Teoria programelor 1 6

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

FACULTATEA DE ARHITECTURA

TEORIA PROGRAMELOR de ARHITECTURA

Foto Vlad Gaivoronschi

CURS nr. 1 prof.dr.arh. Vlad Gaivoronschi

Obiectivele urmarite in cadrul cursului de teoria programelor de arhitectura •

•

Printre obiectivele cursului se numara intelegerea conceptului de “functiune” din perspectiva pragmatica, ergonomica , fiziologica, economica , sociologica si culturala.

Studentii vor realiza importanta “temei program” ca motor al oricarui proiect de arhitectura. Prin aprofundarea principalelor tipuri majore de programe –cadru vor intlege conceptul de “util” nu doar schematic ci si psihologic, nu doar masurabil ci si memorabil; programele de arhitectura sunt intelese intr-o perspectiva istorica si dinamica. Cursul dezvolta cunostinte teoretice si practice, cu aprofundarea normelor si standardelor specifice, in vederea intelegerii mecanismelor obiective ce genereaza un proiect. Scopul formativ este acela de a constientiza rolul important al arhitectului capabil sa transpuna intr-o tema program si intrun proiect solicitarile clientului.

• Abilităţi : - Abilitatea de a crea proiecte de arhitectură capabile să satisfacă cerinţe estetice, tehnice şi funcţionale • Înţelegerea mediului social ca factor major de influenţare a strategiei de proiectare • Înţelegerea cadrului funcţional şi al tuturor factorilor generatori ai unei teme de proiectare corecte ; capacitatea de a înţelege toate necesităţile şi a defini metode de investigare în acest scop.

Competente de dobandit : Competenţe cognitive: cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea terminologiei caracteristice Competenţe aplicativ-practice: cunoaşterea şi înţelegerea conceptelor referitoare la tema de proiectare, programul de arhitectură în genere, cadrul funcţional specific diferitelor tipuri de programe şi modalităţile de implementare în cadrul proiectelor Competenţe de comunicare şi relaţionare:dezvoltarea capacităţii de dialog/comunicare orală şi redactare a unor lucrări scrise de tip referat/articol/eseu Competenţe de dezvolatare personală şi profesională: dezvoltarea capacităţii de gestionare a învăţării, perfecţionarea abilităţilor de a a înţelege viaţa clădirilor, de a defini strategii în favoarea construirii durabile,

•

Conţinutul disciplinei

Capitolul

Conţinuturi

Nr. de ore

Parametrii sociali, urbanistici, economici Managementul temei de proiect intre studiile de postTema de proiectare intre ganduri, ambitii si responsabilitati

utlilizare si anticiparei

2

Schema functionala, control fizic, mediu social, simbolic, cultural „Folosinta” din perspectiva psihologica si fenomenologica Conceptul de cadru functional

2

Origine a programelor de arhitectura, intre adapost si expresia unei culturi; Locuinta in epoci distincte: traditionala, industriala, informationala Locuire - locuinta

2

De la pedagogie la tema program

Cladiri pentru invatamantul preuniversitar si pentru invatamantul superior Programe pentru invatamant

4

Categorii specifice si de confort – elemente functionale Programe destinate cazarii si turismului

Clasificari, categorii, cladirile de birouri pentru inchiriere

Programe pentru cladiri administrative

2

2 Programe destinate spectacolelor, biblioteci – mediateci, muzee

Programe ale informatiei

Programe pentru comert si loisir

4 De la necesitate la placere si life-style De la show room la mall generarea de programe complexe

2

Sporturi diverse si teme program – stadionul in era societatii de consum Categorii si grade de complexitate – arhitectura varstei a III-a si a IV-a Programe destinate sportului

Tipuri de transport, tipuri de programe Platforma logistica intermodala

Programe pentru sanatate

Conceptul de multifunctional

Programe pentru transporturi Programe complexe

2

2

2

2

VENUSTAS -frumuseţe

FERMITAS -soliditate, (forţă, putere)

© O.Micsa

VITRUVIUS

UTILITAS -funcţiune, folosinţă, “lumea vieţii” (inţelepciune)

O posibila diagrama a calitatii

4.1. Parametri descrişi prin criterii obiective de analiză, evaluare bazată pe măsurare şi calculare 4.1.1. Securitate, sănătate

© V.Gaivoronschi

1.Securitatea în folosire 2.Securitatea în întreţinere 3.Securitatea şi stabilitatea structurală 4.Securitatea împotriva incendiilor 5.Securitatea şi accesibilitatea pentru persoanele cu handicap 6.Calitatea climatului interior, a umidităţii, a aerului proaspăt etc.

7.Iluminatul natural, iluminatul artificial 8.Controlul substanţelor toxice 9.Condiţiile acustice, controlul zgomotului 10.Managementul deşeurilor, controlul mirosurilor

INTERNATIONAL UNION OF ARCHITECTS

4.1.2. Ecologie 1.Spaţiul verde şi infrastructura verde 2.Potenţialul de încălzire globală 3.Potenţialul de reducere a stratului de ozon 4.Potenţialul de creare a ozonului fotochimic 5.Potenţialul de acidificare 6.Potenţialul de eutrofizare a scoarţei 7.Riscurile privind mediul regional 8.Alte impacturi asupra mediului global 9.Microclimatul 10.Nevoile de energie primară neregenerabilă 11.Nevoile totale de energie primară/Proporţia energiei primare regenerabile 12.Consumul de apă potabilă şi formarea apelor uzate 13.Folosirea suprafeţei totale 14.Uşurinţa demolării, reciclării şi dezasamblării 15.Calitatea unei clădiri de a fi protejată energetic şi împotriva umidităţii © V.Gaivoronschi

4.1.3. Economie - Costuri

ale ciclului de viaţă raportat la clădiri - Stabilitatea valorii

2. Parametri descrişi prin criterii obiective de analiză, evaluare bazată îndeosebi pe estimare 4.2.1. Funcţionalitate, confort, întreţinere 1.Folosirea optimă 2.Confortul termic în timpul iernii 3.Confortul termic în timpul verii 4.Igiena interioară 5.Confortul acustic 6.Confortul vizual 7.Influenţele determinate de utilizatori 8.Proiectarea acoperişului 9.Eficienţa zonei 10.Fezabilitatea conversiei 11.Accesibilitatea 12.Confortul de deplasare cu bicicleta 13.Uşurinţa curăţeniei şi a întreţinerii structurii

4.2.3. Valorile sociale şi urbane •Obiectivul social, potenţialul social •Asigurarea calităţii proiectării şi a dezvoltării urbane în cadrul concursului •Proiectare în interesul vârstnicilor, persoanelor cu handicap şi tinerilor •Calitatea spaţiului public •Integrarea urbană •Legătura cu sistemele de transport şi cu infrastructura

4.3. Parametri descrişi prin criterii subiective de evaluare 4.3.1. Valoarea culturală •Arta din cadrul arhitecturii, proporţia şi structura spaţială (topologia) •Atmosfera şi caracterul intrinsec •Arta locului, integrarea amplasamentului •Viziunea şi stilul, valoarea expresivă •Imaginea şi identitatea •Perspectiva deschisă •Estetica faţadelor •Tratamentul inteligent al clădirilor şi siturilor istorice

Bibliografie minimala • • 1. Christian Norberg Shultz, Systeme logique de l’architecture, ed. Dessart & Mardaga, Bruxelles, 1974 • 2 Ernst Neufert, Manualul arhitectului, ed.

Alutus, Miercurea Ciuc, 2004 • 3. Gheorghe Vais, Programe de arhitectura, ed. Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca, 1998

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

FACULTATEA DE ARHITECTURA

TEORIA PROGRAMELOR de ARHITECTURA

Foto Vlad Gaivoronschi

CURS nr. 2 prof.dr.arh. Vlad Gaivoronschi

Curs nr.2 1. Definirea teoriei programelor elemente de cadru conceptual – functional tema de proiectare elemente de cadru comportamental controlul fizic, cadrul functional, mediul social, mediul simbolic simbolizare directă și simbolizare indirectă fenomenul constructiv înțeles ca un întreg

UTILITAS (înțelepciune) ISTORIA DIFERITELOR PROGRAME ADĂPOST - construcții profane (locuire primară)……………………………

- construcții sacre

UTILITAS

FERMITAS

VENUSTAS

FUNCTIUNE

ARHITECTURA Spatiu

Mediu construit

Forma

Tehnologie

PROBLEMA Functiune, life, presence

CONTEXT

SOLUTIE

Natural, urban, social, economic, cultural

Forma, spatiu, tectonica, landscape

FUNCTIUNE

SATIU/FORMA

TEHNICA/TEHNOLOGIE/CONSTRUCTIE

CONTEXT

• • • • •

Problemă – funcție – LIFE SISTEM DE FORȚE (ACȚIUNI) - structuralist - fenomenologic - semiotic - diagramatic - schema funcțională

• • • • • • •

CONTROL FIZIC – fizica lucrurilor CADRU FUNCȚIONAL – mediul fizic relația organică problemă – soluție măsura lucrurilor - suprafețe minimale - suprafețe maximale MEDIUL SOCIAL - nr. persoane ……………….. configurația

• MEDIUL CULTURAL………………………..SIMBOLIC

• SCHEMA FUNCȚIONALĂ • diagrama • structurile de acțiuni : • serii, aglomerări, grupe de actiuni TEMA PROGRAM

- cadru general - situatii specifice -dispozitive dinamice

• Prima definiție, vitruviană, vine să sublinieze caracterul complex al acestei arte-științe, care este arhitectura, în care caracteristicile formal-spațiale, cele constructive, cele legate de acomodarea la o ”geografie și o istorie” – contextuale, vin să susțină însăși viața – au deci o funcție.

• Arhitectura nu este menită a fi doar obiect supus contemplației, chiar dacă ”Arhitectura începe dincolo de funcțiune” după spusele lui Le Corbusier. Acest citat vine doar să ne definească diferența care apare între ARHITECTURĂ și CONSTRUCȚIE și nu faptul că funcțiunea nu ar conta.

•

PROBLEMA Functiune, life, presence,

CONTEXT

SOLUTIE

Natural, urban, social, economic, cultural

Forma, spatiu, tectonica, landscape

• • mod repetat in • • • • • • • •

evenimente numim un

Problema – sistemul de forțe ce acționează în context determinând o structură de care ajunge să definească ceea ce program

Context Soluție – configurația spațial volumetrică ce permite desfășurarea forțelor, evenimentelor, deci o structură a spațiului și formei

Structura vie a limbajului arhitectural – cum se realizează legătura organică dintre elemente?

Funcție a. controlul fizic – climat artificial de protecție b. cadru funcțional Context Formă/spațiu c. mediu social - element - de reprezentare socială

d.

psihologic

mediu simbolic

• a) ”Controlul fizic” (relația construcție - context) influențează direct cadrul funcțional. În funcție de ”programul” destinat unei clădiri, nevoile de căldură, lumină, etc, se modifică.

• Controlul fizic poate fi înțeles drept un ”schimb de energii”. Putem astfel introduce concepte ca - filtru (pereți) • - racord • - barieră (pereți) • - comutator (ferestre, uși) • Controlul fizic nu influențează doar organizarea internă a unei clădiri și soluția sa constructivă, tehnologică, ci și orientarea sa în raport cu soarele și vântul.

