Teoria arhitecturii curs 6 7

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

FACULTATEA DE ARHITECTURA

TEORIA ARHITECTURII

Foto Vlad Gaivoronschi

CURS nr. 6 prof.dr.arh. Vlad Gaivoronschi

CURS nr. 5 MODALITATI DE OPERARE CU ELEMENTELE DE LIMBAJ. REGULI DE OPERARE FORMALA conf. dr. arh. Vlad Gaivoronschi, O.A.R. Universitatea Politehnica TIMIŞOARA www.andreescu-gaivoronski.com

O abordare de tip rational asupra oricarui proiect de arhitectura presupune: 1. Definirea programului menit a fi adapostit, intelegerea contextului natural, socio-urban, etc..

2.Definirea unei strategii conceptuale (conceptul nu este forma, nu este neaparat imagine‌..)

3. Definirea sistemului de edificare (constructiv) si a materialitatii posibile

• 4.Stabilirea unei matrici geometrice capabile a satisface deopotriva strategia conceptuala, determinarile functionale specifice temei program si tectonica aleasa • 5.Atribuirea de configuratie formal-spatiala, actionand in primul rand in 3d., analizand si definind atat spatiile interioare cat si forma exterioara in mod simultan • 6.Introducerea dimensiunii a 4-a – timpul – nu ca parametru abstract ci ca unul calitativ al spatiului existential, perceput dinamic, trait, asumat, etc…..

Ce este un concept?

• • Rădăcinile din latină ale lui a concepe s-ar rezuma la : • - com = cu sau împreună • - cipere sau capere = a lua, a sesiza, a surprinde, a înţelege, a lua, a pătrunde, a prinde ( de gândire ).

• • A concepe are de a face deci cu a inventa, a genera (ganduri, idei) • În consecinţă conceptul arhitectural este acel ceva ce ghidează în vederea definirii proiectului ca ansamblu de formă/spaţiu/structură de rezistentă/tehnologie/folosinţă.

• Conceptul arhitectural nu este ceva ce ţine de formă, forma poate interpreta, îmbrăca o realitate imaginată, un scenariu de viaţă, etc.

• În cadrul triadei loc - locuire - locuinţă ( Vintilă Mihăilescu ) trebuie înţeles că pentru a ne baza pe un concept atunci când construim un scenariu/proiect/formă etc., trebuie să pornim de la realităţi non formale nu de la forme predeterminate.

•

Un concept arhitectural este o structură informală de gânduri ce poate fi definită prin cuvinte cheie sau schiţe.

• Este vorba despre un set de principii, un set de valori ce pot guverna naşterea formei, spaţiului locuit, etc.. Dacă înţelegem că arhitectura nu aparţine doar arhitectului, ea rezultă în urma interacţiunii multor factori, atunci setul de idei presupune un scenariu comun arhitectului, clientului, mediului socio-cultural, etc.

• Conceptul poate fi precum un vin bun rezultat la capătul unui proces mai lung de maturare sau poate fi rodul unei inspiraţii totalizante.

• Sunt şi situaţii când concepte îndelung maturate îşi caută cu răbdare materializarile. Este suficient să analizăm perioade-etape creative la Wright, Kahn, Aalto, etc..

• Fie ca se opereaza la nivel de spatiu interior, fie la nivel de spatiu urban, sau in peisaj natural, exterior, ELEMENTELE de LIMBAJ (configuratiile, “asamblajele” pot fi simplificate si decelate la nivelul elementelor simple ce se regasesc in primul rand in natura, respectiv: -PUNCTE, OBIECTE SINGULARE……stelele boltii ceresti -LINII, STRUCTURI SCHELETALE……padurea -SUPRAFETE, PERETI, TAVANE, PARDOSELI …..ocean, desert -CORPURI……………………………………muntii -SPATIU INTERIOR……………………grota, pestera, caverna -SPATIU EXTERIOR…………………..canionul

