæ precedent øi færæ egal. Gîndifli-væ la asta: regimurile revoluflionare ale lui Lenin øi Troflki – spre deosebire de regimurile revoluflionare comuniste din Bavaria øi Ungaria, despre care vom discuta ceva mai pe larg în cele ce urmeazæ – nu au øovæit în hotærîrea lor de a înfæptui socialismul øi în credinfla lor fermæ cæ ceea ce fæceau era „construirea socialismului“, deøi înflelegeau destul de clar cæ societatea pe care o creau nu avea absolut nimic de-a face cu idealul comunist, øi aceasta exclusiv pe baza dovezii cæ Partidul lor exercita puterea suveranæ! În jargonul istoric al extremei stîngi, asta se numea øi se mai numeøte încæ „substituflionism“, adicæ o proceduræ mincinoasæ prin care proletariatul se substituie comunitæflii eliberate, Partidul se substituie proletariatului, Comitetul Central – Partidului, dictatorul – Comitetului Central. Væzut din afaræ, desigur acesta a fost (din ce în ce mai mult) cazul, dar nu øi ceea ce gîndea avangarda comunistæ la momentul respectiv, în timp ce înfrîngea rezistenfla øi înæbuøea disidenfla. Poate cæ a fost rezultatul politicii boløevice; dar rezultatul nu este esenfla. Ce a însemnat modul de guvernare al Partidului Comunist, echivalat cu socialismul, pentru bærbaflii – øi puflinele femei – care au întruchipat primii acest tip special de dictaturæ proletaræ?

Va trebui, aici, sæ ne întoarcem la metafizicianul Partidului, Georg Lukács. Ideea lui de partid proletar a trecut prin douæ faze. În Republica Socialistæ Federativæ a Sfaturilor din Ungaria [Magyarországi Szocialista

155

Szövetséges Tanácsköztársaság] (ca sæ-i redæm, pentru o datæ, numele oficial greoi, dar ideologic corect) din 1919, el øi tovaræøii sæi priveau partidul exact aøa cum Wittgenstein îøi privea începuturile filosofiei: ca pe o scaræ pe care te urci ca sæ escaladezi zidul, dar pe care, odatæ ajuns sus, o arunci. În „Comuna“ maghiaræ, aøa cum o numeau aderenflii ei în momentul cuceririi puterii øi al fuziunii partidelor social-democrat øi comunist, partidul de scurtæ duratæ (în vîrstæ de jumætate de an) a fost, practic, dizolvat, locul sæu fiind luat de consiliile muncitorilor. Chiar øi Armata Roøie maghiaræ era organizatæ în conformitate cu sindicatele de ramuræ: exista o divizie a metalurgiøtilor, o divizie a pantofarilor, øi aøa mai departe, toate extrem de eficiente, singurul succesor imaginabil al armatei regale desfiinflate. Prima generaflie de comuniøti maghiari credea cæ cea care trebuia sæ guverneze era comunitatea proletaræ ca atare, nu un grup conspirativ elitist de militanfli fanatici. „Comuna“ maghiaræ a fost, færæ urmæ de-ndoialæ, o dictaturæ duræ, dar o dictaturæ exercitatæ, mæcar în parte, de organisme ale unei democraflii directe, nonreprezentative. Organele centrale cuprindeau delegafli cu mandat impératif [mandat imperativ], susceptibili de revocare, øi proceduri nemanipulate de organizaflii politice inexistente, ci doar de haos. Dupæ înfrîngerea din august 1919, exilaflii øi emigranflii, cîntærind cauzele eøecului lor, au crezut cæ principalul motiv a fost, probabil, absenfla unui veritabil partid boløevic de tip leninist. Comuniøtii maghiari erau luxemburgiøti sau adepfli ai celui mai mare gînditor marxist maghiar al epocii, Ervin Szabó – care a murit chiar înainte de revoluflie –, øi care se-ntîmpla sæ fie un anarhosindicalist. Aceøtia, inclusiv Lukács, au fæcut cunoøtinflæ cu opera lui Lenin, Zinoviev, Buharin øi Troflki øi cu experienfla rusæ ca atare abia în exil.

Lukács øi-a rescris cîteva dintre extraordinarele sale eseuri din 1918–’19 la Viena, dupæ cædere, ca sæ marcheze schimbarea necesaræ din gîndirea sa. Geschichte und Klassenbewußtsein [Istorie øi conøtiinflæ de clasæ], din 1923, este în mare mæsuræ o prezentare a acestei schimbæri; atunci cînd argumenteazæ împotriva Rosei Luxemburg øi a ultrastîngiøtilor, el argumenteazæ în parte contra lui însuøi. (Versiunile originale maghiare sînt netraduse.) Studiul sæu crucial referitor la problema partidului, destul de neglijat în ultima vreme (Lukács, 295–342), prezintæ ideea politicæ inovatoare a boløevismului în toatæ îndræzneala ei scandaloasæ. Lukács scrie: „Organizaflia este forma de mediere între teorie øi practicæ. Øi, ca în orice relaflie dialecticæ, termenii relafliei capætæ concretefle øi realitate numai în aceastæ mediere øi în virtutea ei […] Orice tendinflæ «teoreticæ» sau conflict de opinii trebuie sæ dezvolte imediat o pîrghie organizaflionalæ, dacæ este sæ se ridice peste nivelul purei teorii sau al opiniei abstracte, adicæ dacæ are într-adevær intenflia sæ indice calea spre propria ei realizare în practicæ. Totuøi, ar fi o eroare sæ presupunem cæ fiecare instanflæ de acfliune organizatæ poate sæ constituie un indiciu real øi de încredere al validitæflii unor opinii contradictorii sau chiar al compatibilitæflii sau incompatibilitæflii lor […] Ea trebuie sæ posede o funcflie în cadrul unui proces istoric, iar rolul ei de mediere între trecut øi viitor trebuie sæ fie înfleles. Cu toate acestea, o analizæ care ar vedea o acfliune organizatæ în termenii unei lecflii pe care o confline pentru viitor […] vede problema în termeni de organizare […] Aceastæ analizæ cautæ determinanflii esenfliali care conecteazæ teoria øi practica“ (pp. 299–300).

156

Aceastæ transformare violentæ a ideii („teorie“) în acfliune („practicæ“) depinde de natura istoriei în care acflioneazæ øi de agentul care o executæ sau care o suportæ. „Dacæ proletariatul nu vrea sæ împærtæøesascæ soarta burgheziei øi sæ piaræ mizerabil øi ruøinos în chinurile morflii capitalismului, trebuie sæ îndeplineascæ aceastæ sarcinæ, într-un mod pe deplin conøtient“ (p. 314). În timpul marelui val revoluflionar dintre 1917 øi 1923 øi mai tîrziu, dupæ refluxul mareelor comuniste, Lukács øi tovaræøii sæi au realizat cæ edificarea realæ a unei societæfli socialiste sau comuniste ieøea din discuflie. Unii, cum ar fi Karl Korsch øi Anton Pannekoek, au optat pentru „o revoluflie în revoluflie“, în timp ce leniniøtii – Lukács, Bloch, Brecht – au optat pentru construirea unei „biserici“ revoluflionar-filosofice, Partidul (o paralelæ remarcatæ øi elaboratæ de Alain Badiou în magnifica sa carte despre Apostolul Pavel1), destinat sæ reprezinte invarianta comunistæ øi adeværata doctrinæ întotdeauna aplicate la realitate (la realitatea foarte nefericitæ a statului capitalist øi a campaniilor de modernizare, care nu urmæresc decît o continuæ reificare, fiind ele însele reificate); revoluflia permanentæ a lui Troflki îøi are pandantul în practica filosoficæ permanentæ a lui Lukács: „Lupta Partidului Comunist are în centrul ei conøtiinfla de clasæ a proletariatului. Separarea lui organizaflionalæ în raport cu clasa nu înseamnæ, în acest caz, cæ el doreøte sæ se lupte pentru interesele acesteia, în numele ei øi în locul ei. […] Procesul revolufliei este […] sinonim cu procesul dezvoltærii conøtiinflei clasei proletare. Faptul cæ organizaflia Partidului Comunist se detaøeazæ de marea masæ a clasei este el însuøi o funcflie a stratificærii conøtiinflei în interiorul clasei […] Partidul Comunist trebuie sæ existe ca o organizaflie independentæ pentru ca proletariatul sæ fie în mæsuræ sæ vadæ cæ propria sa conøtiinflæ de clasæ a primit o formæ istoricæ […], astfel încît întreaga clasæ sæ poatæ deveni pe deplin conøtientæ de propria ei existenflæ ca o clasæ“ (p. 326).

Acesta este secretul celebrei „conøtiinfle atribuite“ (conøtiinfla filosofic corectæ a clasei muncitoare, pe care aceasta nu o are în mod empiric).

Sufletul conøtiinflei atribuite este posedat de un corp: Partidul. „Forma istoricæ“ a conøtiinflei de clasæ dezvoltæ o „pîrghie organizaflionalæ“: iar aceasta este, desigur, o consecinflæ a eøecului total al Revolufliei din Octombrie. Societatea postrevoluflionaræ øi, în anumite puncte esenfliale, contrarevoluflionaræ trebuie sæ fie guvernatæ à contre-courant øi à contre-coeur [contra curentului øi împotriva voinflei] de Partidul care se presupune cæ ræmîne neschimbat, adicæ revoluflionar, în timpul asediului dinæuntru øi din afaræ.

Aceastæ poziflie este rezumatæ de una dintre cele mai strælucite minfli ale generafliei de la 1968 astfel: „Partidul Comunist funcflioneazæ ca o volonté générale [voinflæ generalæ] nonempiricæ, o conøtiinflæ absolutæ care se formeazæ prin autodisciplina voluntaræ a unor indivizi empirici. Partidul Comunist este o volonté générale nonempiricæ a proletariatului læmurit cu privire la sine însuøi, nu este un subiect transcendental care ar prezenta [darstellt] totalitatea indivizilor sæi empirici voluntar disciplinafli – dar este nonempiric în sine […]“ (Krahl, p. 181).

+

Abstragerea este fæcutæ din volonté de tous [voinfla tuturor], ceea ce este, desigur, diametral opus oricæror intenflii fundamental marxiene, care nu conflin øi nu pot confline nicio „metafizicæ de partid“, întrucît scopul lor este o disoluflie radicalæ a tuturor „abstracfliunilor reale“ (în sensul lui Alfred Sohn-Rethel) øi o reducere radical nominalistæ a tuturor substanflelor reificate (cum ar fi capitalul) la practicile umane. Øtim cu toflii cæ Partidul nu a ræmas ceea ce-i prezicea Lukács cæ va fi, prin toate vicisitudinile, dar urmele originilor sale din acea volonté générale proletaræ au supraviefluit øi ne ajutæ sæ explicæm ce a fost. Intelectual, Partidul a fost o combinaflie între o autoritate planificatoare hiperraflionalistæ øi un garant ideologic al caracterului moral „popular“ – egalitar øi plebeu – al regimului care încerca cu disperare sæ separe puterea politicæ a „clasei muncitoare“ (adicæ a conducerii Partidului øi a elitelor sale clientelare proletare) de societatea industrialæ producætoare de mærfuri, bazîndu-se politic pe constrîngere øi pe cooptare. Fuzionarea imaginaræ a statului cu societatea civilæ în conceptul autocontradictoriu al „proprietæflii socialiste de stat“ (un sfîrøit imaginar al separærii „economiei“ de „politicæ“, specificæ regimurilor liberale burgheze) a fost înlocuitæ (øi contrazisæ) de rolul Partidului ca autoritate supremæ øi finalæ, exclusiv politicæ, øi ca depozitar al doctrinei adeværate. Acest fapt atestæ credinfla exageratæ a liderilor Partidului în raflionalitate (øtiinflæ øi tehnologie) øi în mobilizarea iraflionalæ, autoritaræ (rosteøte cuvîntul øi noi te urmæm).

Detaøarea Partidului de „masele largi“ (de fapt, de realitatea unui stat capitalist – alienare, exploatare øi opresiune –, negatæ cu pasiune printr-o propagandæ de formulæ utopicæ) a fost øi cheia succesului sæu temporar.

El a fost impermeabil la tragedia „empiricæ“, întrucît el nu „reprezenta“ experienfla, ci rafliunea. Bine-cunoscuta sofisticæ øi demagogie comunistæ, care putea sæ justifice orice, inclusiv gulagul øi Pactul Stalin–Hitler, îøi avea originea în „independenfla“ intelectualæ a Partidului sau în autonomia lui faflæ de exploatare, de caracterul alienat, reificat øi opresiv al regimului pe care îl conducea øi de care era „detaøat“. În acelaøi timp, el era singura versiune de raflionalitate modernæ cunoscutæ ideologic celor mai mulfli oameni ai secolului XX (capitalismul fiind reconfigurat ca o orînduire spontanæ, „organicæ“, øi deci „iraflionalæ“, de anumifli teoreticieni de frunte precum Joseph Schumpeter, Friedrich-August von Hayek øi Alexandre Kojève, contrazicîndu-i pe Émile Durkheim øi Max Weber), iar 1989 a fost træit de mulfli ca un colaps final (øi meritat) al Rafliunii. * Existenfla øi conducerea acestui parti unique [partid unic] (sau a acestui Staatspartei [partid-stat], sînt o chestiune istoricæ cel puflin la fel de importantæ ca parlamentarismul ori ca sistemul judiciar „independent“ pentru societæflile capitaliste occidentale din secolul al XIX-lea.

Conducerea exercitatæ de Partid este cea care face întreaga diferenflæ, planificarea øi redistribuflia nefiind suficient de specifice. Spre deosebire de dictaturile de dreapta, poate cu excepflia Spaniei lui Franco, Partidul nu a dispærut øi nici nu øi-a pierdut importanfla odatæ ajuns la putere. Distingîndu-se prin contrast de ideea sa primaræ propusæ clasic în Ce-i de fæcut?, Partidul a fost un instrument extraordinar øi extrem de eficient de guvernare, ca niciun altul.

A fost un instrument ales (sau, mai degrabæ, descoperit treptat) de o elitæ militantæ de foøti marxiøti, ca rezultat al colapsului aøteptærilor privind revoluflia mondialæ, în special în Europa Occidentalæ. El a trecut prin multe faze succesive, dar a trebuit sæ ræspundæ unei nevoi presante. Revoluflia Rusæ din 1917 øi victoriile „comuniste“ de dupæ al Doilea Ræzboi Mondial au reuøit sæ promitæ lucruri ca pacea færæ anexiuni, pîine øi pæmînt; au trebuit, adicæ, sæ satisfacæ dorinflele democratice, burghez-revoluflionare, referitoaree la statul-nafliune, mica proprietate øi bunæstarea generalæ. Scopurile specific socialiste ale propriilor lor miøcæri – amînate sine die – au îmbræcat forma regimului lor politic, iar perspectiva comunistæ urma sæ fie susflinutæ numai de longevitatea sau permanenfla guvernærii sale. O dezvoltare cîrmuitæ, dirijatæ putea fi flinutæ pe drumul cel bun numai printr-o perspectivæ strategicæ de multe decenii, poate chiar secole. Într-o societate nesocialistæ – elita boløevicæ a înfleles limpede, din capul locului, acest lucru, aøa cum o aratæ ultimele scrieri ale lui Lenin øi chiar cartea Lenin a lui Lukács (1924) –, numai puterea politicæ era cea care distingea, realmente, societæflile revoluflionare, „postcapitaliste“, de celelalte.

Dacæ un sfîrøit al proletariatului, care avea sæ-l scoatæ din alienare, nu era (încæ) imaginabil – cu un sfîrøit al muncii salariate øi al producfliei de mærfuri –, primatul politic øi hegemonia culturalæ a clasei muncitoare trebuiau pæstrate. Puterea dualæ, în care majoritatea treburilor curente ale guvernærii de zi cu zi erau læsate în seama birocrafliei statale øi a aparatului de securitate, se baza totuøi pe o miøcare în care primatul politic al clasei muncitoare era conservat într-un fel de societate paralelæ. Societatea, în general, putea sæ nu aibæ o majoritate proletaræ, dar Partidul avea. Controlul ultim aparflinea Partidului. Acesta este principiul nomenclaturii: nomenclatura era o listæ complexæ de posturi øi funcflii a cæror ocupare era încredinflatæ diverselor comitete øi comisii ale Partidului. Numirea, sæ zicem, a rectorului Universitæflii din Budapesta depindea de Comitetul Central, dar cea a conducætorului Bibliotecii Universitare doar de a cincea comisie districtualæ. Propunerile personale erau acceptate de „organizaflia de bazæ“ universitaræ (celula de partid), iar eøaloanele superioare ale Partidului trebuiau sæ decidæ. Odatæ numifli, oficialii savanfli însærcinafli cu gestionarea universitæflii øi, respectiv, a bibliotecii ei se bucurau de o autonomie considerabilæ, dar dacæ voiau sæ-øi pæstreze poziflia trebuiau sæ consulte organizafliile de partid respective, chiar dacæ ei înøiøi nu erau membri de partid.

Cum unele dintre posturile în care se fæceau astfel de numiri erau de importanflæ naflionalæ, multe organizaflii locale de partid aveau o influenflæ disproporflionatæ asupra politicii naflionale. Dar Centrul era cel care decidea care organizaflie de partid era chematæ sæ exercite o asemenea putere. Unele „celule“ de fabricæ (organizaflii de multe mii de membri uneori) erau conduse, conform tradifliei, de membri ai Comitetului Central. Muncitorii „comuniøti“ ai acelei fabrici, care îøi alegeau secretarul (care, chiar dacæ nu era corect ales, trebuia sæ fie destul de popular în rîndul membrilor de partid ce lucrau în producflie), aveau o oarecare influenflæ în domeniile în care liderul lor local o avea pe a sa. Partidul era în primul rînd o instituflie de îndoctrinare, de educaflie adultæ øi de dezbatere ideologicæ, deøi ritualizatæ. Pentru marea masæ a membrilor de partid, aceasta nu implica niciun privilegiu sau avantaj material.

Chiar dacæ societatea ca atare era calmæ sau supusæ, Partidul era întotdeauna mobilizat. Întrunirile, lectura øi rumegarea „literaturii“ de par-

157

tid luau un timp considerabil. Se încurajau în mod deliberat un sentiment de apartenenflæ øi o credinflæ comunæ. O „moralitate comunistæ“ de puritanism, frugalitate, disciplinæ, autoperfecflionare øi autoeducare (moøtenite de la miøcarea muncitoreascæ clasicæ) fusese o realitate socialæ de netægæduit în cadrul Partidului, legatæ de conøtientizarea unei elite oculte – la urma urmei, erau o mînæ de muncitori duri, care ar fi trebuit sæ fie membrii de frunte ai clasei conducætoare, færæ egoismul øi læcomia asociate de obicei cu acest statut. Ceea ce nu înseamnæ cæ printre motivele aderærii nu existau carierismul, oportunismul, conformismul sau chiar teama, dar ideea era cæ Partidul øi militanflii lui altruiøti erau bastionul vieflii øi al moralitæflii socialiste într-o societate mixtæ, de tranziflie.

Partidul n-a repetat greøeala bisericii, prin introducerea unui botez general al copiilor. Aøa încît n-a avut nevoie, de fapt, nici de cler, nici de ordine monastice. „Botezul“ membrilor de partid era un anabaptism adult, rezervat celui ales. Regimul se numea „socialist“, dar adeværatul socialism se obflinea numai în Partid. Aøa încît, atunci cînd auzifli „comuniøti“ în vîrstæ est-europeni numindu-øi regimul iubit „socialist“, ei au o experienflæ pe care sæ se bazeze: apartenenfla lor realæ, ca membri, la o societate selectæ, motivatæ de o ideologie legitimatoare orientatæ spre viitor øi îmbibatæ cu o filosofie raflionalistæ øi un cult al øtiinflei, care-i dædea aparenfla cunoaøterii, øi cu o moralitate de modæ veche, ridicînd în slævi munca grea, efortul neprecupeflit, demnitatea egalæ, respectul pentru cei asuprifli, solidaritatea internaflionalæ øi cutezanfla intelectualæ.

Mult mai mult decît ce obflin de obicei clasele subalterne.

Iatæ ceva foarte diferit faflæ de starea de spirit subversivæ, hipercriticæ, de opoziflie a extremei stîngi occidentale øi sudice numite øi „comuniste“, dar care nu diferæ mult de organizarea proletaræ corporatistæ (Arbeiterstand, spre deosebire de Arbeiterklasse) din vechea social-democraflie europeanæ, cu geamænul ei sindical. Bine-cunoscutele acuzaflii împotriva „socialismului real“, cæ era o societate de clasæ øi cæ era o dictaturæ, sînt destul de adeværate. Dar, încæ o datæ, relafliile de clasæ autentice – ca în orice societate dominatæ de capital – erau ascunse, iar puterea politicæ øi memoria instituflionalæ prea puflin apreciatæ a organizafliilor politice le înlocuiau. Clasa muncitoare nu conducea ca o clasæ, dar conducætorii erau în cea mai mare parte de extracflie proletaræ, mobilitatea ascendentæ øi redistribuflia egalizatoare erau puternice, nu ca astæzi, comportamentul plebeu øi virtuflile plebee erau flinute la mare cinste, tendinflele antiegalitare erau menflinute strict în limitele meritocrafliei, iar soiul burghez de „mîndrie pæcætoasæ“, de individualism, era discreditat. Partidul era semnul vizibil cæ, în ciuda inegalitæflii øi a opresiunii reale, o aristocraflie ereditaræ – inamicul tradiflional al tuturor plebeilor în istorie – nu mai avea sæ se nascæ (øi nu s-a mai næscut), iar credinfla interioaræ a Partidului într-o Orînduire Bunæ excludea (øi condamna moral) orice disprefl øi orice indiferenflæ faflæ de cei særaci. Spre deosebire de societæflile burgheze, Partidul – „forfla conducætoare“ într-o tiranie capitalistæ exercitatæ de un stat destul de represiv øi de exploatator – n-a încercat sæ justifice inegalitatea, pe care a declarat-o un fenomen trecætor, necesar poate, dar, în esenflæ, josnic. Puterea politicæ în mîinile plebei nu a fost în întregime o iluzie, iar cei care s-au revoltat împotriva regimurilor de stil sovietic au trebuit sæ respingæ egalitatea în numele libertæflii, mai înverøunat decît orice post bine plætit într-o consultanflæ oræøeneascæ neoconservatoare sau într-o sinecuræ intelectualæ. Opoziflia faflæ de egalitarism este

158

una dintre cele mai oneroase sarcini cu care se confruntæ orice societate cu clase sau caste. Opoziflia væditæ øi publicæ dintre Partidul pur din punct de vedere doctrinar øi societatea impuræ doctrinar („de tranziflie“) oferea o soluflie simbolicæ de duratæ, ambele fiind concomitent apærate ca „putere a poporului“ (Volksmacht) ameninflatæ de dezordinea inegalitaræ øi de ræul unei clase dominante burgheze bogate, care, în læcomia ei, cæuta doar maximizarea profitului, o clasæ stræinæ de binele comun øi ale cærei interese se opuneau celor ale maselor. La început, Partidul n-a fost perceput ca o clasæ dominantæ, cîtæ vreme privilegiile materiale care decurg de obicei din apartenenfla la orice clasæ stæpînitoare nu erau esenfliale øi caracteristice. Avantajul pecuniar sau biopolitic inerent oricærei societæfli aristocratice sau de clasæ era neclar øi incert în cazul Partidului. Nici descendenfla sau moøtenirea (inevitabile în cazul proprietæflii private) nu erau, de obicei, importante în selecflia elitelor Partidului, excepflie fæcînd perioada finalæ.

Etosul Partidului devenise autocontradictoriu tocmai din cauza sincerului sæu egalitarism. În anii ’60, el læuda bunæstarea øi consumul, diluîndu-øi astfel morala sa puritanæ øi altruistæ. Pentru a susfline politicile de acest gen, a trebuit sæ recurgæ la credite, la comerflul internaflional, la piefle. A avut nevoie de capital lichid, aøa cæ a trebuit sæ permitæ practici inegalitare în continuæ creøtere, ca sæ menflinæ atît motivarea, cît øi legitimarea. Treptat, a trebuit sæ înlocuiascæ promisiunea unei îndepærtate societæfli neexploatatoare, færæ clase, neopresive øi nealienate, cu promisiunea unui consum, a unui confort øi a unui divertisment din ce în ce mai mari. Intrînd, în felul acesta, în competiflie cu Vestul, o competiflie în care nu putea decît sæ piardæ.

De aici, exagerata abordare politicæ a schimbærilor din Europa de Est, care pare atît de ciudatæ observatorilor din afaræ. Est-europenii, sofisticafli sau nu teoretic, øtiu cæ regimul trecut, pe care îl uræsc sau iubesc, n-a fost niciun fel de societate comunistæ, lipsitæ de neajunsurile uzuale ale unei societæfli de clasæ moderne centrate pe cîøtig øi pierdere, dar ei væd ce a luat locul Partidului. Partidul apare, desigur, ca un lucru datat, demodat sau mai ræu, dar, în majoritatea cazurilor, ca flinînd de trecut. Promisiunea lui nu fusese (øi nici nu e rememoratæ ca atare) eliberarea, ci egalitatea øi respectul pentru bærbatul muncitor (cu sublinierea genului). În acelaøi timp, oamenii par sæ uite cîteva caracteristici structurale fundamentale ale Partidului.

Partidul era organizat ca o reflea de celule la locul de muncæ, aøa încît nu era centrat pe circumscripflii (circumscripflii electorale, curse electorale), aøa cum nu existau nici alegeri contestate. Puterea Partidului nu se baza pe cetæfleni în vieflile lor private „de acasæ“ (aøa cum este cazul partidelor electorale burgheze în sistemele reprezentative „pluraliste“), în calitate de consumatori øi de „familii“ care se odihnesc în locuinflele lor, ci pe producætori. Ceea ce viza el era, în primul rînd, puterea asupra producætorilor. Sarcina Partidului era impunerea obiectivelor producfliei, mobilizarea pentru o intensitate øi o vitezæ de muncæ crescute, disciplina muncii, impunerea unei acceptæri de-a gata a mai multor ore de lucru øi a unor salarii reale mai mici, øi prevenirea grevelor (oricum ilegale) øi a altor forme de protest proletar. Aøa cum a arætat cercetarea sociologicæ, centrele reale de putere au fost marile firme sau trusturi de stat.

Nu e de mirare cæ singura lor armæ eficientæ împotriva Partidului au fost consiliile muncitorilor, atît în Ungaria în 1956, cît øi în Polonia, începînd

+

din 1981 (Solidarnos´´c nu era un sindicat, ci o reflea de consilii muncitoreøti, organizate nu de sucursale, ci de fabricæ øi de regiune, exact ca Partidul „comunist“). Lupta acolo s-a dat, chiar la sursa puterii reale.

Consiliile muncitorilor s-au luptat, e drept, cu Partidul (au trebuit s-o facæ, peste tot), dar – cum proveneau, la urma urmei, din aceeaøi tradiflie, conøtient sau nu – nicio putere bazatæ pe comunitæfli de producætori nu poate fi susflinutæ (oricît de represiv øi oricît de exclusiv politic) sub dominaflia pieflei.

Este destul de semnificativ faptul cæ, în Polonia, Partidul øi duømanul sæu, consiliile muncitoreøti, au eøuat împreunæ. Ambele au sfîrøit – din motive diferite, poate chiar opuse – pledînd pentru noul regim de piaflæ øi, în consecinflæ, au devenit incredibil de nepopulare, pierzîndu-øi complet relevanfla. În acea perioadæ, puterea specificæ øi particularæ a Partidului se diluase deja mult, cu excepflia parflialæ a Republicii Democrate Germane – dar chiar øi acolo puterea era împærflitæ cu autoritæflile militare øi sovietice øi cu serviciile de securitate –, în diverse feluri. În Polonia, cea care a pus capæt primatului Partidului a fost armata (în ciuda fricii tradiflionale a Partidului de Thermidor øi Brumar, din bonapartism), junta generalilor Wojciech Jaruzelski, Florian Siwicki øi Czeslaw Kiszczak (lovitura de stat din 13 decembrie 1981 a fost, tehnic, ceea ce în America Latinæ se numeøte autogolpe2). În alte flæri, puterea Partidului a fost externalizatæ, fiind delegatæ serviciilor de securitate, guvernului regulat, quangos3, comitetelor de reformæ, managerilor unor mari întreprinderi, Biroului Central de Planificare, Bæncii Naflionale, institutelor de cercetare ale Academiilor de Øtiinflæ, unor øefi regionali øi mass-mediei tot mai independente, liberalæ øi/sau naflionalistæ. Partidul a cæzut victimæ unor centre de putere parflialæ în Polonia, Ungaria øi Iugoslavia øi, în toate aceste locuri, obscurul guvern regulamentar (Consiliul de Miniøtri), odinioaræ destul de nesemnificativ, a cîøtigat influenflæ.

Dar, pînæ în acel moment, tofli moøtenitorii miøcærii muncitoreøti tradiflionale se aflau în confuzie. Sæ rememoræm aceste momente europene.

1977–’79: Partidul Comunist Italian se alæturæ burgheziei, Vaticanului øi serviciilor secrete în lupta împotriva extremei stîngi, salutæ NATO, propune mæsuri de austeritate øi o a doua ediflie a compromesso storico4, condamnæ intervenflia sovieticæ în Afganistan (øi lovitura de stat din Polonia de mai tîrziu); regimul românesc al lui Nicolae Ceauøescu se transformæ din „naflional-comunism“ în fascism patentat, cu accesorii în parte maoiste øi „revoluflie culturalæ“, tehnici utilizate în scopuri etniciste, persecutare deschisæ a minoritæflilor; 1979: începe lunga domnie a doamnei Thatcher, laburiøtii – în special laburiøtii de stînga – sînt înfrînfli, vireazæ spre dreapta, greva minerilor øi miøcarea sindicalæ sînt înfrînte, privatizæri, reduceri; 1981: lovituræ de stat militaræ în Polonia împotriva consiliilor muncitoreøti (Solidarnos´´c ); 1981–’82: aøa-numitul programme commun [program comun] al comuniøtilor øi al lui Mitterrrand este revocat sub presiuni; social-democraflia germanæ øi austriacæ se alæturæ Uniunii Sovietice contra Solidarnos´´c (øi Statelor Unite øi doamnei Thatcher împotriva lui Mitterrand); naflionalismul separatist øi reformele radicale de piaflæ scindeazæ Iugoslavia; intelectuali din Germania de Est emigreazæ masiv în Occident; extrema stîngæ vest-germanæ se dezmembreazæ øi se dizolvæ, transformîndu-se, în parte, într-o miøcare ecologistæ; opoziflia democraticæ (disidenfla) apare deschis în Ungaria øi aruncæ mænuøa; Iuri Vladimirovici Andropov, øeful KGB-ului, este ales secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, în completarea

lui 18 Brumar început în Varøovia; generalul Jaruzelski este øi el numit prim-secretar al Partidului.

Versiunile democratic/reformiste, represiv/dictatoriale, emancipator/autonomiste ale socialismului european erau, toate, pe cale de anihilare. * În Europa de Est, capitalismul færæ burghezie a fost înlocuit de capitalismul færæ burghezie. Toate acestea s-au întîmplat exact în momentul cînd poziflia strategicæ pe care fuseseræ stabilite odinioaræ bazele filosofice ale Partidului Unic a dispærut în Occident: constelaflia datului structural al oricærei societæfli capitaliste – existenfla unei clase de proprietari øi a unei clase færæ proprietate, a cæror relaflie reciprocæ era mediatæ de bani øi de contract –, ceea ce pærea identic cu opoziflia politicæ a grupærilor cultural-politice identificate, în mare parte, cu marii antagoniøti (burghezia øi proletariatul), øi-a pierdut relevanfla. Cultura hegemonicæ øi cultura adversæ (sau contrahegemonicæ) (antisocialistæ øi socialistæ) pæreau a fi mai mult decît ele însele; puteau crede, realmente, cæ „reprezentau“ ceva mai mare decît ele însele: fie „clasa“ (clasa muncitoare organizatæ, militantæ, cu o gîndire de dreapta, purtætoare a unui viitor postcapitalist), fie „civilizaflia“ (o combinaflie susflinutæ de tradiflie, libertate individualæ, bunsimfl, nafliune, religie, familie, posibilitate de alegere øi altele similare).

Schimbærile tehnologice, domolirea conflictului de cætre statul bunæstærii sociale din Est øi Vest, creøterea salariilor reale øi creøterea ocupærii forflei de muncæ, schimbærile în habitat, sænætate, igienæ, obiceiuri sexuale, petrecerea timpului liber, industria culturalæ, deflinerea unei locuinfle, deflinerea unor cote-parte, a unui automobil, lipsa de clase a culturii populare, înfrîngerea radicalismului de stînga (1968–1979), exacerbarea conflictelor rasiale øi apariflia islamului politic – toate au contribuit la dispariflia clasei de la suprafaflæ – cæci clasa, fireøte, continuæ sæ existe, dar s-a adæugat celorlalte caracteristici oculte ale capitalismului, ascunzîndu-se în profunzime. Irelevanfla ei este politicæ, aøa cæ s-a alæturat altor aspecte ale societæflii burgheze aøa cum sînt ele definite de burghezie: separarea sferelor, în acest caz separarea politicii de economie, se extinde acum la proletariat, care øi-a pierdut identitatea politicæ. În blocul sovietic, figura istoricæ øi filosoficæ a proletarului a fost legatæ de centralitatea Partidului, ca salvgardare a identitæflii politice a clasei muncitoare. „Puterea popularæ“ sau „puterea proletaræ“ a fost transformatæ, dupæ reformele pieflei din anii ’60 øi ’70, în puræ øi banalæ putere de stat, iar comisarii au devenit manageri øi conducætori, lipsifli de mistica exercitærii puterii într-un scop ultim – øi, în sensul puterii de clasæ, pervers –, care nu a permis niciodatæ Partidului sæ legitimeze cu succes o structuræ de putere separatæ øi un sistem social exploatator, decît considerîndu-l din perspectiva unui viitor fundamental diferit (comunist). Secolul XX, sub egida – conform lui Badiou – unei adeværate passion du réel [pasiuni a realului], adicæ a unui angajament de a schimba lumea øi de a se schimba pe sine, fusese contrazis de o dublæ înfrîngere, a comunismului ideologic øi a celui teoretic (potrivit lui Guy Debord, aceøtia doi sînt duømani de moarte), fiind împins spre o acceptare umilæ øi modestæ a prezentului, care ne este cunoscutæ cultural din Bouvard øi Pécuchet.5 Aceastæ acceptare a înfrîngerii a fost inspiratæ, în mare parte, de anul 1989 în Europa de Est.

159

Originile schimbærii de regim în blocul sovietic au fost politice. Promisiunea miøcærilor democratice incipiente – statul de drept, un sistem electoral competitiv, recunoaøterea drepturilor, sfîrøitul cenzurii, eliminarea restricfliilor absurde (e.g. de cælætorie) – a fost egalitaræ într-un sens constituflional øi legal, neopunîndu-se prin nimic doctrinei oficiale principale a regimului trecut (øi nu mæ refer la abuzurile acelui regim, ca naflionalismul, rasismul øi heterosexismul, care violau principiile sale mærturisite), dar plasînd cîmpul de luptæ hotærît departe de producflie. În Ungaria, în unicul episod radical al perioadei de tranziflie democraticæ – campania referendumului „de patru ori da“, în care eu însumi am fost unul dintre principalii oratori –, opinia a cerut sæ se punæ capæt celulelor de partid de la locul de muncæ øi milifliei paramilitare a Partidului, cu baze similare la locul de muncæ, obligînd prin aceasta Partidul sæ concureze cu noile forfle politice într-un domeniu în care oamenii nu erau angajafli øi colegi de muncæ, ci consumatori, arendaøi, proprietari de case øi cetæfleni privafli în adeværatul sens al cuvîntului. Înainte de 1989, politica fusese limitatæ la locul de muncæ, de unde, dupæ 1989, a fost izgonitæ.

De la o stare de totalæ lipsæ de libertate, est-europenii au progresat la o stare de libertate a celui neliber. De la o pseudoegalitate frauduloasæ (începînd din 1960, Norvegia øi Japonia au fost mai egalitare în raport cu venitul øi locuinflele decît flærile CAER/ale Pactului de la Varøovia), ei au progresat spre o egalitate a neegalului (aceasta fiind, de altfel, definiflia aristotelicæ a democrafliei). Dat fiind cæ determinarea structuralæ care a pus bazele societæflii capitaliste moderne – separarea producætorilor de mijloacele de producflie, pentru cæ numai fuziunea lor este cea care permite producerea mærfurilor, o fuziune fæcutæ posibilæ (øi mediatæ) numai de bani (vînzarea voluntaræ øi regulamentaræ a forflei de muncæ) – a ræmas în vigoare de-a lungul întregii perioade sovietice, acest lucru nu i-a surprins pe cei lipsifli de mijloace (adicæ populaflia færæ active de capital, cunoscutæ înainte ca proletariat). Aøteptarea a fost ca proprietatea impersonalæ asupra activelor – o tendinflæ observatæ deja de Marx øi Engels: de la proprietarul individual la societatea cu ræspundere limitatæ, la ideeller Gesamtkapitalist, paralela statului la autonomia sporitæ øi la preponderenfla ramurii executive a guvernului –, care øi-a atins apogeul în „socialism“, i.e. în capitalismul de stat tiranic-democratic, sæ fie înlocuitæ de proprietatea, controlul øi influenfla socialæ ale burgheziei.

Ei bine, aceastæ burghezie nu s-a materializat în Europa Ræsæriteanæ exsovieticæ. În primul rînd, economia est-europeanæ slab competitivæ, eliberatæ de restricfliile øi barierele protecflioniste (øi de avantajele pe care i le aducea ameninflarea puterii militare sovietice), a fost în cea mai mare parte distrusæ. Întreprinderile de stat, cumpærate de companiile multinaflionale pe mai nimic, au fost închise, iar pieflele lor de consum scufundate.6 O nouæ utopie, a unei societæfli færæ producflie industrialæ øi agricolæ, numai cu servicii øi consum, a fost creatæ instantaneu, împreunæ cu un øomaj færæ precedent, cæci mase enorme de oameni au fost pur øi simplu pensionate, deøi nu împliniseræ încæ vîrsta. Mitul liberal potrivit cæruia dependenfla oamenilor de stat (de guvern) avea sæ descreascæ dupæ cæderea „socialismului“ s-a dovedit de o falsitate tragicæ: oamenii depind de stat pentru traiul lor de zi cu zi mai pasiv øi mai complet decît oricînd. Societæflile est-europene n-ar putea supravieflui nicio zi færæ programe ample de protecflie socialæ nemaivæzute în Vest sau în Estul „comunist“ dinainte de 1989. Aceste programe indispensabile de protecflie

160

socialæ sînt cele pe care partidele øi guvernele „liberal-democratice“ esteuropene au încercat sæ le taie radical, uøurînd astfel calea pentru postfascism, care promite beneficii sociale pentru clasa de mijloc, teroare pentru „clasele criminale“ definite etnic øi sexual (imigranfli øi rromi), autoritate, respect, coeziune, atletism, curæflenie øi eficienflæ pentru orice gentile apt de muncæ, tînær, bærbat, alb, autohton, heterosexual øi creøtin.

Nici mæcar caracterul impersonal, abstract, distant, insesizabil politic al capitalului nu s-a schimbat. El este væzut de opinia publicæ manipulatæ ca un complot al unor proprietari absenfli øi al unor regi de peste mæri, dar, din pæcate, acei proprietari øi regi nu existæ, nu existæ decît fondurile de investiflii, bæncile mondiale øi serviciile financiare transnaflionale, care, færæ sæ aibæ vreo voinflæ sau vreo viziune asupra lumii, ascultæ numai de comandamentul abstract al creøterii, al expansiunii øi al acumulærii. Singura noutate adeværatæ este sistemul electoral bazat pe competiflie (pluripartit), împreunæ cu creøterea rolului sistemului judiciar øi al massmediei necenzurate. Ar fi lipsit de inimæ – øi greøit – sæ spunem cæ toate acestea n-au determinat o schimbare realæ în bine. Cel puflin le-au dæruit unor milioane de oameni plæcerea, bucuria de a vedea deruta foøtilor lor stæpîni mîndri, i-au fæcut sæ guste încîntarea dezordinii, a lipsei de respect, a afiøærii bucuroase a urii. A fost o experienflæ nouæ pentru est-europeni – ceva destul de frecvent în Occident – sæ-i disprefluiascæ deschis pe cei de la vîrf, sæ-øi exprime sentimentul egalitar carnavalesc cæ sînt guvernafli de imbecili. Øi dacæ tot sîntem în cæutare de semne, haidefli sæ-l citim pe Benjamin, citat øi explicat de Esther Leslie: „[În automatul de øah era de fapt] un pitic cocoøat, care era un øahist expert øi care øedea înæuntru øi conducea mîinile marionetei cu ajutorul sforilor. Ne putem imagina o replicæ filosoficæ a acestui mecanism. Pæpuøa cunoscutæ ca «materialism istoric» ar trebui øi ea sæ cîøtige întotdeauna. Acesta poate fi uøor un meci pentru oricine, dacæ se lasæ tras de sfori în serviciile teologiei, care astæzi, dupæ cum se povesteøte, e micæ, urîtæ øi trebuie flinutæ ascunsæ vederii“ (Leslie, pp. 172–173).

Piticul, teologia, „ar putea reprezenta un moment al spiritului [Geist] sau conøtiinfla, ar «trebui sæ cîøtige», dar nu poate cîøtiga decît dacæ clasa recupereazæ suficient ca sæ-i «stæpîneascæ» tehnica“.

Est-europenii au fost obligafli sæ înfleleagæ, superficial, schimbærile pe care au fost forflafli de circumstanfle sæ le îndure ca pe un alt exemplu de miraj eliberator, iar mai profund, ca politicæ øi, prin urmare, ca obiect al unei modelæri filosofice a voinflei. Teologia politicæ – ceea ce au în comun Ernst Bloch, Walter Benjamin øi, da, Leo Strauss øi Carl Schmitt – se poate foarte bine dovedi a fi piticul din aparat. Ceea ce este în litigiu atunci cînd se vorbeøte despre 1989 este o chestiune de demnitate. Chiar atunci cînd abandonase cu siguranflæ orice fel de proiect socialist, Partidul Comunist insista asupra reprezentærii unei stæri de spirit egalitare, spre deosebire de orice altæ structuræ de putere din istoria mondialæ. Preflul era despotismul. Acum cæ despotismul s-a încheiat, restabilirea demnitæflii plebee este începutul a ceva nou.

Piticul din maøinærie ne va aræta numai schimbærile politice, o libertate care se opreøte la porflile fabricii (sau la uøa biroului), o dualitate în care

+

cetæfleanul liber nu-i decît o nulitate care executæ planuri tehnologice øi algoritmi, în timp ce acasæ el sau ea este – în calitate de cetæflean – suveranul, iar aceastæ dualitate va reproduce mereu lucrul de care am crezut c-am scæpat pentru totdeauna. Capitalismul clasic a ascuns „economia“, øi astfel a permis o revoluflie politicæ condusæ de comuniøti, care, în ciuda tuturor lucrurilor, n-a atins centrul exploatærii. Capitalismul contemporan ascunde, în acelaøi mod, politica. Est-europenii sînt obligafli sæ øtie cæ luptele pentru putere politicæ sînt intrinsec legate de lucrurile esenfliale ale vieflii, aøa cum politica de naturæ pur democraticæ nu le-a îmbunætæflit vieflile, pentru cæ nu a abordat caracteristicile oculte ale regimului.

Ca sæ væ fac sæ înflelegefli mai bine aceasta, permitefli-mi sæ abordez o problemæ aparent comunæ pentru Est øi Vest, problema egalitæflii, ca sæ demonstrez particularitatea unei evoluflii subsecvente triumfului øi cæderii revolufliei, un capitalism de piaflæ cu totul stræin de dorinflele democratice ale secolului al XIX-lea – libertate, subiectivitate, autonomie –, ale cæror urme mai pot fi descoperite în imaginile occidentale despre sine ale capitalismului tîrziu.

Este unanim acceptat cæ principalul agent de egalitate într-o societate modernæ de clasæ este statul, singura forflæ capabilæ sæ impunæ øi sæ efectueze redistribuflia, canalizarea – în unele regimuri, cum ar fi statul social-democrat al protecfliei sociale – a activelor deduse prin impozitarea unor capitaluri active înspre cetæflenii care nu posedæ astfel de active, prin diverse mecanisme, de la asistenfla socialæ pînæ la investifliile de stat în interes public. Aceastæ funcflie a statului este, în mare mæsuræ, determinatæ de interconexiunea a douæ lupte: lupta de clasæ øi lupta hegemonicæ. Aici este important sæ evocæm o distincflie fæcutæ de Nicos Poulantzas în eseul sæu deschizætor de drumuri intitulat Preliminaries to the Study of Hegemony in the State [Preliminarii la studiul hegemoniei în stat] (Poulantzas, pp. 74–119), øi anume aceea cæ nofliunea gramscianæ de hegemonie contrazice viziunea „subiectivistæ“ a tînærului Marx, în care subiectul este complet înstræinat, iar subiectivitatea lui/ei este proiectatæ într-o lume subteranæ fermecatæ a „ideologiei“, cu necesitate o „conøtiinflæ falsæ“, în timp ce în hegemonie avem de-a face cu ceva obiectiv, i.e. politic. „În statul modern, oamenii politici existæ într-un mod diferit de cel în care existæ în sfera societæflii civile. Aceastæ stabilire a omului politic ca individ liber, egal cu tofli ceilalfli, nu constituie ca atare o «ideologie» mistificatoare. Ea constæ într-o relaflie realæ între oameni – chiar dacæ una abstractæ øi formalæ –, dar numai în sfera politicæ, într-o structuræ obiectivæ, cerutæ de relafliile dominafliei de clasæ în forma capitalistæ. Rolul specific al ideologiilor constæ în rezolvarea, prin numeroase medieri, a diviziunii reale a producætorilor umani în fiinfle private øi fiinfle publice, în prezentarea – øi aici rezidæ caracterul lor «mistificator» – a relafliilor lor reale din societatea civilæ ca o replicæ a relafliilor lor politice, în a-i convinge cæ ceea ce sînt ei, global, este suma relafliilor lor politice din stat“ (Poulantzas, p. 95).

Atît în „socialismul real“ (adicæ în capitalismul birocratic de stat), cît øi în capitalismul „bun“, de piaflæ, adicæ cel bazat pe proprietatea privatæ, statul este privit oficial ca o agenflie neutræ faflæ de clase, cu serviciul public

ca o „clasæ universalæ“ la cîrma sa. Oficial, iaræøi, neutralitatea statului este asiguratæ de societatea tendenflial færæ clase, care este atît „obiectivul de stat“ fundamental, cît øi o „realitate“ prezumtiv cuprinzætoare, în primul caz, øi de statul de drept care ar trebui sæ fie centrat pe justiflie øi echitate ca „obiectiv de stat“, în al doilea caz.

S-ar putea afirma cæ în ambele cazuri – indiferent care sînt faptele empirice –, un anumit fel de egalitate este cel care defineøte condiflia civicæ (spre deosebire de fascism). Diferenflele sînt subtile, dar relevante. În „socialismul real“, statul însuøi este considerat doar un slujitor, care serveøte în primul rînd clasa universalæ în devenire, proletariatul, øi, în al doilea rînd, Partidul. Caracteristica egalitaræ a „statului socialist“ este o consecinflæ a pozifliei sale anormale: statul ca instrument de opresiune trebuie sæ disparæ – într-o societate tendenflial færæ clase nu existæ nimeni care sæ asupreascæ –, aøa încît tot ce poate sæ facæ este sæ oprime într-o direcflie egalitaræ øi sæ supravegheze capitalismul de stat pentru a-l împiedica sæ evolueze în direcflia unei societæfli de clasæ exploatatoare cu statut deplin. Nucleul acestui lucru este, desigur, Partidul. Partidul reprezintæ legætura dintre teorie øi producflie. Teoria este o teorie a eliberærii, iar la punctul de producflie, Partidul reprezintæ controlul motivat moral prin morala abnegafliei, altruism, angajament øi efort voluntar, adicæ o contrateorie la filosofia fundamental hedonistæ (sau eudemonistæ) a marxismului.

Aceasta ar duce la îngroparea (øi la disoluflia) dezbaterii despre „socialismul real“, transformînd-o într-o discuflie despre conflinutul normativ al „socialismului“. Ereticii – din a cæror tradiflie face parte øi autorul de faflæ – ar spune: „æsta nu-i socialism“, Partidul, fireøte, afirmînd contrarul.

Der Verräter, Stalin, bist Du [Trædætorul, Stalin, tu eøti] – a strigat Willi Münzenberg. În ultimele faze ale societæflii de stil sovietic, a doua generaflie de disidenfli (de multe ori aceleaøi persoane în actul al doilea al vieflii lor) ar spune cæ niciun fel de „socialism“ nu va fi bun, nici cel „real“, nici cel „utopic“.

Acesta a fost momentul în care caracterul specific al „socialismului real“ a ajuns la un sfîrøit. Dar înainte de asta, în 1956 sau 1968, conflictul era normativ øi filosofic. „Adeværatul socialism“ se opunea „falsului socialism“, ideea corectæ de Partid cæuta sæ contrazicæ ideea greøitæ de Partid. În felul acesta s-a stabilit cæ înclinafliile egalitariste ale Partidului nu erau un substitut pentru eliberare. S-a descoperit cæ adeværata egalitate nu putea sæ fie decît consecinfla (øi, filosofic, inferenfla) dezalienærii øi dereificærii.

Cæ politica pur filosoficæ nu era suficientæ, øi chiar mai mult: cæ era nevoie de o filosofie criticæ pentru a elibera cu adeværat, altfel spus, politica proletaræ, criticæ în sensul dezvæluirii determinærilor oculte aflate la baza vieflii sociale. Teoria eliberaflionistæ a Partidului care se confruntæ cu exploatarea la punctul de producflie eøueazæ, deoarece nu se referæ la principala contradicflie: separarea producætorului de mijloacele de producflie, pe care Partidul o impune în locul pieflei. Dar fiind, spre deosebire de piaflæ, filosofic, el eøueazæ filosofic: Partidul poate fi (øi a fost) respins, piafla, care nu vorbeøte, nu poate fi respinsæ.

Atît Partidul, cît øi piafla pot egaliza oamenii numai în calitate de consumatori (de „fiinfle private“), ceea ce înseamnæ susflinerea unei ierarhii care poate fi egalizatæ sau nu. Ea poate fi forflatæ (øi adesea chiar este) sæ urmeze politici egalitare, dar, dacæ statul este neutru, ea nu confline øi nu poate confline „în mod natural“ principiul egalitæflii, ba chiar îl contrazice, prin

161

forfla împrejurærilor, fiind ceea ce este. În acelaøi timp, inegalitatea respinge pretenfliile „socialismului real“, dar nu poate respinge cerinflele capitalismului de piaflæ.

Aøa-numita moøtenire comunistæ din Europa de Est – øi, cîndva, din China øi Vietnam – înseamnæ cæ nimeni nu se mulflumeøte cu tæcerea pieflei.

Inegalitatea nu este consideratæ ceva de la sine înfleles, øi de aceea singura forflæ care oferæ legitimitate inegalitæflii (postfascismul) poate gæsi o audienflæ largæ. Ræspunsurile liberale la postfascism sînt nesatisfæcætoare, pentru cæ ele afirmæ un tip de inegalitate (cea competitivæ) criticînd în acelaøi timp altele (rasialæ sau etnicæ), subminîndu-le pretenfliile egalitare øi apærînd astfel – pentru cæ probabil chiar sînt – ipocrite. Dilema Partidului (legitimarea eliberærii øi legitimarea egalitæflii, armonizarea celor douæ prin teroarea moralæ a coercifliei producflioniste øi acumulaflioniste, încercînd sæ fie, în acelaøi timp, reprezentanfla producætorilor tocmai la locul lor de muncæ) a fost rezolvatæ prin înfrîngerea sa ræsunætoare tocmai cînd încerca sæ fie mai amabil cu consumatorii. Dar asta nu înseamnæ cæ soluflia e piafla, în sensul unei ieøiri din exploatare øi din opresiune.

Abia dacæ este demonstraflia faptului cæ piafla a fost tot timpul secretul societæflii sovietice. Partidul a înlocuit piafla, prin urmare a devenit el însuøi piafla.

Est-europenii au o înflelegere intuitivæ a acestui lucru. Atunci cînd subscriu la minciuna potrivit cæreia „în realitate nu s-a întîmplat nimic“, ei sînt, obscur, conøtienfli de o poziflie fundamentalæ neschimbatæ: cæ n-au fost niciodatæ øi nu sînt nici acum proprietarii. Li se pot oferi bunuri øi servicii prin politici redistribuflioniste, dacæ reuøesc sæ strîngæ cu uøa cîrmuirea, obligînd-o sæ cedeze solicitærilor lor (de cele mai multe ori, dar nu întotdeauna) consumiste, dar aceste politici pot fi, evident, întotdeauna ræsturnate de îndatæ ce puterea lor scade. Strategia dilematicæ øi conflictualæ care legitimeazæ Partidul ne-a învæflat cæ egalitatea poate fi garantatæ numai printr-o ræsturnare nemaivæzutæ pînæ acum a relafliilor de proprietate. În pofida sau, poate, tocmai din cauza eøecului Revolufliei din Octombrie øi a consecinflelor ei, chestiunea comunistæ persistæ.

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu

162

Bibliografie: Krahl, Hans-Jürgen. „Zu Lukács: Geschichte und Klassenbewußtsein“, 1967–’68. In Hans-Jürgen Krahl, Konstitution und Klassenkampf. Frankfurt am Main, Neue Kritik, 1971, ed. a V-a, 2008, pp. 168–185.

Leslie, Esther. Walter Benjamin: Overpowering Conformism. London, Pluto, 2000.

Lukács, Georg. „Towards a Methodology of the Problem of Organisation“. In History and Class Consciousness, 1923. Ed. a XI-a, Cambridge (MA) & London, MIT Press, 2000, pp. 295– 342.

Ost, David. The Defeat of Solidarity: Anger and Politics in Post-Communist Europe. Ithaca & London, Cornell University Press, 2005.

Poulantzas, Nicos. The Poulantzas Reader: Marxism, Law and the State. Ed. James Martin. London, Verso, 2008.

Tamás, G. M. „A Capitalism Pure and Simple“. Left Curve, 32 (2008), pp. 66–75.

Tamás, G. M. „Counter-Revolution against a Counter-Revolution“. Left Curve, 33 (2009), pp.

61–67.

Tamás, G. M. „Counter-Revolution against a Counter-Revolution“ extins. Maska (Ljubljana) 121–122 (primævara 2009), pp. 16–30 (bilingv, în englezæ øi slovenæ).

Tamás, G. M. „A Talk at Potsdam: The End of Three Equilibria: East/West, Labour/Capital, Left/Right“. In Hidden Histories – New Identities. Ed. Inka Thunecke. Potsdam & Berlin, Heinrich-Böll-Stiftung/argobooks, 2010, pp. 12–19.

Note: 1. Alain Badiou, Saint Paul. La fondation de l’universalisme, Presses Universitaires de France, 1997; Sfîntul Pavel. Întemeierea universalismului, traducere de Andreea Lazær, Cluj, Tact, 2008.

(N. ed.)

2. În limba spaniolæ în text: autolovituræ, atunci cînd liderul unei flæri dizolvæ puterea legislativæ øi îøi asumæ puteri extraordinare. (N. tr.)

3. În limba spaniolæ în text: organizflaii cvasinonguvernamentale, finanate de guvern, dar acflionînd independent. (N. tr.)

4. În limba italianæ în text: uniunea dintre democraflia creøtinæ øi Partidul Comunist Italian.

(N. tr.)

5. Operæ satiricæ neterminatæ a lui Gustave Flaubert (1881). (N. tr.)

6. Termenul utilizat de autor, shanghaied, trimite la filmul mut cu Charlie Chaplin, în care proprietarul unui vas vrea sæ-øi scufunde ambarcafliunea, ca sæ încaseze banii pe asigurare. (N. tr.)

+

Comunismul pe ruinele socialismului* G. M. Tamás

Iubita noastræ eroinæ a spus cæ avem de ales între „socialism sau barbarie“.1 E destul de clar ce-a vrut sæ spunæ. Capitalismul ameninflæ sæ anihileze civilizaflia. Socialismul øi-a asumat sarcina de a o salva. Prin „socialism“ ar trebui sæ înflelegem „adeværata miøcare“ – sindicatele, partidele muncitoreøti, consiliile muncitoreøti, revolufliile proletare, un corpus voluminos de teorii øi de artæ angajatæ øi sistemele de guvernare ce rezultæ de-aici – care s-a situat pe poziflia opusæ capitalismului øi statului burghez, încercînd în felul acesta sæ salveze øi sæ transforme civilizaflia aøa cum a gæsit-o. Civilizaflia a supraviefluit, cu siguranflæ, aøa cum este, graflie socialismului, ræzboiul nuclear a fost evitat øi, pentru o vreme, se poate sæ fi fost martorii unei atenuæri a cruzimii øi ai unei infime îndepærtæri de mizerie øi de inegalitate, cel puflin acolo unde miøcarea muncitoreascæ øi-a putut sili adversarul la unele compromisuri temporare. Pe cînd se lupta cu barbaria øi salva civilizaflia, socialismul a devenit el însuøi barbar øi a fost nevoit sæ uite cum sæ fie socialist.

Socialismul viza egalitatea în toate sensurile, echitatea socialæ, o prezenflæ stabilæ a clasei muncitoare în politicæ, unde Partidul a jucat rolul de tribunus plebes. În unele locuri, el a expropriat companii private, fæcîndu-le sæ fie conduse de stat, a ajutat la introducerea sufragiului universal, a pensiilor pentru limitæ de vîrstæ, a concediilor plætite, a øcolarizærii øi a asistenflei medicale gratuite, a unor salarii mai mari, a unei zile de muncæ mai scurte, a locuinflelor ieftine, a transportului de masæ ieftin, a indemnizafliei de øomaj, a asistenflei sociale de diferite tipuri. El a susflinut posibilitatea unei opoziflii culturale puternice faflæ de sistem, fæcînd prin aceasta societatea burghezæ mai liberæ, mai pluralistæ, mai puflin rasistæ øi sexistæ, scæpatæ în cea mai mare parte de deferenfla øi de umilinfla tradiflionale, mai puflin religioasæ, mai puflin punitivæ, mai hedonistæ în concepflia ei generalæ, mai puflin restrictivæ în obiceiurile ei sexuale – øi aøa mai departe. Iatæ, într-adevær, un pas înainte pentru civilizaflie, færæ îndoialæ, însæ la un prefl cutremurætor. Øi oricum ar fi, varianta perfectæ a societæflii burgheze – democraflia liberalæ modernæ – nu ar fi apærut niciodatæ færæ contribuflia socialismului, datæ fiind slæbiciunea politicæ intrinsecæ øi omniprezentæ a burgheziei, care øi-a împærflit întotdeauna puterea de clasæ fie cu elemente de ancien régime, fie, în lipsa acestuia, cu reprezentanfli ai clasei muncitoare sau cu diverse elite ale statului, cum ar fi, în trecutul recent, armata øi alte aparate birocratice, care funcflioneazæ dupæ alte principii.

Tocmai aceastæ civilizaflie este cea care se præbuøeøte acum în jurul nostru.

Iar asta ne aminteøte energic (øi aøa øi trebuie) cæ noi, comuniøtii, sîntem barbarii, cæ noi sîntem duømanii civilizafliei, cæ opera salvatoare a socialismului n-a fæcut altceva decît sæ sprijine capitalismul, care este singurul tip de civilizaflie de care putem avea parte dacæ separafliile aflate la baza lui * Textul a fost publicat sub titlul Communism on the Ruins of Socialism în catalogul „Art Always Has Its Consequences“, Zagreb, WHW, 2010, pp. 75–82. Text tradus øi publi cat prin amabilitatea autorului.

persistæ – iar aceastæ civilizaflie se va distruge, cu siguranflæ, pe sine øi va distruge umanitatea, exact aøa cum a prezis Rosa Luxemburg.

Cæci comunismul este cel care doreøte sæ punæ capæt unui întreg sistem complex de separaflii: – separafliei dintre producætori øi mijloacele de producflie, – separafliei dintre proprietari øi cei færæ proprietate, – diferenflei dintre cetæfleni øi necetæfleni, – diferenflei dintre bærbafli øi femei, – dintre adulfli øi copii, – dintre hetero- øi homosexuali, – dintre oamenii sænætoøi øi cei bolnavi, – dintre forfla de muncæ manualæ øi cea intelectualæ, – dintre conducætori øi conduøi, – dintre exploatatori øi exploatafli, – dintre opresori øi oprimafli, – dintre bogafli øi særaci, – dintre proletari øi burghezi, – dintre cei de culoare øi albi, – dintre „stat“ øi „societatea civilæ“ – dintre øtiinflæ øi religie, – dintre teorie øi practicæ, – dintre mintea „sænætoasæ“ øi cea „nesænætoasæ“, – dintre autoritate øi subversiune, – dintre muncæ øi destindere, – dintre producætor øi consumator, – dintre cunoaøtere øi ignoranflæ, – dintre învæflætori øi cei pe care aceøtia-i învaflæ, – dintre suflet øi corp, – dintre artæ øi viaflæ, – dintre oraø øi sat, – dintre curtoazie øi bunætate, – dintre dorinflæ øi iubire, – dintre comunitate øi individualitate, – dintre acfliune øi reflecflie, – dintre naturæ øi artificiu, – dintre frumos øi urît, – dintre lege øi moralæ, – dintre tradiflie øi inovaflie, – dintre memorie øi uitare, – dintre identitate øi diferenflæ, – dintre preot øi laic, – dintre cel puternic øi cel færæ de putere, – dintre norocos øi nenorocit, – dintre puternic øi slab, – dintre înarmat øi neînarmat, – dintre tîlhar øi victimæ, – dintre expert øi amator, – dintre artæ øi public, – dintre cel plin de succes øi cel færæ succes, – dintre textul øi rostirea (închise) øi scriere øi vorbire, – dintre prieten øi duøman, – dintre „public“ øi „privat“,

163

– dintre oaspete øi gazdæ, – dintre acasæ øi în stræinætate, – dintre ciudat øi familiar, – dintre læuntric øi exterior.

