3. BIROTICĂ 3.1.
Microsoft Office. Interfaţa şi principiile de bază ale programelor editoare de text
3.2.
Alegerea paginilor suport al textului marginilor. Gestionarea spaţiului pe hârtie
3.3.
Fonturi şi modalităţi de afişare
56
3.4.
Paragrafe; alinieri, spaţieri, etc.
58
3.5.
Tabele şi modalităţi de aranjare a datelor în tabele
59
3.6.
Antetul si subsolul, note de subsol
63
3.7.
Scrierea pe coloane
64
3.8.
Inserarea de imagini în interiorul unui document
67
3.9.
Crearea, salvarea, tipărirea unui document
68
final.
48 Fixarea
55
3.10. Principiile de bază ale programelor de calcul tabelar
72
3.11. Introducere şi modificare date în tabele. Formule simple de calcul
73
3.12. Diagrame (grafice) în Excel
81
3.13. Principiile de bază ale programelor de construire prezentări
82
3.14. Obiecte ce pot fi introduse într-o prezentare
83
Obiectivele specifice unităţii de învăţare Rezumat
87
Teste de autoevaluare
87
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare
87
Lucrare de verificare
88
Bibliografie minimală
89
Obiective specifice: La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
să performezi programul in vederea editării de text;
să operezi cu elemente precum fontul, paragraful, alimentarea, spaţierea;
să întocmeşte sistemul de note si bibliografia conform standardelor;
să alcătuieşti tabele si slide-uri cu ajutorul programelor Excel si Power Point.
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 6 ore
Birotică
Viorel Ariton
3.1. Microsoft Office. Interfaţa şi principiile de bază ale programelor editoare de text 3.1.1. Interfaţa programelor Microsoft Office versiunea 2007 Noile variante ale programelor din pachetul Office prezintă o interfaţă schimbată major faţă de versiunile precedente. Astfel, interfaţa “Office Fluent”, înlocuieşte sistemul de meniuri şi bare cu instrumente de lucru specifice majorităţii programelor actuale, cu un mecanism ce se doreşte a fi mai eficient. (Este necesară o perioadă de adaptare la noul stil de dialog). Imaginile din acest modul sunt preluate din programul Word, dar prezintă elemente comune programelor din pachetul Office. Lansarea în execuţie a programului Word are drept rezultat afişarea următoarei imagini:
Figura 3.1. Imaginea standard la pornirea programului WORD
Lansarea în execuţie a programului Excel are drept rezultat afişarea următoarei imagini:
Figura 3.2. Imaginea standard la pornirea programului Excel
Lansarea în execuţie a programului Power Point are drept rezultat afişarea următoarei imagini:
Prima schimbare majoră în dialog: a dispărut opţiunea File din meniul orizontal. Microsoft Office Button (Butonul Microsoft Office), indicat de săgeata roşie înlocuieşte opţiunea File. Cursorul mouse-ului peste acest buton îi schimbă culoarea acestuia, în orange şi afişează o imagine ca în figurile de mai jos. Informatică juridică
48
Birotică
Viorel Ariton
Figura 3.3. Butonul Microsoft Office
Figura 3.4. Cursorul mouse-ului peste butonul Microsoft Office
Butonul are un conţinut personalizat pentru fiecare din aplicaţiile din Microsoft Office. La apăsarea pe buton se deschide o fereastră cu următorul conţinut:
Figura 3.5. Lista ultimilor fişiere accesate
În dreapta butonului se afişează o listă utilă cu ultimele fişiere utilizate. Un simplu click pe denumirea fişierului şi acesta se deschide. De remarcat pictogramele, de-acum clasice, ce permit manevre cu fişiere. De asemenea se pot remarca vârfurile de săgeată spre dreapta, ce semnifică prezenţa unor opţiuni suplimentare. Următoarele pictograme adaugă funcţii noi. Astfel:
Convert permite conversia fişierelor obţinute cu versiuni vechi în formatul actual al programului;
Send permite expedierea fişierului prin e-mail sau pe un fax conectat la Internet;
Publish oferă opţiuni pentru distribuirea fişierului către alte persoane;
Prepare permite pregătirea fişierului pentru distribuire.
Informatică juridică
49
Birotică
Viorel Ariton
În partea de jos, dreapta, sunt două butoane. Unul permite setarea opţiunilor proprii programului în care ne aflăm (similar opţiunii Options din meniul Tools, în variantele anterioare). Celălalt buton permite terminarea execuţiei programului. În Figura 3.5 se prezintă imaginea ferestrei de opţiuni din programul Word. Dar şi celelalte programe din pachet au un conţinut similar. Fereastra este împărţită în două zone. Coloana din stânga conţine un număr de opţiuni ce permit personalizări ale programelor.
Popular dă posibilitatea precizării autorului documentelor, a schemei de afişare conţinut ferestre, etc.
Customize permite personalizarea barei de acces rapid (Quick Access Toolbar), a se vedea figura 26
Resources conţine opţiuni ce permit accesarea resurselor online Microsoft.
Figura 3.6. Bara de acces rapid
Figura 3.7. Buton 1, personalizare bară instrumente acces rapid
Noţiuni noi în varianta 2007: Ribons(Panglică), Tabs(Tab-uri) şi Group(Grup).
Figura 3.8. Organizarea dialogului între program şi utilizator
Meniul orizontal este înlocuit de tab-uri. La selectarea unui tab se afişează dedesubt panglica corespunzătoare. Fiecare panglică este împărţită în mai multe grupuri ce conţin diferite comenzi simbolizate cu ajutorul unor pictograme, cunoscute din versiunile anterioare. Accesul la toate comenzile specifice unui grup, atunci când acestea nu sunt reprezentate, toate, se face cu ajutorul butonului de acces la fereastra de dialog. Spre exemplu accesând butonul din grupul Font, se deschide fereastra cu imaginea din Figura 3.10. Informatică juridică
50
Birotică
Viorel Ariton
Figura 3.9. Conţinutul ferestrei de dialog accesată
Utilizatorii obişnuiţi cu versiunile precedente pot remarca acelaşi conţinut ca în acestea. De altfel, schimbarea dialogului reprezintă o altă aranjare a vechilor opţiuni, într-o altă formă grafică mai accesibilă. Desigur că această versiune a adus şi noi funcţii. În toate programele enumerate în acest modul am putea împărţi lucrul în două etape: introducerea conţinutului şi aranjarea conţinutului. Nu există o delimitare strictă a acestor două etape. În funcţie de dorinţa utilizatorului se poate aranja conţinutul în momentul introducerii acestuia. Personal, recomand desfăşurarea strictă a activităţilor specifice celor două etape precizate.
Sarcina de lucru 1 Puneţi în lucru programele Word, Excel, Power Point. Activaţi dialogul deschis prin acţionarea pe butonul Office. Examinaţi fiecare opţiune din coloana din stânga a ferestrei de dialog. Selectaţi apoi butonul “Nume program” Options. Identificaţi opţiunile ce pot fi setate. Setaţi pe rând schemele de culoare, selectând pe rând: Popular, Color scheme şi apoi variantele propuse în lista derulantă. Închideţi fereastra. După experimentarea, pe rând a schemelor propuse alegeţi-o pe cea care vă place. Selectaţi pe rând toate tab-urile programelor. Scrieţi pe o foaie numele tuturor tab-urilor, din programele enumerate.