• b) Cadru funcțional – relația organică dintre problemă-funcție și soluție-formă/spațiu • o clădire este determinată de acțiunile ce se petrec între pereții săi; • funcțiunea a devenit o problemă în epoca actuală, ca urmare a unor schimbări fundamentale ale modului nostru de viață; • studiul funcțiunii ar putea începe cu o clasificare a tuturor funcțiunilor ce reclamă un cadru arhitectural – este o metodă incomodă.

•

Câteva proprietăți fundamentale ce caracterizează structurile de activități – funcțiunea: • o activitate necesită un spațiu; acest spațiu trebuie uneori măsurat foarte serios, asemenea unui teren de tenis, sau poate varia în interiorul unor limite mai mult sau mai puțin determinate apar măsurile minimale/maximale: ex. supraf min/pers, lungimea max între 2 scări • funcțiunea prescrie uneori nu doar dimensiunea spațiilor, ci și forma lor, în snsul că forma trebuie să permită desfășurarea activității (funcțiunea) • cadrul arhitectural trebuie să se adapteze la funcțiuni complexe, permițând corelarea ”locurilor de acțiune”.

• SCHEMA FUNCȚIONALĂ • structura funcțională a activităților poate fi analizată cu ajutorul diagramelor topologice, adică al schemelor funcționale, în care ”locurile de acțiune” sunt reprezentate prin cercuri sau dreptunghiuri, iar conexiunile prin linii de legătură. O asemenea diagrama capătă și mai multă consistență dacă este combinată cu simboluri de ”filtru” ce țin de controlul fizic (a).

• !!! Schema funcțională nu este identică cu configurația spațial/formală a obiectului architectural, ea este o schema conceptuală de natură abstractă menită a cuantifica toate relațiile necesare a fi satisfăcute în cadrul ob. arh..

• direcțiile conexiunilor sunt importante de asemenea datorită faptului că funcțiunile formează seriile și ramificațiile ce determină cadrul functional.

Nondeterminare programatica • Mobilitatea structurilor de acțiune, schimbarea lor în timp creează probleme importante (caracterul lor evolutiv sau schimbător) • În trecut, referitor la locuință, aceste probleme erau minore, căci mai multe generații trăiau împreună în mod constant; astăzi, generațiile s-au separat, iar necesitățile unei familii singure sunt variabile – de aici au apărut cadrele arhitecturale flexibile, în care numărul și dimensiunile spațiilor pot fi modificate voință; același lucru – clădirile modern de birouri sunt flexibile – căci firmele cresc, se diminuează, se schimbă – diviziunea liberă a spațiului.

Cadru functional • Deci: cadrul funcțional este de fapt o structură de acțiuni – activități cărora le corespund caracteristici spațiale, topografice și dinamice ale funcțiunilor.

• Structuri de acțiuni(activități) • serii de acțiuni - caracteristică liniară (ex. o procesiune liniară) • aglomerări de acțiuni - acțiuni aglomerate ce se produc unele în preajma altora (proximitate) fără a avea legături definite între ele (ex. un centru comercial) • grupe de acțiuni - funcțiuni grupate – caracterul și poziția fiecărui element sunt determinate cu precizie (ex. o locuință)

• O temă funcțională nu poate fi studiată izolat.

Funcțiunile sale sunt întotdeauna legate de aspecte funcționale alăturate (din context). Acest fenomen, Chr. Alexander îl explică extrem de bine atunci când reliefează continuitatea funcțională de la detaliu minor până la ansamblul geografic al habitatului – structuri în structuri.

• Habitatul este o structură, o rețea suprapusă unei rețele de structuri de resurse naturale. În trecut, punctele rețelei habitatului erau mai separate, relațiile dintre ele erau puțin importante, fiecare unitate având un grad mai mare de independență(vezi orașele - cetăți etc.).

• După revoluția industrială, conexiunile au devenit determinante, noile moduri de comunicare – locomotiva, automobilul, aviația, telefonul, radioul și televiziunea au distrus izolarea unităților.În epoca actuală, o regiune se caracterizează prin tipurile și capacitățile de conexiuni și prin compoziția unităților • În decursul istoriei, factorul funcțional a jucat un rol schimbător. De exemplu: teatrul – aspectul său funcțional a fost întotdeauna de o mare importanță.

Separarea dintre spectatori și actori (scenă) a constituit un punct fundamental, dar această relație funcțională simplă poate varia după mai multe modele, având ca rezultat totalități arhitecturale diferite.

• Rezultă din acest exemplu că reinterpretarea unei teme funcționale poate duce la ameliorarea unei soluții pe un plan strict practic, dar ea provine adesea de la o schimbare a însăși concepției asupra a ceea ce este funcțional. O asemenea schimbare depinde de factori sociali și culturali (simbolizare culturală).

• Luate împreună, controlul fizic împreună cu cadrul funcțional formează ceea ce Gregor Paulsson denumește ca ”mediul fizic”. (Norberg Schulz) Ele sunt într-o mare interdependență.

• Putem astfel vorbi de scheme funcționale cadru ale unor tipuri mari de funcțiuni • funcțiunea de învățământ • funcțiuni administrative • funcțiuni hoteliere, • dar de fapt fiecărui obiect arhitectural în parte îi corespunde o schemă funcțională specifică ce rezultă din ceea ce numim noi astăzi temaprogram, respectiv caiet de sarcini, ea fiind derivată din schema-cadru.

• Legat de exmplul cu teatrul și de influențele factorilor sociali și culturali, este fascinantă apariția în acești ultimi ani a unor programe complet noi, neașteptate; funcția nu creează fprmă în mod direct, ea putându-se adapta într-o mare măsură; dar programele noi constituie premise pt. noi configurații formal/spațiale.

• Fenomen de ultimă oră în SUA și Occident: casele ”eroice” ale anilor 50-60 sunt tot mai puțin poibile, datorită greșelilor funcționale ce de multe ori le-au caracterizat. La această oră, după terminarea investiții noi, este obligatorie analizarea modului în care acestea funcționează.

• c), d) Mediu social, mediu simbolic • Exemplul cu teatrul vine să reliefeze un alt aspect specific al arhitecturii, anume acela că este o modalitate prin care oamenii sunt puși în relație, unii în fața celorlalți – exemplul mesei (rotunde) în care toți stau față în față – seminificația faptului că dețin, împărtășesc același statut social.

• Corul: din cele mai vechi timpuri, a fost cunoscută importanța pentru fiecare eveniment ceremonial a organizării fizice a unei situații. Aceasta a influențat comportamentul și a definit statutul lor social. Relațiile spațiale de formă, de distanță, de înălțime simbolizează numărul părților implicate, legăturile lor, diferențele între ele , relația de superioritate, dominanța, etc.

• Acceptarea unei dispoziții spațiale constituie primul semn al reliefării structurii sociale căreia îi corespunde

• TEMA DE PROIECTARE • ”Programarea” începutul proiectului • • Autoritatea contractuala parametrii sociali, urbanistici, funcționali • (definirea) parametrilor economici • rolul programatorului – cel ce ține în mână tema de proiectare

Cuantificarea unui program a aduce împreună ganduri, ambiții, responsabilități Programatorul trebuie să fie fluent - cea a clientului - locuire, comerț, învățământ… în mai multe limbi - cea a proiectantului – arhitect, inginer…

• Programatorul • reprezintă în utilizatorii – locuitori, elevi, comercianți, cumpărători…

• ultimă instanță • are de-a face cu aspirații, modificări sociale etc... în PERSPECTIVĂ DINAMICĂ • necesitatea de a putea anticipa … schimbările

• Programatorul administrației • devine un actor • important chiar în • faza incipientă de • luare a deciziilor

- arhitecți din domeniul - avocați - sociologi - manageri de proiect - urbaniști

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

FACULTATEA DE ARHITECTURA

TEORIA PROGRAMELOR de ARHITECTURA

Foto Vlad Gaivoronschi

CURS nr. 3 prof.dr.arh. Vlad Gaivoronschi

CURS 3 • • Raportul cadru funcțional – Mediu social, (cultural) • (Mediu social, mediu simbolic) • • A văzut că: OBIECTELE UZUALE participă la SITUAȚII SOCIALE • Arhitectura, ca fenomen materializat într-un cadru SPAȚIAL/FORMAL este influențată deci de FACTORI SOCIALI. • Conceptele fundamentale ale Sociologiei stau la baza acestui tip de analiză.

• Scopul social al unei clădiri poate fi expresia unui statut, a unui rol a unui grup sau a unei colectivități sau a unei instituții; un ansamblu de clădiri poate reprezenta sistemul social ca un întreg este evident că funcțiunile fizice simple sunt în acest caz depășite.

• Ex: • Dacă reședința unui șef sau palatul unui rege este mult mai mare decât celelalte clădiri, este pentru a indica un statut social.

• Dacă mănăstirile sunt înconjurate de ziduri de închidere, chiar în epoci în care nevoile de apărare au dispărut, este pentru a marca faptul că ne găsim în fața unei colectivități de un tip particular și inaccesibil.

• Se pune întrebarea firească: în ce măsură rolurile noastre individuale se pot revela în cadrul locuirii (locuinței)? Se intră în contradicție cu ”egalitatea democratică a persoanelor private”?

Analizând lucrurile d.p.v. sociologic, casele țigănești sunt un subiect interesant.

• • • •

•

Trecând de la locuință la alte programe, LOCURILE DE MUNCĂ trebuie diferențiate.

Laboratorul unui medic trebuie să fie practic, dar trebuie să pară curat și igienic prin însăși arhitectura sa.

Biroul unui avocat în schimb trebuie să aibă o atmosferă intimă, amicală, dar să exprime în același timp faptul că avocatul este un om competent.

Istoria arhitecturii ne prezintă o serie de motive arhitecturale ce desemnau instituții sociale importante – ex: FRONTONUL, care în sec. al XIX s-a demonetizat, fiind folosit unde vrei și unde nu vrei (sau în arh. 70-80 postmodernă) – ex: TURNUL reprezenta biserica și primăria până la apariția zgârie-norilor.

•

FUNCȚIONALISMUL PRIMAR recunoștea funcția fizică (mediul fizic+cadrul funcțional) și eluda tentativele de simbolizare superioară. Astfel se explică incapacitatea de a realiza biserici moderne reușite (cu câteva excepții).

• Funcționalismul începuturilor ne demonstrează că arhitectura, în afara considerării mediului social și cultural, nu este posibilă decât pe un termen scurt, de tranziție.

• Concluzie: înțelegerea mediului social este extrem de importantă !!!

• Clădirile, orașele separă și adună oamenii în același timp, creând medii potrivite diferitelor activități publice sau private.

•

Un cadru construit (mediu) se caracterizează prin posibilitățile sale de viață socială (POTENȚIAL social al unui cadru construit).