Civilizaflia noastræ a fost „umanizatæ“ graflie unor separæri. Ea are puteri separate (ramuri ale guvernului) pentru cæ existæ putere. A declarat pluralismul øi toleranfla pentru cæ a renunflat la adevær. Traseazæ frontiere øi granifle pentru cæ nu poate sæ aibæ încredere în comunitæflile umane (adicæ politice), trebuie sæ le întemeieze pe baza rasei, a etniei, a limbii, a culturii, a inerfliei cu privire la trecut, pe orice pasiune socialæ care transcende – sau pare a transcende – clasa. Redistribuie bogæflia pentru cæ bogæflia este întotdeauna prost distribuitæ. Oferæ îndreptarea legalæ a nedreptæflii, pentru cæ este nedreaptæ. Impune voluntar contracte între inegali ca sæ ofere o egalitate formalæ, pentru cæ nu existæ o egalitate substanflialæ. Oferæ cæsætoria ca sæ facæ pace între bærbafli øi femei, pe care i-a transformat în duømani. Pedepseøte hoflii pentru cæ existæ proprietatea. Impune impozitarea pentru cæ oamenii nu simt cæ trebuie sæ contribuie la binele comun, cæci acesta nu pare sæ existe. Provoacæ alegeri pentru cæ puterea permanentæ a aceloraøi oameni puternici ar fi intolerabilæ, recunoscînd prin aceasta – ceea ce øtie toatæ lumea – cæ puterea e rea. Face o diferenflæ între drepturile legale [entitlements] øi drepturi øi puterea informalæ. Încearcæ sæ atenueze diferenflele culturale prin øcolarizare, întrucît umanitatea „brutæ“, neøcolitæ, se scufundæ într-o prostie „spectaculoasæ“ pe mæsuræ ce puterea economicæ, politicæ, militaræ øi culturalæ pare sæ se coaguleze.

Socialismul a contribuit la încheierea afacerilor neterminate ale iluminismului, la încheierea afacerii neterminate a creærii unui guvern reprezentativ, la completarea industrializærii, a urbanizærii øi a secularizærii incomplete. Dar cel mai important: a ajutat la înlocuirea subordonærii cu separarea (înlocuirea „statului“ cu „contractul“), øi de aceea a fost coautorul modernitæflii burgheze. La originea exploatærii se aflæ separarea producætorilor de mijloacele de producflie. Cele din urmæ sînt deflinute de capitalist, cei dintîi nu se au decît pe ei înøiøi – timpul lor – de oferit. Prin achiziflionarea mijloacelor de producflie øi a timpului însuøi, capitalistul contopeøte oameni øi lucruri, forflæ de muncæ øi capital, materie øi timp, mijlocind totul prin bani. Proletarul trebuie sæ „meargæ“ voluntar, deliberat la capitalist sæ-i ofere acestuia timpul sæu, contractul care formalizeazæ vînzarea este un act voluntar între egali. În momentul acestei tranzacflii – dar nu mai tîrziu –, proletarul nu este subordonatul burghezului, iar acesta nu îi este superior. În societæflile agrare øi aristocratice, producætorii posedæ uneori mijloacele lor de producflie (pæmînt, vite), iar excedentul este însuøit prin mijloace legale (impozite, zeciuieli, corvezi etc.) de stæpîn, cæci stæpînul este superior flæranului subordonat øi subaltern sau muncitor, a cærui renunflare la valoarea excedentului este forflatæ prin acceptarea legalæ øi prin aplicarea ierarhiei. Ierarhia nu dispare cu totul din capitalism, dar este, de multe ori, doar figuratæ. Separarea øi deci fuziunea sînt perfecflionate numai în capitalism. Socialismul – „adeværata miøcare“ – a îmbunætæflit contractele, preflul forflei de muncæ a crescut, orele de muncæ sînt stabilite, reducînd mizeria øi legitimînd separarea.

Intrînd în producflie pe poarta contractului de muncæ, ritualizînd vînzarea timpului sæu, proletariatul îøi pierde imediat statutul de parte contractantæ egalæ cu – øi la fel de liberæ ca – partea capitalistæ. El va deveni un subor-

164

donat, dar nu atît al unei sau al unor persoane, cît al capitalului, acea subordonare mediatæ de „intelectul general“ [general intellect]: tehnologia øi øtiinfla. Proiecte, algoritmi, software, instrucfliuni, regulamente nu sînt negociate, ci prescrise sau ordonate pentru a mæri „eficienfla“, adicæ productivitatea. Diviziunea socialæ a muncii separæ proletariatul în „profesii“, cu ideologia øi competenfla concomitentæ, a „mîndriei de breaslæ“.

Viafla la locul de muncæ este lipsitæ de libertæflile sociale obflinute, chipurile, „afaræ“, în piafla øi în sfera publicæ. Ritmul, miøcarea, nevoile trupeøti, spafliul privat de libertate, efortul cerut, comportamentul, chiar stilul sînt determinate de reguli rigide. Profunda înflelepciune a anticilor care echivalau libertatea cu otium-ul [leisure] este perfect justificatæ. Aøa cum a arætat Marx în repetate rînduri, viafla începe dupæ muncæ.

Cum este cu putinflæ acest lucru într-o societate care se consideræ liberæ?

Acest lucru se realizeazæ într-o manieræ destul de nestînjenitæ, prin ideea specialæ cæ modernitatea burghezæ posedæ diviziunea corectæ dintre „public“ øi „privat“. Relafliile contractuale, fiind voluntare, nonierarhice øi simetrice, sînt private. Dacæ alegi sæ te vinzi pe tine øi timpul tæu în anumite condiflii, e treaba ta, pofli rezilia astfel de obligaflii voluntar asumate cînd vrei. Desigur, existæ legi care-fli interzic sæ te vinzi ca sclav, sclavii fiind, la urma urmei, neplætifli. Existæ, cu toate acestea, o ierarhie în sfera publicæ, dar ea este legalæ mai curînd decît personalæ øi, tocmai de aceea, nu este permanentæ, spre deosebire de vechea distribuflie a rangurilor, cu nobili øi plebei. În acest sens, „statul de drept“ [rule of law] înseamnæ o ierarhie care este impersonalæ, instituflionalæ, în care libertatea personalæ este protejatæ de autoritatea publicæ prin utilizarea unor limitæri atent definite. Pofli sæ-fli alegi membrii parlamentului sau primarul øi pofli sæ-i dai jos. Dar nu îfli alegi exploatatorii (deøi pofli, uneori, sæ-fli alegi angajatorul special), sau øeful, sau maistrul dupæ bunul tæu plac. Dacæ autoritatea publicæ vrea sæ-fli îngrædeascæ miøcærile, trebuie sæ susflinæ asta într-o instanflæ de judecatæ. Dar dacæ la locul de muncæ fli se interzice sæ vorbeøti sau sæ utilizezi toaleta, nu trebuie sæ fli se dea niciun argument. Negînd prezenfla coercifliei øi a puterii la locul de muncæ – loc care este temelia indispensabilæ a pæcii interne øi a coeziunii într-o societate capitalistæ –, modernitatea burghezæ produce aparenfla libertæflii adeværate. În socetæflile aristocratice, dintre care feudalismul este numai una, coerciflia este unificatæ, devenind astfel supremaflie. Constrîngerea decurge din ierarhie, deci este o caracteristicæ acceptatæ a condifliei umane, iar libertatea este o enclavæ – de fapt, o enclavæ destul de voluminoasæ –, avînd în vedere cæ munca nu este o condiflie universalæ, existæ evadæri (ca mînæstirile øi pelerinajele, respectul pentru cerøetori øi pentru cei nevoiaøi, o posibilæ evadare din generalitatea sexului procreator øi a cæsætoriei), iar timpul nu este unificat în maniera capitalismului.2 În capitalism, timpul este împærflit în douæ: timpul muncii øi timpul liber.

Regimul ambelor este cel privat. Timpul de muncæ este privat deoarece stæ sub regimul unor contracte private asumate sub dominaflia øi prin medierea pieflei, care este – pe lîngæ Öffentlichkeit [sfera publicæ] øi asociafliile voluntare – principala componentæ a „societæflii civile“, ca opusæ statului, care este, practic, sinonim cu „public“ –, dar la fel este øi timpul liber, în care producætorul care øi-a încheiat munca îøi celebreazæ Feierabend3ul din postura de consumator, de persoanæ aflatæ în repaus sau prinsæ într-un joc, de gospodar, pærinte, partener sexual sau pur øi simplu de om care doarme. Cînd øi unde intræ un proletar în sfera publicæ? Sfera

+ publicæ – politica, dreptul (legislaflia øi jurisprudenfla, drepturile naturale øi constituflia), morala – îi apare proletarului ca o abstracfliune în afara timpului sæu, care este umplut pînæ la refuz cu „privat“ øi aparent întru totul determinat de „alegere“. Întrucît øi munca, øi timpul liber se prezintæ ca fiind guvernate de „alegere“, obligafliile sînt inerente øi ascunse; aparent, ele sînt simple consecinfle ale ordinii naturale, care n-au primit din afaræ decît „cadrul“ unor condiflii øi garanflii legale. Obligafliile apar numai în breøa pentru contribuabil, debitor, alegætor, cetæflean, soldat înrolat – tot ce este proletariatul atunci cînd nu se aflæ nici la lucru, nici în timpul liber, cînd tofli aceøtia sînt persoane private.

Atît proletariatul, cît øi burghezia pot „participa la politicæ“ în „timpul liber“, în calitate de „cetæfleni privafli“ (un frumos oximoron în limba englezæ) în circumscripflii electorale (sectoare) în care sînt plasafli potrivit locului în care træiesc în calitate de gospodari privafli.4 Totuøi, separarea lor de „public“ este absolutæ. Prin urmare, subiectivitatea politicæ este de negæsit. Reprezentarea nu este, desigur, la prima vedere, dominaflie, dar este – în sensul lui Carl Schmitt – o „neutralizare“, o disoluflie a politicii, a dreptului øi a moralei prin încredinflarea subiectivitæflii politice, a deliberærii colective øi a raflionalitæflii (literal) altora, limitafli în transformarea acesteia într-o guvernare autocraticæ de o altæ abstracfliune, un drept superior øi legislativ (constituflii, drept internaflional, drept creat pe cale judiciaræ, drepturi naturale øi drepturile omului etc.). Separarea sfîrøeøte în contopire, rezultînd astfel separarea dinæuntrul individului (burghez øi cetæflean, „om øi cetæflean“, domeniul dorinflei øi domeniul rafliunii, acesta din urmæ interpretat întotdeauna ca autolimitativ, altruist, harnic, gospodar, disciplinat ø.a.m.d.), reunite toate, din nou, în aøa-numita comunitate („nafliunea“ øi alte constructe similare).

Socialismul, „miøcarea realæ“, reprezentatæ în Vest de social-democraflie øi de ramificafliile ei, precum eurocomunismul, iar în Est de „socialismul real existent“, n-a fæcut nimic ca sæ distrugæ aceastæ stare de lucruri. El a afectat „progresul“ pe porfliuni øi a instituit un fel de contraputere sub pretextul unui nou „tribunat“. A fost capabil sæ apere o culturæ adversæ, cuprinzînd de la modernismul avansat pînæ la contraculturi øi subculturi revoluflionare, pe care a urît-o tot timpul øi care a creat o demnitate ideologicæ colectivæ pentru un popor al celor lipsifli. Ræmînînd în orbita capitalismului, el a înlocuit lupta de clasæ cu un conflict în mare mæsuræ fictiv între „piaflæ“ øi „stat“, sau un guvern raflional de planificatori, care încæ mai este ceea ce mass-media internaflionalæ numeøte „socialism“. Planificarea este un alt nume pentru redistribuflia egalitaræ, de sus în jos, ca øi cum piafla nu ar fi øi ea un mijloc de redistribuire øi ca øi cum ar putea sæ existe o piaflæ færæ reglementare legalæ, adicæ færæ planificare. În ce priveøte proletariatul în calitatea lui de consumator øi de actor politic, planificarea prin prescrierea unor obiective de producflie „naturale“, cantitative, øi a unor prefluri de consum („socialismul real“), sau planificarea prin impozitare, controale monetare øi bugetare („capitalismul de piaflæ“) diferæ numai în termeni de conflinut social. Mæsurile de austeritate vizau reducerea salariilor reale, creøterea timpului relativ de muncæ øi crearea unor „armate industriale de rezervæ“ (concedieri, øomaj sau, indirect, muncæ obligatorie) fiind perfect posibile în ambele. Cæci separaflia fundamentalæ – aceea dintre producætori øi mijloacele de producflie – persistæ în ambele, în pofida preluærii inifliale a puterii de cætre partidul proletar5 (øi, fireøte, separarea politicii de economie este deja o træsæturæ-cheie a capitalismului).

Denumirea de „capitalism de stat“ (un termen elaborat de Tendinfla Socialistæ Internaflionalæ [International Socialist Tendency], condusæ de Tony Cliff, reprezentatæ acum de SWP6 în Marea Britanie øi de grupurile afiliate ei din alte pærfli) este acceptabilæ dacæ luæm în considerare mai mulfli factori. „Socialismul real“ era capitalism de stat numai din punctul de vedere al proletariatului, desigur o priveliøte privilegiatæ pentru noi. Aøa cum am mai spus, pentru producætorul proletar nu conteazæ cîtuøi de puflin dacæ mijloacele de producflie sînt în posesia unui individ, a unei societæfli cu ræspundere limitatæ, a unui fond de investiflii sau a „statului socialist“ condus de partidul muncitorilor. Individul trebuie sæ-øi vîndæ munca øi timpul ca sæ aibæ acces la mijloacele de producflie care sæ-i permitæ sæ-øi cîøtige traiul de zi cu zi, øi astfel îøi cheltuieøte energia pentru niøte obiective independente de el øi stræine lui. Nici subsumarea realæ a muncii capitalului nu este împiedicatæ de „proprietatea publicæ“. (Situaflii similare au loc sub conducerea unor regimuri social-democrate, deøi lucrurile sînt mai puflin bine definite.) Dar din punctul de vedere al revolufliei burgheze – încæ o afacere neterminatæ, care va ræmîne, probabil, aøa –, completatæ, în limitele posibilitæflilor istorice, de diverse „regimuri socialiste“, tabloul e diferit.

Fasciøtii nu greøeau întru totul tratînd liberalismul øi socialismul ca pe duømanii lor gemeni. (În vocabularul nazist, termenul comun pentru ambele era „marxism“, care, potrivit cîntecului Horst Wessel7, trebuia cælcat în picioare împreunæ cu „reacflia“, i.e. Soldateska conservatoare øi monarhistæ øi înalta ei birocraflie.) Aceasta este, desigur, o eroare în ceea ce priveøte teoria comunistæ, deoarece comunismul se aflæ dincolo de iluminism, chiar dacæ „socialismul real“ (atît versiunea social-democratæ, cît øi cea boløevicæ) constituie apogeul sæu. Trebuie sæ examinæm acest aspect cu multæ atenflie, întrucît viitorul comunismului, cel puflin în Europa, în China øi într-un numær de alte regiuni cu un trecut de „socialism real“ (øi nicio regiune nu este total scutitæ de astfel de influenfle, fie øi numai sub forma atenuatæ a „statului protecfliei sociale“ sau a unei semiautocraflii dezvoltaflionist/populiste), depinde de acest lucru. Øi nu vorbesc numai despre industrializare, urbanizare, secularizare sau altele similare, ci despre succesul „socialismului real“ (capitalism planificat de stat) în progresul unui popor. Acest succes este întunecat de îndelung discutata problemæ a „democrafliei“ vs. „dictaturæ“. Voi reveni la aceastæ dilemæ. Aici încerc doar sæ descriu ceva care este mai mult sau mai puflin frecvent în social-democraflie øi în societæflile de tip sovietic. Chestiunea politicæ este, fireøte, dacæ crearea unui popor este sau nu relevantæ în considerarea cîmpului devastat de ruine botezat ca „socialism real“ ca un posibil teren pentru proiectul comunist.

Crearea unui popor de cætre capitalismul planificat de stat dirijat de un partid iniflial proletar ar trebui privitæ, în primul rînd, pornind de la definiflia aristotelicæ a democrafliei, ca dominaflie a særacilor asupra bogaflilor, definitæ similar de cætre Pseudo-Xenophon, autorul necunoscut al tratatului arhiconservator Constituflia atenianæ (sec. IV î.H.), ca dominaflie a celor de nimic asupra „calitæflii“. Asta nu însemna nici mæcar cæ særæcia se terminase sau avea sæ se termine, ci doar cæ puterea socialæ putea fi contrabalansatæ de puterea politicæ. Tribunatul roman nu viza distrugerea proprietæflii, ci numai reabilitarea lui ager publicus, darurile fæcute celor nevoiaøi øi conservarea unei contraputeri independente. „Democraflia“ a însemnat (øi mai înseamnæ încæ, într-o anumitæ mæsuræ pe zi ce trece

165

tot mai micæ) øi putere laicæ, magistrafli øi lideri politici aleøi prin tragere la sorfli øi dispozitive pentru prevenirea unui privilegiu puternic politic sau militar. Oamenii, mai ales cei liberi øi færæ proprietate, erau circumscriøi de poziflia lor socialæ – ca opuøi „nafliunii“ – în cadrul unui acord care consfinflea conflictul sub preponderenfla politicæ a „claselor de jos“ (hoi polloi: cei mulfli).

Oricît de puflin are aceasta de-a face cu ideea socialistæ originaræ (e.g. Proudhon, pærfli din Marx øi Engels, Lassalle), a fost o moøtenire ideologicæ din componentele radicale ale Revolufliei Franceze (de la Babeuf la Blanqui) øi a devenit esenfla „socialismului real“, a cærui operæ a fost – iar asta explicæ, în parte, ororile sale de tiranie øi persecuflie – sæ anihileze vechile elite øi sæ instaureze ideea (clasic republicanæ) de egalitate politicæ, în sensul puterii „oamenilor din popor“, ceea ce însemna în practicæ muncitori angajafli politic, cu „conøtiinflæ de clasæ“, „organizafli“, øi intelectuali „organici“ de Partid. Aceastæ putere a fost cea mai absolutæ cu putinflæ, dar asta nu trebuie sæ ne ascundæ funcflia ei definit negativæ. „Socialismul real“ a ræmas, færæ îndoialæ, o societate de clasæ, dar, paradoxal, færæ o clasæ conducætoare autenticæ în cel mai înalt grad. Tipul tradiflional de clasæ conducætoare, cu concomitentele ei autoritate/respect, roluri transmise, permanenflæ de poziflie, independenflæ culturalæ (habitat, stil, eleganflæ, maniere, gust, atitudine corporalæ, patronaj, consum vizibil, pompæ øi circumstanflæ, orgoliu), toate avînd la bazæ bogæflia moøtenitæ øi ereditaræ, a dispærut cu totul. Roluri, funcflii, poziflii, influenflæ øi rang (nepermanent) au fost redistribuite constant, guvernarea realæ era îndeplinitæ de o instituflie ai cærei membri erau supuøi rotafliei, avansærii øi destituirii (limogement) de obicei într-o instituflie: ca sæ utilizez o paralelæ istoricæ imperfectæ, mai degrabæ o curte decît o nobilime. Proprietatea – dreptul deflinerii mijloacelor de producflie – era separatæ de producætori, dar nu era individualizatæ, iar controlul ca atare nu putea sæ fie øi nu era moøtenit. Cei care exercitau controlul erau selectafli politic øi birocratic, nu în funcflie de privilegiile ereditare ale înaintaøilor lor, fiind însæ asigurafli prin conceptul de proprietate inerent dreptului roman øi decisiv în toate societæflile de „albi“ øi în multe alte societæfli (de castæ sau de clasæ).

Imprecis øi poate chiar în mod eronat, în „socialismul real“, „statul“ a fost væzut ca o personificare a dominafliei de clasæ (pe care, de fapt, a depersonalizat-o), de aici caracterul puternic moralizat øi politizat al revolufliilor proletare împotriva „socialismului real“ (capitalism planificat de stat, birocratic), de la Kronstadt la Berlin 1953, Budapesta 1956, Praga 1968, Gdan ´sk 1981, Timiøoara 1989. Acolo unde este implicat „socialismul“ de orice fel, politica nu poate fi departe. În „socialismul real“ multe lucruri erau ascunse (cum ar fi inegalitatea, exploatarea, opresiunea, særæcia øi rezistenfla la toate acestea), un singur lucru însæ, puterea pur øi simplu, n-a fost niciodatæ ascuns. Partidul a pus întotdeauna problema puterii (fiindcæ era puterea) øi a decretat cæ poporul avea puterea atîta timp cît statul deflinea majoritatea activelor economice, iar Partidul era unica autoritate îndrituitæ sæ guverneze statul în interesul celor mulfli, cæci orice relaxare a acestei duble exercitæri a puterii ar fi ameninflat egalitatea øi supremaflia popularæ. Oricine pleda împotriva Partidului – fiind, astfel, scos în afara legii øi, prin asta, în afara limitelor – trebuia sæ demonstreze cæ orice cîøtig, în orice privinflæ, nu ar pune într-o situaflie de risc regimul popular, mai exact plebeu („tribunatul“) øi sinonimul sæu, egalitatea. Aceastæ sarcinæ a fost îndeplinitæ de revolufliile menflionate mai sus, care au fost

166

în mare parte egalitariste, plebee, revoluflii ideologic socialiste (nu comuniste).

Caracterul acestor societæfli plebee, cu cultul lor închinat muncii øi muncitorului – în care obiønuitul tablou al virtuflilor era ræsturnat într-o mæsuræ nemaicunoscutæ în Vest, unde eroismul øi altruismul erau atribuite vieflii de zi cu zi øi unde (deøi fraudulos) rezistenfla øi nesupunerea erau ridicate în slævi, unde nu regii, ci servitorii recalcitranfli erau læudafli, unde revolufliile istorice nu erau niciodatæ prezentate ca „legea gloatei“, unde nenorocirea nu era atribuitæ eøecului personal, ci nedreptæflii, dar unde oamenii care încercau sæ acflioneze în conformitate cu aceste idei virtuoase erau pedepsifli –, nu poate fi înfleles dacæ nu luæm în consideraflie dominaflia anticlericalismului øi a ateismului, glorificarea øtiinflei øi a tehnologiei avansate, respectul de care se bucura în special cultura modernæ înaltæ. Acest pozitivism øi acest modernism militante, conjugate cu ideea statalæ centralæ a egalitæflii, care modela o societate færæ o clasæ conducætoare ereditaræ øi radical separatæ (astfel încît, în comparaflie cu Occidentul, era, practic, un stat lipsit de lideri, de vreme ce pretenfliile dinastice ale unora dintre dictatori au provocat numai ilaritate – teama îøi avea sursa în altæ parte), a crescut sentimentul unui univers uman curæflat temeinic de sacru.

Nu subliniez aici bine-cunoscutul caracter represiv, mincinos øi, în general, limitat al regimurilor „socialist-reale“ estice, aøa cum am fæcut-o copios mai înainte, inclusiv în timpul domniei lor, øi nu am niciun regret cæ le-am atacat øi ridiculizat. Ceea ce încerc sæ fac acum este sæ examinez dacæ teritoriul specific creat de un capitalism planificat de stat dominat de o politicæ egalitaræ, raflionalistæ øi secularæ, exprimatæ, diseminatæ øi aplicatæ de Partidul unic, angajat ideologic faflæ de socialism øi clasa muncitoare, este sau nu fertil pentru proiectul comunist, ca opus separærilor esenfliale pentru supraviefluirea a ceea ce am putea numi, pe larg, capitalism. Pentru cæ nu scriu, aici, o istorie detaliatæ politic, voi omite, în bunæ parte, cei douæzeci øi ceva de ani tulburi care-au trecut de la die Wende, care nu par sæ fi eliminat unele dintre aceste determinæri, în special trei factori: (1) egalitarismul øi lipsa consubstanflialæ de respect, øi lipsa unui sentiment clar al autoritæflii legitime; (2) o absenflæ færæ precedent a sacrului; (3) o viziune distinct politicæ a economiei øi a statului, neconsiderate ca separate. Acestea nu sînt simple obiønuinfle de gîndire sau o „culturæ politicæ neliberalæ“ (chiar dacæ existæ ceva în acest sens), acestea sînt caracteristici sociale øi merg bine împreunæ.

Nu încape îndoialæ cæ versiunea foarte specialæ de capitalism de stat numitæ „socialism real“ a ratat obiectivele destul de limitate ale miøcærii clasice muncitoreøti, aøa cum au fost ele formulate de Kautsky, Otto Bauer, Lenin øi Troflki – giganfli, dar giganfli ai unei epoci apuse –, cu toate acestea, creaflia lui istoricæ nu a fost doar o altæ variantæ de exploatare, la momentul respectiv destul de „avansatæ“, împodobitæ cu un mesaj emancipator limitat, în principal, la simbolism. De asemenea, pentru cæ trebuie sæ-l distingem clar de proiectul comunist final, nu trebuie sæ avem prea mari reflineri în a-i recunoaøte grandoarea, uneori de-a dreptul respingætoare, øi deseori tragicæ. Orice am simfli în legæturæ cu el – øi acordînd respectul nostru tæcut nenumæratelor sale victime –, el a înlæturat orice autoritate la o scaræ færæ precedent øi cu o durabilitate subversivæ, distructivæ øi negativæ nemaiîntîlnitæ. Ceea ce vreau sæ spun prin absenfla uimitoare a sacrului nu este simpla øi vizibila absenflæ a unui mys-

+ terium tremendum, care a fost din ce în ce mai stræin de experienfla modernæ începînd din secolul al XVI-lea. Ideea cæ nu existæ nimic intrinsec inviolabil a fost limitatæ în Occident la avangardele radicale. Deøi „socialismul real“ nu se poate spune cæ ar fi fost renumit pentru experimentele sale îndræznefle, el nu øi-a putut niciodatæ repudia în întregime originile revoluflionare øi raflionaliste. Se considera pe sine însuøi ca o ordine bazatæ pe filosofie øi øtiinflæ – iar cenzura nu exclude o dragoste fundamentalæ øi sinceræ de adevær, oricît de prost îndrumatæ. Chiar øi cei care se luptæ ca sæ ajungæ la adevær øi nu au decît o slabæ øansæ sæ-l atingæ trebuie sæ recunoascæ de la început cæ simpla credinflæ nu va fi de-ajuns.

Sfînta Inchiziflie øi Santa Hermandad n-au putut distruge øi n-au distrus toatæ credinfla creøtinæ autenticæ; nici cenzura stalinistæ øi „linia Partidului“ uniform impusæ n-au dezrædæcinat cu totul caracterul filosofic øi pe cel teologic al autoînflelegerii politice a regimului. (Aici, filosofia înseamnæ ceva similar cu ceea ce în secolul al XVIII-lea se numea „filosofia newtonianæ“, o concepflie chipurile lipsitæ de iluzii despre „Naturæ øi Om“.

Aceasta nu este o noutate. Herr Sonnenfels, ministrul confidenflial al marelui despot luminat, împæratul Iosif al II-lea al Austriei, era în acelaøi timp øeful polifliei sale secrete – øi, practic, inventatorul genului, cu rapoarte sub acoperire despre opiniile supuøilor Maiestæflii Sale – øi øeful propagandei sale, organizatorul opozifliei sale, radicale dar loiale, al lojei masonice în expansiune, care edita o revistæ filosofico-politicæ lunaræ numitæ Der Mann ohne Vorurteil8…)

Dacæ staliniøtii au încercat uneori sæ-øi dilueze vinul cu o spælæturæ de vase naflionalistæ øi chiar antisemitæ, acesta a fost un eøec. Læsînd asta la o parte, „legitimitatea“ (un termen pe care se întîmplæ sæ-l detest) nu era oferitæ ca rezultat al originii, al descendenflei, al tradifliei – ceva precedent øi superior – øi, mai ales, nu avea nicio legæturæ cu ceva divin.

Ce poate fi mai secular decît sæ raportezi momentul conceptual elevat al „întemeierii“ la „interesele“ negate atît de vehement de toate celelalte societæfli de clasæ atît de aservite lor? Ce altæ societate de clasæ ar cuteza sæ menflioneze clasa (în acest caz, clasa muncitoare) în documentele sale constituflionale de bazæ? Ce stat, cu excepflia parflialæ øi paradoxalæ a Statelor Unite, ar risca sæ estompeze orice referire etnicæ sau geografic-regionalæ din numele sæu, sæ-øi aproprieze un steag internaflional (steagul roøu) øi sæ-øi facæ din Internaflionala (primul) lui imn „naflional“, iar globul terestru îmbræfliøat de banderole care spun în toate limbile „Proletari din toate flærile, unifli-væ!“ sæ-i fie stemæ? (Defuncta Republicæ Democratæ Germanæ avea pe stemæ douæ ciocane încruciøate øi un compas de mæsurare, foarte masonic, dacæ mæ-ntrebafli pe mine.) Nici lei, nici unicorni.

Unul dintre motivele pentru care „socialismul real“ a trebuit sæ fie atît de tiranic øi de însetat de sînge (similar anumitor faze din Revoluflia Francezæ) a fost acela cæ nu era binecuvîntat cu niciun fel de ideologie coezivæ, care sæ facæ apel mæcar implicit la suprauman, la o certitudine anterioaræ implicatæ în cea mai mundanæ øi trivialæ doctrinæ constituflionalæ a dreptului natural, împiedicat fiind de autoînflelegerea sa filosoficæ øi revoluflionaræ. Aøa ˇizˇek9, cum a arætat Alex Callinicos în dezbaterea sa toværæøeascæ cu Slavoj Z Lenin øi Troflki respingeau chiar øi posibilitatea unei simple justificæri morale – nu s-au mai væzut vreodatæ ateiøti atît de raflionaliøti. (Aceastæ viziune despre lume este cuprinsæ, cu simplitate clasicæ, într-o capodoperæ nemuritoare, cîntecul lui John Lennon Imagine; nota elegiacæ a acestui cîntec, demnæ de un lied de Schumann, aratæ exact clipa întîrziatæ în timp

pentru istoria miøcærii internaflionale a muncitorilor øi a „forflelor progresiste“.) În fostul „socialism real“, de la Berlin la Vladivostok, de la Praga la Saigon – øi inclusiv Bologna roøie, øi Shanghaiul roøu, øi Billancourt cel cu seceræ øi ciocan10 – s-a fæcut o încercare austeræ øi parcimonioasæ, disciplinatæ øi complet serioasæ de abnegaflie pentru a crea poporul, eliminîndu-se, sustrægîndu-se tot ce era mai presus: orice, cu alte cuvinte, care era reprezentat de o aristocraflie sau de un cler, o simplæ comunitate umanæ færæ nimic „din afaræ“, o lume de plebei færæ proprietate, confruntafli numai cu un stat færæ chip, impersonal ca (øi, în acest caz, identic cu) capitalul, în care „masele“ nu erau identificate disprefluitor cu „gloatele“, în care nimeni nu putea stabili exact adeværata origine socialæ a opresiunii øi a limitærii. Masele, care în momentele de rezistenflæ proletaræ protestau cæ statul care trimitea tancuri împotriva lor nu era „cu adeværat“ socialist, nu se angajau într-o semanticæ scolasticæ. Era inimaginabil ca statul sæ se poatæ situa în opoziflie faflæ de masele proletare, într-o societate plebee unde nu existæ un „afaræ“. Un sistem în care statul nega cu disperare cæ ar fi avut vreo existenflæ separatæ øi diferitæ de o societate de egali nu putea fi reformat, ci doar distrus. În deøertul social care a urmat acestei distrugeri a unei lumi industriale, seculare, øtiinflifice, mundane, stricte øi neburgheze, incapabilæ totuøi, în acelaøi timp, sæ depæøeascæ lumea capitalistæ a separafliilor, a dihotomiilor seriale, o societate imobilizatæ înaintea unui salt care n-a venit niciodatæ, tot ce a fost egalitar øi plebeu a fost negat, dar niciodatæ cu adeværat contrazis. „Democraflia“ ar fi putut sæ însemne o lume la fel de egalitaræ, împletitæ cu „libertæflile civile“, cu „pluralismul“ øi cu guvernul popular/reprezentativ, dar, fireøte, nu a fæcut acest lucru. Ea ar putea sfîrøi într-o „civilizaflie“ periculoasæ, mai rea decît orice barbarie, unde Celælaltul unei clase ar apærea ca stræin, întotdeauna o posibilitate în capitalism, øi fæcutæ posibilæ de colonizarea de facto a acestor teritorii, de data aceasta nu de o metropolæ identificabilæ a imperiului colonizator, ci de forfle care erau invizibile øi oculte.

Sau într-o nu mai puflin pernicioasæ revenire la momentul de rigor mortis dinaintea „schimbærilor“ (1988–’91), atunci cînd – ca întotdeauna din 1917 încoace – saltul definitiv nu putea sæ aibæ loc, øi sæ înceapæ din acel moment imaginar, færæ vreun „de mai înainte“ separat vizibil øi chiar simbolic, întorcîndu-se de astæ datæ împotriva invizibilului: împotriva capitalului øi a statului care însemna acelaøi lucru înainte de „1989“. Aceastæ întoarcere ar îngrozi oamenii, aøa cum a fost descrisæ oroarea comunismului de Marx øi Engels în Manifestul comunist: o întoarcere împotriva proprietæflii, a statului, a nafliunii, a familiei, a identitæflii heterosexuale, a religiei, a ræzboiului, a legii, a øcolii, a muncii, a banilor øi a „culturii“.

Nietzsche a arætat færæ nicio ambiguitate cæ orice civilizaflie respectabilæ øi viguroasæ depinde de servitute øi de privilegiu. Avea dreptate, aøa cum avuseseræ dreptate øi modelele lui greceøti, øi, la fel, Joseph de Maistre avusese dreptate înaintea lui, cînd fæcea apologia cælæului ca principal pilon al societæflii. Comuniøtii ar trebui sæ fie – øi sînt de fapt – barbari. Duømanii noøtri au dreptate sæ ne urascæ. Niciunei instituflii contemporane (øi niciunei alte instituflii) nu i se va permite sæ existe. Nicio permanenflæ, deci nicio tradiflie.

Doar oameni.

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu

167

Note: 1. Autoarea acestui slogan este Rosa Luxemburg, care l-a lansat în timpul Primului Ræzboi Mondial. (N. ed.)

2. Cu privire la caracterul crucial al timpului în formarea societæflii capitaliste existæ douæ lucræri marxiste recente importante: Moishe Postone, Time, Labour and Social Domination: A Reinterpretation of Marx’s Critical Theory, Cambridge, Cambridge University Press, 1993, øi Antonio Negri, „The Constitution of Time“, in Time for Revolution, London & New York, Continuum, 2003, pp. 21–137.

3. În limba germanæ în text: timpul liber de dupæ ziua de muncæ. (N. tr.)

4. Consiliul muncitorilor øi partidul proletar (øi sindicatul) se bazeazæ, dimpotrivæ, pe locul de muncæ, ocupînd astfel o poziflie strategicæ la punctul de producflie, care a fost începutul unei politici noi, vezi supra, G. M. Tamás, „Marx despre 1989“ (existæ øi o traducere în limba croatæ, „Marx o 1989“, Up & Underground, 17–18, Zagreb, 2010, pp. 42–56).

5. Cf. G. M. Tamás, „A Capitalism Pure and Simple“, Left Curve, 32 (2008), pp. 66–75, republicat in Genealogies of Post-Communism, ed. Adrian T. Sîrbu øi Alexandru Polgár, Cluj, Idea, 2009, pp. 11–28; „Counter-Revolution Against A Counter-Revolution“, Left Curve, 33 (2009), pp. 61–67, acelaøi cu note de subsol in Maska, 121–122 (primævara 2009, Ljubljana), pp.

16–31 (în limba englezæ øi slovenæ).

6. Socialist Workers Party, Partidul Socialist al Muncitorilor. (N. tr.)

7. Cîntecul nazist Sus steagul (1930–1945). (N. tr.)

8. Omul færæ prejudecæfli. (N. tr.)

9. Alex Callinicos, „Leninism in the Twenty-First Century? Lenin, Weber and the Politics of Responsibility“, in Lenin Reloaded, ed. Sebastian Budgen, Durham NC, Duke University ˇizˇek, cuvînt-înainte la Leon Trotsky, Terrorism and Press, 2007; Stathis Kouvelakis, Slavoj Z Communism: A Reply to Karl Kautsky, London, Verso, 2007, pp. VII–XXII. Comparæ polemica lui Troflki cu John Dewey, in Trotsky, Their Morals and Ours, ed. George Novack, New York, Pathfinder Press, 1973 (mai multe reeditæri).

10. Sinecdocæ pentru o fostæ uzinæ Renault situatæ în aceastæ suburbie din sud-vestul Parisului, multæ vreme fief al Partidului Comunist Francez. (N. tr.)

168

verso: un dosar Mike Davis

Economia politicæ a Americii imperiale tîrzii* Mike Davis

Definifliile convenflionale ale „hegemoniei“ americane postbelice s-au concentrat asupra preponderenflei puterii exclusiv economice øi militare, concertate prin intermediul unui monopol militar atomic, prin suveranitatea monetaræ, investifliile de peste ocean øi diferenflele istorice de productivitate øi consum de masæ. În consecinflæ, luînd ca valoare de referinflæ sfîrøitul anilor 1940, cînd conjuncflia tuturor acestor factori promovase hybrisul unui „secol american“, este posibil sæ detectæm un relativ declin al hegemoniei americane, pe mæsuræ ce coordonatele puterii economice s-au schimbat în favoarea Europei Occidentale øi a Japoniei. Dar în pofida importanflei strategice a schimbærilor în produsul intern brut pe cap de locuitor, în bilanflurile comerciale sau în acfliunile producfliei de export, ræmîne totuøi un truism faptul cæ statisticile vorbesc rareori de la sine sau pe o singuræ voce. Nu rezultæ, de pildæ, cu o claritate absolutæ øi în mod automat, ce macrotendinflæ este mai semnificativæ: relativa eroziune a supremafliei economice a Statelor Unite sau tendinfla de egalizare a normelor de producflie øi consum în cele trei nuclee de capitalism avansat. Øi nici nu existæ o determinare unilateralæ între indicii competitivitæflii economice øi structurile de dominaflie politicæ øi militaræ. De fapt, o abordare simplæ de tipul „balanflæ a puterii“ este frustrantæ, pentru cæ, în loc sæ ofere ræspunsuri clare, ea trezeøte mai degrabæ dileme de acest fel. O metodologie mai bunæ, dupæ pærerea mea, este sæ definim „hegemonia“ nu ca pe o relaflie de putere unicæ, atotcuprinzætoare – radiind prin diverse instanfle –, ci ca pe un sistem dinamic, care reuneøte acumularea, legitimarea øi represiunea la o scaræ mondialæ. În sensul acesta, hegemonia americanæ este o formæ specificæ de adecvare istoricæ între sistemul de stat capitalist øi economia mondialæ. Întrucît, în cadrul acestui sistem, raportul dintre marile economii capitaliste a fost, simultan, de interdependenflæ øi ierarhic, nu existæ nicio contradicflie în a afirma cæ tendinfla de convergenflæ între venituri øi condifliile de producflie a fost atît un puternic motor de creøtere economicæ, cît øi, ulterior, o sursæ de instabilitate. Altfel spus, relativa contracflie a cotei producfliei industriale mondiale generate de Statele Unite pe piafla internæ sau apariflia unui strævechi deficit comercial nu este logic incompatibilæ cu menflinerea dominafliei americane asupra condifliilor generale de reproducere ale capitalismului mondial – inclusiv arsenalele sale nu* Traducere dupæ Mike Davis, „The Political Economy of Late-Imperial America“, New Left Review, I/143, ianuarie–februarie 1984. Editorii adreseazæ mulflumiri lui Mike Davis pentru acordarea drepturilor de publicare. (N. ed.)

MIKE DAVIS este profesor la Universitatea Irvine øi editor al New Left Review. Unul dintre cei mai reputafli istorici nord-americani contemporani, Mike Davis a creat un cîmp epistemic original la intersecflia studiilor marxiste, teoriei urbane øi ecologiei critice. Dintre cærflile sale, amintim: City of Quartz: Excavating the Future in Los Angeles (1990), Magical Urbanism: Latinos Reinvent the US City (2000), Late Victorian Holocausts: El Niño Famines and the Making of the Third World (2001), The Monster at Our Door: The Global Threat of Avian Flu (2005), Planet of Slums: Urban Involution and the Informal Working Class (2006), In Praise of Barbarians: Essays against Empire (2007).

cleare strategice, preflul capitalului monetar, livrærile de petrol øi grîu, generarea noilor tehnologii øi aøa mai departe. Evoluflia indicatorilor economici (sau militari) relativi aratæ o crizæ sistemicæ a hegemoniei americane numai în mæsura în care aceøtia denotæ o deteriorare în coerenfla internæ a sistemului. O astfel de crizæ existæ, færæ nicio îndoialæ, acum.

Dar ea poate fi de o naturæ radical diferitæ decît aceea sugeratæ de analizele care au încercat sæ îøi adjudece nuanflele de „declin“ sau „cædere“.

De fapt, în absenfla unei tendinfle semnificative înspre o coerenflæ capitalistæ alternativæ în Centru øi sub presiunea unor provocæri radicale la Periferie, apare paradoxul consolidærii supremafliei militare øi politice a Statelor Unite, sub stindardul unui al doilea Ræzboi Rece, chiar în momentul în care sprijinul economic (øi, într-o anumitæ mæsuræ, ideologic) tradiflional al acestei puteri intræ în colaps.

Scopul meu aici va fi explorarea unuia dintre aspectele acestui paradox: realinierea forflelor economice øi politice americane interne, care a subminat modelul, triumfætor odinioaræ, de „fordism“ instaurat dupæ al Doilea Ræzboi Mondial, înlocuindu-l cu configuraflia actualæ, radical distinctæ, a cærui prescurtare curentæ este „reaganism“, în perioada de dupæ Ræzboiul din Vietnam. Traiectoria globalæ a puterii Statelor Unite de-a lungul aceluiaøi interval de timp – celælalt aspect al istoriei hegemoniei americane în ansamblul ei – va fi examinatæ într-un articol ulterior, complementar în intenflii cu acesta. Aici nu voi face altceva decît sæ prefaflez o explorare a dinamicilor interne ale acelei hegemonii, cu o scurtæ evocare a cadrului ei extern. Voi avea în vedere, aøadar, trei dintre principalele surse ale creøterii economice din Statele Unite dupæ Potsdam: (1) generalizarea producfliei de masæ øi a consumului de masæ („fordism“); (2) „adîncirea“ capitalismului american intern prin extinderea locurilor de muncæ tot mai calificate øi cu „salarii ridicate“; øi (3) „lærgirea“ bazei economice interne prin industrializarea hinterlandului tradiflional sau a periferiei – i.e., formarea „Centurii însorite“.1 Dupæ examinarea coerenflei originale a acestora, ca suporturi structurale sau expresii ale hegemoniei Statelor Unite, voi cæuta sæ demonstrez cæ dinamica economicæ øi politicæ a puterii americane nu mai susfline un „circuit pozitiv [virtuous circle]“ de creøtere autoconsolidatæ. „Acomodarea“ între regimul fordist de acumulare øi structura hegemoniei Statelor Unite a scos la luminæ noi bariere interne øi contradicflii. Dintre acestea, una va fi evidenfliatæ în mod particular mai jos: incapacitatea economiei Statelor Unite de a asigura salarii mari, locuri de muncæ pe piafla primaræ a forflei de muncæ. În mod simptomatic, aceasta se exprimæ nu numai în dezindustrializarea regionalæ øi într-un nivel al øomajului færæ precedent în epoca postbelicæ, dar øi în proliferarea noilor locuri de muncæ cu salarii mici, în raport cu øi adesea pe spezele angajærilor în sectorul primar. Vom vedea cum aceastæ ræsturnare – de la un model al creærii locurilor de muncæ cu calificare permanentæ la unul al decalificærii – a avut consecinfle imense pentru politicile interne ale Statelor Unite øi pentru forma viitoare a economiei mondiale. În fine, în ultima secfliune voi examina relaflia dintre ascensiunea reaganismului øi epuizarea fordismului. Voi sugera cæ o combinaflie, derulatæ de-a lungul celei mai mari pærfli din anii 1970, între demobilizarea clasei muncitoare din Statele Unite øi insurgenfla susflinutæ a straturilor de nouveaux riches a deplasat suficient de spre dreapta coordonatele politicii

169

americane, încît sæ sponsorizeze nu doar regimul Reagan, ci øi un nou regim de acumulare, bazat pe „supraconsum“ øi pe extinderea angajærilor cu salarii mici. La fel cum criza economicæ a recompus atît capitalul Statelor Unite, cît øi clasa muncitoare din Statele Unite, tot astfel realinierea puterii electorale în vigoare (care exprimæ, în parte, aceste schimbæri în compoziflia de clasæ) a contribuit, invers, la schimbarea economiei politice a capitalismului american. Dezvoltarea în tandem a acestor dialectici distincte, economicæ øi politicæ, este cea care poate asigura supraviefluirea reaganismului dincolo de Reagan, chiar øi sub stindardul „neoliberalismului“ democratic.

I. „Ultraimperialism“ atlantic?

Era postbelicæ a hegemoniei americane fusese inauguratæ printr-o „revoluflie de sus“, în perioada 1945–1950, care a reconstruit puterea burgheziei Europei Occidentale pe o nouæ axæ, a liberalismului øi interdependenflei cu puterea mondialæ a Statelor Unite, fæcînd totodatæ curæflenie în miøcarea sindicalæ europeanæ øi dezbinînd-o. Condiflia sine qua non fusese, fireøte, avantajul tehnico-militar færæ precedent atins de Statele Unite în vara lui 1945: marea contingenflæ istoricæ a bombei atomice a fost însoflitæ de rezultatele, mai previzibile, ale mobilizærii pe scaræ largæ a forflelor productive ale giganticei economii americane (care øi-a dublat capacitatea industrialæ între 1940 øi 1944). fiinînd cont de toate acestea, data de 8 august 1945 trebuie sæ fie consideratæ drept începutul „secolului american“, cæci distrugerea Hiroshimei a suprimat restricfliile de împærflire a puterii negociate de triumviratul Aliaflilor la Yalta.

Lumea bipolaræ apærutæ dupæ Hiroshima era, într-un sens pervers, realizarea ræsturnatæ a profefliei lui Kautsky2 despre „ultraimperialism“.

Kautsky3 pretinsese cæ vedea, prin fumul øi ruina Primului Ræzboi Mondial, apariflia unei noi ordini dominate de Statele Unite, în care logica monopolului avea sæ transforme violenfla rivalitæflii interimperialiste într-o complicitate paønicæ, în scopul exploatærii lumii nonindustriale. În realitate, mai curînd logica globalæ a violenflei contrarevoluflionare a fost cea care a creat condiflii pentru interdependenfla economicæ paønicæ a unui imperialism atlantic purificat, sub conducerea Americii. Deøi institufliile Bretton Woods4 – Banca Mondialæ øi FMI – sînt adesea prezentate ca temeliile sistemului postbelic, intervenfliile lor nu au devenit astfel decît la finalul perioadei de reconstrucflie, la sfîrøitul anilor 1950. În primul rînd øi mai presus de orice, integrarea militaræ multinaflionalæ sub sloganul securitæflii colective contra URSS a fost cea care a precedat øi græbit interpenetrarea marilor economii capitaliste, fæcînd posibilæ noua eræ a liberalismului comercial, care a înflorit între 1958 øi 1973.

Crescînd concentric în jurul fortæreflei centrale a Securitæflii Naflionale a Statului Nord-American, inifliative øi „doctrine“ prezidenfliale succesive, ræspunzînd deplasærii centrelor geopolitice de furtunæ ale revolufliei øi insurecfliei naflionaliste, au înælflat o structuræ în care se întrepætrund alianfle militare, programe de ajutorare øi dispozitive [tripwires] nucleare. Începînd cu Pactul de la Chapultepec din 1945 (care a creat o alianflæ militaræ a emisferei occidentale) pînæ la Pactul de la Manila din 1954 (care a organizat SEATO), a fost forjatæ o ordine militar-economicæ ultraimperialistæ, care uneøte avanposturile øi contingentele – imperiale sau mercenare – din patruzeci de flæri cu statul lor major de bazæ în comandamentul [war room] de la Casa Albæ.

170

Aceastæ centralizare cvasiabsolutistæ de cætre Statele Unite a puterii militare strategice avea sæ permitæ principalilor ei satrapi o subordonare luminatæ øi flexibilæ. Ea s-a arætat, mai ales, foarte îngæduitoare cu pretenfliile imperialiste reziduale ale francezilor øi britanicilor – cu secesiunea eroicomicæ a acelei force de frappe5 øi cu mitul durabil al „relafliei speciale“.

Aceastæ flexibilitate fusese întemeiatæ pe disjuncflia neobiønuitæ dintre puterea economicæ øi militaræ, pe de o parte, øi plæfli, pe de alta, pe care a permis-o structura hegemoniei americane. Legiunile yankee de pe Elba øi de-a lungul DMZ6, împreunæ cu umbrelele nucleare care le protejeazæ, au fæcut cu putinflæ ca economiile europene øi japonezæ sæ furnizeze cheltuieli generoase de protecflie socialæ, pentru integrarea muncii, øi, respectiv, subvenflii comerciale øi agricole ridicate, pentru a prezerva competitivitatea internaflionalæ – fiecare dintre ele pæstrînd, în tot acest timp, o stridentæ mobilizare ideologicæ împotriva comunismului. Cu alte cuvinte, principalii aliafli, cu excepflia semnificativæ a Marii Britanii øi a cheltuielilor ei militare ridicate per capita, au cules fructele social-conformiste ale militarismului, færæ sæ trebuiascæ sæ plæteascæ preflul real al pieflei.

Cît despre americani, analiøtii au fæcut frecvent aluzie la compromisurile între costurile permanentei economii de înarmare øi nivelul relativ scæzut al protecfliei sociale øi al siguranflei locurilor de muncæ. Totuøi, doar rareori aceasta a disturbat opinia publicæ, obiønuitæ, de la Lend-Lease7 încoace, sæ echivaleze cheltuielile militare cu crearea locurilor de muncæ øi prosperitatea generalæ. Chiar acele sectoare ale capitalului din afara grædinilor luxuriante ale industriei de apærare au cîøtigat din nenumæratele subproduse øi efecte multiplicatoare ale bugetului militar, inclusiv subvenfliile publice masive ale cercetærii øi dezvoltærii. În fine, ca hegemon, Statele Unite sînt singura putere capabilæ – potrivit unor circumstanfle conjuncturale specifice – sæ-øi „în-caseze“ supremaflia militaræ integrativæ, pentru a-øi spori avantajele economice. Un exemplu remarcabil de operafliune de acest fel a fost, desigur, felul în care Nixon øi Kissinger au manipulat dependenfla militaræ a burgheziei arabe de Statele Unite, pentru a restabili controlul american atît asupra petrolului, cît øi asupra petrodolarilor, în detrimentul costurilor de producflie europene øi japoneze øi al balanflelor comerciale.

II. Mecanismul creøterii interne Dar manevrele radicale de acest gen erau, în general, inutile în perioada de apogeu a puterii globale a Statelor Unite. Cæci fordismul8 atlantic, ca traiectorie economicæ a hegemoniei americane, accepta posibilitatea unei dezvoltæri armonioase øi solidare a marilor economii capitaliste (deøi nu presupunea în mod necesar sincronizarea realæ a ciclurilor lor de afaceri individuale). Creøterea economiei naflionale a Statelor Unite a fost cea care a furnizat, înainte de toate, un elan durabil pentru sistemul internaflional în ansamblul sæu, permiflînd economiilor europene øi japonezæ sæ îøi reconstruiascæ forflele de producflie devastate de ræzboi pe principiul american al montajului în masæ øi sæ înfæptuiascæ „miracolele“ refacerii de la sfîrøitul anilor 1950. Totuøi, economia Statelor Unite a putut sæ îndeplineascæ aceastæ fericitæ funcflie pentru cæ inserflia ei în economia mondialæ a fost de o asimetrie singularæ: pe de o parte, contribuflia ei absolutæ la comerflul øi investifliile mondiale era suficient de mare pentru a genera efecte dinamizante de cerere øi ofertæ; pe de altæ parte, ea era relativ autarhicæ în comparaflie cu restul OCDE9 (pînæ în 1970,

verso: un dosar Mike Davis

numai aproximativ 8% din PNB10-ul Americii circula pe piafla mondialæ) øi, prin urmare, flexibil acomodaflionistæ la aporturile în creøtere ale Europei Occidentale øi Japoniei în comerflul internaflional cu produse industriale. Spre deosebire de omologii anteriori colonial-mercantili, hegemonia americanæ nu s-a fondat pe o preeminenflæ rigidæ în comerflul mondial sau pe o îngrædire a investifliilor de portofoliu, ci pe menflinerea unor condiflii de acumulare solide în sînul economiei interne a Statelor Unite. Într-un sens general, au existat douæ mecanisme principale de creøtere internæ postbelicæ: o dinamicæ a consumului de masæ bazatæ pe „conduita salarialæ“; øi o dinamicæ a expansiunii sectoriale/regionale bazatæ pe „conduita impozitærii“.

Primul model de acumulare – ceea ce Aglietta numeøte „regimul intensiv“ – se baza pe un circuit complet al creøterii productivitæflii, profiturilor øi salariilor, prin intermediul negocierii colective multianuale øi printr-un sistem de creditare internæ superlichid, susflinut de împrumuturile federale guvernamentale øi de scutirea de impozite pentru creditele ipotecare. Odinioaræ, în timpul primului mare boom de duratæ al consumului, din anii 1920, majoritatea clasei muncitoare semicalificate din industrie ræmînea blocatæ la nivelul unor venituri de særæcie, incapabilæ sæ participe la zarva cumpærærii unei maøini sau case. (În acest sens, fordismul incipient a fost învins de însuøi succesul „planului american“ al angajatorilor de a dezrædæcina sindicalismul øi de a bloca creøterile salariale.) De fapt, a fost nevoie de un deceniu de luptæ a noilor sindicate industriale CIO11 pentru a impune recunoaøterea sindicatelor øi a codificærii, în convenfliile colective din 1948–1950, a unui sistem salarial dinamic, ce sincroniza consumul de masæ cu productivitatea muncii. În acest mod, aproximativ un sfert din populaflia americanæ – în special muncitori semicalificafli de etnie albæ øi familiile lor – a fost ridicat, în perioada anilor 1950, la nivelul atins pînæ atunci doar de clasa mijlocie sau de muncitorii calificafli: acela de proprietari de locuinflæ øi deflinætori de credite. Dar un alt sfert, poate chiar o treime a populafliei, incluzînd în orice caz majoritatea negrilor øi muncitorii agricoli, ræmînea în afara acestui boom, constituind „cealaltæ Americæ“, aceea care avea sæ se revolte în anii 1960.

Douæ au fost cele mai frapante indicii de avansare a acestui regim de acumulare intensivæ, suburbanizarea øi creøterea învæflæmîntului superior. Primul semnifica nu numai integralizarea complexului maøinæ – locuinflæ – aparaturæ electricæ, drept motor al creøterii economice, ci øi vasta transformare socio-spaflialæ care a rezultat din aceasta. Între 1950 øi 1960 suburbiile au crescut de 40 de ori mai repede decît zonele oræøeneøti centrale, în timp ce numærul automobilelor înscrise a crescut la 22 de milioane.12 Stabilitatea raportului salarii-productivitate, rezultatæ din compromisul între capital øi munca organizatæ, a permis clasei muncitoare din Statele Unite sæ se reproducæ din ce în ce mai mult ca o colectivitate de consumatori privatizafli.

Dar capacitatea muncitorului auto de a-øi cumpæra, în fine, o maøinæ sau a dulgherului din construcflia de case de a-øi permite un credit ipotecar a constituit numai o parte a dialecticii consumului de masæ; celælalt aspect, nu mai puflin important, a fost orizontul vizibil al mobilitæflii educaflionale. „G.I. Bill of Rights“ din 1944, care furniza subvenflii guvernamentale pentru veteranii dornici sæ se înscrie la un colegiu sau sæ înceapæ o pregætire profesionalæ superioaræ, a fost o inifliativæ legislativæ la fel de epocalæ ca Homestead Act al lui Lincoln.13 Aproape opt milioa-

ne de veterani ai celui de-al Doilea Ræzboi Mondial, jumætate din totalul celor care serviseræ sub arme, au primit educaflie gratuitæ în colegii, rezultatul fiind o masivæ expansiune a facilitæflilor de educaflie superioaræ.14 De fapt, pe la mijlocul anilor 1960, educaflia superioaræ ajunsese în unele state mai bogate, precum California, un drept practic universal øi mai mult de jumætate din absolvenflii învæflæmîntului mediu îøi continuau studiile la facultæfli. Cu alte cuvinte, standardul „istoric“ al forflei de muncæ, aøa cum a definit-o Marx, ajunsese sæ însemne, pentru mari segmente din clasa muncitoare albæ, atît proprietate asupra unei locuinfle, cît øi o educaflie superioaræ pentru copiii lor. În plus, pînæ la criza din anii 1970, învæflæmîntul superior a permis intrarea efectivæ în sectoarele serviciilor administrative, tehnice øi educaflionale aflate în extensie: o dinamicæ intergeneraflionalæ de aducere la zi a locurilor de muncæ, la fel de fundamentalæ pentru regimul de acumulare intensivæ ca øi cifra de afaceri a noilor modele de maøini sau cea a vînzærilor de parcele în suburbii.

Centura însoritæ Aceastæ transformare continuæ a condifliilor de viaflæ ale unei mari pærfli a clasei muncitoare din Statele Unite øi expansiunea corelativæ a pieflei primare a muncii, cu salarii mari, au fost coordonate în maniere complexe cu cel de-al doilea motor al acumulærii postbelice: formarea Centurii însorite. Între începutul celui de-al Doilea Ræzboi Mondial øi sfîrøitul Ræzboiului din Vietnam, o revoluflie uimitoare în structura sectorialæ øi regionalæ a capitalismului american fusese împlinitæ. Ca sæ înflelegem amploarea acestei transformæri – aproape echivalentæ, în termeni europeni, cu o deplasare a centrului de greutate economic de la Ruhr la Mezzogiorno –, este util sæ evocæm polarizarea regionalæ a economiei americane cu o jumætate de secol în urmæ, cînd New Deal15 ajungea la putere.

Existau atunci douæ Americi tradiflionale: o metropolæ industrialæ în zona Nord-Est – Marile Lacuri, care conflinea cu puflin mai mult decît jumætate din populaflie pe numai 15 la sutæ din suprafafla naflionalæ, producînd însæ patru cincimi din producflia industrialæ, øi un vast hinterland vestic øi sudic, bazat pe agriculturæ øi pe producflia primaræ, incluzîndu-i pe cei douæzeci de milioane de americani prinøi în cursa creditelor pentru subzistenflæ øi a plæflii datoriilor prin muncæ [debtpeonage].16 Din 1940, urbanizarea øi industrializarea rapidæ a versantului Pacific, a Texasului øi a Sudului færæ bumbac au erodat aceastæ dihotomie tradiflionalæ metropolæ/hinterland – deplasînd investifliile, populaflia urbanæ øi veniturile într-o asemenea mæsuræ, încît, la sfîrøitul boomului din perioada Ræzboiului din Vietnam, apæruse deja o regiune urban-industrialæ sudicæ [Sunbelt], aproape egalæ în venituri øi producflie cu vechea metropolæ, deosebindu-se însæ numai prin condifliile foarte diferite de acumulare a capitalului.

De exemplu, Centura însoritæ are tendinfla sæ fie bogatæ în energie, cu terenuri vaste, destul de nesindicalizatæ øi cu cheltuieli sociale foarte scæzute la nivel guvernamental local. Economia acestei zone este fondatæ pe predominanfla sectorialæ a industriilor cu vocaflie øtiinflificæ (aerospafliale øi electronice), pe produsele prime øi industriile loisirului (turism, odihnæ øi recreere), în timp ce Nordul a conservat majoritatea vechilor industrii grele øi de consum. Corelativ, muncitorii din producflia de masæ încæ mai constituie elementul esenflial al structurii sociale din „Centura

171

îngheflatæ“17, în timp ce Sudul øi Vestul sînt caracterizate de o segmentare mai extremæ a forflei de muncæ în concentræri de profesioniøti tehnico-øtiinflifici, pe de o parte, øi muncitori foarte prost plætifli în sectorul primar øi în cel terfliar, pe de altæ parte. Aøa cum a sugerat John Mollenkopf, aceste structuri sociale divergente produc, la nivel metropolitan, echilibre foarte diferite ale puterii de clasæ. În majoritatea zonelor urbane din Nord, „coalifliile de creøtere“ localæ capitalistæ trebuie sæ se angajeze în negocieri conflictuale cu sindicatele øi cu populafliile din zonele urbane centrale, influente politic. În Centura însoritæ, dimpotrivæ, structurile puterii locale au beneficiat de o hegemonie aproape færæ obstacole, susflinutæ prin falsuri electorale øi prin confiscarea, pe scaræ largæ, a drepturilor electorale ale unor întregi cartiere muncitoreøti nonanglo.18 Eu descriu aceastæ revoluflie industrialæ din vechiul hinterland drept „conduitæ a impozitærii“, pentru cæ transferurile fiscale federale, garantate de puterea (istoric disproporflionatæ) a Congresului din Sud øi Vest, au constituit forfla motrice a creærii Centurii însorite. Astfel, în California, Washington, Texas øi Florida, cheltuielile militare au sponsorizat ascensiunea unor complexe industriale aerospafliale øi electronice19, în timp ce scæderea cotelor de petrol øi a creditelor agricole a raflionalizat sectoarele regionale primare øi a încurajat diversificarea în aval în privinfla tehnologiei petrolului øi a procesærii/comercializærii produselor agricole. Cheltuieli imense de lungæ duratæ pentru asfaltæri, canalizare cu apæ øi conducte de gaz natural au pus bazele unei dezvoltæri metropolitane risipitoare în Vestul deøertic. Între timp, în Sudul ex-plantafliilor, unde milioane de chiriaøi øi arendaøi au fost stræmutafli în anii 1950 datoritæ mecanizærii agricole, populaflia ruralæ særacæ de culoare a suportat greul emigrafliei forflate înspre zonele nordice din centrul oraøelor, evacuatæ de muncitorii albi legafli de suburbii. În termeni generali, Centura însoritæ a fost astfel în mæsuræ sæ îøi exporte særæcia spre Nord, deplasînd simultan marja cheltuielilor federale spre Sud øi Vest: ca rezultat, zonele centrale din Cleveland øi Newark s-au veøtejit, în vreme ce suburbiile din San Diego øi Dallas au înflorit.

III. Climacteriul fordist În mod foarte general, putem spune apoi cæ macrodinamica economicæ a hegemoniei Statelor Unite, aøa cum a fost ea menflinutæ mai bine de treizeci de ani de un sistem imperial militar øi statal unificat, aproape cæ a reuøit sæ realizeze cliøeele populare de „americanizare“ a Europei øi de „californianizare“ a Americii. Tendinflele ameninflætoare de egalizare a nivelului de venituri între Statele Unite øi eurocentrul industrial, precum øi o convergenflæ analogæ între marile regiuni ale Statelor Unite înseøi începuseræ sæ devinæ o realitate pe creasta lungului boom postbelic, la începutul anilor 1970.