Informatică juridică
51
Birotică
Viorel Ariton
3.1.2. Principiile de bază ale programelor editoare de texte Calculatorul personal poate fi transformat într-o veritabilă maşină de scris, chiar într-o minitipografie cu ajutorul unei clase de programe specializate, numite EDITOARE sau PROCESOARE DE TEXTE. Principalul obiectiv al editoarelor de texte îl constituie preluarea unui text introdus de la tastatură, supunerea acestuia unui şir de operaţii de prelucrare şi apoi tipărirea lui la imprimantă. Editoarele de texte oferă numeroase facilităţi prin care se pot obţine documente ce corespund celor mai înalte exigenţe, cum sunt de exemplu: utilizarea diverselor stiluri de scriere - îngroşat (bold), înclinat (italic), subliniat (underline), apoi desenarea tabelelor şi scrierea ecuaţiilor matematice, includerea în text a unor grafice, desene, imagini, crearea unui antet de pagină, a notelor de subsol, numerotarea paginilor, elaborarea automată a tabelei de cuprins, etc. Un text introdus se poate corecta pe loc (fie prin aplicarea automată a unor reguli, fie la iniţiativa utilizatorului), se pot aplica automat regulile de despărţire în silabe – hyphening şi de corectare a greşelilor de ortografie, sau se poate corecta într-o frază distinctă ulterioară. Funcţiile unui editor de texte Editoarele de texte, indiferent de denumire sau de producător, constituie o categorie distinctă de programe cu funcţii şi facilităţi comune. Funcţiile unui editor de texte se concretizează în ansamblul de comenzi grupate pe submeniuri ale meniului principal. În consecinţă putem spune că principalele funcţii ale unui editor de texte sunt: 1) crearea de documente; 2) editarea documentelor; 3) gestiunea documentelor suporţi de memorare; 4) analiza lexicală a documentelor; 5) formatarea paginii textului; 6) scrierea stilizată; 7) captarea şi prelucrarea imaginilor; 8) generarea şi prelucrarea tabelelor; 9) procesarea ecuaţiilor; 10) tipărirea documentelor; 11) asistenţă pe parcursul procesării (help). Acestora li se pot adăuga şi funcţii speciale proprii anumitor procesoare de texte. Crearea unui document înseamnă preluarea într-o zonă de memorie RAM a unui text, pe măsură ce este introdus de la tastatură, iar la sfârşit salvarea acestuia sub forma unui fişier ASCII pe un suport de memorare. Informatică juridică
52
Birotică
Viorel Ariton
Editarea unui document desemnează ansamblul operaţiilor de corectare şi actualizare a textului unui document. Am fi tentaţi să credem că editarea înseamnă tipărirea textului, dar în informatică termenul are accepţiunea pe care am precizat-o mai sus, aceea de corectare, de modificare a ceva existent. În categoria operaţiilor de corectare se includ: ştergerea, mutarea, copierea, sau adăugarea de cuvinte, propoziţii, şi/sau fraze în cadrul textului; căutarea şi înlocuirea unor cuvinte cu altele. După actualizare avem posibilitatea de a opta pentru păstrarea sau pentru ştergerea fişierului vechi. Este bine să păstrăm şi vechea formă a textului, pentru mai multă siguranţă. Unele procesoare îşi realizează automat periodic, copii, amprente, după fişierul pe care-l prelucrăm, pentru a preveni pierderea integrală a textului în cazul unor incidente, întreruperea alimentării de la reţea, manevre greşite, etc. Gestiunea documentelor pe suporţii de memorare permite operatorului să lanseze comenzi uzuale asupra fişierelor, fără a părăsi sesiunea de lucru. Astfel, se poate afişa lista subdirectorilor şi a fişierelor din directorul curent, se pot salva, regăsi sau tipări fişiere, se poate schimba driverul(discul) sau directorul curent. In plus, orice procesor de texte poate lucra cu două sau mai multe documente deschise simultan, fiind posibilă transferarea informaţiilor între aceste fişiere. La un moment dat, numai unul din documente este considerat document curent, pentru că numai textul din acest document se afişează pe ecran, urmând a fi înlocuit, desigur, atunci când ne comutăm pe un alt document dintre cele deschise simultan. Analiza lexicală este funcţia prin care editorul de texte poate controla şi corecta scrierea unui text - spelling, şi opţional poate realiza automat despărţirea în silabe - hyphenation. Pot fi verificate nu numai textele redactate în limba engleză dar şi cele în română pentru care există un tezaur de cuvinte integrat pachetului de programe realizat de Microsoft. Formatarea/paginarea textului desemnează ansamblul de operaţii prin care se aranjează textul în pagină. Vom include în această categorie de operaţii următoarele: a) dimensionarea paginii, prin stabilirea marginilor stânga, dreapta, jos, sus şi stabilirea numărului de linii pe pagină, respectiv a numărului de caractere pe linie; în acest fel se dimensionează pagina fizică, reală, ce va apare la imprimantă şi pagina logică cu care lucrează operatorul; unele procesoare de texte lucrează direct în sistemul WYSIWYG (What You See is What You Get), astfel că ceea ce se vede pe ecran este exact ceea ce se va tipări la imprimantă; b) alinierea, centrarea, textului pe pagină, numerotarea paginilor, eventual şi a capitolelor şi paragrafelor; c) scrierea la un rând, la două rânduri, scrierea normală sau scrierea pe coloane a textului;
Informatică juridică
53
Birotică
Viorel Ariton
d) inserarea antetului de pagină, a notelor de subsol, pregătirea textului pentru realizarea automată a tabelei de cuprins şi a tabelei de referinţe încrucişate. Scrierea stilizată se referă la facilităţile oferite pentru alegerea corpului de literă, numit în mod curent "font", pentru stabilirea mărimii caracterelor, a modului de tipărire (îngroşat, înclinat sau subliniat), pentru utilizarea indicilor şi a exponenţilor în text, pentru încadrarea unei porţiuni de text în chenar, umbrirea textului şi altele. Editoarele de texte evoluate, oferă şi modele de paginare şi stilizare a unui text. Utilizatorul poate opta pentru un anume model, dintr-o bibliotecă de modele numită "style gallery". Setările corespunzătoare modelului ales se atribuie documentului în curs de prelucrare. Captarea şi prelucrarea imaginilor include operaţiile prin care utilizatorul poate insera în textul documentului figuri grafice, imagini. Aceste imagini pot fi preluate dintr-o bibliotecă proprie, numită "ClipArt Gallery" sau pot fi importate din alte programe. Ele pot fi create şi de către utilizator, apoi prin "captarea imaginii" de pe ecran, acestea sunt depuse temporar într-o zonă de memorie numită "clipboard" de unde pot fi copiate şi încadrate în text. Pot fi importate de asemenea grafice şi tabele create cu un program de calcul tabelar (spreadsheet) de tipul LOTUS sau EXCEL. Figurile grafice pot fi supuse unor operaţii de prelucrare în sensul de a fi mărite, micşorate, rotite, încadrate de text, etc. Generarea şi prelucrarea tabelelor este funcţia concretizată de ansamblul de operaţii prin care utilizatorul poate defini un tabel prin simpla precizare a numărului de linii şi coloane ale tabelului. Se pot modifica dimensiunile implicite ale coloanelor şi rândurilor, pot fi adăugate sau eliminate rânduri şi coloane. Se pot introduce formule pentru calcule pe orizontală şi verticală întrun tabel. Procesarea ecuaţiilor este o funcţie complexă realizată de către o componentă specializată numită "editorul de ecuaţii". Pentru lucrul cu editorul de ecuaţii utilizatorul are la dispoziţie o bibliotecă bogată de simboluri matematice şi operatori cu care se pot redacta texte ştiinţifice. Ecuaţiile pot fi mărite, micşorate, sau stilizate şi inserate în text, unde dorim. Tipărirea documentelor este una din funcţiile cele mai importante oferind numeroase facilităţi de tipărire a unui document. Afişarea pe imprimantă este controlată printr-un set de parametri de control şi opţiuni stabilite de utilizator şi care se referă în principal la: a) tipărirea integrală sau selectivă a documentului; b) numărul de copii tipărite; c) calitatea imprimării, normală-draft, medie sau superioară; d) modul de aşezare a textului în pagină: A4, normal, pe lungime, PORTRAIT, sau pe lăţime, LANDSCAPE. Informatică juridică
54
Birotică
Viorel Ariton
Toate editoarele de texte pot să-şi selecteze tipul de imprimantă, marca şi modelul de imprimantă, dintr-o listă destul de cuprinzătoare cu cele mai răspândite mărci de imprimante. Înaintea tipăririi textul poate fi previzualizat pe ecran, în forma sa reală de aşezare în pagină. Dacă nu ne convine modul de aranjare în pagină a textului, evident vom face corecţiile de rigoare şi abia după aceea vom tipări textul.
Sarcina de lucru 2 Ce operaţii pot fi făcute asupra imaginilor?
3.2. Alegerea paginilor suport al textului final. Fixarea marginilor. Gestionarea spaţiului pe hârtie Punerea în lucru a programului Word se poate face în unul din următoarele moduri: a) dublu click, dacă pictograma programului este pe desktop; b) click pe butonul de start, All Programs, Microsoft Office, Microsoft Office Word 2007. Ecranul standard la pornirea execuţiei programului este prezentat în figura 20. În mod implicit cursorul de pe ecran este situat pe primul rând în stânga sus. Se poate începe dactilografierea textului. Pentru a crea un document se pot identifica două etape: a) Crearea şi corectarea conţinutului documentului; b) Aranjarea conţinutului conform cerinţelor sau viziunii proprii autorului. Cele două etape nu trebuiesc privite ca fiind complet distincte. În funcţie de caz şi de experienţă se poate “lucra” la aranjarea obiectelor în conţinut în momentul creerii documentului. În continuare voi prezenta principalele manevre necesare alcătuirii unui document. Pentru alegerea paginii pe care se va obţine în final documentul se va folosi tab-ul Page Layout. De reţinut că toate caracteristicile paginii pot fi fixate de la început, sau în orice alt moment al lucrului la documentul respectiv. Se recomandă fixarea de la început a caracteristicilor, deoarece după o aranjare a conţinutului, o schimbare a acestora poate duce la o “stricare” a aranjamentului iniţial. Informatică juridică
55
Birotică
Viorel Ariton
Figura 3.10. Tab-ul Page Layout şi grupul specific Page Setup
Uzual se vor folosi: Margins: care permite fixarea dimensiunilor marginilor. Există un număr de şapte dimensiuni prestabilite de către program. Dar există şi posibilitatea precizării dimensiunilor dorite de utilizator – Custom Margins... Orientation: care permite precizarea modului de aşezare a hârtiei, în una din cele două poziţii standard: Portrait sau Landscape. De reţinut că la aşezarea Landscape, la imprimare, hârtia rămâne poziţionată normal în imprimantă. Este „problema” sistemului de operare să aşeze conţinutul respectiv. Size: afişează o listă numeroasă de mărimi consacrate în lucru, atât pentru hârtii cât şi pentru plicuri. Dacă totuşi nu poţi găsi mărimea de foaie dorită, More Paper Sizes... deschide o fereastră de dialog în care poţi trece dimensiunile dorite. Columns: permite selectarea numărului de coloane în care se doreşte introducerea conţinutului. Butonul 1 din Figura 3.11 permite afişarea unei ferestre de dialog în care se pot fixa primele trei opţiuni menţionate mai sus. După fixarea aşezării paginii, a mărimii ei şi a mărimii marginilor, rămâne, să-i zicem, partea utilă a foii, în care se poate introduce conţinutul dorit.
3.3. Fonturi şi modalităţi de afişare Tab-ul Home conţine grupul Font. Font-urile reprezintă diferite corpuri de litere. De remarcat faptul că se utilizează denumiri specifice activităţii de tipografiere. Se poate alege orice tip de caractere pentru textul care se introduce în document. De reţinut că sunt situaţii în care numele font-ului şi mărimea acestuia este impus.
Informatică juridică
56
Birotică
Viorel Ariton
Figura 3.11. Comenzile principale din grupul Font
Figura 3.12. Conţinutul ferestrei de dialog Font
Butonul 1 din Figura 3.12 deschide o fereastră de dialog ce permite alegerea font-ului, a diferite modalităţi de afişare – o paletă mai bogată decât cele câteva prezente ca butoane în grup. De remarcat ferestra de Preview din această fereastră de dialog ce permite a se vedea atât modul în care apar caracterele, cât şi diferitele modalităţi de afişare. Figura 3.13 ilustrează aceste lucruri. De asemenea, această ferestră de dialog permite, prin alegerea tab-lui Character Spacing, modificare spaţierii între litere. Efectele fiind definite prin butoane de tip comutator pot fi activate/dezactivate în orice combinaţie. Se poate astfel concluziona că se pot aplica mai multe efecte simultan unui text.