Rob Krier, Uber Architektonische Komposition, 1988

• Toate aceste elemente pot fi manipulate, operate, in mod constient in baza unor reguli de operare formala, in urma carora asamblajele rezultate pot dobandi atat valoare formal-estetica cat si simbolica • Elementele se caracterizeaza prin materialitate, textura , culoare, prin masivitate si transparenta, prin capacitate portanta, etc…

• Geometriile lor pot fi riguroase, abstracte sau/si organice, lichide, dinamice

• ORICE ELEMENT POATE FI OPERAT PRIN: • • • • • • •

INDOIRE DECUPARE SEGMENTARE ADITIONARE JUXTAPUNERE, INTERSECTARE, IMPLETIRE DEFORMARE PERSPECTIVA DEFORMARE PANA LA PIERDEREA TOTALA A CARACTERISTICILOR INITIALE -caracteristicile geometrie ale elementelor pot fi regulate sau neregulate; conferirea de proportie si scara sunt procedee esentiale ce insotesc operatiile de mai sus;

• Putem vorbi atat despre arhitecturi bazate pe constructie MASIVA cat si SCHELETALA sau combinatii dintre acestea

Rob Krier, Uber Architektonische Komposition, 1988

1.INDOIRE incovoiere rasucire

Rob Krier, Uber Architektonische Komposition, 1988

2.DECUPARE, taietura

Rob Krier, Uber Architektonische Komposition, 1988

3.SEGMENTARE ,fragmentare

Rob Krier, Uber Architektonische Komposition, 1988

4.ADITIE, insiruire, indesire,

Rob Krier, Uber Architektonische Komposition, 1988

5.INTERSECTIE, suprapunere, impletire, juxtapunere

Rob Krier, Uber Architektonische Komposition, 1988

6.DEFORMARE PERSPECTIVA

Rob Krier, Uber Architektonische Komposition, 1988

• Această modalitate este legată de raporturile ce se pot naște pe baza anumitor procedee între planurile din față și cele de fundal, de crearea efectului de adâncime în general.

• Înșiruirea elementelor verticale accentuează efectul de perspectivă, de adâncime; (desen) • Un spațiu intensiv poate câștiga adâncime (pespectivă) prin intermediul materializarii structurii de rezistență (atunci cand este scheletală total sau parțial) sau prin mijloace decorative (vezi perspectivele pictate în bisericile baroce);

• Indici ale profunzimii spațiului

Andrea Palladio, Teatro Olimpico, Vicenza

• Atât la nivelul corpurilor – obiectelor, cât și la cel al spațiului, interior sau exterior, spațialitatea este legată în mod direct de efectul de perspectivă; • La nivelul corpurilor-obiectelor, spațialitatea ține de exercitarea radiației de către obiect, definind astfel câmpul mai vag sau mai precis în jurul lor; (desen) • Penetrarea în acest câmp presupune debutul unei experiențe spațiale, caracterizată și prin percepția strict vizuală a efectelor de perspectivă  adâncime; • Câmpul se caracterizează prin: – Întindere – Intensitate

• depinzând de natura, talia, masa obiectului precum și de contextul înconjurător respectiv raporturile ce se nasc între ele; • La nivel spațial, ne putem referi astfel la profunzimi ale spațiului.

• Indici ale profunzimii spațiului: • Efectul de perspectivă cu gradientul de textură; (desen) • Fenomenul de suprapunere ce ne arată că un astfel de obiect ascunde parțial, un altul se află în fața acestuia; (desen) • a1  fie prin elemente structurale și/sau a2  elemente decorative • • În pictură, folosirea celor două procedee o regăsim deopotrivă pentru a crea iluzia spațiului; – profund (Renaștere, Clasicism etc…); – puțin profund (Braque, Corbusier, Juan Gris);

• În arhitectura: – clasică  spații profunde în care modenatura joacă un rol deosebit; (desen) – modernă în care plane paralele omogene, între care distanțe este mică, ambiguă exploatând nu numai efectul spațial al lipsei profunzimii ci și cel al lipsei transparenței, al dispariției fragmentare a unui plan în spatele altuia; (desen) (desen)

• Diferențierea dintre spațiile profunde și cele lipsite de profunzime trimite la două modalități de înțelegere a însuși termenului SPAȚIU:

