Suport de curs edilitare tokar pdf

EDILITARE Suport de curs Sl.dr.ing. Adriana TOKAR Universitatea Politehnica Timisoara Facultatea de Constructii Departamentul CCI 1

OBIECTIVE

• insusirea principiilor si normelor generale privind echiparea tehnico-edilitara a localitatilor; • intelegerea rolului si a importantei acestora în functionarea unei asezări urbane; • formularea si intelegerea normelor constructive si de reglementare privind încadrarea acestor utilitati in planul de amenajare generala al unei localitati; • definirea relatiei intre dotarile edilitare si dezvoltarea urbana

2

Continut

- Rolul si necesitatea retelelor edilitare; - Amenajarea complexa a corpurilor de apa in perimetru urban . Managementul apelor urbane; -Alimentarea cu apa a localitﾄフilor. Colectarea si evacuarea apelor uzate; - Managementul deseurilor urbane ; -Retele si instalatii pentru transportul si distribudia gazelor naturale ; -Surse si retele pentru distributia energiei termice ; -Retele de distributie a energiei electrice ; -Galerii edilitare ; -Managementul utilitﾄフilor urbane subterane ; -Impactul retelelor tehnico - edilitare asupra mediului. Dezvoltarea retelelor urbane.

3

Amenajare a teritoriului - complex de activităti pentru coordonarea politicii economice, sociale, culturale şi ecologice în conformitate cu valorile fundamentale ale societătii luate în ansamblu, în vederea realizării unui cadru natural si construit armonios, care să favorizeze viata socială si culturală a populaţiei.

Urbanism - cea mai importantă componentă a amenajării teritoriului, are ca obiect teritoriul localităţilor si toate teritoriile necesare asigurării functionării si dezvoltării acestora.

Documentaţie de urbanism şi amenajare a teritoriului - planuri de amenajare a teritoriului, planuri urbanistice si regulamentele aferente, în care se definesc scopurile, mijloacele si se face etapizarea acţiunilor de amenajare a teritoriului si de urbanism, se oferă solutii pentru o dezvoltare echilibrată a teritoriilor şi localitătilor, pentru prevenirea şi eliminarea disfunctionalitătilor.

Planuri urbanistice şi planuri de amenajare a teritoriului - totalitateadocumentelor scrise şi desenate referitoare la un teritoriu definit, prin care se analizează situatia existentă si se stabilesc obiectivele si masurile în domeniul urbanismului si amenajării teritoriului pe o perioadă determinată.

4

DOCUMENTATII DE URBANISM   

PUG PUZ PUD

5

Echipament edilitar Reţelele şi instalaţiile tehnico-edilitare situate în ampriza drumurilor sunt: - reteaua de apă (potabilă, industrială); - retea de apă caldă (menajeră, industrială); - reteaua de canalizare (în sistem unitar, în sistem divizor) apă uzată, ape meteorice și drenaje; - retea de transport a agentului termic (termoficare); - retea de alimentare cu gaz; - retea de alimentare cu energie electrică (curent de înaltă tensiune, curent de medie tensiune,curent de joasă tensiune, iluminat public); - instalaţiile edilitare necesare ansamblurilor de construcţii de locuinţe şi dotări social-culturale, posturi de transformare, cămine şi aerisiri, hidranţi, guri de scurgere; - retea telefonie fixă; - televiziune prin cablu; - radioficare etc.

6

7

Amplasarea in localitati a retelei edilitare subterane trebuie coordonate cu celelalte lucrari subterane si de suprafata, existente sau de perspectiva.

Lucrarile edilitare subterane se amplaseaza, de regula, in afara partii carosabile a drumului sau in galerii vizitabile.

Amplasarea, constructia, repararea si intretinerea acestor lucrari se fac cu aprobarea administratorului drumului si cu respectarea legislatiei in vigoare.