Informatică juridică
57
Birotică
Viorel Ariton
Sarcina de lucru 3 Alegeţi pagina format A5, orientarea Portrait şi fixaţi marginile astfel: Top şi Bottom – 2 cm, Left – 3 cm şi Right – 1 cm. Observaţie: dacă nu aveţi dimensiunile în cm(centimetri) ci implicit în inches(“), setaţi unitatea de măsură centimetri, parcurgând paşii următori, cu ajutorul mouse-ului: Office Button, Word Options, Advanced, Display, Show measurements in Units of: centimeters. Setaţi fontul Times New Roman, mărimea 12.
3.4. Paragrafe; alinieri, spaţieri, etc. În accepţiunea programelor editoare de texte, un paragraf începe pe un rând nou(eventual cu un aliniat) şi se termină pe rândul pe care s-a apăsat tasta <Enter>. A nu se uita că programul mută automat cuvintele ce depăşesc marginea din dreapta pe rândul următor. Unui paragraf i se poate aplica unul din următoarele tipuri de alinieri ale rândurilor: aliniere stânga(alinierea implicită), aliniere centrată, aliniere la dreapta şi aliniere între margini. Figura 3.13 exemplifică aceste variante. Desenul fiecărui tip de aliniere este suficient de sugestiv, privitor la modul în care textul se aliniază.
Figura 3.13. Moduri de aliniere paragrafe
Se poate remarca şi butonul de spaţiere între rânduri. Sunt posibile spaţierile standard: 1 rând, 1 ½ rânduri şi 2 rânduri, dar şi spaţieri personalizate. Click pe respectivul buton deschide fereastra de dialog ce permite fixarea spaţierii dorite.
Informatică juridică
58
Birotică
Viorel Ariton
3.5. Tabele şi modalităţi de aranjare a datelor în tabele Programul permite introducerea unor date în tabele. Pentru a putea introduce date într-un tabel acesta trebuie mai întâi inserat. Deci se selectează tab-ul Insert. A doua grupă din stânga spre dreapta din panglica corespunzătoare este numită Table.
Figura 3.14. Inserarea unui tabel
Figura 3.15. Meniul de introducere tabel
Click pe butonul Table deschide meniul din figura 36. Pentru introducerea unui tabel de maxim 10 coloane şi 8 rânduri se poate utiliza desenul din partea notată cu 1. Se poziţionează cursorul mouse-ului în pătratul 2, ca în Figura 3.16. Chenarul pătratului respectiv îşi modifică culoarea în orange. Trăgând mouse-ul în una din direcţiile 3, 4 sau 5 – fără a bloca butonul stânga, se vor modifica chenarele pătratelor peste care mouse-ul trece, iar în partea din stânga sus a zonei 1 vor apare scrise dimensiunile tabelului sub forma număr coloane x număr linii Table. În exemplul din figură 3x4 Table. După fixarea numărului de coloane şi linii dorite se execută click cu mouse-ul. Drept rezultat, la poziţia cursorului pe ecran, se va desena un tabel cu dimensiunile Informatică juridică
59
Birotică
Viorel Ariton
precizate. Toate coloanele tabelului au aceeaşi lăţime şi toate liniile au aceeaşi înălţime. Locul de intersecţie dintre o linie şi o coloană poartă numele de celulă (cell). Cursorul poate fi poziţionat în orice celulă. Într-o astfel de locaţie urmează ca utilizatorul să introducă ceea ce doreşte, adică să completeze tabelul. Figura 3.17 exemplifică execuţia comenzii prezentate în Figura 3.16.
Figura 3.16. Tabel cu 3 coloane şi 4 linii
De remarcat modificarea aspectului rigletei. Poziţionarea cursorului mouse-ului în zona 1, ca în Figura 3.17, îi modifică aspectul, transformându-l în două săgeţi spre stânga şi spre dreapta. Blocând butonul stânga şi trăgând în una din direcţiile sugerate de săgeată se modifică dinamic lăţimea coloanei. La eliberarea butonului coloana rămâne la dimensiunea respectivă. Pentru o dimensionare exactă a liniilor şi coloanelor se va utiliza o altă metodă. Când cursorul mouse-ului se află într-o celulă a tabelului, adică tabelul este activat, apar două tab-uri noi în sistemul de dialog: Design şi Layout. Conţinutul acestora se poate vedea în figurile 4.18 şi 4.19.
Figura 3.17. Tab-ul Design
Figura 3.18. Tab-ul Layout
Tab-ul Design are trei grupe ce permit modificarea stilului de afişare. Tab-ul Layout are şase grupe ce permit obţinerea unor tabele complexe. În rândurile următoare voi exemplifica construcţia unui tabel cu un cap de tabel complex. Nu este singura modalitate de realizare, dar este o soluţie. Las “plăcerea” de a găsi alte variante, drept studiu individual. Iată forma finală a tabelului: A
B B2
B1 B11
B12
B21
C B3 B23
B31
B32
C1
C2
Figura 3.19. Model Tabel Informatică juridică
60
Birotică
Viorel Ariton
Sarcina de lucru 4 Creaţi tabelul din Figura 3.20, odată cu parcurgerea textului care urmează.
Mai întâi se numără liniile şi coloanele. Modul în care se face această numărătoare poate fi observa în Figura 3.21:
Figura 3.20. Numărul de linii şi coloane
Figura 3.21. pictograma Inserare tabel
Se selectează Insert, Table şi apoi se trage de mouse astfel încât să rezulte un tabel 9x6 Table. Vezi Figura 3.22. Rezultă tabelul din Figura 3.23, în care toate coloanele au aceeaşi lăţime.
Figura 3.22. Inserarea tabelului Informatică juridică
61
Birotică
Viorel Ariton
Se fixează cursorul mouse-lui pe penultima linie verticală, socotind de la stânga spre dreapta, astfel încât imaginea acestui cursor să fie ca în Figura 3.24.
Figura 3.23. Forma cursorului plasat pe o linie verticală
Se va bloca butonul din stânga şi se va trage spre dreapta pentru a ajusta lăţimea coloanei, ca în tabelul din Figura 3.20. Se va proceda la fel cu toate liniile verticale, în ordine de la dreapta la stânga, spre dreapta, astfel încât tabelul din Figura 3.23 să aibă următoarea formă: 1 11 21
2 12 22
3 13 23
4 14 24
5 15 25
6 16 26
7 17 26
8 18 28
9 19 29
Figura 3.24. Tabelul din Figura 3.23, după ce s-au ajustat dimensiunile coloanelor
Numărătoarea celulelor nu rezultă după ajustarea mărimii coloanelor, am făcuto pentru a putea explica mai uşor manevrele următoare. Pentru a realiza forma dorită a tabelului se vor “uni” (merge) o serie de celule, care mai întâi vor fi selectate. Selecţia se va face în modul următor: se va executa click în celula cu numărul specificat, se va ţine apăsat butonul din stânga şi se va trage de mouse peste celulele indicate de numere. Drept rezultat celulele respective vor apărea pline pe un fond albastru. În acest mod se selectează celulele 1, 11 şi 21. După selecţie, păstrând cursorul peste zona selectată, se va apăsa butonul dreapta al mouse-ului care deschide meniul contextual ca în Figura 3.26. Din acest meniu se selectează opţiunea Merge Cells. Va rezulta tabelul conform figurii 4.27:
Figura 3.25. Meniul contextual după selecţie grup de celule 1 11 21
2 12 22
3 13 23
4 14 24
5 15 25
6 16 26
7 17 26
8 18 28
9 19 29
Figura 3.26. Tabelul după unirea celulelor 1, 11 şi 21 Informatică juridică
62
Birotică
Viorel Ariton
În continuare se vor selecta celulele 2, 3, 4, 5, 6 şi 7 şi apoi se vor uni. Apoi se vor selecta separat perechile de celule 8 şi 9, 12 şi 13, 14 şi 15, 16 şi 17, 18 şi 28 şi la final 19 şi 29. După fiecare selecţie se execută comanda de unire- Merge Cells. Dacă ai executat corect manevrele va rezulta un tabel ca în Figura 38. 1 11 21
2 12 22
3 13 23
4 14 24
5 15 25
6 16 26
7 17 26
8 18 28
9 19 29
Figura 3.27. Tabelul după efectuarea selectărilor şi unirii celulelor
Dacă ai încercat să faci exerciţiul urmând paşii sugeraţi trebuie să fi obţinut tabelul dorit. Dacă pentru a face exerciţiul ai numerotat celulele ca în manual, acum nu trebuie decât să ştergi numerele. Pentru aceasta va trebui să execuţi de două ori manevrele de selectare şi de ştergere a conţinutului selecţiei. Prima selecţie posibilă începe din colţul stânga sus(celula cu numerele 1, 11, 21) şi se termină în celula cu numerele 19 şi 29. Apoi apăsă pe tasta <Del>. A doua selecţie începe în celula 22 şi se termină în celula 26, apoi, iarăşi apăsă tasta <Del>. Dacă este necesar ca o celulă să fie divizată în mai multe celule, se selectează acea celulă şi apoi se face apel la operaţie Split Cells… din meniul contextual. Se va deschide o fereastră de dialog ce va invita utilizatorul să precizeze numărul de coloane şi de linii în care să se facă această divizare. Pentru a introduce textul capului de tabel se va activa fiecare celulă individual şi se va scrie conţinutul dorit. În fiecare celulă se poate aplica tipul de aliniere dorit. Pentru a accesa alinierea se activează celula dorită, care are drept rezultat afişarea tab-ului Layout. Se selectează acest tab şi apoi se selectează una din cele nouă imagini din stânga a grupului Alignment. Alinierile precizate în desene iau în considerare atât lăţimea cât şi inălţimea celulei.