Marea ofensivæ europeanæ a muncii din perioada 1968–1973, care a dus la indexarea salariilor øi a bunæstærii în mai multe flæri, a fæcut sæ urce cîøtigurile populafliei, în pofida inflafliei, øi, prin 1975, nivelul salariilor din Benelux øi Germania de Vest depæøise media din Statele Unite. Salariile franceze nu ræmæseseræ nici ele cu mult în urmæ øi, în pofida punctului lor de plecare cu mult mai slab, salariile italiene reduceau rapid diferenfla. Numai salariile britanice øi, într-o oarecare mæsuræ, cele japoneze au ræmas relativ stagnante în aceastæ perioadæ.20

172

În timpul acesta, în Statele Unite, ca urmare a boomului din perioada Ræzboiului din Vietnam, formarea de capital øi creøterea veniturilor în Centura însoritæ s-au accelerat cu o vitezæ dublæ faflæ de cea din NordEst. Între 1969 øi 1974, venitul per capita în zonele metropolitane din Sud a crescut de la 93% la 98% din media naflionalæ, iar la recensæmîntul din 1980 era deja peste. În timp ce în 1960 raportul dintre venitul brut din vechea metropolæ øi hinterland era încæ de 58,1/41,9, prin 1980 cele douæ regiuni erau aproape cu exactitate egale (49,4/50,6). Utilizînd date mai defalcate, din nouæ regiuni, constatæm cæ spectrul diferenflelor de venit, care în 1940 mergea de la 0,65 pentru Sud pînæ la 1,15 pentru coasta Pacificului, scæzuse la sfîrøitul anilor 1970 pînæ la o variaflie totalæ de numai 0,15.21 Odatæ cu aceastæ tendinflæ de egalizare a nivelului veniturilor (øi productivitæflii) în sînul bazei fordiste a economiei mondiale, a existat øi o tendinflæ colateralæ de relativæ saturare a pieflei consumului de lungæ folosinflæ, care fusese principalul motor al expansiunii coordonate a capitalismului metropolitan. Deøi graniflele sociale ale consumului de masæ diferæ în funcflie de puterea relativæ øi de solidaritatea miøcærilor naflionale ale forflei de muncæ, în general se pare cæ nivelurile superioare ale cererii, conduse de „motorizarea“ øi mecanizarea activitæflilor gospodæreøti, fuseseræ atinse la sfîrøitul anilor 1970.22 Astfel, în Franfla, procentajul muncitorilor care posedau bunuri de consum durabile a crescut în perioada 1959– 1974 dupæ cum urmeazæ: maøini, de la 21,3 la 60%; televizoare, de la 8,6% la 81%; frigidere, de la 19,4% la 87%; øi maøini de spælat, de la 21,2 % la 72,9 % (raporturile echivalente de consum ale clasei mijlocii au fost, toate, peste 90%).23 Dacæ ne gîndim cæ în anii 1960 piafla de automobile nord-americanæ øi europeanæ a crescut anual cu 12–13%, ea s-a atenuat acum la o ratæ de înlocuire de numai 2–3% pe an. Se preconizeazæ cæ pînæ øi dinamica piaflæ de maøini internæ japonezæ îøi va atinge maturitatea în urmætorii cîfliva ani.24 Semnificaflia acestui prag în istoria capitalismului mondial øi, în mod particular, pentru sistemul de acumulare organizat sub hegemonia Statelor Unite poate fi sesizatæ cel mai bine prin comparaflie cu încheierea marii perioade de construcflie feroviaræ internaflionalæ, sub egida capitalismului rentier britanic, între anii 1905 øi 1912. La fel ca acel moment de cotituræ, care a produs în economie o profundæ indispoziflie øi „stagflaflie“25, care a prefaflat Primul Ræzboi Mondial, cliamacteriul fordist din anii 1970 a antrenat øi el o serie de consecinfle structurale profunde. În primul rînd, a crescut consumul metropolitan de energie la un nivel incompatibil cu nivelul artificial scæzut, chiar în depreciere, al preflului internaflional al petrolului. Øocurile petroliere care au urmat inevitabil au pus sub semnul întrebærii întreaga structuræ a capitalizærii existente, bazatæ cum era pe o energie superieftinæ, øi au dus la deprecierea forflatæ a unei mari cantitæfli de echipamente øi tehnologii existente.26 În afara transferurilor cvasifictive de venituri cætre OPEC27, preflurile în creøtere ale petrolului au determinat øi o restructurare în distribuflia profitului chiar în însuøi sînul „nucleului“ capitalului: cei mai mari petroliøti americani, de exemplu, au fost inundafli, subit, de o treime din totalul profiturilor corporatiste, „eliminînd“, de-a dreptul, alte sectoare de fabricaflie. Deøi aceste schimbæri în structura de susflinere a preflului energiei aparflinînd costurilor de fabricaflie a avut, probabil, unele efecte colaterale pozitive

verso: un dosar Mike Davis

pentru anumifli producætori de echipamente de înaltæ tehnologie, principalul lor rezultat a fost întærirea spectaculoasæ a finanflelor øi dobînzilor dividendelor metropolitane, în detrimentul economiei productive în ansamblul ei. În al doilea rînd, creøterea explozivæ a consumului privatizat în anii 1960 øi la începutul anilor 1970 a supus la tensiuni færæ precedent resursele fiscale disponibile pentru infrastructura lui colectivæ (drumuri, øcoli noi, servicii de protecflie etc.). Cheltuiala publicæ øi impozitele au devenit astfel, din ce în ce mai mult, un teren al diviziunii între muncitorii suburbanizafli øi pæturile mijlocii, pe de o parte, øi muncitorii din centrul oraøului øi særæcimea nesalarizatæ, pe de altæ parte. Inflaflia galopantæ, cu efectele ei perverse øi iluziile de distribuflie (de exemplu, proprietarii de locuinfle din clasa muncitoare sînt simultan victime ale impozitelor funciare ridicate øi beneficiarii unor acfliuni umflate), a polarizat în continuare aceste poziflii definite de consum, ispitind segmentele mai puternice sau mai favorizate din clasa muncitoare sæ abandoneze alianflele lor politice bazate pe solidaritæfli tradiflionale øi sæ intre în noile blocuri interclase ale celor care „au“, încolonafli împotriva colectivului „nu au“. Conflictele determinate de efectele distribufliei secundare au cæpætat astfel, uneori, o importanflæ politicæ mai mare decît „vechile“ alinieri, definite de clase. În al treilea rînd, industriile de consum de lungæ duratæ øi unii dintre principalii lor furnizori au reacflionat, în mod clasic, la saturarea pieflei øi la concurenfla stræinæ crescutæ, începînd o raflionalizare a capacitæflii de producflie existente. Dar originalitatea istoricæ a acestei miøcæri de raflionalizare constæ în faptul cæ ea a îmbræcat forma creærii unor veritabile „industrii mondiale“. Læsînd o parte din echipamentele de-acasæ sæ rugineascæ, companiile multinaflionale au deplasat fonduri de amortizare peste ocean, cætre o mînæ de platforme de export strategic, ale cæror regimuri politice menflin o combinaflie a forflei de muncæ educate øi calificate cu salarii mici øi acces la piefle regionale cheie. Rezultatul nu este numai o altæ producflie de ramuræ pentru piefle locale sau simpla „externalizare [out-sourcing]“ nesindicalizatæ, ci apariflia liniilor de asamblare internaflionale integrate în industriile de automobile, de computere øi farmaceutice – toate finanflate de înfloritoarele piefle de capital neimpozitabil.

Acest salt cantitativ de la scara producfliei naflionale la cea a producfliei mondiale nu presupune doar o reducere drasticæ a numærului de concurenfli capitaliøti28, ci pune la încercare øi capacitatea miøcærilor sindicale naflionale de a apæra, la ele acasæ, standardele salariale øi nivelurile de ocupare a forflei de muncæ. În al patrulea rînd, relativa diminuare a diferenflelor dinamice anterioare regionale øi naflionale în cadrul nucleului fordist – ceea ce Aglietta descrie ca o tendinflæ de convergenflæ a structurilor industriale29 – a galvanizat în anii 1970 cæutarea unor noi piefle de echipamente în semiperiferia în curs de industrializare. În mod ironic, tocmai enorma acumulare de dolari „apatrizi“, rezultafli din deficitul comercial al Statelor Unite øi din explozia de prefluri a OPEC, a furnizat carburantul pentru boomul industrial al „conduitei datoriei“, care a mæturat graniflele americane, mediteraneene øi est-asiatice din 1976 pînæ în 1980. Aceastæ expansiune postbelicæ, cea mai ameflitoare de dupæ ræzboi, era fondatæ pe exportul datoriei metropolitane, reciclatæ, ca prin farmec, de sistemul bancar internaflional, în monedæ de credit pentru flærile în curs de industrializare, care ofereau în schimb, ca garanflie, viitoarea creøtere a ex-

portului lor. În aceastæ uluitoare înlænfluire de creøtere via îndatorare metamorfozatæ era implantatæ certitudinea virtualæ cæ o recesiune a Centrului ar fi produs efecte negative de multiplicare galopantæ în semiperiferia care suprainvestea.

Constelaflia crizei Maturaflia fordismului a produs astfel, sub hegemonia americanæ, o constelaflie de crizæ, care împleteøte contradicfliile la nivelul compozifliei capitalului, al compozifliei muncii, al raportului de forfle între clase, al diviziunii internaflionale a muncii øi al relativei autonomii a sistemului financiar mondial. Deøi fiecare dintre aceste „crize în interiorul Crizei“ are propria-i pondere øi cere o analizæ particularæ, configuraflia lor de ansamblu poate fi sintetizatæ mai clar punîndu-ne întrebarea: care sînt eventualele „soluflii“ ale crizei? Dezbaterea actualæ, precum øi logica acelor categorii analitice prezentate deja propun douæ cæi, alternative sau combinate, pentru reluarea acumulærii de capital pe termen lung la scaræ mondialæ øi în continuitate cu structurile fazei precedente.

Prima este posibilitatea de a extinde dialectica producflie de masæ/consum de masæ, caracteristicæ fordismului, înspre centura societæflilor urbane, de-a lungul regiunilor limitrofe metropolitane. Acest proiect, pe care Lipietz l-a numit „fordism global“30, abordeazæ contradicfliile implicate în restrîngerea expansiunii pieflei mondiale prin subconsumul de masæ din flærile de curînd industrializate. În al doilea rînd, existæ potenflialul pentru lærgirea internæ a dinamicii fordiste în cadrul societæflilor metropolitane înseøi, printr-o productivitate revoluflionaræ øi progrese salariale în sectoarele în creøtere terfliar (servicii) øi cuaternar (informaflii). Aceasta este ceea ce Aglietta numeøte scenariul „neofordismului“, care abordeazæ contradicfliile existente în reproducerea relafliei salariale în cele mai avansate centre capitaliste.31 Dacæ ipoteza noastræ anterioaræ este valabilæ, cæ hegemonia americanæ a furnizat coerenfla structuralæ pentru difuzarea fordismului în Europa øi America, atunci chestiunea naturii øi perspectivelor crizei actuale a acestei hegemonii trebuie sæ fie legatæ de capacitatea potenflialæ a rolului imperial al Americii de a asigura tranziflia spre aceste noi forme de acumulare globalæ. Cu alte cuvinte, sînt Statele Unite capabile sæ efectueze a doua revoluflie capitalistæ internaflionalæ, pentru a face din Mexic sau Indonezia societæfli de consum avansate; sau/øi sæ se auto„reindustrializeze“, prin dinamismul unui nou complex „educaflie/sænætate“, legat de o viaflæ profesionalæ mai scurtæ?

Aceste întrebæri au avut ecou într-un trecut relativ recent. Ca sæ le vizualizæm ca opfliuni practicabile în cadrul politicii imperiale de astæzi, este necesar sæ ne amintim ce a læsat în urmæ ambifliosul program de reformæ a capitalismului american din cursul anilor 1960. Pentru a evalua posibilitæflile actuale, fie de extindere a ariei geografice a „fordismului“, fie de aprofundare a rædæcinilor sale metropolitane, ar putea fi folositor sæ flinem cont de experienflele anterioare ale Planului Marshall al lui Kennedy pentru emisfera vesticæ – Alianfla pentru Progres – øi de Ræzboiul lui Johnson împotriva Særæciei, care viza integrarea „celeilalte Americi“ în curentul dominant al economiei naflionale cu salarii mari. Destinele acestor experimente conexe de „fordism global“ øi de „neofordism“, din cursul anilor 1960, ne spun, dupæ pærerea mea, multe despre perspectivele

173

pentru viitorul hegemoniei americane în anii 1980. Discutarea primului o voi læsa pentru o urmare a acestui eseu: el a fost în general considerat un eøec decisiv. Ceea ce ne intereseazæ aici este al doilea experiment.

IV. Ascensiunea supraconsumismului Spre deosebire de ghinionista Alianflæ pentru Progres, Ræzboiul împotriva Særæciei (conceput sub Kennedy, lansat de Johnson øi, surprinzætor, continuat de Nixon) a fost adjudecat, în general, ca un mare succes istoric.

Prin 1976, de exemplu, s-a estimat cæ rîndurile særacilor, un sfert din poporul Statelor Unite în 1960, se reduseseræ la o ræmæøiflæ de 12 procente: o diminuare a særæciei relative comparabilæ, în linii mari, cu cea obflinutæ în perioada de dupæ New Deal øi cel de-al Doilea Ræzboi Mondial. În acest ultim caz, aøa cum am væzut, integrarea fordistæ a clasei muncitoare industriale a dat un impuls susflinut economiei. Ræzboiul împotriva Særæciei, dimpotrivæ, nu a furnizat acelaøi catalizator pozitiv acumulærii ca Legea Wagner32 øi apariflia CIO. În realitate, statisticile oficiale ale særæciei deghizeazæ unele dintre cele mai importante øi supærætoare fapte referitoare la tendinfla economiei politice americane contemporane. În primul rînd, „victoria“ în Ræzboiul împotriva Særæciei este în mare mæsuræ un artefact de transferuri de venituri în cadrul clasei muncitoare, care lasæ situafliile utilizærii forflei de muncæ structural intacte. Îndatæ ce începi sæ suprimi aceste subvenflii federale ale venitului, aøa cum a început sæ facæ Reagan de curînd, va reapærea imediat nivelul de særæcie menflionat, de la care se pornise în anii 1960. De fapt, inegalitatea veniturilor pe piaflæ de dinaintea transferului a crescut în ultima generaflie. În timp ce în 1965 cei mai særaci 40% din populaflie obflineau 11 procente din totalul venitului de piaflæ, coeficientul corespunzætor pentru 1978 a fost de 8,5 procente.33 Cu alte cuvinte, în pofida lungii perioade de expansiune a anilor øaizeci, economia privatæ nu a izbutit sæ genereze locuri de muncæ „decente“ (øi nici mæcar suficiente) pentru milioanele de locatari ex-agricoli øi muncitori deplasafli spre oraøele centrale în anii 1950 øi la începutul anilor 1960.

Economia americanæ a eøuat în a reintegra în special muncitorii negri de sex masculin, a cæror participare la rata forflei de muncæ (un indicecheie al øomajului structural) a scæzut de la 80% în 1945 la numai 60% astæzi. Revoluflia Drepturilor Civile, propulsatæ de sute de mii de muncitori negri, a reuøit sæ demonteze cel mai flagrant aparat al segregafliei de iure din Sud, precum øi sponsorizarea ascensiunii unui strat din ce în ce mai extins de profesioniøti øi manageri negri, dar a eøuat fundamental în obiectivele sale ultime de realizare a integrærii în masæ a muncii negrilor în economia salariilor mari øi în depæøirea barierelor de segregaflie de facto în øcolile øi suburbiile din Nord. La o generaflie dupæ Primul Marø spre Washington pentru Locuri de Muncæ øi Libertate, rata øomajului negrilor ræmîne dublæ faflæ de cea a albilor, în timp ce særæcia este de trei ori mai frecventæ în rîndul populafliei de culoare. Øaizeci la sutæ din bærbaflii negri angajafli (øi 50% dintre hispanici) sînt concentrafli în spectrul celor mai prost plætite locuri de muncæ.34 În al doilea rînd, cifrele oficiale ale særæciei, cu standardele lor de subzistenflæ ridicol de coborîte, ascund creøterea masivæ øi rapidæ a numærului muncitorilor særaci – primele victime ale politicii Reaganomics.35 Cel puflin o treime din puterea de 100 de milioane a forflei de muncæ din

174

Statele Unite constæ din salariafli captivi într-un ghetou de salarii mici, suspendat precar deasupra limitei oficiale a særæciei.36 Ca nu cumva sæ ne imaginæm cæ aceastæ „semisæræcie“ este, în primul rînd, un subprodus al stagnærii angajærilor în cursul ultimului deceniu, dominat de crizæ, trebuie sæ subliniem cæ în timpul anilor 1970 au fost create noi locuri de muncæ la o ratæ dublæ faflæ de cea a ultimelor trei decenii precedente: în total, douæzeci de milioane de locuri de muncæ. Aøa cum a observat Emma Rothschild, „era de parcæ întreaga forflæ de muncæ a Canadei s-ar fi mutat în Sud øi ar fi gæsit de lucru în Statele Unite“.37 Dar øi mai uimitoare decît amploarea creærii locurilor de muncæ era compoziflia sa: între 1972 øi 1980, „femeile au fæcut sæ creascæ numærul locurilor de muncæ aproximativ cu 65% – un procent disproporflionat dacæ îl raportæm la participarea lor cu numai 38% la totalul locurilor de muncæ din 1972“. Dacæ participarea forflei de muncæ a femeilor s-a dublat între Eisenhower øi Reagan, cîøtigurile lor relative au scæzut de la 65% din media cîøtigului masculin la 59%; în 1980, o treime dintre femeile care lucrau cu normæ întreagæ cîøtigau sub 7.000 $, în timp ce salariul mediu al unui bærbat alb era de 17.000 $.38 Astfel, særæcia relativæ este în curs de producere în masæ, nu numai prin excluderea oamenilor din Lumea a Treia de pe piafla muncii primare, ci mai ales prin integrarea dinamicæ a femeilor în sectoarele înfloritoare ale economiei cu salarii mici. Locurile de muncæ cu salarii mici, departe de a fi o simplæ „periferie“ în raport cu un nucleu de salarii mari, au devenit chiar polul creøterii locurilor de muncæ al economiei. Aceastæ evoluflie, cu atenuarea sau diminuarea nexului fordist salariu/productivitate dominant anterior, este o rezultantæ a unor tendinfle diferite în sînul a ceea ce voi demonstra mai tîrziu cæ este un context unificator politico-economic.

El este bazat, în general, pe un declin al sindicalizærii (miøcarea sindicalæ a reuøit sæ gestioneze numai douæ milioane din cele treizeci øi cinci de milioane de noi locuri de muncæ create între 1960 øi 1980)39 øi, mai ales, pe proliferarea sectorului eteroclit „terfliar“, cu tipizærile lui omniprezente, sexiste sau rasiale, ale anumitor ocupaflii ca mai puflin calificate, færæ a fline seama de conflinutul lor real sau de comparabilitate. Mai precis, „revoluflia salariilor mici“ include fenomene discrete ca expansiunea externalizærii øi a subcontractærii, creøterea serviciilor personale, o nouæ apariflie a muncii forflate „extraeconomice“ (ca în negarea drepturilor cetæfleneøti ale muncitorilor „færæ acte“), progresul surprinzætor al campaniilor antisindicale, precum øi explozia, în mod ironic, a unor locuri de muncæ umile asociate cu difuzarea celor mai avansate tehnologii informaflionale. Pentru a înflelege în ce mod aceste tendinfle variate – unele dintre ele neînfrînat atavice (precum reapariflia unor industrii în condiflii sclavagiste), altele aproape futuriste (precum condiflia operatorilor de computer) – s-au coalizat în mod neaøteptat în cursul anilor 1970, ca sæ dea o nouæ direcflie economiei Statelor Unite, este util sæ examinæm în primul rînd, contrafactual, economia politicæ alternativæ a cærei posibilitate a fost suprimatæ în consolidarea ultimæ spre Reaganomics.

Punctul de cotituræ Potrivit unui consens al analizei economice, sfîrøitul anilor øaizeci a fost punctul de cotituræ în boomul postbelic, înregistrînd din plin impactul acelei Great Society øi al cheltuielilor cu Ræzboiul din Vietnam, împreunæ

verso: un dosar Mike Davis

cu acceleraflia inflafliei øi, ca urmare, cu presiunea salariilor compensatorii.

Cînd impulsul iniflial de creøtere postbelic fordist via suburbanizare øi motorizare a început sæ atingæ un punct relativ de saturaflie, a început sæ aparæ o nouæ structuræ de consum, caracterizatæ prin cereri crescute de îngrijire a sænætæflii, educaflie øi recreere. În acelaøi timp, exista o presiune politicæ acutæ ca, în locul expansiunii pieflei muncii, pentru noi venituri øi drepturi sociale, sæ se potoleascæ valul revoltelor ghetourilor din Nord. Conjunctura de ansamblu, prin urmare, conflinea în mod abstract oportunitatea politicæ pentru o mobilizare generalæ în vederea unei reorientæri social-democrate øi „neofordiste“ a cheltuielilor publice øi impozitærii, în aøa fel încît ele sæ cuprindæ o actualizare generalæ a competenflelor øi productivitæflii în furnizarea de servicii publice extinse øi de consum colectiv (ceea ce presupunea, de asemenea, un relativ declin continuu al cheltuielilor militare). Ca parte a unei strategii economice alternative, menitæ sæ facæ din America un stat al bunæstærii sociale la un standard mai apropiat de al Nordului european, astfel de reforme ar fi putut susfline absorbflia negrilor, hispanicilor øi femeilor pe piafla muncii bine plætite.

Mai mult chiar, ele ar fi asigurat øi unele efecte colaterale, precum îngrijirea medicalæ mai ieftinæ øi forflæ de muncæ mai calificatæ, care ar fi crescut productivitatea øi profitabilitatea în sectorul producerii de mærfuri din economia privatæ (ceea ce reprezintæ, desigur, ceva cu totul diferit de profiturile capitalului în ansamblu). Însæ condifliile minime prealabile pentru o astfel de mobilizare la sfîrøitul anilor øaizeci includeau un înalt grad de solidaritate sindicalæ conøtientæ, crearea peste hotare a unei alianfle populare de muncitori/negri/særaci (precum cea imaginatæ de Martin Luther King, în anul dinaintea asasinærii sale) øi transformarea internæ a Partidului Democrat. În secfliunea urmætoare voi examina pe scurt motivele care au dus la eøecul celei de-a doua condiflii prealabile (dar øi unele simptome care ne lasæ sæ vedem de ce a treia este mai degrabæ o imposibilitate). Cît despre prima, trebuie sæ reflinem cæ drastica scædere a numærului membrilor de sindicat, în perioada anilor 1970, de la 26% la aproximativ 16% din forfla de muncæ a sectorului privat40, este, probabil, mai mult un efect decît o cauzæ a particularismului øi egoismului miøcærii sindicale americane. Reunificarea în 1945 a AFL41 øi CIO a avut ceva dintr-o restaurare gompersianæ, cu blocul celor din construcflii care domina executivul AFL-CIO (condus, fireøte, de un instalator – George Meany), continuînd sæ îmbræfliøeze exclusivismul meøteøugurilor tradiflionale øi sæ neglijeze benign, dacæ nu dintr-un rasism mascat, situaflia defavorizatæ a muncitorilor negri øi hispanici. În pofida inifliativelor ocazionale ale unor sindicate mai progresiste, ca al mæcelarilor sau al muncitorilor din industria de automobile (în afara AFL-CIO din 1967 pînæ în 1981), Federaflia a fost mai interesatæ sæ susflinæ Ræzboiul Rece decît sæ dedice resurse pentru organizarea muncitorilor nesindicalizafli.

La fel, oricît de puternic negociau sindicatele pentru „un sistem de ajutor social în industriile de ramuræ“, prin suplimente contractuale pentru sænætate øi pensii, linia generalæ pentru politicile naflionale, inclusiv cele de protecflie socialæ, era difuzæ øi slæbitæ. De altfel, la apogeul miøcærilor antiræzboinice øi black-power din perioada 1968–1970, sindicatele industriale din vechea gardæ, împreunæ cu aliaflii lor din sindicatele controlate de Mafie ale camionagiilor øi cele maritime, au distrus orice speranflæ într-o alianflæ socialæ de tip New Deal, atacînd violent manifestafliile de

protest împotriva ræzboiului, opunîndu-se controlului negrilor în institufliile locale (ca øcoala øi poliflia), respingînd cererile de acfliune afirmativæ în programele de ucenicie øi, în majoritatea cazurilor, aliniindu-se la anciens régimes de democraflie urbanæ împotriva revendicærilor din ghetou øi campus, în mod frecvent chiar øi împotriva muncitorilor din sectorul public de curînd sindicalizafli. Deoarece miøcarea sindicalæ era fundamental reticentæ sæ devinæ o veritabilæ forflæ de reformæ hegemonicæ – sau, cel puflin, sæ accepte conducerea miøcærii pentru drepturi civile –, un rezultat de bunæstare statalæ sau „neofordistæ“ la crizele sociale øi economice ale urmætorului deceniu era aproape a priori exclus. În fine, cîtæ vreme afacerea sindicalæ ræmînea, confortabil, în niøa sectorului bine plætit al economiei, avea prea puflin interes, în termeni vulgari de cost/beneficiu, sæ-i organizeze pe muncitorii cu salarii mici, chiar atunci cînd aceøtia erau centralizafli în gigantice complexe spitaliceøti sau de birouri. Rezultatul acestei abdicæri a fost acela cæ sindicatele americane au renunflat la capacitatea lor de a influenfla procesele de clasæ øi de formare profesionalæ în sectoarele cele mai dinamice ale economiei.

Ce s-a întîmplat atunci, în anii 1970 – odatæ cu excluderea oricærei opfliuni alternative social-democratice –, a fost apariflia unui nou regim embrionar de acumulare, care ar putea fi numit supraconsumism. Acesta are prea puflin de-a face cu obiceiurile somptuoase ale celor foarte bogafli, a cæror risipæ costisitoare, cu iahturi, vile øi droguri exotice, este o problemæ socialæ incomparabil mai micæ decît controlul lor asupra mijloacelor globale de producflie. Prin supraconsumism vreau sæ indic, mai degrabæ, o subvenflionare politicæ tot mai intensæ a unui strat masiv subburghez de administratori, profesioniøti, noi întreprinzætori øi rentieri, care, confruntafli cu declinul rapid al organizærii muncitorilor særaci øi a minoritæflilor în anii 1970, au avut un succes copleøitor în profituri, de pe urma atît a inflafliei, cît øi a cheltuielor de stat extinse.

Pæturi mijlocii neobiønuit de largi øi o pletoræ de indivizi în „poziflii de clasæ contradictorii“ au fost træsæturile permanente ale peisajului social american al secolului douæzeci; ce este nou este felul în care „terfliarizarea“ economiei a fost exploatatæ în avantajul de distribuflie al unui strat administrativ-profesional lærgit, precum øi deschiderea unor noi frontiere de acumulare pentru întreprinzætorii mici øi mijlocii. Corelativ, circuitele fordiste dupæ modelul salariu/acorduri de productivitate, care foloseau la asigurarea canalizærii unei pærfli din surplusul social înapoi, în mærirea salariilor reale øi în promovarea forflei de muncæ, începeau sæ se præbuøeascæ.42 Vechiul cerc magic al særacului care devine mai bogat pe mæsuræ ce bogatul devine mai bogat este înlocuit de tendinfla ca særacul sæ fie mai særac øi cel bogat mai bogat, pe mæsuræ ce proliferarea locurilor de muncæ prost plætite lærgeøte, simultan, o piaflæ care abundæ de neproducætori øi noi øefi.

Noii bogafli øi noii særaci Aceastæ legæturæ dialecticæ între supraconsumismul clasei mijlocii øi înræutæflirea crescîndæ a creærii de noi locuri de muncæ trebuie privitæ – succesiv – din punctul de vedere, comparativ, al structurii de clasæ, al tendinflelor de ocupare specific sectorialæ a forflei de muncæ øi din perspectiva formei viitoarelor structuri profesionale øi salariale.

175

Pentru a începe cu o comparaflie internaflionalæ, este limpede cæ o diferenflæ semnificativæ între structurile de clasæ ale societæflilor capitaliste avansate o reprezintæ mærimea øi compoziflia relativæ a straturilor lor mijlocii.

Franfla, Italia øi Japonia, de exemplu, sînt caracterizate, toate, printr-o neobiønuitæ persistenflæ a vechilor straturi mijlocii de flærani, negustori independenfli øi artizani (i.e., acele clase bazate pe relaflii de producflie esenflialmente precapitaliste). În 1976, de exemplu, aceste grupuri tradiflionale constituiau 17,6%, 26,2% øi 22,7% din populafliile francezæ, italianæ øi, respectiv, japonezæ active economic. În plus, se øtie bine cæ ponderea socialæ a acestor grupuri este menflinutæ artificial prin subvenflii politice. Întrucît aceste straturi ofereau un sprijin indispensabil pentru partidele burgheze de guvernæmînt (gaulliøti, creøtin-democrafli øi democrat-liberali), pozifliile lor economice au fost stabilizate prin intervenflii masive de stat: mergînd de la subvenflii agricole (inclusiv politica agraræ comunæ a CEE) pînæ la scutiri speciale de impozite øi legislaflie „antimonopol“ (ca Legea Royer din 1973 din Franfla, care proteja micile afaceri de concurenfla lanflurilor comerciale).43 În Statele Unite, pe de altæ parte, noua clasæ mijlocie a profesioniøtilor, managerilor salariafli øi tehnicienilor acreditafli cuprindea, în 1977, 23,8% din forfla de muncæ – o proporflie mai ridicatæ decît în orice altæ flaræ OCDE, cu excepflia Suediei.44 Avînd în vedere cæ sectorul de stat american nu este mai mare decît cel din alte mari flæri capitaliste, este important sæ cercetæm caracteristicile speciale ale economiei private care susflin aceste noi straturi mijlocii extinse øi, de asemenea, sæ cæutæm orice dovezi de intervenflii statale sau subvenflii sociale care ar putea echivala cu o reglementare politicæ a formærii claselor.

Desigur, este necesar sæ flinem seama de faptul cæ situaflia particularæ a Statelor Unite în diviziunea internaflionalæ a muncii, imputabilæ statutului sæu hegemonic, implicæ fenomene ca plasarea sediilor centrale în Statele Unite pentru atît de multe producflii transnaflionale sau scara neobiønuit de largæ a institufliilor sale de cercetare øi educaflie. Totuøi, pufline statistici comparative sînt atît de frapante ca presupusa hipertrofie a acelor poziflii profesionale în Statele Unite care sînt asociate cu supravegherea muncii, cu organizarea capitalului øi implementarea eforturilor de vînzare. Pe cap de locuitor, Statele Unite ale Americii sînt colosal înflesate cu administratori de producflie øi øefi de echipæ (de douæ ori mai mulfli decît în Germania), cu vînzætori (de douæ ori øi jumætate mai mulfli decît în Franfla) øi cu avocafli (de douæzeci øi cinci de ori mai mulfli decît în Japonia).45 În ciuda mult mediatizatelor „refrene ale gulerelor-albe [whitecollar blues]“ øi a reducerilor manageriale din anumite sectoare industriale, dimensiunea relativæ a muncii de supraveghere øi-a continuat înaintarea spectaculoasæ. Astfel, din cele 3,6 milioane de locuri de muncæ în producflie adæugate economiei americane începînd din 1948, 3 milioane au fost deflinute de angajafli din afara producfliei øi cel puflin jumætate din ele erau posturi manageriale. La fel, deøi angajarea gulereloralbastre scæzuse cu 12% de la începutul recesiunii în anul 1980, pînæ în 1982 la Cræciun existau aproape cu 9% mai mulfli manageri øi administratori care lucrau în economia Statelor Unite.46 Între timp, vechea clasæ mijlocie din Statele Unite – cu 8,5%, cea mai micæ din toate flærile industriale avansate47 – a început, deodatæ, sæ creascæ din nou. Deøi gospodæriile familiale au continuat sæ disparæ în masæ în fafla asaltului marilor afaceri agricole, celelalte categorii de angajafli independenfli

176

[sefl-employment] au crescut cu peste 2,5 milioane în timpul anilor 1970, cu un mic puseu în timpul boomului inflaflionist din 1976–1979, cînd angajaflii independenfli au depæøit, efectiv, creøterea relativæ atît în sectorul remunerafliilor, cît øi în cel salarial.48 Tendinfle sectoriale Ca sæ exploræm mai departe rædæcinile acestei expansiuni paralele færæ precedent a pozifliei vechilor øi noilor straturi mijlocii, este necesar sæ examinæm, pe scurt, cîteva dintre cele mai importante tendinfle sectoriale din economia Statelor Unite. Între 1966 øi 1981 au fost create 28 de milioane de noi locuri de muncæ: pentru fiecare loc de muncæ în plus în producflia de bunuri (inclusiv în cercetare øi transporturi), s-au adæugat zece locuri de muncæ în sectorul terfliar (minus angajaflii la stat).49 Creøterea ocupærii forflei de muncæ din sectorul privat terfliar era, la rîndul ei, disproporflionat concentratæ în trei sectoare: sænætate, servicii de afaceri øi fast-food. O examinare a fiecæruia dintre aceste trei cazuri relevæ îmbinæri specifice de angajare pe salarii mici, combinate cu „rente“ sau subvenflii politice pentru straturile mijlocii. * Industria privatæ de sænætate, inclusiv geriatria, a devenit cea mai mare industrie în economia americanæ, depæøind sectorul construcfliilor în ceea de priveøte ocuparea forflei de muncæ. Mai mult, forfla sa de muncæ de 5,5 milioane exemplificæ o polarizare extremæ venit/calificare: la vîrf, o jumætate de milion de medici øi stomatologi – cei mai bine plætifli din lume; sub ei, un milion øi jumætate de asistente medicale øi tehnicieni (relativ cei mai prost plætifli dintre absolvenflii profesioniøti de studii superioare); iar mult mai jos, la capætul inferior al scærii, peste trei milioane de gulere-albastre øi funcflionari medicali de birou – cel mai mare segment unic cu salarii mici din flaræ.50 Deøi Statele Unite cheltuiesc acum 10% din PIB-ul lor pe îngrijirea sænætæflii øi geriatrie, mai mult decît orice altæ nafliune din OCDE, calitatea acestei îngrijiri este mult sub standardele medicinei naflionalizate din nordul Europei, mai eficientæ øi egalitaræ.51 Sistemul american de sænætate stratificat pe clase, cu nivelurile sale de prestare separatæ pentru særaci/vîrstnici, pentru clasa muncitoare sindicalizatæ øi pentru salariatul corporatist, extrage rente oligopoliste atît din venitul fiscal, cît øi din salariile amînate. În timp ce poziflia privilegiatæ, cvasiantreprenorialæ a medicilor este protejatæ prin puterea de influenflæ politicæ a Asociafliei Americane a Medicilor (care blocheazæ necesara paramedicalizare socialæ a tratamentului øi pæstreazæ o diviziune rigidæ a muncii medicale), industriei de sænætate privatæ, minimal regularizatæ, i se permite sæ continue umflarea taxelor spitaliceøti øi de laborator, care øi-au crescut nivelul profiturilor cu mult mai mult decît orice alt sector de industrie, cu excepflia, poate, a marilor petroliøti.52 * Sectoarele serviciilor de afaceri, bancar øi imobiliar s-au dublat din 1969, odatæ cu începutul creøterii fantastice øi interdependente a datoriei de consum, a inflafliei imobiliare øi a costurilor serviciilor de afaceri. Odatæ cu instalarea în funcflie a lui Ronald Reagan øi pentru prima datæ de la Marea Depresiune, plæflile dobînzilor corporafliilor au însumat o mai mare parte din PIB decît profiturile corporafliilor. În 1980, corporafliile au cheltuit peste 10 miliarde de dolari dîndu-se în judecatæ reciproc (o sumæ aproape echivalentæ cu întregul program federal de produse alimentare timbrate); în timp ce, în anul urmætor, s-au chel-

verso: un dosar Mike Davis

tuit 83 de miliarde de dolari în preluæri, fuziuni øi sciziuni de corporaflii: tranzacflii pe hîrtie, care au implicat cu 11 miliarde de dolari mai mult decît totalul noilor investiflii productive în echipamente de bazæ øi maøini.53 Aceastæ explozie de schimburi în capitalul fictiv a produs, ca øi sectorul de sænætate, extreme de venit/statut profesional, nemediate prin categorii mijlocii substanfliale: juriøtii de rang înalt din corporaflii, cîøtingînd „salarii“ de 250 $ pe oræ, alæturi de observatorii øi secretarii cu 4 $ pe oræ. Ca sæ-øi asigure în continuare supraexploatarea forflei lor de muncæ, în mare parte femininæ, øi ca sæ scape de viitorul pericol al unei rebeliuni „9–2–5“, marile bænci øi „supermarketurile“ financiare, ca Merrill Lynch, American Express, Citibank øi BankAmerica Corp., vizeazæ, în termenii publicafliei Wall Street Journal, „pentru creøterea viitoare, zonele cu prefluri mici din Centura însoritæ, aøa cum fæcuseræ, cu decenii în urmæ, companiile industriale, atunci cînd s-au mutat din Nord-Est în Sud. Cautæ locuri unde munca, terenul, electricitatea øi taxele sînt ieftine“.54 * Creøterea sectorului fast-food este o expresie dramaticæ a ceea ce s-ar putea numi industrializare via „reproducere-substituflie“, în urma proletarizærii crescute a femeilor. Declinul salariilor reale în anii 1970 a dus la dublarea participærii forflei de muncæ a femeilor cæsætorite, cæci familiile din clasa muncitoare socoteau cæ aveau nevoie de douæ venituri ca sæ-øi poatæ menfline un nivel fordist de consum de masæ. Între timp a crescut øi numærul femeilor aflate în situaflia de a se gospodæri singure, rezultat al confruntærii cu „fuga din cæsnicie“ a bærbaflilor, în creøtere (un fenomen asociat, în parte, cu declinul participærii masculine la forfla de muncæ øi, aøa cum am væzut, cu øomajul structural epidemic în rîndurile bærbaflilor negri). În ambele cazuri, includerea femeilor în rîndurile forflei de muncæ a fæcut sæ aparæ cererea de prînzuri ieftine în afara casei. Astfel, în ultimul deceniu procentul meselor luate în afara casei a crescut de la un sfert la o treime øi sînt indicii cæ producflia în masæ de „fast-food“ va furniza, la sfîrøitul acestui deceniu, jumætate din mîncarea unei familii. Rezultatul este cæ numai Mac Donald’s angajeazæ astæzi mai mulfli muncitori decît întreaga industrie americanæ fundamentalæ a oflelului. Pentru nenumærafli investitori øi noi antreprenori, francizele fast-food (ca øi locuinflele proprietate personalæ sau punctele de vînzare pentru calculatoare personale) au devenit investiflii lucrative. Dar pentru cei mai mult de un milion de muncitori la fast-food (precum øi pentru alte douæ milioane de angajafli în sectorul alimentaflie în resturantele øi institufliile mai tradiflionale), aceastæ industrie este ultima speranflæ a unei angajæri, plætite cu o medie salarialæ sub cea a lucrætorilor agricoli.55 Economia de nivel scindat Ce putem spune despre viitoarea formæ a structurii profesionale øi de clasæ americane? Prognoze oficiale recente ale Biroului de Statisticæ a Muncii din Statele Unite indicæ drept tendinflæ predominantæ o continuæ integrare a femeilor în profesiile cu salarii mici. Iatæ care sînt aøteptærile pentru primele zece ocupaflii despre care se estimeazæ cæ vor avea cea mai mare creøtere absolutæ în timpul anilor 1980:

Tabelul unu (Numere în mii)56 Ocupaflie

Total angajafli

Creøtere estimatæ

% femei

Salariul mediu

*1981

1990

în 1981

sæptæmînal în 1981

72.491

16.800

39,5

289 $

3.199

700

99,3

230 $

832

508

84,3

172 $ 219 $

Total 1. secretare 2. ajutoare de asistente 3. portari

993

501

14,6

1.032

479

60,3

178 $

712

452

85,1

227 $

6. asistente

1.168

438

95,8

332 $

7. camionagii

1.560

415

2,1

314 $

8. fast-food

1.000

400

50,9

171 $

9. funcflionari (birouri)

2.082

378

76,2

201 $

532

360

85,1

150 $

4. funcflionari (vînzæri) 5. casieri

10. ospætari

* Numai angajaflii cu normæ întreagæ.

În termeni sectoriali, pentru serviciile directe se aøteaptæ o creøtere de aproximativ 53% (sau 7.202.000) pînæ în 1990; pentru comerfl (cu ridicata øi cu amænuntul), una de aproximativ 28% (sau 6.184.000); iar industria producætoare de aproximativ numai 5% (bunuri de lungæ folosinflæ + 1.014.000; cele de scurtæ – 257.000). Angajarea în sectorul public – care în sfertul de secol anterior a fost responsabilæ de 2 la sutæ din crearea de noi locuri de muncæ – se va reduce drastic (adæugînd cu 100.000 de noi locuri de muncæ mai puflin decît sectorul bancar øi imobiliar), în timp ce învæflæmîntul postelementar, odinioaræ o puternicæ sursæ de promovare la locul de muncæ, va renunfla la 251.000 de posturi, în urma noului „declin al natalitæflii [baby bust]“.57 Cu toate acestea, cota de absolvenfli de studii superioare va creøte cu 12 sau 13 milioane pe parcursul deceniului, dintre care un sfert vor fi trimiøi, probabil, în rîndurile înfloritoare ale funcflionarilor sau muncitorilor „supracalificafli“ din servicii. (Între 1970 øi 1982, procentul absolvenflilor de facultate angajafli în profesiuni tehnice sau liberale a coborît de la 65% la 54% – în pofida atît de læudatei creøteri a noilor industrii „de înaltæ tehnologie [high-tech]“.58) Între timp, clasa muncitoare tradiflionalæ, sindicalizatæ, din industrie, construcflii øi transporturi va continua sæ fie supusæ presiunilor unor angajatori feroce. Sindicatele cele mai puternice, din sectorul productiv al bunurilor de folosinflæ îndelungatæ, au fost øantajate prin ameninflarea cu închiderea în masæ a uzinelor, pentru obflinerea unor concesii asupra salariilor øi, chiar mai important, asupra reglementærilor muncii, concesii care, cumulativ, prezic disoluflia modelului negocierii de tip naflional.

Dar aceastæ fragmentare treptatæ a sindicalismului industrial (care ameninflæ în egalæ mæsuræ muncitorii din industriile dereglementate ale transportului øi comunicafliilor) este mai puflin catastrofalæ totuøi decît recentul succes al nimicirii sindicatelor din construcflii øi din industria bunurilor de scurtæ folosinflæ. Într-unul dintre cazurile majore – ambalarea cærnii –, angajatorii au dat, realmente, peste cap cincizeci de ani de sindicalism militant øi de negociere-„model“, pentru a transforma o industrie bine plætitæ într-un sector cu salarii mici, cum fusese cîndva, øi nesindicalizat (diminuærile salariale în ambalarea cærnii de porc au atins în medie 50% sau mai mult).

177

În cadrul acestei structuri de clasæ emergente a anilor 1990, atît modelul fordist al clasei muncitoare, cît øi piafla tradiflionalæ de masæ pe care acesta a susflinut-o s-ar putea sæ îøi piardæ centralitatea structuralæ. Aøa cum a subliniat Richard Parker, economia clasei va fi amplificatæ tot mai mult de genul øi demografia clasei: reformulînd tradiflionala piramidæ americanæ a venitului într-o nouæ clepsidræ a venitului. „Familiile mijlocii – realmente la mijloc – dispar, înlocuite de cele douæ venituri din familiile susflinute de doi salariafli […] în partea de sus a clepsidrei øi de familiile cu un singur salariu de guler-albastru, de funcflionarii necæsætorifli, de femeile din multe posturi, de særacii asistafli social øi de pensionari, în partea de jos a clepsidrei.“59 Corelativ, aøa cum noteazæ Business Week, va apærea o structuræ a pieflei de consum mai strict bifurcatæ, cu masa muncitorilor særaci înghesuitæ în jurul marilor magazine ieftine [K-mart] øi al importurilor din Taiwan, la o extremitate, în timp ce la cealaltæ existæ „o piaflæ (relativ) vastæ pentru produse øi servicii de lux, de la cælætorii øi designul vestimentar pînæ la resturante elegante, computere personale øi maøini-sport excentrice“.60 California, unde 9% cîøtigæ peste 50.000 $ anual, prefigureazæ deja aceastæ configuraflie de piaflæ polarizatæ; la nivel naflional, se preconizeazæ cæ pînæ în 1990 circa 23 de milioane de familii cu cîøtiguri de peste 35.000 $ pe an (la nivelul dolarului din 1980) vor furniza sectorul de piaflæ prosper, capabil sæ susflinæ tendinflele proiectate în serviciile cu salarii mici øi în ocuparea forflei de muncæ în sectorul comercial.61 Este important sæ subliniem însæ cæ aceastæ economie emergentæ „de nivel scindat“ nu este rezultatul inexorabil al unui stadiu abstract øi inevitabil de „terflializare“. Ea este mai degrabæ rezultanta coincidenflei dintre douæ logici politice: pe de o parte, adaptarea industriei americane la noile condiflii de producflie internaflionalizatæ (în care cererea mondialæ este constrînsæ în cele din urmæ, aøa cum am væzut, de relafliile de clasæ de la semiperiferie); iar pe de altæ parte, restricfliile impuse de supraconsumul clasei de mijloc economiei productive øi structurii pieflei muncii.

Supraconsumismul, aøa cum am încercat sæ aræt, este în acelaøi timp eteroclit øi coerent. El semnificæ în acelaøi timp transferuri de la stat cætre clasa mijlocie øi condifliile de coerciflie extraeconomice sau de masculinizare [menialization], care alimenteazæ acum creøterea luxuriantæ a micilor afaceri supraexploatatoare, adaptate la piafla „afluentæ“. El implicæ, de asemenea, o stratificare, politic construitæ, a categoriilor profesionale în sectorul terfliar, care descalificæ øi deprofesionalizeazæ majoritatea muncitorilor în avantajul unei minoritæfli acreditate sau manageriale.

Pe scurt, supraconsumismul este o subvenflionare socialæ crescîndæ a noilor straturi mijlocii, printr-o degradare permanentæ a creærii locurilor de muncæ øi prin erodarea normelor fordiste de consum de masæ. Dar ce instituie o congruenflæ de interes øi finalitate între aceastæ tendinflæ øi poziflia capitalului corporatist? Oare nu existæ puternice contradicflii latente între marele capital øi dilatarea straturilor mijlocii, între sectorul producfliei de bunuri øi cel al furnizærii de servicii, între capitalul financiar øi cel productiv? Ca sæ dæm doar un singur exemplu, øi nu atipic: asigurarea medicalæ constituie astæzi un element de cost mai important pentru producflia de maøini decît oflelul brut.62 Øi atunci, de ce n-ar avea General Motors un interes direct în reducerea puterii oligopoliste a medicilor care umflæ preflurile serviciilor medicale? Nu pot prezenta un ræspuns simplu sau concludent, pot doar sæ sugerez concluzia eviden-

178

tæ cæ General Motors øi alte corporaflii gigantice, care se alæturæ deseori impresionantei forfle de lobby a Asociafliei Americane a Medicilor în campaniile din Congres (cu privire la cheltuielile fiscale, de exemplu), gæsesc cæ este mult mai uøor, mai simplu øi mai direct sæ stoarcæ sindicatele în privinfla finanflærii sporurilor. În general øi în pofida inevitabilelor conflicte, neieøite din comun, ale nenumæratelor grupuri de interese, tendinflele politice din anii 1970 au tins sæ reuneascæ capitalul corporatist øi majoritatea noilor straturi mijlocii într-o strategie a deplasærii costurilor înspre muncitorii særaci øi cei færæ venituri. Dezacordurile lor economice au fost depæøite, cel puflin temporar, prin avantajul reciproc al alianflei politice. Astfel, lupta pentru a menfline profitabilitatea corporafliilor într-o perioadæ de creøtere a veniturilor rentiere øi a salariilor profesionale este transformatæ într-o presiune suplimentaræ asupra lefurilor, sindicalizærii øi cheltuielilor sociale.63 Noua piaflæ a muncii Înainte de a examina încarnarea politicæ efectivæ a supraconsumismului, este totuøi necesar sæ adæugæm cîteva observaflii finale în privinfla viitoarelor tendinfle ale producfliei de înaltæ tehnologie øi ale industriei transfrontaliere, în mæsura în care este de aøteptat ca ele sæ afecteze piafla muncii. S-a fæcut mult tam-tam despre potenflialul industriilor „de înaltæ tehnologie“ – care includ semiconductorii, calculatoarele, telecomunicafliile, aeronavele, produsele farmaceutice øi aøa mai departe – de a oferi o sursæ compensatorie locurilor de muncæ cu salarii mari. De fapt, previziuni detaliate pregætite pentru Biroul de Statisticæ a Muncii aratæ cæ sectorul de înaltæ tehnologie din economie (utilizînd cea mai integrativæ øi cuprinzætoare definiflie) va crea, în urmætorii zece ani, mai puflin de jumætate din locurile de muncæ pe care le lansase pe piaflæ numai sectorul manufacturier în timpul recesiunii din anii 1980-1982 (aprox. douæ milioane). În prezent, sectorul de tehnologie înaltæ cuprinde numai 3% din forfla de muncæ øi mai puflin de o treime din noile locuri de muncæ pe care le va crea vor fi pentru ingineri, oameni de øtiinflæ sau tehnicieni: majoritatea vor fi pentru operatori de modæ veche, prost plætifli, sau pentru manageri.64 Într-o bine cunoscutæ analizæ a „renaøterii“ tehnologiei înalte din economia New Englandului a anilor 1970, Bluestone øi Harrison confirmæ imaginea de „clepsidræ“ a tendinflelor actuale de pe piafla muncii (creøterea unei economii duale, cu cîteva slujbe cu salarii mari, numeroase locuri de muncæ cu salarii mici øi „absenfla mijlocului“) – subliniind cæ inegalitæflile erau cele mai mari în firmele de înaltæ tehnologie, în nucleul însuøi al boomului de reindustrializare.65 Cît despre economia emergentæ de frontieræ, ea este primul motiv al concluziei cæ diversele tendinfle „supraconsumiste“ converg într-o nouæ structuræ socialæ de acumulare. Cum industrializarea rapidæ øi urbanizarea Centurii însorite convertesc o bunæ parte din Mexic øi din regiunea circumcaraibianæ în propriul sæu hinterland „domestic“, criza socialæ a Americii Latine este susceptibilæ sæ devinæ inextricabil absorbitæ în transformarea supraconsumistæ a economiei Statelor Unite. Spre deosebire de acei Gastarbeiter din Europa, care pot fi într-o anumitæ mæsuræ expatriafli la dorinfla guvernului, fluxul de trabajadores sin papeles peste Rio Grande (sau Pacific) face parte dintr-o asimilare structuralæ ireversibilæ a unor economii øi piefle de muncæ învecinate. Cu aproape 50% din forfla de muncæ neutilizatæ sau utilizatæ sub posibilitæflile ei øi cu salariile

verso: un dosar Mike Davis

reale împoværate de austeritatea actualului regim al FMI, Mexicul oferæ singur o rezervæ aproape infinitæ de forflæ de muncæ pentru Centura însoritæ.

Cînd fluxurile de emigranfli – atît legali, cît øi ilegali – au atins, între 1901 øi 1910, punctul de vîrf al migrafliei transatlantice, lunga fîøie a zonei de frontieræ devenise deja o economie integratæ de oraøe gemene, unul bogat, altul særac, de la San Diego/Tijuana la Brownsville/Matamoros. Formarea acceleratæ a acestui sistem economic frontalier, odatæ cu sfîrøitul anilor 1960, a devenit parte integrantæ a unor noi modele de acumulare, caracterizate de o expansiune coordonatæ a locurilor de muncæ cu salarii mici øi a afluenflei straturilor mijlocii. Departamentul Muncii a speculat chiar cæ noii imigranfli ar putea sæ contribuie cu circa 45% la creøterea forflei de muncæ în anii 1980.66 În plus, cum pieflele de muncæ sînt transnaflionalizate, segmentarea lor devine mai extremæ, iar salariile sînt supuse determinærii în funcflie de niøte condiflii de reproducere socialæ de tip bantustan. Astfel, logica neocolonialæ a capitalismului Centurii însorite asiguræ cæ nicio provocare fundamentalæ nu se poate ridica împotriva economiei naflionale cu salarii mici, færæ o schimbare simultanæ în structurile frontaliere de hiperøomaj øi dominaflie.

V. Revoluflia conservatoare Aceastæ schimbare epocalæ în economia americanæ în timpul anilor 1970, de la o dinamicæ fordistæ la una supraconsumistæ, a fost catalizatæ politic de ceea ce am putea numi „lupte de clasæ de al treilea tip“, care nu implicæ nici muncæ militantæ, nici capital reacflionar, ci straturile insurgente mijlocii. Mobilizarea politicæ de jos în sus [grassroots] din timpul anilor 1970 a fost, în ansamblul ei, oglindirea ræsturnatæ a celei din anii 1960. Dacæ acest din urmæ deceniu a fost dominat de miøcarea de masæ pentru drepturi civile, urmatæ de noua stîngæ studenfleascæ øi diverse curente de eliberare înrudite, atunci anii 1970 au fost, færæ atîta zgomot øi furie, deceniul straturilor mijlocii revanøarde. La mijlocul anilor 1960, mii de persoane au demonstrat în Sud pentru integrare øcolaræ øi posibilitæfli de educaflie; un deceniu mai tîrziu, sute de mii de albi au organizat un contramarø în Nord, ba chiar s-au ræsculat, pentru a împiedica transportul øcolar necesar pentru realizarea acestei integræri. Dacæ organizafliile militante tipice ale anilor 1960 au fost SNCC67 øi SDS68, cele ale anilor 1970 au fost grupuri ca BUSSTOP (Los Angeles) øi nenumæratele ligi ale contribuabililor.

Retrospectiv, se poate argumenta cæ spafliul pentru apariflia Reaganomics în politica americanæ a fost deschis de douæ deplasæri paralele ale puterii de clasæ. Prima a fost demobilizarea constituenflilor populari ai anilor 1960, în avantajul miøcærilor, din anii 1970, ale straturilor mijlocii, locuind în suburbii. A doua a fost criza electoratului din anii 1970 – atît prin alienare, prin autodezangajare popularæ, cît øi printr-o restructurare fundamentalæ a proceselor electorale –, care a crescut în mod dramatic ponderea efectivæ a corporafliilor øi a claselor de mijloc. În ambele privinfle, „revoluflia“ conservatoare de la începutul anilor 1980 a fost, atunci cînd s-a realizat în cele din urmæ, mai mult rezultatul unei anterioare excluderi øi dezorganizæri a majoritæflii decît al convertirii sale la o nouæ agendæ ideologicæ.

Demobilizarea miøcærilor din anii 1960 a fost brutal de bruscæ øi este, încæ, pentru mulfli dintre supraviefluitorii ei, inexplicabilæ. Miøcarea de masæ

pentru drepturi civile, dinamul tuturor curentelor egalitare postbelice, s-a præbuøit ca forflæ coerentæ în Sud, dupæ punctul culminant al Selmei, în 1965; SNCC s-a scindat dupæ 1966; în timp ce, în 1969, peste treizeci de Pantere Negre au fost ucise de poliflie, iar peste o sutæ întemniflate. Cu aproape 100.000 de adepfli în campus, SDS a fæcut implozie la Convenflia sa din 1969; în timp ce miøcarea antiræzboi, ce mobilizase cîteva milioane de oameni în timpul primæverii cambodgiene din 1970, era practic stinsæ cînd Nixon bombarda, de Cræciun, Hanoiul, doi ani mai tîrziu. Forfla militantæ a trupelor muncitoreøti, reaprinsæ de boomul din timpul Ræzboiului din Vietnam, øi-a atins crescendoul în 1970, cu o grevæ violentæ spontanæ a camionagiilor, cu un protest al poøtaøilor, care l-a silit pe Nixon sæ utilizeze trupe pentru distribuirea corespondenflei, øi cea mai lungæ grevæ auto din 1946 pînæ atunci. Dupæ aceea, grevele spontane s-au diminuat rapid, iar trupele de insurgenfli, cu excepflia minerilor øi camionagiilor, au dispærut. În timp ce „Miøcarea“, în multiplele ei încarnæri, a fost astfel divizatæ sau dezintegratæ, democraflii s-au angajat într-un efort major de recuperare a puterii politice urbane, care fusese erodatæ de retragerea etnicilor albi cætre suburbii øi prin declinul maøinilor politice de stil vechi Tammany.69 Administraflia Johnson a utilizat programele federale privind særæcia øi ocuparea forflei de muncæ pentru a construi un nex direct de patronaj între Washington øi organizatorii comunitari din oraøele devastate de revolta internæ. Aceastæ reflea birocraticæ extinsæ a permis miilor de activiøti locali de cartier øi omologilor lor asistenfli sociali sæ ocupe dintr-odatæ o dublæ poziflie, loc de muncæ pe un post finanflat de guvern øi participare la politica Partidului Democrat. În acelaøi timp, ca urmare a devastatoarelor rebeliuni de ghetou din 1967, „interesele centrale [downtown interests]“ ale corporafliilor din multe oraøe din Nord se pregæteau sæ-øi transfere încrederea în menflinerea legii øi ordinii în oraøele decæzute øi jecmænite fiscal unei noi generaflii de politicieni negri: o evoluflie care s-a extins mai tîrziu øi a reîntærit noile mecanisme de patronaj øi cooptare.

Teoretic, aceastæ absorbflie în partid a unor activiøti de la bazæ [grassroots cadres], în detrimentul noii stîngi øi al miøcærilor afro-americane [black power movements], ar fi trebuit sæ revigoreze moleøita baza socialæ de tip New Deal a democraflilor. De fapt, un cerc restrîns, dar influent de social-democrafli din sînul partidului prezisese cæ o recrutare socialæ nouæ de proporflii avea sæ declanøeze o realiniere partizanæ, care va garanta hegemonia liberalæ în Partidul Democrat. Cruda ironie, desigur, a fost aceea cæ încorporarea tinerilor øi a negrilor a dus la detonarea unui conflict frontal cu structura de putere tradiflional liberalæ a partidului, care a scindat, practic, partidul în douæ. La bazæ, de exemplu, apariflia unor revendicæri de împærflire a puterii øi de discriminare pozitivæ pentru negri, hispanici øi femei ameninfla în mod direct funcflionarea exclusivistæ a politicii de patronaj etnic øi ucenicia în sindicatele manufacturiere. În cadrul partidului naflional, orientarea moderat antiræzboinicæ, antiimperialistæ a noilor liberali determina contraatacuri isterice din partea pæstrætorilor tradifliei achesoniene70 a Ræzboiului Rece.

Pînæ în 1968, forflele aøa-numitei „Politici Noi [New Politics]“ – încurajate de succesul lor local øi consacrate prin moartea de martir a lui Bobby Kennedy – se angajaseræ într-un ræzboi pe scaræ largæ cu Coaliflia AFLCIO pentru o Majoritate Democraticæ, condusæ de social-democrafli anti-

179

comuniøti feroce, legafli de Humphrey øi „Scoop“ Jackson. Neaøteptata victorie a noilor liberali în asigurarea nominalizærii lui McGovern în 1972, pe o platformæ explicit antiræzboinicæ, a fost contracaratæ imediat prin politica pæmîntului ars71 a „Majoritæflii Democratice“, care, pentru prima oaræ din 1924, a împiedicat în cea mai mare parte susflinerea sindicalæ pentru candidatul democrat, garantîndu-i astfel, practic, lui Nixon realegerea øi prelungirea ræzboiului.

Participarea scæzutæ la vot Deøi perioada de dupæ Watergate a dat o a doua viaflæ Noii Politici (care, dupæ ce-øi pierduse scurta influenflæ asupra Comitetului Naflional Democrat, se retræsese în politici municipale øi populism local), niciunul dintre elanurile populare ale anilor øaizeci n-a mai fost recuperat vreodatæ.

Polul naflional „stîng“ al politicii americane burgheze a ræmas profund divizat, în vreme ce politica de tip comunitar de la mijlocul anilor øaizeci, odinioaræ viguroasæ, s-a transformat în clientelismul pasiv, birocratizat al anilor 1970. În acelaøi timp, participarea la vot, care fusese relativ stabilæ în ultimii douæzeci de ani, a suferit dintr-odatæ o coborîre drasticæ. Studiile despre comportamentul electoral în anii 1970 au relevat uluitoarea „renunflare“ la vot a 18 milioane de foøti votanfli (diferifli de segmentele electoratului potenflial, care nu voteazæ niciodatæ).72 Dar, aøa cum aratæ Tabelul doi, semnificaflia cea mai dramaticæ a acestei scæderi a fost puternicul ei favoritism de clasæ: Tabelul doi73 Raportul participærii la vot în funcflie de venitul familiei (1976) Venit în $

Votanfli

Foøti votanfli

Niciodatæ

Mii

5.000

56%

27%

27%

21.801

5–10.000

53%

21%

26%

30.096

10–15.000

60%

19%

21%

30.921

15–25.000

70%

15%

14%

31.748

77%

12%

11%

14.153

25.000 +

Privitæ din punctul de vedere al altor categorii populare, aceastæ scædere a numærului de alegætori este echivalentul unui dezastru. În ciuda travaliului istoric al campaniei pentru drepturi electorale din Sud, statistica naflionalæ a votanflilor negri din anii 1970 abia dacæ depæøeøte jumætate din potenflialul lor de vot. Hispanicii s-au mobilizat la fel de puflin; în timp ce numai un sfert dintre øomeri – de toate rasele – s-au ostenit sæ voteze. În pofida optimismului dinamic al noilor liberali, care credeau cæ al 26lea amendament, care dædea drept de vot pentru 25 de milioane de tineri între 18 øi 20 de ani, va crea o majoritate electoralæ a stîngii liberale, numai 23% dintre potenflialii alegætori sub treizeci de ani au participat la alegerile pentru Congres [midterm elections] din 1970 (primele alegeri care extindeau dreptul de vot).74 Per ansamblu, efectul acestui absenteism sporit a fost aproximativ acelaøi ca în cazul în care s-ar fi introdus o limitare a posedærii dreptului de vot, spre a garanta o majoritate electoralæ a clasei mijlocii øi superioare. Walter Dean Burnham invocæ un exemplu elocvent, tocmai ca sæ demonstreze aceasta: „În 1978 […] participarea la alegerile pentru desemnarea guvernatorului din statul New York a atins limita inferioaræ a ultimilor 150 de ani, 38,5% din electora-

180

tul potenflial, un nivel chiar mai scæzut decît la alegerile pentru desemnarea guvernatorului din 1810, cînd aproape trei cincimi din populaflia care ar fi putut sæ voteze fusese lipsitæ de dreptul de vot, pentru cæ nu reuøise sæ îndeplineascæ condiflia de a defline proprietate“.75 Mai mult, aøa cum a subliniat Cavanagh, „diminuarea universului electoral a amplificat impactul destabilizator al unor grupuri de interese bine organizate“.76 „Reforma electoralæ“, încurajînd proliferarea unor comitete de acfliune politicæ în interes privat (PAC) a slæbit vechiul rol intermediar al mecanismelor de partid în colectarea de fonduri øi mobilizare – aøa cum a fæcut øi dublarea numærului de alegeri preliminare prezidenfliale statale directe (spre deosebire de adunærile electorale delegate, controlate de partid). Tendinfla era încurajarea unei politici în stil California, bazate pe televiziune, cu competiflii primare aproape permanente øi cu preponderenfla organizatoricæ øi financiaræ a PAC.77 Deøi în cîteva cazuri aceastæ nouæ configuraflie a grupurilor de interese/PAC a favorizat candidafli din partea stîngæ a aparatelor locale sau naflionale de partid, tendinfla generalæ în ambele partide dupæ 1976 a fost influenfla ascendentæ a grupurilor PAC de afaceri øi provocarea grupurilor de straturi mijlocii din circumscripflii sæ remodeleze agenda politicæ øi sæ determine nominalizærile. O mare atenflie s-a concentrat asupra interconexiunii deosebit de abile øi sofisticate a diferitelor teme cu o singuræ rezolvare – dereglementarea, deprecierea acceleratæ, reforma legii împotriva forflei de muncæ øi aøa mai departe – din partea Mesei Rotunde de Afaceri [Business Roundtable] øi a Camerei Naflionale de Comerfl, ca principali lobby-øti ai intereselor corporatiste.78 Dar, aøa cum am sugerat, elementul revoluflionar în politica de la sfîrøitul anilor 1970 a fost intensitatea sporitæ a mobilizærii politice a straturilor mijlocii øi reprezentarea grupurilor de interese. Dupæ un tipar care aminteøte oarecum de apariflia miøcærii progresiste de la începutul secolului (care fusese øi ea, în parte, o insurgenflæ a unor noi cohorte profesionale øi de afaceri), o întreagæ generaflie de tineri profesioniøti, de manageri mijlocii øi de noi întreprinzætori a intrat în politica localæ øi de stat cam pe la mijlocul deceniului: i.e., tocmai cînd miøcærile anilor 1960, cu singura øi importanta excepflie a celei feministe, deveneau aproape total dezorganizate.