Tehnologia de realizare a conductei prin batere Tehnologia microtunelare

Tehnologia de foraj orizontal dirijat

Tehnologia scutului mecanic

Metoda Swagelining,

8

Profil transversal ĂŽn stradă cu amplasarea retelelor subterane

9

Amplasarea lucrarilor edilitare subterane

10

Amplasarea in localitatii a retelelor edilitare subterane

11

12

Amplasarea retelelor edilitare –sectiuni uzuale Amplasarea retelelor edilitare –platforma de 13m in zona de habitat colectiv

13

Amplasarea retelelor edilitare –retea de canalizare sub trotuare

14

Amplasarea retelelor edilitare –platforma de 10m in zona de habitat colectiv

15

16

17

Retele de alimentare cu apă

18

Profil hidrogeologic cu principalele surse de apă subterană

19

Tipuri de izvoare

Izvor descendent

Izvor ascendent

20

Tipuri de captari de izvoare

Captare izvor descendent cu camera de captare

Captare izvor descendent cu put de captare

21

Curs meandrat pe o zonă aluvionară umedă, la baza dealului uscat

22

1.Generalitati 



Sistemul de alimentare cu apa cuprinde : instalatiile exterioare si instalatiile interioare de alimentare cu apa - pentru asigurarea necesarului de apa in scopuri menajere , industriale , combaterea incendiilor .

Structura consumului de apa din cladiri de locuit , sociale –culturale , industriale , agrozootehnice : consum menajer – nevoi zilnice ( baut , spalat , preparat hrana , spalat rufe , vase ) . consum industrial – materie prima , intra in compozitia unor produse ; apa de racire , agent termic , spalare ( minereuri); consum pentru combaterea incendiilor ; consum pentru nevoi publice – stropit, udat , spalat ; consum pentru nevoi zootehnice – spalat grajduri, baut animale; consum tehnologic pentru sistemul de alimentare cu apa – spalat filtre decantoare ,pregatire reactivi chimici (tratarea apei)

23

-Nevoile de apă - necesarul (nevoia) de apă ; - necesarul specific de apă; - consumul de apă; - pierderile de apă; - debitul mediu zilnic (mc/zi); - debitul specific -Tipologia nevoilor de apă - Nevoile de apă ale asezărilor; - Nevoile de apă ale unitatilor industriale; - Nevoile de apă ale unitătilor agrozootehnice.

24

ELEMENTE COMPONENTE    

 

Sursa de alimentare Sistemul de captarea a apei Statii de pompare Statii de tratare Rezervoare de inmagazinarea apei Retele de distributie

25

Schema generala a unei alimentari cu apa potabila

1.sursa de apa 2. Instalatii de captare 3.Instalatii de tratare 4. Apeducte

5.statii de pompare 6.rezervoare de inmagazinare 7.retele de distributie

26

Schema generala a unei alimentari cu apa industriala

1.sursa de apa 2.instalatii de captare 3.instalatii de tratare 4. apeducte 5.statii de pompare 6.rezervoare de inmagazinare 7rezervor de inaltime

8.agregate industriale 9.conducte apa calda industriala 10.turn de racire 11.bazin apa racita 12.conducta apa de adaos 13.pompa de circulatie 14.15. conducte 16.filtru 27

28

29

30

31

CAPTAREA APEI DE SUPRAFATA Constructiile , instalatiile de captare se amplaseaza in amonte de asezarile omenesti – evitand sursele de poluare.

In functie de adancimea raului , captarea se face : in albia raului sau in malul raului. 

Captarea in malul raului cuprinde : priza , statii de pompare apa bruta , conducte Prizele sunt constructii prevazute cu : - ferestre pt patrunderea apei , cu gratare de protectie ,pentru a impiedica patrunderea corpurilor aduse de apa ; -2 compartimente –unul de priza in care intra apa si unul din care e aspirata apa de pompe . Intre cele doua componente este o sita prin care apa trece in compartimentul din care e aspirata.



Captarea in albia raului : crib din beton , ferestre ( barbacane ), sorb , conducta de aspiratie roci pentru fixare.

32

Amplasamentul ﾃｮn plan al unei captﾄビi de rﾃ｢u

33

Captări de apă în mal

Captări in albie

34

Captari in malul raului

a) cu pompa cu ax orizontal

b) cu pompa cu ax vertical

1.

camera de priza

9. rezervor de vacuum

2.

statie de pompare

10. pompa cu ax orizontal

3.

gratare

11. motor electric

4.

ferestre (orificii) de priza

12. conducta de refulare a apei

5.

stavile (vane)

13. pompa cu ax vertical

6.

site

14. clapete de retinere

7.

sorb

15. pompa de vid

8.

conducta de aspiratie a apei

16. vana

35

Priza cu crib in albia raului 1.crib din beton armat 2.orificii (barbacane) pentru admisia apei 3.anrocamente(roci) pentru lestare (fixare) 4.suluri de fascine

5.sorb 6.conducta dfe aspiratie a apei 36

Praguri de fund cu palplanse sintetice (PVC)

37

Captare de apă cu turn de priză din lacuri artificiale

38

CAPTAREA APEI DE ADANCIME Captari orizontale – drenuri.