3.6. Antetul şi subsolul, note de subsol Notele de subsol sunt acele notiţe situate în partea de jos a paginii, ataşate unui cuvânt din text, care reprezintă fie datele autorului şi a lucrării din care este preluat citatul, fie alte texte suplimentare, lămuritoare relativ la acel cuvânt. Cuvintele la care se ataşează note de subsol (footnote) se numerotează automat de către program. Un număr se ataşează cuvântului la care introducem această notă de subsol, ca indice superior, iar în josul paginii apare automat acelaşi număr, urmat de cursor, deci se poate introduce textul ce reprezintă nota corespunzătoare. După terminarea dactilografierii conţinutului notei, se execută click în zona de text şi cursorul revine în această zonă şi astfel se poate continua lucrul la documentul curent. Informatică juridică
63
Birotică
Viorel Ariton
Dacă prin diferite manevre de inserare obiecte noi în text, ştergere de obiecte, mutare de obiecte, spaţieri, cuvântul care are ataşat o notă de subsol se mută pe o altă pagină, în mod automat programul mută nota de subsol corespunzătoare în această nouă pagină în care se află cuvântul. Notele de subsol pot fi introduse în orice ordine, programul renumerotând automat toate notele de subsol introduse până în acel moment. Dacă se şterge o notă de subsol, iarăşi, în mod automat programul renumerotează notele de subsol rămase. Introducerea unei note de subsol se face apelând la tab-ul References, grupul Footnotes, butonul Insert Footnote, ca în Figura 3.29.
Figura 3.28. Introducerea unei note de subsol
Notele pot fi introduse şi la sfârşitul lucrării, butonul Insert Endnote fiind cel care trebuie selectat. Butonul 1 din Figura 3.29 deschide o fereastră de dialog ce permite personalizarea numărătorii notelor. Într-un document se pot introduce antete şi/sau subsoluri de pagină. Antetul de pagină se introduce în zona de sus a paginii, între marginea fizică a foii şi marginea de sus a părţii utile a paginii. În mod simetric se introduce subsolul de pagină, adică între marginea fizică de jos a paginii şi marginea de jos. Nota de subsol se introduce în partea utilă a paginii, adică deasupra marginii de jos, nu în zona de subsol. Antetul şi subsolul de pagină(Header şi Footer) pot fi introduse şi/sau modificate apelând la tab-ul Insert, grupul Header&Footer, ca în figura 50.
Figura 3.29. Introducerea unui antet şi/sau subsol de pagină
Antetul şi/sau subsolul se introduc o singură dată, programul întroducând automat pe orice nouă pagină aceste două elemente. Este posibil să introducem antete diferenţiate pe pagini pare sau impare.
3.7. Scrierea pe coloane Este posibilă scrierea pe coloane, coloane de ziar. Ce înseamnă acest lucru? Dacă sunt, de exemplu două coloane, textul începe în coloana din stânga, sus, se continuă în jos, iar când ajunge pe ultimul rând, continuarea se face pe Informatică juridică
64
Birotică
Viorel Ariton
coloana a doua, adiacentă, începând de sus. Pentru a scrie într-un document în acest mod, se va selecta tab-ul Page layout, grupul Page Setup, butonul Columns, ca în Figura 3.31.
Figura 3.30. Alegerea modului de scriere pe coloane
Figura 3.31. Precizarea locului din care se doreşte scrierea pe coloane
Este posibilă alternarea zonelor de scriere normală şi pe coloane într-un document. Pentru a realiza acest lucru se va selecta opţiunea More columns, care va deschide o imagine ca în Figura 3.32. Din fereastra derulantă Apply to: se va alege opţiunea dorită. De remarcat că în această fereastră de dialog este posibilă fixarea unor dimensiuni dorite ale coloanelor.
Sarcina de lucru 5 Incepeţi dactilografierea unui text pe o coloană. După ce introduceţi 5 rânduri setaţi scrierea pe două coloane, din locul respectiv spre sfârşitul documentului. Setaţi alinierea între margini şi mărimea fontului 18. Dactilografiaţi în continuare până când textul trece(câteva rânduri) şi în coloana a doua, din dreapta.
Informatică juridică
65
Birotică
Viorel Ariton
3.8. Inserarea de imagini în interiorul unui document Inserarea sau introducerea unor imagini în interiorul unui document se poate face în orice moment, adică de la început pe măsură ce se generează documentul, sau ulterior introducerii textului. De aceea ATENŢIE, inserarea se va face întotdeauna la poziţia curentă a cursorului în pagină. Dar chiar dacă imaginea a fost introdusă greşit ca poziţie în document, ea poate fi mutată prin selectare apoi drag&drop. Se mai poate face mutarea şi prin manevra de tăiere apoi lipire în locul dorit. Se va selecta tab-ul Insert, în grupul Illustrations. Butonul Picture deschide o fereastră de dialog ce permite selectarea fişierului dorit. Butonul Clip Art deschide în partea dreaptă a ferestrei de lucru fereastra Clip Art.
Figura 3.32. Dialogul pentru inserarea unei imagini
Figura 3.33. Fereastra Clip Art
Un clik pe imaginea dorită în fereastra Clip Art şi aceasta este introdusă în conţinutul documentului. Dacă se selectează imaginea, prin click deasupra ei, se afişează un meniu suplimentar, Picture Tools şi tab-ul Format, care permite efectuarea de modificări ale imaginii. Shapes deschide o fereastră de forme, care pot fi introduse în document prin click deasupra imaginii dorite.
Informatică juridică
66
Birotică
Viorel Ariton
Sarcina de lucru 6 Introduceţi un text format din două paragrafe. Între cele două paragrafe introduceţi o imagine grafică dintr-un fişier. După al doilea paragraf introduceţi o imagine grafică selectată din butonul Shapes.
3.9. Crearea, salvarea, tipărirea unui document În paragraful 4.2 am precizat cum se lansează programul Word şi cele două etape pentru crearea unui document. În cele ce urmează voi preciza detalii despre aceste etape. Trebuie reţinut că orice element (obiect) existent într-un document poate fi modificat în orice moment. Prin obiect înţeleg: text, imagini grafice de orice tip, tabele. Mai trebuie reţinut că orice modificare ce are drept rezultat o situaţie nedorită, poate fi remediată cu mare uşurinţă făcând apel la butonul Undo, prezent în Quick Access Toolbar, vezi figura 55.
Figura 3.34. Butonul Undo
Prin selectarea butonul se refac înapoi toate modificările executate la precedenta operaţie, deci se ajunge la starea dinainte. Titlurile, cel mai adesea sunt centrate pe rândul în care apar. O soluţie este să se scrie tot textul cu alinierea stabilită între margini, sau modul implicit la stânga. Şi la final să se selecteze pe rând fiecare titlu, paragraf şi să se facă alinierea dorită. Orice modificare a unui obiect într-un document, sau orice modificare a ceva existent pe ecran, presupune mai întâi selectarea obiectului respectiv. Selecţia unui cuvânt se poate face, cel mai rapid, printr-un dublu click pe cuvântul respectiv. Pentru un paragraf, un triplu click va face această operaţie. Pentru un rând întreg se plasează mouse-ul în partea stângă a rândului, între marginea foii şi marginea din stânga. Vei remarca schimbarea formei cursorului. Un click şi întreg rândul va fi selectat. Programul va afişa zona selectată pe fond albastru. După selecţie se poate schimba orice: tipul de font, modalitatea de afişare, mărimea fontului, alinierea(în cazul rândului sau al paragrafului), etc.
Informatică juridică
67
Birotică
Viorel Ariton
Se recomandă corectarea conţinutului unui document, după introducere. Fără să vrem se pot strecura erori. Pentru a face acest lucru se face apel la bara de defilare verticală, aflată în dreapta ferestrei de lucru. Prin manevra drag&drop se trage de cursor sus şi astfel se poziţionează la începutul documentului. ATENŢIE. Orice manevră de poziţionare în document (prin intemediul barei de defilare verticală şi/sau orizontală), după care este necesară o intervenţie în conţinut, va fi urmată de un click în acea zonă. În acest mod se aduce cursorul în locul respectiv. În orice program se poate interveni pe ecran, doar la poziţia curentă a cursorului. Pentru efectuarea unei corecturi într-un text se plasează cursorul, cu un click, în locul în care s-a strecurat eroarea. Se şterge, cu una din tastele de ştergere, în funcţie de poziţionarea cursorului. Se adaugă caracterul/caracterele omise. O zonă de text ce se doreşte a fi plasată în altă parte în text va fi selectată apoi mutată în noua poziţie. Mutarea se poate executa prin tăierea textului selectat, Cut din tab-ul Home, grupul Clipboard. Se plasează apoi cursorul în locul destinaţie şi se execută click pe butonul Paste din acelaşi tab Home, grupul Clipboard. Se poate executa mutarea şi prin manevra drag&drop cu zona selectată. O zonă poate fi copiată într-un alt loc din document prin selecţie, apoi click pe butonul Copy din tab-ul Home, grupul Clipboard. Se mută apoi cursorul în locul destinaţie şi iarăşi click pe butonul Paste din acelaşi tab Home, grupul Clipboard. Această manevră de copiere poate fi aplicată şi la “transportul” de date dintr-un program în altul sau dintr-un document în alt document. Se execută selecţia şi copierea obiectului în fişierul sursă apoi se schimbă destinaţia selectând întâi noul program(care eventual a fost minimizat), sau noul document şi se plasează cursorul în locul destinaţie. Se execută apoi operaţia de “lipire (paste)”. Un document care a fost creat, cel mai adesea se va salva, pentru o viitoare utilizare a lui. Pentru a face această operaţie se face click pe butonul Save din Quick Access Toolbar, sau click pe butonul Office şi apoi opţiunea Save. Oricare din variante deschide fereastra de dialog ca în Figura 3.36.