• Diferitele situații în timpul vieții individului sunt independente și unele au o importanță particulară, fiind puncte centrale față de situațiile schimbătoare ale vieții cotidiene: NAȘTEREA, BOTEZUL, MOARTEA, COMUNIUNEA-CONFIRMAREA (la catolici etc.), CĂSĂTORIA. • Colectivitatea cunoaște și alte situații simbolice: ÎNCORONAREA, BEATIFICAREA, diferitele ceremonii religioase.

• Concluzii: • Mediul social nu constă doar în expresii semnificative diferite, ci și într-o ierarhie a acestora.

• Cadrul arhitectural influențează atitudinea oamenilor în general. Un mediu arhitectural joacă un rol în comunicarea umană, el suscită atenție, servește ca ghid al gândirii și comportamentului, dezamăgește sau satisface. Am văzut că rațiunea diversității arhitecturale a teatrului provine, în contextul unor funcțiuni fizice constante, de la faptul că exprimă interacțiuni umane schimbătoare, deci • De multe ori unei STRUCTURI FUNCȚIONALE constante îi corespunde UN MEDIU SOCIAL schimbător.

•

- Dacă în concepția clădirilor cu o anumită structură funcțională specifică (teatru, bancă, spital, școală), crearea unui mediu social joacă un rol mai mult sau mai puțin secundar, în URBANISM mediul social are o importanță mai mare.

• - Ca reacție la individualitățile solitare din metropola modernă, au apărut unitățile de vecinătate, sau mai nou (vezi U.I.A. Brighton 1987) – arhitectura comunitară în scopul realizării de ansambluri cu un anumit grad de coerență, în care locuitorii se cunosc între ei și pot participa la interacțiuni pozitive (sentimentul de apartenență la comunitate).

• În trecut, orașele reprezentau civilizația însăși, locurile alese, ale gândirii, artei și activităților profesionale; viața socială era mult mai bogată decât confuzia actuală. Aceste orașe ale trecutului ne demonstrează că raporturile inter-umane au un efect stimulant și trebuie considerate ca principală condiție prealabilă a dezvoltării culturale.

• • • • • • • • • • •

O CULTURĂ SE CARACTERIZEAZĂ PRIN INSTITUȚIILE COMUNE CE REZULTĂ INTERACȚIUNII UMANE. (Astăzi, oamenii fug de marile metropole, în loc de a le face locuibile și semnificative.)

Când în timpurile străvechi, omul stabilea o închidere, el definea un domeniu diferit de natura sălbatică, un domeniu aducător de expresie vizuală comunității.

Au apărut apoi locurile semnificative: PIAȚA PUBLICĂ AGORA grecească – inițial loc de reuniune, apoi de comerț Cele 3 zone distincte ale orașului grecesc: - ACROPOLA (orașul zeilor) - AGORA (viața socială) - CASELE ÎNCHISE (viața privată) Ideea de a diferenția ambientul conform structurii sociale a determinat cea mai mare parte a organismelor urbane trecute, chiar și clădirile individuale.

Exercițiile formale abstracte de azi putem să le punem de multe ori sub semnul întrebării.

• CONCLUZIE: ESTE NECESAR CA ARHITECȚII SĂ ÎNCORPOREZE O INFORMAȚIE PSIHOLOGICĂ ȘI SOCIOLOGICĂ ÎN DEFINIREA CADRULUI CONSTRUIT; • STRUCTURA SOCIALĂ TREBUIE SĂ-ȘI GĂSEASCĂ LOCUL ÎN IERARHIA ”CARACTERISTICILOR DE MEDIU”, adică în ierarhia mediu fizic - control fizic • - cadru funcțional, mediu social, mediu simbolic

• • SIMBOLIZARE CULTURALĂ • ARHITECTURA = (PRODUS) OBIECT CULTURAL; produs uman servind • activități umane comune.

• ARHITECTURA, fiind o artă, exprimă valori comune, în timp ce știința în general descrie fapte, fenomene.

• ARHITECTURA, fiind o artă, simbolizează, cu alte cuvinte, OBIECTE CULTURALE. • • SIMBOLIZARE CULTURALĂ • STRUCTURĂ VALORI ȘI SISTEME • SOCIALĂ DE SIMBOLURI COMUNE • • Mediul simbolic simbolizare culturală • formarea și calitatea mediului social

• • • • • • • • • • •

MEDIUL SIMBOLIC Mediul social transmite - construcții empirice (științifice) OBIECTE CULTURALE: -idei filosofice (valori comune) - coduri morale - credințe religioase - convingeri ideologice - condiții economice Obiectele culturale se manifestă prin - roluri sociale - grupuri și instituții - obiectele fizice ce servesc la viața socială

• OBSERVAȚIE IMPORTANTĂ – în cadrul celor 2 componente ale medului simbolic, SIMBOLIZAREA CULTURALĂ SE POATE PRODUCE INDEPENDENT DE FORMAREA UNUI MEDIU SOCIAL; • (o cultură se caracterizează și prin faptul că este transmisă în ciuda situației sociale existente) • CONCLUZIE: PENTRU A ÎNȚELEGE MEDIUL SIMBOLIC TREBUIE SĂ EVITĂM AMESTECAREA OBIECTELOR SOCIALE CU CELE CULTURALE.

• Ex: Brunelleschi – Biserica San Lorenzo la 1420, a rupt cu stilul gotic tradițional și a creat prima biserică renascentistă. Prin aceasta, el nu a creat un mediu social nou, ci a simbolizat noi obiecte culturale.

Dacă ruptura ar fi produs o modificare a mediului social, aceasta ar fi presupus că soluția sa ar fi devenit inacceptabilă ca ”SCENĂ” pentru RITUAL. • Dar mediul social existent atunci presupunea de asemenea că biserica simboliza anumite valori culturale (obiecte religioase) de care arhitectul nu se poate atinge.

• Dar Brunelleschi a permis relevarea acestora într-un mod nou, situându-le într-un context fenomenal nou.

• ( - ne lovim acum de o problemă similară când ne gândim la configurația bisericii ortodoxe; noi configurații spațial-formale reprezentând noi obiecte culturale vor adăposti același ritual.)

•

Putem concluziona că orice mediu social simbolizează în mod indirect obiecte culturale, în timp ce simbolizarea culturală se poate de asemenea efectua în mod direct dacă se lasă cu anumite forme arhitecturale particulare să desemneze obiecte culturale particulare. Cele 2 posibilități, indirectă și directă, se pot combina.

• Exemplul caracteristic de simbolizare indirectă este cel al instituțiilor care manifestă în mod explicit un obiect superior.

• REGELE sau ÎMPĂRATUL au simbolizat în general ceva mai mult decât un statut social superior ( împărații romani se pretindeau zei ) • astfel că PALTUL IMPERIAL manifesta în mod egal ordinea divină reprezentată de împărat, devenind un ”PALATIUM SACRUM” în care fiecare parte se raporta la ceremonii simbolice particulare.

• Regăsim însă în PANTHEONUL Roman un simbolism vecin cu cele indirecte, care celebrau împăratul ca zeitate, dar direct și eliberat de orice raport cu rolurile și ceremoniile: • zona inferioară oferă șapte nișe destinate probabil zeilor cerului: soarele, luna și cele 5 planete; • zona mediană desemna cele 12 semne ale zodiacului; • bolta celestă îmbrățișa întregul spațiu • În acest fel, PANTHEONUL reprezenta ORDINEA COSMICĂ.

•

Biserica creștină a adoptat o bună parte a simbolisticii romane, dezvoltând o simbolizare sistematică și directă de obiecte religioase; anumiți autori au demonstrat că forma bisericii paleo-creștine are ca origine AULA palatului imperial, în care însă altarul absidei înlocuiește tronul împăratului; bazilica paleo-creștină reprezenta Ierusalimul Ceresc sub forma unui oraș antic, în care fațada bisericii reprezenta poarta orașului, nava și transeptul reprezentau străzile principale (cardo-decumanus), și absida cu tronul lui Crist (altarul) reprezentau curtea imperială.

• Simbolistica atinge un pisc în cadrul catedralei gotice. În timp ce bazilica creștină din timpurile străvechi lua caracterul urban al cetății celeste ca punct de plecare, catedrala gotică insistă asupra aspectului celest. Pentru oamenii epocii, catedrala însemna cerul, a intra în ea însemna a intra în cer. Descrierilor Paradisului din literatura epocii le corespund marile vitralii asemenea unor ziduri luminoase din pietre prețioase, iar marile arce ce definesc spațiul interior simbolizează cerul; rozeta de deasupra intrării, opacă spre exterior, iradiază în interior o lumină divină.

• Modelul corporal: - Corpul bisericii - trupul Sf. Fecioare păstrătoare a lui Hristos; • - modelul corporal al lui Iisus – altarul = inima străpunsă.

•

•

• •

•

Întâlnim în opera lui Michelangelo o ”arhitectură a lumii” în care 3 zone în succesiune verticală simbolizează respectiv lipsa de armonie a existenței umane (în plan material) pe pământ, pacea intelectului și perfecțiunea celestă a sufletului.

Exemplele precedente sunt legate de obiecte culturale particulare.

Istoria arhitecturii ne vorbește de simbolizări mai simple sau mai ”primitive”.

Simbolizarea este legată de-a lungul timpurilor de etapele fundamentale ale vieții umane: naștere, procreație, moarte. Omul primitiv dorea să stăpânească forțele ce se exprimau prin aceste fenomene fundamentale, așa cum dorea să stăpânească timpul, anotimpurile și natura întreagă.

Forțele demoniace erau răpuse dacă li se oferea un loc, adică corpul care să le încătușeze.

•

• • • •

În regiunea mediteraneană, forțele de procreație jucau rolul cel mai important; în perioada megalitică, simbolistica a adoptat cultul strămoșilor ca punct de plecare. Sufletele lor erau active, dar nu puteau fi lăsate să acționeze liber. Piatra le devenea un adăpost convenabil datorită durabilității și greutății, exprimând permanența și nemurirea.

Piatra a devenit și o manifestare a forței de procreație a străbunilor, o expresie a continuității generațiilor.

Piatra ridicată – menhirele – erau considerate rezidența puterii vitale, ca o reprezentare a Phallusului.

Piatra dreaptă simboliza de asemenea putere.

Coloana de piatră provine din această simbolistică, iar în arhitectura nordică, stâlpul de lemn avea o semnificație analogă.

Coloana în arhitectura grecească simboliza corpul uman.

• Peretele masiv simbolizează de asemenea puterea, și această semnificație este accentuată de limite ce exprimă forța de apăsare (greutatea). De această manieră se formează coordonatele de verticale și orizontale, adică părțile active și pasive. Această ordine abstractă provine deci dintr-o experiență primitivă și confuză a greutății (ponderii) și puterii.

• Un alt simbol foarte vechi este peștera, cavitatea, care penetrează în pământul hrănitor de unde naște viața.

• Cavitatea (peștera) reprezintă primul element spațial, în opoziție cu raportul vertical-orizontal care este un principiu de ordine.

• Unificarea acestor doi factori orizontal/vertical (muntele, piramida) și cavitatea (peștera) a creat ceea ce putem numi ”PRIMUL SISTEM SIMBOLIC ARHITECTURAL”.