Drenul este tub din beton prevazut cu gauri =barbacane .

Deasupra drenului se aseza filtre din nisip , pietris argila batuta – pentru a impiedica patrunderea apei de suprafata .

Captari verticale – puturi sapate sau forate , infipte . 



Puturile sapate – cu sectiune circulara , 1-3m , diametru, cu gauri ( barbacane ) pentru patrunderea apei La partea superioara se construieste camin de vizitare.

Puturile infipte - tuburi din metal , cu diametru mic.

39

Captﾄビii verticale prin puﾅ｣

Captﾄビii orizontale prin puﾅ｣

40

Captare orizontala cu drenuri a) Sectiune verticala

b) vedere in plan

1. dren 2. camera colectoare 3. camin de vizitare

4. conducta de aductiune 41

Put forat

1. coloana filtranta 2. peretele putului 3. imbinare cu etansare 4. vana 5. conducta de aspiratie a apei din put 6. camin 7. capac de acces in camin

8. scara de acces 9. strate de argila 10. nivelul hidrostatic al apei (cand nu se aspira apa din put) 11. nivelul hidrodinamic al apei (cand se aspira apa din put)

42

STATII DE TRATARE A CALITATII APEI Corectarea calitatii apei se realizeaza prin procese specifice : 

Sedimentarea – depunerea suspensiilor mai mari de 0,2 mm in deznisipatoare



Decantarea – depunerea suspensiilor mai mici de 0,2mm in decantoare .



Tratarea cu coagulant – neutralizarea unor substante cu sulfat de Al.



Filtrarea – in bazine inchise sau deschise cu strat de filtrare din nisip. Apa circula de sus in jos. Dupa viteza de filtrare sunt filtre lente si filtre rapide .Pentru curatarea filtrelor se introduce apa curata de jos in sus .



Dezinfectarea –cu clor , fluor .- aparate numite cloratoare sau clorizatoare . Clorarea se face cu Cl in stare gazoasa .



Reducerea duritatii apei



Corectarea proprietatilor organoleptice.

43

Modelul general al unei staĹŁii de tratare a apei potabile

44

REZERVOARE DE INMAGAZINARE 

Rezervoarele - asigura o rezerva de apa pentru compensatia variatiei de consum , pentru cazuri de avarii si pentru stingerea incendiilor.

Pot fi din beton armat , cilindrice , cu 1sau 2 compartimente , cu camera de vane .Sunt amplasate ingropat sau semiingropat – asigurand protectia termica a apei la variatiile de temperatura .

Instalatiile aferente unui rezervor:



   

instalatie de alimentare – cu robinet cu plutitor , care comanda printr-o tija deschidere , inchiderea robinetului in functie de nivelul apei din rezervor. instalatie de preplin – preluarea excesului de apa , in cazuri de avarie . instalatie de golire instalatie de distributie spre consumatori conducta de aerisire.

45

Rezervor subteran

46

Castel de apă

47

48

RETELE EXTERIOARE DE DISTRIBUTIE 



Cuprinde totalitatea conductelor si lucrarilor anexe (armaturi , aparate de masurat ,accesorii ) .

Schema retelelor tine cont de reteaua de strazi , repartitia puctelor de consum , relieful ternului .Se compun din urmatoarele conducte ;  conducte principale –care transporta apa de la rezervoare sau statii de pompare in sectoarele de consum ;  conducte de serviciu sau conducte publice –care transporta apa de la conductele principale la punctele de bransament ale statilor de hidrofor sau a cladirilor.Deasemenea se pot monta hidranti exteriori sau hidranti pentru stropit spatii verzi.

1-conducta principala (artera) 2-conducta de serviciu.