Figura 3.35. Fereastra de dialog de salvare Informatică juridică
68
Birotică
Viorel Ariton
Se va selecta discul, directorul în care se doreşte a se face această salvare, în modul explicat în modulul 2. La rubrica File name se va scrie numele fişierului, nume care se recomandă a preciza conţinutul fişierului. La o deschidere ulterioară a fişierului primul lucru care se vede este acest nume, este sugestiv, îl găsim rapid şi-l putem deschide, altfel căutarea este mai costisitoare, ca timp. Doar la prima salvare se solicită introducerea destinaţiei şi numele fişierului. Orice altă salvare, fişierul nefiind încă închis, nu va mai solicita dialogul de mai sus. Se recomandă a se efectua salvări intermediare, la cel puţin o pagină nouă de document. O pană de curent poate duce la pierderea conţinutului. Dacă se doreşte o salvare suplimentară, adică o copie de siguranţă în acelaşi loc(ca disc şi director) se execută click pe Office Button şi apoi Save As... Se deschide fereastra din figura 56 şi se să un alt nume noului fişier. Dacă copia de siguranţă se doreşte a se face într-o altă locaţie pe disc, atunci la manevra precizată mai sus întâi se schimbă discul şi directorul implicit şi apoi se introduce numele fişierului, care poate fi diferit sau acelaşi. Această copie de siguranţă poate fi obţinută şi prin copiere de fişier, aşa cum s-a explicat în modulul 2. Odată salvat fişierul, se poate închide, fie prin închiderea programului, când nu se mai doreşte a se lucra cu el, fie apelând la Office Button, apoi Close. În ultimul caz se închide fişierul curent, dar programul Word rămâne deschis. Dacă se doreşte a se începe lucrul la un nou document se va selecta Office Button apoi New şi se va alege Blank Document, apoi butonul Create. Dacă se doreşte a se lucra la un document deja existent şi care a fost salvat, întâi acesta va trebui deschis. Pentru a realiza acest lucru se poate proceda în unul din următoarele moduri: a) se porneşte execuţia programului Word. Click pe Office Button. Dacă fişierul se află în lista Recent Documents, un click pe denumire şi conţinutul este afişat. Dacă nu este în listă după apăsarea pe Office Button se execută click pe pictograma Open, care deschide o fereastră de dialog ca în Figura 3.37. b) se pune în lucru programul Computer, sau My Computer, se schimbă discul şi directorul implicit şi în fereastra din dreapta se execută dublu click pe numele fişierului. Se porneşte astfel programul Word care afişează conţinutul fişierului respectiv.
Figura 3.36. Fereastra deschide fişier Informatică juridică
69
Birotică
Viorel Ariton
Figura 3.37. Listarea unui document
Pentru tipărirea unui fişier document, acesta trebuie să fie deschis. Se execută click pe Office Button, apoi Print. Se deschide o fereastră ca în Figura 3.38. Se recomandă întâi a se examina conţinutul documentului prin opţiunea Preview. Se poate vedea astfel conţinutul fişierului înainte de a fi tipărit. Eventuale erori descoperite în conţinut sau erori de aranjare în pagină vor putea fi remediate. Se va închide fereastra Preview şi se va selecta încă odată opţiunea Print. Opţiunea Quick Print va tipări întregul document, pe imprimanta implicită. Opţiunea Print va deschide o altă fereastră de dialog cu multiple opţiuni. Figura 59 prezintă conţinutul acestei ferestre.
Figura 3.38. Fereastra Print
În fereastra derulantă 1 se poate alege imprimanta pe care să se efectueze tipărirea. Butoanele radio din zona 2 permit selectarea paginilor care să se tipărească: a) All – toate paginile b) Current page – pagina curentă, adică pagina în care se află cursorul c) Pages – paginile specificate. Ultima opţiune este foarte utilă pentru că permite listarea(tipărirea) numai anumitor pagini. În procesul de imprimare sunt posibile incidente care să Informatică juridică
70
Birotică
Viorel Ariton
compromită conţinutul anumitor pagini. Sau poate este necesar a se lista doar unumite pagini. Într-o astfel de situaţie se selectează a treia opţiune şi se introduc în fereastra alăturată acesteia numele de pagină, separate prin virgulă, ca orice înşiruire. Dacă paginile acoperă un interval, atunci se poate specifica primul număr de pagină, semnul “-” şi apoi ultima pagină a intervalului. Zona 3 permite precizarea numărului de exemplare în care se doreşte obţinerea documentului respectiv. După introducerea opţiunilor dorite se selectează butonul de comandă OK. Se închide fereastra Print şi se revine în fereastra de lucru. Tipărirea se execută asincron, deci se poate continua lucrul în document.
3.10. Principiile de bază ale programelor de calcul tabelar Programele de calcul tabelar sunt acele programe ce permit manevrarea datelor ce se constituie în tabele. Pentru că tabelele sunt construite din linii şi coloane, toate programele afişează aceste linii şi coloane în partea utilă a ferestrei în care se execută. La intersecţia dintre acestea se găsesc celulele (cells). În celule pot fi introduse aceleaşi tipuri de date ca şi în afara calculatorului, adică texte şi valori numerice. Spre deosebire de tabelele din afara calculatorului unde pentru efectuarea unor calcule trebuie să apelăm la calculatoare de buzunar, la efectuarea calculelor mintal sau la instrumente de calcul, în toate programele din această categorie putem introduce formule de calcul (formule matematice obişnuite) şi/sau funcţii. Odată terminate introducerea acestor formule şi/sau funcţii, în celula respectivă se va afişa rezultatul evaluării acestora. Se poate concluziona că programele din această categorie oferă toate facilităţile în privinţa alcătuirii tabelelor şi a efectuării calculelor necesare. În ceea ce priveşte calculele paleta de funcţii este numeroasă şi variată, acoperind toate necesităţile de calcul: financiare, dată calendaristică şi moment de timp, matematice şi trigonometrice, statistice, baze de date, etc. În afara acestor funcţii se pot introduce expresii matematice oricât de complicate, care pot conţine şi funcţii. Se oferă şi posibilitatea generării de diagrame sau grafice ce au la bază datele din tabel. Facilitatea cea mai spectaculoasă este aceea că la efectuarea de modificări ale valorilor numerice din celule se recalculează automat toate funcţiile şi/sau expresiile introduse în tabel, regenerându-se automat şi graficele ataşate. Tabelele şi graficele ataşate pot fi exportate în alte programe, pot fi salvate, pot fi tipărite. Pentru introducerea datelor sau a formulelor şi/sau funcţiilor se activează întâi celula. Un click în interiorul celulei o va activa, iar chenarul acesteia va deveni mai gros, marcând astfel celula activă. După activare se pot introduce: text, numere şi funcţii şi/sau formule de calcul. Se păstrează alinierea standard: textele în stânga celulei iar valorile numerice în dreapta.
Informatică juridică
71
Birotică
Viorel Ariton
Sarcina de lucru 7 Cum se anulează un document trimis deja către imprimantă ?
3.11. Introducere şi modificare date în tabele. Formule simple de calcul În Figura 3.40 se pot vedea principalele componente ale ferestrei afişate de programul Excel.
Figura 3.39. Componentele principale ale ferestrei Excel
La deschiderea unui fişier nou programul Excel afişează imaginea din figura 60 în care se află trei foi electronice de calcul (Sheet1, Sheet2 şi Sheet3). În mod implicit se poate lucra în prima foaie. Printr-un click se poate activa oricare din celelalte foi. De asemenea se poate cere deschiderea oricâtor alte foi. În fiecare foaie se poate introduce un alt tabel. Se poate observa că liniile sunt numerotate iar coloanele identificate prin litere. După literele A, B, …, Z coloanele se identifică prin combinaţii de litere: AA, AB, AC, … ş.a.m.d. Numărul maxim de linii şi coloane este în funcţie de memoria disponibilă maxim 1.048.576 linii şi 16.384 coloane. Pentru rezolvarea tabelelor uzuale numărul este mai mult decât suficient. Orice celulă se identifică prin specificarea coloanei urmată imediat de numărul liniei pe care aceasta se află. Această identificare mai poartă numele şi adresa celulei. În ceea ce priveşte adresa, aceasta poate fi: adresă relativă sau adresă absolută. Adresa relativă este adresa formată din litera (literele) coloanei şi Informatică juridică
72
Birotică
Viorel Ariton
numărul liniei. Adresa absolută este adresa relativă la care înaintea celor două componente ale adresei se introduce caracterul $. Exemplu: B3 – adresa relativă, $B$3 – adresa absolută
3.11.1. Crearea unui tabel Crearea unui tabel, fie el şi un tabel simplu, necesită parcurgerea a cel puţin două etape: - proiectarea tabelului; - introducerea datelor. Proiectarea tabelului se face la masa de lucru în funcţie de natura problemei de rezolvat, de algoritmii pe care îi vom utiliza în calcule, de grafica imaginii pe ecran şi alte considerente. Introducerea datelor este partea operaţională, ea se va repeta ori de câte ori vom folosi foaia de calcul.
3.11.2. Proiectarea tabelului Proiectarea tabelului este prima etapă în procesul de creare a unui tabel. Un tabel, în accepţiunea programelor de calcul tabelar se defineşte prin două elemente: - structură; - conţinut. Structura unui tabel are în vedere elemente generale şi stabile ale tabelului şi anume: - titlul tabelului; - denumirile coloanelor sau capul de tabel; - denumirile rândurilor; - formulele şi/sau funcţiile de calcul; Aceste elemente se stabilesc clar de la început şi se introduc ca elemente fixe ale tabelului. Conţinutul este reprezentat de datele propriu-zise. Ele sunt elementele variabile dintr-un tabel, în sensul că se schimbă în mod firesc atunci când reluăm programul de calcul; stocurile, facturile, salariile, se prelucrează lunar, sau zilnic, deci mereu se reiau calculele dar cu alte seturi de date însă pe aceeaşi structură de tabel. În funcţie de natura datelor de intrare şi firesc a rezultatelor, trebuie stabilite încă din etapa de proiectare o serie de parametri. Operaţiile de stabilire a acestor parametri sunt numite setări şi se referă la: Informatică juridică
73
Birotică
Viorel Ariton
-
dimensiunea coloanelor;
-
alinierea datelor în cadrul unei celule sau pe întreaga coloană;
-
poziţia mărcii zecimale;
-
opţiuni speciale de afişare a rezultatelor.
Putem lucra cu setările implicite ale programului conform cărora: -
celula are o mărime standard de 9 caractere;
-
alinierea textului se face implicit la stânga, iar a numerelor implicit la dreapta;
-
numărul de zecimale implicit este doi, etc.