• Prima etapă a acestei dezvoltări a fost ”arhitecturarea” peșterii, apoi spațiul a fost eliberat și cavități artificiale au fost create (dolmene). Mai târziu, au fost plasate menhire în cavități, pentru a simboliza HIEROS GAMOS, adică cununia sacră. Simbolica s-a transformat puțin câte puțin, dar ea este încă prezentă, sensibilă, în ”PEȘTERA COSMICĂ” a Pantheonului.

• Revenind la exemplul cu teatrul, definirea schimbătoare a rolului actorilor și publicului în cadrul teatrului au în mod egal o funcție simbolizantă.

• În teatrul grec, actorul apărea ca un personaj plastic, ca un individ.

• În teatrul roman, scena devenea un relief, actorul reprezentând o concepție diferită de om.

• În timpurile noastre, suntem tentați din nou să restabilim contactul între scenă și public. Dar acum, spectatorii nu mai înconjoară mica lume ordonată pe care au creat-o ca și în teatrul grec; ei sunt dimpotrivă înconjurați de lume pe toate părțile; ei nu urmăresc nici un fel de iluzie ca și în teatrul baroc, ci sunt plasați în mijlocul forțelor ce se modifică fără sfârșit.

• Dacă scena teatrului grec simboliza o lume finită, rotundă, cea a teatrului modern (scena inelară) reprezintă lumea noastră infinită.

• •

Secolul XIX a însemnat o deturnare a simbolizării culturale.

Formele semnificative ale trecutului au fost devalorizate, cupola și frontonul au servit pentru a conferi demnitate noilor programe: muzeelor, băncilor, altor instituții, iar vitraliul a pătruns în casele particulare.

• Începând însă cu Le Corbusier (la Ronchamp - dorința de a crea o atmosferă potrivită rugăciunii fără obiecte religioase), cu expresioniștii Taut, Steiner, exigența unei simbolizări culturale a fost repusă în drepturi, pentru că această dimensiune este necesară pentru crearea unui ambient (ambient) semnificativ.

• Obiectele culturale ale epocii noastre sunt în mod evident diferite de cele înfățișate mai sus, și dacă unele rămân invariabile (anumite obiecte religioase), toate participă la formarea de noi obiecte intermediare.

• Un fenomen semnificativ merită a fi amintit, cel al sensibilității deosebite către sacru al unor arhitecți – Louis Kahn, arhitecții fundamentaliști din ultimele decenii, în încercarea lor de a redefini un simbolism direct, fundamental, indiferent de haosul lumii actuale.

• Ne putem întreba dacă este necesar ca arhitectura să simbolizeze în mod direct obiecte culturale. Fiind un produs uman cu caracter practic pronunțat, arhitectura este în mod particular aptă a ne arăta cum valorile noastre, tradițiile noastre culturale ne determină viața cotidiană.

• Prin Simbolizarea culturală a arhitecturii, doar prin ea, ni se poate demonstra că viața cotidiană are o semnificație care transcede situațiile imediate și că ea constituie o parte a unei continuități culturale și istorice.

• Celelalte arte nu pot realiza acest lucru în aceeași manieră pentru că nu participă atât de direct la existența noastră cotidiană.

Acesta este de fapt motivul pentru care arhitectura este considerată ”mama tuturor artelor”.

• Dacă sunt integrate arhitecturii pentru a forma un ansamblu semnificativ (GESAMTKUNSTWERK), artele picturale, și muzica de asemenea, împreună cu artele dramatice, sunt în mod direct legate de viață. (vezi Rudolf Steiner) • ARHITECTURA NU POATE PRETINDE RANGUL DE ARTĂ DECÂT PRIN PRISMA DIMENSIUNII SIMBOLIZĂRII CULTURALE;

• obiectele culturale intermediare ce trebuie concretizate le putem numi teme culturale.

• Problemele practice pot constitui motive de dezacord între arhitect și client sau între arhitect și arhitect; dar cele legate de simbolizare creează polemici, valorile de simbol experimentate întro manieră confuză, purtând masca unor probleme estetice.

• Remarcăm că s-a recurs adesea la soluții mai puțin bune d.p.v. funcțional pentru a evita forme de simboluri noi, considerate periculoase, ce riscau să amenințe obiceiurile stabile ale oamenilor.

• De aceea este nevoie de o înțelegere mai bună a simbolizării culturale și a rolului pe care îl joacă în cadrul fenomenului constructiv.

• Concluzie: Nu este suficient a înțelege semnificațiile formelor; este necesar a înțelege de ce anumite semnificații sunt preferate în anumite epoci. Arhitectura servește semnificațiile dorite, dar și acționează asupra lor. Concretizând semnificații noi, arhitectura creează un punct de pornire pentru dezvoltarea culturală viitoare.

• Fenomenul constructiv înțeles ca un întreg • • Controlul fizic Cadrul funcțional • • condiții sociale obiecte culturale • • Cele 4 dimensiuni definite anterior ne permit o comparație și o clasificare a celor construite • fenomene constructive cu un pronunțat caracter practic • fenomene constructive în care obiectele superioare joacă un rol preponderent

• Anumite tipuri de construcții, în trecut, erau ”directoare” deoarece exprimau obiectele culturale comune pe care se baza forma de viață considerată. Biserica și palatul (castelul) au jucat acest rol timp de secole.

• În secolul XIX, noi tipuri ”directoare” au apărut: muzeul, teatrul, expoziția, uzina, etc. Fiecare tip director exprima o orientare culturală diferită. Egalitarismul funcționalist a nivelat însă diferențele, situându-le pe un nivel pur practic.

• Credem că anumite tipuri constructive au nevoie de o articulare arhitecturală mai pronunțată, în timp ce altele nu.

• Este destul de greu de a satisface toate tipurile de construcții reorganizând aceleași clișee, fie clasice sau moderne

• Epoca noastră se arată în genere sceptică în legătură cu diferitele clișee; mulți arhitecți și-au găsit sursă de inspirație în arhitectura primitivă și anonimă, în spontaneitatea și puritatea acesteia (vezi A. Siza, Barragan, etc.).

• Dacă afirmăm că arhitectura trebuie să participe la un mediu simbolic, trebuie să negăm cultul exclusiv al arhitecturii primitive. Fără a-i uita calitățile, trebuie să recunoaștem că ea aparține unei condiții sociale diferite de a noastra.

• Concluzie (IERARHIA): • Avem deci nevoie de tipuri care nu doar să se alăture unele altora, ci unele să le domine pe altele. În epoca noastră, tipurile servind direct comunitatea trebuie să fie predominante; nu cele ce servesc ca locuri de muncă, ci cele ce adăpostesc și servesc viața socială.

• Vieții sociale actuale îi lipsește coerența și semnificația; arhitectura este cadrul pentru activități existente, dar poate suscita și activități noi, arhitectura influențând societatea și contribuind la îmbogățirea relațiilor umane.

• Aspectul verbal al comunicării umane a devenit atât de dominant încât celelalte mijloace tindem să le uităm; arhitectura, prezentă peste tot ne influențează de o manieră continuă, constantă; comunicarea de tip verbal, aparținând mijloacelor de comunicare, o putem branșa sau debranșa, în timp ce arhitectura constituie mediul permanent unde au loc activitățile noastre; în aceste condiții ar fi trist să o reducem la aspectul ei funcțional, reducând-o la un nivel inferior.

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

FACULTATEA DE ARHITECTURA

TEORIA PROGRAMELOR de ARHITECTURA

Foto Vlad Gaivoronschi

CURS nr. 4 prof.dr.arh. Vlad Gaivoronschi

CURS 3 LOCUIRE - LOCUINȚA

Bibliografie: Locuința în timp și spațiu, de Radu R. Patrulius - și lista ei bibliografică Monique Eleb – o autoare de studii interesante pe marginea locuinței actuale Dimensiunea psihologică, socială, antropologică, simbolică: House Form and Culture, de Amos Rapoport La maison d’Adam au paradis, de Joseph Rykwert Psychanalyse de la maison, de Oliver Marc

• Locuința tradițională - individuală - sălașul (bârne + piei) • - colectivă - grota • • Locuința tradițională individuală • SACRU + PROFAN templu • palat • • - imago-mundi adăpost , apărătoarea focului • - raportare la • Cosmos și • divinitate • • ESENȚIAL: acest program are de-a face cu sentimentul de PROPRIETATE al omului, ceea ce numesc francezii ”chez-soi”

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

REGNUL ANIMAL - procurarea hranei și amenajarea adăpostului

construcțiile din mediul animal: - insectele sociale (termite, furnici, viespi, albine) - păianjenii - caracatițele, adevărate orașe - cuiburile păsărilor - viermi ce-și fac căsuțe din pietre/scoici (”carabetele” în apele noastre de munte) - vizuine diferite - bârloguri - castorii ”sate” și construcții ”baroce” - adăposturi - movile la toate acestea apare o primă structurare funcțională: locuire – adăpost + depozitare provizii

În Preistorie sălașul - urmele sale s-au pierdut au coexistat grota - urmele sale s-au păstrat – Tassili n'Ajjer etc.

- ambele au fost impuse de CLIMĂ (context)

• LOCUINȚA PREISTORICĂ sub formă de program s-a născut odată cu MORMÂNTUL, în trecut existând o asemănare între adăposturile viilor și morților.

• • uniformitate și conservatorism milenar structurat pe regiuni in ultimii 5000 de ani • dar mai presus de limitările climei și materialelor , independența actului de creație în legătură cu dezvoltarea mediului social și simbolic.

•

• Locuința individuală • Evoluția locuinței individuale: • • de la VIZUINĂ, in mii de ani la ADĂPOST • CAPSULĂ, • cel mai mult material inversul • și cel mai puțin spațiu mult spațiu • (tectonica) puțin material • • spațiul modificabil de astăzi • (a tectonica) • • merită o analiză a evoluției structurilor constructive

• Caracteristica fundamentală însă a locuinței individuale (care generează ți preferința către ea a oamenilor) este legătura directă cu pământul.

• • Deci: • LOCUINȚA INDIVIDUALĂ - construcție ce cuprinde un singur apartament și teren • LOCUINȚA COLECTIVĂ - construcție ce cuprinde mai multe apartamente împreună • cu accese, teren, având însă și o serie de funcțiuni, instalații, • echipamente și dotări în folosință comună.

Ambele categorii OBIECTUL IZOLAT individual + colectiv deci o construcție ”în sine”, un model repetabil se găsesc în două (model pavilionar) mari situații distincte, coexistente din cele OBIECTUL ÎNGLOBAT într-o țesătură de construcții,

mai vechi timpuri

deci un amalgam de clădiri – un model evolutiv

(model țesut) – bandă continuă; tablă de șah; ciorchine

• • • • • • • • • • •

Utilizarea spațiului de-a lungul timpului: izolarea de intemperii și sălbăticiuni, dușmani, etc. dormit + foc + provizii înmulțirea și continua specializare a încăperilor Locuința tradițională individuală locuința cu un spațiu mare conținând vatra – PALAT locuința cu un spațiu conținând altarul – TEMPLU locuința cu un atelier sau magazie – programe destinate comerțului

• Concluzie: funcția de locuință la originea celorlalte programe

• • • • • • • • •

Acomodarea la context a locuinței a dus la: locuința rupestră locuința in copaci locuința lacustră cortul (locuința nomada) igloo locuința troglodită (faleza calcaroasă) locuința semi-îngropată (șes argilos), bordeiul

• Ce ar cuprinde o mitologie a locuinței?