Revolta Watts79 a claselor de mijloc Acest fenomen a fost øi este mult mai larg decît fanatismul nominal al Noii Drepte. Ar putea fi mai bine descris ca un echivalent mai larg, orientat spre sectorul privat, al „Noii Politici“ McGovernites, bazate pe sectorul public; cuprinzînd în sine, ca pe cei doi poli ai lui, „neoliberalismul“ øi „neoconservatorismul“. (În acest sens, atît Gary Hart, cît øi Jack Kemp articuleazæ doar variafliuni pe aceeaøi metatemæ a supraconsumismului.) Coerenfla acestui spectru politic este procuratæ de trei teme mereu prezente, deøi adesea numai implicit: (1) „Dereglementarea“ liberei întreprinderi øi credinfla cæ numai capitalul privat, dotat cu ample marje de profit øi facilitæfli fiscale, poate „reindustrializa“ America. (2) Restructurarea continuæ a cheltuielilor øi intervenfliilor statale, pentru a întæri poziflia subvenflionatæ a straturilor mijlocii øi a noilor întreprinzætori. (3) Îngrædirea veniturilor de tip înaltæ societate øi programe de angajare flintitæ a minoritæflilor, a femeilor øi særacilor.80 (Pe de altæ parte, programele de solicitæri disproporflional favorabile clasei mijlocii, ca securitatea socialæ, sînt intangibile politic.)

verso: un dosar Mike Davis

Expresia organizatæ a acestui program socio-economic a fost derularea unui cutremur de proteste suburbane dupæ 1976, inclusiv miøcærile împotriva ajutoarelor øcolare [antibusing movements], campanii pentru o întoarcere la învæflarea „nofliunilor de bazæ“, mobilizæri ale marilor proprietari de pæmînt øi ale agenflilor imobiliari (cu adeværat masive, cu sute de mii de membri înflæcærafli, organizafli împotriva controlului chiriilor øi a ofertei de locuinfle de stat) øi, mai ales, cea pe care Los Angeles Herald Tribune a numit-o odinioaræ „revolta Watts a claselor de mijloc [Watts Riot of the Middle Classes]“ – Propoziflia 13 øi revoltele celor care o negau, care a forflat nouæsprezece state sæ statueze limite legislative sau constituflionale ale taxærii proprietæflii sau veniturilor. Deøi evident saturate cu teme despre lege-øi-ordine øi rasiste, aceste campanii au fost organizate, în cele mai multe cazuri, pe un plan socio-economic diferit – cu un proiect politic mai hegemonic – decît precedentele izbucniri de recul ale clasei muncitoare de etnie nordicæ sau decît miøcarea naflionalæ Wallace.81 Ele aveau tendinfla de a trece de la simpla apærare a inegalitæflilor socioeconomice existente (simbolizate prin integritatea politicæ øi autonomia fiscalæ a zonelor suburbane ale albilor) la strategii perspicace, categorice, pentru noi redistribuiri în sus ale puterii øi veniturilor, prin transferul poverilor fiscale, privatizarea consumului colectiv øi înlæturarea ultimelor obstacole din fafla exploatærii forflei de muncæ locale ieftine. Departe de a fi forme tranzitorii de protest în fafla revendicærilor unui grup minoritar, aceste mobilizæri au fost exploatate pentru a consolida o infrastructuræ, acum densæ, de reprezentare a intereselor locale øi influenfla politicæ ce garanteazæ øi perpetueazæ poziflia popularilor nouveaux riches. Suprareprezentarea la nivel electoral a fost manipulatæ creativ pentru a consolida supraconsumismul pe plan economic.

Prin apariflia acestor noi miøcæri, se fæurise o politicæ atotcuprinzætoare de tip „a avea [Have]“, care a dat o interpretare politicæ tendinflelor stagflaflioniste din economie, accentuînd temele imanente ale privatizærii, redirecflionærii cheltuielilor statale øi noului inegalitarism. O parte a tradiflionalei coaliflii New Deal, mai ales muncitorii albi calificafli din suburbii, s-a mobilizat de partea lui „a avea“. Acest lucru era foarte uøor, cæci, în contextul unei forfle de muncæ a cærei solidaritate slæbise øi care era puternic segmentatæ, inflaflia din perioada anilor 1970 a avut teribile efecte dezorganizatoare øi centrifugale asupra coeziunii intereselor economice ale clasei muncitoare. Pe de o parte, existau tot mai mari diferenfle de salariu în cadrul clasei muncitoare; pe de alta, plîngerile crescute de transferuri fiscale intraclasæ – mai ales cînd acestea se coagulau simbolic în jurul taxelor pe proprietate.82 Astfel, logica subordonatæ „rebeliunii averii [Have Rebellion]“, exemplificatæ în nenumæratele miøcæri ale posesorilor de proprietate øi ale rezidenflilor din suburbii, a fost o participare defensivæ a muncitorilor calificafli øi a salariaflilor inferiori în sprijinul ameninflatelor lor privilegii de mobilitate socialæ øi consum (posesiune de locuinflæ, educaflie superioaræ în suburbii, sisteme de ucenicie nepotiste øi aøa mai departe). Confruntate cu un standard de viaflæ realmente în colaps în multe sectoare ale clasei muncitoare tradiflionale albe83, aceste grupuri se considerau din ce în ce mai mult – chiar dacæ propria lor situaflie concretæ le fæcea sæ aprecieze valorile proprietæflii øi creøterile salariale – ca prinse într-o rivalitate disperatæ, cu rezultat nul, cu minoritæflile øi femeile care aspirau la egalitate.

Logica supraordonatæ a averii [Haves], pe de altæ parte, era imboldul nouveaux riches de a creøte inegalitatea socialæ; de a o exploata, de fapt, într-o manieræ dinamicæ, pentru a extinde procurarea muncii cu salarii mici, pentru a reduce taxele fiscale de afaceri øi pentru a-øi asigura un „mediu nesindicalizat“. Deøi retorica diverselor campanii øi revolte fiscale care-au pavat drumul lui Reagan spre putere a fost viguros antistatalæ, adeværata lor intenflie programaticæ era mai degrabæ o restructurare decît diminuarea cheltuielilor øi intervenfliilor statale, cu scopul de a extinde oportunitæflile antreprenorilor øi rentierilor. Revendicærile tipice, explicite sau subiacente, includeau: alocaflii pentru depreciere acceleratæ, lipsæ de restricflii pe pieflele imobiliare speculative øi accesul lærgit la proprietatea individualizatæ în marile imobile [condominiumization], subcontractarea serviciilor publice, transfer de resurse fiscale de la învæflæmîntul public la cel privat, reducerea salariilor minime, eliminarea standardelor de sænætate øi siguranflæ pentru întreprinderile mici øi aøa mai departe.

Toate aceste modalitæfli de revendicæri profesionale, antreprenoriale øi rentiere adresate societæflii presupun, desigur, o ratæ înaltæ øi susflinutæ de expansiune economicæ, al cærei prototip, în ultimele decenii, era urbanizarea Centurii însorite. Fasciculul de interese pe care am încercat sæ-l leg de nofliunea de „supraconsumism“ este, evident, incompatibil cu tipul de recesiune disciplinaræ pe care, atunci ca øi acum, haute bourgeoisie consideræ cæ este necesar sæ-l impunæ tuturor celorlalfli. De aici øi semnificaflia luptei, menflionatæ de Gar Alperovitz, dintre cei mai importanfli consilieri economici ai lui Reagan, izbucnitæ la o zi dupæ alegerea sa. Pe de o parte, doi economiøti de frunte de tradiflie conservatoare, Arthur Burns øi Herbert Stein, susflinînd færæ ocoliøuri o recesiune pe scaræ largæ, pentru pedepsirea salariilor øi stoarcerea cererii. Pe de altæ parte, David Stockman øi Jack Kemp, care recunoøteau costurile deflafliei pentru electoratul nouveaux riches, crucial pentru Reagan, îi acuzau pe Burns øi Stein de „thatcherism“, rostind un avertisment ameninflætor împotriva pericolului unui „Dunkirk economic“.84 În cele ce au urmat, recesiunea, pe care Volcker o lansase deja în ultimele zile ale lui Carter, a fost limitatæ unilateral spre Midwest øi spre sectorul de producflie: sectorul serviciilor øi Centura însoritæ au continuat sæ se extindæ, în timp ce centrul flærii [heartland] devenea o „centuræ ruginitæ [rustbelt]“.85 De altfel, în sînul Administrafliei, este clar cæ cei care au reuøit sæ relanseze Reaganomics – neintimidafli de deficitul de douæsprezece cifre – au fost „keynesiani reacflionari“. În pofida denunflærii îngrijorate a iresponsabilitæflii fiscale în paginile financiare din New York Times, cei mai mulfli membrii ai Mesei Rotunde a Afacerilor sînt mai obsedafli de modul cel mai bun în care pot profita de generozitatea guvernamentalæ actualæ, ca sæ-øi restructureze imperiile corporatiste în jurul dinamicii supraconsumiste a Centurii însorite; øi, dupæ ce-au cælærit astfel cu succes rebeliunea fiscalæ a straturilor mijlocii pentru îndeplinirea propriei lor agende legislative, grupurile de lobby al marelui capital de la Washington sînt extrem de sensibile la dependenfla continuæ a ofensivei corporatiste de ascensiunea nouveau riches în politica americanæ øi la condifliile socio-economice care o susflin.

Ceea ce nu reduce paradoxul fundamental cæ puterea capitalului financiar din Statele Unite, indisolubil legatæ de menflinerea suveranitæflii internaflionale a dolarului, trebuie sæ învefle acum sæ conviefluiascæ cu dorinflele unei neoburghezii umflate de pirateria inflaflionistæ.86 Este o

181

relaflie conjugalæ care, în ultimæ instanflæ, este posibilæ numai sub auspiciile Ministerului Apærærii. Pentru cæ kilul-de-porc87 [pork-barrel] militar, tot mai gras, al lui Caspar Weinberger e cel care unge reconcilierea în curs dintre apetiturile vorace ale nouveaux riches øi necesitæflile de acumulare ale unui larg sector al capitalului central. Militarismul dezechilibrat poate pærea a fi scæpat de sub control, dar în prezent el este cel care asiguræ coeziunea necesaræ pentru supraconsumism. Adicæ, cel care face ce trebuie pentru cine trebuie: menfline General Dynamics88 bogatæ, creøte salariile inginerilor, planteazæ noi subcontractori militari, cu salarii mici, la granifla mexicanæ, umflæ chiar portofoliile unor doctori bogafli care investesc în centrele comerciale din Orange County (øi care, la rîndul lor, utilizeazæ produsele de curæflætorie domesticæ Salvadoreña øi îøi trimit copiii la psihoterapeufli costisitori).

Iar aceastæ stare de lucruri nu pare a fi reversibilæ dacæ, din întîmplare, o administraflie democratæ s-ar instala la Washington. Structura de putere naflionalæ democratæ – recentralizatæ prin înglobarea contrareformelor în compoziflia conducerii naflionale øi în selecflia convenfliei – s-a stræduit sæ fie pe mæsura provocærii, nu înfruntîndu-l pe Reagan, ci adaptînd politicile democrate la configuraflia de clasæ øi de grup de interese care-l adusese pe acesta la putere. În competiflie cu republicanii pentru sprijinul straturilor mijlocii puternic mobilizate, dar obligat sæ consolideze credibilitatea birocrafliei sindicale, triumviratul strategic al lui Robert Strauss, Lane Kirkland øi Felix Rohatyn a inventat o Reaganomics „cu faflæ umanæ“. Alternativa lor înøelætoare, aøa cum se regæseøte în versiunile aferente întrunirii pentru desemnarea liderului democraflilor din Camera Reprezentanflilor [House Democratic Caucus] øi Centrului pentru Politici Naflionale în chestiunea afaceri-muncæ, ar menfline prezenta cursæ a înarmærii (cu o creøtere anualæ realæ mai „moderatæ“, de 4–5%), ar toca mærunt în continuare revendicærile sociale (chipurile în schimbul unor impozite „mai corecte“) øi ar oferi unei miøcæri sindicale sub asediu placeboul unui nou „parteneriat“ unilateral cu marile afaceri øi cu guvernul.

Pe scurt, realinierea politico-economicæ de la sfîrøitul anilor 1970 a produs o nouæ structuræ de rivalitate partizanæ, mai strict constrînsæ la un brokeraj de interese între fracfliunile de capital, straturile insurgente de mijloc øi un fragment al clasei muncitoare, cu o influenflæ politicæ în scædere. Deøi Partidul Democrat naflional trebuie privit – în mod programatic – ca un apærætor al pozifliei precare a muncii organizate pe latura „avutæ [Have]“ a decalajului tot mai larg de distribuflie, aripa neoliberalæ în ascensiune a partidului a renunflat deja la pretenflia tradiflionalæ, rooseveltianæ, la un reformism hegemonic, care oferæ cote de ameliorare fiecærui grup subaltern. Democraflii ræmîn, desigur, fundamental dependenfli în alegerile prezidenfliale de votul captiv din ghetouri øi din cartierele cu populaflie vorbitoare de spaniolæ [barrios], însæ nu mai e loc, în strategia lor directoare, pentru atacuri de tip Great Society la adresa særæciei urbane sau a øomajului – øi cu atît mai puflin pentru reforme veritabil structurale.

Desigur, electoratul de culoare a demonstrat deja un refuz sfidætor al acestui apartheid politic, precum øi o dorinflæ intensæ de acfliune electoralæ mai independentæ, susflinînd, într-un numær neaøteptat de mare, candidafli care doreau sæ îøi asume statu-quoul democrat (Harold Washington în Chicago; Mel King în Boston; Jessie Jackson, la nivel naflional). În acelaøi timp, acest curent de opinie de la bazæ [grassroots groundswell] a fost ataøat de convingerea larg ræspînditæ cæ o reintrare masivæ a elec-

182

toratului de culoare, hispanic øi feminin în rîndurile electoratului activ poate sæ recîøtige, cum s-ar spune, un loc echivalent pe agenda politicæ naflionalæ. O astfel de strategie însæ trece, desigur, cu vederea tocmai acele experienfle de la începutul anilor 1970 care au îndepærtat atît de mulfli alegætori din clasa muncitoare de Partidul Democrat. Ea idealizeazæ, de asemenea, participarea electoralæ, în contrast cu formele cotidiene de organizare de masæ øi luptæ, singurele care pot susfline mobilizarea alegætorilor – øi care, în prezent, abia dacæ mai existæ. În fine, dacæ analiza de pînæ acum a înlocuirii fordismului este cît de cît valabilæ, ea trebuie sæ avertizeze împotriva înflelegerii greøite cæ în Statele Unite s-ar putea reclædi o politicæ „de stînga“ (printr-o unire strategicæ fie cu liberalismul, fie cu socialismul) pur øi simplu pornind de la un populism anti-Reagan.

Convergenfla malignæ a politicii burgheze de partid, care poate oferi reaganismului o posteritate dincolo de Reagan, este manifestarea unui fapt implacabil: puterea capitalului Statelor Unite este stocatæ în spatele unei armate masive de interese de proprietate cu o forflæ de milioane.

Abilitatea miøcærilor sociale resurgente de a contesta aceastæ constelaflie omnipotentæ de interese la putere sau, de fapt, chiar de a stabili propria lor reprezentare politicæ independentæ este astfel mai strîns legatæ ca niciodatæ de balanfla de putere a imperialismului american la scaræ mondialæ. Aøa cum am arætat la începutul acestui articol, criza fordismului naflional este intim legatæ de criza reformismului capitalist din Lumea a Treia – mai ales în flinuturile de graniflæ ale Statelor Unite înseøi. Mæ voi concentra într-un alt articol asupra acestei interrelaflionæri esenfliale.

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu

Note: 1. „Centura însoritæ“ sau „Centura Soarelui“ [Sunbelt] desemneazæ statele cu climat cælduros din sudul øi sud-vestul Statelor Unite ale Americii, care sînt ori tind sæ fie conservatoare din punct de vedere politic. (N. tr.)

2. Vezi Massimo Salvadori, Karl Kautsky and the Socialist Revolution, 1880–1938, London, NLB, 1979, pp. 181–202.

3. Karl Kautsky (1854–1938), filosof øi politician ceh-german, reprezentant de frunte al marxismului ortodox dupæ moartea lui Friedrich Engels. (N. tr.)

4. Sistemul Bretton Woods de management monetar stabileøte normele relafliilor comerciale øi financiare între principalele state ale lumii industriale, începînd de la mijlocul secolului al XX-lea. (N. tr.)

5. Force de frappe (literal, „forflæ de lovire“, în sens de descurajare nuclearæ) este denumirea a ceea ce a fost triada aerianæ, terestræ øi maritimæ de forfle nucleare franceze. (N. tr.)

6. DMZ [Demilitarized zone]: zonæ demilitarizatæ. (N. tr.)

7. Lend-Lease (Legea publicæ 77–11) a fost un program prin care SUA procurau aliaflilor (Marea Britanie, Uniunea Sovieticæ, China, Franfla etc.) material de ræzboi între 1941 øi 1945.

Marea Britanie øi-a plætit pînæ în 2006 datoria faflæ de SUA. (N. tr.)

8. Aici øi mai departe de-a lungul acestui articol, voi apela la terminologia propusæ de école de régulation – curentul internaflional de economie politicæ marxistæ asociat cu studii de Aglietta, Boyer, Mistral, Lipietz, DeVroey øi alflii. Spre deosebire de anglo-americani, care trateazæ de obicei „fordismul“ ca pe o aplicare mai completæ a gestionærii øtiinflifice la procesul muncii, aceøti autori sînt interesafli în primul rînd de analizarea articulafliei dintre producflia de masæ øi consumul de masæ, care este pivotul coerenflei structurale în cadrul regimului de producflie „intensiv“ sau „fordist“ postbelic. Vezi, în special, Michel Aglietta, A Theory of Capitalist Regulation, London, NLB, 1979 (propria mea recenzie criticæ la ediflia francezæ din 1976 a acestei cærfli a apærut sub titul „Fordism in Crisis“, Review, II, 2, primævara 1978).

9. OCDE (Organizaflia pentru Cooperare øi Dezvoltare Economicæ), creatæ în 1961 pentru coordonarea politicilor economice, continuæ OECE (Organizaflia Europeanæ de Cooperare Economicæ), creatæ în 1948 pentru administrarea fondurilor Planului Marshall øi extinderea liberalizærii comerflului intraeuropean. (N. tr.)

verso: un dosar Mike Davis 10. Produsul naflional brut. (N. tr.)

11. Congress of Industrial Organizations (Congresul Organizafliilor Industriale). (N. tr.)

12. Vezi Richard Polenberg, „The Suburban Nation“, capitolul patru din One Nation Divisible, New York, 1980.

13. Actul prin care Abraham Lincoln oferea, în 1862, pæmînt micilor fermieri. (N. tr.)

14. O distincflie øi o periodizare utilæ se pot face între legislaflia care a procurat un cadru regulat pentru apariflia unui regim de acumulare intensiv øi programele legislative care øi-au pus efectiv semnætura pe structurile specifice ale consumului de masæ øi ale mobilitæflii forflei de muncæ. Mare parte din legislaflia clasicæ a New Dealului, inclusiv Wagner Act din 1935 øi diversele reforme ale sistemului bancar naflional, face parte din prima categorie. Un al doilea ciclu de drepturi legislative øi de programe de cheltuieli a fost inifliat cu Servicemen’s Readjustment Bill, din 1944, øi a continuat, în 1956, cu masivul Federal Highway Aid Act al lui Eisenhower øi cu National Defence Education Act din 1958. Aceste ultime mæsuri au determinat formele concrete ale subvenfliei de stat pentru suburbanizare øi educaflie superioaræ.

Ca atare, ele reprezintæ triumful sistematic al unui model extrem de consum de masæ privatizat asupra conceptelor social-democrate vagi de locuinfle publice, tranzit în masæ øi planificare naflionalæ, îmbræfliøate de programele New Deal din timpul ræzboiului.

15. O serie de programe economice ale SUA între 1933 øi 1938, ca ræspuns la Marea Crizæ.

Cunoscute øi ca program al celor „3 R“: relief, recovery and reform (reducere [a særæciei], refacere øi reformæ). (N. tr.)

16. Aøa cum observæ Walter Dean Burnham, metropola avea exact limitele convenabile, „definite de «teritoriile programate» prin limitele extreme ale cæilor ferate, i.e., cele cu rate preferenfliale de transport de marfæ“. (Vezi „Into the 1980s with Ronald Reagan“, in The Current Crisis in American Politics, New York–Oxford, 1982.)

17. „Centura îngheflatæ“ sau „Centura Frigului“ [Frostbelt] desemneazæ statele cu climat friguros din partea central-nordicæ øi nord-esticæ a Statelor Unite ale Americii. (N. tr.)

18. Vezi John H. Mollenkopf, The Contested City, Princeton, 1983.

19. Între 1951 øi 1976, proporflia contracteleor de investiflii militare din Sud a crescut de la 11% la 25%; a celor din Vest, de la 16% la 31%. fiinînd cont de deplasærile de populaflie, variaflia relativæ a contractelor de investiflii per capita a fost: în Nord-Est – 29,5%, în Centru-Nord – 45,8%, în Sud + 109%, iar în Vest + 32,1%. (Vezi Maureen McBreen, „Regional Trends in Federal Defense Expenditure: 1950–76“, in Congressional Research Service, Patterns of Regional Change, Washington D.C., 1977, p. 513.)

20. Dacæ consideræm 100 salariul mediu din Statele Unite în 1980, salariile muncitorilor industriali estimate la oræ, inclusiv costurile de asigurare ale angajatului øi celelalte sporuri, erau dupæ cum urmeazæ: Belgia, 133; Suedia, 127; Olanda, 123; Germania de Vest, 120; Franfla, 95; Canada øi Italia, 91; Marea Britanie, 71; øi Japonia, 59. (Monthly Labor Review – notat în continuare MLR – martie 1981.)

21. Business Week (1.6.81); Statistical Abstract of the United States: 1981, Washington D.C., tabelul 714.

22. Furnizarea de locuinfle, chiar mai mult decît cota de transferuri sociale, ræmîne componenta cea mai variabilæ a economiilor fordiste. În pofida omogenizærii condifliilor producfliei øi consumului de bunuri de folosinflæ îndelungatæ, nu existæ nicio tendinflæ comparabilæ în ceea ce priveøte producflia de locuinfle. Componenfla fondului locativ, preflul øi calitatea sa relativæ diferæ foarte mult în rîndul nafliunilor din OCDE. În America de Nord øi Japonia, mai ales, tendinfla de saturare a pieflei consumului de folosinflæ îndelungatæ a mers mînæ în mînæ, începînd din 1970, cu o cerere tot mai scæzutæ de locuinfle.

Ford, Toyota, Nissan, Fiat, Peugeot-Citroën, Renault øi Volkswagen) îndeplinesc acest standard competitiv pe pieflele globale. În mod similar, va exista probabil spafliu concurenflial numai pentru doi producætori internaflionali de aeronave øi pentru trei sau patru producætori de computere pentru uz general.

29. Vezi M. Aglietta, „World Capitalism in the Eighties“, NLR 136, noiembrie–decembrie 1982, în special pp. 16–21.

30. Alain Lipietz, „Towards Global Fordism?“, NLR, 132, martie–aprilie 1982, pp. 46–47.

31. Potrivit lui Aglietta, ceea ce este în joc este industrializarea unor servicii publice, prin transformarea lor în mærfuri susceptibile de reproducere în masæ: vezi, foarte recent, M. Aglietta øi G. Oudiz, „Configurations de l’économie mondiale et régulations nationales“, Centre d’Etudes Prospectives et d’Informations Internationales, Paris, 1983. Utilizarea pe care o dau eu „neofordismului“ este mai algebricæ: subliniind problema aducerii la nivel a salariilor øi productivitæflii în sectoarele neindustriale ale economiei, în mod independent de „transformarea“ generalæ „în marfæ“. În fine, ambele utilizæri de mai sus trebuie privite distinct de aplicarea termenului „neofordism“ într-o anumitæ literaturæ anglo-americanæ, cu scopul de a descrie tendinfle mai delimitate în procesul muncii industriale. Charles Sabel, de exemplu, defineøte „neofordismul“ ca automatizare industrialæ flexibilæ, bazatæ pe ansambluri de computere integrate øi pe o autonomie crescutæ a grupurilor de lucru, pentru a îngloba o gamæ de produse mai diferenfliate în limitele producfliei de masæ. Vezi Work and Politics, Cambridge, 1982, în special pp. 209–219.

32. Cel mai important act al legislafliei americane a muncii din secolul XX, Legea Wagner (inifliatæ de senatorul Robert F. Wagner) instituia controlul guvernului federal asupra relafliilor de muncæ, instituia un Consiliu Naflional al Relafliilor de Muncæ, format din trei membri, cu puterea de a proteja drepturile muncitoreøti (cu excepflia muncitorilor agricoli øi domestici), de a organiza sindicate øi de a încuraja contractele colective de muncæ. (N. tr.)

33. Sheldon Danziger øi Robert Haveman, „The Reagan Budget“, Challenge, mai–iunie 1981, p. 8. Potrivit lui Robert Kuttner, Statele Unite au distribuflia cea mai inegalitaræ de venituri din orice societate capitalistæ avansatæ, poate cu excepflia Franflei. Astfel, diferenfla actualæ între veniturile celor 5% din vîrf øi cele ale celor mai de jos 5% din populaflia Statelor Unite este de 13,3 la 1; în Marea Britanie raportul corespunzætor este de 5,9 la 1; în Suedia, 3 la 1. Vezi Revolt of the Haves, New York, 1980, p. 217.

34. US Bureau of the Census, Current Population Reports, Seria P-60, nr. 136, tabelul 3; vezi øi William H. Harris, „Who Needs the Negro?“, cap. 8 din The Harder We Run, Oxford, 1982.

35. Termen lansat de Paul Harvey, compus din Reagan øi economics; se referæ la politica economicæ a lui Ronald Reagan. (N. tr.)

36. Evoluflia analizei problemei muncitorilor særaci poate fi cartografiatæ prin comparaflie: Laurie Cummings, „The Employed Poor“, MLR, iulie 1965; Barry Bluestone, William Murphy øi Mary Stevenson, Low Wages and the Working Poor, Ann Arbor, 1973; David Gordon, The Working Poor: Toward a State Agenda, Washington D.C., 1979.

37. Emma Rothschild, „Reagan and the Real America“, New York Review of Books, 5 februarie 1981, p. 12. Între 1960 øi 1980, economia Statelor Unite øi-a adæugat 32 de milioane de locuri de muncæ noi – echivalentul forflei de muncæ braziliene; în timp ce Europa Occidentalæ arunca, realmente, un milion de locuri de muncæ. Vezi discuflia acestei probleme la Michel Albert, in Un pari pour l’Europe, Paris, 1983.

38. Statistical Abstract: 1981, tabelul 681; US Department of Labour, The Earnings Gap Between Women and Men, Washington D.C., 1979; Nancy Rytina, „Earnings of Men and Women“, MLR, aprilie 1982.

23. P. Souyri, „La Crise de 1974 et la riposte du Capital“, Annales, iulie–august 1983, p.

798.

39. Vezi articolul meu „The AFL-CIO’s Second Century“, NLR, 136, noiembrie–decembrie 1982, p. 45.

24. Vezi Robert B. Cohen, „Brave New World of the Global Car“, Challenge, mai–iunie 1981, p. 29. El citeazæ (p. 34) øi un studiu din Economist, care prezice o creøtere a producfliei mondiale de maøini cu numai 8% în intervalul 1978–1985, în comparaflie cu 43% în 1970–1978.

40. Ibid.

25. Stagflation, cuvînt derivat din stagnation øi inflation, desemnînd o perioadæ în care øomajul øi inflaflia ating cote foarte înalte. (N. tr.)

26. Deprecierile øi manipulærile de bilanfl rezultate de aici, împreunæ cu transferurile de prefl inflaflioniste, pot constitui o parte importantæ din soluflia la misterul declinului productivitæflii în sectorul manufacturier al Statelor Unite în timpul anilor 1970.

27. Organizaflia fiærilor Exportatoare de Petrol. (N. tr.)

28. Cohen (pp. 29–30) susfline cæ, odatæ cu apariflia „maøinii mondiale“, vor continua sæ ræmînæ profitabile în noile economii de scaræ mondialæ numai acele companii care vor produce mai mult de douæ milioane de unitæfli pe an. Numai opt producætori de maøini (GM,

41. The American Federation of Labor (Federaflia Americanæ a Muncii). (N. tr.)

42. „Pentru mai mult de un deceniu, creøterea salariului real a încetat sæ mai fie principalul motor al consumului privat; care a început sæ depindæ în schimb de creøterea demograficæ øi, pentru fiecare familie, de surse indirecte øi secundare de venit, care includeau lucrul cu jumætate de normæ øi economia neagræ. Cu alte cuvinte, o dezvoltare regresivæ øi extensivæ a normelor a ajuns sæ reglementeze angajarea forflei de muncæ øi formarea veniturilor.“ R. Boyer øi J. Mistral, „Le Temps présent: La Crise (II)“, Annales, iulie–august 1978, p. 778.

Un comentariu la fel de sugestiv despre importanfla degradærii salariului în criza curentæ a capitalismului american este conflinut în Aglietta øi Oudiz, op. cit., pp. 9–10.

43. Vezi Val Burris, „Class Formation and Transformation in Advanced Capitalist Societies: A Comparative Analysis“, Social Praxis, 7–3/4, 1980, pp. 147–179.

44. Ibid.

183

46. Vezi Karen Arenson, „Management’s Ranks Grow“, New York Times, 14 aprilie 1983.

45. Vezi The Economist, 6 martie øi 19 septembrie 1982 („Business Brief“).

72. Thomas E. Cavanagh, „Changes in American Voter Turnout, 1964–76“, Political Science Quarterly, primævara 1981, p. 56.

47. Val Burris, op. cit.

73. Ibid.

48. MLR, noiembrie 1980.

74. Pentru o discutare comparativæ a relafliilor dintre „eøecul masiv […] în încorporarea politicæ a claselor de jos“ øi „în socializarea politicæ a tinerilor“, vezi Burnham, „The Appearance and Disappearance of the American Voter“, in The Current Crisis, pp. 124–125.

49. Vezi Eli Ginzberg øi George Vojta, „The Service Sector of the US Economy“, Scientific American, 244, 3 (martie 1981).

50. Cf. Bluestone et al., p. 136; MLR, octombrie 1981 øi iunie 1981.

51. Vezi Robert Maxwell, Health and Wealth, New York, 1981.

52. Financial Times, 1 decembrie 1982.

53. Harrington, p. 408.

54. 6 aprilie 1983, p. 22.

55. Vezi Martin Carnoy, „Los Cambios en la Estructura del Capitalismo Americano“, Zona Abierta, 27, 1983, pp. 36–37.

56. Date din 1981, din Nancy Rytina, op. cit.; estimæri pentru 1990, din Valerie Personick, „The Outlook for Industry Output and Employment Through 1990“, MLR, august 1981; øi cifre de la Biroul de Statisticæ a Muncii, citate in A. F. Ehrbar, „The New Unemployment“, Fortune, aprilie 1981. „Primele zece“ locuri de muncæ din anii 1970 includeau trei calificæri cu salarii mari – ingineri, contabili øi specialiøti informaticieni – care lipsesc în mod semnificativ din prognozele pentru anii 1980. Vezi Carol Boyd Leon, „Occupational Winners and Losers“, MLR, iunie 1982.

57. Personick, pp. 28–41. Douæ treimi din noile locuri de muncæ vor fi create în firme cu douæzeci sau sub douæzeci de angajafli.

58. MLR, februarie 1983, pp. 40–41. Vezi øi John T. Tucker, „Government Employment in an Era of Slow Growth“, MLR, octombrie 1981.

59. Richard Parker, „Winning Through Inflation“, Mother Jones, iulie 1981, p. 11. În 1981, venitul mediu al unei familii cu douæ salarii era de 39.600 $; al unei familii întreflinute numai de bærbat, de 25.000 $; iar al unei familii întreflinute de o femeie, de 18.900 $. Vezi Economic Report of the President – 1983.

60. „America’s Restructured Economy“, Business Week, 1 iunie 1981, pp. 64–66.

61. Ibid.

62. Financial Times, 12 ianuarie 1983.

63. Deci, ca sæ reluæm o perspectivæ comparatistæ, ar fi mai exact sæ afirmæm cæ în Europa succesul ofensivelor solidaritæflii sindicale din perioada 1967–1973 øi, prin aceasta, dubla expansiune a salariilor øi protecfliei sociale au impus o constrîngere directæ asupra capitalului, mai ales în absenfla expansiunii suplimentare pe piafla mondialæ. În Statele Unite, pe de altæ parte – færæ o rezistenflæ comparabilæ generalizatæ a sindicatelor, cu scæderi ale salariilor reale în ultimele decenii øi cu creøteri relativ mici ale cheltuielilor de stat –, este probabil mai exact sæ raportæm în mare parte problema profitabilitæflii corporafliilor øi a crizei fiscale a statului la succesul ofensivelor economice øi politice ale noilor straturi de manageri, antreprenori øi rentieri. În acest sens, a existat o „stoarcere“ a profiturilor din salarii øi rente.

64. Business Week, 28 martie 1983, pp. 50–60.

65. Între 1958 øi 1975, numærul locurilor de muncæ tradiflionale de producflie în moræritul din New England a scæzut de la 833.200 la 159.000. Dintre noile locuri de muncæ „compensatorii“ create în economia restructuratæ a regiunii, „majoritatea […] abia dacæ sînt suficiente ca sæ producæ un standard de viaflæ adecvat pentru o familie de dimensiuni normale.

Majoritatea plæflilor sînt mai mici decît cele oferite de locurile de muncæ pe care le-au înlocuit, din industria moræritului. O familie trebuie sæ-øi ia douæ norme întregi la un lanfl de fast-food McDonald’s sau într-un sector al unui magazin cu reduceri, ca sæ înlocuiascæ o singuræ normæ întreagæ la o filaturæ de lînæ sindicalizatæ“: Barry Bluestone øi Bennett Harrison, The Deindustrialization of America, New York, 1982, p. 95.

66. MLR, octombrie 1980, p. 47; vezi øi Kevin McCarthy, „California: Ellis Island of the «80s»“, Challenge, iulie-august 1983.

67. Comitetul Coordonator Nonviolent al Studenflilor [The Student Nonviolent Coordinating Committee], organizaflie a Miøcærii pentru Drepturi Civile. (N. tr.)

75. Burnham, „Into the Eighties“, p. 262.

76. Cavanagh, p. 62.

77. Pentru discuflii în plus, vezi articolul meu „The New Right’s Road to Power“, NLR, 128, iulie–august 1981.

78. Cf. Kim McQuaid, „The Roundtable: Getting Results in Washington“, Harvard Business Review, mai–iunie 1981; Richard Kirkland, „Fat Days for the Chamber of Commerce“, Fortune, 21 septembrie 1981. Masa Rotundæ [Roundtable] este o creaflie recentæ, deschisæ numai pentru directorii executivi din primele 200 de corporaflii; Camera de Comerfl, care constituie, prin tradiflie, centrul organizatoric al coalifliei conservatoare din Washington, are 165.000 de companii membre.

79. O revoltæ pe scaræ largæ, cu o duratæ de 6 zile, care a avut loc la Watts, lîngæ Los Angeles.

(N. tr.)

80. De fapt, muncitorii særaci sînt aproape excluøi din discursul politic al neoliberalilor, ca øi din cel al neoconservatorilor. Astfel, Felix Rohatyn, într-un discurs fulminant contra extravaganflei de nepermis a Înaltei Societæfli, în paginile The Economist, sunæ aproape identic cu David Stockman predicînd pe aceeaøi temæ în New York Times. Ambele grupuri de ideologi au devenit, în mod asemænætor, vînzætori entuziaøti pentru „puertoricanizare“ în interiorul oraøelor, prin intermediul aøa-numitelor „zone urbane de întreprindere“.

81. Miøcare disidentæ în sînul Partidului Liberal Progresist, condusæ de Sir Cecil Wallace-Whitfield (1971). (N. tr.)

82. Înainte de decelerarea bruscæ a salariilor sindicale din 1980, muncitorii din sindicatele cele mai puternice erau protejafli în mare mæsuræ în fafla inflafliei prin ajustæri contractuale ale costurilor pentru supraviefluire (COLAS). Grupurile færæ COLA, pe de altæ parte, ca angajaflii din birouri øi servicii, au suferit reduceri salariale drastice. Drept rezultat, diferenflele salariale sindicale, calibrate pentru anii 1950 de bine cunoscutul studiu al lui H. Gregg Lewis la 10–15%, au fost reestimate pentru anii 1970 de Daniel Mitchell la 20–30%: vezi Unions, Wages, Inflation, Brookings Institute, Washington, 1980, p. 214. Studiind salariul øi datele referitoare la venituri, Burnham a descoperit atît „un declin, în perioada 1968–1981, cu o cincime din standardul real de viaflæ al muncitorului «tipic» din fabricæ, cu trei persoane în întreflinere“, cît øi „o creøtere destul de substanflialæ în VDPC (venit disponibil pe cap de locuitor), din 1970 pînæ în 1979: de la 3.619 $ la 4.509 $, în dolari la valoare constantæ, un cîøtig de 24,6%“. (Vezi „Into the 1980s“, pp. 274 øi 315; sursele sale de date erau Survey of Current Business øi, respectiv, Raportul economic al Preøedintelui.) Aceste miøcæri „remarcabile“ ale cincimii în scædere øi ale sfertului în creøtere pot fi interpretate – sugereazæ corect Burnham – numai ca indicii ale „escaladærii rapide a dezvoltærii inegale“ în formarea veniturilor: i.e., transferuri inflaflioniste extinse înæuntrul clasei muncitoare øi între muncitori øi noile straturi de mijloc (vezi p. 274).

83. Procentul de populaflie capabilæ sæ-øi permitæ o locuinflæ privatæ scæzuse de la 50% în 1970 la 20% în 1980. „Indicele“ curent (august 1983) „de abordabilitate a locuinflei“, care mæsoaræ distanfla între venitul necesar pentru cumpærarea unei locuinfle tipice revîndute øi venitul mediu al familiilor din Statele Unite, este în jur de 80 (în 1972, el atingea un maxim de 153). Vezi Martin Giesbrecht, „The Sad (Statistical) Reality“, National Review, 17 aprilie 1981; øi International Herald Tribune, 1 decembrie 1983.

84. Vezi Gar Alperovitz, „The New Inflation“, Annals, iulie 1981.

85. „Centura ruginitæ“ [Rustbelt] desemneazæ anumite zone urbane din New England (nordestul Statelor Unite) øi Midwest (regiunea central-nordicæ a Statelor Unite), caracterizate de aglomeræri industriale (oflel øi textile) aflate în declin. (N. tr.)

86. „Milionarii“, observæ George Brockway, „s-au multiplicat ca musculiflele fructelor“. Erau în jur de 180.000 în 1976, 500.000 în 1981 øi (estimeazæ el) probabil un milion în 1984. Vezi rubrica lui din New Leader, 17 octombrie 1983, p. 11.

68. Studenflii pentru o Miøcare Democratæ [Students for a Democratic Society], miøcare a Noii Stîngi americane, între 1960 øi 1969. (N. tr.)

87. Tradus oarecum literal drept „kilul-de-porc [pork-barrel]“, termenul desemneazæ în argou o lege sau un proiect care implicæ cheltuieli guvernamentale flintite direct spre beneficiul alegætorilor din zona celui care a inifliat respectiva mæsuræ. (N. tr.)

69. Tammany Hall, Tammany Society, Society of St. Tammany, Sons of St. Tammany sau Columbian Order era maøina politicæ a Partidului Democrat, între 1790 øi mijlocul anilor 1960. (N. tr.)

88. Fondatæ în 1952, General Dynamics este una dintre cele mai importante companii din industria de apærare. (N. tr.)

70. Dean Gooderham Acheson (1893–1971), secretar de stat în administraflia Truman (1949–1953). (N. tr.)

71. Aluzie la arderea din temelii a 440 de sate ale indigenilor din Guatemala. (N. tr.)

184

verso: un dosar Mike Davis

Planeta mahalalelor Involuflia urbanæ øi proletariatul informal*

Mike Davis

Cîndva, anul viitor, o femeie va naøte în mahalaua Ajegunle din Lagos, un tînær îøi va pæræsi satul din vestul Javei pentru luminile strælucitoare din Jakarta sau un flæran îøi va stræmuta famila særæcitæ într-una dintre nenumæratele pueblos jovenes din Lima. Evenimentul precis este lipsit de importanflæ øi va trece întru totul neobservat. Øi totuøi el va constitui un moment de cotituræ în istoria omenirii. Pentru prima datæ populaflia urbanæ de pe pæmînt va fi mai numeroasæ decît cea ruralæ. De fapt, avînd în vedere inexactitæflile recensæmintelor din Lumea a Treia, aceastæ tranziflie epocalæ se poate sæ se fi øi produs deja.

Pæmîntul s-a urbanizat chiar mai repede decît prevæzuse iniflial Clubul de la Roma1 în notoriul sæu raport malthusian din 1972, The Limits to Growth [Limitele creøterii].2 În 1950 existau în lume 86 de oraøe cu o populaflie de peste un milion de locuitori; astæzi sînt 400, iar pînæ în 2015 vor fi cel puflin 550.3 De fapt, începînd din 1950, oraøele au absorbit aproape douæ treimi din explozia globalæ a populafliei øi cresc în momentul de faflæ cu un milion de copii øi migranfli pe sæptæmînæ.4 Populaflia urbanæ de astæzi (3,2 miliarde) este mai mare decît populaflia totalæ a lumii din 1960. În acelaøi timp, populaflia ruralæ globalæ a atins nivelul ei maxim (3,2 miliarde) øi va începe sæ scadæ dupæ 2020. Ca urmare, oraøele vor fi responsabile de toatæ creøterea viitoare a populafliei mondiale, care va culmina, probabil, în 2050, cu aproximativ 10 miliarde.5

1. Climacteriul urban Unde sînt eroii, colonizatorii, victimele Metropolei?

(Brecht, însemnare din Jurnal, 1921) Nouæzeci øi cinci la sutæ din aceastæ construcflie finalæ a umanitæflii va avea loc în zonele urbane din flærile în curs de dezvoltare, a cæror populaflie se va dubla la aproximativ 4 miliarde în timpul generafliei urmætoare.6 (De fapt, populafliile urbane reunite ale Chinei, Indiei øi Braziliei sînt deja aproximativ egale cu totalul populafliei din Europa plus America de Nord.) Cel mai celebru rezultat va fi înflorirea unor noi megaoraøe cu populaflie în exces, de peste 8 milioane, øi, chiar mai spectaculos, a hiperoraøelor, cu peste 20 de milioane de locuitori (estimativ, populaflia urbanæ mondialæ în timpul Revolufliei Franceze).7 În 1995, numai Tokio atinsese, incontestabil, acest prag. Pînæ în 2025, potrivit Far Eastern Economic Review, numai Asia ar putea sæ aibæ zece-unsprezece aglomeraflii urbane atît de mari, printre care Jakarta (24,9 milioane), Dhaka (25 milioane) øi Karachi (26,5 milioane). Shanghai, a cærui creøtere a fost îngheflatæ timp de decenii de politicile maoiste de suburbanizare deliberatæ, * Traducere dupæ Mike Davis, „Planet of Slums – Urban Involution and the Informal Proletariat“, New Left Review, 26, martie–aprilie 2004. Editorii adreseazæ mulflumiri lui Mike Davis pentru acordarea drepturilor de publicare. (N. ed.)

ar putea avea pînæ la 27 de milioane de rezidenfli în imensul sæu estuar metroregional.8 Mumbai (Bombay) se estimeazæ între timp cæ va atinge o populaflie de 33 de milioane, deøi nimeni nu øtie dacæ astfel de concentræri gigantice de særæcie se pot susfline biologic sau ecologic.9 Dar dacæ megaoraøele sînt cele mai strælucitoare stele de pe firmamentul urban, trei sferturi din povara creøterii populafliei va fi suportatæ de oraøe de-abia vizibile, de rang secund, øi de micile flinuturi urbane: locuri în care, aøa cum subliniazæ cercetætorii Nafliunilor Unite, „nu existæ nicio planificare sau doar una precaræ, pentru a primi aceste persoane øi a le furniza servicii“.10 În China (oficial 43% urbanæ în 1997), numærul de oraøe oficiale a crescut, din 1978, de la 193 la 640. Dar marile metropole, în pofida creøterii extraordinare, au scæzut, de fapt, în cota relativæ a populafliei urbane. Mai degrabæ oraøele mici øi urbiile recent „oræøenizate“ sînt cele care au absorbit majoritatea forflei rurale de muncæ, concediatæ de reformele pieflei de dupæ 1979.11 În Africa, de asemenea, creøterea de supernove a cîtorva oraøe gigantice ca Lagos (de la 300.000 în 1950 la 10 milioane astæzi) a fost însoflitæ de transformarea cîtorva zeci de oraøe mici øi de oaze ca Ouagadougou, Nouakchott, Douala, Antananarivo øi Bamako în oraøe mai mari decît San Francisco sau Manchester. În America Latinæ, unde oraøele principale au monopolizat multæ vreme creøterea, oraøe secundare ca Tijuana, Curitiba, Temuco, Salvador øi Belém explodeazæ acum „cu cea mai rapidæ creøtere dintre cele care au avut loc în oraøe cu o populaflie între 100.000 øi 500.000 de locuitori“.12 În plus, aøa cum a insistat Gregory Guldin, urbanizarea trebuie conceptualizatæ ca o transformare de-a lungul øi o interacfliune intensæ a fiecærui punct dintr-un continuum urban-rural. În studiul sæu de caz privind sudul Chinei, zona ruralæ se urbanizeazæ in situ, generînd de asemenea øi migraflii epocale. „Satele încep sæ semene tot mai mult cu tîrgurile øi cu oraøele xiang, iar tîrgurile de provincie øi micile oræøele capætæ aspectul marilor oraøe.“ Rezultatul în China øi în mare parte din Asia de Sud-Est este un peisaj hermafrodit, o zonæ ruralæ parflial urbanizatæ, despre care Guldin øi alflii susflin cæ poate fi „o nouæ cale, semnnificativæ, de aøezare øi dezvoltare umanæ […] o formæ nici ruralæ, nici urbanæ, ci un amestec al celor douæ, înæuntrul cæreia o reflea densæ de tranzacflii leagæ marile aglomeræri urbane de regiunile care le înconjoaræ“.13 În Indonezia, unde un proces similar de hibridizare rural/urban este foarte avansat în Jabotabek (cea mai mare regiune din Jakarta), cercetætorii numesc aceste noi modele de utilizare a terenurilor desokotas, punîndu-øi problema dacæ ele sînt peisaje de tranziflie sau o specie frapant de nouæ de urbanism.14 Urbaniøtii speculeazæ øi în jurul proceselor care fles laolaltæ oraøele din Lumea a Treia, în noi reflele, coridoare øi ierarhii extraordinare. De exemplu, deltele fluviului Perlelor (Hong Kong–Guangzhou) øi fluviului Yangtze (Shanghai), împreunæ cu coridorul Beijing–Tianjin, se dezvoltæ rapid în megalopolisuri urban-industriale, comparabile cu Tokio–Osaka, Rinul Inferior sau New York–Philadelphia. Dar se poate ca aceasta sæ fie doar prima etapæ în apariflia unei structuri øi mai largi: „un coridor urban continuu, care sæ se întindæ din Japonia/Coreea de Nord pînæ în Java de Vest“.15 Shanghai se va alætura atunci, aproape sigur, Tokioului, New Yorkului øi Londrei, ca unul dintre „oraøele lumii“ care controleazæ refleaua globalæ de capital øi fluxurile de informaflii. Preflul acestei noi ordini urbane va fi o inegalitate crescîndæ în interiorul øi între oraøele de diferite mæri-

185

mi øi specializæri. Guldin, de exemplu, citeazæ discuflii interesante din China în jurul chestiunii dacæ vechea præpastie dintre oraø øi sat în ce priveøte venitul øi dezvoltarea este înlocuitæ acum de un decalaj la fel de fundamental între oraøele mici øi giganflii de coastæ.16

2. Înapoi la Dickens Am væzut mulflimi nenumærate, condamnate la obscuritate, murdærie, molimæ, obscenitate, mizerie øi moarte prematuræ.

(Dickens, „A December Vision“ [O viziune de Cræciun], 1850) Dinamica urbanizærii Lumii a Treia recapituleazæ øi confundæ totodatæ precedentele urbanizæri din secolul al nouæsprezecelea øi de la începutul secolului al douæzecilea, din Europa øi America de Nord. În China, cea mai mare revoluflie industrialæ din istorie este pîrghia lui Arhimede, care deplaseazæ o populaflie de mærimea Europei din satele de la flaræ în oraøe ce se caflæræ la cer, asfixiate de smog. „China [va] înceta sæ mai fie flara predominant ruralæ, care a fost timp de milenii.“17 Efectiv, marele oculus al lui World Financial Centre din Shanghai va putea privi în curînd la un vast univers urban, prea puflin imaginat de Mao sau mæcar de Le Corbusier. Dar în cele mai multe flæri în curs de dezvoltare, creøterea urbanæ nu are parte de puternicul motor al exportului chinezesc de produse øi nici de uriaøul influx de capital stræin din China (echivalent astæzi cu jumætate din totalul investifliilor stræine în flærile în curs de dezvoltare).

Rezultatul este cæ, în alte pærfli, urbanizarea s-a decuplat radical de la industrializare øi chiar de la dezvoltare per se. Unii ar putea spune cæ aceasta este expresia unei direcflii inexorabile: tendinfla inerentæ capitalismului de silicon de a despærfli creøterea producfliei de aceea a ocupærii forflei de muncæ. Dar în Africa subsaharianæ, în America Latinæ, Orientul Mijlociu øi unele pærfli din Asia, urbanizarea-færæ-creøtere este, mai evident, moøtenirea unei conjuncturi politice globale – criza datoriilor de la sfîrøitul anilor 1970 øi restructurarea, condiflionatæ de împrumutul FMI, a economiilor Lumii a Treia în anii 1980 – decît o lege de fier a progresului tehnologiei. Urbanizarea Lumii a Treia, de altfel, øi-a continuat ritmul riscant (3,8 la sutæ pe an în perioada 1960–1993) prin anii læcustei din anii 1980 øi începutul anilor 1990, în ciuda scæderii salariilor reale, a creøterii preflurilor øi a explodærii øomajului din oraøe.18 Acest boom urban „pervers“ contrazicea modelele economice ortodoxe, care preziceau cæ feedbackul negativ al recesiunii urbane trebuie sæ încetineascæ sau chiar sæ inverseze migraflia de la flaræ. Cazul african a fost deosebit de paradoxal. Cum au putut oraøele din Coasta de Fildeø, Tanzania, Gabon øi din alte pærfli – ale cæror economii se contractau cu 2 pînæ la 5 la sutæ pe an – sæ mai susflinæ o creøtere a populafliei de 5 pînæ la 8 procente pe an?19 O parte din secret consta, desigur, în faptul cæ politicile de dereglementare agricolæ øi „desflærænizare“ impuse de FMI (iar acum de OMC) accelerau exodul surplusului forflei de muncæ rurale spre mahalalele urbane, chiar dacæ oraøele încetau sæ mai fie mecanisme producætoare de locuri de muncæ. Creøterea populafliei urbane, în ciuda stagnærii economice urbane sau a creøterii negative, este fafla extremæ a ceea ce unii cercetætori au etichetat ca „supraurbanizare“.20 Aceasta este numai una dintre cæile neaøteptate prin care o ordine mondialæ neoliberalæ a manevrat urbanizarea milenaræ.

186

Teoria socialæ clasicæ, de la Marx la Weber, credea, desigur, cæ marile oraøe ale viitorului vor cælca pe urmele industrializærii din Manchester, Berlin øi Chicago. Într-adevær, Los Angeles, São Paulo, Pusan øi, astæzi, Ciudad Juárez, Bangalore øi Guangzhou au aproximat, în linii mari, aceastæ traiectorie clasicæ. Dar cele mai multe oraøe din Sud sînt mai mult ca victorianul Dublin, care, aøa cum a subliniat Emmet Larkin, a fost unic între „toate mahalalele produse în lumea occidentalæ în secolul al nouæsprezecelea […] [pentru cæ] mahalalele lui nu au fost un produs al revolufliei industriale. Dublinul, de fapt, a suferit mai mult de problemele dezindustrializærii decît ale industrializærii, între 1800 øi 1850“.21 La fel Kinshasa, Khartoum, Dar es Salaam, Dhaka øi Lima cresc prodigios în pofida industriilor ruinate, substituite de importuri, a sectoarelor publice contrase øi a declinului permanent al claselor de mijloc. Forflele globale care „împing“ oamenii de la flaræ – mecanizarea în Java øi India, importul de alimente în Mexic, Haiti øi Kenya, ræzboiul civil øi ameninflarea pe tot teritoriul Africii øi pretutindeni absorbflia micilor întreprinderi de cætre cele mari øi competiflia afacerii agricole la scaræ industrialæ – par sæ susflinæ urbanizarea, chiar atunci cînd „atracflia“ oraøului este drastic slæbitæ de datorie øi crizæ.22 În acelaøi timp, creøterea urbanæ rapidæ, în contextul ajustærii structurale, al devalorizærii monedei øi restrîngerii statului, a fost o refletæ inevitabilæ pentru producerea în masæ a mahalalelor.23 Rezultatul este cæ o mare parte a lumii urbane se græbeøte astæzi s-o ia înapoi, spre epoca lui Dickens.

Uimitoarea prevalenflæ a mahalalelor este tema principalæ a istoricului øi sumbrului raport publicat în octombrie anul trecut de Programul Nafliunilor Unite pentru Aøezæri Umane (UN-Habitat).24 The Challenge of the Slums [Provocarea mahalalelor] (numitæ de acum încolo: Slums) este primul audit cu adeværat global al særæciei urbane. El integreazæ cu dibæcie diverse studii de caz urbane, de la Abidjan la Sydney, cu date globale referitoare la gospodærire, care includ pentru prima datæ China øi fostul bloc sovietic. (Autorii ONU recunosc cæ sînt în special îndatorafli lui Branko Milanovic, economist al Bancii Mondiale, care a fost primul utilizator al microanchetelor, ca lentile puternice în studiul inegalitæflii globale în creøtere. Într-una dintre lucrærile sale, Milanovic explicæ: „pentru prima datæ în istoria omenirii, cercetætorii au date destul de exacte despre distribuflia venitului øi a bunæstærii [cheltuieli sau consum] în rîndurile a peste 90 la sutæ din populaflia lumii“.)25 Slums este neobiønuit øi în onestitatea sa intelectualæ. Unul dintre cercetætorii asociafli acestui raport îmi spunea cæ „reprezentanflii «Consensului de la Washington» (Banca Mondialæ, FMI etc.) au insistat întotdeauna sæ se defineascæ problema mahalalelor globale nu ca un rezultat al globalizærii øi inegalitæflii, ci mai degrabæ ca un rezultat al «proastei guvernæri»“.

Noul raport însæ nu mai fline seama de tradiflionala circumspecflie øi autocenzuræ a ONU, ca sæ punæ direct sub acuzare neoliberalismul, în special programele de ajustare structuralæ ale FMI.26 „Principala direcflie a intervenfliilor, atît naflionale, cît øi internaflionale, din ultimii douæzeci de ani a crescut efectiv særæcia urbanæ øi mahalalele, a crescut excluderea øi inegalitatea øi a slæbit elitele urbane în efortul lor de a utiliza oraøele ca motoare pentru creøtere.“27 Desigur, Slums neglijeazæ (sau rezervæ pentru un alt raport al UN-Habitat) unele dintre cele mai importante chestiuni referitoare la utilizarea terenului, apærute din supraurbanizare øi din stabilirea informalæ, inclu-

verso: un dosar Mike Davis

siv extinderea, degradarea mediului øi pericolele urbane. El nu aruncæ prea multæ luminæ nici asupra proceselor de expulzare a forflei de muncæ de la flaræ øi nu se osteneøte nici sæ încorporeze o literaturæ vastæ, care creøte rapid, referitoare la dimensiunile de gen ale særæciei urbane øi ale ocupærii informale a forflei de muncæ. Dar, læsînd la o parte aceste reproøuri maliflioase, Slums ræmîne un expozeu preflios, care amplificæ rezultatele unei cercetæri necesare cu autoritatea instituflionalæ a Nafliunilor Unite. Dacæ rapoartele Comisiei Interguvernamentale pentru Studiul Schimbærilor Climei reprezintæ un consens øtiinflific færæ precedent asupra pericolelor încælzirii globale, atunci Slums rosteøte un avertisment cu aceeaøi autoritate în privinfla catastrofei globale a særæciei urbane. (Un al treilea raport ar putea explora într-o zi terenul de ræu augur al interacfliunii lor.)28 Iar pentru scopul examinærii de faflæ, el furnizeazæ un cadru excelent pentru recunoaøterea dezbaterilor contemporane în jurul urbanizærii, al economiei informale, al solidaritæflii umane øi acfliunii istorice.

3. Urbanizarea særæciei Muntele de gunoaie pærea sæ se întindæ pînæ departe, apoi, treptat, færæ vreo demarcaflie sau limitæ perceptibilæ, a devenit altceva. Dar ce?

O colecflie talmeø-balmeø de structuri, færæ drum de acces. Cutii de carton, placaj øi plæci putrede, caroserii ruginite de maøini cu geamurile sparte fuseseræ aruncate la un loc, sæ formeze locuinfle.

(Michael Thelwell, The Harder They Come [Mai dur vin]1980) Prima definiflie publicatæ a „mahalalei [slum]“ se spune cæ a apærut în 1812, în Vocabulary of the Flash Language [Dicflionar de argou australian], al lui Vaux, unde este sinonim cu „înøelætorie [racket]“ sau „comerfl fraudulos [criminal trade]“.29 Însæ în anii din vremea holerei 1830 øi 1840, særacii mai degrabæ træiau în mahalale [slums] decît practicau înøelætoriile [slums]. Cu o generaflie mai tîrziu, mahalalele fuseseræ identificate în America øi India øi erau general recunoscute ca un fenomen internaflional. „Mahalaua clasicæ [classic slum]“ era un loc notoriu provincial øi pitoresc, dar reformatorii erau în general de acord cu Charles Booth30, cæ toate mahalalele erau caracterizate printr-un amalgam de locuinfle deteriorate, suprapopulare, særæcie øi viciu. Pentru liberalii secolului al nouæsprezecelea, desigur, dimensiunea moralæ era decisivæ, iar mahalaua a fost privitæ la început în primul rînd ca un loc unde un „reziduu“ social putrezeøte în toatæ splendoarea imoralæ øi deseori turbulentæ. Autorii raportului Slums resping calomniile victoriene, dar, pe de altæ parte, pæstreazæ definiflia clasicæ: supraaglomerare, locuinflæ særacæ sau informalæ, acces inadecvat la apa potabilæ øi canalizare øi insecuritatea posesiunii.31 Aceastæ definiflie multidimensionalæ este, de fapt, un indicator foarte conservator a ceea ce este calificat drept mahala: mulfli cititori ar putea fi surprinøi de constatarea contraexperienflialæ a ONU cæ numai 19,6 la sutæ dintre mexicanii de la oraø træiesc în mahalale. Însæ, chiar cu aceste definiflii restrictive, Slums estimeazæ cæ existau cel puflin 921 de milioane de locuitori ai mahalalelor în 2001: aproape tot atîflia cît populaflia mondialæ la vremea cînd tînærul Engels se aventura pentru prima datæ pe stræzile ræu famate din Manchester. De fapt, capitalismul neoliberal a multiplicat exponenflial, ridicînd-o la mai multe puteri, celebra mahala Tom-allAlone din Bleak House [Casa umbrelor] al lui Dickens. Rezidenflii maha-

lalelor constituie un ameflitor procent de 78,2% din populaflia urbanæ a celor mai puflin dezvoltate flæri øi exact o treime din populaflia urbanæ globalæ.32 Extrapolînd de la structurile de vîrstæ ale majoritæflii oraøelor din Lumea a Treia, cel puflin jumætate din populaflia mahalalei este sub vîrsta de 20 de ani.33 Cel mai mare procent din lume de locuitori ai mahalalelor existæ în Etiopia (un uluitor 99,4% din populaflia urbanæ), Ciad (tot 99,4%), Afganistan (98,5%) øi Nepal (92 la sutæ).34 Totuøi, cele mai særace populaflii urbane sînt probabil în Maputo øi Kinshasa, unde (potrivit altor surse) douæ treimi dintre rezidenfli cîøtigæ mai puflin decît minimul necesar pentru procurarea hranei lor zilnice.35 În Delhi, proiectanflii se plîng cu amæræciune de „mahalalele din mahalale“, unde intruøii [squatters] preiau micile spaflii deschise ale coloniilor de reinstalare perifericæ, în care vechea særæcime urbanæ fusese mutatæ în mod brutal la mijlocul anilor 1970.36 În Cairo øi Phnom Penh, cei sosifli de curînd în oraø ocupæ sau închiriazæ spafliu pe acoperiøuri: creînd oraøe-mahala în væzduh.