3-bransament 4-hidrant de incendiu 5-hidrant de gradina 6-conducta de distributie in ansamblu de cladiri 7-statie de hidrofor 8-conducta de distributie in interiorul cladirii 9-cladire 49

SCHEME DE DISTRIBUTIE A APEI Dupa forma in plan se disting: • retele ramificate - prin care apa circula intr-o singura directie • retele inelare – alcatuite din bucle sau ochiuri inchise, la care apa poate ajunge din cel putin doua directii • retele mixte - cu portiuni inelare si portiuni ramificate

a - ramficata

b- ramificata cu distributie inelara

Dupa calitatea apei se disting : •retele de alimentare cu apa potabila •retele de alimentare cu apa industriale

c- inelara cu distributie inelara

Dupa valoarea presiunii necesare : •Retele de joasa presiune asigurata de motopompe •Retele de inalta presiune cu statii proprii de pompare

Dupa numarul de conducte de transport se disting : •retele cu o singura conducta de distributie a apei pentru uz menajer si combaterea incendiilor.

•Retele cu conducte separate pentru fiecare fel de consum : menajer industrial combaterea incendiilor.

Retele cu conducte comune pentru anumite categorii de consum a apei.

50

AMPLASAREA (POZAREA) RETELELOR EXTERIOARE DE ALIMENTARE CU APA

 Ingropate in sol – sub adancimea de inghet stabilita pentru localitatea respectiva, distantele minime in plan orizontal si vertical precum si conditiile de amplasare la traversari si incrucisari cu alte retele sau obstacole sunt indicate in urmatorul tabel :

- conductele se vor monta cu panta de 0,1% - 0,2% - conductele se vor poza pe fundul santului care in prealabil a fost nivelat si prevazut cu un strat de nisip de 15 cm - dupa pozarea conductei spatile libere ramase intre tub si peretele santului - vor fi umplute cu pamant selectionat, apoi se adauga un strat de nisip de 15 cm - se vor lasa spatii intre extremitatiile tubului sau imbinari, pentru operatiile de proba si montari ulterioare.

51

 Ingropate in canale de protectie – cand terenul este sensibil la umezire si nu pot fi respectate distantele impuse fata de fundatiile cladiriilor (conform Normativului P7-77) - cand conductele de apa trebuie protejate impotriva actiunilor mecanice exterioare - se evita amplasarea conductelor de alimentare cu apa rece in canale in care se monteaza si conducte de apa calda; se adopta solutia de separare a doua compartimente.

 In subsolurile cladirilor

–cand cladirile sunt prevazute cu subsoluri sau cu canale mediane circulabile.

- la adaptarea acestei solutii conductele se izoleaza termic pentru a se evita incalzirea apei reci -la traversarea rosturilor de tasare a peretilor sau a fundatiilor cladirilor golurile sunt mai mari decat diametrele exterioare ale conductelor cu 10…15 cm ; etansarea golurilor se va face cu material elastic.

-se va asigura accesibilitatea conductelor pentru intretinere si reparatii in timpul exploatarii  In galerii subterane vizitabile -in cazuri speciale: artere cu circulatie intensa, conditii de teren foarte dificile nevoie de supraveghere frecventa sau de interventie rapida.  Aerian pe portiuni scurte ale retelei.In acest caz producatorul trebuie sa aiba bine precizatete conditiile de executie si exploatare.

52

La alegerea materialului conductelor pentru alimentarea cu apă trebuie luate în considerare următoarele criterii:

MATERIALE SPECIFICE RETELELOR EXTERIOARE DE ALIMENTARE CU APA

• Costul iniţial • Rezistenţa la rupere • Treptele de presiune • Rigiditatea • Rezistenţa la încovoiere/turtire • Combustibilitatea • Uşurinţa în realizarea îmbinărilor • Costul de montaj • Durata de viaţă estimată • Greutatea • Rezistenţa chimică • Susceptibilitatea la coroziune • Prelucrarea facilă • Dilatarea termică • Pierderile de presiune în conducte • Rezistenţa la rupere • Treptele de presiune • Rigiditatea • Rezistenţa la încovoiere/turtire • Combustibilitatea • Uşurinţa în realizarea îmbinărilor • Spaţiul necesar • Standardele şi specificaţiile tehnice în vigoare • Dacă se pretează la montare îngropată 53

TUBURI DIN AZBOCIMENT Conductele din azbociment sunt realizate dintrun amestec de ciment, fibre de azbest şi apă.

•au greutate redusă, rezistă bine la presiune, îndoire, îngheţ, temperaturi înalte, foc.

•nu rezistă la lovituri şi şocuri.

•se utilizează la aducţiunile de apă şi la reţelele de canalizare.

•fibrele de azbest au o influenţă negativă asupra sănătăţii, pericolul fiind mortal dacă sunt inspirate în plămâni.