• • casă • • • • proprietate natură

• casa ca și proprietate are rolul de identificare și materializare • relația casă - natură - grădină, proiectată ca un fel de socializare ideală, ca un microcosm al unui proiect social • • Mitologia casei ar cuprinde : • Etaj: camere • Parter: sufragerie, birou, bucătărie • Subsol: anexe

Determinanti obiectivi in cadrul relatiei omnatura • • • • • • • • •

Om : natura sa aspirații organizare socială imagine despre lume mod de viață nevoi sociale și psihologice nevoi fizice (program funcțional) • tehnici posibile •

Natura: aspect fizic - clima - sit materiale disponibile - legi structurale aspect vizual (peisaj).

• Influența climei: ex: ”clima rece favorizează viața în comun” • influența climei a fost determinată pentru omul primitiv atunci când putem vorbi de adăpost și nu de casă; • nu trebuie uitat că în condiții climatice identice, coexistă forme total diferite de locuire.

• Fenomen interesant: există nenumărate exemple de forme de locuire anticlimatice, adică nepotrivite; se poate explica acest fapt prin constrângeri de altă natură (religioase, ritual, prestigiu, etc.) și prin împrumutarea unor modele din alte zone.

Plan al bisericii Sf. Mormânt, Cambridge (1130), izvorât din împărţirea cercului în opt

Plan al unei locuinţe circulare indiene din America de Nord

• • • • • • •

• •

• • •

Materiale, Construcție, Tehnologie mii de ani: piatră și lemn pământ (cărămidă) metalul (sec. XIX) betonul, sticla (sec. XX)

Forma caselor vernaculare nu a derivat direct din principiile constructive tipice pietrei sau lemnului. Forma este parțial independentă, și a fost generată mai degrabă de faptul că de multe ori simbolismul a fost mai important decât utilitarul (casele rotunde). În alte situații, necesitățile sociale (de autoreprezentare, de exemplu) le devansează pe cele utilitare.

Materialele, sistemul constructiv, tehnologia, sunt factori modificatori mai degrabă decât determinanți ai formei; ei nu decid ce să se construiască și cum; facilitează sau fac imposibile anumite decizii, dar niciodată nu decid sau determină forma. mărimea acoperișului (Japonia) semnifică importanța socială a proprietarului; se schimbă tehnologia, dar forma rămâne aceeași; frecvent, aceleași materiale îmbracă forme diferite.

• • •

• •

• • •

Sit Au fost încercări de a explica structura urbană și în mod implicit forma caselor strict d.p.v. al adaptării la un sit, în cazul orășelelor montane italiene sau a orașelor și satelor grecești din insule – determinismul ecologic.

De menționat: atașamentul mistic al omului, al țăranului de azi la pământ, la loc; acest atașament duce la persistența unor situri datorită naturii lor tradiționale.

Universul spațial al subconștientului la anumite popoare (Trilogia Culturii – L. Blaga): deal - vale - românii; pădurea – germani, saxoni (goticul); stepa – orizontala rusească. etc.

• Situl determinantă fizică • determinantă spirituală • tehnicile speciale chinezești, japoneze, de a determina locurile bune, față de cele rele, indiferent de datele topografice; • o nouă (dar veche, de fapt) meserie: radiestezia, legată de fenomenul numit telurism , trăim într-un câmp energetic universal determinat de cele 2 componente: energia cosmică – deasupra capului; energia telurică – de sub noi. Acest câmp nu este constant, deformațiile sale = locurile malefice

Fig.6: DirecĹŁii prielnice Ĺ&#x;i neprielnice de orientare a casei japoneze

• cei vechi cunoșteau aceste lucruri: • Amos Rapoport: ”Pe Insulele Gilbert și Elice, casele sunt orientate înspre forțele Universului decât față de datele topografice, la fel ca și în China.”

• ”Nefolosirea terenului în cazul rezervațiilor de peșteri, copaci valoroși, situri istorice și surse sacre de apă este un aspect general important al influenței sitului asupra plasamentului caselor – dar sit în sensul spiritual, nu fizic.”

• Lithuania: casele sunt orientate mai degrabă în funcție de elementele tari (înălțimi, stânci, despre care se crede că au energii telurice mai puternice decât șesurile) decât din punct de vedere strict topografic.

• Importanța punctelor cardinale - casele indiene orientate spre est, chiar și în situații imposibile.

• Condiții similare de sit se pot materializa în forme diverse ale caselor, rar forme similare se pot regăsi în situri diverse. Ex: pilotis (lacustre); pe mal; flotant (Amsterdam).

• Rapoport: situl influențează orașul deopotrivă cu casele, dar nu determină forma.

• Dintr-un punct de vedere, efectul sitului este mai degrabă unul cultural decât unul fizic, pentru că situl ideal depinde de scopurile, idealurile și valorile unui popor (a unei perioade istorice), iar alegerea ”locului bun”, fie lac, râu, munte sau coastă, depinde de această definire culturală.

•

• • Ex: folosirea sau nefolosirea muntelui • sus pe munte - atitudine dinamică • - fausticul (Galeriu) • - catolic (Italia, Spania, Europa Occidentală) • în depresiune - atitudine pasivă • - ortodox

• Ex: tipologii de origine arabă, aduse de spanioli în Mexico, coexistă cu cele locale indiene, total diferite: tipologii la nivel de structură urbană – piața înconjurată de casele bogaților, și la nivel de casă – casa cu atrium.

• La nivelul ”timpului lung” – tipologiile se modifică • ”The meaningless of architecture” • ”The Pattern Language of architecture” Christopher Alexander.

• încercarea de a descoperi niște constante, numite de el ”pattern-uri” (tipare, tipologii), care rezistă modificărilor sociale, istorice, culturale etc. șicare țin de un nivel tipic omului în general de a se așeza în lume.

• Atitudinile față de sit: • cosmogonică, mitologică, în care omul se situează subjugat față de sit; • în simbioză, omul gestionează în fața lui Dumnezeu cele date; • de subjugare, modificare, și în final, de distrugere.

• b. LOCUINȚA INDUSTRIALĂ • • eveniment major: TIPARUL - mijlocul sec. XV – cultura vizuală etc. (Galaxia Gutenberg); • marile descoperiri geografice; • Renașterea.

• AUGSBURG: ”Die Fuggerei”- locuirile muncitorești • 1513-1526 - prima locuință colectivă precursoare a locuinței colective industriale • Dezvoltarea agriculturii în nordul Italiei – casele de țară ale lui Palladio, Michelozzi,…

• În paralel – marile palate rezidențiale ale Renașterii, Barocului; aceste case, prin schemele lor de organizare funcțională pe înălțime, trădau o structură socială și o dorință de reprezentare.

• Rezidențele englezești (terrace hoses – sec XVIII) • Tudor • neo palladiene – în contrast cu grădinile libere englezești • georgian, etc.

• Hotelurile franțuzești (pariziene) • în paralel cu acestea, arhitectura vernaculară a mers pe drumul ei.

• Tipologii de planuri • planuri compacte, axate • planuri compacte, dezaxate (mai ales cele englezești izolate de sec. XVIII) • planuri simetrice cu curți interioare • planuri nesimetrice cu curți interioare • înșiruite.

• • Secolul XIX • atracția noilor centre industriale - emigranții rurali • • ”tunele” de locuințe muncitorești, străzi cu fronturi lungi și locuințe identice • casele de raport - palat (de la John Nash…..la Timișoara) • descoperirea cimentului portland, utilizarea metalului în construcții – apariția betonului armat • din 1800 – s-a introdus apa curentă în grupurile sanitare și s-a introdus principiul încălzirii centrale • 1850 – gazul de iluminat în locuințe • 1857 – primul ascensor de persoane • 1890 – iluminatul electric • tot la finele sec XIX au apărut legi și regulamente legate de igienă, confort, relație construcții/spații libere

• idiogramele caselor de raport din toate țările – trecerea de la un țesut închis la unul deschis

Perret – rue Franklin – un singur apartament la scară (amintește de luxul imobilelor interbelice bucureștene) Gaudi – Casa Milà - Casa Batlló Școala de la Amsterdam – de Clerq, etc.

•

SECOLUL XX

• LE CORBUSIER – aportul său esențial la definirea ”locuinței industriale” • • Spre o arhitectură – 1923 • ”Arhitectura este una dintre cele mai urgente necesități ale omului, pentru că locuința a fost indispensabilă și prima unealtă pe care și-a făurit-o. Unealta omului jalonează etapele civilizației, epoca pietrei, epoca bronzului, epoca fierului. Unealta decurge din perfecționări succesive.

Unealta este expresia directă, imediată, a progresului; unealta este colaboratorul necesar; ea este de asemenea eliberatoare… O locuință este o mașină de locuit. Baie, soare, apă caldă, apă rece, temperatură după voie, conservarea hranei, igienă, frumusețe prin proporție. Un fotoliu este o mașină de șezut… Un lighean este o mașină de spălat…”

•

•

”Standardul reprezintă o necesitate de ordine adusă în munca omului. Standardul se stabilește pe baze sigure, nu în mod arbitrar, ci cu siguranța lucrurilor motivate și a unei logici controlate prin analiză și experimentare. Toți oamenii au același organism, aceleași funcțiuni. Toți oamenii au aceleași necesități.”

• O locuință: adăpost împotriva căldurii, frigului, ploii, hoților, indiscreților. Un receptacul de lumină și soare.

Un anumit număr de compartimente pentru gătit, pentru muncă, pentru viață personală.

• O cameră: o suprafață pentru a circula liber, un pat de odihnă pentru a te întinde, un scaun pentru a sta comozi și a lucra, o masă de lucru, dulapuri pentru a așeza repede fiecare lucru la locul potrivit.

• Câte camere: una pentru gătit, una pentru mâncat, una pentru lucru, una pentru spălat, una pentru dormit.

• ”Acestea sunt standardele locuinței.” Le Corbusier • În perioada în care a fost scrise aceste gânduri, Le Corbusier imaginează ideea imobilului cu vile (les immeubles - villas), inițiat în 1922, perfecționat în 1925: pe 5 niveluri duble – 120 de vile duplex în două bare paralele, cu curte interioară.

• ”Primele efecte ale evoluției industriale în ”construcție” se manifestă prin această etapă primordială: înlocuirea materialelor naturale cu cele artificiale, a materialelor eterogene și nesigure cu materiale artificiale omogene și încercate prin probe de laborator și produse cu elemente fixe. Materialul fix trebuie să înlocuiască materialul natural, variabil la nesfârșit.” Le Corbusier • • Vis-a-vis de immeubles-villas, Le Corbusier spunea: ”Într-un pachebot se află 2000-2500 de persoane. Este o mare locuință. Nu întâlnești nicio confuzie, ci o disciplină perfectă… toți fără excepție avem o profundă admirație pentru pachebot. Ne găsim în fața unor noi dimensionări ale imobilului de locuit.”