Populafliile mahalalei sînt adesea subestimate numeric, deliberat øi uneori masiv. La sfîrøitul anilor 1980, de exemplu, Bangkok avea o ratæ „oficialæ“ de særæcie de numai 5 la sutæ, deøi studiile constatau cæ aproape un sfert din populaflie (1,16 milioane) træiau în mahalale øi în tabere ilegale [sqatter camps].37 Nafliunile Unite, de asemenea, au descoperit recent cæ a existat o subestimare involuntaræ a særæciei urbane din Africa, între limite foarte mari. Locuitorii mahalalelor din Angola, de exemplu, sînt probabil de douæ ori mai numeroøi decît s-a crezut iniflial. La fel, a fost subestimat numærul oræøenilor særaci din Liberia: nimic surprinzætor, de vreme ce Monrovia øi-a triplat populaflia, într-un singur an (1989– 1990), cînd populaflia ruralæ, cuprinsæ de panicæ, a fugit de un ræzboi civil brutal.38 S-ar putea sæ existe peste un sfert de milion de mahalale pe pæmînt.

Numai cele cinci mari metropole ale Asiei de Sud (Karachi, Mumbai, Delhi, Kolkata øi Dhaka) conflin aproximativ 15.000 de comunitæfli de mahala distincte, cu o populaflie totalæ de peste 20 de milioane. O populaflie de mahala øi mai vastæ aglomereazæ litoralul în urbanizare al Africii de Vest, în timp ce alte aglomeræri urbane enorme îøi etaleazæ særæcia de-a lungul Anatoliei øi-al podiøurilor etiopiene; îmbræfliøeazæ poalele Anzilor øi Himalayei; explodeazæ în afara nucleului de zgîrie-nori din Mexico, Jo-burg, Manila øi São Paulo; øi, desigur, se aliniazæ pe malurile fluviilor Amazon, Niger, Congo, Nil, Tigru, Gange, Irrawaddy øi Mekong.

Elementele constitutive ale acestei planete a mahalalelor sînt, în mod paradoxal, în acelaøi timp total interøanjabile øi în mod spontan unice: incluzînd acele bustees din Kolkata, chawls øi zopadpattis din Mumbai, katchi abadis din Karachi, kampungs din Jakarta, iskwaters din Manila, shammasas din Khartoum, umjondolos din Durban, intra-murios din Rabat, bidonvilles din Abidjan, baladis din Cairo, gecekondus din Ankara, conventillos din Quito, favelas din Brazilia, villas miseria din Buenos Aires øi colonias populares din Mexico City. Ele sînt antipozii absolufli ai peisajelor generic fanteziste øi ai parcurilor tematice rezidenfliale – acele „Offworlds“ burgheze ale lui Philip K. Dick39 – în care clasa globalæ de mijloc preferæ tot mai mult sæ se izoleze. În timp ce mahalaua clasicæ era o zonæ decæzutæ din interiorul oraøului, noile mahalale sînt situate de obicei la marginea exploziei spafliale

187

urbane. Creøterea orizontalæ a unor oraøe ca Mexico, Lagos sau Jakarta a fost, desigur, extraordinaræ, iar „extinderea mahalalei“ este o problemæ la fel de mare în flærile în curs de dezvoltare ca øi extinderea suburbanæ în flærile bogate. Zona dezvoltatæ a Lagosului, de exemplu, s-a dublat într-un singur deceniu, între 1985 øi 1994.40 Guvernatorul statului Lagos le-a declarat reporterilor anul trecut cæ „aproximativ douæ treimi din suprafafla totalæ de teren a statului, de 3.577 de km pætrafli, ar putea fi clasificate ca baræci sau mahalale“.41 De fapt, scrie un corespondent al Nafliunilor Unite, o mare parte a oraøului este un mister […] øosele neluminate stræbat canioane de gunoi în putrefacflie, înainte de-a ceda locul unor stræzi murdare, care se întrefles printre 200 de mahalale, cu canalizæri pline de deøeuri prime […]. Nimeni nu øtie cu exactitate dimensiunile populafliei – oficial ea numæræ 6 milioane, dar cei mai mulfli experfli o estimeazæ la 10 milioane –, ca sæ nu mai vorbim de numærul crimelor din fiecare an [sau] de rata infecfliilor cu HIV.42 În plus, Lagos este doar cel mai mare nod în coridorul oraøului-de-maghernifle de 70 de milioane de oameni, care se întinde de la Abidjan la Ibadan: probabil cea mai mare amprentæ pe care særæcia urbanæ øi-a pus-o pe pæmînt.43 Ecologia mahalalei se-nvîrte, desigur, în jurul procurærii zonelor locuibile. Într-un recent studiu publicat în Harvard Law Review, Winter King afirmæ cæ 85 la sutæ dintre rezidenflii urbani ai flærilor în curs de dezvoltare „ocupæ ilegal o proprietate“.44 Neclaritatea titlurilor de proprietate funciaræ øi/ sau proprietatea de stat laxæ sînt, în ultimæ instanflæ, fisurile prin care umanitatea s-a reværsat, masiv, în oraøe. Modurile de instalare în mahala variazæ dupæ un spectru uriaø, de la invaziile ultradisciplinate ale terenurilor din Mexico City øi Lima pînæ la pieflele de închirieri intricat organizate (dar adesea ilegale) la marginea Beijingului, Karachiului øi Nairobiului. Chiar øi în oraøe precum Karachi, unde periferia urbanæ este formal proprietate a guvernului, „profituri vaste din speculafliile cu terenuri […] continuæ sæ se acumuleze pentru sectorul privat, în detrimentul gospodæriilor cu venituri mici“.45 De fapt, mecanismele politice naflionale øi locale consimt, de obicei, la aceastæ instalare informalæ (øi la speculaflia privatæ ilegalæ), cîtæ vreme pot controla tenta politicæ a mahalalelor øi pot sæ-øi extragæ de aici un flux regulat de mitæ sau chirie. Færæ titluri de proprietate oficiale sau færæ sæ deflinæ o casæ, locuitorii mahalalelor sînt obligafli la o dependenflæ cvasifeudalæ de oficialii locali øi barosanii de partid. Lipsa de loialitate poate însemna evacuarea sau chiar distrugerea unui cartier întreg.

Furnizarea infrastructurilor vitale traiului zilnic se situeazæ însæ cu mult în urma ritmului urbanizærii, iar zonele periurbane de mahala nu dispun, deseori, de servicii de utilitate publicæ sau de orice fel de salubritate.46 Zonele særace din oraøele Americii Latine au, în general, servicii de utilitate publicæ mai bune decît cele din Asia de Sud, care, la rîndul lor, au de obicei un minimum de servicii urbane, ca apa øi electricitatea, de care numeroase mahalale africane duc lipsæ. La fel ca în Londra începutului epocii victoriene, contaminarea apei cu dejecflii umane øi animale ræmîne cauza unor boli diareice cronice, care ucid, în fiecare an, cel puflin douæ milioane de bebeluøi øi copii din oraøe.47 Aproximativ 57 la sutæ din populaflia africanæ urbanæ nu are acces la salubritatea de bazæ, iar în

188

oraøe ca Nairobi særacii trebuie sæ apeleze la „toaletele volante“ (defecarea într-o pungæ de plastic).48 În Mumbai, pînæ una-alta, problema salubritæflii este definitæ, în cartierele særace, de raportul de un scaun de toaletæ pentru 500 de locuitori. Numai 11 la sutæ din cartierele særace din Manila øi 18 la sutæ din Dhaka au mijloace formale de canalizare pentru apa rezidualæ.49 Læsînd la o parte incidenfla epidemiei HIV/SIDA, ONU consideræ cæ doi din cinci locuitori africani ai mahalalelor træiesc într-o særæcie care, literalmente, „le pune viafla în pericol“.50 Særacii de la oraø, între timp, sînt forflafli pretutindeni sæ se instaleze pe terenuri periculoase øi altminteri nelocuibile – pe pante abrupte, pe malurile rîurilor øi în zonele inundabile. Ei se refugiazæ de asemenea la umbra ucigaøæ a rafinæriilor, a fabricilor chimice, a haldelor toxice sau la marginea cæilor ferate øi autostræzilor. Ca urmare, særæcia a „construit“ o problemæ a dezastrului urban, de o frecvenflæ øi de o întindere færæ precedent, aøa cum o ilustreazæ inundafliile cronice din Manila, Dhaka øi Rio, aprinderea conductelor din Mexico City øi Cubatão (Brazilia), catastrofa Bhopal din India, o explozie la uzina de muniflii din Lagos øi alunecærile de teren ucigaøe de la Caracas, La Paz øi Tegucigalpa.51 Comunitæflile lipsite de drepturi ale særæcimii urbane sînt vulnerabile, în plus, la izbucnirile subite de violenflæ statalæ, ca infama distrugere cu buldozerele, în 1990, a mahalalei de pe plaja Maroko din Lagos („o oroare pentru comunitatea vecinæ din Victoria Island, o redutæ pentru cei bogafli“) sau demolarea, în 1995, în plin ger, a enormului oraø de maghernifle Zhejiangcun de la marginea Beijingului.52 Dar, oricît de ucigaøe øi nesigure, mahalalele au un viitor strælucit. Zona ruralæ va mai confline doar pentru o scurtæ perioadæ majoritatea særæcimii lumii, dar acest titlu îndoielnic va trece, pînæ în 2035, în posesia mahalalelor urbane.53 Cel puflin jumætate din viitoarea explozie a populafliei urbane din Lumea a Treia va fi creditatæ în contul comunitæflilor informale. Douæ miliarde de locuitori ai mahalalelor pînæ în 2030 sau 2040 este o perspectivæ monstruoasæ, aproape de neînfleles, dar la aceasta se adaugæ særæcia urbanæ, care depæøeøte mahalalele per se. În realitate, subliniazæ Slums, în unele oraøe, majoritatea særacilor træiesc de fapt în afara mahalalei stricto sensu.54 Cercetætorii din cadrul „Observatorului Urban“ de pe lîngæ Nafliunile Unite avertizeazæ, în plus, cæ pînæ în 2020 „særæcia urbanæ din lume ar putea atinge 45 pînæ la 50 la sutæ din totalul populafliei care træieøte în oraøe“.55

4. „Big Bangul“ særæciei urbane Dupæ rîsul lor misterios, au schimbat repede subiectul, trecînd la altceva. Cum supraviefluiau cei de-acasæ la SAP? (Fidelis Balogun, Adjusted Lives [Viefli ajustate], 1995) Evoluflia noii særæcii urbane a fost un proces istoric neliniar. Creøterea lentæ a localitæflilor de maghernifle pînæ la a deveni crusta oraøului este punctatæ de furtuni de særæcie øi explozii bruøte de formare a mahalalei. În colecflia sa de povestiri Adjusted Lives, scriitorul nigerian Fidelis Balogun descrie sosirea reprezentantului FMI responsabil cu Programul de ajustare structuralæ (SAP), la mijlocul anilor 1980, ca echivalentul unei mari catastrofe naturale, care avea sæ distrugæ pentru totdeauna vechiul suflet al Lagosului øi sæ-i „transforme iaræøi în sclavi“ pe nigerienii de la oraø.

verso: un dosar Mike Davis

Logica bizaræ a acestui program economic pærea a fi aceea de a-i reda viafla unei economii muribunde, iar pentru asta trebuiau sæ fie ajustafli øi structural storøi [SAPped] pînæ la ultima picæturæ majoritatea cetæflenilor defavorizafli. Clasa mijlocie a dispærut rapid, iar græmezile de gunoi ale celor cîtorva din ce în ce mai bogafli au devenit planul de alimentaflie a populafliei multiplicate a celor abject de særaci. Exodul de creiere înspre flærile arabe bogate în petrol øi înspre lumea occidentalæ a cæpætat dimensiunile unui potop.56 Plîngerea lui Balogun cu privire la „privatizarea într-un abur total, cu foamea crescînd de pe-o zi pe alta“, sau enumerarea de cætre el a consecinflelor malefice ale SAP trebuie sæ sune pe datæ drept ceva cunoscut nu numai supraviefluitorilor celor 30 de alte SAP-uri africane, ci øi pentru sute de milioane de asiatici øi de latinoamericani. Anii 1980, cînd FMI øi Banca Mondialæ au utilizat pîrghia datoriei ca sæ restructureze economiile celor mai multe flæri din Lumea a Treia, sînt anii în care mahalalele au devenit un viitor implacabil nu numai pentru migranflii særaci din mediul rural, ci øi pentru milioane de oræøeni tradiflionali, stræmutafli sau særæcifli de violenfla „ajustærii“.

Dupæ cum subliniazæ Slums, programele de ajustare structuralæ erau „deliberat antiurbane în natura lor“ øi proiectate pentru a ræsturna orice „prejudecatæ urbanæ“ existentæ anterior cu privire la politicile de asistenflæ socialæ, structuræ fiscalæ sau investiflii guvernamentale.57 Pretutindeni – acflionînd ca executor judecætoresc al marilor bænci øi susflinut de administrafliile Reagan øi Bush –, FMI a oferit flærilor særace aceeaøi cupæ otrævitæ a devalorizærii, privatizærii, eliminare a controlului importurilor øi a subvenfliilor alimentare, recuperare forflatæ a costurilor de sænætate øi educaflie øi reducerea nemiloasæ a sectorului public. (O telegramæ infamæ din 1985 a secretarului Trezoreriei George Shultz cætre funcflionarii USAID58 de peste ocean ordona: „în cele mai multe cazuri, firmele din sectorul public trebuie sæ fie privatizate“.)59 În acelaøi timp, SAP-urile devastau micile gospodærii rurale, prin eliminarea subvenfliilor øi împingîndu-le cu de-a sila, în maniera „înoatæ sau te-neci!“, pe piafla globalæ a mærfurilor, dominatæ de afacerile agricole ale Lumii Întîi.60 Aøa cum indicæ Ha-Joon Chang, SAP-urile dædeau, în mod ipocrit, „un øut scærilor“ (i.e., tarifelor protecflioniste øi subvenfliilor) pe care, istoric, nafliunile din OCDE le-au folosit în propria lor ascensiune de la agriculturæ la bunurile øi serviciile urbane de mare valoare.61 Slums remarcæ acelaøi lucru atunci cînd argumenteazæ cæ „unica øi principala cauzæ a creøterii særæciei øi inegalitæflii în anii 1980 øi 1990 a fost retragerea statului“.

Pe lîngæ reducerile forflate ale cheltuielilor øi proprietæflii din sectorul public, dictate de SAP, autorii ONU subliniazæ diminuarea mai subtilæ a capacitæflii statului, rezultatæ din „subsidiaritate“: transferarea puterii asupra unor eøaloane inferioare guvernului øi, în special, asupra unor ONG-uri, legate în mod direct de agenflii importante de ajutor internaflional. Întreaga structuræ, aparent descentralizatæ, este stræinæ de nofliunea de guvern naflional reprezentativ, care a servit bine statele dezvoltate ale lumii, fiind totodatæ foarte supusæ operafliunilor unei hegemonii globale. Perspectiva internaflionalæ dominantæ [i.e., cea a Washingtonului] devine paradigma de facto pentru dezvoltare, aøa încît întreaga lume devine rapid unificatæ, în acea direcflie generalæ care este

sponsorizatæ de donatori øi de organizaflii internaflionale.62 Zona urbanæ a Africii øi cea a Americii Latine au fost cel mai greu lovite de depresiunea artificialæ montatæ de FMI øi de Casa Albæ. De fapt, în multe flæri impactul economic al SAP-urilor din perioada anilor 1980, în tandem cu seceta prelungitæ, creøterea preflului petrolului, creøterea dobînzilor la credite øi scæderea preflurilor mærfurilor, a fost mai sever øi mai durabil decît Marea Depresiune.

Bilanflul ajustærii structurale în Africa, rezumat de Carole Rakodi, include retragerea capitalului, colapsul producætorilor, o creøtere marginalæ sau negativæ a veniturilor din export, reduceri drastice în serviciile publice urbane, prefluri în creøtere øi o scædere semnificativæ a salariilor reale.63 În Kinshasa (aberaflie sau mai degrabæ un semn al lucrurilor ce vor veni?), salubritatea a dispærut pentru funcflionarii civili din clasa de mijloc øi a produs un „declin incredibil al salariilor reale“, care, la rîndul lui, a sponsorizat o creøtere de coømar a criminalitæflii øi a bandelor de prædætori.64 În Dar es Salaam, cheltuielile pentru servicii publice pe cap de locuitor au scæzut cu 10 la sutæ pe an în timpul anilor 1980: o demolare efectivæ a situafliei locale.65 În Khartoum, liberalizarea øi ajustarea structuralæ, potrivit cercetætorilor locali, au produs 1,1 milioane de „noi særaci“: „cei mai mulfli provenifli din grupurile salariate sau din angajaflii sectorului public“.66 În Abidjan, unul dintre puflinele oraøe tropicale africane cu un important sector de producflie øi cu servicii urbane moderne, supunerea la regimul SAP a dus, punctual, la dezindustrializare, la colapsul în construcflii øi la o rapidæ deteriorare în transportul øi salubrizarea publice.67 Særæcia este extremæ îin Nigeria lui Balogun, din ce în ce mai urbanizatæ în Lagos, Ibadan øi alte oraøe, generalizatæ, ca o metastazæ, de la 28 la sutæ în 1980 la 66 la sutæ în 1996. „PNB pe cap de locuitor, de aproximativ 260 $ astæzi“, raporteazæ Banca Mondialæ, „este sub nivelul pe care îl avea la cucerirea independenflei, acum 40 de ani, øi sub nivelul de 370 $, atins în 1985“.68 În America Latinæ, SAP-urile (implementate adesea de dictaturi militare) au destabilizat economiile rurale, devastînd totodatæ angajarea øi cazarea la oraø. În 1970, teoriile „foco“ guevariste despre insurgenfla ruralæ se mai conformau, încæ, la o realitate continentalæ, unde særæcia zonelor rurale (70 de milioane de særaci) o punea în umbræ pe cea a oraøelor (44 de milioane de særaci). Dar, pînæ la sfîrøitul anilor 1980, marea majoritate a særacilor (115 milioane în 1990) træiau mai degrabæ în colonias urbane øi villas miseria decît în ferme sau sate (80 de milioane).69 Între timp, inegalitatea de la oraø a explodat. În Santiago, dictatura lui Pinochet a demolat oraøele-maghernifle øi i-a evacuat pe foøtii ocupanfli ilegali [sqatters] radicali: forflînd familiile særace sæ devinæ allegados, în aceleaøi locuinfle cu chiria dublatæ sau chiar triplatæ. În Buenos Aires, dacæ în 1984 veniturile celor mai bogafli 10% din populaflie erau de zece ori mai mari decît veniturile celor mai særaci 10%, în 1989 ajunseseræ sæ fie de 23 de ori mai mari.70 În Lima, unde valoarea salariului minim a scæzut în timpul recesiunii FMI cu 83 la sutæ, procentul familiilor care træiesc sub pragul særæciei a crescut de la 17 procente în 1985 la 44 de procente în 1990.71 În Rio de Janeiro, inegalitatea, mæsuratæ în coeficienflii clasici ai lui Gini72, a crescut de la 0,58 în 1981 la 0,67 în 1989.73 De fapt, în America Latinæ, anii 1980 au adîncit crevasele øi au înælflat crestele celei mai extreme topografii sociale din lume. (Potrivit unui raport

189

din 2003 al Bæncii Mondiale, coeficienflii Gini sînt cu 10 puncte mai ridicafli în America Latinæ decît în Asia; cu 17,5 puncte mai mari decît în OCDE øi cu 20,4 puncte mai mari decît în Europa de Est.)74 Pe tot teritoriul Lumii a Treia, øocurile economice din anii 1980 au forflat indivizii sæ se regrupeze în jurul resurselor reunite ale familiei øi, în special, în jurul abilitæflilor de supraviefluire øi al ingeniozitæflii disperate ale femeilor. În China øi în oraøele în curs de industrializare din Asia de SudEst, milioane de femei tinere s-au angajat în mediul mizer al liniilor de asamblare øi al fabricilor. În Africa øi în cea mai mare parte a Americii Latine (cu excepflia oraøelor de la frontiera nordicæ a Mexicului), aceastæ opfliune nu a existat. În schimb, dezindustrializarea øi decimarea sectorului formal de ocupaflii masculine le-au obligat pe femei sæ improvizeze noi mijloace de întreflinere, ca muncitoare plætite la bucatæ, vînzætoare de bæuturi spirtoase, vînzætoare stradale, femei de serviciu, spælætorese, peticærese, bone øi prostituate. În America Latinæ, unde participarea la forfla de muncæ urbanæ a femeilor fusese întotdeauna mai scæzutæ decît pe celelalte continente, creøterea numærului de femei în activitæflile informale terfliare, în timpul anilor 1980, a fost deosebit de dramaticæ.75 În Africa, unde simbolul sectorului informal sînt femeile care conduc bodegi sau fac rost de tot felul de produse, Christian Rogerson ne aminteøte cæ majoritatea femeilor din sectorul informal nu sînt, de fapt, mici întreprinzætoare sau independente economic, ci lucreazæ pentru altcineva.76 (Aceste reflele ubicue øi vicioase de microexploatare, în care cel særac îl exploateazæ pe cel foarte særac, sînt, de regulæ, trecute sub tæcere în statisticile sectorului informal.)

Særæcia urbanæ a fost masiv feminizatæ øi în fostele flæri din CAER, dupæ „eliberarea“ capitalistæ din 1989. La începutul anilor 1990, særæcia extremæ în fostele „flæri în tranziflie“ (aøa cum le numeøte ONU) a crescut de la 14 milioane la 168 de milioane: o pauperizare în masæ aproape færæ precedent în istorie.77 Dacæ, la nivelul unui bilanfl global, aceastæ catastrofæ economicæ a fost parflial compensatæ de mult læudatul succes al Chinei în ridicarea veniturilor din oraøele ei de coastæ, „miracolul“ pieflei chinezeøti a fost plætit printr-o „enormæ creøtere a inegalitæflii salariale în rîndul muncitorilor urbani […] în perioada 1988–1989“. Femeile øi minoritæflile au fost în mod special dezavantajate.78 În teorie se spune, bineînfleles, cæ anii 1990 ar fi îndreptat greøelile anilor 1980 øi cæ ar fi permis oraøelor din Lumea a Treia sæ recîøtige terenul pierdut øi sæ arunce o punte peste abisurile de inegalitate create de SAPuri. Durerea ajustærii trebuia sæ fi fost urmatæ de analgezicul globalizærii.

De fapt, anii 1990, noteazæ cu ironie Slums, au fost primul deceniu în care dezvoltarea urbanæ globalæ a avut loc în parametrii aproape utopici ai libertæflii de piaflæ neoclasice. În timpul anilor 1990, comerflul a continuat sæ se extindæ într-o ratæ aproape færæ precedent, zonele inaccesibile s-au deschis øi cheltuielile militare au scæzut. […] Toate elementele de bazæ pentru producflie au devenit mai ieftine, pe mæsuræ ce ratele dobînzilor s-au micøorat rapid, împreunæ cu preflul mærfurilor de bazæ. Fluxurile de capital au fost tot mai libere de controalele naflionale øi s-au putut deplasa rapid spre zonele cele mai productive. Sub ceea ce s-a numit, conform doctrinei economice neoliberale dominante, condiflii economice aproape perfecte, ne-am fi putut imagina cæ deceniul trebuia sæ fie de o prosperitate øi o justiflie socialæ færæ egal.79

190

În fapt însæ, særæcia urbanæ øi-a continuat acumularea neobositæ, iar „decalajul dintre flærile særace øi cele bogate a crescut, la fel cum fæcuse în ultimii 20 de ani, øi, în majoritatea flærilor, venitul a crescut inegal sau, în cel mai bun caz, s-a stabilizat“. Inegalitatea globalæ, aøa cum a fost mæsuratæ de economiøtii Bæncii Mondiale, a atins, pînæ la sfîrøitul secolului, un nivel incredibil ai coeficienflilor Gini, de 0,67. Matematic, aceasta echivala cu o situaflie în care cele mai særace douæ treimi ale lumii primesc zero venituri; iar treimea de la vîrf, totul.80

5. O omenire excedentaræ?

Ne croim drum în preajma oraøului, ne cramponæm de el prin mii øi mii de fisuri de supraviefluire…

(Patrick Chamoiseau, Texaco, 1997) Tectonica brutalæ a globalizærii neoliberale începînd cu 1978 este analogæ cu procesele catastrofale care au creat, primele, o „Lume a Treia“, în epoca imperialismului victorian tîrziu (1870–1900). În acest ultim caz, încorporarea forflatæ pe piafla mondialæ a marii economii flæræneøti de subzistenflæ din Asia øi Africa a antrenat moartea prin inaniflie a milioane de oameni øi dezrædæcinarea altor zeci de milioane din posesiunile lor tradiflionale. Rezultatul final a fost, ca øi în America Latinæ, „semiproletarizarea“ ruralæ: crearea unei imense clase globale de semiflærani særæcifli øi de muncitori agricoli lipsifli de siguranfla mijloacelor lor de subzistenflæ.81 (Ca urmare, secolul douæzeci a devenit o epocæ nu de revoluflii urbane, aøa cum îøi imaginase marxismul clasic, ci de ræscoale rurale epocale øi de ræzboaie de eliberare naflionalæ cu bazæ flæræneascæ.) S-ar pærea cæ ajustarea structuralæ a realizat recent o remodelare la fel de fundamentalæ a viitorului uman. Aøa cum conchid autorii Slums: „în loc sæ fie un focar de creøtere øi prosperitate, oraøele au devenit un teren de dumping pentru o populaflie excedentaræ, care presteazæ, pentru salarii mici, munci necalificate øi neprotejate în sectorul informal al serviciilor øi comerflului“. „Creøterea [acestui] sector informal“, declaræ ei ræspicat, „este […] un rezultat direct al liberalizærii.“82 De fapt, clasa muncitoare informalæ globalæ (care se suprapune, dar nu este identicæ cu populaflia mahalalelor) are o forflæ de aproape un miliard: ceea ce o face sæ fie clasa socialæ cu cea mai rapidæ creøtere, absolut færæ precedent, de pe pæmînt. Din 1973, cînd antropologul Keith Hart, lucrînd în Accra, a abordat pentru prima datæ conceptul de „sector informal“, o literaturæ imensæ (care, de cele mai multe ori, nu reuøeøte sæ distingæ microacumularea de sub-subzistenflæ) s-a luptat cu formidabilele probleme teoretice øi empirice pe care le implicæ studierea strategiilor de supraviefluire ale populafliei urbane særace.83 Existæ totuøi un consens fundamental: criza din anii 1980 a inversat pozifliile structurale relative dintre sectoarele formal øi informal, promovînd supraviefluirea informalæ ca nou mod primar de trai în majoritatea oraøelor din Lumea a Treia.

Alejandro Portes øi Kelly Hoffman au evaluat recent impactul global al SAP-urilor øi al liberalizærii asupra structurilor de clasæ urbane din America Latinæ începînd din anii 1970. În concordanflæ cu concluziile ONU, ei gæsesc cæ atît angajaflii la stat, cît øi proletariatul formal au suferit un declin în fiecare flaræ din regiunea cercetatæ, începînd din anii 1970. În contrast cu aceasta, sectorul informal al economiei s-a extins drama-

verso: un dosar Mike Davis

tic, la fel ca inegalitatea socialæ generalæ. Spre deosebire de alfli cercetætori, ei fac o distincflie crucialæ între o micæ burghezie informalæ („care însumeazæ proprietarii de microîntreprinderi cu mai puflin de cinci muncitori angajafli, plus specialiøtii øi tehnicienii liber-profesioniøti“) øi proletariatul informal („care însumeazæ muncitorii pe cont propriu, færæ specialiøti øi tehnicieni, servitorii domestici øi muncitorii, plætifli sau neplætifli, din microîntreprinderi“). Ei demonstreazæ cæ acest strat de odinioaræ, „micii întreprinzætori“, atît de iubit în øcolile de economie nord-americane, sînt adesea profesioniøti concediafli din sectorul public sau muncitori calificafli læsafli pe drumuri. Începînd din anii 1980, ei au crescut de la 5 la 10 la sutæ din populaflia urbanæ activæ economic: o tendinflæ care reflectæ „antreprenorismul silit, impus foøtilor angajafli prin declinul sectorului formal al forflei de muncæ“.84 Per ansamblu, conform raportului Slums, muncitorii informali sînt aproximativ douæ cincimi din populaflia activæ economic a lumii în curs de dezvoltare.85 Conform cercetætorilor de la Banca Interamericanæ de Dezvoltare, economia informalæ utilizeazæ actualmente 57 la sutæ din forfla de muncæ a Americii Latine øi furnizeazæ patru din cinci „slujbe“ noi.86 Alte surse afirmæ cæ mai mult de jumætate dintre indonezienii de la oraø øi 65 la sutæ dintre rezidenflii din Dhaka supraviefluiesc în sectorul informal.87 De asemenea, Slums estimeazæ, ca rezultat al cercetærii, cæ activitatea economicæ informalæ reprezintæ 33 pînæ la 40 la sutæ dintre angajaflii de la oraø în Asia, 60 pînæ la 70 la sutæ în America Centralæ øi 60 la sutæ în Africa.88 De fapt, în oraøele subsahariene, crearea „locurilor de muncæ formale“ a încetat, practic, sæ existe. Un studiu al OIM89 despre pieflele urbane ale forflei de muncæ din Zimbabwe, în timpul ajustærii structurale „stagflaflioniste“ de la începutul anilor 1990, a constatat cæ sectorul formal crea numai 10.000 de locuri de muncæ pe an, faflæ de o forflæ de muncæ urbanæ în creøtere cu peste 300.000 pe an.90 Raportul mai estimeazæ cæ 90 la sutæ dintre noile locuri de muncæ din Africa urbanæ vor veni, în deceniul urmætor, într-un fel sau altul, tot din sectorul informal.91 Experflii capitalismului færæ ajutor extern [bootstrap], precum nestæpînitul Hernando de Soto, pot privi aceastæ enormæ populaflie de lucrætori marginalizafli, de funcflionari publici excedentari øi de foøti flærani ca pe un veritabil viespar înfuriat de antreprenori ambiflioøi tînjind dupæ drepturi formale de proprietate øi un spafliu de competiflie nereglementat, dar este, evident, mult mai corect sæ-i consideræm pe majoritatea muncitorilor informali ca øomeri „activi“, care au de ales numai între a supravieflui prin orice mijloc sau a muri de foame.92 Cei aproximativ 100 de milioane de copii ai stræzii – scuze pentru Señor de Soto – nu sînt susceptibili sæ înceapæ sæ emitæ IPO93 -uri ori sæ vîndæ contracte de livrare la termen a gumei de mestecat.94 Øi nici majoritatea celor 70 de milioane de „muncitori volanfli“ din China, træind furiøafli la periferia oraøelor, nu se vor capitaliza, în cele din urmæ, ca mici subcontractanfli sau nu se vor integra în clasa muncitoare urbanæ formalæ. Iar clasa muncitoare informalæ – supusæ pretutindeni micro- øi macroexploatærii – este aproape universal lipsitæ de protecflie prin legislaflia øi standardele muncii. În plus, dupæ cum susfline Alain Dubresson în cazul Abidjanului, „dinamismul meseriilor øi comerflului la scaræ micæ depinde în mare mæsuræ de sectorul salarial“. El avertizeazæ cu privire la „iluzia“, cultivatæ de OIM øi Banca Mondialæ, cæ „sectorul informal poate înlocui eficient sectorul formal øi cæ poate sæ promoveze un proces de acumulare suficientæ pen-

tru un oraø cu peste 2,5 milioane de locuitori“.95 Avertismentul sæu este susflinut de Christian Rogerson, care, fæcînd o distincflie (à la Portes øi Hoffman) între microîntreprinderile „de supraviefluire“ øi cele „de creøtere“, scrie despre primele: „în general vorbind, veniturile generate de aceste întreprinderi, majoritatea conduse, de obicei, de femei, sînt de regulæ insuficiente chiar pentru un standard de viaflæ minim øi pornesc de la o micæ investiflie de capital, nu cer, practic, nicio formare de competenfle, iar posibilitæflile lor de extindere într-o afacere viabilæ sînt limitate“. Chiar cu salariile sectorului formal urban din Africa, atît de scæzute încît economiøtii nu îøi pot imagina cum supraviefluiesc muncitorii (aøanumita „enigmæ a salariilor“), sectorul informal terfliar a devenit o arenæ a unei competiflii darwiniste extreme în rîndul celor særaci. Rogerson citeazæ exemplele Zimbabwe øi Africa de Sud, unde niøele informale conduse de femei, ca bodegile øi spazas, sînt acum drastic suprapopulate øi afectate de colapsul profitabilitæflii.96 Cu alte cuvinte, adeværata tendinflæ macroeconomicæ a forflei de muncæ informale este reproducerea særæciei absolute. Dar, dacæ proletariatul informal nu este cea mai micæ burghezie, el nu este nici „armatæ de rezervæ a forflei de muncæ“ sau un „lumpenproletariat“, în niciun sens învechit al secolului al nouæsprezecelea. O parte din el, desigur, este o forflæ de muncæ clandestinæ pentru economia formalæ øi numeroase studii au arætat cum reflelele de subcontractare ale WalMart øi ale altor megacompanii se extind profund în mizeria colonias øi chawls. Dar, pînæ la urmæ, marea majoritate a locuitorilor mahalalei urbane ræmîn oameni ai stræzii, realmente øi radical lipsifli de adæpost în economia internaflionalæ contemporanæ.

Mahalalele îøi au, desigur, originea în mediul rural global, acolo unde, aøa cum ne aminteøte Deborah Bryceson, concurenfla inegalæ cu agroindustria la scaræ largæ „destramæ“ societatea ruralæ tradiflionalæ.97 Cînd zonele rurale îøi pierd „capacitatea de stocare“, mahalalele le iau locul øi „involuflia“ urbanæ înlocuieøte involuflia ruralæ, ca o scurgere pentru forfla de muncæ excedentaræ, care nu poate fline pasul cu subzistenfla decît prin fapte din ce în ce mai eroice de autoexploatare øi prin subdivizarea continuæ øi competitivæ a unor niøe de supraviefluire deja pline ochi.98 „Modernizarea“, „Dezvoltarea“, iar acum „Piafla“ neîngræditæ øi-au avut, fiecare, timpul lor. Forfla de muncæ a unui miliard de oameni a fost expulzatæ din sistemul mondial, øi cine-øi poate imagina un scenariu posibil, sub auspicii neoliberale, care i-ar putea reintegra ca muncitori productivi sau consumatori de masæ?

6. Marx øi Duhul Sfînt [Domnul spune:] Va veni vremea cînd særacul va spune cæ nu mai are ce sæ mænînce øi lucrul se va opri […]. Iar asta-l va face pe cel særac sæ meargæ în locurile acelea, sæ intre cu forfla în ele ca sæ ajungæ la hranæ.

Iar asta-l va face pe cel bogat sæ iasæ cu puøca øi sæ se ræzboiascæ cu lucrætorul. […] sînge va fi pe stræzi, ca o ploaie cæzutæ din cer.

(O profeflie din „Azusa Street Awakening“ [Miracolul din strada Azusa], 1906) Prin urmare, triajul umanitæflii realizat de capitalismul tardiv a avut deja loc. Mai mult, creøterea globalæ a unui vast proletariat informal este o

191

dezvoltare structuralæ întru totul originalæ, neprevæzutæ nici de marxismul clasic, nici de experflii modernizærii. Slums provoacæ de fapt teoria socialæ sæ sesizeze noutatea unui veritabil reziduu mondial, lipsit de puterea economicæ strategicæ a muncii socializate, dar concentrat masiv într-o lume a oraøelor de maghernifle care încercuieøte enclavele fortificate ale bogæfliei urbane.

Tendinfle de involuflie urbanæ au existat, desigur, øi în timpul secolului al nouæsprezecelea. Revolufliile industriale europene au fost incapabile sæ absoarbæ întreaga ofertæ de forflæ de muncæ stræmutatæ de la sat, mai ales dupæ ce agricultura continentalæ a fost expusæ, începînd din 1870, concurenflei devastatoare a preriilor nord-americane. Dar imigraflia în masæ spre societæflile colonizatoare ale Americilor øi Oceaniei, precum øi ale Siberiei a procurat o supapæ de siguranflæ dinamicæ, ce a împiedicat ridicarea unor mega-Dublinuri, precum øi ræspîndirea acelui tip de anarhism de subclasæ, care prinsese rædæcini în majoritatea pærflilor særæcite ale Europei Sudice. Mîna de lucru excedentaræ de astæzi, dimpotrivæ, întîmpinæ bariere færæ precedent – literalmente, un „mare zid“ al barajului de înaltæ tehnologie al frontierelor –, care blocheazæ migraflia pe scaræ largæ înspre flærile bogate. La fel, controversatele programe de reinstalare a populafliei în regiuni de „frontieræ“ ca Amazonia, Tibet, Kalimantan øi Irian Jaya produc devastæri de mediu øi conflicte etnice, færæ sæ reducæ substanflial særæcia urbanæ în Brazilia, China øi Indonezia.

Astfel, numai mahalaua ræmîne ca o soluflie, pe deplin concesionatæ, la problema cazærii umanitæflii excedentare a secolului douæzeci øi unu. Dar oare nu sînt marile mahalale, aøa cum îøi imagina cîndva burghezia victorianæ terifiatæ, niøte vulcani care-aøteaptæ sæ erupæ? Sau, poate, competiflia darwinistæ nemiloasæ, cînd un numær tot mai mare de oameni særaci concureazæ pentru aceleaøi firimituri informale, asiguræ autoconsumarea violenflei comune, drept cea mai înaltæ formæ, încæ, de involuflie umanæ? În ce mæsuræ mai posedæ un proletariat informal acel cel mai puternic dintre talismanele marxiste: „acfliunea istoricæ“? Poate oare munca dezintegratæ sæ fie reintegratæ într-un proiect emancipator global? Sau sociologia protestului social în megaoraøul særæcit nu-i decît o regresiune la gloata preindustrialæ din mediul urban, cu explozii episodice în timpul crizelor de consum, dar altminteri uøor de gestionat prin clientelism, spectacol populist øi apeluri la unitatea etnicæ? Sau e-un subiect cu totul nou, istoric neaøteptat, à la Hardt øi Negri, mergînd cu nonøalanflæ cætre superoraø? Într-adevær, literatura actualæ despre særæcie øi protestul urban oferæ cîteva ræspunsuri la astfel de întrebæri de mare anverguræ. Unii cercetærori, de exemplu, pun la îndoialæ faptul cæ særacii mahalalei, diferifli din punct de vedere etnic, sau muncitorii informali, eterogeni economic, constituie chiar o „clasæ în sine“ semnnificativæ, øi cu atît mai puflin o „clasæ pentru sine“ capabilæ de acfliune. Sigur, proletariatul informal poartæ „lanfluri radicale“, în sensul marxist al dezinteresului sau al unui interes prea mic în prezervarea modului de producflie existent. Dar pentru cæ migranflii dezrædæcinafli din mediul rural øi muncitorii informali au fost deposedafli în mare mæsuræ de forfla de muncæ fungibilæ sau au fost reduøi la serviciul casnic din casele celor bogafli, ei au prea puflin acces la cultura muncii în comun sau a luptei de clasæ pe scaræ largæ. Scena lor socialæ, în mod necesar, trebuie sæ fie strada sau piafla mahalalei, nu fabrica sau linia de asamblare internaflionalæ.

192

Dupæ cum subliniazæ John Walton într-o recentæ trecere în revistæ a cercetærii despre miøcærile sociale din oraøele særace, luptele muncitorilor informali au tendinfla, în primul rînd, sæ fie episodice øi discontinue. De asemenea, ele se concentreazæ de obicei asupra unor chestiuni imediate legate de consum: ocuparea unor terenuri în cæutarea unor locuinfle abordabile øi revolte împotriva creøterii preflurilor hranei sau utilitæflilor. În trecut, cel puflin, „problemele urbane din societæflile în curs de dezvoltare au fost mediate mai degrabæ prin relafliile patron-client decît prin activismul popular“.99 De la criza datoriei din anii 1980, liderii neopopuliøti din America Latinæ au avut un succes de efect, exploatînd dorinfla disperatæ a populafliei urbane særace de structuri mai stabile, predictibile în viafla cotidianæ. Deøi Walton nu o spune explicit, sectorul informal urban a fost promiscuu ideologic în adeziunea sa faflæ de salvatori populiøti: iar dacæ în Peru s-au raliat la Fujimori, în Venezuela l-au îmbræfliøat pe Chávez.100 În Africa øi Asia de Sud, pe de altæ parte, clientelismul urban echivaleazæ prea des cu dominaflia bigoflilor etno-religioøi øi cu ambifliile lor de coømar pentru purificare etnicæ. Exemplele notorii includ milifliile antimusulmane ale Congresului Popular Oodua din Lagos øi miøcarea semifascistæ Shiv Sena din Bombay.101 Dar vor mai persista oare la mijlocul secolului douæzeci øi unu astfel de sociologii „de secol optsprezece“ ale protestului? Trecutul este probabil un slab ghid pentru viitor. Istoria nu este uniformæ. Noua lume urbanæ evolueazæ cu o vitezæ extraordinaræ øi adesea în direcflii impredictibile.

Pretutindeni, acumularea continuæ a særæciei submineazæ siguranfla existenflei øi pune chiar la cele mai extraordinare încercæri ingeniozitatea economicæ a celor særaci. Existæ, probabil, un punct critic dupæ care poluarea, aglomeraflia, cupiditatea øi violenfla vieflii urbane de zi cu zi strivesc, în cele din urmæ, politeflile ad-hoc øi reflelele de supraviefluire ale mahalalei. Desigur, în vechea lume ruralæ existau praguri, deseori calibrate de foamete, care duceau direct la erupflii sociale. Dar nimeni nu cunoaøte încæ temperatura socialæ la care noile oraøe ale særæciei intræ în combustie spontanæ.

De fapt, pentru moment cel puflin, Marx le-a cedat scena istoricæ lui Mohamed øi Sfîntului Duh. Dacæ Dumnezeu a murit în oraøele revolufliei industriale, el s-a ridicat iaræøi în oraøele postindustriale ale lumii în curs de dezvoltare. Contrastul dintre culturile særæciei urbane din cele douæ epoci este extraordinar. Aøa cum a arætat Hugh McLeod în magistralul sæu studiu despre religia clasei muncitoare victoriene, Marx øi Engels aveau în mare dreptate în convingerea lor cæ urbanizarea a secularizat clasa muncitoare. Deøi Glasgow øi New York fæceau, în parte, excepflie de la aceasta, „linia de interpretare care asociazæ detaøarea clasei muncitoare de bisericæ cu creøterea conøtiinflei de clasæ este, într-un anumit sens, incontestabilæ“. Dacæ micile biserici øi sectele disidente au înflorit în mahalale, marele curent era necredinfla activæ sau pasivæ. În jur de 1880, Berlinul scandaliza deja stræinii „drept cel mai nereligios oraø din lume“, iar la Londra, media participærii adulte la serviciul religios din bisericæ în cartierele proletare East End øi Docklands abia dacæ mai era, la 1902, de 12 la sutæ (iar aceasta în cea mai mare parte catolicæ).102 În Barcelona, desigur, o clasæ muncitoare anarhistæ a prædat bisericile în Semana Trágica, în timp ce în mahalalele din St. Petersburg, Buenos Aires øi chiar Tokio, muncitorii militanfli au îmbræfliøat cu nesafl noile credinfle ale lui Darwin, Kropotkin øi Marx.

verso: un dosar Mike Davis

Astæzi, pe de altæ parte, islamul populist øi creøtinismul penticostal (iar în Bombay cultul lui Shiva) ocupæ un spafliu social analog cu cel al socialismului øi anarhismului de la începutul secolului douæzeci. În Maroc, de exemplu, unde o jumætate de milion de emigranfli rurali sînt absorbifli în fiecare an în oraøele supraaglomerate øi unde jumætate din populaflie are sub 25 de ani, miøcærile islamiste ca „Justiflie øi Bunæstare“, fondatæ de øeicul Abdessalam Yassin, au devenit adeværatele guverne ale mahalalelor: organizînd øcoli serale, acordînd asistenflæ juridicæ victimelor abuzurilor statale, cumpærînd medicamente pentru bolnavi, subvenflionînd pelerinaje øi plætind pentru funeralii. Aøa cum recunoøtea recent faflæ de Ignacio Ramonet premierul Abderrahmane Youssoufi, liderul socialist exilat odinioaræ de monarhie, „Noi [stînga] ne-am îmburghezit.

Ne-am rupt de popor. Trebuie sæ recîøtigæm cartierele populare. Islamiøtii au sedus electoratul nostru natural. Ei le promit raiul pe pæmînt“.

Un lider islamist, pe de altæ parte, îi spunea lui Ramonet: „faflæ de neglijenfla statului øi confruntafli cu brutalitatea vieflii de zi cu zi, oamenii descoperæ, graflie nouæ, solidaritatea, întrajutorarea, fraternitatea. Ei înfleleg cæ islamul înseamnæ umanism“.103 Omologul islamului populist în mahalalele Americii Latine øi în mare parte din Africa subsaharianæ este biserica penticostalæ. Desigur, creøtinismul este acum, în marea sa majoritate, o religie neoccidentalæ (douæ treimi dintre adepflii sæi locuiesc în afara Europei øi Americii de Nord), iar biserica penticostalæ este cea mai dinamicæ misionaræ a lui în oraøele særæciei. De fapt, specificitatea istoricæ a bisericii penticostale este tocmai aceea de a fi prima mare religie a lumii care a crescut aproape în întregime din solul mahalalei urbane moderne. Cu rædæcini în metodismul extatic timpuriu øi în spiritualitatea afro-americanæ, biserica penticostalæ „s-a trezit“ atunci cînd Duhul Sfînt dædea darul vorbirii în limbi participanflilor la o rugæciune interrasialæ maraton într-un cartier særac din Los Angeles (Azusa Street), în 1906. Unificatæ în jurul botezului spiritual, al vindecærii miraculoase, al charismei øi al credinflei premilenare într-un ræzboi mondial viitor între capital øi muncæ, biserica penticostalæ americanæ timpurie – aøa cum au remarcat, în repetate rînduri, istoricii religiilor – øi-a avut originea într-o „democraflie profeticæ“, ale cærei circumscripflii rurale øi urbane s-au suprapus cu cele ale populismului øi, respectiv, IWW104-ului.105 Ca niøte organizatori Wobbly106, primii sæi misionari în America Latinæ øi Africa træiau, într-adevær, „adesea într-o særæcie extremæ, ieøind cu foarte puflini bani de cheltuialæ sau chiar færæ, øtiind rareori unde-øi vor petrece noaptea sau cum îøi vor procura urmætoarea masæ“.107 Ei n-au cedat, de asemenea, cu nimic în fafla IWW, în vehementele lor denunflæri ale nedreptæflilor capitalismului industrial øi ale distrugerii sale inevitabile.

Simptomatic, prima congregaflie brazilianæ, într-un cartier al clasei muncitoare anarhiste din São Paulo, a fost fondatæ de un artizan italian imigrant, care-l schimbase pe Malatesta pentru Duhul din Chicago.108 În Africa de Sud øi Rhodesia, biserica penticostalæ øi-a stabilit primele puncte de sprijin în exploatærile miniere øi în oraøele de maghernifle; unde, potrivit lui Jean Comaroff, „ea pærea sæ concorde cu concepfliile indigene despre forflele spiritului pragmatic øi sæ remedieze depersonalizarea øi neputinfla experienflei muncii în mediul urban“.109 Acordînd femeilor un rol mai mare decît celelalte biserici creøtine øi sprijinind foarte mult abstinenfla øi frugalitatea, biserica penticostalæ – aøa cum descoperea R. Andrew Chesnut în baixadas din Belém – avusese întotdeauna o atrac-

flie specialæ pentru „stratul cel mai mizerabil al claselor særace“: soflii abandonate, væduve øi mame celibatare.110 Începînd din 1970 øi în mare mæsuræ datoritæ atracfliei exercitate în rîndul femeilor øi datoritæ reputafliei sale de a fi oarbæ la culori, biserica penticostalæ a crescut tot mai mult, devenind ceea ce færæ îndoialæ este, cea mai mare miøcare autoorganizatæ a populafliei særace urbane de pe planetæ.111 Deøi afirmafliile recente cæ existau „peste 533 de milioane de penticostali/ charismatici în lume, în 2002“ sînt, probabil, hiperbolice, se prea poate sæ existe deja jumætate din acest numær. În general, se acceptæ cæ 10 procente din populaflia Americii Latine sînt penticostali (aproximativ 40 de milioane de oameni) øi cæ, singuræ, miøcarea a fost cel mai important ræspuns cultural la urbanizarea explozivæ øi traumaticæ.112 Odatæ ce s-a globalizat, biserica penticostalæ s-a diferenfliat, desigur, în curente øi sociologii distincte. Dar dacæ în Liberia, Mozambic øi Guatemala bisericile sponsorizate de americani au fost vectori ai dictaturii øi represiunii øi dacæ unele congregaflii din Statele Unite sînt gentrificate acum în principalul curent suburban de fundamentalism, mareea misionaræ a bisericii penticostale din Lumea a Treia ræmîne mai aproape de spiritul iniflial milenarist din Azusa Street.113 Mai presus de orice, aøa cum descoperea Chesnut în Brazilia, „Penticostalismul […] ræmîne o religie a periferiei informale“ (iar în Belém, în special, „a celor mai særaci dintre særaci“). În Peru, unde penticostalismul creøte aproape exponenflial în vastele barriadas din Lima, Jefrey Gamarra susfline cæ expansiunea sectelor øi cea a economiei informale „sînt fiecare consecinfla celeilalte øi îøi ræspund reciproc“.114 Paul Freston adaugæ cæ „este prima religie autonomæ de masæ în America Latinæ […]. Poate cæ liderii ei nu sînt democrafli, dar vin din aceeaøi clasæ socialæ“.115 Spre deosebire de islamul populist, care pune accentul pe continuitatea de civilizaflie øi pe solidaritatea de credinflæ ce depæøeøte clasele, penticostalismul, în tradiflia originilor sale afro-americane, pæstreazæ o identitate fundamental exilicæ. Deøi, la fel ca islamul în mahalale, el se coreleazæ în mod eficient cu nevoile de supraviefluire ale clasei muncitoare informale (organizînd reflele de întrajutorare pentru femeile særace; propunînd tæmæduirea prin credinflæ ca paramedicinæ; asigurînd recuperare alcoolicilor øi dependenflilor de droguri; izolîndu-i pe copii de tentafliile stræzii etc.), premisa lui ultimæ este aceea cæ lumea urbanæ este coruptæ, nedreaptæ øi nereformabilæ. Dacæ, aøa cum vrea sæ ne facæ sæ credem Jean Comaroff în cartea ei despre bisericile africane sioniste (dintre care multe sînt acum penticostale), aceastæ religie a „marginalizaflilor din oraøele de maghernifle ale modernitæflii neocoloniale“ este de fapt o rezistenflæ „mai radicalæ“ decît „participarea la politica formalæ sau la sindicatele muncitoreøti“, ræmîne de væzut.116 Dar, cum stînga lipseøte încæ în mare mæsuræ din mahala, escatologia bisericii penticostale refuzæ admirabil destinul inuman al oraøului din Lumea a Treia, pe care ni-l aduce la cunoøtinflæ Slums. Øi îi sfinfleøte, de asemenea, pe cei care, în toate sensurile structurale øi existenfliale, træiesc cu adeværat în exil.

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu

193

Note: 1. Instituflie globalæ pentru politici internaflionale, fondatæ în 1968. A atras în mod special atenflia publicului în 1972, cu raportul ei The Limits to Grows. Din 2008, sediul ei principal este în Winterthur, Elveflia. (N. tr.)

2. Cartea abordeazæ problema consecinflelor creøterii rapide a populafliei mondiale, în condifliile unor resurse limitate. Sînt perceptibile în ea ecouri ale predicfliilor reverendului Thomas Robert Malthus din An Essay on the Principle of Population (1798–1826) [Eseu asupra principiului populafliei, Bucureøti, Editura Øtiinflificæ, 1992, trad. de Victor Vasiloiu øi Elena Angelescu]. (N. tr.)

3. UN Population Division, World Urbanization Prospects, the 2001 Revision, New York, 2002.

4. Population Information Program, Population Reports: Meeting the Urban Challenge, vol. XXX, nr. 4, toamna 2002, p. 1.

5. Wolfgang Lutz, Warren Sandeson øi Sergei Scherbov, „Doubling of world population unlikely“, Nature, 387, 19 iunie 1997, pp. 803–804. În orice caz, populaflia din Africa subsaharianæ se va tripla, iar cea din India se va dubla.

6. Global Urban Observatory, Slums of the World: The face of urban poverty in the new millennium?, New York, 2003, p. 10.

Harris, „Urbanization, Economic Development and Policy in Developing Countries“, Habitat International, vol. 14, nr. 4, 1990, pp. 21–22.

23. Despre urbanizarea Lumii a Treia øi criza globalæ a datoriilor, vezi York Bradshaw øi Rita Noonan, „Urbanization, Economic Growth, and Women’s Labour-Force Participation“, in Gugler, Cities in the Developing World, pp. 9–10.

24. Slums: pentru detaliile publicafliei, vezi nota 10.

25. Branko Milanovic, True world income distribution 1988 and 1993, World Bank, New York, 1999. Milanovic øi colegul sæu Schlomo Yitzhaki sînt primii care calculeazæ distribuflia venitului mondial, bazîndu-se pe datele referitoare la gospodærirea unor familii din diferite flæri în parte.

26. UNICEF, ca sæ fim cinstifli, a criticat de ani de zile FMI, arætînd cæ „sute de mii de copii din flærile în curs de dezvoltare øi-au dat viafla ca sæ plæteascæ datoriile flærilor lor“. Vezi The State of the World’s Children, Oxford, 1989, p. 30.

27. Slums, p. 6.

28. Un astfel de studiu presupunem cæ ar ancheta, pe de o parte, pericolele urbane øi præbuøirea infrastructurilor, øi, pe de alta, impactul schimbærilor climatice asupra agriculturii øi migrafliei.

7. Deøi viteza urbanizærii globale nu este pusæ la îndoialæ, rata creøterii anumitor oraøe poate coborî brusc, în mæsura în care ele se confruntæ cu fricfliuni de mærime øi aglomerare. Un astfel de exemplu celebru de „polarizare inversatæ“ este Mexico City: previzibil, în linii mari, sæ atingæ o populaflie de 25 de milioane pe parcursul anilor 1990. (Populaflia sa prezentæ este, probabil, de 18 sau 19 milioane.) Vezi Yue-man Yeung, „Geography in an age of megacities“, International Social Sciences Journal, 151, 1997, p. 93.

29. Prunty, Dublin Slums, p. 2.

8. Pentru perspectivæ, vezi Yue-man Yeung, „Viewpoint: Integration of the Pearl River Delta“, International Development Planning Review, vol. 25, nr. 3, 2003.

33. Vezi A. Oberai, Population Growth, Employment and Poverty in Third World Mega-Cities, New York, 1993, p. 28. În 1980, grupul 0–19 din marile oraøe ale OCDE forma între 19 øi 28 la sutæ din populaflie; din metropolele Lumii a Treia, între 40 øi 53 la sutæ.

9. Far Eastern Economic Review, Asia 1998 Yearbook, p. 63.

10. UN-Habitat, The Challenge of the Slums: Global Report on Human Settlements 2003, London, 2003, p. 3.

11. Gregory Guldin, What’s a Peasant to Do? Village Becoming Town in Southern China, Boulder, CO, 2001, p. 13.

12. Miguel Villa øi Jorge Rodriguez, „Demographic trends in Latin America’s metropolises, 1950–1990“, in Alan Gilbert (ed.), The Mega-City in Latin America, Tokyo, 1996, pp. 33–34.

13. Guldin, Peasant, pp. 14, 17. Vezi øi Jing Neng Li, „Structural and Spatial Economic Changes and their Effects on Recent Urbanization in China“, in Gavin Jones øi Pravin Visaria (ed.), Urbanization in Large Developing Countries, Oxford, 1997, p. 44.

14. Vezi T. McGee, „The Emergence of Desakota Regions in Asia: Expanding a Hypothesis“, in Northon Ginsburg, Bruce Koppell øi T. McGee (ed.), The Extended Metropolis: Settlement Transition in Asia, Honolulu, 1991.

15. Yue-man Yeung øi Fu-chen Lo, „Global restructuring and emerging urban corridors in Pacific Asia“, in Lo øi Yeung (ed.), Emerging World Cities in Pacific Asia, Tokyo, 1996, p. 41.

16. Guldin, Peasant, p. 13.

17. Wang Mengkui, consultant al Consiliului de Stat, citat în Financial Times, 26 noiembrie 2003.

De la reformele pieflei de la sfîrøitul anilor 1970, se estimeazæ cæ aproape 300 de milioane de chinezi s-au mutat din zonele rurale în oraøe. Alte 250 sau 300 de milioane se aøteaptæ sæ-i urmeze în deceniile care vin. (Financial Times, 16 decembrie 2003.)

18. Josef Gugler, „Introduction – II. Rural-Urban Migration“, in Gugler (ed.), Cities in the Developing World: Issues, Theory and Policy, Oxford, 1997, p. 43. Pentru o viziune contraræ, care contrazice datele general acceptate, ale Bæncii Mondiale øi Nafliunilor Unite, referitoare la ratele înalte ale urbanizærii în anii 1980, vezi Deborah Potts, „Urban lives: Adopting new strategies and adapting rural links“, in Carole Rakodi (ed.), The Urban Challenge in Africa: Growth and Management of Its Large Cities, Tokyo, 1997, pp. 463–473.

19. David Simon, „Urbanization, globalization and economic crisis in Africa“, in Rakodi, Urban Challenge, p. 95.

20. Vezi Josef Gugler, „Overurbanization Reconsidered“, in Gugler, Cities in the Developing World, pp. 114–123. Prin contrast, fostele economii la comandæ ale Uniunii Sovietice øi Chinei maoiste restrîngeau imigraflia în oraøe, tinzînd astfel cætre o „suburbanizare“.

21. Cuvînt-înainte la Jacinta Prunty, Dublin Slums 1800–1925: A Study in Urban Geography, Dublin, 1998, p. ix.

22. „Astfel, se pare cæ, pentru flærile cu venituri mici, o scædere semnificativæ a veniturilor urbane nu produce în mod necesar, pe termen scurt, un declin în migraflia rural-urbanæ.“ Nigel

194

30. Charles Booth (1840–1914), sociolog filantrop englez care a scris despre viafla clasei muncitoare din Londra la sfîrøitul secolului al XIX-lea. (N. tr.)

31. Slums, p. 12.

32. Slums, pp. 2–3.

34. Slums of the World, pp. 33–34.

35. Simon, „Urbanization in Africa“, p. 103; øi Jean-Luc Piermay, „Kinshasa: A reprieved megacity?“, in Rakodi, Urban Challenge, p. 236.

36. Sabir Ali, „Squatters: Slums within Slums“, in Prodipto Roy øi Shangon Das Gupta (ed.), Urbanization and Slums, Delhi, 1995, pp. 55–59.

37. Jonathan Rigg, Southeast Asia: A Region in Transition, London, 1991, p. 143.

38. Slums of the World, p. 34.

39. Philip K. Dick (1928–1982), care se autodefinea ca „filosof de ficfliune“, a scris romane, povestiri øi eseuri, în cea mai mare parte science-fiction. „Off-world“ apare în povestirea Do Androids Dream of Electric Sheep? (1968), ce a stat la baza filmului Blade Runner (1982). (N. tr.)

40. Salah El-Shakhs, „Toward appropriate urban development policy in emerging mega-cities in Africa“, in Rakodi, Urban Challenge, p. 516.

41. Daily Times of Nigeria, 20 octombrie 2003. Lagos a crescut mai exploziv decît orice alt mare oraø din Lumea a Treia, cu excepflia Dhakæi. În 1950 avea doar 300.000 de locuitori, însæ apoi a crescut cu aproape 10 la sutæ pe an pînæ în 1980, cînd a încetinit la aproximativ 6% – o ratæ foarte rapidæ, totuøi – în timpul anilor de reajustare structuralæ.

42. Amy Otchet, „Lagos: The survival of the determined“, UNESCO Courier, iunie 1999.

43. Slums, p. 50.

44. Winter King, „Illegal Settlements and the Impact of Titling Programmes“, Harvard Law Review, vol. 44, nr. 2, septembrie 2003, p. 471.

45. United Nations, Karachi, Population Growth and Policies in Megacities series, New York, 1988, p. 19.

46. Dar absenfla infrastructurii creeazæ totuøi nenumærate niøe pentru muncitorii informali: vînzarea apei, transportul excrementelor pentru îngræøæminte, reciclarea gunoiului, distribuirea propanului øi aøa mai departe.

47. World Resources Institute, World Resources: 1996–97, Oxford, 1996, p. 21.

48. Slums of the World, p. 25.

49. Slums, p. 99.

50. Slums of the World, p. 12.

51. Pentru un studiu de caz exemplar, vezi Greg Bankoff, „Constructing Vulnerability: The Historical, Natural and Social Generation of Flooding in Metropolitan Manila“, Disasters, vol.

27, nr. 3, 2003, pp. 224–238.

verso: un dosar Mike Davis 52. Otchet, „Lagos“; øi Li Zhang, Strangers in the City: Reconfigurations of Space, Power and Social Networks within China’s Floating Population, Stanford, 2001; Alan Gilbert, The Latin American City, New York, 1998, p. 16.

„Increasing urban wage inequality in China“, Economics of Transition, vol. 11, nr. 4, 2003, p. 616 (discriminare).

79. Slums, p. 34.

53. Martin Ravallion, On the urbanization of poverty, document al Bæncii Mondiale, 2001.

80. Slums, pp. 40, 46.

54. Slums, p. 28.

81. Vezi cartea mea Late Victorian Holocausts: El Niño Famines and the Making of the Third World, London, 2001, în special pp. 206–209.

55. Slums of the World, p. 12.

56. Fidelis Odun Balogun, Adjusted Lives: Stories of structural adjustment, Trenton, NJ, 1995, p. 80.

57. The Challenge of Slums, p. 30. Teoreticienii „prejudecæflii urbane“, ca Michael Lipton, care a inventat termenul în 1977, susflin cæ agricultura tinde sæ fie subcapitalizatæ în flærile în curs de dezvoltare øi în oraøele relativ „supraurbanizate“, pentru cæ politicile fiscale øi financiare favorizeazæ elitele urbane øi distorsioneazæ fluxurile de investiflii. La limitæ, oraøele sînt vampiri ai zonei rurale. Vezi Lipton, Why Poor People Stay Poor: A Study of Urban Bias in World Development, Cambridge, 1977.