•Conform HG 124/03 vor fi inlocuite urgent in mod sistematic,.

TUBURI DIN BETON ARMAT PRECOMPRIMAT • utilizat la conductele de aductiune sau artere pentru alimentarea cu apa a centrelor populate si a industrilor.

• se fabrica cu diametrele nominale de : 400, 600, 800 si 1000 mm.

54

ŢEVI DIN PLUMB Plumbul este cel mai vechi material utilizat în instalaţiile de apă.

• Diferite aliaje sunt disponibile pentru aplicaţii speciale; • Îmbinările se execută prin lipire cu aliaj de cositor; • Plumbul este utilizat pentru conductele de legătură la unele obiecte sanitare, pentru apele uzate radioactive sau în laboratoare, pentru evacuarea apelor uzate corozive.

•Este din ce în ce mai rar utilizat în instalaţiile de canalizare, iar UE a interzis folosirea plumbului în instalaţiile de apă, datorită pericolului pe care îl prezintă asupra sănătăţii.

ŢEVI DIN OTEL În instalaţii se utilizează ţeava neagră de oţel şi ţeava de oţel zincată. Ţevile din oţel pot fi laminate sau sudate.

• Ţevile din oţel au o rigiditate foarte bună, rezistenţă mare la compresiune şi rezistenţă structurală ridicată.

• Ţevile din oţel se îmbină de obicei cu fitinguri filetate, dar şi prin sudură sau folosind flanşe.

• Durata de viaţă este doar de aproximativ 12…15 ani, în funcţie de debitul vehiculat, de caracteristicile fluidului şi de calitatea acoperirii cu zinc.

55

ŢEVI DIN CUPRU Ţevile din cupru sunt utilizate pe scară largă în instalaţii de alimentare cu apă deoarece: • Se poate modela şi îmbina uşor, nu ocupă spaţiu mult, are un aspect plăcut; • Nu permite formarea crustelor pe interior, iar pierderile de presiune sunt reduse (suprafaţă netedă); •Greutatea este mică, transportul şi montajul se fac uşor, durata de viaţă este mare.Se îmbină cu fitinguri, prin sudură.

Reguli pentru proiectare: • Ţevile din cupru nu sunt recomandate dacă apa are un pH mai mic de 6.5; • Preluarea dilatărilor termice se face la fel ca şi pentru conductele din material plastic; • Într-o instalaţie în care se montează atât ţevi din oţel, cât şi ţevi din cupru ,cuprul trebuie montat întotdeauna după oţel în direcţia curgerii, pentru a evita pericolul de coroziune.

56

TEVILE DE PRESIUNE PVC Tipuri de imbinării: •rigide, cu mufă lisă, prin lipire • obtinute prin extrudare utilizare: în terenuri stabile, în zone • se folosesc la distributia apei potabile, retele de fără activitate seismică accentuată irigatii, retele sub presiune imbinarile pot fi : în zone cu dilatări termice liniare scăzute rigide cu mufa lisa, prin lipire, utilizate in terenuri •elastice, cu mufă Technogiunto, stabile, in zone fara activitate seismica demontabilă accentuata, in zona cu dilatare termica liniara utilizare: în terenuri instabile, în zone scazuta. elastice cu mufa TECHNOGIUNTO seismice, în zone cu dilatări termice liniare ridicate. demontabila (etansare cu inele de cauciuc Mod de îmbinare: elastomerice, utilizate in terenuri instabile, in •lipire cu adeziv , zone seismice si in zone cu dilatari termice liniare • etanşare cu inele de cauciuc ridicate. elastomerice

- piesele de legatura (fitingurile) pentru realizarea retelelor de distributie si alimentare cu apa vor fi din PVC cu diametre intre 20 si 200 mm.

57

TEVILE DIN POLIETILENA PE HD - se utilizeaza pentru realizarea retelelor de aductiune si distributie apa potabila.

- diametrele variaza intre 20 si 630 mm.

- in functie de densitate pot fi : PE 80 sau PE 100.