Schimbarea acestor setări se poate face prin selectarea celulelor, apoi click dreapta şi Format Cells…, ca în Figura 3.41. Fereastra de dialog care se deschide la selectarea opţiunii este prezentată în Figura 3.42.
Figura 3.40. Formatarea celulelor
Figura 3.41. Fereastra Format Cells Informatică juridică
74
Birotică
Viorel Ariton
Am ales categoria (Category) Number (numere) care permite setarea modului de afişare a valorilor numerice. Se poate observa opţiunea Decimal places, cu valoarea implicită 2, care reprezintă numărul de zecimale de afişat. De asemenea comutatorul Use 1000 separator (,) care activează/dezactivează afişarea unui separator între grupele de trei cifre în cazul unor numere cu mai multe cifre. Click pe butonul OK va avea drept efect afişarea setărilor fixate. De reţinut că zerourile nesemnificative de la partea zecimală nu sunt afişate în mod implicit, doar la setarea corespunzătoare a numărului de zecimale de afişat. Introducerea tuturor elementelor posibile într-o celulă se va termina prin una din următoarele posibilităţi, acţiunea fiind urmată de activarea altei celule: - apăsarea pe tasta <Enter>, care în mod implicit activează celula aflată pe aceeaşi coloană, dar pe rândul următor; - apăsarea pe una din tastele săgeţi, care are drept rezultat activarea celulei imediat adiacente, în direcţia indicată de săgeată; - click într-o altă celulă, care activează celula respectivă. După terminarea introducerii, în condiţiile alinierii implicite, textele vor rămâne înscrise ca atare în celulă, iar numerele se vor alinia în dreapta celulei.
Sarcina de lucru 8 Pentru o mai uşoară înţelegere îţi propun să parcurgi practic introducerea tabelului următor, conform specificaţiilor. Generează apoi graficul exemplificat.
Tabel 4.1. Cheltuieli de călătorie Echipament Transport Cazare Hrană Divertisment TOTAL
Iarna 100 120 300 150 200
Primăvară 150 200 400 150 250
Vară 200 400 500 350 600
Toamnă 100 100 200 200 150
TOTAL
%
Valorile numerice nu reprezintă neapărat valorile reale, sunt doar exemple. Rubricile de TOTAL nu au fost completate deoarece calculele corespunzătoare vor fi efectuate de către programul Excel. Se vor însuma pe orizontală şi pe verticală valorile numerice din celulele respective. Informatică juridică
75
Birotică
Viorel Ariton
Pentru realizarea tabelului porneşte programul Excel şi activează celula E5 în care introdu titlul: Cheltuieli de călătorie. Vei observa că textul va depăşi marginea din dreapta a celulei. Întotdeauna un text mai lung va acoperi celulele adiacente spre dreapta dacă în acestea nu se află nimic introdus. Activează apoi celula C7 în care introdu anotimpul Iarna. Apoi activând celulele de pe linia 7 spre dreapta introdu celelalte texte din capul de tabel, aşa cum este Tabel 1. Selectează apoi toate celulele ce fac parte din capul de tabel (click în C7, blocat butonul din stânga şi tras spre dreapta, păstrând linia, până în celula H7 inclusiv), apoi click pe butonul de aliniere centrată din Home, grupul Alignment. Apoi activează celula B8 şi începe să introduci etichetele aşa cum sunt în Tabel 1. Pentru trasarea liniilor ce marchează tabelul selectează-l (click în B7, blocat butonul din stânga şi tras până când cursorul mouse-ului ajunge în celula H13. Apoi selectează butonul 1 ca în Figura 3.43 şi opţiunea All Borders.
Figura 3.42. Butoane de alinieri şi chenare
Figura 3.43. Tabelul 1 în foaia de calcul tabelar din Excel
Se va activa în continuare C8, apoi, pe rând celelalte celule şi se vor introduce valorile numerice ca în Tabel 1. Va rezulta un conţinut ca în Figura 3.44. Totalul din G8 va fi reprezentat de suma valorilor numerice din celulele C8, D8, E8 şi F8. Pentru că aceste celule sunt adiacente una celeilalte există posibilitatea de a scrie compact, sub forma unui grup de celule: C8-F8. Şi pentru că rezultatul dorit în celula G8 este suma celulelor precizate mai sus, se poate cere programului să efectueze calculul în una din modalităţile: 1) =c8+d8+e8+f8 (ca formulă de calcul);
Informatică juridică
76
Birotică
Viorel Ariton
2) =sum(c8: f8) (ca funcţie introdusă prin dactilografiere în celula respectivă); 3) prin selectarea funcţiei de însumare, ca în Figura 3.45. Dacă se procedează conform celei de-a treia posibilităţi, va rezulta o imagine ca în Figura 3.46.
Figura 3.44. Selectarea funcţiei de însumare
Figura 3.45. Selectarea funcţiei de însumare
La selectarea funcţiei, programul Excel introduce automat în celula activă =SUM(C8:F8) prin căutarea pe direcţia în sus pe coloana activă sau pe direcţia spre stânga, pe linia activă a unui grup de celule care să conţină valori numerice, cu care ar putea opera. Ceea ce găseşte, ca grup de celule, este trecut, pe video invers, deci selectat, în paranteză iar grupul de celule în tabel se înconjoară cu un chenar în mişcare (marching ants = şir de furnici mişcătoare). Cu alte cuvinte, programul propune un grup de celule cu a căror conţinut să se efectueze însumarea. Dacă suntem de acord, şi acesta este cazul de faţă, atunci nu ne rămâne de făcut decât să confirmăm prin apăsarea pe <Enter>. Indiferent de modul în care introducem formula de calcul sau funcţia, la terminare, după apăsarea pe <Enter>, în celula respectivă va apărea valoarea rezultată în urma evaluării calculului. Dacă nu suntem de acord cu selecţia făcută putem dactilografia direct celulele cu care dorim să se efectueze calculele. Dacă celulele nu formează un grup compact le putem introduce ca un şir, despărţite prin caracterul “,”, ca orice enumerare. În formule şi/sau funcţii se vor introduce întotdeauna adresele celulelor cu a căror conţinut să se efectueze calculele. După afişarea rezultatului în celula G8, se activează automat G9, ca urmare a apăsării pe <Enter>. În această celulă ar trebui să introducem o aceeaşi formulă ca cea din linia precedentă. Atunci, se poate utiliza opţiunea de copiere celule. Informatică juridică
77
Birotică
Viorel Ariton
Se va activa din nou celula G8 în care se află funcţia, se va plasa cursorul mouse-lui în punctul de control al umplerii acestei celule, ca în Figura 3.47.
Figura 3.46. Mouse-ul peste punctul de control al umplerii unei celule
Remarcă forma cursorului, un plus. Se blochează butonul din stânga şi se trage în jos până când toate celulele, G8, G9,G10, G11 şi G12 sunt selectate, grupul apare încadrat într-un dreptunghi. La eliberarea butonului în toate celulele apar rezultatele evaluării calculelor pe liniile respective. Se întâmplă aşa pentru că în procesul de copiere pe verticală se lasă neschimbată coloana pe care se face această operaţiune, modificându-se numărul liniei, conform locului în care se face copierea. Astfel se va putea observa (prin activarea celulelor respective) că de exemplu în celula G9 se află funcţia: =SUM (C9:F9). “Ajustarea” adresei în procesul de copiere se face deoarece adresele introduse sunt relative. În mod similar se va introduce în celula C13 funcţia de însumare, care va fi: =SUM (C8:C12). Se va efectua copierea formulei spre dreapta, în toate coloanele D, E, F şi G. În mod evident conţinutul celulei G13 este totalul general. Pentru a corecta conţinutul unei celule se va activa celula respectivă. Apoi se poate introduce noua valoare, sau noul text sau noua formulă şi/sau funcţie. Noul conţinut va înlocui vechiul conţinut. Această modalitate nu este convenabilă în cazul unui conţinut mai lung, când trebuie corectat doar o mică parte din acesta. Într-o astfel de situaţie se va executa dublu click în celula respectivă, manevră ce va plasa cursorul în interiorul acesteia. Se deplasează cursorul cu tastele săgeţi în locul dorit şi se efectuează corectura. Dacă ai remarcat că la activarea unei celule conţinutul acesteia apare şi în bara de formule, atunci se poate rezolva problema corecturii şi prin plasarea cursorului, click cu mouse-ul, în această bară. Mai departe se procedează ca în cazul precedent. Orice modificare se termină prin apăsarea pe <Enter> sau prin click în altă celulă. Pentru calculul valorilor procentuale, adică cât la sută din totalul cheltuielilor reprezintă totalul pe orizontală de pe un rând, se va ţine cont de regula de trei simplă, care conduce la a scrie în celula H8 următoarea formulă: =G8/G13. Rezultatul va fi numărul: 0,11411. Deoarece valoarea reprezintă un procent vom formata celula pentru a afişa rezultatul ca procent, făcând apel la butonul 1, apoi la butonul 2, apăsând de două ori pentru a afişa 2. În Figura 3.48 pot fi observate butoanele. Informatică juridică
78
Birotică
Viorel Ariton
Figura 3.47. Butoane de formatare afişare conţinut celule
Figura 3.48. Tabelul final
Atenţie, manevrele precizate mai sus trebuiesc efectuate având selectată celula H8. Acum vom copia formula din această celulă în jos, pentru a calcula astfel şi celelalte procente. Atenţie, cu această ocazie se va copia şi formatarea celulei, ceea ce este în avantajul nostru. Dacă vei efectua copierea celulei vei obţine în cele patru celule de dedesubt (H9, H10, H11 şi H12) o eroare, #DIV/0!, care se traduce prin încercarea de a împărţi la 0. De reţinut că un calculator nu “ştie” să opereze decât aşa cum operează omul. A greşit profesorul, vei exclama cu vădită satisfacţie! Eronat. Să vedem cum s-a făcut copierea. Click în H9 ne afişează în bara de formule: =G9/G14. Reamintesc că la copierea celulelor cu formule în jos, se modifică numărul liniilor. Atunci iată că formula iniţială =G8/G13 se va modifica în =G9/G14, ceea ce este foarte corect. Prin copierea în jos cu un rând G8 s-a transformat în G9, iar G13 în G14. Dar în celula G14 nu se află nimic, ceea ce din punct de vedere numeric este echivalent cu numărul 0. Şi atunci este evident că avem de-a face cu o eroare. Se pune întrebarea: nu putem copia în acest caz? Putem face acest lucru cu ajutorul adresei absolute. Modificăm conţinutul celulei H8 astfel: =G8/$G$13. Executăm acum copierea şi rezultatul va fi cel dorit, asta pentru că în procesul de copiere a unei formule ce conţine adrese absolute, acestea nu se modifică. Astfel în celulele H9, H10, H11 şi H12 formulele vor fi =G9/$G$13, =G10/$G$13, =G11/$G$13 şi respectiv =G12/$G$13, iar tabelul va arăta ca în Figura 3.49.