• • • •

Spațiu occidental (european):  tridimensional;  ceea ce este închis și clar delimitat;  spațiul cosmic, infinit = continuum tridimensional din care arhitectura modelează spațiul, decupează spații finite;

• • • •

Spațiul japonez:  nu este gândit ca factor fizic;  bazat pe dihotomia formă-nonformă;  spațiu legat de noțiunea de “loc”, nu în sensul tridimensional ci ca și cadru vag definit, loc al evenimentului;

Structuri simbolice efemere şintoiste ce definesc parcursuri sau/si limite efemere– Nold Egenter

Muntele Fuji in viziunea lui HOKUSAI

Muntele Hiei – viziune indepartata, Templul Shoden-ji, Kyoto

•  spații intermediare (MA) presupun tehnica juxtapunerii imaginilor, utilizând un al treilea plan natural (tehnica peisajului) pentru a pune în valoare un prim plan, în timp ce este disimulat planul secund, sugerându-l; • Peisajul intermediar este astfel ascuns, dar datorită prezenței sale invizibile el pune în valoare primul și al treilea plan.

•  este o modalitate străină perspectivelor occidentale, care străpung, articulează și diminuează întinderea în loc sa o dilate, stratifice și segmenteze; •  pentru A. Isozaki, MA înglobează conceptul de spațiu-timp japonez: spațiul este identic cu evenimentele ce au loc în el.

• Are un caracter cvadridimensional, constituit din intervale de fațete bidimensionale combinate, fiecărei combinații putând să-I corespundă o scară temporală;

Bazat pe dihotomia formă (obiect) - nonformă (spaţiu), semnificaţia japoneză a spaţiului este legată de conştientizarea noţiunii de loc, nu în sensul spaţiului tridimensional închis, ci ca şi cadru vag definit, loc al evenimentului; termenul MA defineşte cel mai bine acest concept, cuplând concepte de formă şi nonformă, (obiect şi spaţiu) cu experienţa subiectivă;

În aceste condiţii, organizarea secvenţială a spaţiului şi regula “gradului de intimitate” sunt componente esenţiale ale lui MA. Este vorba aici de o preferinţă certă pentru zonele intermediare în defavoarea tăieturilor nete.

• În acest fel, putem introduce conceptul de DENSITATE SPAȚIALĂ, ce il completează pe cel de profunzime.

• Spațiul dens, caracterizat printr-o mare densitate spațială se caracterizează prin modularea distanțelor prin intermediul unor etape de profunzimi intermediare și apropiate.

Spațiul unitar, caracterizat printr-o mare claritate spațială, lipsită de densitate

Observație (Pierre von Meiss): Spațiile clare, unitare au capacitatea de a stabili o tensiune neașteptata între locul observatorului și limitele spațiului ce coincid cu limitele unei reproducții ale Universului – punte între real și ireal.

De cealaltă parte, spațiile dense, puternic ritmate, par a fi mai terestre și mai liniștitoare.

• Un exemplu de asociere a celor 2 tipuri ďƒ Pantheonul din Roma

• “La nivel de spațiu exterior, procedeele de manipulare” perspectivă sunt frecvente • Ex: P. a Capitoliului din Roma (desen) apropierea, efect de hol în aer liber sau Bernini, Pța Sfântul Petru Depărtarea Domului (desen)

• Tema profunzimii spațiale și a modalităților de a reliefa este înrudită cu concepte ce definesc spațiul intermediar și mișcarea.