Avantaje : au rezistenta chimica foarte buna nivel redus de depuneri durata de viata de peste 50 de ani rezistenta la socuri mecanice usor de manevrat Montaj : retelele cu diametrele intre 20 si 110 mm se monteaza cu ajutorul fitingurilor prin strangere mecanica retele cu diametre intre110 si 630 mm montajul se realizeaza prin polifuziune ( sudura cap la cap )

58

TEVILE DE PRESIUNE DIN POLIPROPILENA RANDOM PP-R - sunt utilizate la instalatiile de distributie apa rece ( PN 10 ,PN16, PN 20 ) Montaj : imbinare prin polifuziune se executa cu un aparat de sudura specializat cu polifuzoare (sudura cap la cap ) imbinare prin electrofuziune se realizeaza fuziunea de suprafata intre piesele de imbinat.

Avantajele tevilor din polipropilena-random -rezistenta mai buna in zone cu activitate seismica datorita elasticitati mai bune.

-siguranta mai mare in functionare cu risc mai mic de pierderi de apa datorita modului de imbinare -interval scurt de punere in opera a retelei -flexibilitatea sistemului -montaj rapid si usor -rigiditate superioara

59

TEVI MULTISTRAT Pex-Al Reţelele din ţeavă multistrat din material compozit PE-Al-PE reprezintă o alternativă viabilă la ţevile din fier, cupru sau material plastic.

Sistemul Pex-Al combină ţevile compozite cu fitinguri cu compresiune din alamă sau PPSU, şi cu sertizare.

Structură tub multistrat: Strat exterior: polietilenă de înaltă densitate reticulată - oferă protecţie împotriva factorilor externi Strat intermediar: aluminiu sudat longitudinal conferă o rezistenţă mărită împotriva dilatărilor asigură protecţia împotriva oxigenului şi gazelor volatile Strat interior: polietilenă de înaltă densitate reticulată electronic oferă rezistenţă la coroziunea provocată de apă şi acizi nu permite formarea depunerilor Straturi adezive: leagă cele două straturi de polietilenă de cel intermediar, din aluminiu, astfel încât ţeava se comportă ca un sistem mono-compozit. datorită reticulării electronice, tuburile Alupex multistrat nu influenţează prin gust şi miros, agentul transportat.

Avantaje: •la coroziune externă şi internă • rezistenţă la presiuni şi temperaturi ridicate • durată de viaţă îndelungată • greutate redusă manipulare uşoară, •ţevile se pot îndoi manual instalare simplă şi rapidă, fără să necesite operaţii de filetare sau sudură.

60

TEVI SI RACORDURI DIN FONTA DUCTILA Dn60-2000 mm Fonta ductila se deosebeste de tipurile traditionale de fonta gri prin proprietatile sale mecanice remarcabile (elasticitate,rezistenta la socuri,intindere) Avantaje: •rezista la presiuni inalte •comportament excelent in caz de miscari de teren si eroziuni •rezistenta excelenta la apele agresive.

Imbinari: •cu flanse, în general mai folosite pentru instalatiile industriale, • prin mufare STANDARD , pentru retelele de aductiune si de distributie,în general îngropate, Conceptia imbinarilor STANDARD este realizata astfel incat presiunea de contact intre inelul de imbinare din elastomer si metal creste odata cu presiunea interioara.

Se asigura deci o etanseitate perfecta.

61

ARMATURILE RETELELOR EXTERIOARE DE APA •Vanele de linie

– se aseaza acolo unde distanta dintre doua ramificatii a retelei este mai mare de 600 m.

•Vanele de ramificatie – se vor amplasa astfel incat in caz de avarie sa se poata izola portiuni de maxim 100m.

•Vanele de golire - se vor amplasa pe conducte principale in punctele joase.

•Vanele de aerisire - se vor amplasa pe conducte in punctele inalte.

Vanele de linie ,de ramificatie cu Dn>100 mm precum si vanele de golire ,aerisie vor fi prevazute pentru montare in camine vizitabile sau cu tije de manevra protejate prin cutii cu capac.

Caminele de vizitare - se vor executa din zidarie de caramida, beton sau prefabricate; - inaltimea caminului va fi in functie de adancimea de inghet; - distanta de la armaturi sau conducte pana la fundul caminului va fi minim 30 cm.

62

Hidrantii subterani Hidrantii de suprafata Hidrantii de gradina

Hidrantii de incendiu se vor aseza de regula pe conductele de serviciu, in special la intersectia strazilor, precum si de-a lungul lor.

In cazul hidrantiilor cu Dn>70mm se admite montarea lor direct pe conducte principale.

Hidrantii subteranii sunt prevazuti cu dispozitive de golire a apei pentru a se avita inghetarea lor in timpul iernii.

