In e d i t
sămănătoriste la cele moderne. Antologia cuprinde 56 de poeţi, unii mai cunoscuţi, ca fostul meu profesor Valeriu Bora, autorul volumelor Visează pământul şi Când purtam cu mine soarele, doctorul în filozofie Sebastian Bornemisa, poet şi prozator, Emil Borcia, care a condus revista Bobârnacii şi a publicat versuri umoristice şi satirice la diverse reviste, loan Moţa, protopopul tractului Orăştie şi conducătorul multor ziare - Revista Orăştiei, Foaia interesantă, Libertatea etc. -, delicatul actor, poet şi prozator Dominic Stanca, şi Ion Apostol, preot, scriitor, dârz luptător pentru dreptate, din care citez câteva versuri pure, semnificative pentru creaţia şi starea de spirit a multora dintre cei antologaţi: „A lui Decebal moşie,/ Cuib viteaz de vitejie,/ Din ursita cea dintâi/ Dulce leagăn să ne fii,/ Şi-ncepu o soartă grea/ Viaţa pentru-a ne curma.”(Hora Daciei). Mai îngrijite ca expresie poetică şi în acelaşi spirit patriotic a scris doctorul şi poetul Pompiliu Caraşcă, un nepot al lui Aurel Vlaicu, în poezia Statornicie: „Pământ sfinţit cu sânge dac/ Sortit a fost aici să fie,/ În munţii de la Orăştie/ Să dăinuim din veac în veac.// Tari ca granitul, neclintit/ Noi am rămas legaţi de glie,/ Aici în munţi, la Orăştie,/ Oricât de mult am suferit.” Şi inimosul poet, profesor în comuna Romos a marelui doctor Nicolae Stăncioiu, al cărui nume îl poartă Institutul Inimii din Cluj-Napoca, autorul poeziei Dacii, Nicolae Cătăniciu: „N-avem pe rafturi probe de hârtie,/ Dar stă adânc ascunsă-n urne de pământ/ Cenuşa lor, în munţi la Orăştie,/ Că dacii au trăit, ca daci mai sunt.// Pe Decebal îl strigă în cetate/ Şi-acum, târziu, ciudate voci de daci,/ S-aud la ceas de veghe cai şi roate,/ Sunând prelung, ca frunza de copaci.” Atmosfera aceasta, chiar dacă pe alte teme, vibrează în universul liricii altor poeţi, mai tineri, pentru că dacismul organic, de bună calitate, stăruie peste locurile pe care şi-a purtat Decebal paşii. Pomenesc, la întâmplare, numele unor poeţi mai tineri, autori de volume, sau care au publicat numai în presă sau în volume colective, poeziile tuturor în această antologie realizată de talentata poetă IleanaLucia Floran fiind poezii moderne, care n-au în ele nimic vetust şi epigonic, poezii care inovează prozodia tradiţională şi îmbogăţesc sfera tematică a liricii noastre. Lăudabil e faptul că Antologia nu găzduieşte modernisme fără modernitate reală, substanţială, nu cultiva obscenităţi, precum unii de la Bucureşti sau din alte oraşe mari. Cu reală îndreptăţire autoarea competentă a Prefeţei, ne spune, cu gustul ei estetic, că „Dintre poeţii orăştieni se remarcă: Romulus Lal, Florin Drăghiciu, Ileana-Lucia Floran, Nicolae Catăniciu, Valeriu Todea, George Văidean, Petru Romoşan, Cornel
P a g i n a
7
prof. Dorina Bălan recitând o poezie semnată de Ion Dodu Bălan
Simoi”. Acesta din urmă, mort în 2008, e dintr-o generaţie mai veche. Mi-a fost profesor la „Aurel Vlaicu”, dar şi eminent profesor universitar la Timişoara. Impresionantele lui lucrări ştiinţifice nu l-au împiedicat să se ocupe şi de creaţia umanistă, inclusiv de poezie; o poezie de gravă meditaţie, precum Schimbarea zeilor sau Piatra de hotar, şi de profundă sensibilitate pe temă erotică şi religioasă. Dintre poeţii mai ţineri, prefaţatoarea remarcă pe Elena Daniela Rujoiu-Sgondea, care scrie reuşite poezii bilingve, precum şi pe Nicoleta Vonica. Toţi s-ar cădea să fie pomeniţi pentru valoarea lor într-o recenzie, dar scopul rândurilor de faţa a fost cu totul altul. Mai întâi, să salut o lucrare valoroasa şi originală, realizată de o talentată poetă, animatoare culturală într-un orăşel de provincie, în care s-a folosit în scris pentru prima dată cuvântul român, la 1582. Apoi, să elogiez cu respect intelectualii acelui oraş, care participă la viaţa culturală a urbei cu devotament şi patriotism, pildă vie pentru alte localităţi. În fine, să subliniez gestul exemplar al sponsorilor, precum şi al acelora care au sus ţinut într-un fel sau altul apariţia acestei Antologii. O fac cu gândul la versul poetului latin Marţial: „Sint Mecenates, non deherint Flacce, Marones”. Să fie Mecena, deci sprijinitori materiali, şi nu vor lipsi nici poeţi ca Horaţiu şi Vergiliu, şi, adaug eu, nici poeţi ca aceia născuţi din poporul român. O public în Flacăra lui Adrian Păunescu, poetul care a fost foarte legat de plaiurile hunedorene.
Ileana-Lucia Floran înmânându-i antologia poetului Cătălin Tibori