• Pentru locuința unifamilială – Casa ”Citrohan”.

窶｢ lotizﾄビile ﾃｮn redane

• imobilul de la Marsilia – unitatea colectivă de mărime conformă.

• Peste ocean – Wright – marile sale inovații: • închiderea spațiului interior – acoperișul cu streașină adâncă • negarea încăperilor ”cutii” – spargerea cutiei • comasarea funcțiunilor astfel ca: unele să-și păstreze intimitatea, în timp ce cele de zi sunt fluide, geometrie variabilă.

• lumina diurnă și în alte zone decât prin ferestre – altă relație interioară tavan-pereți în definirea spațială a camerei de zi • absența podului și a pivniței

• ideea unui utility-core – o ghenă utilitară – la început un nod central compact, rezultat din adosarea căminului și bucătăriei • încorporarea instalațiilor, încălzire, iluminare, sanitare, astfel ca ele să constituie o parte a construcției însăși, devenind și elemente structurale.

• crezul în arhitectura organică – acordul cu contextul, materialul natural al naturii înconjurătoare • trame pe plan hexagonal, cerc, elipsă, 45o, triunghi echilateral, etc.

• Toate acestea le regăsim în sutele de proiecte de case ale preeriei și usoniene.

• Merită a fi remarcat că în materie de locuire colectivă, Wright ne propune turnuri, chiar turnul de o milă.

• LOOS, MIES, GROPIUS, AALTO, …

• Cert este că o schemă funcțională a locuinței încă viabilă și azi s-a cristalizat deja: • gătit • mâncat funcția diurnă • lucru • agrement • • funcția nocturnă • toaleta dormit

spațiile pot fi închise, clar definite, sau fluide, continue (mai puțin dormitoarele+ baia)

• Tipuri de locuințe individuale

• C. Lumea noastră (post-industrială, informațională), medialocuire • • • • • • • • • • •

Dihotomia globalizare - satul global

regionalizare fragmentare

Sub ochii noștri are loc o nouă sinteză a spațiului și a formei, dar care este legată de o nouă înțelegere a spațiului și a formei: societatea industrială: Spațiu – Timp uniform, infinit societatea actuală: Spațiu – Timp discontinuu, fragmentat,mozaicat, lichefiat, Probabil că gândirea metabolistă a japonezilor deceniului VII sintetizează mai bine schimbarea: timpul nu mai este o progresie liniară, ci se întinde în toate direcțiile în cadrul unei rețele complexe; fiecare punct al timpului capătă o autonomie liberă și flotantă. spațiul nu mai este un continuu omogen; este amestec (melange), asimetrie, spații de tranziție, coexistența nondualistă, simbioză.

• • • • • • • • • • • • • • •

Istorii “recente” Al X-lea C.I.A.M. de la Dubrovnik, 1956 Demersul funcționalist referitor la habitat a devenit mai puțin static; apar noțiuni ca: mobilitate, creștere, varietate, evolutiv, cultivate de 2 grupuri: TEAM X (Bakema, Candilis, Smithson, etc.)

G.E.A.M. (Groupe d’Etude de l’Architecture Mobile – Frei Otto, Yona Friedman) TEAM X continuitatea diferitelor scări ale orașului, crearea unui țesut urban spațial și social; străzi, cursive, se doreau a nu aparține doar unităților de locuit, ci a forma o unică rețea suport pentru viața socială a ansamblului; iată aici TRADIȚIA UTOPICĂ a ARHITECȚILOR dorind să determine relații sociale cu ajutorul dispozițiilor spațiale.

G.E.A.M. la aceștia, UTOPIA SOCIO-ARHITECTURALĂ suferă o schimbare de scară, făcându-se mai tehnologic – megastructuri urbane tridimensionale; marile ficțiuni ale anilor 60 – 70; megastructuri; marile orașe pe apă: Tokyo – Kenzo Tange; proiectele Archigram-ului Instant City; marile ficțiuni SCIENCE-FICTION PAOLO SOLERI, etc.

• Toate acestea se trag direct din turnul de o milă al lui Wright sau din marile proiecte globalizante ale lui Le Corbusier.

• locuința devine ori o capsulă suspendată peste o prăpastie sau o celulă a unui organism complicat S.F.; • de la aglomerarea celulelor din megastructuri s-a ajuns la redescoperirea străzii tradiționale; • trecând prin late-modern și apoi prin Post-Modern (influența lui Kahn va fi extrem de puternică) ajungem la deceniile VIII-IX. POSTMODERN: relația TIPOLOGIA LOCUIRII – MORFOLOGIA URBANĂ.

• caracterul instabil și contradictoriu al lumii actuale îl regăsim în arhitectură.

•

Rokko , Tadao Ando

• EMILIO AMBASZ în ”Manhattan, capitala sec. XX” • • ”Această alunecare a fragmentului din propriul său context, scoaterea cuvântului ireductibil din propoziție, sugerează aducerea împreună, spre deosebire de stabilirea de ierarhii fixe și înghețate, a fragmentelor scoase din contextul lor tradițional și plasarea lor la același nivel într-o juxtapunere mereu schimbătoare, generând astfel noi înțelesuri și noi moduri de acces la calitatea lor reînțeleasă.”

• •

• • • • •

REM KOOLHAAS, Delirious New York – Congestia socială HIROSHI HARA, arhitectura japoneză - Despre ”spațiul modal” Spațiul modal al conștiinței este: indecis - al coexistențelor vag - tranzitoriu ambiguu - al contrariilor chiar este arhetip al noii arhitecturi.

• •

”Mașinile de altădată erau imitația corpului omenesc; mașinile de astăzi sunt imitații spiritului uman.” Hiroshi Hara • Arhitectura modală vine să înlocuiască arhitectura funcționalistă: • ARHITECTURA MODERNĂ FUNCȚIUNE FIZIC MAȘINĂ • ARHITECTURA DE AZI MODALITATE CONȘTIINȚA ELECTRONICA • • MODALITATEA • element fundamental - propriu unui eveniment sau unei idei • - legat de ambiguitatea, calitatea amorfă a substanței și • ideilor logicii modale moderne.

• Locuința informațională • • - [Nouvel (Nemausus)] – mărirea suprafețelor, păstrând aceleași costuri, în dauna unor finisaje scumpe (lăsarea finisării la îndemâna locatarilor?)  betonul lăsat brut, metalul brut etc. sau prin reducerea spațiilor comune; existența relațiilor sociale nu obligă neapărat la spații specifice.

• - este cursiva un spațiu “social” sau nu? – de multe ori, spațiile lăsate a fi comune devin sordide din lipsă de întreținere.

• - relația real/ symbolic   fenomenul constructiv  o lume cu 2 viteze, 2 reprezentări, 2 istorii, o lume cu 2 timpi diferiți.

• - o societate ce nu crează noi modele este sclerozată (recuperea de modele arhaice, simboluri moarte nu este o soluție)

• Problema: se construiesc case ce nu mai corespund unui nou mod de locuire, noilor aspirații • - imaginea unui mare număr de locuințe s-a devalorizat (blocurile noastre sau HLM-urile franceze etc) • • Concluzia 1 • Locuința informațională = PRODUS – obiect de consum • - obiect cultural • • Raportul: obiect consum/ obiect cultural • • Raportul: permanent/ efemer, tranzitoriu • • Problemă: în locuința socială, arhitectul alături de promotor creează pentru necunoscuți • • Important: raportul cadru fix/ cadru mobil •

• Problemă: o bună arhitectură (Bachelard – reveria, focul etc) – loc de vis – este tot mai mult înlocuită de necesități fiziologice – satisfacție funcțională + T.V. (adică vis) • - adică un spațiu în două dimensiuni, în care nu “jocul savant…” al lui Corbu este important, ci obiectele civilizației ce îl compun (ready-made) • - roboții • - tele, etc

• Concluzia 2 • - locuința informațională  un suport cu cât mai puține elemente fixe și definitive • - dacă obiectele, produsele cele mai savante nu încorporează simbol și fantasm, nu se vând!!! La fel și locuința  obiect al plăcerii • • PROBLEMA (cu care ne-am lovit și noi în vremea lui BUBU)  avem tendința de a insista, și normal, de a cheltui banii (care sunt la îndemâna noastră a arhitecților) pe ceea ce se vede: spații publice (intrări etc), logii, scări în sticlă etc. și uităm spațiul interior al apartamentelor.

• Ex. Nemausus  scări publice de antrepozit, dar apartamente cu suprafețe mărite (Nouvel = stîngist)  vocabularul arhitectural de produs industrial

• Pericol: o rigoare estetică de la ansamblu la detaliu (în cazul Nemausus de sorginte industrială vecină cu anumite tipuri de auto) poate forța, obliga indivizii, la fel ca și în cazul lui Corbu (la fel ca și muzeele mai importante decât exponatele).

• • Necesitatea: nu constrângere, ci libertate (dar în numele libertății s-au comis atîtea crime) • • RAPORTUL  SUPORT/ APORT în cadrul locuinței • RAPORTUL  ORAȘ/ LOCUINȚĂ

• Aldo Rossi: o locuire și un urbanism pentru un om ideal, la fel ca și în cazul lui Corbu; amândouă se referă la un om generic care nu există de fapt.

• • MAREA ÎNTREBARE: Dacă societatea devine postindustrială, locuirea trebuie să devină postarhitecturală?

• “O încercare de a redefini locuirea la bloc” (Yves Lion și Fr. Leclercq) • - locuința erei post-industriale • - arhitectul nu mai operează cu spațiul ci cu timpul

• • EXEMLU : • Banda activă: locul aportului exterior – lumină, zgomot, fluide, energii, loc al ocupațiilor celor mai active, dar puțin durabile în timp: toaletă, bucătărie, muncă, exerciții. Prin banda activă, locuința se va transforma: evoluție tehnică, reînnoire a echipamentelor.

• • Inima locuinței: caracter permanent; pace, libertate visa-vis de lumea exterioară. Acest exemplu nu presupune nici formă arhitecturală obligată, nici formă urbană.

• • Conjugarea locuirii cu locul de muncă pentru – tineri/ celibatari/ nomazi • Problema: individual sau colectiv???  visul de a combina confortul casei unifamiliale cu avantajele vieții colective • • La nivel european preferințele se împart astfel, în urma unui concurs EUROPAN 89: • - olandezi/ belgieni/ nemți/ suedezi - locuință individuală • - francezi – locuință colectivă (dar mare parte din francezi au o a doua casă unifamilială)

• Unde ne găsim noi?

• - locuința colectivă nu face parte din tipologia de locuire specifică nouă; românul este extrem de sociabil, dar de asemenea foarte individualist – vezi evoluția tipologiei locuinței

• • - casa țărănească/Apuseni/Maramureș etc  cula oltenească/ casele gorjene  case de oraș – fațadă franțuzească • - modul răsfirat de ocupare a terenului la nivel de sat • - păstrarea individualității și la oraș • • Specific: adăugarea încă unei case, dar singulare, pentru tineri • • - înghesuirea în blocuri a însemnat o mare mutație pentru românii veniți de la sat, dintr-un alt tip de univers.