Informatică juridică
79
Birotică
Viorel Ariton
Sarcina de lucru 9 Descrieţi paşii necesari pentru aplicarea unei formule
3.12. Diagrame (grafice) în Excel Un grafic este un obiect ce se va plasa în interiorul unei ferestre ce se afişează în foaia electronică de calcul şi în consecinţă va putea fi plasat în altă poziţie prin mutare, sau micşorat, mărit, ori eliminat din foaia de calcul. Într-un grafic se reprezintă sub forma unui desen, ce depinde de tipul şi subtipul ales, valorile numerice selectate. Pentru acelaşi set de date selectat se pot genera mai multe grafice. Activarea unui grafic, selecţia sa, în vederea efectuării unor modificări, ca de exemplu: schimbarea tipului de grafic, a titlului sau a altor elemente constitutive, se face cu un click în interiorul chenarului ce încadrează graficul. Graficele se pot tipări fără nici o problemă odată cu tabelul sursă. Există mai multe tipuri de grafice: coloane, sector circular(pie), linii, bare, etc. Fiecare tip este specific unui anumit tip de analiză. Astfel, pentru a compara între ele un set de date, cel mai adesea se utilizează tipul de grafic coloane sau bare. Pentru a vedea evoluţia în timp a unui set de valori, tipul linie este cel mai indicat. Pentru a analiza ponderea unor valori într-un întreg (similar procentelor calculate în exemplu) se recomandă tipul pie. Pentru realizarea unui grafic se selectează întâi setul de valori numerice cu care se doreşte a se genera acesta. Voi exemplifica generarea unui grafic plecând de la dorinţa de a putea face o comparaţie între toate valorile cheltuielilor în toate anotimpurile. Pentru aceasta voi selecta toate datele, inclusiv capul de tabel şi etichetele, adică grupul de celule: B7:F12. În continuare click pe tab-ul Insert. În grupul Charts există butoanele pentru tipurile de grafice cele mai utilizate: Column, Line, Pie, Bar, Scatter. În Figura 3.50 se pot observa aceste elemente. Click pe tipul de grafic coloane va avea drept rezultat conţinutul din Figura 3.51.
Informatică juridică
80
Birotică
Viorel Ariton
Figura 3. 49 Alegerea unui tip de grafic
Figura 3. 50 Graficul comparativ al tuturor valorilor
Pentru a modifica sau pentru a completa graficul cu alte elemente observaţi că dacă fereastra corespunzătoare este selectată, apar trei tab-uri noi grupate în Chart Tools, în sistemul de dialog, ca în Figura 3.52.
Figura 3.51. Tab-urile specifice graficelor
Salvarea rezultatului prelucrării se va face într-un mod similar salvării prezentate în programul Word, 3.10.
3.13. Principiile de bază ale programelor de construire prezentări Programele de construire prezentări utilizează diapozitivele (slides) ca suport pe care se află datele şi informaţiile ce se doresc a fi comunicate unui auditoriu. Dacă în sistemul clasic pe diapozitive se introduceau doar texte şi imagini, la momentul actual într-un diapozitiv electronic se pot introduce toate tipurile de obiecte: text, imagini grafice, sunet şi filme. Informatică juridică
81
Birotică
Viorel Ariton
Într-o prezentare pot fi introduse oricâte diapozitive. Pe fiecare diapozitiv se pot introduce oricâte obiecte şi în orice combinaţie. Obiectele se introduc în ferestre, şi de aici se poate concluziona că acestea pot fi aranjate şi mutate oriunde în spaţiul diapozitivului, precum şi ajustate ca mărime. Oricând poate fi schimbată ordinea diapozitivelor prin manevra drag&drop. Obiectelor le pot fi ataşate diverse animaţii, astfel încât la proiecţia diapozitivelor să aibă loc adevărate spectacole de sunet şi lumină. La expunerea diapozitivelor parcurgerea acestora se poate face în orice sens, de la început spre final şi invers, precum şi pe sărite, în funcţie de îndeplinierea unor condiţii. Versiunile mai noi permit şi introducerea unor obiecte de interacţiune cu Internetul. O prezentare este proiectată, realizată şi apoi expusă. Proiectarea presupune a stabili titlul temei ce se doreşte a fi prezentată, numărul de diapozitive şi conţinutul acestora. Realizarea presupune completarea conţinutului fiecărui diapozitiv cu obiectele stabilite la proiectare, cu aplicarea diferitelor animaţii şi apoi stabilirea modului de tranziţie de la un diapozitiv la altul. Obiectele incluse în orice diapozitiv pot fi oferite de către programul respectiv, prin selectare din sistemul de dialog, sau pot fi “aduse” prin manevra copy-paste din alte surse (documente, tabele din programe de calcul tabelar, grafice din aceeaşi categorie de programe, diapozitive din alte prezentări, din pagini Web, etc.)
Sarcina de lucru 10 Dati exemple de trei tipuri de grafice şi modalitatea de a le apela din bara de meniu.
3.14. Obiecte ce pot fi introduse într-o prezentare La punerea în execuţie a programului în mod implicit se introduce un diapozitiv care are ca structură două obiecte de tip casetă de text, una pentru titlu şi alta pentru subtitlu. Se poate observa acest lucru în figura 23. Imaginea implicită are în partea utilă a ferestrei, sub panglică, două zone. Cea din stânga este împărţită în două tab-uri. În Slides se vizualizează diapozitivele unele după altele, cu conţinutul lor redus la scară. Tab-ul Outline din aceeaşi zonă afişează diapozitivele unele după altele, conţinutul fiind redus la un dreptunghi mic, însoţit de listarea titlului şi a subtitlului fiecărui diapozitiv (dacă acestea există). În zona din dreapta a ferestrei se afişează conţinutul diapozitivului curent. În această imagine se introduc şi se modifică obiectele ce se plasează în conţinutul unui diapozitiv. Informatică juridică
82
Birotică
Viorel Ariton
Introducerea tuturor diapozitivelor, conform proiectării se poate face de la început sau pe măsură ce se realizează fiecare diapozitiv. Pentru introducere se utilizează butonul 1 sau 2, din Figura 3.53.
Figura 3.52. Modalităţi de adăugare diapozitive noi
Figura 3.53. Grupurile tab-ului Insert
Apăsarea pe butonul 1 are drept rezultat adăugarea în continuarea diapozitivului curent a unui nou slide, implicit de tipul Title and Content. Apăsarea pe butonul 2, adică vârful de săgeată din butonul 1, deschide fereastra Office Theme, din care poţi selecta orice alt tip de diapozitiv. Introducerea obiectelor în diapozitiv se face prin selectarea tab-ului Insert, Figura 3.54. Numele obiectelor ce pot fi introduse sunt uşor de înţeles. Opţiunea Object din grupul Text este cea care oferă posibilitatea introducerii oricărui tip obiect. Figura 3.55 ilustrează acest fapt.
Figura 3.54. Obiecte ce pot fi introduse într-un diapozitiv
Fereastra din stânga oferă posibilitatea selectării unui obiect din fereastra de tip listă Object type. Fereastra din dreapta, corespunzătoare opţiunii Create from file oferă generalitate maximă în ceea ce priveşte tipul de obiect ce poate fi introduc într-un diapozitiv. Prin comanda Browse (Răsfoire) se poate alege Informatică juridică
83
Birotică
Viorel Ariton
fişierul dorit. Rezultatul este introducerea conţinutului fişierului ca obiect în diapozitiv, astfel încât acesta poate fi activat prin utilizarea aplicaţiei care l-a creat.
Sarcina de lucru 11 Lansează în execuţie programul Power Point. Adaugă un diapozitiv blank. Selectează tab-ul Insert. Execută click pe toate opţiunile din grupurile acestui tab. Identifică astfel tipurile de obiecte corespunzătoare pictogramelor. Hyperlink şi Action din grupul Links nu sunt active deoarece eventuala legătură sau acţiune trebuie ataşată unui obiect. Şi atâta vreme cât nu este introdus un obiect sau nu este selectat, opţiunile sunt inactive. Introdu o casetă de text, ca în figura 76, pentru a putea experimenta tipurile de efecte speciale ce pot fi ataşate obiectelor. Caseta de text fiind selectată încearcă pe rând toate posibilităţile de animaţii oferite de program.
Introducerea de efecte speciale asupra obiectelor dintr-un diapozitiv se face prin selectarea tab-ului Animations. Figura 3.56 prezintă starea de pornire în experimentarea opţiunilor oferite de program.
Figura 3.55. Aplicarea de efecte speciale unui obiect dintr-un diapozitiv
Opţiunea Custom Animation deschide fereastra din dreapta cu acelaşi nume, iar fereastra derulantă Add Effect precizează aceste efecte. Odată aplicat un efect unui obiect acesta este reţinut în fereastra din dreapta. Unui obiect i se pot ataşa câte animaţii dorim, fiecare animaţie fiind numerotată. Se poate selecta orice animaţie dintre cele aplicate şi, la dorinţă, poate fi şteasă prin utilizarea butonului Remove.