• 7. Deformare până la pierderea totală a caracteristicilor inițiale • Operația: • Presupune manipularea unui element în sensul modificării mărimii sale sau/și în sensul inversiunii înțelesurilor, semnificațiilor sale de origine; • Punctul sau linia ce sunt mărite microscopic; (desen) (desen) • O suprafață, suluită – ce devine astfel corp (cilindru); (desen) • O bucată de tinichea, decupată dintr-o formă (oală, etc.) mai mare …; • O statuie mărită la scară, devenită zgârîie-nori;

Rob Krier, Uber Architektonische Komposition, 1988

Ex: imobilul pentru concursul Washington Post de Adolf Loos în formă de coloană dorică

Casa în formă bilă a lui Ledoux;

Pestii sau binoclul uriaČ™ al lui Gehry;

• Aceste procedee le regăsim astfel atât în neoclasicism sau arta pop; • Ieșirea din scară atât a unei clădiri, cât și a unor detalii ale acestora exemplifică acest procedeu; • Portalele catedralelor pot intra în această categorie având însă o simbolistică clară și o față rituală – praguri între lumea materială exterioară și interioară spirituală; • Reclamele uriașe pe fațadele intră de asemenea în acest tip de operație, vezi “Learning from Las Vegas” a lui Robert Venturi.

8. Accentuarea (în mod unilateral) a unui/unor elemente sau transformații ICON/ LANDMARK Rob Krier, Uber Architektonische Komposition, 1988

• Acest tip de operație este considerată de R.Krier controversată, chiar contestată; • Operația este considerată un fruct al modelor trecătoare și a orgoliilor nemăsurate; • Ex: • expresionismul ce pune accent pe anumite utopii urbanistice  Corbusier, Candilis…; • utopiile lui Yona Friedman sau ale metaboliștilor japonezi. La vremea anilor 7080 pe cand Krier alcatuia cursul sau de teorie, acestea pareau uitate…..istoria recenta a infirmat parerile lui Krier…

TT

In concluzie,

TABLOUL OPERATIILOR POSIBILE dupa R. Krier

Logica aristotelica Singura regula a filosofiei neschimbata timp de 2000 ani se bazeaza pe tranzitivitatea relatiilor de incluziune/excluziune

Curs P. Schumacher

Logica subsumarii se bazeaza pe fenomenul material si social al inchiderilor succesive, al continatorului continut, O logica bazata pe reguli ale arhitecturii

Curs P. Schumacher

Curs P. Schumacher

Inchidere si subdiviziune, reguli ale unei ontologii primare ale arhitecturii Curs P. Schumacher

fuzzy sets, gradient realms, fields Curs P. Schumacher

fuzzy territories with overlap constituted from particle fields object crystallization

Curs P. Schumacher

• DELA JUXTAPUNERI/INTERSECTII TIPICE ARHITECTURII TRADITIONALE, RELIEFATE PRIN ARTICULATII UZUALE • LA SUPRAPUNERILE DE STRATURI MULTIPLE • DELA ADITIONARI LA ASAMBLAJE SUB UMBRELE ASCALARE

• • • • • • •

LAYERINGS ASAMBLAJE -COLAJE COMPLEXE GLOBAL CONTEINERS-SPATII OBLICE, DINAMICE LICHEFIERE A FORMEI SI SPATIULUI, FLUX METAMORFOZE – MORFING LANDSCAPE, TOPOLOGII VISURI IZBAVITOARE PARAMETRICE, dela schita la S C R I P T……………………………………

Louis Kahn, Dominican Mother House (1965-69), Unbuilt

Free University Berlin

Free University Berlin

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

FACULTATEA DE ARHITECTURA

TEORIA ARHITECTURII

Foto Vlad Gaivoronschi

CURS nr. 7 prof.dr.arh. Vlad Gaivoronschi

CURS nr. 7 DEFINITIE SPATIALA SI ALCATUIRE TECTONICA

conf. dr. arh. Vlad Gaivoronschi, O.A.R. Universitatea Politehnica TIMIŞOARA www.andreescu-gaivoronski.com

• 1.“Spațiul structură” • Tipologie care se caracterizează printr-o concordanță riguroasă între ordinea structurală și definiția spațială - structura însăși definește spații, rezultând astfel compoziții clare, lipsite de ambiguitate.

• Această regulă s-a păstrat din Antichitate până în secolul al XIX-lea, cu excepția Barocului.

• Constrângerile constructive au fost cele care au generat masivitatea, coerența imaginilor, de la scara urbană până la cea locuinței.