Racordarea le reteaua exterioara se face prin intermediul unei piese de lagatura fixata cu flansa de corpul subteran al hidrantiilor.

Hidrantii de suprafata sunt usor de identificat se pot racorda rapid la sursele De alimentare cu apa si la echipamentul de stins incendii.

Hidrantii pentru stropit spatii verzi se prevad in toate ansamblurile de cladirii care au amenajate Peluze de iarba si flori.Se monteaza la nivelul terenului in cutii de protectie 63

SISTEMUL DE TRANSPORT AL APEI Sistemul de transport al apei se compune din: - infrastructura de transport a apei (conducte, canale, aparate de măsurare şi control); - instalaţiile de control a presiunii apei necesare distribuirii în condiţii optime a acesteia în reţea (staţii de pompare cu rol de asigurare a presiunii de serviciu)

Aducţiunile de apă (apeductele) pot fi: - aducţiuni de tip canal, conductă sau o combinaţie a acestora; - aducţiunile de tip canal cu nivel liber, şi pot avea caracter deschis (descoperit) sau închise (acoperite).

64

Tipuri de aducţiuni de apă cu nivel liber, deschis

Tipuri de aducţiuni de apă cu nivel liber, închise

65

Aducţiuni prin conductă - sub presiune

A. Aducţiune gravitaţională

B. Aducţiune prin pompare

Segmentele de legătură (constructii, accesorii) şi unităţile de dirijare a fluxului - camere de rupere a presiunii; - traversări de râuri, drumuri, cale ferată; - galerii executate în tunel 66

Cameră de rupere a presiunii

Traversare de conducă pe sub fundul albiei

67

Pod apeduct sustendat

Traversare nevizitabilă a apeductului, pe sub o cale ferată

68

Traversare vizitabilă a apeductului, pe sub un drum rutier:

Galerie de tip tunel

Pozarea conductelor în galerie edilitară

1 -apă fierbinte; 2 - apă rece; 3 - apă caldă; 4 - apa meteorica; 5 — racord pluvial; 6 — racord menajer.

69

70

Modelul plan-spaţial al reţelei de distribuţie

A. Reţea ramificată

B. Reţea inelară 71

SCHEME DE DISTRIBUTIE A RETELELOR DE APA Dupa forma in plan se disting: • retele ramificate - prin care apa circula intr-o singura directie • retele inelare – alcatuite din bucle sau ochiuri inchise, la care apa poate ajunge din cel putin doua directii • retele mixte - cu portiuni inelare si portiuni ramificate

a - ramficata

b- ramificata cu distributie inelara

72

c- inelara cu distributie inelara

Reţeaua de distribuţie de tip inelar - siguranţă crescută în exploatare; - întreruperea alimentării se realizează numai pentru sectorul defect; - diametre mai reduse; - grad mai ridicat de sistematizare a localităţii; - cost mai scăzut de amenajare.

Dupa calitatea apei se disting : - retele de alimentare cu apa potabila - retele de alimentare cu apa industriale Dupa valoarea presiunii necesare : - Retele de joasa presiune asigurata de motopompe - Retele de inalta presiune cu statii proprii de pompare Dupa numarul de conducte de transport se disting : -retele cu o singura conducta de distributie a apei pentru uz menajer si combaterea incendiilor.

-retele cu conducte separate pentru fiecare fel de consum : menajer, industrial combaterea incendiilor.

Retele cu conducte comune pentru anumite categorii de consum a apei.

73

Distribuţia pe zone a unei reţele de distribuţie gravitaţionale, pentru un oraş de munte

74

RETELE DE CANALIZARE Canale - canal colector principal (cu secţiune mare); - canal colector secundar; - canale de serviciu; - canale de racord; - canale deversoare.

Amenjarea reţelelor de canalizare - în sistem unitar; - în sistem divizor.