58. United States Agency for International Development (Agenflia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaflionalæ). (N. tr.)

59. Citat in Tony Killick, „Twenty-five Years in Development: The Rise and Impending Decline of Market Solutions“, Development Policy Review, vol. 4, 1986, p. 101.

60. Deborah Bryceson, „Disappearing Peasantries? Rural Labour Redundancy in the Neoliberal Era and Beyond“, in Bryceson, Cristóbal Kay øi Jos Mooij (ed.), Disappearing Peasantries?

Rural Labour in Africa, Asia and Latin America, London, 2000, pp. 304–305.

61. Ha-Joon Chang, „Kicking Away the Ladder: Infant Industry Promotion in Historical Perspective“, Oxford Development Studies, vol. 31, nr. 1, 2003, p. 21. „Venitul pe cap de locuitor din flærile în curs de dezvoltare a crescut cu 3 la sutæ pe an între 1960 øi 1980, dar numai cu aproximativ 1,5 la sutæ între 1980 øi 2000 […]. Economiøtii neoliberali se confruntæ aici deci cu un paradox. fiærile în curs de dezvoltare au crescut mult mai repede atunci cînd au utilizat politicile «proaste», din timpul anilor 1960–1980, decît cînd le-au utilizat pe cele «bune» (sau mæcar «mai bune»), din urmætoarele douæ decenii.“ (p. 28).

82. Slums, pp. 40, 46.

83. Keith Hart, „Informal income opportunities and urban employment in Ghana“, Journal of Modern African Studies, 11, 1973, pp. 61–89.

84. Alejandro Portes øi Kelly Hoffman, „Latin American Class Structures: Their Composition and Change during the Neoliberal Era“, Latin American Research Review, vol. 38, nr. 1, 2003, p. 55.

85. Slums, p. 60.

86. Citat in Economist, 21 martie 1998, p. 37.

87. Dennis Rondinelli øi John Kasarda, „Job Creation Needs in Third World Cities“, in Kasarda øi Allan Parnell (ed.), Third World Cities: Problems, policies and prospects, Newbury Park, CA, 1993, pp. 106–107.

88. Slums, p. 103.

89. Organizaflia Internaflionalæ a Muncii. (N. tr.)

90. Guy Mhone, „The impact of structural adjustment on the urban informal sector in Zimbabwe“, Issues in Development discussion paper nr. 2, International Labour Office, Geneva, s.a., p. 19.

91. Slums, p. 104.

63. Carole Rakodi, „Global Forces, Urban Change, and Urban Management in Africa“, in Rakodi, Urban Challenge, pp. 50, 60–61

92. Orlandina de Oliveira øi Bryan Roberts subliniazæ în mod corect cæ straturile de jos ale forflei de muncæ de la oraø ar trebui sæ fie identificate „nu doar prin titulaturile ocupafliilor sau pornind de la faptul cæ au avut o slujbæ formalæ sau informalæ, ci pornind de la strategia gospodæriei pentru obflinerea unui venit“. Masæ populafliei urbane særace nu poate sæ existe decît prin „venitul comun, împærflirea locuinflei, hranei øi altor resurse“, fie cu rudele, fie cu consætenii. („Urban Development and Social Inequality in Latin America“, in Gugler, Cities in the Developing World, p. 290.)

64. Piermay, „Kinshasa“, pp. 235–236; „Megacities“, Time, 11 ianuarie 1993, p. 26.

93. Initial Public Offering [Ofertæ Publicæ Iniflialæ]. (N. tr.)

62. Slums, p. 48.

65. Michael Mattingly, „The Role of the Government of Urban Areas in the Creation of Urban Poverty“, in Sue Jones øi Nici Nelson (ed.), Urban Poverty in Africa, London, 1999, p. 21.

66. Adil Ahmad øi Ata El-Batthani, „Poverty in Khartoum“, Environment and Urbanization, vol.

7, nr. 2, octombrie 1995, p. 205.

67. Alain Dubresson, „Abidjan“, in Rakodi, Urban Challenge, pp. 261–263.

68. Banca Mondialæ, Nigeria: Country Brief, septembrie 2003.

69. UN, World Urbanization Prospects, p. 12.

70. Luis Ainstein, „Buenos Aires: A case of deepening social polarization“, in Gilbert, Mega-City in Latin America, p. 139.

71. Gustavo Riofrio, „Lima: Mega-city and mega-problem“, in Gilbert, Mega-City in Latin America, p. 159; øi Gilbert, Latin American City, p. 73.

72. Coeficienflii lui Gini este o mæsuræ a dispersiei statistice, folositæ mai ales pentru a reprezenta disproporflii în distribuirea veniturilor sau averilor. A fost inventat în 1912 de statisticianul italian Corrado Gini øi publicat în cartea lui intitulatæ Variabilità e mutabilità. (N. tr.)

73. Hamilton Tolosa, „Rio de Janeiro: Urban expansion and structural change“, in Gilbert, MegaCity in Latin America, p. 211.

74. Banca Mondialæ, Inequality in Latin America and the Caribbean, New York, 2003.

75. Orlandina de Oliveira øi Bryan Roberts, „The Many Roles of the Informal Sector in Development“, in Cathy Rakowski (ed.), Contrapunto: the Informal Sector Debate in Latin America, Albany, 1994, pp. 64–68.

76. Christian Rogerson, „Globalization or informalization? African urban economies in the 1990s“, in Rakodi, Urban Challenge, p. 348.

77. Slums, p. 2.

78. Albert Park et al., „The Growth of Wage Inequality in Urban China, 1988 to 1999“, document de lucru al Bæncii Mondiale, februarie 2003, p. 27 (citat); øi John Knight øi Linda Song,

94. Statisticæ referitoare la copiii stræzii: Natural History, iulie 1997, p. 4.

95. Dubresson, „Abidjan“, p. 263.

96. Rogerson, „Globalization or informalization?“, pp. 347–351.

97. Bryceson, „Disappearing Peasantries“, pp. 307–308.

98. În definiflia originalæ, inimitabilæ a lui Clifford Geertz, „involuflia“ este „o istovire a unei forme stabilite, astfel încît ea devine rigidæ, printr-o supraelaborare internæ a detaliului“. (Agricultural involution: Social development and economic change in two Indonesian towns, Chicago, 1963, p. 82.) Mai prozaic, „involuflia“, agraræ sau urbanæ, poate fi descrisæ ca o autoexploatare în spiralæ a forflei de muncæ (alfli factori ræmînînd ficøi), care continuæ, în pofida randamentelor rapid diminuate, atîta timp cît se mai produce orice randament sau creøtere.

99. John Walton, „Urban Conflict and Social Movements in Poor Countries: Theory and Evidence of Collective Action“, lucrare pentru „Cities in Transition Conference“, Universitatea Humboldt, Berlin, iulie 1987.

100. Kurt Weyland, „Neopopulism and Neoliberalism in Latin America: how much affinity?“, Third World Quarterly, vol. 24, nr. 6, 2003, pp. 1095–1115.

101. Pentru o relatare pe cît de înfricoøætoare pe atît de fascinantæ a ascensiunii Shiv Sena în Bombay, în detrimentul mai vechii politici comuniste øi sindicale, vezi Thomas Hansen, Wages of Violence: Naming and Identity in Postcolonial Bombay, Princeton, 2001. Vezi øi Veena Das (ed.), Mirrors of Violence: Communities, Riots and Survivors in South Asia, New York, 1990.

102. Hugh McLeod, Piety and Poverty: Working-Class Religion in Berlin, London and New York, 1870–1914, New York, 1996, pp. xxv, 6, 32.

103. Ignacio Ramonet, „Le Maroc indécis“, Le Monde diplomatique, iulie 2000, pp. 12–13. Un alt fost stîngist îi spunea lui Ramonet: „Aproape 65 la sutæ din populaflie træieøte sub limita særæciei. Oamenii din bidonville-uri sînt întru totul rupfli de elite. Privesc elitele aøa cum îi priveau de obicei pe francezi“.

195

104. Industrial Workers of the World este o organizaflie sindicalæ internaflionalæ. (N. tr.)

105. În controversata sa interpretare sociologicæ a bisericii penticostale, Robert Mapes Anderson susflinea cæ „intenflia ei inconøtientæ“, la fel ca a altor miøcæri milenariste, era de fapt „revoluflionaræ“. (Vision of the Disinherited: The Making of American Pentecostalism, Oxford, 1979, p. 222.)

Fricæ øi bani în Dubai* Mike Davis

106. Membri ai organizafliei International Workers of the World. (N. tr.)

107. Anderson, Vision of the Disinherited, p. 77.

108. R. Andrew Chesnut, Born Again in Brazil: The Pentecostal Boom and the Pathogens of Poverty, New Brunswick, 1997, p. 29. Pentru asocierea istoricæ a bisericii penticostale cu anarhismul în Brazilia, vezi Paul Freston, „Pentecostalism in Latin America: Characteristics and Controversies“, Social Compass, vol. 45, nr. 3, 1998, p. 342.

109. David Maxwell, „Historicizing Christian Independency: The Southern Africa Pentecostal Movement, c. 1908–60“, Journal of African History, 40, 1990, p. 249; øi Jean Comaroff, Body of Power, Spirit of Resistance, Chicago, 1985, p. 186.

110. Chesnut, Born Again, p. 61. De fapt, Chesnut constata cæ Duhul Sfînt nu numai cæ miøca limbile, ci ameliora chiar øi bugetul familiei. „Eliminînd cheltuielile asociate cu complexul prestigiului masculin, Assembelianos au reuøit sæ urce de pe palierele inferioare øi medii ale særæciei pînæ la eøaloanele ei superioare, iar unii Quandrangulares au migrat din særæcie […] pînæ la treptele de jos ale clasei mijlocii“ (p. 18).

111. „În întreaga istorie a omenirii, nicio altæ miøcare umanæ apoliticæ, nemilitaristæ, voluntaræ nu a crescut atît de rapid ca miøcarea penticostal-charismaticæ, în ultimii douæzeci de ani.“ Peter Wagner, prefaflæ la Vinson Synan, The Holiness-Pentecostal Tradition, Grand Rapids, 1997, p. xi.

112. Cifra ridicatæ provine din David Barret øi Todd Johnson, „Annual Statistical Table on Global Mission: 2001“, International Bulletin of Missionary Research, vol. 25, nr. 1, ianuarie 2001, p. 25. Synan spune cæ existau 217 milioane de penticostali înregistrafli în 1997 (Holiness, p. ix). Pentru America Latinæ, cf. Freston, „Pentecostalism“, p. 337; Anderson, Vision of the Disinherited; øi David Martin, „Evangelical and Charismatic Christianity in Latin America“, in Karla Poewe (ed.), Charismatic Christianity as a Global Culture, Columbia, 1994, pp. 74–75.

113. Vezi eminenta carte a lui Paul Gifford, Christianity and Politics in Doe’s Liberia, Cambridge, 1993. De asemenea, Peter Walshe, Prophetic Christianity and the Liberation Movement in South Africa, Pietermaritzburg, 1995, în special pp. 110–111.

114. Jefrey Gamarra, „Conflict, Post-Conflict and Religion: Andean Responses to New Religious Movements“, Journal of Southern African Studies, vol. 26, nr. 2, iunie 2000, p. 272.

Andres Tapia îl citeazæ pe teologul peruvian Samuel Escobar, care priveøte Sendero Luminoso øi penticostalii ca „douæ fefle ale aceleiaøi monede“ – „ambele cæutau sæ punæ capæt cu putere nedreptæflilor, doar mijloacele lor erau diferite“. „Odatæ cu declinul Cæii Luminoase, penticostalismul a apærut drept cîøtigætorul sufletelor særmanilor peruvieni.“ („In the Ashes of the Shining Path“, Pacific News Service, 14 februarie 1996.)

115. Freston, „Pentecostalism“, p. 352.

116. Comaroff, Body of Power, pp. 259–263.

Cînd turboreactorul îøi începe coborîrea, nu te mai pofli dezlipi de geam.

Scena de jos este absolut uluitoare: un arhipelag de insule corai, pe o suprafaflæ de 24 de mile pætrate, formeazæ un puzzle aproape complet al lumii. În apele verzi intercontinentale de micæ adîncime se oglindesc limpede formele piramidelor din Gizeh øi Colloseumul roman. În depærtare, alte trei grupuri mari de insule, în forme de palmieri înæuntrul unor semilune, sînt presærate cu stafliuni de zgîrie-nori, parcuri de atracflii øi o mie de vile construite pe piloni deasupra apei. „Palmierii“ sînt legafli prin diguri asfaltate de o plajæ vrednicæ de Miami, înflesatæ cu megahoteluri, zgîrie-nori rezidenfliali øi porturi de agrement.

Pe cînd avionul vireazæ lent în direcflia deøertului continental, o vedere øi mai incredibilæ îfli taie suflarea. Dintr-un codru de zgîrie-nori cromafli se-nalflæ avîntat un nou Turn al lui Babel. Are o înælflime imposibilæ de o jumætate de milæ. Mai înalt decît douæ Empire State Building puse una peste alta. Încæ te mai freci la ochi uluit, cînd avionul aterizeazæ, iar sectorul comercial al aeroportului te întîmpinæ ispitindu-te cu munfli de mærfuri seducætoare: genfli Gucci, ceasuri Cartier øi lingouri de aur masiv, de cîte un kilogram fiecare. Øoferul hotelului te aøteaptæ la volanul unui Rolls Royce Silver Seraph. Prietenii îfli recomandaseræ Armani Inn, din turnul cu 170 de etaje, sau hotelul de 7 stele cu un atriu uriaø, care ar putea sæ gæzduiascæ uøor Statuia Libertæflii, øi cu un serviciu atît de rafinat, încît fiecare cameræ are majordom personal. Dar tu ai preferat sæ-fli împlineøti un vis din copilærie. fli-ai dorit întotdeaunan sæ fii Cæpitanul Nemo, din 20.000 de leghe sub mæri.

Hotelul tæu în formæ de meduzæ, Hydropolis, se aflæ de fapt exact la 20,12 metri sub nivelul mærii. Fiecare dintre cele 220 de apartamente de lux ale lui are perefli transparenfli de plexiglas, care oferæ vederi spectaculoase: dansul sirenelor, faimoasele „focuri de artificii subacvatice“ – un spectacol halucinant de „apæ, aer øi nisip într-un vîrtej luminat de un joc sofisticat de lumini“. Orice anxietate cu privire la siguranfla staflionærii tale pe fundul mærii e risipitæ, de la bun început, de recepflionerul zîmbitor.

Structura dispune de un sistem de securitate autoprotejat, pe mai multe niveluri, care include protecflia împotriva submarinelor teroriste, ca øi împotriva rachetelor øi avioanelor.

Deøi abia mîine ai o importantæ întîlnire de afaceri, la Internet City, cu clienfli din Hyderabad øi Taipei, ai vrut sæ ajungi cu o zi mai devreme, ca sæ-fli oferi una dintre faimoasele aventuri din parcul tematic Restless Planett, „Planeta dezlænfluitæ“. Dupæ o liniøtitoare noapte de somn subacvatic, te urci într-un monorai øi porneøti spre aceastæ junglæ jurasicæ. Prima întîlnire este cu cîfliva brontozauri care pasc inofensivi. Eøti atacat apoi de o turmæ de velociraptori, fiare „animatronice“ – proiectate de experfli de la Muzeul Britanic de Istorie Naturalæ – de un realism impeca* Traducere dupæ Mike Davis, „Fear and Money in Dubai“, New Left Review, 41, septembrie–octombrie 2006. Editorii adreseazæ mulflumiri lui Mike Davis pentru acordarea drepturilor de publicare. (N. ed.)

196

verso: un dosar Mike Davis

bil, care îfli smulg strigæte de spaimæ øi de încîntare. Cu adrenalina pompatæ la maximum, îfli încununezi dupæ-amiaza fæcînd snowboarding pe zæpada unui munte local de schi indoor (afaræ, temperatura este de peste 40 de grade Celsius). În apropiere se aflæ cel mai mare mall din lume – sanctuar al celebrului Shopping Festival al oraøului, care atrage în fiecare ianuarie milioane de consumatori frenetici –, dar amîni aceastæ ispitæ.

Cedezi, în schimb, în fafla exorbitantei bucætærii fusion thailandeze.

Splendida rusoaicæ blondæ din barul restaurantului te devoræ cu priviri vampirice øi te întrebi dacæ pæcatele cærnii sînt, aici, la fel de extravagante ca shoppingul…

Fantasme în levitaflie Bun-venit în acest paradis straniu! Dar unde te afli pînæ la urmæ? Într-un nou roman de Margaret Atwood, în continuarea ineditæ la Blade Runner al lui Philipp K. Dick sau în mintea unui Donald Trump care tocmai a consumat halucinogene? Nu. Eøti în oraøul-stat Dubai din Golful Persic, în 2010. Dupæ Shanghai (cu o populaflie de 15 milioane de locuitori), Dubai (1,5 milioane) este, astæzi, cel mai mare øantier al planetei: leagænul fermecat al consumului ostentativ, cu care localnicii se mîndresc ca „stil de viaflæ suprem“. În pofida climatului sæu de furnal (în zilele de varæ, în care temperatura atinge de obicei 49º Celsius, hotelurile cele mai øic îøi congeleazæ piscinele) øi cu toate cæ se aflæ situat pe muchia zonei de ræzboi, Dubai pronosticheazæ încrezætor cæ imensul sæu codru fermecat de 600 de zgîrie-nori øi malluri va atrage anual, pînæ în 2010, 15 milioane de vizitatori de peste ocean, de trei ori mai mulfli decît New Yorkul. Compania aerianæ Emirates Airlines a fæcut o uluitoare comandæ de 37 de miliarde de dolari pentru achiziflionarea unor noi aparate de zbor Boeing øi Airbus, care sæ transporte aceastæ masæ de turiøti pînæ la øi de pe noua placæ turnantæ a transportului aerian mondial: vastul aeroport Jebel Ali din Dubai.1 De fapt, graflie fatalei dependenfle de petrolul arab a unei planete muribunde, acest fost sat de pescari øi golf de contrabandiøti promite sæ devinæ, în secolul XXI, una dintre capitalele lumii. Punînd diamantele mai presus de toate pietrele preflioase, Dubai a depæøit deja cealaltæ vitrinæ deøerticæ a dorinflei capitaliste, Las Vegas, atît în amploarea spectacolului, cît øi în risipa de apæ øi de curent electric.2 Zeci de megaproiecte care de care mai extravagante – inclusiv insula artificialæ „Lumea“ (unde se spune cæ Rod Steward ar fi cheltuit 33 de milioane de dolari ca sæ cumpere „Marea Britanie“), cea mai înaltæ clædire de pe pæmînt (Burj Dubai, un zgîrie-nori proiectat de Skidmore, Owings & Merrill), luxosul hotel subacvatic, dinozaurii carnivori, stafliunea de schi indoor øi celebrul hipermall – sînt deja în curs de construcflie sau gata sæ coboare de pe planøeta de desen.3 Burj Al-Arab, hotelul de 7 stele, cu forma unei vele triunghiulare – perfect pentru un viitor James Bond –, se bucuræ deja de o celebritate mondialæ pentru camerele lui de 5.000 de dolari pe noapte, cu vederi pînæ la 150 de kilometri øi cu o clientelæ formatæ exclusiv din familii regale arabe, staruri rock engleze øi miliardari ruøi. Cît despre dinozauri, potrivit directorului financiar al Muzeului de Istorie Naturalæ, aceøtia „vor purta neøtirbita marcæ de autoritate a muzeului londonez øi vor demonstra cæ educaflia øi øtiinfla pot fi distractive“; dar øi profitabile, întrucît singura cale de acces în parcul dinozaurilor va trece prin mall, adicæ prin centrul comercial.4

Proiectul cel mai mare, Dubailand, reprezintæ o prodigioasæ avangardæ în producerea de universuri virtuale. El este, literalmente, „un parc tematic al parcurilor tematice, de dimensiuni uriaøe; va fi de douæ ori mai mare decît Disney World, va avea 300.000 de angajafli care, la rîndul lor, vor distra 15 milioane de vizitatori pe an (fiecare cheltuind cel puflin 100 de dolari pe zi, pe lîngæ cazare). Ca o enciclopedie suprarealistæ, cele 45 de proiecte „de clasæ mondialæ“ ale sale includ replici ale grædinilor suspendate babiloniene, ale Taj Mahalului øi piramidelor5, precum øi un munte de zæpadæ, cu teleschi øi urøi polari, un centru pentru „sporturi extreme“, un sat nubian, Eco-Tourism World, o vastæ stafliune termalæ andaluzæ cu un complex de refacere, terenuri de golf, autodrom, piste de curse, Giants’ World, Fantasia, cea mai mare grædinæ zoologicæ din Orientul Mijlociu, mai multe hoteluri noi de 5 stele, o galerie modernæ de artæ øi Mall of Arabia.6 Gigantism Sub despotismul luminat al emirului øi directorului sæu executiv øef, øeicul Mohammed Al-Maktoum, în vîrstæ de 58 de ani, Dubaiul a devenit noul simbol global al urbanismului bazat pe inginerie virtualæ [imagineered urbanism]. Multimiliardarul „Øeic Mo“ – aøa cum îl numesc occidentalii rezidenfli în Dubai – are un obiectiv pe cît de explicit, pe atît de lipsit de modestie: „Vreau sæ fiu Numærul Unu mondial“.7 Colecflionar pasionat de cai pursînge (are cea mai mare crescætorie din lume) øi de superiahturi (Project Platinum, o ambarcafliune cu o lungime de 160 de metri, are propriul ei submarin øi propria ei punte de aterizare), pasiunea lui devorantæ e totuøi arhitectura monumentalæ extremæ.8 El pare, de fapt, sæ-øi fi repetat la nesfîrøit biblia hiperrealitæflii, a lui Scott øi Venturi, Learning from Las Vegas [Învæflînd de la Las Vegas], în acelaøi mod în care musulmanii evlavioøi învaflæ pe dinafaræ Coranul. Una dintre realizærile de care este cel mai mîndru øi pe care o povesteøte deseori vizitatorilor este aceea de a fi introdus „comunitæflile rezidenfliale închise“ [gated communities] în stil californian în Arabia, flinutul nomazilor øi al corturilor.

Graflie entuziasmului sæu nelimitat pentru beton øi oflel, coasta deøerticæ a emiratului a devenit o placæ de circuit imens, pe care elita firmelor transnaflionale de inginerie øi a retailerilor e invitatæ sæ se branøeze la poli de dezvoltare [clusters] high tech, la zone de divertisment, la insule artificiale, la „munfli de zæpadæ“ sub clopot de sticlæ, la suburbii ca în Truman Show, oraøe în oraøe – orice e destul de mare pentru a putea fi væzut din spafliu øi care plesneøte de steroizi arhitecturali. Rezultatul nu este un hibrid, ci o himeræ stranie: o acuplare promiscuæ a tuturor fanteziilor ciclopice, de la Barnum, Eiffel, Disney, Spielberg, Jon Jerde, Steve Wynn pînæ la Skidmore, Owings & Merrill. Deøi comparat în multe privinfle cu Las Vegas, Manhattan, Orlando, Monaco øi Singapore, øeicatul este mai mult însumarea lor colectivæ øi ridicarea lor la puterea mitului lor: o parodie halucinantæ la tot ce e mare, ræu øi urît.

Desigur, zeci de alte oraøe aspiræ astæzi la aceleaøi construcflii de tip Lego, fantasmagorice, dar universale (inclusiv invidioasele vecine ale Dubaiului, din bogata oazæ de petrol de la Doha øi Bahrein)9, dar ceea ce-l deosebeøte pe Al-Maktoum este criteriul sæu inviolabil: totul trebuie sæ fie de „clasæ mondialæ“, adicæ sæ fie „Number One“ în Guinness Book a recordurilor. Iatæ de ce Dubai construieøte cel mai mare parc tematic din lume,

197

cel mai mare centru comercial (iar înæuntrul lui cel mai mare acvariu), cea mai înaltæ clædire, cel mai mare aeroport internaflional, cea mai întinsæ insulæ artificialæ, primul hotel subacvatic øi aøa mai departe (vezi tabelele IA øi IB).

Tabelul I A.10 Cele mai înalte clædiri din lume Clædire

Loc

Înælflime

Anul înche-

(m)

ierii lucrærii 2008

1. Burj Dubai*

Dubai

828

2. Al Burj*

Dubai

701

?

3. Taipei 101

Taiwan

509

2004

4. Shanghai World Financial Centre

China

492

2008

5. Fordham Spire*

Chicago

472

2010

6. Petronas Tower

China

452

1998

7. Sears Tower

Chicago

442

1974

8. Jin Mao

China

421

1999

9. Freedom Tower*

Manhattan

415

2012

Hong Kong

415

2003

10. Douæ Centre Financiare Internaflionale …

13. Emirates Tower One

Dubai

354,6

1997

22. Burj al-Arab Hotel

Dubai

323

1999

pe piafla mondialæ. Aøa cum declara un dezvoltator pentru Financial Times: „Dacæ n-ar fi existat Burj Dubai, nici Insula Palmierului, nici insula Lumea, ar mai vorbi cineva astæzi despre Dubai? N-ar trebui sæ privifli aceste proiecte ca pe niøte træznæi singulare. Toate acestea, laolaltæ, reprezintæ crearea unei mærci“.13 Iar proprietarii sæi sînt încîntafli atunci cînd arhitecfli øi urbaniøti ca George Katodrytis numesc oraøul lor ultimæ modæ în arhitecturæ: Dubai este un prototip pentru noul oraø postglobal, care mai mult îfli stîrneøte dorinflele decît îfli rezolvæ problemele… Dacæ Roma a fost „Cetatea eternæ“, iar Manhattanul a reprezentat în New York apoteoza urbanismului aglomerat al secolului XX, atunci Dubaiul poate fi considerat prototipul emergent pentru secolul XXI: oaze protetice øi nomade prezentate ca oraøe izolate, care se întind pe mare øi pe uscat.14 În încercarea sa nebuneascæ de a stabili recordul absolut în arhitecturæ, Dubaiul nu are, de altfel, decît un singur rival veritabil: China – o flaræ care numæræ acum 300.000 de milionari øi despre care se spune cæ va deveni, în doar cîfliva ani, cea mai mare piaflæ din lume pentru produsele de lux (de la Gucci la Mercedes).15 Plecînd din feudalism øi, respectiv, din maoismul flærænesc, ambele au ajuns la stadiul de hipercapitalism prin ceea ce Troflki numea „dialectica dezvoltærii inegale øi combinate“. Aøa cum scrie Baruch Knei-Paz în superba sa sintezæ despre gîndirea lui Troflki:

Tabelul I B. Cele mai mari malluri Clædire

Loc

Suprafaflæ

1. Dubai Mall*

Dubai

112

2. Mall of Arabia*

Dubai

93,6

2010

3. Mall of China*

China

93,3

?

4. Triple Five Mall*

China

93,3

?

5. South China Mall

China

89,6

2005

6. Oriental Plaza*

China

80,3

?

7. Golden Resources

China

68,1

2004 1981

(ha)

8. West Edmonton Mall

Canada

49,5

9. Panda Mall*

China

46,6

China

42

10. Grandview Mall

Anul încheierii lucrærii 2008

?

2005

* planificate/ în curs de realizare

Chiar dacæ aceastæ megalomanie arhitecturalæ aminteøte în mod ciudat de viziunea lui Albert Speer11 øi a comanditarilor sæi asupra Berlinului imperial, ea nu este cîtuøi de puflin iraflionalæ. „Învæflînd de la Las Vegas“, AlMaktoum a înfleles cæ dacæ Dubaiul vrea sæ devinæ paradisul consumului de lux din Orientul Mijlociu øi din Asia de Sud („piafla internæ“, conform denumirii ei oficiale, a acestei imense zone de 1,6 miliarde de consumatori), el trebuie sæ lupte necontenit pentru un exces vizual øi ambiental.

Dacæ, aøa cum a sugerat Rowan Moore, montajele imense, psihotice, de un kitsch fantastic, ale oraøului postmodern ne ameflesc, atunci AlMaktoum vrea cu siguranflæ sæ ne facæ sæ leøinæm.12 Ca reclamæ, caricatura monstruoasæ a futurismului pe care o reprezintæ acest oraø nu este decît un mod perspicace de a promova o marcæ

198

În adoptarea unor forme noi, o societate înapoiatæ nu preia forma lor iniflialæ øi nici nu le reproduce stadiile de evoluflie, ci sare direct la produsul finit. De fapt, ea merge chiar mai departe: cæci nu copiazæ produsul aøa cum existæ el în flærile lui de origine, ci „ideal-tipul“ lor, fiind capabilæ sæ facæ acest lucru tocmai pentru cæ se aflæ în postura celui care adaugæ, în loc sæ treacæ prin tot procesul de dezvoltare.

Iatæ de ce noile forme, într-o societate înapoiatæ, par mai perfecte decît într-o societate avansatæ, unde ele nu sînt decît niøte aproximæri ale „idealului“, pentru cæ au apærut în mai multe etape øi în cadrul limitativ al posibilitæflilor istorice ale momentului.16 În cazul Dubaiului øi al Chinei, toate stadiile dificile øi intermediare ale evolufliei comerciale au fost telescopate sau scurtcircuitate, obflinîndu-se o sintezæ „perfectæ“ de consum, divertisment øi urbanism, la cea mai paranoicæ scaræ posibilæ.

Adeværatæ întrecere de orgolii naflionale – arabi versus chinezi –, aceastæ cæutare freneticæ a hiperbolei nu este, desigur, færæ precedent: sæ ne amintim de faimoasa competiflie dintre Marea Britanie øi Germania imperialæ pentru construirea cuirasatelor din jurul lui 1900. Dar este oare sustenabilæ aceastæ strategie de dezvoltare economicæ? Manualele ar ræspunde, færæ îndoialæ, cæ nu. Gigantismul arhitectonic a fost întotdeauna un simptom pervers al economiilor supraîncinse speculativ, øi fiecare creøtere acceleratæ din epoca modernæ a læsat în urma ei, asemenea unor pietre tombale, zgîrie-nori aroganfli: Empire State Building sau ræposatul World Trade Center. Cinicii atrag în mod corect atenflia cæ pieflele imobiliare hipertrofiate din Dubai øi din metropolele chineze reprezintæ niøte canale de scurgere pentru superprofiturile realizate din petrol

verso: un dosar Mike Davis

øi din exporturile industriale la nivel global, cumulate în prezent din cauza incapacitæflii flærilor bogate de a-øi reduce consumul de petrol øi, în cazul Statelor Unite, de a-øi echilibra conturile curente. Dacæ ne putem lua dupæ ciclurile economice trecute, sfîrøitul s-ar putea sæ fie foarte urît øi destul de aproape. Øi totuøi, aidoma regelui Laputei, enigmatica insulæ plutitoare din Cælætoriile lui Gulliver, Al-Maktoum crede cæ a descoperit secretul levitafliei eterne.

Magnetul Dubaiului este, desigur, „vîrful petrolier“17: ori de cîte ori cheltuieøti 50 de dolari ca sæ-fli umpli rezervorul maøinii, contribui øi tu la irigarea oazei lui Al-Maktoum. Preflurile combustibilului sînt în prezent umflate de creøterea cererii industriale a Chinei, precum øi de teama crescutæ de ræzboi øi de terorism în regiunile producætoare de petrol.

Potrivit cotidianului Wall Street Journal, „consumatorii au plætit în 2004 øi 2005, în total, cu 1,2 miliarde de dolari mai mult pentru produsele petroliere decît în 2003“.18 La fel ca în anii ’70, se opereazæ un gigantic øi dezechilibrant transfer de bogæflie dinspre nafliunile consumatoare de petrol spre cele producætoare. De altfel, deja este vizibil la orizont „vîrful lui Hubbert“19, acel punct critic în care noile rezerve de petrol nu vor mai satisface cererea globalæ, propulsînd preflul petrolului spre altitudini cu adeværat stratosferice. Poate cæ, într-un scenariu economic utopic, aceastæ manæ cereascæ ar putea deveni un fond de investiflii pentru finanflarea convertirii economiei globale la energia regenerabilæ, reducîndu-se în acelaøi timp producflia de gaze cu efect de seræ øi crescîndu-se eficienfla ecologicæ a sistemelor urbane. În lumea realæ a capitalismului însæ, ea subvenflioneazæ luxul apocaliptic, a cærui încarnare o reprezintæ, astæzi, Dubaiul.

Miami din Golful Persic Dacæ ar fi sæ dæm crezare hagiografilor sæi, Dubai a ajuns la acest stadiu binecuvîntat graflie, în mare parte, viziunii antreprenoriale pe care Al-Maktoum a moøtenit-o de la tatæl sæu, øeicul Rashid, care „s-a angajat, cu toate resursele sale, în transformarea emiratului sæu într-o platformæ modernæ de clasæ mondialæ, în care sæ înfloreascæ libera inifliativæ“.20 De fapt, irezistibila ascensiune a Dubaiului, ca øi a Emiratelor Arabe Unite în general, se datoreazæ în totalitate unei serii de evenimente geopolitice absolut aleatorii. Paradoxal, principalul avantaj regional al Dubaiului l-a reprezentat modesta lui dotare cu petrol offshore, astæzi deja epuizat.

Cu o zonæ continentalæ minusculæ, færæ bogæfliile geologice din Kuweit sau Abu Dhabi, Dubaiul a scæpat de særæcie prin adoptarea unei strategii de tip Singapore: devenind principalul centru comercial, financiar øi de agrement din Golf. Versiunea postmodernæ a „oraøului-capcanæ“ – aøa cum numea Brecht Mahagonny –, în care superprofiturile comerflului internaflional cu petrol sînt interceptate øi reinvestite într-una dintre resursele naturale cu adeværat inepuizabile ale Arabiei: nisipul. (De fapt, megaproiectele din Dubai sînt mæsurate, toate, în funcflie de volumul de nisip deplasat: treizeci de milioane de metri cubi pentru „insula Lumea“, de exemplu.) Dacæ actualul blitzkrieg al gigantismului imobiliar, reprezentat de Dubailand, îøi va atinge obiectivul, întregul PIB al Dubaiului va proveni, pînæ în 2010, din activitæfli nepetroliere, ca turismul øi finanflele.21 Suportul extraordinarelor ambiflii ale Dubaiului l-a constituit îndelungata sa istorie de paradis al contrabandiøtilor, al traficanflilor de aur øi al

piraflilor. Un tratat de la sfîrøitul epocii victoriene dædea control Londrei asupra afacerilor externe ale Dubaiului, flinîndu-i în felul acesta la distanflæ pe otomani øi pe perceptorii lor, dar permiflînd, pe de altæ parte, dinastiei Al-Maktoum sæ-øi exploateze suveranitatea asupra singurului port natural în ape adînci, de-a lungul a 400 de mile din ceea ce pe atunci era cunoscut sub denumirea de „Coasta Piraflilor“. Pescuitul perlelor øi contrabanda cu perle au fost cei doi piloni ai economiei locale, pînæ în momentul cînd bogæflia petrolieræ a început sæ genereze o cerere tot mai mare pentru expertiza comercialæ øi facilitæflile portuare de care dispunea emiratul. Pînæ în 1956, cînd s-a construit prima clædire din beton, întreaga populaflie træia în locuinfle tradiflionale de tip „barastri“, fæcute din frunze de palmier, bînd apæ din fîntînile comunale øi læsîndu-øi caprele sæ pascæ pe ulicioarele înguste.22 În 1971, dupæ retragerea britanicæ de la est de Suez în 1968, øeicul Rashid s-a unit cu suveranul din Abu Dhabi, øeicul Zayed, pentru a crea Emiratele Arabe Unite, o federaflie feudalæ ale cærei state componente erau legate prin ameninflarea comunæ a marxiøtilor din Oman, iar apoi a islamiøtilor din Iran. Abu Dhabi poseda majoritatea resurselor petroliere ale EAU (aproape o doisprezecime din rezervele mondiale de hidrocarburi descoperite), dar Dubaiul era portul øi centrul comercial cel mai bine situat. Cînd micul port iniflial de apæ adîncæ s-a dovedit insuficient pentru a gestiona comerflul înfloritor, conducerea EAU a utilizat o parte din cîøtigurile rezultate din primul „øoc petrolier“ pentru a ajuta financiar Dubaiul sæ-øi construiascæ cel mai mare port artificial din lume, terminat în 1976.

Dupæ revoluflia khomeynistæ din 1979, Dubaiul a devenit øi un Miami al Golfului Persic, oferind refugiu unei mari comunitæfli de exilafli iranieni, mulfli dintre ei specializafli în traficul cu aur, fligæri netaxate øi alcool, avînd ca destinaflie puritana lor patrie øi India. Sub privirea indulgentæ a Teheranului, Dubaiul a atras în ultima vreme un mare numær de iranieni bogafli, care utilizeazæ oraøul – ca øi cum ar fi mai curînd un Hong Kong decît un Miami – ca platformæ comercialæ øi enclavæ binaflionalæ. S-a estimat cæ aceøti noi emigranfli de lux controleazæ deja în jur de 30% din construcfliile imobiliare actuale din Dubai.23 Bazîndu-se pe astfel de conexiuni clandestine, Dubaiul a devenit, în anii ’80 øi la începutul anilor ’90, principala spælætorie de bani murdari din Golf øi un refugiu pentru unii dintre cei mai notorii gangsteri øi teroriøti din regiune. Aøa cum descria de curînd Wall Street Journal fafla ascunsæ a oraøului: Pieflele lui „souks“ de aur øi diamante, casele lui de schimb øi birourile lui informale de transfer bancar au format de mult o lume a afacerilor opacæ, bazatæ pe conexiuni øi loialitæfli de clan. Contrabandiøti, traficanfli de arme, finanfliøti ai reflelelor teroriste øi spælætori de bani au profitat de pe urma mediului lax, chiar dacæ grosul afacerilor este legal.24 La începutul lui 2006, Congresul Statelor Unite a fost scandalizat de iminenta preluare de cætre Dubai Port World a companiei londoneze Peninsular and Oriental Steam Navigation Company, operatoare a docurilor din foarte multe porturi americane, de la New York pînæ la Miami. Cu tot sprijinul acordat de administraflia Bush, Dubaiul a fost obligat sæ se retragæ din afacere, dupæ un scandal mediatic de proporflii în jurul riscului

199

pe care l-ar fi presupus concesionarea controlului asupra unor porturi comerciale americane unui guvern din Orientul Mijlociu. Controversa a fost în bunæ parte alimentatæ, desigur, de rasismul antiarab pur øi simplu (activitæflile portuare americane trecuseræ deja, în mare parte, sub controlul unor companii stræine), dar „conexiunile teroriste“ ale Dubaiului, efect al rolului sæu de Elveflie a Golfului, sînt departe de a fi o næscocire.

De fapt, dupæ atentatele din 11 septembrie 2001, o vastæ literaturæ de investigaflie a explorat rolul Dubaiului de „centru financiar al grupurilor islamiste radicale“, în special al grupærii al-Qaida øi al talibanilor: „Toate drumurile duc spre Dubai cînd este vorba de bani [ai teroriøtilor]“, afirma un fost înalt funcflionar al Trezoreriei Statelor Unite. Se spune cæ Bin Laden ar fi transferat mari sume de bani prin Dubai Islamic Bank, banca guvernamentalæ a Emiratelor, în vreme ce talibanii utilizau pieflele locale nereglementate de aur pentru a transforma taxele percepute – în lingouri de aur – de la producætorii de opiu în dolari „spælafli“.25 În bestsellerul sæu Ghost Wars [Ræzboaiele-fantomæ], Steve Coll pretinde cæ dupæ atentatele devastatoare cu bombæ ale reflelei al-Qaida asupra ambasadelor americane de la Nairobi øi Dar es Salaam, CIA a trebuit sæ anuleze în ultima clipæ un plan care viza lichidarea lui Bin Laden cu ajutorul unor rachete de croazieræ, în timpul unei vînætori cu øoimi din sudul Afganistanului, deoarece acesta se afla în compania unor membri neidentificafli ai unei familii regale din Emirate. Coll mai adaugæ øi bænuiala CIA cæ „avioane C-130 care decolaseræ din Dubai transportau arme pentru talibani“.26 În plus, timp de aproape un deceniu, Al-Maktoum i-a oferit un refugiu de lux celebrului Al Capone din Bombay, legendarul bandit Dawood Ibrahim. Prezenfla acestuia în emirat, la sfîrøitul anilor ’80, n-a fost defel discretæ. „Dawood – scrie Suketu Mehta – se simflea ca acasæ în Dubai.

El refæcea aici Bombayul prin petreceri extravagante, la care se afiøa cu staruri de film øi jucætori de cricket, avînd ca amantæ o starletæ de film, Mandakini.“27 La începutul lui 1993, potrivit guvernului indian, Dawood, în colaborare cu angajafli ai serviciului secret pakistanez, a organizat din Dubai infamul atentat cu bombæ din „Vinerea Neagræ“ asupra Bombayului, în care au fost uciøi 257 de oameni.28 Deøi India ceruse arestarea imediatæ a lui Dawood, Dubaiul i-a permis acestuia sæ zboare la Karachi, unde se aflæ øi acum, sub protecflia guvernului pakistanez. Organizaflia sa criminalæ D-Company îøi continuæ, între timp, activitatea în emirat.29 Zonæ de ræzboi Dubaiul se bucuræ acum de respectul Washingtonului, ca partener al acestuia în „ræzboiul împotriva terorismului“ øi, în special, ca bazæ americanæ de spionaj în Iran30, deøi este foarte probabil ca Al-Maktoum sæ pæstreze, ca tofli ceilalfli guvernanfli din Emirate, un canal deschis pentru islamiøtii radicali. Cæci dacæ al-Qaida ar vrea, ar putea transforma oricînd Burj al-Arab øi alfli zgîrie-nori emblematici ai Dubaiului în tot atîtea „turnuri infernale“. Øi totuøi, pînæ acum, Dubaiul este unul dintre puflinele oraøe din regiune care au reuøit sæ evite orice atac cu maøinæ-capcanæ øi, în general, orice atac împotriva turiøtilor occidentali: mærturie elocventæ – s-ar putea spune – a rolului neîntrerupt al oraøului-stat de spælætorie de bani øi de refugiu la nivel înalt, ca Tangerul în anii ’40 sau Macao în anii ’60. Înfloritoarea economie subteranæ a Dubaiului este polifla lui de asigurare împotriva atentatelor cu maøini-capcanæ øi a deturnærilor de avioane.

200

În multe feluri, complicate øi surprinzætoare, Dubaiul îøi cîøtigæ, de fapt, existenfla din fricæ. Giganticul complex portuar de la Jebel Ali, de exemplu, a avut un profit imens din comerflul generat de invazia americanæ în Irak, în vreme ce terminalul II al aeroportului din Dubai, mereu plin de viermuiala angajaflilor de la Halliburton31, a mercenarilor privafli care lucreazæ pentru armata americanæ øi a soldaflilor americani aflafli în tranzit spre Bagdad sau Kabul, a fost descris ca fiind „cel mai aglomerat terminal comercial din lume“, aflat însæ în slujba ræzboaielor Americii în Orientul Mijlociu.32 Post-9/11 a contribuit øi la reorientarea fluxurilor de investiflii mondiale în beneficiul Dubaiului. Cæci, dupæ atacurile al-Qaida asupra Americii, statele petroliere din Golf, traumatizate de furia creøtinilor fundamentaliøti din Washington øi de persecufliile organizate de supraviefluitorii de la World Trade Centre, au considerat cæ SUA nu mai reprezintæ cel mai sigur refugiu pentru petrodolarii lor. Se estimeazæ cæ numai pe saudifli, de exemplu, panica i-a fæcut sæ repatrieze mai bine de o treime din portofoliul lor de miliarde de dolari de peste ocean.

Deøi nervii s-au mai calmat între timp, Dubaiul a profitat enorm de pe urma acestei înclinaflii a emirilor petrolului de a investi mai curînd înæuntrul decît în afara regiunii. Aøa cum a subliniat Edward Chancellor, „contrar ultimului boom petrolier de la sfîrøitul anilor ’70, numai o parte relativ micæ din supraprofitul petrolier arab a fost direct investitæ acum în active din Statele Unite sau chiar depusæ în sistemul bancar internaflional. De data aceasta, cea mai mare parte din banii petrolului a ræmas acasæ, iar clasica frenezie speculativæ se joacæ acum pe teren propriu“.33 Se aproximeazæ cæ în 2004, saudiflii (care viziteazæ cel puflin o datæ pe an Dubaiul, într-un numær estimat la 500.000) ar fi plasat în principalele proprietæfli ale lui Al-Maktoum cel puflin 7 miliarde de dolari. Saudiflii, împreunæ cu investitorii din Abu Dhabi, Kuweit, Iran sau chiar din rivalul Qatar, sînt cei care subvenflioneazæ delirul numit Dubailand (ai cærui promotori oficiali sînt fraflii miliardari Galadari din Dubai) øi alte himere faraonice.34 În vreme ce economiøtii subliniazæ rolul strategic al investifliilor bursiere în boomul actual din Golf, regiunea este inundatæ de credite ieftine, graflie unei creøteri cu 60 de procente a depozitelor de garanflie øi graflie politicii bancare acomodante a Rezervei Federale Americane, care acordæ facilitæfli de împrumut (toate monedele Emiratelor din Golf sînt raportate la dolarul american).35 O mare parte din aceøti bani danseazæ, fireøte, pe o muzicæ bine cunoscutæ. „Cele mai multe noi proprietæfli din Dubai – explicæ sæptæmînalul Business Week – sînt achiziflionate în scopuri speculative, pornind de la prefluri foarte mici, ca apoi sæ se dea lovitura în stilul Miami al zilelor noastre.“36 Dar ce e prea des „lovit“, prezic unii economiøti, s-ar putea, pînæ la urmæ, sæ cadæ. Va cædea Dubaiul într-o zi din cer, cînd acest balon imobiliar se va sparge, sau, sub efectul „vîrfului petrolier“, aceastæ Laputa a nisipurilor va continua sæ pluteascæ deasupra contradicfliilor economiei mondiale? Nimic nu pare a reuøi sæ zdruncine încrederea lui Al-Maktoum în propria stea: „Vreau sæ le spun capitaliøtilor cæ nu Dubai are nevoie de investitori, investitorii au nevoie de Dubai. Øi dacæ ar fi sæ le dæm un sfat, acela ar fi cæ pericolul nu constæ în a investi banii, ci în a-i læsa sæ doarmæ“.37 Regele-filosof al Dubaiului (unul dintre proiectele de insulæ artificialæ va fi, de altfel, o replicæ giganticæ la o epigramæ a sa în scriere arabæ)38 este perfect conøtient cæ teama este componenta cea mai dinamicæ a cîøtigu-

verso: un dosar Mike Davis

rilor lui petroliere, care au transformat dunele lui de nisip în malluri øi în zgîrie-nori. Ori de cîte ori insurgenflii aruncæ în aer o conductæ în Delta Nigerului, ori de cîte ori un martir îøi lanseazæ camionul-capcanæ într-un complex de locuinfle din Riad, sau Washingtonul øi Tel Avivul profereazæ ameninflæri la adresa Teheranului, preflul petrolului (øi, prin urmare, venitul ultim al Dubaiului) creøte, printr-un soi de creøtere a anxietæflii pe atotputernicele piefle de contracte la termen [futures]. Altfel spus, economiile Golfului sînt acum rentabile nu numai prin producflia de petrol, ci øi de teama întreruperii acesteia. Conform unui studiu recent al unor experfli de la Business Week, „lumea a plætit statelor petroliere din Golful Persic aproximativ 120 de miliarde de dolari în plus anul trecut din pricina unei creøteri a preflurilor, provocatæ de teama unei disfuncflionalitæfli neaøteptate în aprovizionare. Existæ cinici care afirmæ cæ producætorii de petrol consideræ salutaræ aceastæ fricæ de perturbaflii, care le creøte considerabil profiturile“. Potrivit unuia dintre experflii în energie consultafli de revistæ, „frica este o manæ cereascæ pentru flærile producætoare de petrol“.39 Magnaflii petrolului preferæ însæ sæ cheltuiascæ aceastæ manæ într-o oazæ înconjuratæ de ziduri foarte înalte. Cu suveranitatea lui garantatæ, în ultimæ instanflæ, de portavioanele nucleare americane care staflioneazæ frecvent în portul Jebel Ali øi poate chiar prin niøte acorduri secrete (negociate, oare, cu prilejul vînætorilor cu øoimi din Afganistan?) între øeicii Emiratelor øi terorismul islamic, Dubaiul este un paradis al supersecuritæflii personale, cu secretul sæu bancar pe model elveflian, armatele sale de portari, paznici øi bodyguarzi care-i pæzesc sanctuarele închinate luxului. Turiøtii tentafli sæ arunce o privire la Burj al-Arab pe insula lui privatæ sînt descurajafli de agenflii de securitate. Clienflii acestuia debarcæ, fireøte, în Rolls Royce-uri.

cu excepflia cîtorva socialiøti turbafli – nu le pretinde sæ fie.

Prin urmare, statul se confundæ, practic, cu întreprinderea privatæ. Managerii de vîrf ai Dubaiului – tofli, oameni obiønuifli, angajafli dupæ merit – deflin, simultan, portofolii guvernamentale strategice øi gestioneazæ o mare companie de dezvoltare imobiliaræ controlatæ de Al-Maktoum. „Guvernul“ este, de fapt, o echipæ de gestionare a unor portofolii, condusæ la vîrf de trei jucætori, care concureazæ pentru a-i obfline lui Al-Maktoum cel mai bun randament posibil (vezi tabelul II). „Într-un sistem de acest fel, scrie William Wallis, conceptul de conflict de interese nu este uøor de recunoscut.“42 Cum flara nu are decît un singur proprietar øi o enormæ cantitate de rente øi venituri funciare, toate au un unic beneficiar. Dubaiul se poate lipsi de majoritatea taxelor vamale øi fiscale, directe øi indirecte, esenfliale altminteri pentru toate celelalte guverne. Fiscalitatea minimæ, la rîndul ei, este o pîrghie pentru vînzarea sau închirierea nisipurilor [imobiliare] de aur din Dubai, în timp ce bogata oazæ petrolieræ Abu Dhabi subvenflioneazæ celelalte funcfliuni ale statului, inclusiv relafliile externe øi apærarea, încredinflate administrafliei federale a Emiratelor – ea însæøi un condominium de interese ale øeicilor aflafli la putere øi ale familiilor lor.

Beach Club-ul lui Milton Friedman Altfel spus, Dubaiul este o mare comunitate închisæ, ultima mare Zonæ Verde a lumii. Chiar mai mult decît Singapore sau Texas, el este însæ øi o apoteozæ a valorilor neoliberale ale capitalismului contemporan: o societate care ar fi putut fi proiectatæ de Departamentul Economic al Universitæflii din Chicago.40 Cæci Dubai a realizat, de fapt, ceea ce americanii reacflionari nu puteau decît sæ viseze: o oazæ a liberei întreprinderi, færæ impozite, færæ sindicate sau partide de opoziflie (nu existæ alegeri). Aøa cum se cuvine într-un paradis al consumului, ziua lui naflionalæ neoficialæ, ca øi logoul sæu global, este celebrul Shopping Festival, extravaganflæ prelungitæ o lunæ întreagæ, sponsorizatæ de cele 25 de malluri ale oraøului, festival care începe pe 12 ianuarie øi atrage 4 milioane de consumatori de lux, în primul rînd din Orientul Mijlociu øi Asia de Sud.41 Absolutismul feudal – dinastia Al-Maktoum posedæ întreg teritoriul Dubaiului – a fost înælflat între timp la rangul de ultim cuvînt în materie de administraflie corporatistæ luminatæ, iar sfera politicului a ajuns sæ se confunde oficial cu cea managerialæ. „Oamenii se referæ la prinflul nostru ca la Directorul Executiv General al Dubaiului. Øi asta pentru cæ el conduce efectiv flara ca pe o întreprindere privatæ, în beneficiul sectorului privat, øi nu în beneficiul statului“, spune Saeed al-Muntafiq, director al Autoritæflii pentru Dezvoltare øi Investiflii din Dubai. Mai mult, dacæ flara este o unicæ firmæ mare, cum nu înceteazæ sæ afirme Al-Maktoum, atunci „guvernul reprezentativ“ nu mai are nicio rafliune de a fi: la urma urmei, General Electric øi Exxon nu sînt niøte democraflii øi nimeni –

În acelaøi spirit, libertatea individualæ în Dubai derivæ strict din planul de afaceri, nu reprezintæ un drept constituflional øi, cu atît mai puflin, unul „inalienabil“. Al-Maktoum øi executivul sæu trebuie sæ arbitreze între autoritatea tribalæ øi legea islamicæ, pe de o parte, øi cultura occidentalæ de antreprizæ øi hedonismul decadent, pe de altæ parte. Soluflia lor ingenioasæ este un regim care ar putea fi numit de „libertæfli modulare“, bazat pe o segregare spaflialæ riguroasæ a funcfliilor economice øi a claselor sociale, diferenfliate, ele însele, etnic. Pentru a înflelege cum funcflioneazæ practic acest regim, este necesar sæ examinæm, pe scurt, strategia globalæ a Dubaiului.

Deøi dezvoltarea turisticæ øi extravaganflele stau la originea „faimei“ Dubaiului, oraøul-stat are extraordinara ambiflie de a capta o cît mai mare valoare adæugatæ, printr-o serie de zone de liber schimb øi de poli de înaltæ tehnologie. „Pentru a se transforma într-un megalopolis – scrie un comentator al canalului de televiziune ABC – una dintre strategiile acestui mic oræøel comercial de coastæ a fost sæ accepte orice, chiar øi fluajul, în scopul de a determina întreprinderile sæ investeascæ øi sæ se stabileascæ în Dubai. Existæ zone de liber schimb în care investitorii stræini pot sæ posede chiar 100% din acfliuni, færæ a fi supuøi niciunui fel de taxe individuale sau colective øi færæ vreun impozit vamal.“43 Prima zonæ de liber schimb, din regiunea portului Jebel Ali, gæzduieøte în momentul de faflæ cîteva mii de întreprinzætori comerciali øi industriali, fiind principalul cap de pod pentru corporafliile americane în drumul lor spre pieflele din Arabia Sauditæ øi din Golf.44

Tabelul II. Triumviratul „public“

„privat“

Mohammed al G

Consiliul Executiv

Dubai Holdings

Mohammed Alabbar

Dep. de Dezv. Economicæ

Emaar (imobiliare)

Sultanul Ahmed

Portul Jebel Ali

Nakheel (imobiliare)

201

Dar cea mai mare creøtere viitoare e aøteaptatæ totuøi din partea unui arhipelag de poli de dezvoltare [business cluster] specializafli. Cele mai mari dintre aceste oraøe-în-oraø sînt: Internet City, care a ajuns deja principalul centru de tehnologie øi informaflie din lumea arabæ, cu filiale locale Dell, Hewlett-Packard, Microsoft etc.; Media City, sediul reflelei de televiziune prin satelit Al-Arabiya øi al multor altor organizaflii internaflionale; øi Dubai International Financial Centre, menit sæ devinæ, potrivit speranflelor lui Al-Maktoum, cea mai mare bursæ între Europa øi Asia de Est, pe mæsuræ ce investitorii stræini sînt ispitifli tot mai mult sæ se adape din nesecatul izvor de cîøtiguri petroliere din Golf. Pe lîngæ aceste megaenclave, fiecare cu zeci de mii de angajafli, Dubai gæzduieøte sau plænuieøte sæ construiascæ o Aid City [Cetate de Ajutor Umanitar], destinatæ intervenfliilor în caz de dezastru; o zonæ de liber schimb, dedicatæ vînzærii maøinilor de ocazie; un Dubai Metals and Commodities Center [Centru de Metale øi Materii Prime]; o Chess City [Cetate a Øahului], sediu al Asociafliei Internaflionale de Øah, proiectatæ ca o mare tablæ de øah cu cei doi „regi“ în formæ de turnuri, fiecare cu cîte 64 de etaje; øi un Healthcare Village [Sat al Sænætæflii], de 6 miliarde de dolari, în colaborare cu Facultatea de Medicinæ de la Harvard, care va oferi claselor înstærite din regiunea Golfului tehnologia medicalæ americanæ cea mai avansatæ.45 Øi alte oraøe din regiune posedæ, fireøte, zone de liber schimb øi poli de dezvoltare high-tech, dar numai Dubaiul a permis fiecærei enclave sæ opereze sub un regim juridic excepflional, croit pe mæsura investitorilor stræini øi a profesioniøtilor expatriafli în Dubai. „Fæurirea acestor niøe lucrative, cu regulile lor speciale, afirmæ Financial Times, a reprezentat însuøi nucleul strategiei de dezvoltare a Dubaiului.“46 Cenzura presei, de exemplu (flagrantæ în restul Dubaiului), este total inexistentæ în Media City, iar accesul la internet (reglementat în funcflie de conflinut în Dubai) este absolut liber în Internet City. Emiratele Arabe Unite au permis Dubaiului sæ înfiinfleze „un sistem complet autonom, bazat pe standarde comerciale occidentale, care opereazæ în dolari øi în limba englezæ“. Deøi nu færæ controverse, Dubaiul a importat chiar autoritæfli financiare britanice, ca supraveghetori, øi juriøti pensionafli, pentru a cîøtiga încrederea Occidentului cæ DFIX [Dubai International Financial Exchange] va juca dupæ aceleaøi reguli ca Zürich, Londra øi New York.47 În paralel, pentru a asigura vinderea rapidæ a vilelor luxoase din Palm Jumeirah øi a insulelor private care formeazæ insula Lumea, Al-Maktoum a anunflat în 2002 o veritabilæ „revoluflie imobiliaræ“, unicæ în regiune, care permite stræinilor sæ devinæ proprietarii definitivi ai acestor proprietæfli de lux, în loc sæ beneficieze doar de o concesiune, pe o duratæ limitatæ la 99 de ani, aøa cum se întîmplæ pretutindeni în regiune.48 Pe lîngæ aceste enclave de mare libertate economicæ øi de expresie, Dubaiul mai este celebru øi pentru tolerarea viciilor occidentale, cu excepflia consumului recreativ de droguri. Contrar situafliei din Arabia Sauditæ sau chiar din Kuweit City, alcoolul curge liber în barurile din oraø øi în barurile pentru expatriafli, øi nimeni nu priveøte chiorîø la sutienele sau la bikinii string de pe plajæ. Dubaiul – væ va spune orice ghid modern – este øi „Bangkokul Orientului Mijlociu“, cu mii de prostituate rusoaice, armence, indiene øi iraniene, controlate de diverse bande øi mafii transnaflionale.

Rusoaicele de la bar sînt faflada strælucitoare a unui trafic sexual sinistru, bazat pe ræpire, sclavie øi violenflæ sadicæ. Deøi Al-Maktoum, cu regimul sæu atît de modern, neagæ, desigur, orice complicitate cu aceastæ indus-

202

trie înfloritoare a felinarului roøu, inifliaflii øtiu perfect cæ prostituatele îi sînt indispensabile în menflinerea hotelurilor de cinci stele pline de afaceriøti europeni øi arabi.49 Iar atunci cînd stræinii stabilifli în Dubai laudæ excepflionala „deschidere“ a acestuia, ei laudæ, de fapt, libertatea de a petrece cu bæuturæ øi-n desfrîu, øi nu libertatea sindicalæ sau de expresie.

O majoritate de øerbi invizibili Împreunæ cu emiratele vecine, Dubaiul a atins perfecfliunea în arta de a exploata muncitorii. Într-o flaræ care a abolit abia în 1963 sclavia, sindicatele, agitatorii de orice fel øi aproape toate grevele sînt ilegale, iar 99% din forfla de muncæ a sectorului privat sînt salariafli stræini, care pot fi oricînd expulzafli. De fapt, gînditorii profunzi de la American Entreprise øi Cato Institutes trebuie sæ saliveze atunci cînd contemplæ sistemul de clase øi drepturi din Dubai.50 În vîrful piramidei sociale se aflæ, desigur, Al-Maktoumii øi verii lor, care posedæ orice græunte de nisip ce poate fi exploatat din emirat. Urmeazæ apoi autohtonii, 15% din populaflie (mulfli dintre ei descendenfli ai unor vorbitori de limbæ arabæ din Iran), care constituie clasa nababilor [leisure class], a cæror uniformæ distinctivæ, menitæ a le marca privilegiile, este tradiflionalul dishdash alb. Obedienfla lor faflæ de dinastie este recompensatæ prin transfer de venituri, educaflie gratuitæ, locuinfle sociale øi slujbe guvernamentale. Pe o treaptæ mai jos se situeazæ ræsfæflaflii mercenari: peste 100.000 de expatriafli britanici (alfli 100.000 de cetæfleni britanici posedæ o a doua casæ sau un al doilea apartament în Dubai), alæturi de mulfli manageri øi specialiøti europeni, libanezi, iranieni øi indieni, care profitæ din plin de opulenfla lor climatizatæ øi de cele douæ luni de concediu plætit peste ocean, în fiecare varæ. Britanicii, în frunte cu David Beckham (proprietar al unei plaje) øi cu Rod Stewart (proprietar al unei insule), sînt probabil cele mai importante „majorete“ pentru paradisul lui Al-Maktoum, mulfli dintre ei delectîndu-se într-un cadru social care le evocæ splendoarea pierdutæ, cu gin-and-tonic la hotelul Raffles øi næzbîtiile albilor în bungalow-urile din Simla. Dubaiul este expert în arta de a cultiva nostalgia colonialæ.51 Oraøul-stat este însæ un Raj52 în miniaturæ øi dintr-un punct de vedere mai grav øi mai notoriu. Marea masæ a populafliei este formatæ din muncitorii venifli cu contracte din Asia de Sud, dependenfli legal de un singur angajator øi supuøi unui control social de tip totalitar. Stilul de viaflæ fastuos din Dubai este cu putinflæ graflie unui numær imens de menajere filipineze, srilankeze øi indiene, în vreme ce boomul imobiliar (care utilizeazæ un sfert din mîna de lucru disponibilæ) se bazeazæ pe o armatæ de pakistanezi øi de indieni prost plætifli, contingentul cel mai numeros venind din Kerala øi lucrînd în schimburi de cîte douæsprezece ore, øase zile øi jumætate pe sæptæmînæ, în cældura deøerticæ la care se topeøte asfaltul.