• - Perioada interbelică  imobilele aveau un mare grad de confort, frapant, menit a compensa cât mai mult pierderea casei individuale.

• • - conceperea apartamentelor în scopul de a permite: AUTONOMIA indivizilor în cadrul cuplului sau grupului familial și EVOLUȚIA mărimii familiei.

• • - conferirea copiilor un loc de sejur, de joacă – respectând astfel sociabilitatea tuturor membrilor familiei (deci camera copilului – spațiu somn/ spațiu joc)

• - FLEXIBILITATE  gruparea serviciilor pentru eliberarea spațiului (ex. Y. Lion sau alte tipuri de grupări) •  recurgerea la pereți mobili  riscul de a uita necesități ca izolarea fonică de exemplu •  riscul ca vacuitatea să înlocuiască planul liber •  necesitatea unei ierarhii a spațiilor • • - MOBILITATE ȘI NOMADISM  celibatari, familii de tineri foarte mobili și individualiști

•  locuința gândită ca un echipament ce integrează diferitele servicii, eventual cibernetizate, module autonome și transportabile • - tradiția ARHIGRAM • • - ne apropiem de programul de hotel (capsulele japoneze) • - metafora vagonului și a gării fascinează pe unii arhitecți tineri •

• PROBLEMĂ ÎN OCCIDENT și foarte curând și la noi - locuințe pentru persoane și familii extrem de sărace, marginalizate, fără a realiza ghetouri, oferindu-le o locuire demnă • RAPORTUL SOCIABILITATE/ INDIVIDUALISM – activități de loisir în cadrul imobilelor de locuit • MUNCA LA DOMICILIU – munca inteligentă/ locuința cablată • PREFABRICARE, TEHNOLOGIE, MODULARE (EFICIENȚĂ)

• Problemă pentru noi în genere și pentru proiect în ansamblu în special (cel din Fabric)  realizarea unui raport convenabil: imagine, volumetrie, morfologie în raport cu orașul/ planul locuinței ținând cont de noile moduri de viață • • PROBLEMĂ: noi moduri de viață • SOLUȚIE: partiu • • Probleme: - modificarea familiei • - nomadism/ mobilitate/ • - arhitectura sărăciei • - munca la domiciliu • - raport individual/colectiv •

• • • • • • • • • • • • •

Locuirea socială Arhitectura comunitară – Rod Hackney Arh. “participativă” – Kroll Loc. Socială  experimentele tradiționale – Fathy H. (în cărămidă moartă, cupole, arce..... lângă Luxor)  soustainable Loc. Densificată  modelul olandez EUROPAN - teme de reflexie, legat de locuința socială  mobilitate….  densificarea, opusă segregării funcționale tipice CIAM, melanjul, amestecul suprapunerea  raportul locuință/ oraș  spații intermediare  stilurile de viață  mediul social eterogen, divorțul, familia monoparentală etc...

• • • • • • • • • • • • • • • • • •

MVRDV  individualitate + densificare Cuvinte cheie: SOCIO-POLIS - acțiune socială - excludere socială  generare de forme de locuire ce răspund unor nevoi sociale noi - cei posibil a fi excluți  tineri  bătrâni  emigranți  progr. speciale - configurații multiple într-o singură clădire, constructive - inovație în materie de locuire - raportul izolare (individ)/ coeziune socială - integrarea creative a naturii! și a noilor tehnologii informatice = noi funcțiuni ale locuirii SOCIETATEA TEHNO AGRICOLĂ  balanța inteligentă între ceea ce generăm și ceea ce consumăm

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

FACULTATEA DE ARHITECTURA

TEORIA PROGRAMELOR de ARHITECTURA

Foto Vlad Gaivoronschi

CURS nr. 5 prof.dr.arh. Vlad Gaivoronschi

Programe destinate cazarii

• Despre fatetele • Calatoriei • si

• Locuirea pe termen limitat

Programe destinate cazarii

• A CALATORI …………. Un lux, un eveniment epocal in trecut

• ………………………………. O stare de a fi astazi pentru omul contemporan

Programe destinate cazarii

• A CALATORI • in societatea de agricultori si pastori • (caravanserai, etc……)

• in societatea industriala / moderna

•

in societatea contemporana post…..

Programe destinate cazarii

• MAGIA CALATORIEI • Dela calatoria in scop premergator cuceririi-marile descoperiri geografice (Renastere,…)

• La calatoria in scopul descoperirii stiintifice • La calatoria in scop de placere, aventura, ….

• ……………

• La calatoria de afaceri

Programe destinate cazarii -cateva repere in timp: -

caravan-serai =spatii fortificate destinate cazarii caravanelor, se aflau in preajma marilor bazare, cuprindeau uneori deozite pt. marfuri; - Hanurile evului mediu, aflate pe trasee importante, apropiate nodurilor importante, in targuri si orase; - Edificii pt. calatori in cadrul asezarilor manastiresti, casa oaspetilor, casa pelerinilor, fiecare cu bucatarie proprie (Europa, India, Tibet, America Latina) - Britanicii, primii turisti ai lumii moderne :”cucerirea” sudului Frantei, Toscanei, etc..

- Sec. XIX, hoteluri luxoase ce devin repere in marile orase; Hotelul “Royal de la Grande Bretagne” cu bai si sala de lectura a jurnalelor, remize si trasuri pt. oras .

- In Timisoara sec. XIX, fam. Mercy si altele se deplasau la OPATIJA, unde au aparut hoteluri similare la Marea Adriatica

Programe destinate cazarii

Gh. Vais, TEORIA PROGRAMELOR

Programe destinate cazarii

Gh. Vais, TEORIA PROGRAMELOR

Programe destinate cazarii • 1939- costul unui zbor transatlantic era echivalentul a 79 000 dolari.

• 2010- costul unui zbor in spatiul cosmic este 200 000 de dolari.

• 2030- costul unui zbor in spatiul cosmic va fi 20 000 de dolari.

• 1950- 25 mil. persoane au calatorit in vacanta pe alt continent • 2005- 803 mil. persoane au calatorit in vacanta pe alt continent.

• 2030- 1.900 mil. persoane vor calatori in vacanta pe alt continent

Programe destinate cazarii • Locuirea pe termen limitat: • timp lung………..appart-hotel • timp scurt……….diferite tipuri de turism TURISM in scop : a. recreativ- vacante, b. tratament - sanatate c. lucrativ - business Tourism provine din limba engleza (derivat din franceza – tour – ce inseamna plimbare circulara. totodata ne trimite la cuvantul TOUR - TURN, loc al privirii, scrutarii departarilor

Programe destinate cazarii

calatorii de lunga durata – vacante, tratament, min. o saptamana

calatorii pe o durata medie – 3, 4 zile – conferinte, simpozioane (turism specific) calatorii de scurta durata (pe durata unui weekend sau chiar o singura zi, tranzit) – in centre urbane, noduri de circulatie, aeroporturi, etc..

Programe destinate cazarii •

zone turistice

- litorala - hoteluri (permanente si sezoniere), pensiuni, youthhostel, moteluri, campinguri, sate de vacanta.

- cu ape minerale/termale - hoteluri, hoteluri balneare, pensiuni, youthhostel, moteluri si campinguri.

- montana - hoteluri alpine, hoteluri de statiune, pensiuni, youthhostel, campinguri, cabane si refugii.

- a localitatilor - hoteluri, pensiuni, youthhostel , hanuri, moteluri, campinguri.

Programe destinate cazarii

• • • • •

SCOP TURISTIC : ------vacanta, relaxare, odihna ------sport, aventura, ------cultura, cunoastere, cercetare ------sanatate

Programe destinate cazarii

• Capacitati: - mici - sub 150 de paturi.

- mijlocii - intre 150-400 de

- mari - peste 400 de paturi.

paturi.

Programe destinate cazarii Tiopologii hoteluri Appart-hoteluri – sejur permanent, (receptie+unitati de cca 40 mp.)

Sejur prelungit – (confort ridicat, servicii mai ample)

Tranzit - 1, 2 zile, doar mic dejun)

(servicii mai reduse,

Sezoniere specifice zonei turistice – cele montane sau maritime

Orasenesti, metropolitane Turistice – maritime, montane , balneare,etc., dela campinguri la cabane, pensiuni, refugii, moteluri, etc.

Programe destinate cazarii • Durate de functionare:

- permanente - functionare pe toata durata anului - - sezoniere - functionare in sezoanele specifice zonei turistice.

Amplasamente: urbane - in statiuni -

- turistice - balneare

Programe destinate cazarii

Gh. Vais, TEORIA PROGRAMELOR

Programe destinate cazarii •

pe un singur nivel - hoteluri de capacitate mica - amplasament natural valoros - variante: +compact +semipavilionar +pavilionar

probleme-ocuparea unei suprafete mari de teren

Programe destinate cazarii •

pe mai multe niveluri - toate tipurile de hoteluri - arie construita rationala - situri cu densitate mare

variante (volumul serviciilor) - bloc unitar fara evazare - bloc unitar cu evazare

Programe destinate cazarii

Gh. Vais, TEORIA PROGRAMELOR

Programe destinate cazarii tipologii hoteluri

Nivel de comfort: dela una, doua, trei margarete (pensiuni – agroturism) la una , doua , trei , patru , …..CINCI,….. STELE sau dela youth hotel la SHERATON…………………………….

Programe destinate cazarii

• De la hotelul tip / lant , brand hotelier recognoscibile, comoditate, identitate • La hotelurile ca experiente unice – boutique hotel, design hotel, etc..

Programe destinate cazarii

• elemente functionale principale:

1- receptia – zona de primire (primul contact cu hotelul) cu rol de a asigura formalitatile de cazare si distributie a circulatiei spre principalele zone functionale 2- cazarea – unitatea functionala de baza.

3- alimentatie publica – sali de consumatie (restaurant, bar, cofetarie, cafenea) si zonele de preparare – deservire directa

4- sevicii – unitatea functionala a spatiilor de servicii generale (depozite, spalatorii, ateliere de raparatii, accese secundare) – deservire indirecta

Programe destinate cazarii • elemente functionale secundare: 5-Activitati comune si de distractii, muzica, dans, nunti&botezuri, sectacole, inrtruniri, conferinte, expozitii, parada modei, Spatii : ball-rooms, foyere, Sali conferinte, Sali festive, saloane audio-tv, etc.