• Arhitecți ca Auguste Perret, Louis Kahn, Mario Botta sau Aldo van Eyck, Alvaro Siza, respecta aceasta disciplină a concordanței chiar și după ce tehnica a permis o eliberare de constrângeri.

Studio Entry & Studio Addition Frank Lloyd Wright House 1895 Oak Park, Illinois

Children’s Playroom & Dining Room Addition Frank Lloyd Wright House 1895 Oak Park, Illinois

Ward Willitts House 1902 Highland Park, Illinois

Ward Willitts House 1902 Highland Park, Illinois

Frederick Robie House 1908 Chicago, Illinois

Frederick Robie House 1908 Chicago, Illinois

Frederick Robie House 1908 Chicago, Illinois

Frederick Robie House 1908 Chicago, Illinois

• Reguli: • ordinea și anvergura structurii se inspiră de către program și de dorința de conformare a spațiilor.

• structura portantă este elemental principal de generare a formei spațiului; spațiul ”camerei” este identic cu cel al structurii.

• este favorizată juxtapunerea sau înșiruirea de spații distincte și articulate, iar strategia proiectului devine mai degrabă aditivă sau divizibilă, secvențele și ansamblul rămânând subordonate ordinii structurii.

• ”spațiului structură” îi este caracteristică precizia geometrică, rezultând o raționalitate a rapoartelor (dimensiuni, repetiții și proporții); este favorizată claritatea, chiar simetria spațială, deseori specifică sistemelor statice echilibrate.

• poziția și dimensiunile deschiderilor sunt în strânsă legatură cu structura.

• atașamentul față de structură ca pattern organizator – raporturi clare ale edificiului cu terenul, precum și unghiurile sale, terminațiile, cornișe, sistem de acoperire, etc.

• ”spațiul structură”, fiind asociat cu figuri geometrice simple – elementare(cub, prismă, cilindru), codul său formal bazat pe repetiție tinde să favorizeze reprezentativul, severul, instituționalul, distinsul.

Louis Kahn, Dominican Mother House (1965-69), Unbuilt

Sinagoga Cymbalista, Tel Aviv, Mario Botta, 1998

• 2. Spațiul ”scenografic” • De la Planul Liber la Conținătorul Global • • Tehnologiile contemporane permit depășirea exigențelor structurale în a da formă spațiului.

• Antiteze ale ”spațiului structură” - distrugerea cutiei (F. L. Wright) - plan și fațadă liberă (Le Corbusier).

• În această abordare are loc separarea netă între ordinea structurală și cea spațială, acestea chiar dialoghează în contrast (Le Corbusier, De Stijl, Pierre Chareau, Mies van der Rohe – Barcelona și Tugendhat).

• Caracteristici: • de cele mai multe ori structura presupune un sistem de stâlpi și dale; urmărindu-și propria regulă constructivă, este neutră, fluidă.

• structura cedează o parte din rolul său de a defini spațiul unor elemente neportante – plane sau ”cutii”; chiar dacă structura domină ca și prezență, ea nu este singura generatoare de compoziție spațială.

• spațiul tinde să fie fluid; se pierde noțiunea de ”cameră” – sală în favoarea unei interpenetrări ambigue a spațiilor (apare riscul căderii în arbitrar).

• consolele permit decalajul dintre închiderea spațiului și filele structurale pe înălțime.

• libertate sporită în a satisfice nevoile programului.

• ”plafonul liber” (fals) care joacă și el în toată această dialectică.

• Acest mod de operare favorizează: • complexitatea spațială ( ca și când două melodii se suprapun fără a apărea distonanțe).

• interpenetrarea, fluiditatea spațială.

• deschideri și spații de tranziție autonome față de ordinea structurala.

• rezultă un ideal de libertate a spațiului, libertate de expresie, se scapă de sub dictatul structurii în favoarea formelor și locurilor.

• riscul – arbitrarul.

• 3. RAUMPLAN • Planul spațial ”Topologic” • • Structura își pierde rolul de subiect capital, rolul său se rezumă la conturarea unei ambianțe spațiale, eșafodaj utilitar pentru susținerea elementelor acestei ambianțe.