La fel ca vecinii sæi, Dubaiul violeazæ sistematic reglementærile Organizafliei Internaflionale a Muncii øi refuzæ sæ adopte convenflia referitoare la drepturile muncitorilor migranfli. Human Rights Watch a acuzat, în 2003, Emiratele Unite cæ îøi clædesc prosperitatea pe „muncæ silnicæ“. De fapt, aøa cum sublinia recent cotidianul britanic The Independent, „piafla muncii seamænæ întru totul cu vechiul sistem de muncæ sub contract, adus odinioaræ în Dubai de foøtii sæi stæpîni coloniali, britanicii. Întocmai ca stræmoøii lor cæzufli în mizerie, continua ziarul londonez, muncitorii asiatici de astæzi sînt obligafli, odatæ ajunøi în Emiratele Arabe Unite, sæ semneze contracte

verso: un dosar Mike Davis

care îi angajeazæ, ani de zile, la o sclavie virtualæ. Drepturile lor dispar la sosirea pe aeroport, unde recrutorii le confiscæ paøapoartele øi viza, sub pretextul unui control“.53 Pe lîngæ faptul cæ sînt supraexploatafli, iloflii din Dubai – la fel ca proletariatul din Metropolis, de Fritz Lang – ar trebui sæ fie øi în general invizibili. Presei locale i se interzice sæ relateze ceva despre muncitorii migranfli, despre condifliile de muncæ exploatatoare øi despre prostituflie (Emiratele Arabe Unite deflin locul 137 în Press Freedom Index). La fel, „muncitorilor asiatici le sînt interzise centrele comerciale sclipitoare, noile terenuri de golf øi restaurantele øic“.54 Iar sordidele baræci de la periferie, unde muncitorii se îngræmædesc cîte øase, opt sau chiar doisprezece într-o singuræ încæpere, de multe ori neclimatizatæ øi færæ instalaflii sanitare, nu fac parte, fireøte, din imaginea turisticæ oficialæ a acestei cetæfli a luxului, færæ særæcie øi mahalale.55 Într-o vizitæ recentæ, chiar ministrul muncii din Emiratele Arabe Unite se spune cæ ar fi fost øocat de condifliile sordide, aproape insuportabile, dintr-un cæmin de la periferie, al muncitorilor unui antreprenor de construcflii monumentale. Dar, atunci cînd muncitorii au încercat sæ formeze un sindicat ca sæ obflinæ plata salariilor restante øi ameliorarea condifliilor de viaflæ, au fost arestafli pe loc.56 Poliflia din Dubai poate sæ închidæ ochii la importurile ilegale de aur øi diamante, la reflelele de prostituflie øi la personajele suspecte care cumpæræ 25 de vile dintr-odatæ cu bani lichizi, dar dæ dovadæ de un zel remarcabil atunci cînd e vorba sæ deporteze muncitorii pakistanezi care se plîng cæ patronii lipsifli de orice scrupule nu le-au plætit salariul sau sæ le închidæ, sub acuzaflia de „adulter“, pe servitoarele filipineze care declaræ cæ au fost violate de stæpînii lor.57 Ca sæ evite vulcanul mocnit al pericolului øiit, care aduce atîta neliniøte în Bahrein øi Arabia Sauditæ, Dubaiul øi vecinii sæi din EAU au privilegiat mîna de lucru nearabæ, venitæ din estul Indiei, din Pakistan, Sri Lanka, Bangladesh, Nepal øi Filipine. Atunci însæ cînd muncitorii asiatici au devenit o majoritate din ce în ce mai puflin docilæ, EAU au dat înapoi øi au adoptat o politicæ de aøa-zisæ „diversitate culturalæ“ – „ni s-a cerut sæ nu mai recrutæm asiatici“, explica un antreprenor –, care le permite sæ întæreascæ controlul asupra mîinii de lucru, diluînd concentrafliile naflionale existente prin angajarea mai multor muncitori arabi.58 Cu toate acestea, discriminarea împotriva asiaticilor nu a reuøit sæ recruteze destui arabi dispuøi sæ lucreze pentru salariile de mizerie (între 100 øi 150 de dolari pe lunæ) plætite muncitorilor în construcflii, pentru a satisface nevoile insafliabile ale proliferærii noilor zgîrie-nori øi ale megaøantierelor neisprævite.59 De fapt, boomul imobiliar, cu deplorabila lui fiøæ de securitate, cu neglijarea celor mai elementare nevoi ale muncitorilor, a declanøat prima revoltæ muncitoreascæ din Dubai. Numai în 2004, conform aprecierii organizafliei Human Rights Watch, 880 de muncitori din construcflii au fost uciøi la lucru, iar majoritatea accidentelor mortale nu au fost raportate de angajatori sau au fost acoperite chiar de guvern.60 În aceeaøi perioadæ, marile companii de construcflii øi subcontractorii lor nu au reuøit sæ asigure nici mæcar servicii de igienæ minimæ øi nici sæ asigure în mod adecvat nevoia de apæ potabilæ a øantierelor situate la mari distanfle în deøert. Muncitorii au fost exasperafli øi de lunga duratæ a deplasærilor spre øantiere, de despotismul meschin (deseori avînd la bazæ prejudecæfli rasiale sau religioase) al supraveghetorilor lor, de prezenfla spionilor øi a gardienilor trimiøi de companie în taberele lor, de robia pe datorie stipulatæ prin contractele lor de muncæ øi de incapaci-

tatea guvernului de a-i chema în judecatæ pe contractorii care pæræseau Dubaiul peste noapte sau care declarau faliment, færæ sæ le mai plæteascæ salariile restante.61 Aøa cum declara un muncitor amærît din Kerala pentru New York Times: „Aø vrea ca tofli aceøti bogafli sæ realizeze cine le construieøte turnurile, aø vrea sæ vinæ øi sæ vadæ ce tristæ e viafla noastræ“.62 Primele semne de neliniøte au apærut în toamna anului 2004, cînd cîteva mii de muncitori asiatici au pornit în marø curajos, pe cele opt benzi ale autostræzii Sheikh Zayed, spre Ministerul Muncii, doar pentru a fi oprifli de scutieri øi de funcflionarii care i-au ameninflat cu deportæri în masæ.63 Demonstraflii øi greve mai mici, cu proteste împotriva salariilor neplætite sau a condifliilor nesigure de muncæ, au continuat øi în 2005, inspirate dintr-o revoltæ de mare amploare, din primævara acelui an, a muncitorilor din Bangladesh care munceau în Kuweit. În septembrie, aproximativ 7.000 de muncitori au demonstrat timp de trei ore, iar acesta a fost cel mai mare protest din istoria Dubaiului. Dupæ aceea, pe 22 martie 2006, forflele de pazæ au provocat un scandal pe marele øantier al turnului Burj Dubai. În jur de 2.500 de muncitori epuizafli aøteptau, la ieøirea din schimb, autobuzul care întîrziase mult øi care trebuia sæ-i ducæ înapoi la cæminele lor din deøert, cînd gærzile au început sæ-i hærfluiascæ. Înfuriafli, muncitorii, mulfli dintre ei musulmani indieni, s-au næpustit asupra gardienilor øi i-au bætut, atacînd apoi sediul øantierului: au ars maøinile companiei, au distrus birouri, calculatoare øi dosare. În dimineafla urmætoare, armata de muncitori a sfidat poliflia, întorcîndu-se pe øantier, dar refuzînd sæ se apuce de lucru pînæ cînd compania Al Naboodah Laing O’Rourke, cu sediul în Dubai, nu le va fi mærit salariile øi ameliorat condifliile de muncæ. Mii de muncitori în construcflii la terminalul unui nou aeroport s-au alæturat øi ei acestei greve sælbatice. Cu toate cæ unele concesii minore, însoflite de ameninflæri draconice, i-au forflat pe majoritatea muncitorilor sæ se întoarcæ la lucru la Burj Dubai øi la aeroport, protestele continuæ sæ se amplifice. În iulie, sute de muncitori la proiectul Arabian Ranches de pe Emirates Road s-au revoltat, protestînd împotriva lipsei cronice de apæ pentru gætit øi spælat din tabæra lor. Alfli muncitori au flinut reuniuni sindicale clandestine øi au ameninflat, se spune, cu pichetarea hotelurilor øi a mallurilor.64 Vocea muncitorilor ræzvrætifli ræsunæ mai puternic decît oriunde în deøerturile Emiratelor Arabe Unite. La urma urmei, capitalismul din Dubai se bazeazæ la fel de mult pe preflul ridicat al petrolului øi pe munca prost plætitæ, iar Maktoumii, la fel ca verii lor din celelalte emirate, sînt perfect conøtienfli cæ guverneazæ un regat construit pe spinarea muncitorilor sud-asiatici. Dubaiul a investit atît de mult în imaginea sa idilicæ de paradis imperturbabil al capitalului, încît tulburæri oricît de mærunte pot avea un impact dramatic asupra încrederii investitorilor. Iatæ de ce Dubai Inc. examineazæ în prezent o varietate de ræspunsuri la tulburærile muncitorilor, mergînd de la expulzæri øi arestæri în masæ pînæ la unele concesii limitate prevæzute în contractele colective de muncæ. Dar tolerarea oricærui protest riscæ sæ aducæ dupæ sine viitoare pretenflii nu doar sindicale, ci øi cetæfleneøti, ameninflînd astfel înseøi bazele statului absolutist al lui Maktoum. Øi niciunul dintre acflionarii din Dubai – fie din Marina americanæ, fie dintre miliardarii arabi sau zburdalnicii expatriafli – nu vrea sæ asiste la apariflia unui Solidarnos´´c în deøert.

203

Lui Al-Maktoum, care îøi închipuie cæ este profetul modernizærii în Golf, îi place sæ-øi impresioneze vizitatorii cu proverbe istefle øi cu aforisme pline de miez. Preferatul lui este: „Cel care nu încearcæ sæ schimbe viitorul va ræmîne prizonierul trecutului“.65 Øi totuøi, viitorul pe care el îl construieøte în Dubai – în aplauzele miliardarilor øi ale corporafliilor transnaflionale de pretutindeni – seamænæ, mai mult ca orice, cu un coømar al trecutului: Speer dîndu-øi mîna cu Disney pe flærmurile Arabiei.

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu

Note: 1. Business Week, 13 martie 2006.

2. „Dubai overtakes Las Vegas as world’s hotel capital“, Travel Weekly, 3 mai 2005.

3. „Ski in the Desert?“, Observer, 20 noiembrie 2005; Hydropolis: Project Description, Dubai, august 2003 (www.conway.com).

4. Vezi Mena Report 2005, la adresa www.menareport.com.

5. Aøa cum i se plîngea cîndva un oficial din Dubai care cælætorise, ca turist, în Egipt unui jurnalist american: „Ei au piramidele øi nu fac nimic cu ele. Pofli sæ-fli imaginezi ce-am face noi cu piramidele?“ (Lee Smith, „The Road to Tech Mecca“, Wired Magazine, iulie 2004).

6. Official Dubailand FAQs (de la Departamentul de marketing): „E ca øi cum toate formele de distracflie cunoscute de oameni ar fi fost adunate laolaltæ într-un Power Point, iar apoi votate neglijent, prin ridicarea mîinii“ (Ian Parker, „The Mirage“, The New Yorker, 17 octombrie 2005).

7. Parker, „Mirage“.

8. Familia Maktoum posedæ øi muzeul Madame Tussaud’s din Londra, Helmsley Building øi Essex House în Manhattan, mii de apartamente în statele însorite din sudul øi sud-estul SUA, ferme enorme în Kentucky øi ceea ce New York Times descrie ca „o participaflie semnificativæ la Daimler-Chrysler“. Cf. „Royal Family of Dubai Pays $1.1 Billion for 2 Pieces of New York Skyline“, 10 noiembrie 2005.

9. King Abdulah Economic City [Cetatea Economicæ Regele Abdulah] a Arabiei Saudite – un proiect de dezvoltare de 30 de miliarde de dolari deasupra Mærii Roøii – va fi de fapt un satelit al Dubaiului, construit de Emaat, imensa companie imobiliaræ proprietate a dinastiei Maktoum. Vezi „OPEC Nations Temper the Extravagance“, New York Times, 1 februarie 2006.

10. Valorile tabelelor din original au fost convertite în sistemul metric. (N. ed.)

11. Albert Speer (1905–1981), arhitectul-øef al lui Hitler. (N. tr.)

12. Rowan Moore, „Vertigo: The strange new world of the contemporary city“, in Moore, ed., Vertigo, Corte Madera, aprox. 1999.

13. „Emirate rebrands itself as a global melting pot“, Financial Times, 12 iulie 2005.

14. George Katodrytis, „Metropolitan Dubai and the Rise of Architectural Fantasy“, Bidoun, nr.

4, primævara 2005.

15. „In China, To Get Rich Is Glorious“, Business Week, 6 februarie 2006.

16. Baruch Knei-Paz, The Social and Political Thought of Leon Trotsky, Oxford, 1978, p. 91.

17. „Vîrful petrolier“ (oil peack) desemneazæ vîrful curbei de producflie a unui pufl petrolier, a unui cîmp petrolier sau a unei regiuni petroliere, dar cel mai adesea vîrful petrolier mondial, adicæ momentul cînd producflia mondialæ de petrol îøi atinge cota maximæ, urmînd sæ înceapæ sæ scadæ, ca urmare a epuizærii rezervelor exploatabile de petrol. Metodele de previziune a atingerii acestui vîrf sînt inspirate din lucrærile din anii ’50 ale geologului Marion King Hubert (1903–1989). (N. ed.)

18. „Oil Producers Gain Global Clout from Big Windfall“, WSJ, 4 octombrie 2005.

21. Jack Lyne, „Disney Does the Desert?“, 17 noiembrie 2003, online la The Site Selection.

22. Michael Pacione, „City Profile: Dubai“, Cities, vol. 22, nr. 3, 2005, pp. 259–260.

23. „Young Iranians Follow Dreams to Dubai“, New York Times, 4 decembrie 2005. Existæ, recent, øi un influx dramatic de americani iranieni bogafli, iar „unele stræzi din Dubai încep sæ semene cu anumite zone din Los Angeles“.

24. WSJ, 2 martie 2006.

25. Gilbert King, The Most Dangerous Man in the World: Dawood Ibrahim, New York, NY, 2004, p. 78; Douglas Farah, „Al Qaeda’s Gold: Following Trail to Dubai“, Washington Post, 18 februarie 2002; øi Sean Foley, „What Wealth Cannot Buy: UAE Security at the Turn of the 21st Century“, in Barry Rubin, ed., Crises in the Contemporary Persian Gulf, London, 2002, pp. 51–52.

26. Steve Coll, Ghost Wars, New York, 2004, p. 449.

27. Suketu Mehta, Maximum City: Bombay Lost and Found, New York, 2004, p. 135.

28. S. Hussain Zaidi, „Black Friday: The True Story of the Bombay Bomb Blasts“, Delhi, 2002, pp. 25–7 øi 41–44.

29. Vezi „Dubai’s Cooperation with the War on Terrorism Called into Question“, Transnational Threats Update, Centre for Strategic and International Studies, februarie 2003, pp. 2–3; øi „Bin Laden’s operatives still using freewheeling Dubai“, USA Today, 2 septembrie 2004.

30. Ira Chernus, „Dubai: Home Base for Cold War“, 13 martie 2006, Common Dreams News Centre.

31. Existæ foarte multe controverse în jurul acestui gigant al serviciilor petroliere øi una dintre primele o sutæ de companii americane: legæturile financiare cu familia Bush øi cu Dick Cheney, care i-a øi fost preøedinte între 1995 øi 2000, neregularitæflile contabile, producflia de amiantæ, enormul contract cu armata americanæ în Irak, încredinflat færæ licitaflie publicæ øi bænuit de suprafacturare etc. Pe 11 martie 2007, Halliburton a hotærît sæ-øi mute centrul decizional din Houston în Dubai. Grupul ræmîne, juridic øi fiscal, american, dar preøedintele lui, David Lesar, îøi are acum biroul în Golful Persic. (N. ed.)

32. Pratap Chatterjee, „Ports of Profit: Dubai Does Brisk War Business“, 25 februrie 2006, Common Dreams News Centre.

33. Edward Chancellor, „Seven Pillars of Folly“, WSJ, 8 martie 2006; despre repatrierile saudite, AME Info, 20 martie 2005, www.ameinfo.com.

34. AME Info, 9 iunie 2005.

35. Chancellor, „Seven Pillars“.

36. Stanley Reed, „The New Middle East Bonanza“, Business Week, 13 martie 2006.

37. Lyne, „Disney Does the Desert?“.

38. Væzute din spafliu, cele 1.060 de Water Homes de pe insula The Palm Jebel Ali se vor citi: „Învaflæ înflelepciunea de la poporul înflelepflilor: nu oricine cælæreøte e øi jocheu“.

39. Peter Coy, „Oil Pricing“, Business Week, 13 martie 2006.

40. Autorul face aluzie la Proiectul Chile, transfer de ideologie americanæ inifliat de „Chicago Boys“ în anii ’70. (N. tr.)

41. Tarek Atia, „Everybody’s a Winner“, Al-Ahram Weekly, 9 februarie 2005.

42. William Wallis, „Big Business: Intense rivalry among the lieutenants“, Financial Times, 12 iulie 2005.

43. Hari Sreenivasan, „Dubai: Build It and They Will Come“, ABC News, 8 februarie 2005.

44. Pacione, „City Profile: Dubai“, p. 257.

45. Lee Smith, „The Road to Tech Mecca“; Stanley Reed, „A Bourse is Born in Dubai“, Business Week, 3 octombrie 2005; øi Roula Khalaf, „Stock Exchanges: Chance to tap into a vast pool of capital“, Financial Times, 12 iulie 2005.

46. Khalaf, „Stock Exchanges“.

47. William McSheehy, „Financial centre: A three-way race for supremacy“, Financial Times, 12 iulie 2005.

19. Marion King Hubbert, care a lucrat pentru laboratorul de investigaflie al companiei Shell în Houston, Texas. A realizat diverse contribuflii în cîmpul geologiei øi geofizicii, în special la teoria vîrfului lui Hubbert, care are importante conotaflii politice (referitoare la maxima producflie de petrol din SUA, din anii ’60–’70). (N. tr.)

48. „A Short History of Dubai Property“, AME Info, august 2004.

20. Joseph Kechichian, „Sociopolitical Origins of Emirati Leaders“, in Kechichian, ed., A Century in Thirty Years: Shaykh Zayed and the UAE, Washington DC, 2000, p. 54.

50. American Enterprise este o fundaflie americanæ neoconservatoare, iar Cato Institute, un think tank libertarian. (N. ed.)

204

49. Lonely Planet, Dubai: City Guide, London, 2004, p. 9; øi William Ridgeway, „Dubai, Dubai – The Scandal and the Vice“, Social Affairs Unit, 4 aprilie 2005.

verso: un dosar Mike Davis 51. William Wallis, „Demographics: Locals swamped by a new breed of resident“, Financial Times, 12 iulie 2005.

52. British Raj este numele dat perioadei coloniale britanice în Asia de Sud. (N. tr.)

53. Nick Meo, „How Dubai, playground of business men and warlords, is built by Asian wage slaves“, Independent, 1 martie 2005.

O istorie a maøinii-capcanæ* Mike Davis

54. Meo, „How Dubai“.

55. Lucy Williamson, „Migrants’ Woes in Dubai Worker Camps“, BBC News, 10 februarie 2005.

56. Vezi relatarea din 12 februarie 2005 pe adresa secretdubai.blogspot.com.

57. Despre arestarea victimelor unui viol, vezi Asia Pacific Mission for Migrants, News Digest, septembrie 2003.

58. Meena Janardhan, „Welcome mat shrinking for Asian workers in UAE“, Inter Press Service, 2003.

59. Vezi Ray Jureidini, Migrant Workers and Xenophobia in the Middle East, Research Institute for Social Development, Identities, Conflict and Cohesion, Programme Paper No. 2, Geneva, decembrie 2003.

60. „UAE: Abuse of Migrant Workers“, Human Rights Watch, 30 martie 2006.

61. Anthony Shadid, „In UAE, Tales of Paradise Lost“, Washington Post, 12 aprilie 2006.

62. Hassan Fattah, „In Dubai, an Outcry from Asians for Workplace Rights“, New York Times, 26 martie 2006.

63. Julia Wheeler, „Workers’ safety queried in Dubai“, BBC News, 27 septembrie 2004.

64. Fattah, „In Dubai“; Dan McDougall, „Tourists become targets as Dubai’s workers take revolt to the beaches“, The Observer, 9 aprilie 2006; øi „Rioting in Dubai Labour Camp“, Arab News, 4 iulie 2006.

65. Citat in Lyne, „Disney Does the Desert?“.

Partea I Aviaflia militaræ a særacului Cærufla lui Buda (1920) „Nu ne-afli arætat niciun pic de milæ! Vom face la fel. Væ vom dinamita!“ Avertisment anarhist (1919) Într-o zi caldæ de septembrie, în 1920, la cîteva luni dupæ arestarea tovaræøilor sæi Sacco øi Vanzetti, un anarhist italian ræzbunætor pe nume Mario Buda øi-a parcat cærufla trasæ de un cal la colflul dintre Wall Street øi Broad Street, exact vizavi de J. P. Morgan Company. A coborît nonøalant øi a dispærut, neobservat, în mulflimea de la ora prînzului. La cîteva sute de metri mai departe, un poøtaø speriat a gæsit niøte fluturaøi ciudafli care avertizau: „Eliberafli prizonierii politici sau o s-avefli cu toflii parte de-o moarte siguræ!“ Semnau: „Luptætorii Americani Anarhiøti“. În apropiere, clopotele de la Trinity Church au început sæ batæ de amiazæ.

Cînd s-au oprit, cærufla, plinæ cu dinamitæ øi bucæfli de fier, a explodat într-o minge de foc øi schije. „Cal øi cæruflæ au zburat în bucæfli“, scrie Paul Avrich, celebrul istoric al anarhismului american, care a descoperit adeværata poveste. „Sticla ferestrelor de la birouri s-a fæcut zob, øi storurile pînæ la etajul doisprezece au izbucnit în flæcæri. Oamenii au fugit, terorizafli, pe stræzi, de parcæ un mare nor de praf ar fi acoperit zona. În birourile companiei Morgan, Thomas Joyce, de la Departamentul de securitate, a cæzut mort pe biroul sæu, în mijlocul unei græmezi de moloz øi de ziduri spulberate. Afaræ, zeci de cadavre zæceau împræøtiate pe stræzi.“ Buda a fost, færæ îndoialæ, dezamægit cînd a aflat cæ J. P. Morgan însuøi nu s-a aflat printre cei 40 de morfli øi peste 200 de rænifli – marele magnat hofl era plecat în Scoflia, la cabana lui de vînætoare. Dar chiar øi aøa, un emigrant særac, cu puflinæ dinamitæ furatæ, cu un morman de fiare vechi øi cu un cal bætrîn, reuøise sæ provoace o teroare færæ precedent în însuøi sanctuarul capitalismului american.

Bomba sa de pe Wall Street era punctul culminant al unei jumætæfli de secol de fantezii anarhiste despre îngeri ai ræzbunærii fæcufli din dinamitæ; dar era øi o invenflie, la fel ca motorul diferenflial al lui Charles Babbage, care depæøise cu mult imaginaflia epocii sale. Abia dupæ ce barbaria bombardamentelor strategice devenise ceva banal, iar raidurile în urmærirea insurgenflilor prin labirinturile oraøelor særace deveniseræ pentru forflele aeriene o rutinæ, avea sæ fie realizat pe deplin potenflialul, cu adeværat radical, al „maøinii infernale“ a lui Buda. * Traducere dupæ Mike Davis, „A History of the Car Bomb“, TomDispatch, 11–13 aprilie 2006.

Text apærut în douæ pærfli, în aprilie 2006, pe www.tomdispatch.com (ca nucleu al cærflii Buda’s Wagon: A Brief History of the Car Bomb, London, Verso, 2007), fiind publicat aici în versiune românæ cu acordul øi prin amabilitatea autorului. (N. ed.)

205

Cærufla lui Buda a constituit, în esenflæ, prototipul maøinii-capcanæ: prima utilizare a unui vehicul neostentativ, anonim în aproape orice mediu urban, pentru a transporta mari cantitæfli de explozibil în raza precisæ a unei flinte de mare importanflæ. Aceastæ ispravæ nu avea sæ mai fie, din cîte mi-am putut da seama, repetatæ pînæ la 12 ianuarie 1947, cînd banda Stern a introdus un camion plin cu explozibile într-un post al polifliei britanice din Haifa, Palestina, ucigînd 4 persoane øi rænind 140. Banda Stern (o grupare disidentæ profascistæ condusæ de Avraham Stern, care deviase de la dreapta sionistæ paramilitaræ Irgun) avea sæ utilizeze în curînd camioane øi maøini-capcanæ ca sæ-i ucidæ øi pe palestinieni: o atrocitate creativæ, cæreia dezertorii britanici luptînd de partea naflionaliøtilor palestinieni nu vor întîrzia sæ-i ræspundæ cu aceeaøi monedæ.

Vehiculele-capcanæ au fost utilizate dupæ aceea sporadic – producînd masacre notabile în Saigon (1952), Alger (1962) øi la Palermo (1963) –, dar porflile infernului au fost realmente deschise abia în 1972, cînd Armata Republicanæ Irlandezæ provizorie (IRA) a improvizat accidental – spune legenda – prima maøinæ-capcanæ cu carburant lichid de nitrat de amoniu (ANFO). Aceste bombe de nouæ generaflie, care nu necesitæ decît ingrediente industriale obiønuite øi îngræøæminte sintetice, erau ieftin de fabricat øi uimitor de puternice: ele au ridicat terorismul urban de la nivelul artizanal la cel industrial, fæcînd posibile atacuri susflinute øi fulgerætoare împotriva unor întregi zone centrale din oraøe, precum øi distrugerea completæ a unor zgîrie-nori øi a unor blocuri din beton armat.

Dintr-odatæ, maøina-capcanæ a devenit, cu alte cuvinte, o armæ semistrategicæ, iar în anumite circumstanfle ea era comparabilæ cu forflele aeriene, prin capacitatea ei de a lovi noduri urbane critice øi sedii-cheie øi de a teroriza populafliile unor întregi oraøe. Într-adevær, camioanele-capcanæ sinucigaøe, care au devastat Amabasada Statelor Unite øi baræcile Marinei din Beirut în 1983, au fost superioare – cel puflin în sens geopolitic – focurilor combinate ale bombardierelor de luptæ øi ale navelor de ræzboi ale Flotei a Øasea militare americane, forflînd administraflia Reagan sæ se retragæ din Liban.

Utilizarea nemiloasæ øi genialæ de cætre Hezbollah a unor maøini-capcanæ în Liban, în anii ’80, pentru a contracara tehnologia militaræ avansatæ a Statelor Unite, a Franflei øi a Israelului, a încurajat în curînd o duzinæ de alte grupæri sæ-øi aducæ insurgenflii øi jihadurile acasæ, în metropolæ.

Unii dintre proiectanflii noii generaflii de maøini-capcanæ erau absolvenfli ai øcolilor de terorism organizate de CIA øi de serviciul secret pakistanez (ISI) cu finanflare sauditæ, la mijlocul anilor ’80, pentru a-i antrena pe mujahedini sæ-i terorizeze pe ruøii ce ocupau atunci Kabulul. Între 1992 øi 1998, 16 atacuri importante cu vehicule-capcanæ în 13 oraøe diferite au ucis 1.050 de oameni øi au rænit aproximativ 12.000. Øi mai important din punct de vedere geopolitic este cæ IRA øi Gama’a al-Islamiyya au produs pagube de miliarde de dolari celor douæ centre de control ale economiei mondiale: City of London (în 1992, 1993 øi 1996) øi Lower Manhatan (în 1993), ducînd la o reorganizare forflatæ a industriei globale de reasiguræri. În noul mileniu, la 85 de ani dupæ primul masacru de pe Wall Street, maøinile-capcanæ au devenit aproape la fel de generic globale ca iPodurile øi HIV-SIDA, provocînd cratere pe stræzile oraøelor, de la Bogotá la Bali. Camioane-capcanæ sinucigaøe, cîndva semnætura distinctivæ a grupærii Hezbollah, au fost cedate în regim de francizæ Sri Lankæi, Ceceniei,

206

Turciei, Egiptului, Kuweitului øi Indoneziei. Pe orice grafic al terorismului urban, curba reprezentînd maøinile-capcanæ este într-o creøtere abruptæ, aproape exponenflialæ. Irakul ocupat de SUA este, desigur, un infern implacabil, cu peste 9.000 de victime – în special civili – atribuite unor vehicule-capcanæ în perioada de doi ani dintre iulie 2003 øi iunie 2005.

De atunci, frecvenfla atacurilor cu maøini-capcanæ a crescut dramatic: 140 pe lunæ în toamna lui 2005, 13 numai în Bagdad în prima zi a Anului Nou 2006. Dacæ explozibilele improvizate de pe øosele (IED1) sînt aparatul cel mai eficient împotriva vehiculelor blindate americane, maøinile-capcanæ sînt arma preferatæ pentru sacrificarea civililor øiifli, în fafla moscheilor øi în piefle, øi pentru instigarea la un ræzboi sectar apocaliptic.

Sub asediul unor arme ce nu se pot distinge de traficul ordinar, aparatul administrativ øi cel financiar se retrag în interiorul unor „inele de oflel“ øi al unor „zone verzi“, dar provocarea mai largæ pe care o reprezintæ maøina-capcanæ pare de nerezolvat. Armele nucleare furate, gazul sarin øi antraxul pot întruchipa „suma spaimelor noastre“, dar maøina-capcanæ este calul de bætaie al terorismului urban cotidian. Înainte de a-i examina genealogia însæ, este util, poate, sæ rezumæm acele caracteristici care fac din cærufla lui Buda o sursæ atît de formidabilæ øi, færæ îndoialæ, permanentæ de insecuritate urbanæ. În primul rînd, vehiculele-capcanæ sînt arme secrete, de o putere øi o eficacitate distructive surprinzætoare. Camioane, camionete sau chiar SUV2-uri pot transporta cu uøurinflæ echivalentul mai multor bombe convenflionale de aproximativ 450 kg în proximitatea unei flinte favorite. În plus, puterea lor distructivæ este în permanentæ evoluflie, graflie experimentelor continue ale ingenioøilor fabricanfli de bombe. Ne mai confruntæm, încæ, øi azi cu oroarea deplinæ a exploziilor unor remorci de dimensiuni mijlocii, cu o razæ letalæ a exploziei de aproximativ 200 de metri, sau a unor bombe murdare, învelite în suficiente deøeuri nucleare ca sæ facæ centrul Manhattanului radioactiv pentru mai multe generaflii. În al doilea rînd, ele sînt extraordinar de ieftine: 40 sau 50 de persoane pot fi masacrate cu o maøinæ furatæ øi, poate, cu niøte îngræøæminte øi produse electronice de contrabandæ în valoare de 400 $. Ramzi Yousef, creierul atentatului din 1993 de la World Trade Center, s-a læudat cæ cea mai scumpæ investiflie a sa au fost apelurile telefonice long-distance.

Explozibilul în sine (o jumætate de tonæ de uree) a costat 3.615 dolari, plus 59 de dolari pe zi chiria unei furgonete de 3 metri lungime. În schimb, rachetele de croazieræ, care au devenit riposta americanæ clasicæ la atacurile teroriste de peste ocean, costæ 1,1 milioane de dolari bucata. În al treilea rînd, atentatele cu maøini-capcane sînt simplu de organizat operaflional. Deøi unii mai refuzæ øi acum sæ creadæ cæ Timothy McVeigh øi Terry Nichols n-au beneficiat de nicio asistenflæ din partea vreunei entitæfli guvernamentale sau oculte, doi bærbafli în proverbiala cabinæ telefonicæ – un om de la serviciul de pazæ øi un fermier – au plænuit øi executat cu succes oribilul bombardament de la Oklahoma City, cu manuale de instrucfliuni øi informaflii dobîndite din circuitul tîrgurilor de arme. În al patrulea rînd, la fel ca øi cele mai „inteligente“ bombe aeriene, maøinile-capcanæ sînt, în mod inerent, nediscriminatorii: „pagubele colaterale“ sînt, practic, inevitabile. Dacæ logica unui atac este sacrificarea inocenflilor øi semænarea panicii într-un cerc cît mai larg, o „strategie a tensiunii“ sau doar demoralizarea societæflii, atunci maøinile-capcanæ sînt ideale. Dar ele sînt la fel de eficiente øi în distrugerea credibilitæflii morale a unei cauze,

verso: un dosar Mike Davis

distrugîndu-i sprijinul popular, aøa cum au descoperit, independent, atît IRA, cît øi ETA în Spania. Maøina-capcanæ este o armæ inerent fascistæ. În al cincilea rînd, maøinile-capcanæ sînt absolut anonime, læsînd dovezi medico-legale minime. Buda a plecat liniøtit acasæ în Italia, læsîndu-i pe William Burns, J. Edgar Hoover øi Biroul de Investigaflii (numit, mai tîrziu, FBI) sæ se facæ de rîs, urmærind, timp de un deceniu, una dupæ alta, tot felul de piste false,. Cei mai mulfli dintre urmaøii lui Buda au scæpat øi ei de identificare øi arest. În plus, anonimatul recomandæ maøinile-capcanæ tuturor celor cærora le place sæ-øi mascheze opera, øi aici trebuie sæ includem CIA, Mossadul israelian, GSD-ul sirian, Pasdaranul iranian øi ISI-ul pakistanez, pe tofli cei care au provocat carnagii de nedescris cu astfel de dispozitive.

Detonæri preliminare (1948–1963) „Bombele cu explozie întîrziatæ ale Roøiilor: odihneøte-te-n pace, centrul Saigonului!“ Titlu în New York Times (10 ianuarie 1952) Membrii bandei Stern erau studenfli înflæcærafli de violenflæ, admiratori evrei autodeclarafli ai lui Mussolini, care se læsaseræ pætrunøi de tradifliile teroriste ale Partidului Socialist Revoluflionar Rus dinainte de 1917, ale macedonenei IMRO3 øi ale Cæmæøilor Negre italiene. Fiind cea mai extremistæ aripæ a miøcærii sioniste din Palestina – „fasciøti“ pentru Haganah øi „teroriøti“ pentru britanici –, ei erau, moral øi tactic, liberi de orice considerente de diplomaflie sau de opinie mondialæ. Aveau o reputaflie orgolioasæ øi bine meritatæ pentru originalitatea operafliunilor øi pentru surpriza atacurilor lor. La 12 ianuarie 1947, ca parte a campaniei lor de prevenire a oricæror compromisuri între curentul principal de sionism øi guvernul laburist britanic, au aruncat în aer un masiv camion-capcanæ în sediul central al polifliei din Haifa, producînd 144 de rænifli. Dupæ trei luni, au repetat aceeaøi tacticæ în Tel Aviv, aruncînd în aer cazarma polifliei din Sarona (5 morfli) cu un camion poøtal furat, umplut cu dinamitæ. În decembrie 1947, ca urmare a votului ONU de împærflire a Palestinei, o luptæ pe scaræ largæ a izbucnit între comunitæflile evreieøti øi arabe de la Haifa pînæ la Gaza. Banda Stern, care refuza orice altceva decît refacerea unui Israel biblic, i-a oferit acum camionului-capcanæ debutul sæu ca armæ de teroare în masæ. La 4 ianuarie 1948, doi oameni în veøminte arabe au condus un camion încærcat ostentativ cu portocale în centrul oraøului Jaffa øi l-au parcat lîngæ New Seray Building, în care-øi desfæøurau activitatea administraflia palestinianæ municipalæ, precum øi o cantinæ care oferea supæ copiilor særaci. Cei doi au zæbovit cu sînge rece sæ bea o cafea la o cafenea din apropiere, plecînd apoi cu cîteva minute înainte de explozie. „O explozie colosalæ – scrie Adam LeBor în istoria oraøului Jaffa – a zguduit atunci oraøul. Sticla spartæ øi zidæria spulberatæ au fost împræøtiate de suflul bombei în întreaga piaflæ a Turnului cu Ceas. Centrul Noului Serai øi pereflii laterali s-au præbuøit într-o græmadæ de moloz øi grinzi contorsionate.

N-a supraviefluit decît faflada neoclasicæ. Dupæ un moment de tæcere, au început flipetele, au existat 26 de morfli øi sute de rænifli. Cei mai mulfli erau civili, inclusiv copii care mîncau la cantina særacilor.“ Bomba a ratat conducerea localæ palestinianæ, care se mutase într-o altæ clædire, dar

atrocitatea a avut un mare succes în terorizarea rezidenflilor øi în pregætirea terenului pentru eventuala lor fugæ.

I-a provocat însæ øi pe palestinieni la o ræsplatæ crudæ de aceeaøi naturæ. Înaltul Comitet Arab avea propria sa armæ secretæ: dezertorii britanici blonzi, care luptau de partea palestinienilor. La nouæ zile dupæ atentatul de la Jaffa, cîfliva dintre aceøti dezertori, conduøi de Eddie Brown, un fost caporal de poliflie al cærui frate fusese ucis de Irgun, au rechiziflionat un camion de livræri poøtale, pe care l-au umplut cu explozibil øi l-au detonat în centrul cartierului evreiesc din Haifa, rænind 50 de persoane. Dupæ încæ douæ sæptæmîni, Brown, la volanul unei maøini furate øi urmat de un camion de cinci tone condus de un palestinian în uniformæ de poliflie, trecu cu succes prin punctele de control britanice øi ale Haganah øi intræ în Ierusalimul nou. Øoferul staflionæ în fafla sediului ziarului Palestine Post, aprinse fitilul, iar apoi o øterseræ amîndoi, cu maøina lui Brown. Sediul ziarului fu devastat, cu un mort øi 20 de rænifli.

Potrivit unui cronicar al acestui episod, Abdel Kader el-Husseini, comandantul militar al Înaltului Comitet Arab, a fost atît de impresionat de succesul acestor operaflii – accidental inspirate de banda Stern –, încît a autorizat o continuare ambiflioasæ, în care erau folosifli øase dezertori britanici. „De data aceasta au fost utilizate trei camioane, escortate de o maøinæ blindatæ britanicæ furatæ, cu un tînær blond în uniformæ de poliflie, în picioare, în turelæ.“ Din nou convoiul trecu uøor prin punctele de control, fiind conduse pînæ la hotelul Atlantic de pe strada Ben Yehuda. Un paznic de noapte curios fu ucis, vrînd sæ înfrunte banda, care plecæ apoi în maøina blindatæ, dupæ ce plasase încærcætura în cele trei camioane.

Explozia fu colosalæ, iar consecinflele, la fel de sumbre: 46 de morfli øi 130 de rænifli.

Deschiderea oportunitæflii pentru atacurile de acest fel – posibilitatea trecerii dintr-o zonæ în alta – s-a închis rapid atunci cînd palestinienii øi evreii s-au pregætit de un ræzboi cu toate resursele, dar un atac final a prefigurat viitorul strælucit al maøinii-capcanæ ca instrument de asasinare. La 11 martie, limuzina oficialæ a consulului general american, fluturîndu-øi stelele øi dungile øi condusæ de obiønuitul øofer, fu admisæ în curtea solid pæzitei Jewish Agency Compound. Øoferul, un palestinian creøtin pe nume Abu Yussef, spera sæ-l ucidæ pe liderul sionist David Ben Gurion, dar limuzina fu deplasatæ chiar înainte de explozie, reuøind totuøi sæ ucidæ 13 funcflionari ai Jewish Foundation Fund øi sæ ræneascæ alfli 40.

Acest scurt, dar furios schimb de maøini-bombe între arabi øi evrei avea sæ ræmînæ în memoria colectivæ a conflictului lor, dar nu va mai fi reluat pe o scaræ largæ pînæ cînd Israelul øi aliaflii sæi falangiøti4 nu vor începe sæ terorizeze Beirutul de Vest, bombardîndu-l, în 1981: o provocare care avea sæ trezeascæ dragonul adormit øiit. Între timp, adeværata continuare se juca în Saigon: o serie de atrocitæfli cu maøini øi motocicletecapcanæ, între 1952 øi ’53, pe care Graham Greene le-a încorporat în intriga romanului sæu Un american liniøtit [The Quiet American], descriindu-le ca orchestrate în tainæ de reprezentantul CIA, Alden Pyle, care conspiræ pentru a pune, atît în locul Vietminh (acuzafli de atentatele cu bombæ), cît øi în locul francezilor (incapabili sæ garanteze siguranfla publicæ), un partid proamerican.

Adeværatul „american liniøtit“ era expertul în contrainsurecflie, colonelul Edward Lansdale (proaspæt întors dupæ victoriile împotriva flæranilor comu-

207

niøti din Filipine), iar liderul real al „Forflei a Treia“ era protejatul sæu, generalul Trinh Minh The, din secta religioasæ Cao Dai. Nu încape îndoialæ, scrie biograful lui The, cæ generalul „a incitat la numeroase atentate teroriste în Saigon, utilizînd bombe de plastic cu ceas, încærcate în vehicule sau ascunse în cadre de bicicletæ cu încærcæturi. În special Li An Minh (armata lui The) a aruncat în aer maøini în fafla Casei Operei din Saigon, în 1952.

Aceste «bombe cu ceas» ar fi fost confecflionate din 50 kg de muniflie, utilizatæ de forflele aeriene franceze, neexplodatæ øi colectatæ de Li An Minh“.

Lansdale a fost expediat la Saigon de Allen Dulles de la CIA, la cîteva luni dupæ atrocitatea de la Operæ (imortalizatæ hidos de un fotograf de la Life, în imaginea cadavrului vertical al unui purtætor de ricøæ cu ambele picioare spulberate), de care era acuzat oficial Ho Øi Min. Deøi Lansdale øtia prea bine cæ generalul The fusese autorul acestor atacuri sofisticate (explozibilele fuseseræ ascunse în compartimente false de lîngæ rezervoarele de gaz ale automobilelor), el a fost totuøi apærætorul generalului Cao Dai, ca patriot de factura lui Washington øi Jefferson. Dupæ ce fie agenflii francezi, fie cadrele Vietminh l-au asasinat pe The, Lansdale i-l elogia unui ziarist, ca pe „un om bun. Era moderat, era un general chiar bunicel, era de partea noastræ øi ne costæ douæzeci øi cinci de mii de dolari“.

Prin emulaflie sau prin reinventare, maøinile-capcanæ au apærut, apoi, într-o altæ colonie francezæ sfîøiatæ de ræzboi – în Alger, în timpul ultimelor zile ale acelor Pieds Noirs [picioare-negre], cum li se spunea coloniøtilor francezi. Unii dintre ofiflerii francezi înræifli din Saigon aveau sæ devinæ, în 1952–1953, øi cadre ale Organizafliei Armatei Secrete (OAS), condusæ de generalul Raoul Salan. În aprilie 1961, dupæ eøecul revoltei sale împotriva preøedintelui francez Charles de Gaulle, care era pregætit sæ negocieze o înflelegere cu rebelii algerieni, OAS a apelat la terorism – un veritabil festival de plastique5 –, cu întreaga formidabilæ experienflæ a veteranilor sæi paraøutiøti øi membri ai Legiunii Stræine. Între adversarii sæi declarafli se numærau De Gaulle însuøi, forflele de securitate franceze, comuniøtii, militanflii pacifiøti (inclusiv filosoful øi militantul Jean-Paul Sartre), dar mai ales civilii algerieni. Cea mai ucigaøæ maøinæ-capcanæ fabricatæ de ei a ucis 62 de docheri musulmani care stæteau la coadæ pentru un loc de muncæ la docurile din Alger, în mai 1962, dar nu a reuøit decît sæ îi sprijine pe algerieni sæ rezolve alungarea tuturor pieds noirs în mare.

Urmætoarea destinaflie a maøinii-capcanæ a fost Palermo, Sicilia. Angelo La Barbera, il Capo al mafiei din Palermo-Center, a acordat, færæ îndoialæ, o deosebitæ atenflie atentatelor din Alger, împrumutînd probabil cîte ceva din experienfla OAS atunci cînd øi-a lansat atacul devastator asupra rivalului sæu mafiot, „Little Bird“ Greco, în februarie 1963. Bastionul lui Greco era oraøul Ciaculli, afaræ din Palermo, unde era înconjurat de o armatæ de acolifli. La Barbera a depæøit acest obstacol cu ajutorul Alfei Romeo Giulietta. „Acest graflios salon de familie cu patru uøi – scrie John Dickie, fæcînd istoria Cosei Nostra – era unul dintre simbolurile miracolului economic al Italiei: «zveltæ, practicæ, confortabilæ, siguræ øi convenabilæ», aøa cum proclamau anunflurile.“ Prima Giuletta burduøitæ cu explozibil a distrus casa lui Greco; a doua, cîteva sæptæmîni mai tîrziu, l-a ucis pe unul dintre aliaflii sæi cheie. Pistolarii lui Greco au trecut la represalii, rænindu-l pe La Barbera la Milano, în mai; ca ræspuns, ambiflioøii locotenenfli ai lui La Barbera, Pietro Torreta øi Tommaso Buscetta (care avea

208

sæ devinæ mai tîrziu cel mai celebru dintre tofli pentiti6 mafiofli), au dezlænfluit „Giuliette“ øi mai mortale.

La 30 iunie 1963, „a nu se mai øtie cîta Giulietta îndesatæ cu TNT“ a fost læsatæ într-una dintre plantafliile de mandarini care înconjoaræ Ciaculli. Un rezervor de butan cu o siguranflæ era clar vizibil pe bancheta din spate. O altæ „Giulietta“ explodase deja în aceeaøi dimineaflæ într-un oraø învecinat, ucigînd doi oameni, aøa încît carabinieri erau prudenfli øi îi chemaseræ în sprijin pe inginerii armatei pentru asistenflæ. „Douæ ore mai tîrziu, au sosit doi experfli în dezamorsarea bombelor, au tæiat siguranfla øi au declarat vehiculul inofensiv. Dar cînd lt. Mario Malausa s-a dus sæ inspecteze conflinutul portbagajului, a detonat imensa cantitate de TNT pe care acesta o conflinea. Împreunæ cu alfli øase bærbafli, a fost fæcut bucæfli de o explozie care a ars, a desfrunzit øi descojit mandarinii pe sute de metri împrejur.“ (Situl este marcat astæzi de unul dintre numeroasele monumente consacrate victimelor bombardamentelor din regiunea Palermo.) Înainte ca acest „prim ræzboi al Mafiei“ sæ se încheie în 1964, populaflia Siciliei învæflase sæ tremure la simpla vedere a unei „Giulietta“, iar atentatele cu maøinæ-capcanæ deveniseræ o componentæ permanentæ din repertoriul Mafiei. Øi ele au fost din nou utilizate, în cursul unui ræzboi øi mai sîngeros, al doilea ræzboi al Mafiei sau Mantanza, în 1981–1983, dupæ care au fost îndreptate împotriva publicului italian la începutul anilor ’90, dupæ condamnarea liderilor Cosei Nostra, într-o serie de „maxiprocese“ senzaflionale. Cel mai celebru dintre aceste atentate ale furiei oarbe cu maøinæ-capcanæ – organizat probabil de Provenzano „Tractorul“7 øi de notoria lui bandæ corleonezæ – a fost explozia din mai 1993, care a avariat faimoasa galerie Uffizi din inima Florenflei øi a ucis 5 pietoni, rænind alfli 40.

„Substanfla neagræ“ „Puteam simfli zornæitoarea în care stæteam. Apoi am øtiut cæ descoperiseræm ceva, øi de-acolo a pornit totul.“ Veteran IRA vorbind despre prima maøinæ-capcanæ ANFO Maøinile-capcanæ din prima generaflie – Jaffa-Ierusalim, Saigon, Alger øi Palermo – erau destul de ucigætoare (cu un randament maxim egal, de obicei, cu cîteva sute de kilograme de TNT), dar presupuneau accesul la explozivi industriali sau militari furafli. Fabricanflii de bombe specializafli erau conøtienfli însæ cæ exista o alternativæ artizanalæ, o næscocire periculoasæ, se øtie, dar oferind perspective aproape nelimitate de distrugere, la un cost redus. Nitratul de amoniu este un îngræøæmînt sintetic universal disponibil øi un ingredient industrial cu proprietæfli explozive extraordinare, aøa cum s-a dovedit în cîteva cataclisme accidentale, ca o explozie la o uzinæ chimicæ din Oppau, Germania, în 1921 – undele de øoc s-au simflit pe o razæ de 150 de mile, iar în locul uzinei n-a ræmas decît un crater imens –, øi un dezastru din 1947 din Texas City (600 de morfli øi 90% din oraø deteriorat structural). Nitratul de amoniu se vinde în cantitæfli de jumætate de tonæ, accesibile chiar øi teroristului celui mai strîmtorat financiar, dar procesul amestecærii lui cu combustibil lichid [petrol] pentru a crea explozibilul ANFO e mai mult decît „puflin cam complicat“, aøa cum avea sæ afle Armata Republicanæ Irlandezæ provizorie (IRA) la sfîrøitul lui 1971.

verso: un dosar Mike Davis

„Maøina-capcanæ a fost [re]descoperitæ în mod cu totul accidental – explicæ ziaristul Ed Maloney în a sa Istorie secretæ a IRA [The Secret History of the IRA] –, dar folosirea ei de IRA din Belfast n-a fost întîmplætoare. Seria evenimentelor a început la sfîrøitul lui decembrie 1971, cînd generalul responsabil cu aprovizionarea armatei IRA, Jack McCabe, a fost rænit mortal într-o explozie produsæ cînd un amestec artizanal experimental pe bazæ de fertilizator, cunoscut ca «substanfla neagræ», a explodat pe cînd el l-a amestecat cu o lopatæ, în garajul sæu de la periferia nordicæ a Dublinului. Comandamentul General [al IRA] a avertizat cæ amestecul era prea periculos de manipulat, dar la Belfast se primise deja un lot øi cineva a avut ideea sæ se debaraseze de el, aruncîndu-l într-o maøinæ, cu o siguranflæ øi un cronometru, øi læsîndu-l undeva în centrul oraøului Belfast.“ Explozia rezultatæ a produs o puternicæ impresie asupra conducerii de la Belfast. „Substanfla neagræ“ – pe care IRA a învæflat curînd cum s-o manipuleze în condiflii de siguranflæ – a eliberat armata subteranæ de constrîngerile ofertei: maøina-capcanæ consolida capacitatea distructivæ, reducînd, pe deasupra, probabilitatea arestærii voluntarilor sau aruncarea lor accidentalæ în aer. Combinaflia dintre maøina-capcanæ øi nitratul de amoniu a fost, cu alte cuvinte, o revoluflie militaræ neaøteptatæ, dar cu un mare potenflial pentru un dezastru politic øi moral. „Adeværata dimensiune a dispozitivelor – sublinia Maloney – creøtea mult riscul morflii unor civili în operafliunile neglijente sau fæcute de mîntuialæ.“ Însæ Consiliul Armatei IRA, condus de Sean MacStiofain, gæsea mult prea seducætoare uimitoarele capacitæfli ale noii arme ca sæ se îngrijoreze de modurile în care consecinflele ei macabre s-ar putea întoarce împotriva celor care le-au produs. De fapt, maøinile-capcanæ încurajau iluzia, împærtæøitæ de cei mai mulfli lideri importanfli din 1972, cæ doar o singuræ ofensivæ militaræ finalæ mai despærflea IRA de victoria asupra guvernului englez. Drept urmare, în martie 1972, douæ maøini-capcanæ au fost trimise în centrul oraøului Belfast, urmate de avertismente telefonice bruiate, care au fæcut poliflia sæ evacueze, inadecvat, oamenii, chiar în direcflia uneia dintre explozii: au fost uciøi 5 civili, precum øi doi membri ai forflelor de securitate. În pofida protestului public øi a închiderii imediate a traficului comercial din incinta Royal Avenue, entuziasmul Brigadei Belfast pentru noua armæ a ræmas neøtirbit, iar conducerea a plænuit un atac imens, menit sæ punæ capæt dintr-odatæ vieflii comerciale normale din Irlanda de Nord. MacStiofain se læuda cu o ofensivæ „de o extremæ ferocitate øi cruzime“, care avea sæ distrugæ „infrastructura colonialæ“. În ziua de vineri, 21 iulie, voluntarii IRA læsau 20 de maøini-capcanæ sau încærcæturi ascunse la marginea centrului oraøului, acum îngrædit, cu explozii programate sæ se succeadæ la un interval de aproximativ cinci minute. Prima maøinæ-capcanæ a explodat în fafla Bæncii Ulster, în nordul Belfastului, retezînd ambele picioare ale unui trecætor de religie catolicæ; exploziile succesive au deteriorat apoi douæ staflii de cale feratæ, depoul de autobuze din Ulster, de pe Oxford Street, diferite ramificaflii de cale feratæ øi o zonæ rezidenflialæ mixtæ, catolic-protestantæ, de pe Cavehill Road. „În toiul bombardamentului, centrul Belfastului semæna cu un oraø sub focul artileriei; nori de fum sufocant învæluiau clædirile, pe mæsuræ ce exploziile se succedau, înecînd aproape cu totul flipetele isterice ale cumpærætorilor cuprinøi de panicæ.“ O serie de avertismente telefonice ale IRA n-au

fæcut altceva decît sæ creeze øi mai mult haos, cæci civilii fugeau din fafla unei explozii numai ca sæ fie împinøi înapoi de alta. Øapte civili øi doi soldafli au fost uciøi, iar peste 130 de persoane au fost grav rænite.

Chiar dacæ n-a fost un knockout economic, „Bloody Friday“ [Vinerea Sîngeroasæ] a reprezentat începutul unei campanii de bombardamente „nicio afacere nu mai e ca de-obicei“, care a provocat rapid daune semnificative economiei Irlandei de Nord, afectînd în special capacitatea sa de a atrage investiflii private øi stræine. Teroarea acelei zile a obligat, de asemenea, autoritæflile sæ-øi înæspreascæ „inelul de oflel“ împotriva maøinilor-capcanæ din jurul centrului oraøului, fæcînd din el un prototip pentru alte enclave fortificate øi viitoare „zone verzi“.8 În tradiflia stræmoøilor lor, fenienii [the Fenians], care s-au aflat, pe la 1870, la originea terorismului cu dinamitæ, republicanii irlandezi adæugau noi pagini manualului ræzboiului de gherilæ urbanæ. Aficionados stræini, în special în Orientul Mijlociu, au acordat, færæ îndoialæ, o atenflie deosebitæ inovafliilor gemene ale bombei ANFO øi ale utilizærii ei într-o campanie de bombardamente prelungitæ împotriva unei întregi economii regionale urbane.

Ceea ce nu s-a înfleles la fel de bine în afara Irlandei a fost însæ enormitatea rænii pe care maøinile-capcanæ ale IRA au provocat-o miøcærii republicane înseøi. „Vinerea Sîngeroasæ“ a distrus în bunæ parte imaginea popularæ de perdant eroic pe care o avea IRA, a produs o repulsie profundæ în rîndul catolicilor obiønuifli, oferind guvernului britanic neaøteptata ocazie sæ-øi mai revinæ de pe urma condamnærii mondiale meritate pentru masacrul „Blood Sunday“ [Duminica Sîngeroasæ] din Derry øi dupæ internarea færæ proces. În plus, a dat armatei pretextul perfect sæ lanseze masiva Operaflie Motorman: 13.000 de soldafli conduøi de tancuri Centurion au intrat în zonele „no-go“ din Derry øi Belfast øi au preluat controlul pe stræzi împotriva miøcærii republicane. În aceeaøi zi, un atac crud øi nepæsætor cu o maøinæ-capcanæ asupra satului Claudy din comitatul Londonderry a ucis 8 oameni. (Grupærile protestante paramilitare loialiste – care nu se osteneau niciodatæ sæ avertizeze, luîndu-øi chiar, dimpotrivæ, în mod deliberat drept flintæ civili – aveau sæ numeascæ „Bloody Friday“ øi „Claudy“ sancfliuni pentru triplul atac cu bombæ asupra Dublinului, la ora de vîrf a dupæ-amiezii de 17 mai 1974, în urma cæruia ræmæseseræ 33 de morfli, cele mai multe victime ale unei singure zile din cursul acestor „tulburæri“.)

Dezastrul din Belfast a dus la o ræsturnare majoræ în conducerea IRA, dar n-a reuøit sæ zdruncine credinfla, aproape ca un cargo-cult, în capacitatea maøinilor-capcanæ de a-nclina cumpæna bætæliei. Obligafli la defensivæ de Motorman øi de reculul produs de „Bloody Friday“, voluntarii IRA au decis sæ loveascæ, pe de altæ parte, chiar în inima puterii britanice.

Brigada Belfast a plænuit sæ trimitæ zece maøini-capcanæ la Londra, cu feribotul Dublin-Liverpool, utilizînd forfle proaspete: voluntari noi cu dosar curat, inclusiv douæ tinere surori, Marion øi Dolours Price. S-au ivit însæ piedici øi numai patru maøini au ajuns la Londra; una dintre ele a fost detonatæ în fafla tribunalului Old Bailey, alta în plin Whitehall, aproape de casa prim-ministrului, de la nr. 10 pe Downing Street. O sutæ optzeci de londonezi au fost rænifli øi unul a fost ucis. Deøi cei 8 bombardieri ai IRA au fost repede prinøi, ei au fost aclamafli în ghetourile din vestul Belfastului, iar operafliunea a devenit un model pentru viitoarele campanii de bombardamente ale IRA din Londra, care au culminat cu uriaøa

209

explozie care a zguduit City-ul londonez øi a destabilizat sectorul mondial al asigurærilor în 1992 øi 1993.

Hell’s Kitchen9 (anii ’80) „Sîntem soldafli ai lui Dumnezeu øi aspiranfli la moarte.

Sîntem gata sæ facem din Liban un alt Vietnam.“ Comunicat Hezbollah Niciodatæ în istorie un singur oraø n-a mai fost cîmpul de luptæ al atît de multor ideologii contestatare, loialitæfli sectare, vendete locale sau conspiraflii øi intervenflii stræine precum Beirutul la începutul anilor ’80. Conflictele triunghiulare din Belfast – trei tabere armate (republicani, monarhiøti øi britanici) øi grupærile lor disidente – pæreau simple în comparaflie cu complexitatea fractalæ, de pæpuøæ ruseascæ, a ræzboaielor civile din Liban (øiifli contra palestinieni, de exemplu) înæuntrul altor ræzboaie civile (maronifli versus musulmani øi druzi), în cadrul unor conflicte regionale (Israel versus Siria) øi ræzboaie-surogat (Iran versus Statele Unite), în cadrul, în ultimæ instanflæ, al Ræzboiului Rece. În toamna lui 1971, de exemplu, existau 58 de grupæri armate diferite numai în Beirutul de Vest. Cu atît de mulfli oameni încercînd sæ se ucidæ unii pe alflii din motive atît de diferite, Beirutul a devenit pentru tehnologia violenflei urbane ceea ce este pædurea tropicalæ pentru evoluflia plantelor.

Maøinile-capcanæ au început sæ terorizeze cu regularitate musulmanii din Beirutul de Vest în toamna lui 1981, aparent ca parte a unei strategii israeliene de a expulza Organizaflia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) din Liban. Serviciul secret israelian, Mossad, utilizase øi înainte maøini-capcanæ în Beirut pentru asasinarea unor lideri palestinieni (a romancierului Ghassan Kanfani, în iulie 1972, de exemplu), aøa încît nimeni n-a fost surprins cînd au fost scoase la luminæ dovezi cæ Israelul sponsoriza carnagiul. Potrivit profesorului, din Orientul Apropiat, Rashid Khalidi, „o serie de confesiuni publice ale unor øoferi capturafli au arætat clar cæ acestea [atentatele cu bombæ] erau utilizate de israelieni øi de falangiøtii lor pentru ca, printr-o presiune crescutæ, sæ determine OEP sæ plece“.

Ziaristul Robert Fisk se afla în Beirut cînd o [maøinæ-] „bombæ enormæ a provocat, prin explozia ei, un crater de 45 de metri în øosea øi a dærîmat un bloc întreg de apartamente. Clædirea s-a surpat ca un acordeon, strivind øi ucigînd peste 50 dintre ocupanflii ei, cei mai mulfli, øiifli refugiafli din sudul Libanului“. Cîfliva dintre autorii atentatului au fost prinøi øi au mærturisit cæ bombele le fuseseræ furnizate de Shin Bet, echivalentul israelian al FBI sau al British Special Branch. Însæ dacæ astfel de atrocitæfli erau concepute pentru a învræjbi, prin teroare, OEP øi musulmanii libanezi, ele au avut rezultatul nescontat (la fel ca bombardarea, de mai tîrziu, a cartierelor civile de cætre forflele aeriene israeliene) de a-i transforma pe øiifli, din aliafli informali ai israelienilor, în duømani vicleni øi hotærîfli.

Noua faflæ a militantismului øiit era Hezbollah, formatæ la mijlocul lui 1982, prin fuzionarea Amalului islamic cu alte mici grupuri pro-Khomeiny. Antrenatæ øi sfætuitæ de pasdaranii10 iranieni în Valea Bekaa, Hezbollah era o miøcare de rezistenflæ indigenæ, cu rædæcini adînci în mahalalele øiite din sudul Beirutului øi, în acelaøi timp, braflul lung al revolufliei teocratice iraniene. Deøi unii experfli îmbræfliøeazæ teorii alternative, miøcarea Amalului islamic/Hezbollah este privitæ de obicei ca autorul, cu sprijin

210

iranian øi sirian, al atacurilor devastatoare asupra forflelor americane øi franceze din Beirut, în 1983. Inovaflia diabolicæ a miøcærii Hezbollah a constat în a combina maøinile-capcanæ ANFO ale IRA cu soldafli-kamikaze, utilizînd øoferi sinucigaøi, care sæ intre cu camioane pline de explozibil în holurile ambasadelor øi în cazærmile din Beirut, iar mai tîrziu în punctele de control israeliene øi în patrulele din sudul Libanului.

Statele Unite øi Franfla au devenit flinte pentru Hezbollah øi pentru patronii ei sirieni øi iranieni dupæ forfla multinaflionalæ din Beirut, care aterizase, chipurile, pentru a permite evacuarea în siguranflæ a OEP din acel oraø, dar devenise aliatul informal, iar apoi fæfliø, al guvernului maronit în ræzboiul sæu civil împotriva majoritæflii mulsulman-druze. Primele represalii împotriva politicii preøedintelui Reagan au avut loc la 18 aprilie 1983, cînd un camion care transporta 1.000 de kilograme de explozibil ANFO a virat brusc, în plin trafic, pe aleea ce ducea la Ambasada Statelor Unite din Beirut, cu fafla spre ocean. Øoferul a accelerat, a trecut de un paznic îngrozit øi a trecut prin uøa holului, zdrobind-o. „Chiar øi la standardele din Beirut – scrie fostul agent CIA Robert Baer –, a fost o explozie uriaøæ, care a zguduit ferestrele. USS Guadalcanal, ancorat la cinci mile de coastæ, s-a cutremurat în urma øocului resimflit. La punctul zero, centrul ambasadei cu øapte etaje s-a ridicat la 100 de metri în aer, a ræmas suspendat un timp care-a pærut o veønicie, ca sæ se præbuøeascæ apoi într-un nor de praf, de oameni, de mobilier sfîrtecat øi de hîrtii.“ Fie ca rezultat al unei strælucite inteligenfle sau din pur noroc, atacul a coincis cu vizita la ambasadæ a lui Robert Ames, ofifler CIA pentru Orientul Apropiat. A fost ucis („mîna lui a fost gæsitæ plutind în larg la o milæ de coastæ, cu verigheta pe deget“) împreunæ cu tofli cei øase membri ai biroului CIA din Beirut. „Niciodatæ CIA nu mai pierduse pînæ atunci atîflia ofifleri într-un singur atac. A fost o tragedie de pe urma cæreia Agenflia n-avea sæ-øi mai revinæ niciodatæ.“ De altfel, i-a læsat pe americani orbi în Beirut, forflîndu-i sæ øterpeleascæ frînturi de informaflii de la ambasada francezæ sau de la postul de ascultare britanic din larg, de pe insula Cipru. (La un an dupæ aceea, Hezbollah øi-a completat masacrul asupra CIA din Beirut, ræpindu-l øi executîndu-l pe noul øef al postului, William Buckley.) În consecinflæ, Agenflia n-a prevæzut niciodatæ venirea atacurilor mamei tuturor vehiculelor-capcanæ.