Servicii adiacente : vestiare, toalete, depozite, case de bilete, anexe

Programe destinate cazarii • elemente functionale secundare: 6 – Sport, jocuri, entertainment biliard, tenis, golf, calarie, inot, popice, sporturi de iarna, CAZINOU cu spatiile aferente si anexele specifice 7 - SPATII TEHNICE: Centrala termica, centrale ventilatie si conditionare, post trafo, boilere, hidrofoare, spalatorii mecanizate, uscatorii, crematoriu, ateliere rearatii, depozitari si vestiare 8 - Alte servicii : parcaje, garaje

Programe destinate cazarii • rezolvarea corecta a principalelor fluxuri dezvoltate in cadrul unui hotel (fluxul publicului, fluxul bagajelor, fluxul personalului, fluxul serviciilor) trebuie sa respecte urmatoarele:

- circulatiile sa fie clare, cu traseu usor de parcurs si de supravegheat; - eliminarea punctelor de interferenta dintre fluxuri; - izolarea fluxurilor de aprovizionare;

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii schema functionala bazica

Gh. Vais, TEORIA PROGRAMELOR

Programe destinate cazarii • receptia are un rol fundamental in tehnologia hoteliera, prin asigurarea serviciului de primire al clientilor si contine: - serviciu de primire – gestioneaza evidenta ocuparii camerelor, rezolva rezervarile, asigura calculul costurilor, comunica conditiile specifice; - casieria – sigura toate serviciile de plata; - portarul – evidenta si manipularea cheilor; - servicii auxiliare – informatii de toate tipurile, rezervari de taxi, rezervari bilete, operatiuni postale;

Programe destinate cazarii • receptia are in imediata vecinatate: - holul cu zone de asteptare - garderoba - grupurile sanitare - circulatia spre cazare - spatii de administratie -conducerea hotelului. • receptia coordoneaza manipularea bagajelor intre sosire, depozitul de bagaje si camera de hotel.

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Gh. Vais, TEORIA PROGRAMELOR

Programe destinate cazarii • receptia pozitionarea ei in spatiu si configurarea va tine cont de:

- supravegherea accesului - supravegherea accesului spre cazare - supravegherea accesului spre restaurant - supravegherea fluxului bagajelor

Programe destinate cazarii

Gh. Vais, TEORIA PROGRAMELOR

Programe destinate cazarii UNITATI CAZARE -

•

cazarea cea mai importanta zona functionala: - cazare simplu tract - cazare dublu tract - cazare sistem complex

Gh. Vais, TEORIA PROGRAMELOR

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii •

Posibile proportii optime: - camere cu 1 pat (9-12mp)- 12% - camere cu doua paturi (13-16mp)39% - camere studio – 39% - apartamente – 10%

suprafetele nu includ vestibulul, debaralele, dulapurile inzidite si baile.

Suprafete tipice pt. hoteluri de doua-trei stele grad de comfort

Programe destinate cazarii • anexele unitatii de cazare: sunt spatii asociate unitatilor de cazare pentru asigurarea serviciilor de nivel: - oficiul alimentar de nivel - camera de calcat - camera de bagaje - depozitul de lenjerie - camera personalului de etaj - depozit de materiale - camera ghenei de gunoi

Programe destinate cazarii

• Alimentatie publica • -salon mic dejun, restaurant, braserie, bar de zi, cofetarie, cafenea, • Servicii si anexe: • Bucatarie cu anexe (calda, rece, preparari carne, peste, legume, depozitare oua, plite/hote , oficiu, camera –vestiar personal, bucatar sef, birouri,

Programe destinate cazarii

Gh. Vais, TEORIA PROGRAMELOR

Programe destinate cazarii

Gh. Vais, TEORIA PROGRAMELOR

Programe destinate cazarii

Gh. Vais, TEORIA PROGRAMELOR

Programe destinate cazarii

Gh. Vais, TEORIA PROGRAMELOR

Programe destinate cazarii manuale de brand

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii Portret robot pentru un hotel de 4 stele la Timisoara

Programe destinate cazarii • Reinventarea hotelului contemporan • Dela uniformitate si predictibilitate la surpriza si aventura spatiile standardizate produc monotonie si repetitie intr-o lume in care marile lanturi de hoteluri ocupa cea mai mare parte din piata.

hotelul se reinventeaza, designerii si artistii castiga terenul pierdut de arhitecti…..

In replica, lanturile hoteliere se regrupeaza si ele……

Programe destinate cazarii

• A sta la hotel: mai mult decat o necesitate! => devine un scop in sine • -> ALTERITATEA! altceva decat locuirea obisnuita • tipuri de hoteluri diversificate

Programe destinate cazarii • • • • • • • • • • •

tematica: easy hotel youth hotel - yotel SPA hotel conference hotel sport hotel boutique hotel design hotel arts hotel cinema hotel

• Rezulta rolul crescut al designului interior si al dimensiunii creative, inovative a proiectelor

Programe destinate cazarii • • • • • • • • • • •

exemple: HI NIZZA 2003 Hotel Straf – Milano 2003 Semiramis – Atena 2004 Hotel Q! – Berlin 2004 Duo Mo –Rimini 2006 Puerta America – Madrid 2005 Design Hotel – Barcelona

acestea sunt alternative la lanturile hoteliere internationale lanturile -> design interior... la randul lor raspund prin nuantare – mai multe feluri de Hilton, Mariott, etc..

• Tema: wellness, bai,bazine mici, plante in loc de piscina banala...

• Hibridizare: • - tema de hotel + tema congres sau alte teme

Programe destinate cazarii easy HOTELUL •

caracteristici:

inspirate din celebrele hoteluri capsule dezvoltate in Japonia din anii 70 in jurul marilor terminale si destinate oamenilor de afaceri care au pierdut legaturile spre casa. spre diferenta de acestea noile “Yoteluri” sunt amenajate la standarde ridicate.

arhitect: Manster Practice, London proiect: Hotel Cabins, London, UK

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii DESIGN HOTELUL

•

caracteristici:

spatiile publice devin extrem de importante si joaca un rol deosebit de important in atragerea clientelei urbane.

Importanti designeri sunt angajati sa amenajeze interioarele si piesele de mobilier unicate.

arhitect: Steven Holl, New York proiect: Loisium Hotel, Langenlois, Austria 2005

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii YOUTH HOSTEL • caracteristici: cazare la alte standarde, uneori in cladiri vechi care speculeaza locatia, hostelurile avand camere intre 2 si 8 persoane iar hotelurile intre 2 si 4 si avand baile de obicei comune. arhitect: Masayuki Irie, Tokyo proiect: Budget Hotel, Tokyo, Japonia

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii PENSIUNILE • caracteristici: cazare cu o capacitate redusa, care, de obicei se adapteaza unui specific local istoric. arhitect: proiect:

SKBD, Cluj Napoca Pensiunea Larix, Salciua, Romania

Programe destinate cazarii

Programe destinate cazarii

• Cabane, • refugii, • sate de vacanta • campinguri

Programe destinate cazarii

• Cabane, • refugii, • sate de vacanta • campinguri

Programe destinate cazarii Bibliografie Lazarescu Cezar

1970

Constructii hoteliere

Vais, Gheorghe

1998

Programe de arhitectura, Universitatea Tehnica, Cluj-Napoca Manual Hilton-Doubletree

A.D. DESIGN HOTELS

Detail

2007

Hotels. Konzept

http://www.tomorrowstourist.com/trends.html

www. europaconcorsi.it www.archdaily.com www. dezeen.com

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

FACULTATEA DE ARHITECTURA

TEORIA PROGRAMELOR de ARHITECTURA

Foto Vlad Gaivoronschi

CURS nr. 6 prof.dr.arh. Vlad Gaivoronschi

OFFICE BUILDINGS from “corporate” transparencies to translucent boxes

Vlad Gaivoronschi, arch.phd.

O.A.R.- ROMANIAN CHAMBER OF ARCHITECTS POLITEHNICA TECHNICAL UNIVERSITY, ARCHITECTURE FACULTY TIMISOARA

ANDREESCU & GAIVORONSCHI, www.andreesu-gaivoronski.com

C i t y B u s I n e s s C e n t r e,

TimiĹ&#x;oara, 2007-2015

Urban regeneration – main developments in the hystorical centre

Urban regeneration – 700 Square as GATE to CENTRE

Urban regeneration – 700 Square as GATE to CENTRE

Simulari prima solutie

All five buildings

First two buildings

Plan etaj 1

Plan etaj 2

Plan etaj 3

Plan etaj 4

Plan etaj 5

penthouse

Sectiune F - F

Fatada Nord

Fatada Sud

Plan D - D

Sectiune C-C

Sectiune B-B

Detaliu fatada prin logie

Detaliu fatada prin logie

First floor

City Business Centre,

dincolo de canoanele utilului

eEExteriour skin details

POTENTIAL SOCIAL, URBANITATE, SPATIU PUBLIC

”Tree is leaf and leaf is tree – house is city and city is house – a tree is a tree but it is also a huge leaf – a leaf is a leaf, but it is also a tiny tree – a city is not a city unless it is also a huge house – a house is a house only if it is also a tiny city” Aldo van Eyck, Works, Compilation by Vincent Ligtelijn

-

C.B.C. …….orasel complex cu servicii de la cele uzuale -centru conferinte, cantina, gradinita, comert, la cele sportive – de ex. sala de fitness si squash , si nu in ultimul rand spatiilor destinate culturii –expozitii, etc.. ……..REGENERATOR URBAN, “site repair”

ACASA LA SERVICI………………..

GALERII DE ARTA

EXPO ARHITECTURA AUSTRIACA

SPATIUL PUBLIC – axa pietonala

SURPRISE: Instead art, a piece of history

The military church

Rest al bastionului Eugen

Suprapunerea fortificatiilor peste zona studiata

“THE OFFICE“

CLUJ-NAPOCA –2012-2013

“corporate dream”

The Regional Support Centre for Business Innovation in the IT Sector

INCUBOXX

The Innovation Network for I.T. R&D and business management in the I.T. sector “Politehnica� University of Timisoara First business incubator I.T. Innovation Park proposed City Centre

The Innovation Network for I.T. R&D and business management in the I.T. sector “Politehnica� University of Timisoara First business incubator I.T. Innovation Park proposed City Centre

The Innovation Network for I.T. R&D and business management in the I.T. sector “Politehnica� University of Timisoara First business incubator I.T. Industrial and Technology Park Timisoara City Centre

The Innovation Network for I.T. R&D and business management in the I.T. sector “Politehnica� University of Timisoara First business incubator I.T. Industrial and Technology Park Timisoara City Centre

Spatial development area along the central railway (joint proposal by Politecnico di Milano & S.O.M.)

Spatial development area along the central railway - detail (joint proposal by Politecnico di Milano & S.O.M.)

Future area development

Total built area:

6 300 sqm

Incubation area: Consolidation area: Conference and exhibition area: Informal area: Terraces and garden: Administration area: Parking area:

1 860 sqm 1 860 sqm 420 sqm 750 sqm 800 sqm 90 sqm 100 parking lots

Functional Areas

Spatial configuration. 3D volumetry

Pedestrian and car access

Central distribution core

“Green� atrium (natural ventilation system)

“Green� atrium (natural ventilation system)

“Incubation Area” - 3rd and 4th floors (startup firms: years 1 to 3)

Copy centre

“Incubation Area” - 3rd and 4th floors (startup firms: years 1 to 3)

Seminar Rooms

Meeting Rooms Copy centre

“Incubation Area” - 3rd and 4th floors (startup firms: years 1 to 3)

“Consolidation Area” – 1st and 2nd floors (firms: years 4 to 6)

Conference and Exhibition Area – ground floor

Informal Area – ground floor

Climbing Wall – ground floor

Outdoor Terraces and Stepped Garden

Administration

Parking Areas

Main access from Circumvalatiunii Street

General view from the inner courtyard

Main access and outdoor terrace

The “green” atrium

CLIMBING TO SUCCESS !