• Subiectul principal pentru Raumplan este spațiul interior, care devine prioritar – un potential deosebit pentru arhitectura domestica.

•

• • Parametri importanți: • ierarhizarea spațiilor, înălțimea diferențiată a spațiilor.

• înlănțuire a spațiilor ce ”se privesc reciproc”.

• o folosire aparte a modenaturii și a materialelor.

• înălțimile și poziționarea spațiilor servesc la definirea precisă a naturii și destinației locurilor: • de ex.: - locurile de primire a oaspeților (camera de zi, sufragerie, hol) nu pot fi utilizate ca și dormitoare.

• - sufrageria nu poate fi folosită ca si camera a copiilor.

• - scara de acces (de intrare) nu este identică cu cea de coborât la subsol; la fel, scara interioară ce accede la dormitoare este diferită de cea care coboară în subsol, de exemplu.

• - o nișă – alcov la fereastra destinată lecturii nu este potrivită cu un loc de luat masa.

• - spațiile sunt clar definite, dar mai degrabă decât juxtapuse, ele sunt înlănțuite.

• Fiecare spațiu ”privește” la următoarele, și aceasta nu doar pe orizontală, dar în special oblic, datorită diverselor niveluri și înălțimi.

• Deschiderile, ferestrele, sunt generate în primul rând de necesități ale spațiului interior, exigențe ale ambianței, luminii, priveliștii, și doar în subsidiar supuse regulilor de compoziție ale fațadei, etc. ( în proiectele lui Loos avem de-a face cu ”un proiect de interior” care primează celui ”de exterior” ).

• Materialele, modenatura, lumina și culorile interioarelor precizează ambianța spațială și specificul locului.

• În concluzie, lucrând în acest registru favorizăm: • o ambiguitate între structură și organizare spațială, înlănțuirea spațiilor ce se privesc, păstrându-și autonomia și intimitatea relativă; vederile sunt adresate spațiilor învecinate de sus, de jos sau pe orizontală; acest tip de organizare este opus unuia neutru și uniform; destinațiile sunt clar definite.

• Raumplan: • nu presupune un cod formal precis, dar predispune la spații cu caractere mai degrabă domestice, chiar dacă nu este vorba de locuire neapărat.

• principiile compoziționale sunt mai dificil de cuantificat.

• punerea în relație a spațiilor cu caracter foarte specific, generând un rezultat volumetric global simplu.

• implică o strategie care este în același timp aditivă și divizibilă ( cub de puzzle japonez) • • • • • •

Referințe: arhitectura engleză de secol XIX Adolf Loos Josef Frank F. L. Wright – la început Alvar Aalto.

• • • • • •

Referințe: arhitectura engleză de secol XIX Adolf Loos Josef Frank F. L. Wright – la început Alvar Aalto.

• Adolf Loos • • Există o particularitate în comparație cu alți iubitori de raumplan, aceea de a condensa în case foarte adunate, chiar centralizate, un parcurs ahitectural foarte complex, trădat foarte puțin către exterior.

• ”Loos dorește să acompanieze pe cel ce locuiește într-o promenadă foarte liniștită de-a lungul comodităților domestice. Decât să-l conducă într-o emfază arhitecturală, îl conduce într-o arhicultură”.

• Boris Prodecca

• • • •

Caracteristici: Centralitate: axa fațadei desenul planului ce reia tema impluviumului roman • spațiul din jurul șemineului ce reia metafora spațiului vetrei • exteriorul nu este menit reprezentării; bucuria de a trăi între pereți nu este exteriorizată; casa este un mirific adăpost, ascunzând o lume complexa.

Rotația: sistem de parcurs legat de centralitate, redublează interiorizarea sistemului. rotația semnifică dorința de a nu găsi începutul și sfârșitul locului, al povestirii. rotația de asemenea neagă dictatul nivelului 0.00, această concepție europeană a unui plan construit de jos în sus, concepție ce nu o reperăm la Loos, eventual doar ca ”imagine detașată dintr-un întreg”. centralitate și rotație – o poziționare polifonică, nu este arbitrară

• casele lui Loos nu sunt transparențe, ci fine aluzii ale unui ritm interior ( un ritm mediteranean în ceea ce au clasic) • rotația leagă fiece spațiu individual; fiecare spațiu este de asemenea o mică lume desăvârșită ”care se reflectă în spațiul ce-l învecinează”.