Informatică juridică
84
Birotică
Viorel Ariton
Aplicaţi, pe rând următoarele animaţii:
Figura 3.56. Rezultatul aplicării animaţiilor
Rezultatul acestor selectări este ilustrat în Figura 3.57. Pentru a verifica modul de execuţie a opţiunilor selectate apăsaţi butonul Play, marcat în figura 77, dreapta jos. În acest mod vă recomand încercarea tuturor posibilităţilor oferite de program. Aplicarea acestor posibilităţi ţine de partea “artistică” a unei prezentări, pentru care utilizatorul are, desigur, o viziune proprie. După ce toate diapozitivele au fost completate cu obiectele stabilite la proiectarea prezentării se poate vizualiza întreaga prezentare prin selectarea tab-ului Slide Show, opţiunea From Beginning, sau tasta funcţională F5. Vizualizarea setul de diapozitive poate fi efectuată în orice moment al realizării prezentării. Există astfel controlul permanent a ceea ce realizăm. Orice imperfecţiune sau eroare strecurată în realizare poate fi remediată cu uşurinţă, selectând diapozitivul şi acţionând apoi asupra obiectului care nu corespunde dorinţei utilizatorului. Salvarea prezentării se face într-un mod similar salvării unui document Word. Salvarea implicită este sub forma Power Point Presentation. După punerea la punct a prezentării se recomandă salvarea sub forma Power Point Show. La deschiderea fişierului salvat în formatul implicit Power Point Presentation, se intră în aşa numitul mod de lucru editare, modul de lucru precizat în acest paragraf. Pentru pornirea expunerii trebuie să cerem programului acest lucru în mod expres, în modul precizat mai sus.
Informatică juridică
85
Birotică
Viorel Ariton
Dacă salvăm în modul Power Point Show, pentru expunerea prezentării este suficient dublu click pe numele fişierului.
Rezumat Sistemul de dialog se bazează tot pe existenţa unui meniu orizontal, care în noua variantă formează tab-urile. Meniul vertical ce se desfăşoară la selectarea unei opţiuni din meniul orizontal s-a transformat într-un “meniu” pe orizontală, ce grupează diferite comenzi. Dificultatea de adaptare la noua versiune constă tocmai în găsirea vechilor opţiuni în interiorul tab-urilor şi a grupurilor din cadrul panglicilor. În acest modul ai aflat cum se introduc principalele obiecte într-un document. Ai învăţat să aranjezi obiectele în document. În ce priveşte obiectele de tip text ai învăţat să aplici diferite forme de prezentare şi marcare a unor texte. Ai învăţat să construieşti tabele ce au un cap de tabel mai complex. Nu în ultimul rând ai învăţat să salvezi documentele şi să le listezi. Ai învăţat să introduci date în tabele, să soliciţi efectuarea de calcule simple, uzuale, să generezi diagrame. Ai învăţat să alcătuieşti prezentări. Prezentările sunt alcătuite dintr-o grup de diapozitive în care se pot introduce obiecte de cele mai diverse tipuri. Obiectelor dintrun diapozitiv i se pot ataşa diferite animaţii.
Test de autoevaluare 1) Precizaţi câte tab-uri sunt în interfaţa din programul Word. 2) Precizaţi câte tab-uri sunt în interfaţa din programul Excel. 3) Precizaţi câte tab-uri sunt în interfaţa din programul Power Point. 4) Câte tab-uri sunt comune programelor Word, Excel şi Power Point? 5) Unde se află opţiunea ce permite salvarea fişierelor? 6) Unde se află opţiunea ce permite conversia fişierelor din versiuni anterioare în noul format? 7) Unde se află bara cu comenzi rapide în sistemul de dialog dintre programe şi utilizator?
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 1) 9. 2) 7. 3) 7. 4) 4. Acestea sunt: Home, Insert, Review şi View. 5) În meniul deschis la acţionarea butonului Microsoft Office Button şi în bara de comenzi rapide(simbolul diskettei). Informatică juridică
86
Birotică
Viorel Ariton
6) În meniul deschis la acţionarea butonului Microsoft Office Button. 7) În dreapta butonului Microsoft Office, care este poziţionat în stânga sus.
Lucrare de verificare Introduceţi următoarele texte şi tabele cu programul Word. Aranjaţi documentele după cum sunt prezentate în aceste pagini. 1. CAPITOLUL 1 Aspecte ale evoluţiei economiei naţionale şi influenta asupra regimului de impozitare în România În perioada de tranziţie la economia de piaţă, restructurarea şi stabilizarea sunt îngreunate de pierderile din activitatea de comerţ exterior, datorate aprovizionării cu materii prime la preţurile pieţei mondiale şi a scăderii volumului exporturilor. În decursul procesului de reformă 3 elemente sunt supuse ajustărilor: cursul valutar, rata dobânzii şi preţurile. Aceste măsuri pot să genereze perturbări ale fluxurilor financiare cu implicaţii directe asupra bugetului. Dacă aceste efecte nu sunt prompt atenuate s-ar putea ajunge la o destabilizare accentuată a economiei. 2. CAPITOLUL 10 Aspecte ale evoluţiei economiei naţionale şi influenţa asupra regimului de impozitare în România La noi, s-a trecut în ritm rapid la mutaţii profunde privind cadrul instituţional şi organizatoric prin renunţarea la vechiul sistem, în condiţiile în care nu existau precizate principiile noului sistem. De aceea, mecanismul economic actual al României continuă să aibă o structură eterogenă şi o funcţionare foarte greoaie. Forţele politice care şi-au asumat conducerea ţării, au promovat o politică de lichidare a mecanismului economic supercentralizat şi de trecere la un mecanism economic preponderent spontan, prin liberalizarea excesivă a vieţii economice. Ca urmare, dezechilibrele în cadrul economiei naţionale s-au accentuat şi s-a extins rapid anarhia în toate domeniile vieţii economice. 3. Situaţia vânzărilor în perioada sărbătorilor de iarnă Nr.crt.
Oraşul Billa
1 2 3 Total Informatică juridică
Bucureşti Brăila Galaţi
156.000 98.000 102.000
Magazinele Winkmart 120.000 140.000 189.600
Total Altele 325.450 215.600 290.670 87
Birotică
Viorel Ariton
4. Situaţia şcolară la sfârşitul sesiunii de examene Nr. crt. 1 2 3 4
Nume şi prenume Avram Dorin Baciu Daniela Codreanu Cristina David Viorel Medie pe disciplină
Disciplinele Matema- Informa- Manage- Marketing tica tică ment 8 6 7 9 8 5 8 6 6 8 9 10 6 7 5 9
Medie pe student
Cu ajutorul programului Power Point alcătuiţi o prezentare din trei diapozitive, cu următorul conţinut: Diapozitivul 1. Numele şi prenumele. Diapozitivul 2. Unul din textele propuse ca exerciţii mai sus. Diapozitivul 3. Unul dintre tabelele propuse ca exerciţiu.
Bibliografie minimală Ariton V. (1999). Reţele de calculatoare. Galaţi: Editura Evrika. Brookshear J. G. (1998). Introducere în Informatică. Bucureşti: Ed. Teora. Cowart R., Knittel B. (2002). Microsoft Windows Professional. Bucureşti: Ed. Teora. Davis C. et al. (Eds) (1983). Entity-Relationship approach to Software Engineering. North Holland. Gralla P. (1998). How Intranets Work. ZD PRESS Macmillan Computer Publishing. Jacobson I., Ericsson M. and Jacobson A. (2001). The Object Advantage: business process engineering with object technology. Addison-Wesley. Odăgescu I., Smeurean I., Ştefănescu I., (1993). Programarea avansată a calculatoarelor personale. Bucureşti: Ed. Militară. Rumbaugh J., et al. (1991). Object Oriented modeling and design. Prentice Hall Int., Englewood Cliffs. Scholtz-Reiter B., et al. (1996). Business Process Modelling. Heidelberg, Springer. Schreiber, G., Wielinga, B. and Breuker, J. (1993). KADS: A Principled Approach to Knowledge-Based System Development. London: Academic Press. Stroustrup B. (1991). The annotated C++ Reference manual. Addison Wesley. Tardieu H., et al. (1986). La methode MERISE. Principes et outils. Les editions d’organisation. Wilson D. A. (1998). Managing Information. Butterworth-Heinemann. Zorkoczy P., Heap N. (1995). Information Technology – an introduction. Pitman Publishing. Informatică juridică
88
Viorel Ariton
Birotică
Bibliografie de elaborare a cursului Ariton, V. (1999). Reţele de calculatoare. Galaţi: Editura Evrika. Brookshear, J. G. (1998). Introducere în Informatică. Bucureşti: Ed. Teora. Burdescu, D. D. (1992). Algoritmi şi structuri de date. Timişoara: Ed. Mirton. Cowart, R., Knittel, B. (2002). Microsoft Windows Professional. Bucureşti: Ed. Teora. Davis, C. et al. (Eds). (1983). Entity-Relationship approach to Software Engineering. North Holland. Gralla, P. (1998). How Intranets Work. ZD PRESS Macmillan Computer Publishing. Jacobson, I., Ericsson, M. and Jacobson, A. (2001). The Object Advantage: business process engineering with object technology. Addison-Wesley. Odăgescu, I., Smeurean, I., Ştefănescu I. (1993). Programarea avansată a calculatoarelor personale. Bucureşti: Ed. Militară. Rumbaugh, J., et al. (1991). Object Oriented modeling and design. Prentice Hall Int., Englewood Cliffs. Scholtz-Reiter B., et al. (1996). Business Process Modelling. Heidelberg, Springer. Schreiber, G., Wielinga, B. and Breuker, J. (1993). KADS: A Principle Approach to Knowledge-Based System Development. London: Academic Press. Stroustrup, B. (1991) The annotated C++ Reference manual. Addison Wesley. Tardieu, H., et al. (1986). La methode MERISE. Principes et outils. Les editions d’organisation. Wilson, D. A. (1998). Managing Information. Butterworth-Heinemann. Zorkoczy, P., Heap N. (1995). Information Technology – an introduction. Pitman Publishing.
Informatică juridică
89