Cu toate protestele colonelului Gerahty, comandantul terestru al marinei americane din Beirut, consilierul pentru securitate naflionalæ al lui Ronald Reagan, Robert McFarlane, a ordonat în septembrie celei de-a Øasea Flote sæ deschidæ focul asupra milifliei druze, care luase cu asalt pozifliile forflelor armate libaneze pe dealurile Beirutului, implicînd Statele Unite în conflictul deschis, de partea guvernului reacflionar Amin Gemayel. O lunæ mai tîrziu, o autobasculantæ Mercedes de cinci tone a trecut, încærcatæ cu saci de nisip, pe lîngæ paza militaræ marinæ øi a intrat – printr-un post de pazæ, zdrobindu-l – la parterul Hiltonului din Beirut: cazærmile militare americane, dintr-un fost sediu al OEP de lîngæ aeroportul internaflional. Sarcina utilæ a camionului era incredibila cantitate de 6.000 de kilograme de explozibil puternic. „Se spune cæ a fost cea mai mare explozie nenuclearæ detonatæ vreodatæ [în mod deliberat] pe suprafafla pæmîntului.“ „Forfla exploziei – continuæ Eric Hammel în istoria sa despre forfla debarcærii maritime – a ridicat mai întîi întreaga structuræ de patru etaje, forfecînd bazele stîlpilor de beton, cu o circumferinflæ de cincisprezece metri fiecare øi consolidafli cu numeroase tije

verso: un dosar Mike Davis

de oflel cu diametrul de 3–4 cm. Clædirea suspendatæ s-a præbuøit apoi în ea însæøi. O undæ de øoc masivæ øi o sferæ de gaz în flæcæri au fost lansate apoi în toate direcfliile.“ Bilanflul morflilor din marinæ (øi din forflele navale), de 241, a fost cea mai mare pierdere într-o singuræ zi a acestui corp, de la Iwo Jama în 1945. Între timp, un alt kamikaze Hezbollah îøi zdrobise furgoneta încærcatæ cu explozibil în cazærmile franceze din Beirutul de Vest, præbuøind structura de opt etaje, ucigînd 58 de soldafli. Dacæ bomba de la aeroport le plætea americanilor faptul cæ-l salvaseræ pe Gemayel, aceastæ a doua explozie a fost, probabil, un ræspuns la decizia francezilor de a-l aproviziona pe Saddam Hussein cu avioane de vînætoare Super-Etendard øi rachete Exocet, ca sæ atace Iranul. Distincflia neclaræ dintre nemulflumirile locale øiite øi interesele Teheranului era la fel de tulbure cînd doi membri ai Hezbollah s-au aliat cu 18 irakieni øiifli pentru a bombarda cu un camion Ambasada americanæ din Kuweit la mijloc de decembrie. Ambasada francezæ, turnul de control al aeroportului, principala rafinærie de petrol øi un complex rezidenflial pentru expatriafli au devenit øi ele flinta a ceea ce reprezenta, cît se poate de clar, un avertisment sever pentru tofli adversarii Iranului.

Ca urmare a unui alt atentat cu un camion-capcanæ împotriva francezilor din Beirut, precum øi a unor atacuri mortale asupra avanposturilor marinei, forfla multinaflionalæ a început sæ se retragæ din Liban în februarie 1984. A fost cea mai uluitoare retragere geopoliticæ a lui Reagan. În formula nepoliticoasæ a reporterului de la Washington Post, Bob Woodward, „în esenflæ, le-am întors spatele øi-am fugit, læsîndu-le Libanul“ .Puterea americanæ din Liban, adæuga Thomas Friedman de la New York Times, a fost neutralizatæ „doar cu 6 000 de kilograme de dinamitæ øi un camion furat“.

Partea a II-a Maøini-capcanæ cu aripi Universitatea CIA de maøini-capcanæ (anii ’80) „Ofiflerii CIA, cu care Yousaf a lucrat îndeaproape, i-au imprimat o singuræ regulæ: sæ nu utilizeze niciodatæ termenii sabotaj sau asasinat cînd vorbeøte cu congresmeni venifli în vizitæ.“ Steve Coll, Ghost Wars Diplomaflia canonierelor fusese înfrîntæ de maøinile-capcanæ în Liban, dar administraflia Reagan øi, mai cu seamæ, directorul CIA, William Casey, ræmæseseræ însetafli de ræzbunare împotriva organizafliei Hezbollah. „În fine, în 1985 – potrivit lui Bob Woodward de la Washington Post, în cartea sa despre cariera lui Casey, intitulatæ Veil11 –, acesta a pus la cale, împreunæ cu saudiflii, un plan: sæ utilizeze o maøinæ-capcanæ ca sæ-l ucidæ pe øeicul Fadlallah [liderul Hezbollah], care, dupæ cum stabiliseræ ei, fusese nu numai una dintre persoanele aflate în spatele atacurilor de la cazærmile Marinei, ci fusese implicat øi în luarea de ostatici americani din Beirut […]

Casey a fost cel care-a spus, pe cont propriu: «Voi rezolva problema, în esenflæ, devenind mai dur sau la fel de dur ca teroriøtii, utilizîndu-le propria armæ – maøina-capcanæ».“ Dar forflele operative ale CIA au fost incapabile sæ punæ în practicæ atentatul, aøa încît Casey a subcontractat operafliunea unor agenfli libanezi,

conduøi de un fost ofifler al Forflelor Speciale Britanice [SAS] øi finanflafli de ambasadorul saudit, prinflul Bandar. În martie 1984, o mare maøinæcapcanæ a fost detonatæ la aproximativ 50 de metri de casa øeicului Fadlallah din Bir El-Abed, un cartier øiit foarte populat din sudul Beirutului. Øeicul n-a fost rænit, dar 80 de vecini øi de trecætori nevinovafli au fost uciøi, iar alfli 200 rænifli. Fadlallah a pus imediat sæ se atîrne un banner imens „MADE IN USA“ deasupra stræzii distruse, în vreme ce Hezbollah a ræspuns cu aceeaøi monedæ în septembrie, cînd un camion condusæ de un øofer sinucigaø a reuøit sæ forfleze intrarea, stræpungînd aøa-zisa defensivæ inexpugnabilæ a noii Ambasade a SUA din estul (creøtin) al Beirutului, omorînd 23 de angajafli øi de vizitatori. În ciuda fiascoului Fadlallah, Casey a ræmas un pasionat de utilizarea terorismului urban în promovarea scopurilor americane, în special împotriva sovieticilor øi a aliaflilor lor din Afganistan. La un an dupæ masacrul de la Bir El-Abed, Casey a primit aprobarea lui Reagan pentru NSDD-166, o directivæ secretæ care, aøa cum spune Steve Coll în Ghost Wars, a inaugurat o „eræ nouæ de infuzii directe de tehnologii militare americane avansate în Afganistan, a intensificat antrenamentul gherilei islamiste în utilizarea explozibilelor øi în tehnici de sabotaj, avînd ca obiectiv atacurile asupra ofiflerilor sovietici“.

Experflii forflelor speciale americane ofereau acum – spune mai departe reporterul – explozive de înaltæ tehnologie øi predau cele mai avansate tehnici de sabotaj, inclusiv fabricarea maøinilor-capcanæ ANFO (combustibil lichid-nitrat de amoniu) ofiflerilor serviciului de informaflii pakistanez (ISI), sub comanda generalului de brigadæ Mohammed Yousaf. Aceøti ofifleri, la rîndul lor, ar fi avut sub tutelæ mii de mujahedini afgani øi stræini, inclusiv viitoarele cadre ale al-Qaida, în zeci de tabere de instrucflie finanflate de saudifli. „Sub conducerea ISI – scrie Coll –, mujahedinii au beneficiat de antrenament øi de explozibile maleabile, pentru a monta maøini-capcanæ øi chiar atacuri cu cæmile-capcanæ în oraøele ocupate de sovietici, concepute de obicei pentru a-i ucide pe soldaflii øi pe comandanflii sovietici. Casey aproba toate acestea, în pofida scrupulelor cîtorva ofifleri de carieræ ai CIA.“ Autorii mujahedini ai maøinilor-capcanæ, lucrînd împreunæ cu echipe de lunetiøti øi de asasini, au terorizat nu numai forflele sovietice în uniformæ printr-o serie de atacuri devastatoare în Afganistan, ci au masacrat øi intelighenflia de stînga din Kabul, capitala flærii. „Yousaf øi escadroanele conducætoare de maøini-capcanæ pe care acesta le-a format în Afganistan – scrie Coll – considerau cæ profesorii universitari din Kabul sînt un joc cinstit“, la fel ca sælile de cinematograf øi evenimentele culturale. Deøi unii membri ai Consiliului de Securitate Naflionalæ se spune cæ ar fi denunflat atacurile cu bombæ øi atentatele ca „terorism pur øi simplu“, Casey era încîntat de rezultate. Între timp, „la sfîrøitul anilor ’80, ISI eliminase efectiv toate partidele politice, laice, stîngiste øi regaliste, care se formaseræ atunci cînd refugiaflii afgani fugiseræ de regimul comunist“. În consecinflæ, cea mai mare parte din miliardele de dolari pe care saudiflii øi Washingtonul le pompau în Afganistan a sfîrøit în mîinile grupurilor islamiste radicale, conduse øi sponsorizate de ISI. Tot ele au fost principalele beneficiare ale unor enorme cantitæfli de explozive plastice furnizate de CIA, precum øi a mii de detonatoare celulare avansate cu declanøare întîrziatæ.

A fost cel mai mare transfer tehnologic de tehnici teroriste din istorie.

211

Ce nevoie sæ mai aibæ islamiøtii furioøi sæ ia cursuri prelungite de confecflionare a maøinii-capcanæ de la Hezbollah, cînd se puteau înmatricula într-un program de instruire superioaræ în sabotaj urban, susflinut de CIA, în provinciile de frontieræ pakistaneze! „Zece ani mai tîrziu – observæ Coll –, vasta infrastructuræ de formare profesionalæ pe care Yousaf øi colegii sæi au construit-o cu bugetele enorme aprobate de NSDD166 – taberele specializate, manualele de sabotaj practic, detonatoarele electronice etc. – vor fi numite curent în America «infrastructuræ teroristæ».“ În plus, absolvenflii taberelor de antrenament ISI, ca Ramzi Yousef, care a pus la cale primul atac, din 1993, asupra World Trade Center, sau ca unchiul sæu Khalid Sheikh Mohammed, care se spune cæ l-ar fi conceput pe al doilea, îøi vor aplica foarte curînd expertiza pe fiecare continent.

Oraøe sub asediu (anii ’90) „Ceasul dinamitei, teroare færæ limitæ, a sosit.“ Ziaristul peruvian Gustavo Gorritti, 1992 Retrospectiv, secolul XXI ne aratæ în mod clar cæ intervenflia Statelor Unite în Liban din 1983–1984, urmatæ de ræzboiul murdar al CIA din Afganistan, a avut repercusiuni geopolitice mai largi øi mai puternice decît pierderea Saigonului în 1975. Ræzboiul din Vietnam a fost, desigur, o luptæ epicæ a cærei amprentæ asupra politicii interne americane ræmîne profundæ, dar el a aparflinut epocii Ræzboiului Rece, cu rivalitatea lui bipolaræ între supraputeri. Ræzboiul purtat de Hezbollah din Beirut øi în sudul Libanului, pe de altæ parte, a prefigurat (øi chiar inspirat) conflictele „asimetrice“ care caracterizeazæ noul mileniu. Mai mult decît atît, spre deosebire de ræzboiul la scaræ popularæ purtat de FNE12 øi de Vietnamul de Nord de peste o generaflie, maøina-capcanæ øi atentatele sinucigaøe pot fi împrumutate uøor øi aplicate cumplit într-o varietate de scenarii. Deøi gherila ruralæ a supraviefluit în unele redute solide, cum erau Caømirul, trecætoarea Khyber øi Anzii, centrul de gravitaflie al insurecfliei globale s-a mutat de la flaræ înapoi în oraøe, în mahalalele de la periferiile acestora. În acest context urban de dupæ Ræzboiul Rece, bombardarea de cætre Hezbollah a cazærmii Marinei a devenit etalonul terorismului; se poate susfline cæ atacurile de la 11 septembrie n-au fost altceva decît o escaladare inevitabilæ a bombei sinucigaøe, de la camion la avion.

Cu toate acestea, Washingtonul nu era dispus sæ recunoascæ noua pîrghie militaræ pe care puterea vehiculelor-capcanæ o oferea adversarilor sæi, øi nici mæcar sæ le recunoascæ surprinzætoarea forflæ letalæ. Dupæ bombardamentele din 1983 de la Beirut, Laboratorul Naflional Sandia din New Mexico a inifliat o anchetæ aprofundatæ a fizicii camioanelor-capcanæ. Cercetætorii au fost øocafli de ceea ce au descoperit. Pe lîngæ suflul ucigaø al exploziei, camioanele-capcanæ produceau øi unde terestre neaøteptat de mari. „Accelerafliile laterale propagate prin sol de explozia unui camion-capcanæ le întrec cu mult pe cele produse în vîrful de magnitudine al unui cutremur.“ De fapt, oamenii de øtiinflæ de la Sandia au ajuns la concluzia cæ pînæ øi o explozie din afaræ, în proximitatea unei uzine nucleare, ar putea „provoca suficiente daune ca sæ ducæ la o eliberare mortalæ de radiaflii sau chiar la un colaps“. Cu toate acestea, Comisia de Reglementa-

212

re în Domeniul Nuclear [Nuclear Regulatory Commission] a refuzat, în 1986, sæ autorizeze amplasarea unei bariere pentru vehicule care sæ protejeze instalafliile nucleare øi n-a luat nicio inifliativæ ca sæ modifice un plan de securitate perimat, conceput pentru a contracara cîfliva teroriøti care s-ar infiltra cu pasul.

Pærea, într-adevær, cæ Washingtonul refuza sæ învefle orice din lecfliile evidente, atît ale înfrîngerilor sale din Beirut, cît øi ale succeselor sale secrete din Afganistan. Administrafliile Reagan øi Bush pæreau a privi bombardamentele Hezbollah ca pe niøte bacterii, nu ca pe o nouæ ameninflare puternicæ, ce avea sæ se multiplice rapid graflie „vîntului potrivnic“ al ghinionului imperial øi al escapadelor antisovietice. Deøi era inevitabil ca alte grupuri insurgente sæ încerce în curînd sæ întreacæ Hezbollahul, planificatorii americani – parflial responsabili, totuøi – nu au reuøit, în mare parte, sæ prevadæ extraordinara „globalizare“ a atentatelor cu maøinæcapcanæ în anii ’90 øi apariflia unor noi strategii sofisticate de destabilizare urbanæ, ce mergeau mînæ în mînæ cu acestea. Øi totuøi, la mijlocul anilor ’90, se aflau în stare de asediu în fafla atacurilor cu bombe mai multe oraøe decît în orice altæ perioadæ de dupæ cel de-al Doilea Ræzboi Mondial, iar gherilele urbane utilizau automobile øi camioane-capcanæ pentru a marca lovituri directe asupra cîtorva dintre cele mai importante instituflii financiare din lume. Fiecare succes, de altfel, încuraja grupærile sæ planifice øi mai multe atacuri øi sæ recruteze øi mai multe grupuri care sæ-øi lansese propriile „forfle aeriene ale omului særman“. Începînd din aprilie 1992, de exemplu, oculflii maoiøti ai grupærii Cærarea Luminoasæ (Sendero Luminoso) au coborît de pe platoul peruan ca sæ ræspîndeascæ teroare în oraøele Lima øi Callao cu maøini-capcanæ „cochebombas“ din ce în ce mai puternice. „Cantitæfli importante de explozive – sublinia sæptæmînalul Caretas – sînt disponibile gratuit într-o flaræ minieræ“, iar senderistas au fost generoøi cu darurile lor de dinamitæ: bombardînd stafliile de televiziune øi diverse ambasade stræine, ca øi o duzinæ de posturi de poliflie øi de tabere militare. Campania lor a recapitulat straniu filogenia maøinii-capcanæ, progresînd de la explozii modeste la un atac mai puternic asupra ambasadei americane, apoi la masacre publice de tip „Vinerea Sîngeroasæ“, cu utilizarea a 16 vehicule simultan. Climaxul (øi principala contribuflie Sendero la gen) a fost o încercare de a arunca în aer un întreg cartier de „duømani de clasæ“: o imensæ explozie ANFO în cartierul elitei, Miraflores, în seara zilei de 16 iulie, care a ucis 22 de persoane, a rænit 120 øi a distrus sau deteriorat 183 de locuinfle, 400 de întreprinderi øi 63 de maøini parcate. Presa localæ scria cæ Miraflores aræta „de parcæ un bombardament aerian ar fi culcat zona la pæmînt“.

Dacæ una dintre virtuflile forflei aeriene este capacitatea de a ajunge în cealaltæ parte a lumii ca sæ-øi surprindæ inamicii în paturile lor, maøiniicapcanæ i-au crescut realmente aripi în cursul anului 1993, cînd grupuri din Orientul Apropiat au lovit pentru prima datæ obiective din emisfera occidentalæ. Atacul de la World Trade Center din 26 februarie a fost organizat de maestrul al-Qaida în producerea bombelor, Ramzi Yousef, care lucra cu un inginer kuweitian numit Nidal Ayyad øi cu membrii imigranfli ai grupærii egiptene Gama’a al-Islamiyya, condusæ de øeicul Omar Abdul Rahman (a cærui vizæ americanæ avea reputaflia cæ ar fi fost aranjatæ de CIA). Ambiflia lor cu totul ieøitæ din comun era sæ ucidæ zeci de mii de newyorkezi printr-o explozie lateralæ puternicæ, conceputæ sæ distrugæ fundaflia WTC øi sæ-l ræstoarne peste geamænul sæu. Arma lui Yousef

verso: un dosar Mike Davis

a fost o furgonetæ Ryder umplutæ cu clasicul exploziv ANFO utilizat de IRA øi de Hezbollah, într-o „upgradare“ ingenioasæ. „Bomba însæøi – scrie Peter Lange într-o istorie a bombardamentelor – consta din patru cutii de carton umplute cu o suspensie de nitrat de uree øi pæcuræ, cu deøeuri de hîrtie ca liant. Cutiile erau înconjurate de rezervoare de 1,22 metri de hidrogen comprimat. Erau conectate prin intermediul a patru siguranfle cu ardere lentæ, de pulbere færæ fum, învelite în material textil øi cu o lungime de 6 metri. Yousef flinea în poalæ patru flacoane de nitroglicerinæ.“ Conspiratorii n-au avut nicio dificultate sæ-øi parcheze furgoneta lîngæ peretele de rezistenflæ sudic al turnului de nord, dar masiva cantitate de exploziv s-a dovedit prea micæ: nu a sæpat decît un crater cît patru etaje în fundaflie, ucigînd 6 persoane øi rænind 1.000, dar n-a reuøit sæ doboare turnul. „Calculele noastre n-au fost prea exacte de data aceasta“, scria Ayyad într-o scrisoare. „Cu toate acestea, væ promitem cæ urmætorul calcul va fi foarte precis, iar Trade Center va fi unul dintre obiectivele noastre.“ La douæ sæptæmîni dupæ atacul de la WTC, o maøinæ-capcanæ aproape la fel de puternicæ exploda în garajul subteran de la Bombay Stock Exchange13, deteriorînd grav zgîrie-norul de 28 de etaje øi ucigînd 50 de funcflionari din birouri. Alte douæsprezece bombe instalate în maøini sau motociclete aveau sæ fie detonate, curînd, la alte obiective de prestigiu, ucigînd alte 207 persoane øi rænind alte 1.400. Bombardamentele erau ræzbunarea pentru revoltele sectare care avuseseræ loc cu cîteva luni mai înainte øi în care indienii hinduøi uciseseræ sute de indieni musulmani.

Atacurile au avut reputaflia de a fi fost organizate din Dubai, de regele exilat al lumii interlope din Bombay, Dawood Ibrahim14, la inifliativa serviciilor secrete pakistaneze. Potrivit unei relatæri, Dawood a trimis trei nave de la Dubai la Karachi, unde au fost încærcate cu explozive militare. Funcflionarii vamei indiene au fost apoi mituifli sæ priveascæ în altæ parte, în timp ce „supa neagræ“ intra fraudulos în Bombay.

Tot niøte funcflionari corupfli se zvoneøte cæ ar fi facilitat øi atentatul sinucigaø cu bombæ de la ambasada israelianæ din Buenos Aires, Argentina, din 17 martie 1993, care a ucis 30 de persoane øi a rænit 242. În anul urmætor, un al doilea „martir“, identificat ulterior ca un militant Hezbollah în vîrstæ de 29 de ani, a nivelat clædirea de øapte etaje a Asociafliei Mutuale Argentiniano-Israeliene, ucigînd 85 øi rænind peste 300 de persoane. Cele douæ bombardamente au urmat scrupulos modelul de la Beirut; la fel cum a fæcut øi militantul islamist, care a intrat cu maøina în sediul central al polifliei din Alger în ianuarie 1995, omorînd 42 de oameni øi rænind 280.

Dar acoliflii supremi ai miøcærii Hezbollah au fost Tigrii Tamili din Sri Lanka, singura grupare nemusulmanæ care practica pe scaræ largæ atentatele sinucigaøe cu maøinæ-capcanæ. De fapt, liderul lor, Prabhaakaran, „a luat decizia strategicæ de a adopta metoda atacului sinucigaø dupæ ce observase eficienfla sa letalæ în bombardamentele sinucigaøe din 1983 asupra cazærmilor americanæ øi francezæ din Beirut“. Dupæ primele lor operafliuni de acest fel din 1987 øi 2000, ei au fost ræspunzætori de multe alte atacuri sinucigaøe de toate tipurile, de fapt de douæ ori mai multe decît cele comise de Hezbollah øi de Hamas la un loc. Deøi au inclus maøina-capcanæ în tacticile lor militare regulate (utilizînd, de exemplu, kamikaze în camioane pentru a deschide atacul asupra taberelor armatei srilankeze), obsesia lor øi „cel mai prefluit teatru de operafliuni“ în lupta lor pentru

independenfla tamilæ a fost capitala srilankezæ Colombo, pe care au atacat-o cu o maøinæ-capcanæ pentru prima oaræ în 1987, într-un atac macabru asupra autogærii principale, în care au ars de vii zeci de pasageri aflafli în autobuzele aglomerate. În ianuarie 1996, un „Tigru Negru“ – aøa cum se numesc elitele sinucigaøe – a plasat un camion conflinînd 220 de kilograme de explozive militare în fafla clædirii Bæncii Centrale, avînd drept rezultat aproape 1.400 de rænifli. Douæzeci de luni mai tîrziu, în octombrie 1997, într-o operafliune mai complexæ, Tigrii au atacat turnurile gemene ale World Trade Center din Colombo. Ei au reuøit sæ treacæ printre baricade øi sæ detoneze o maøinæ-capcanæ în fafla Centrului, înfruntînd apoi poliflia cu automate øi grenade. În martie urmætor, un minibuz sinucigaø, care avea fixate pe pærflile laterale bombe umplute cu schije, a fost detonat lîngæ autogara principalæ, în mijlocul unui imens ambuteiaj. Dintre cei 38 de morfli fæceau parte øi 12 copii aflafli într-un autobuz øcolar.

Tigrii Tamili sînt o miøcare naflionalistæ de masæ cu „teritoriu eliberat“, o armatæ completæ øi chiar o micæ flotæ; mai mult, 20.000 de cadre ale Tigrilor au beneficiat de instrucflie paramilitaræ secretæ în satul indian tamil Nadu din 1983 pînæ în 1987, o favoare fæcutæ de prim-ministrul Indira Gandhi øi de CIA indianæ – Aripa de Cercetare øi Analizæ ([Research and Analysis Wing] RAW). Dar tot o sponsorizare de acest fel a explodat literalmente în fafla conducerii Partidului Indian al Congresului, cînd fiul øi succesorul Indirei, Rajiv, a fost ucis de o atentatoare sinucigaøæ tamilæ în 1993. De fapt, modelul mult prea frecvent al terorismului-surogat, fie cæ era sponsorizat de CIA, de RAW sau de KGB, a fost „returnat expeditorului“, cel mai notoriu în cazul foøtilor „activi“ ai CIA, øeicul orb Rahman øi Osama Bin Laden.

Bombardarea oraøului Oklahoma din aprilie 1995 a fost o specie diferitæ øi surprinzætoare de contralovituræ, organizatæ de doi veterani americani furioøi ai Ræzboiului din Golf mai curînd decît de Irak sau de vreo altæ grupare islamistæ. Deøi teoreticienii conspirafliei au fæcut mult caz de o coincidenflæ ciudatæ, care îi plaseazæ pe Terry Nichols øi Ramzi Yousef aproape unul de altul în oraøul Cebu din Filipine în noiembrie 1994, planul atacului pare sæ fi fost inspirat de obsesia lui Timothy McVeigh pentru acea carte de bucate a diavolului, Agenda Turner. Scris în 1972, dupæ Vinerea Sîngeroasæ øi înainte de Beirut, romanul neonazistului William Pierce descrie, cu voluptate pornograficæ, felul în care albii suprematiøti distrug sediul FBI din Washington D.C. cu un camion-capcanæ ANFO, dupæ care fac sæ se præbuøeascæ un avion, care transporta o bombæ, peste Pentagon.

McVeigh n-a fæcut decît sæ urmeze cu maximæ strictefle refleta simplæ a lui Pierce din roman (cîteva tone de azotat de amoniu într-un camion parcat), preferînd-o formulei mai complicate a lui Yousef de la WTC, deøi a înlocuit carburantul nitro de curse øi carburantul diesel cu petrol obiønuit pentru încælzire. Totuøi, explozia care a mæcelerit 168 de persoane în Alfred Murrah Federal Building la 19 aprilie 1995 a fost de trei ori mai puternicæ decît oricare dintre exploziile de camioane-capcanæ pe care Biroul de Alcool, Tututun øi Arme de Foc [Bureau of Alcohol, Tobacco, and Firearms] øi alte agenflii federale le studiaseræ în zona lor de testare din New Mexico. Experflii au fost uimifli de raza de distrugere: „Echivalînd cu 2.050 de kilograme de dinamitæ, explozia a deteriorat

213

312 clædiri, a spart geamurile pe o distanflæ de douæ mile øi a provocat 80% din totalul leziunilor unor oameni din afara clædirii, pînæ la o jumætate de milæ depærtare“. Seismografele aflate la distanflæ au înregistrat-o ca pe un cutremur de 6 grade pe scara Richter.

Dar bomba lui McVeigh de good-ole-boy15, cu diabolica ei demonstraflie de ingeniozitate „DIY“16, n-a fost nici pe departe ultimul cuvînt în materie de putere distructivæ; de fapt, era probabil inevitabil ca Olimpiada sumbræ a carnagiului urban sæ fie cîøtigatæ de o echipæ de-a locului, din Orientul Apropiat. Deøi lista pierderilor (20 de morfli, 372 de rænifli) nu a fost atît de mare precum cea din oraøul Oklahoma, uriaøul camion-capcanæ pe care, în iunie 1996, presupuøi militanfli ai Hezbollah l-au parcat lîngæ turnurile Dhahran din Khobar – un „dormitor“ de mare înælflime, utilizat de personalul Forflelor Aeriene Americane din Arabia Sauditæ – a bætut toate recordurile de putere explozivæ, fiind probabil echivalentul a douæzeci de bombe de 500 de kilograme fiecare. Mai mult, numærul morflilor ar fi putut fi la fel de mare ca al celor de la cazarma Marinei din Liban din 1993 dacæ n-ar fi existat o alertæ a santinelelor Forflelor Aeriene, care începuseræ o evacuare cu puflin înainte de explozie. Totuøi, explozia (exploziv plastic de calitate militaræ) a provocat un crater incredibil, cu o lærgime de 26 de metri øi o adîncime de 10,67 de metri.

Doi ani mai tîrziu, la 7 august 1998, al-Qaida îøi revendica poziflia de campion în atentatele de masæ, detonîndu-øi camioanele-capcanæ sinucigaøe în ambasadele americane din Nairobi, Kenya øi Dar es Salaam, Tanzania, într-o reeditare a atacurilor simultane din 1993 asupra Marinei americane øi a francezilor din Beirut. Situatæ lîngæ douæ dintre cele mai frecventate stræzi din oraø, færæ recul suficient sau pante de protecflie, ambasada din Nairobi era deosebit de vulnerabilæ, aøa cum avertizase ambasadorul Prudence Bushnell, færæ niciun rezultat însæ, Departamentul de Stat. Cînd evenimentul s-a produs, kenyenii de rînd – arøi de vii în vehiculele lor, sfîrtecafli de sticla spartæ împræøtiatæ de suflul exploziei sau îngropafli în moloz – au fost principalele victime ale uriaøei explozii, care a ucis cîteva sute øi a rænit peste 5.000 de oameni. Alte zeci de persoane au murit øi aproape 100 au fost rænite în Dar es Salaam.

O sublimæ indiferenflæ faflæ de carnagiul colateral cauzat de dispozitivele sale, inclusiv pentru musulmanii nevinovafli, ræmîne un semn distinctiv al operafliunilor organizate de refleaua al-Qaida. La fel ca predecesorii sæi Hermann Goering øi Curtis LeMay, Osama Bin Laden pare sæ exulte la simpla statisticæ a daunelor produse de bombæ – cursa competitivæ pentru rezultate explozive tot mai mari øi pentru game de ucidere tot mai variate. Una dintre francizele sale recente cele mai profitabile (pe lîngæ transportul aerian, zgîrie-nori øi transportul public) a fost atentatul cu maøinæ-capcanæ asupra unor turiøti occidentali în flæri în primul rînd musulmane, deøi atacul din octombrie 2002 dintr-un club de noapte din Bali (202 morfli) øi bombardarea în iulie 2005 a unor hoteluri din Sharm el-Sheikh, în Egipt (88 de morfli), au ucis, cu siguranflæ, tot atîflia lucrætori localnici cîfli uciseseræ pe vremuri „cruciaflii“.

214

Forma decurge din fricæ (anii ’90) „Maøina-capcanæ este arma nuclearæ a ræzboiului de gherilæ.“ Charles Krauthammer, cronicar la Washington Post „O explozie de miliarde“? Un sens, desigur, este randamentul TNT de mærimea a trei sau patru bombe atomice de la Hiroshima (care, trebuie spus, este numai o færîmæ din puterea explozivæ a unei singure bombe cu hidrogen). Pe de altæ parte, un miliard de lire sterline (1,45 miliarde de dolari) este cît a costat pentru oraøul Londra atacul IRA din 1993, cînd un camion cargo albastru conflinînd o tonæ de ANFO a explodat pe ruta Bishopsgate, vizavi de NatWest Tower, în inima celui de-al doilea centru financiar ca importanflæ din lume. Deøi un trecætor a fost ucis øi peste 30 au fost rænifli de explozia imensæ, care a dærîmat øi o bisericæ medievalæ øi a distrus staflia de pe Liverpool Street, bilanflul uman a fost secundar faflæ de daunele economice, care constituiseræ adeværatul scop al atacului. În timp ce alte campanii cu camion-capcanæ din anii ’90 – Lima, Bombay, Colombo etc. – urmaseræ aproape literal manualul Hezbollah, bomba de la Bishopsgate, pe care Malloney o descrie ca fiind „cea mai de succes tacticæ militaræ de la începutul tulburærilor“, fæcea parte dintr-o nouæ campanie a IRA, care pornea ræzboi împotriva centrelor financiare pentru a obfline concesii britanice în negocierile de pace, care s-au întins pe cea mai mare parte a anilor ’90.

Bishopsgate a fost, de fapt, a doua øi cea mai costisitoare dintre cele trei explozii-superproducflii realizate de brigada de elitæ (øi, mai mult sau mai puflin, autonomæ) South Armagh a IRA, sub conducerea legendarului „Slab“ [Slab] Murphy. Cu aproape exact un an mai înainte, ei trimiseseræ un camion-capcanæ la Baltic Exchange în St. Mary Axe, provocînd o ploaie de sute de tone de sticlæ øi moloz pe stræzile din jur, ucigînd 3 oameni øi rænind aproape 100. Prejudiciul, deøi mai mic decît la Bishopsgate, a fost totuøi uluitor: aproximativ 800 de milioane de lire sterline sau oricum mai mult decît cele aproximativ 600 de milioane de lire sterline reprezentînd totalul daunelor provocate de cei peste 22 de ani de bombardamente din Irlanda de Nord. Apoi, în 1996, cînd negocierile de pace stagnau, iar Consiliul Armatei IRA era revoltat de ultimul armistifliu, Brigada South Armagh a introdus prin contrabandæ în Anglia a treia maøinæ-capcanæ uriaøæ, pe care a plasat-o în garajul subteran al clædirilor postmoderne de birori de lîngæ Canary Wharf Tower, în îmburghezitele Docklands londoneze, unde au ucis douæ persoane øi au cauzat pagube de aproximativ 150 de milioane de dolari. Totalul pagubelor provocate de cele trei explozii a fost de cel puflin 3 miliarde de dolari.

Aøa cum subliniazæ Jon Coaffee în cartea ei despre impactul atentatelor cu bombæ, dacæ IRA ar fi vrut, ca Tigrii Tamili sau al-Qaida, pur øi simplu sæ semene teroare sau sæ opreascæ în loc viafla normalæ a Londrei, ea ar fi declanøat exploziile la o oræ de vîrf dintr-o zi de lucru – dar ele, dimpotrivæ, „au fost detonate la un ceas al zilei cînd oraøul era practic pustiu“ – øi/sau ar fi atacat nucleul infrastructurii de transport, aøa cum fæcuseræ detonatorii sinucigaøi ai bombelor islamiste, care au aruncat în aer autobuze øi metrouri londoneze, în iulie 2005. În loc de aøa ceva, Slab Murphy øi camarazii sæi s-au concentrat asupra a ceea ce ei considerau a fi o legæturæ financiaræ slabæ: øovæitoarea industrie de asiguræri britanicæ øi europeanæ. Spre groaza inamicilor lor, reuøita lor a fost spectaculoasæ. „Uriaøele plæfli ale companiilor de asiguræri – comenta BBC

verso: un dosar Mike Davis

la scurtæ vreme dupæ Bishopsgate – au contribuit la o crizæ în industrie, inclusiv, aproape, la colapsul numærului unu pe piafla [re]asigurærilor mondiale, Lloyds din Londra.“ Investitorii germani øi japonezi au ameninflat cu boicotarea oraøului dacæ nu se va îmbunætæfli securitatea fizicæ, iar guvernul a fost de acord sæ subvenflioneze costurile de asigurare. În pofida unei îndelungate istorii a atentatelor cu bombæ irlandeze din Londra, care coboaræ pînæ la fenieni øi regina Victoria, nici Downing Street, nici poliflia oraøului Londra nu au prevæzut aceastæ magnitudine a daunelor fizice øi financiare cu flintæ precisæ. (De fapt, Slab Murphy însuøi se pare cæ ar fi fost surprins: la fel ca bomba originalæ ANFO, øi aceste superbombe au fost, probabil, într-o oarecare mæsuræ, o descoperire accidentalæ a IRA.) Ræspunsul oraøului a fost o versiune mai sofisticatæ a „inelului de oflel“ (bariere de beton, garduri înalte de fier øi porfli inexpugnabile) care fusese construit în jurul centrului oraøului Belfast dupæ Vinerea Sîngeroasæ din 1972. Dupæ Bishopsgate, presa financiaræ a pretins o protecflie similaræ: „Centrul ar trebui transformat într-o enclavæ cu ziduri de cetate în stil medieval, ca sæ poatæ preveni atacurile teroriste“.

Ceea ce s-a pus, de fapt, în aplicare în City øi, mai tîrziu, în Docklands a fost o reflea de restricflii de trafic øi de cordoane, cu o tehnologie mai avansatæ, camere CCTV, inclusiv „camere de supraveghere automatæ 24 de ore (ANPR), conectate la bazele de date ale polifliei“, øi o intensificare a supravegherii poliflieneøti publice øi private. „Pe parcursul unui deceniu, scrie Coaffee, City din Londra s-a transformat în spafliul cel mai supravegheat din Marea Britanie øi poate chiar din lume, cu peste 1.500 de camere de supraveghere în funcfliune, multe dintre ele fiind conectate la sistemul ANPR.“ Începînd cu 11 septembrie 2001, acest sistem de supraveghere antiterorist a fost extins în întreaga zonæ centralæ a Londrei, mascat în benigna øi læudata schemæ a primarului Ken Livingstone de „taxare a congestionærii“ traficului, pentru eliberarea oraøului de blocaje. Potrivit unuia dintre cele mai importante ziare de duminicæ britanice: The Observer a descoperit cæ MI5, Filiala Specialæ a Polifliei Metropolitane, a început sæ dezvolte în secret sistemul în urma atacurilor de la 11 septembrie. De fapt, controversata schemæ de tarifare va crea unul dintre cele mai redutabile sisteme de apærare care protejeazæ un mare oraø al lumii, la o sæptæmînæ dupæ ce va intra, mîine, în funcfliune. Se înflelege cæ sistemul utilizeazæ øi un software de recunoaøtere facialæ, care identificæ automat suspecflii øi pe criminalii cunoscufli care pætrund în zona de opt mile pætrate. Miøcærile lor precise vor fi urmærite de cameræ din clipa intrærii lor în perimetru. […]

Totuøi, militanflii pentru libertæfli civile s-au plîns ieri cæ milioane de oameni au fost induøi în eroare asupra dublei funcfliuni a schemei, promovatæ la început ca un mijloc de reducere a congestionærii traficului în centrul Londrei.

Adæugarea, în 2003, a acestei noi scanæri panoptice a traficului la sistemul de supraveghere video deja extins în Londra asiguræ „supravegherea cetæfleanului de rînd, cu camere video, de 300 de ori pe zi“. Este, poate, mai uøor pentru polifliøti sæ-i reflinæ astfel pe teroriøtii nesinucigaøi, dar sistemul face prea puflin pentru protejarea oraøului de atentatele cu maøinæ-capcanæ, bine planificate øi complet deghizate. „Calea a Treia“ a lui

Tony Blair a fost o cale rapidæ pentru adoptarea supravegherii orwelliene øi uzurparea libertæflilor civile, dar pînæ la apariflia unei tehnologii miraculoase (øi încæ nu se întrevede niciuna) care sæ permitæ autoritæflilor sæ „miroasæ“ de la distanflæ o moleculæ-douæ de exploziv în fluxul traficului de la ora de vîrf, detonatorii de maøini-capcanæ vor continua sæ-øi vadæ de treabæ. „Regele“ Irakului (anii 2000) „Insurgenflii au aruncat în aer 13 maøini-capcanæ pe teritoriul Irakului, dintre care opt în Bagdad, într-un interval de trei ore.“ Informaflie relatatæ de Associated Press, 1 ianuarie 2002 Maøinile-capcanæ – aproximativ 1.293 între 2004 øi 2005, potrivit cercetætorilor de la Brookings Institution – au devastat Irakul mai mult decît oricare alt teritoriu din istorie. Cele mai infame, conduse sau læsate de jihadiøti sectari, i-au avut drept flintæ pe øiiflii irakieni, în fafla propriilor lor case, în moschei, în posturi de poliflie øi piefle: 125 de morfli în Hilla (28 februarie 2005), 28 în Mussayib (16 iulie), 114 în Bagdad (14 septembrie), 102 în Blad (29 septembrie), 50 în Abu Sayda (19 noiembrie) øi aøa mai departe.

Unele dintre dispozitive au fost gigantice, precum camionul-capcanæ cu carburant furat care a devastat Mussayib, dar øi mai extraordinaræ a fost frecvenfla lor imposibilæ: într-un interval de 48 de ore, în iulie 2005, cel puflin 15 maøini-capcanæ sinucigaøe au explodat în Bagdad sau în jurul lui. Personajul sinistru care se presupune cæ s-a aflat în spatele acestor masacre este Abu Musab al-Zarqawi, arhiteroristul iordanian care se spune cæ l-ar fi criticat pe Osama Bin Laden pentru prea puflin zel în atacarea duømanilor autohtoni, ca „infidelii øiifli“. Al-Zarqawi urmæreøte, se spune, un scop mai degrabæ escatologic decît politic: o epurare færæ de sfîrøit a duømanilor, pînæ cînd pæmîntul va fi guvernat de un singur califat drept.17 În acest scop, el – sau cei care îi invocæ numele – pare sæ aibæ acces la o rezervæ aproape nelimitatæ de maøini-capcanæ (unele dintre ele aparent furate din California øi Texas, iar apoi transportate în Orientul Apropiat) øi de saudifli øi alfli voluntari dornici sæ devinæ martiri în flæcæri øi metal topit de dragul de a lua cu ei cîfliva puøti de øcoalæ øiifli, cîfliva vînzætori de prin piefle sau cîfliva „cruciafli“ stræini. De fapt, oferta de absolvenflisinucigaøi de madrassa18 pare a depæøi, chiar, cerinflele logicii atentatului sinucigaø cu bombæ (aøa cum l-au pus la punct membrii Hezbollah øi Tigrii Tamili): multe dintre exploziile din Irak ar fi putut fi detonate la fel de uøor prin telecomandæ. Dar maøina-capcanæ – cel puflin în viziunea implacabilæ a lui Al-Zarqawi – este, evident, o scaræ spre cer, la fel de nebunæ ca arma preferatæ a genocidului.

Totuøi, nu Zarqawi s-a aflat la originea terorismului cu maøinæ-capcanæ de pe flærmurile Tigrului øi ale Eufratului; aceastæ onoare sumbræ îi revine CIA øi fiului ei favorit, Iyad Allawi. Aøa cum dezvæluia New York Times în iunie 2004: Iyad Allawi, acum prim-ministru desemnat al Irakului, conducea o organizaflie în exil, care avea drept scop destituirea lui Saddam Hussein, øi care a trimis agenfli în Bagdad la începutul anilor ’90 ca sæ

215

planteze bombe øi instalaflii de sabotare a guvernului, sub direcflia CIA, spun cîfliva foøti funcflionari ai serviciilor secrete. Gruparea dr.

Allawi, Antanta Naflionalæ Irakianæ [Iraqi National Accord], utiliza maøini-capcanæ øi alte dispozitive explozive de contrabandæ din nordul Irakului. […] Un fost ofifler CIA, care îøi avea baza în acea regiune, Robert Baer, îøi amintea cæ un atentat cu bombæ din acea perioadæ „a aruncat în aer un autobuz øcolar: tofli elevii au fost uciøi“.

Potrivit unuia dintre informatorii ziarului Times, campania de bombardamente, øcolarii uciøi øi toate celelalte „au fost, mai mult decît orice altceva, un test de demonstrare a capacitæflii“. Ele au permis CIA sæ-l portretizeze pe Allawi, aflat pe atunci în exil, øi grupul sæu suspect de ex-baasiøti19 ca pe o opoziflie serioasæ la Saddam Hussein øi ca pe o soluflie alternativæ la coteria (atît de favorizatæ de neoconservatorii de la Washington) din jurul lui Ahmed Chalabi. „Nimeni n-avea nicio problemæ cu sabotajul în Bagdad pe atunci“, considera un alt veteran al CIA. „Nu cred cæ cineva ar fi putut øti ce-avea sæ iasæ, azi, din toate astea.“ Astæzi, desigur, maøinile-capcanæ guverneazæ Irakul. Într-un articol din iunie 2005, intitulat „De ce maøina-capcanæ e rege în Irak“ [Why the carbomb is king in Irak?], James Dunnigan avertiza cæ ea a înlocuit bombele rutiere („descoperite, de cele mai multe ori, sau combætute cu dispozitive electronice“), devenind „cea mai eficientæ armæ“ a insurgenflilor sunifli, ca øi a lui Zarqawi, aøa încît „teroriøtii construiesc cît de multe pot“. Recenta „creøtere explozivæ“ a numærului proprietarilor de maøini în Irak – adæuga el – a fæcut ca „maøinile-capcanæ sæ se piardæ, pur øi simplu, mai uøor în trafic“. În acest regat al maøinii-capcanæ, ocupanflii s-au retras aproape complet în cetatea lor interzisæ, în „zona verde“ øi în bazele lor militare, bine fortificate øi protejate. Aici nu existæ înalta tehnologie din City of London, cu senzori care înlocuiesc lunetiøtii, ci o enclavæ total medievalizatæ, înconjuratæ de ziduri de beton øi apæratæ de tancuri M1 Abrams øi de elicoptere militare, ca øi de un corp exotic de mercenari corporatiøti (inclusiv Gurkhas, fostele comandouri rhodesiene, foøti SAS britanici øi paramilitari columbieni amnistiafli). Odinioaræ un Xanadu al clasei conducætoare baasiste, cei zece kilometri pætrafli de „zonæ verde“, aøa cum sînt descriøi de jurnalistul Scott Johnson, sînt acum un parc tematic suprarealist al modului de viaflæ american:

sau pot fi mitraliafli de elicoptere americane. Nu-i de mirare cæ irakienii bogafli øi membrii noului guvern cer sæ fie admiøi în securitatea Zonei Verzi, dar autoritæflile americane au declarat anul trecut pentru Newsweek cæ „planurile pentru deplasarea americanilor din zonæ sînt doar niøte «fantezii»“. Au fost investite miliarde de dolari în „zona verde“ øi într-o duzinæ de alte enclave americane, cunoscute oficial, o vreme, drept „tabere permanente“, øi pînæ øi irakienii de prim rang au fost læsafli sæ-øi caute propria securitate în afara zidurilor antiexplozie ale acestor bubbleAmerici exclusiviste. O populaflie care a îndurat poliflia secretæ a lui Saddam, sancfliunile Nafliunilor Unite øi rachetele americane de croazieræ se cæleøte acum pentru a putea sæ supraviefluiascæ maøinilor-bombardier care pîndesc cartierele øiite særace în cæutarea unui martiriu sinistru. Din cele mai egoiste motive, sæ speræm cæ Bagdadul nu este o metaforæ a viitorului nostru comun.

Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu

Note: 1. Improvised explosive device. (N. tr.)

2. Sport Utility Vehicle. (N. tr.)

3. Internal Macedonian Revolutionary Organization. (N. tr.)

4. Partidul Falangist – partid øi formafliune paramilitaræ naflionalistæ a arabilor creøtini maronfli.

(N. tr.)

5. Substanflæ explozivæ versatilæ, utilizatæ la fabricarea bombelor cu fitil sau cu aprindere electricæ. (N. tr.)

6. Membru al unei organizaflii criminale care pæræseøte ulterior organizaflia øi ajutæ poliflia la prinderea celorlalfli membri. (N. tr.)

7. Binnu u tratturi, poreclæ datæ lui Bernardo Provenzano, capo di tutti capi al Mafiei siciliene.

(N. tr.)

8. Termen militar care desemneazæ zona cea mai siguræ. (N. tr.)

9. Cartier din New York, cunoscut pentru mahalalele sale øi pentru rata înaltæ a criminalitæflii.

(N. tr.)

10. Grup de elitæ militar iranian. (N. tr.)

11. Veil: The Secret Wars of the CIA, 1981–1987, NYC, 1987. (N. tr.)

12. Frontul Naflional de Eliberare a fost creat de VietCong în timpul ræzboiului cu Statele Unite øi a funcflionat în perioada 1960–1976. (N. tr.)

13. Cea mai veche bursæ din Asia, fondatæ în 1875. (N. tr.)

14. Vezi supra, „Fricæ øi bani în Dubai“, p. 200. (N. ed.)

Femei în pantaloni scurfli øi T-shirts aleargæ de-a lungul unor bulevarde largi, iar Pizza Inn are un ritm alert de afaceri cu clienflii din lotul de parcare al Ambasadei Statelor Unite, puternic fortificatæ. Lîngæ Bazarul Zonei Verzi, puøti irakieni vînd DVD-uri pornografice soldaflilor. Øeikul Fuad Rashid, imamul moscheii locale numit de americani, îmbræcat ca o cælugæriflæ, îøi vopseøte pærul în blond platinat øi pretinde cæ Maria, Maica Domnului, i-a apærut într-o viziune (de unde øi înælflarea). În fiecare noapte, rezidenflii pot cînta karaoke, pot juca badminton sau pot frecventa unul sau mai multe baruri gælægioase, inclusiv un club de noapte cu bæuturi ilegale condus de CIA, unde se intræ numai cu invitaflie. În afara „zonei verzi“ se aflæ, desigur, „zona roøie“, în care irakienii obiønuifli pot fi, aleatoriu øi pe neaøteptate, fæcufli bucæfli de maøini-bombardier

216

15. Sudist alb conservator. (N. tr.)

16. Do It Yourself. (N. tr.)

17. Abu Musab al-Zarqawi a fost ucis pe 7 iunie 2006, prin bombardarea masivæ, de cætre armata americanæ, a adæpostului în care se ascundea, aflat în provincia irakianæ Diyala. (N. ed.)

18. Madrassa (sau madrasah, madarasaa, medresa, madraza, madarsa, medrese etc.): în limba arabæ, în general, øcoalæ, orice formæ, religioasæ sau laicæ, de învæflæmînt.

(N. ed.)

19. Foøti membri ai Partidului Baas Arab Socialist, partidul-stat care a condus Irakul între 1968 øi 2003, øi al cærui lider a fost Saddam Hussein. (N. ed.)

400117 RO Cluj Str. Dorobanflilor, nr. 12 tel.: +40-264-594634 tinka@ideaeditura.ro www.ideaeditura.ro

COLECfiIA PUBLIC

Anetta Mona Chiøa, Lucia Tkácˇová: Dialectics of Subjection #4 16 × 23 cm, DVD 35 lei

Nicoleta Esinencu: A(II)Rh+ 16 × 23 cm, 240 pag.

35 lei

Spafliul Public Bucureøti | Public Art Bucharest 2007. Editatæ de Marius Babias øi Sabine Hentzsch, seria de cærfli de artist este publicatæ de Editura Idea (Cluj) øi Verlag der Buchhandlung Walther König (Köln).

CÆRfiI DE ARTIST

Dan Perjovschi: Postmodern Ex-communist 16 × 23 cm, 96 pag.

35 lei

Mircea Cantor: Tæcerea mieilor.

The Silence of the Lambs 16 × 23 cm, 132 pag.

35 lei

H.arta: 2008 16 × 23 cm, 124 pag.

35 lei

CÆRfiI DE ARTIST

Lia Perjovschi: Contemporary Art Archive Center for Art Analysis 1985–2007 16 × 23 cm, 200 pag.

35 lei

Marius Babias: Recucerirea politicului.

Economia culturii în societatea capitalistæ 16 × 23 cm, 140 pag.

30 lei

Daniel Knorr: Carte de artist 16 × 23 cm, 200 pag.

390 lei

Spafliul Public Bucureøti | Public Art Bucharest 2007 16 × 23 cm 25 lei

Aceastæ carte a fost publicatæ în 240 de exemplare-unicat semnate øi numerotate de cætre artist. Editura IDEA are la dispoziflie 100 de exemplare din seria A 1/100 – A 100/100.

Fiecare exemplar confline diverse deøeuri gæsite øi culese (alese) de artist din spafliul public, inserate øi presate într-o selecflie singularæ în corpul cærflii. Cartea mai cuprinde øi un DVD cu un film de 32 de minute care documenteazæ întregul proces al producerii sale, cu etapele øi implicarea artistului în fiecare dintre ele.

Carte de artist de Daniel Knorr poate fi achiziflionatæ prin comandæ pe site-ul editurii, la sediul editurii din Cluj, sau cu ocazia participærii editurii la tîrguri de carte, în standul sæu exclusiv.

Marius Babias: Naøterea culturii pop 16 × 23 cm, 128 pag.

25 lei

Oliver Marchart: Hegemonia în cîmpul artei.

Expozifliile documenta dX, D11, d12 øi politica bienalizærii 16 × 23 cm, 96 pag.

19 lei

Augustin Ioan, Ciprian Mihali: Dublu tratat de urbanologie 16 × 23 cm, 200 pag.

25 lei

400117 RO Cluj Str. Dorobanflilor, nr. 12 tel.: + 40-264-594634 tinka@ideaeditura.ro www.ideaeditura.ro

Editura IDEA a luat naøtere ca un proiect deopotrivæ teoretic øi practic: publicarea de texte ca tot atîtea instrumente de reflecflie asupra artisticului, socialului øi politicului. Echipa editorialæ a pornit de la un minim de exigenfle clare: traducerea riguroasæ în limba românæ a unor scrieri majore din filosofia contemporanæ øi din teoria recentæ a artei øi, prin aceasta, introducerea fiabilæ în dezbaterea intelectualæ de la noi a unor interogaflii exemplare pentru lumea în care træim. Nu e vorba însæ de simplul „import“ în românæ al unor „idei“. Prin opfliunea pentru un anumit tip de scriituræ, aceea în care limba se pune la încercare în toate resursele ei logice øi expresive, editura øi-a propus sæ împrospæteze, prin chiar actul traducerii ori prin texte originale, idiomul critic (i.e. filosofic) în româneøte. Cu alte cuvinte, sæ contribuie la deplasarea øi acutizarea capacitæflii de a gîndi ceea ce ni se întîmplæ, astæzi.

Asumîndu-øi caracterul de edituræ micæ, noncomercialæ, IDEA a funcflionat, din 2001 pînæ acum, prin douæ colecflii – Balcon øi Panopticon. Publicarea în prima colecflie a unor autori precum Benjamin, Barthes, de Duve, Flusser, Groys, Babias, Lovink, Lacoue-Labarthe sau a unor materiale despre opera unor artiøti ca Joseph Beuys oferæ puncte de sprijin pentru cartografierea teritoriului artei moderne øi actuale; în acest fel, teoriile contemporane ale artei, al cæror potenflial explicativ øi analitic se constituie într-un „aparat conceptual“ util deopotrivæ cercetætorilor øi practicienilor, sînt aduse, pentru prima datæ, într-o manieræ coerentæ øi comprehensivæ în spafliul public românesc.

Prin prezenfla în cea de-a doua colecflie a unor autori ca Derrida, Foucault, Deleuze, Lyotard, J.-L. Nancy, G. Granel, Sloterdijk, Baudrillard, G. M. Tamás, Agamben, Arendt, nu dorim doar sæ racordæm cititorul la „avangarda“ gîndirii filosofice actuale, ci, mai ales, sæ-i punem la dispoziflie mari lecturi ale unor probleme cu care se confruntæ în viafla societæflii: politicul øi puterea, aporiile reprezentærii øi ale istoricitæflii, cæderea comunismului sau criza universitæflii, globalizarea, (post)modernitatea, nihilismul etc.

Nu în ultimul rînd, prin noile sale colecflii, editura a început sæ asume øi producflia propriu-zisæ – fie în mod individual, fie colectiv – de discurs critic aplicat, pornind de la situafliile politice øi contextele intelectuale actuale, adicæ simultan locale øi globale. Aceste noi colecflii, ale cæror prime titluri au apærut deja, opereazæ sub generice precum Refracflii – dedicatæ analizelor culturale øi socio-politice in situ; Praxis – consacratæ explorærii strategiilor efective ale luptei politice pe diverse fronturi øi meridiane; øi, în sfîrøit, Public – acoperind autoproducflia artistico-democraticæ, multiplæ, a spafliului public.

APARIfiII RECENTE

Walter Benjamin: Jurnalul moscovit 16 × 23 cm, 120 pag.

19 lei

IDEA artæ + societate #28, 2007 20 lei

Alain Badiou: Manifest pentru filosofie 11,8 × 19,5 cm 88 pag., 9 lei

Jean Baudrillard: Simulacre øi simulare 14 × 23 cm 120 pag., 23 lei

IDEA artæ + societate #29, 2008 20 lei

Remo Guidieri: Abundenfla særacilor 14 × 23 cm 172 pag., 24 lei

Boris Groys: Post-scriptumul comunist 11,8 × 19,5 cm 96 pag., 9 lei

IDEA artæ + societate #30–31, 2008 40 lei

www.ideaeditura.ro www.ideamagazine.ro IDEA publishing house was born as a theoretical and practical project at the same time. Committed to publishing texts as implements of reflection upon the artistic, the social, and the political, the editorial staff started with a clear set of minimum goals: the translation into Romanian of major texts of contemporary philosophy and recent theory of art. By this, IDEA aims to insert into the Romanian public debates interrogations which are exemplary for the world we live in. However, this means more than “importing” certain “ideas”. By promoting a certain type of writing – that in which the language experimentally but rigorously explores its logical and expressive resources – the publishing house intends to refresh, by the very gesture of translation or through original texts, the critical (i.e. philosophical) idiom of Romanian. In other words, to orient our possibilities of thinking toward the criticality of what happens to us today.

Accepting its condition as a small, non-commercial publishing house, IDEA has, since 2001, run two series – Balcon and Panopticon. Providing important guiding marks for mapping the realm of modern and contemporary arts, the first series includes such authors as Benjamin, Barthes, de Duve, Flusser, Groys, Babias, Lovink, Lacoue-Labarthe or materials on the work of artists as Joseph Beuys. For the first time in the Romanian public space, contemporary art theory is brought along in a coherent and meaningful fashion. In this way, the elucidative and analytical potential of art theory provides a conceptual toolbox useful to both theorists and artists.

In the second series, by publishing thinkers such as Derrida, Foucault, Deleuze, Lyotard, J.-L. Nancy, G. Granel, Sloterdijk, Baudrillard, G. M. Tamás, Agamben, Arendt, we would like not only to connect the reader to the “avant-garde” of contemporary philosophical thought, but also to provide the public with major readings of questions burdening our contemporary societies: power and the political, the predicaments of representation and historicity, the fall of communism, the crisis of academia, globalization, (post)modernity, nihilism, etc.

Last, but not least, with its recent series the publishing house has also committed itself to the production of applied critical discourses, taking as its starting point the present political situations and intellectual contexts – a simultaneously global and local theoretical endeavour. These new collections operate under titles such as Refracflii [Refractions] – dedicated to cultural and socio-political analyses in situ; Praxis – dealing with the exploration of the concrete strategies of progressive political struggle all over the world; and, finally, Public – covering the various modalities of artistic-democratic self-production of public space in Romania.

Michel Foucault: Securitate, teritoriu, populaflie 14 × 23 cm, 352 pag.

29 lei

IDEA artæ + societate #32, 2009 20 lei

Michel Foucault: Trebuie sæ apæræm societatea

14 × 23 cm, 239 pag.

29 lei

Mihály Vajda: Conversaflii pe malul rîului Ilisos

11,8 × 19,5 cm, 115 pag.

10 lei

IDEA artæ + societate #33-34, 2009 40 lei

Alain Badiou: Secolul

ÎN PREGÆTIRE / COMING SOON J. Derrida, B. Stiegler: Ecografii. Despre televiziune Arthur Danto: Transfigurarea locului comun.

O filosofie a artei Victor Burgin: Sfîrøitul teoriei artei

14 × 23 cm, 175 pag.

25 lei

Philippe Lacoue-Labarthe: Ficfliunea politicului.

Heidegger, arta øi politica 14 × 23 cm, 172 pag.

25 lei

IDEA artæ + societate #35, 2010 20 lei

400117 RO Cluj Str. Dorobanflilor, nr. 12 tel.: +40-264-594634 tinka@ideaeditura.ro www.ideaeditura.ro

COLECfiIA REFRACfiII / REFRACTIONS A crea o nouæ culturæ nu înseamnæ doar a face descoperiri „originale“ în mod individual, ci de asemenea, øi mai ales, a ræspîndi într-o manieræ criticæ adeværuri deja descoperite, a le „socializa“ øi, prin urmare, a le face sæ devinæ baza unor acfliuni în cadrul vieflii, elementul de coordonare øi de ordine intelectualæ øi moralæ. Ca o mulflime de oameni sæ fie adusæ la a gîndi în mod coerent øi unitar realul prezent – acesta e un fapt „filosofic“ mult mai important øi mai original decît hazardul prin care un „geniu“ filosofic dæ peste un nou adevær ce ræmîne patrimoniul unor grupulefle de intelectuali. (A. Gramsci) Creating a new culture does not only mean one’s own individual “original” discoveries. It also, and most particularly, means the diffusion in a critical form of truths already discovered, their “socialization” as it were, and even making them the basis of vital action, an element of co-ordination and intellectual and moral order.

For a mass of people to be led to think coherently and in the same coherent fashion about the real present world, is a “philosophical” event far more important and “original” than the discovery by some philosophical “genius” of a truth which remains the property of small groups of intellectuals. (A. Gramsci)

Marius Babias (ed.): European Influenza 16 × 23 cm, 264 pag.

20 lei

Adrian T. Sîrbu, Alexandru Polgár (coord.): Genealogii ale postcomunismului 16 × 23 cm, 336 pag.

35 lei

Konrad Petrovszky, Ovidiu fiichindeleanu (coord.): Revoluflia Românæ televizatæ.

Contribuflii la istoria culturalæ a mediilor 16 × 23 cm, 248 pag.

35 lei

Bogdan Ghiu: Telepitecapitalism.

Evul Media 2005–2009 16 × 23 cm, 312 pag.

29 lei

Adrian T. Sîrbu, Alexandru Polgár (eds.): Genealogies of Postcommunism 16 × 23 cm, 343 pag.

35 lei / 9 € / 12 USD

Konrad Petrovszky, Ovidiu fiichindeleanu (eds.): Romanian Revolution Televised 16 × 23 cm, 255 pag.

35 lei / 9 € / 12 USD

Timotei Nædæøan (coord.): Comunicarea construieøte realitatea. Aurel Codoban la 60 de ani 16 × 23 cm, 164 pag.

25 lei

Romanian Pavilion at the 54th International Art Exhibition – la Biennale di Venezia 2011

PERFORMING HISTORY with Ion Grigorescu and the artist duo Anetta Mona Chiøa & Lucia Tkacˇova

Curators: Maria Rus Bojan and Ami Barak

With the special collaboration of Bogdan Ghiu and the magazine IDEA arts + society

4th June – 27th November 2011, Giardini di Castello Organizers: Ministry of Culture and National Heritage, Ministry of Foreign Affairs, Romanian Cultural Institute, International Center for Contemporary Art Bucharest.

Partners: Romanian Institute for Assessment and Strategy (IRES), Romanian National Lottery, Project Foundation.