• ”ierarhia parcursului - ea este rezultatul unei dedublări, un joc dialectic între traiectul simplu și parcursul narativ” (Boris Prodecca) • orașul se regăsește în spațiul interior al casei.

• fluiditatea controlată a interiorului abolește definitiv opoziția alb/negru, interior/exterior.

Textura: textura este ornamentul lui Loos. gândind la formă, Loos gândește la textură. ”A face casa semnifică deci a gândi în raport cu parcursul.”

(Boris Prodecca) pentru Loos, arhitectura este ”tumulus” – autenticitatea nu este posibilă decât cu condiția parcurgerii arcului dintre chestiunile de ordin material și cele de ordin ”sublim”. ” căutarea originilor este indispensabilă pentru a țese casa, pentru a exprima opoziția între duritatea și suplețea materiei, pentru a nu se opri la culoarea albă a falsei purități a abstracțiunii arhitecturale” (Boris Prodecca)

• iluzia oglinzii, lumina reflectată pe material, rotația dezvoltă interiorul într-o spirală, punând în evidență promenada fără capăt • marea lecție a lui Loos: arhitectura are limite.

• se consideră că arhitectura nu este ”a pune piatră pe piatră”, ci ”a dispune piatra în teritoriu”. Loos ne învață că înainte de a dispune ”piatra în teritoriu”, trebuie să învățăm mereu a pune ”piatră pe piatră”. (Boris Prodecca)

4.NOILE DOGME Dezvoltari “lichefiate”, morfing, “solide” ascalare, tectonica&textila, Moebius, dela lectii constructivist/deconstructiviste la cele ale (non)definirii programatice si la cele suprarealiste , VISURI PARAMETRICE…….

3D BĂœRO-LANDSCHAFT

Intensification of spatial relations

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

THE SPACE OF FLYING

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

natural light analysis

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Advantages of the hexagonal system ?

Curs P.Schumacher

Advantages of the hexagonal system ? •6 instead of 4 neighboring cells

Curs P.Schumacher

Advantages of the hexagonal system ? •6 instead of 4 neighboring cells • implies increased connectivity

Curs P.Schumacher

Advantages of the hexagonal system ?

•6 instead of 4 neighboring cells • implies increased connectivity • higher density of communication

Curs P.Schumacher

Advantages of the hexagonal system ?

•6 instead of 4 neighboring cells • implies increased connectivity • higher density of communication

•120 degree instead of 90 degree corners

Curs P.Schumacher

Advantages of the hexagonal system ?

•6 instead of 4 neighboring cells • implies increased connectivity • higher density of communication

•120 degree instead of 90 degree corners • implies increased ease of movement

Curs P.Schumacher

Advantages of the hexagonal system ?

•6 instead of 4 neighboring cells • implies increased connectivity • higher density of communication

•120 degree instead of 90 degree corners • implies increased ease of movement

•increased compactness

Curs P.Schumacher

Advantages of the hexagonal system ?

•6 instead of 4 neighboring cells • implies increased connectivity • higher density of communication

•120 degree instead of 90 degree corners • implies increased ease of movement

•increased compactness •implies better energy preservation Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

siteCurs plan P.Schumacher

Curs P.Schumacher

envelop / roof cladding

dome’s girders

prefabricated concrete structure

façade

furniture field for exhibition concrete slab

building components Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Typology mapped

skylights Curs P.Schumacher

typology 1 // open domes

typology 2 // opening 110cm

typology 3 // opening 70cm

typology 4 // opening 35cm

natural light analysis

Curs P.Schumacher

tiling patterns studies Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher

steel plate prefab concrete arch-beam

prefab concrete crossbar

prefab concrete column

exploded single structural component

cell main structural components

building systems Curs P.Schumacher

Curs P.Schumacher