75

Schema generală a unui sistem se canalizare

76

Canalizarea apelor meteorice

Sistem subteran de colectare a apelor meteorice

77

Epurarea apelor uzate metode mecanice; mecano-chimice; metode biologice

Schema ciclului de epurare biologică a apelor uzate

78

Schema ciclului de epurare mecanică a apelor uzate

Denisipator orizontal

Denisipator vertical

Decantor orizontal

79

REŢELE DE CAPTARE, TRANSPORT ŞI DISTRIBUŢIE GAZE NATURALE Gazele combustibile • sunt folosite in general in instalatii de ardere pentru obtinerea energiei termice; • dupa modul lor de obtinere sau de provenienta se impart in doua categorii si anume:

 gaze naturale, captate din zacaminte subterane cu ajutorul sondelor, constituite din amestecuri de hidrocarburi saturate, avand in diverse proportii impuritati ca: hidrogen sulfurat, azot etc.;

 gaze artificiale, care se produc prin prelucrarea combustibilor solizi in generatoare de gaze, numite gazogene.

Gazele naturale combustibile  gaze libere, care contin un procent insemnat de metan si se extrag din zacaminte subterane;

 gaze dizolvate sau asociate, obtinute odata cu titeiul din sondele petroliere.

80

SCHEMA GENERALA- SISTEM DE CAPTARE-TRANSPORT-DISTRIBUTIE

1-sonde; 2-statie filtrare; 3-statie de masurare; 4-conducta de colectare a sondei; 5-refulator; 6-statie de primire a gazelor de la marginea campului gazefier; 7-conducta magistrala de transport; 8-statie intermediara aferenta unui consumator intermediar; 9-refulator; 10-statie de primire a gazelor de la marginea localitatii; 11-retea de repartitie a gazelor amplasata in localitate; 12-statie sau posturi de reglare de sector; 13-retea de distributie; 14-consumator.

81

Configuratii de retele Sistem inelar

Os de peste

3 3

2

1 4

2

3 3

1 OS DE PEŞTE

1 - staţie de alimentare cu gaze 2 - post de reglare 3 - reţea de distribuţie 4 - reţea de repartiţie

Sistem ramificat

82

STATII DE REGLARE Ansamblul de aparate, armaturi si accesorii, amplasate intr-o constructie separata, prin care se face reducerea si reglarea presiunii si eventual masurarea debitelor de gaze naturale combustibile, se numeste statie de reglare-masurare.

Statiile de reglare pot fi alcatuite pentru a functiona fie cu o singura treapta de reglare a presiunii, fie cu doua sau mai multe trepte de reglare a presiunii si masurare a debitului de gaze.

Trecerea gazelor naturale combustibile de la o treapta de presiune superioara la una inferioara se realizeaza prin intermediul reductoarelor de presiune, deoarece presiunea gazelor la iesire din aparat este redusa si reglata.

Statiile de reducere – reglare a presiunii si masurare a debitului pot fi: - de sector, in care gazele trec din reteaua de repartitie in reteaua de distributie; - la consumator, in care gazele trec din sistemul de distributie in instalatiile de utilizare a consumatorilor

83

12 9 4

8

13

11

15 16 14

17

10

5 6

7

3

2

1

1- conducta de intrare in statie

7 - filtru fin

13 - manometru

2- nivel teren

8 - claviatura de reglare

14 - conducta de iesire

3- manson electroizolant

si masurare

4- claviatura de filtrare

9 - claviatura de reglare

5- panou de filtrare

10 - claviatura de masurare

6- filtru grosier

11 - conducta de ocolire

12 – supapa de siguranta

15 - claviatura de masurare 16 - panou de masurare pentru debitul de vara 17- panou de masurare pentru debitul de iarna 84

Filtre

Regulatoare

Contoare de gaz

REŢELE TERMICE

Elemente privind construcţia reţelelor termice

Conductele de transport si distribuţie a energiei termice sunt instalaţii complexe ce cuprind: ţevi îmbinate prin sudură, flanşe sau elemente de legătură, izolaţie termică, armături de închidere şi control, compensatoare de dilatare, dispozitive de aerisire şi golire, reazeme fixe şi mobile şi alte elemente de construcţii specifice.

Conductele termice pot fi pozate aerian sau subteran, modalitatea de amplasare depinzând de situaţia caracteristică din teren, independent sau corelat şi cu traseele altor conducte (canalizare, apă potabilă etc.) ; în acest sens se au în vedere prevederile Normativului I13 referitoare la distanţele maxim admise pe traseele paralele şi la intersecţii între conductele reţelelor termice şi alte categorii de conducte, canale, cabluri etc.

Criterii privind construcţia reţelelor termice Conductele termice au nevoie de prevederea unor cămine speciale de vizitare - în cazul amplasării în canale termice, sau de platforme de acces - pentru conductele amplasate aerian.

Pentru conductele termice se utilizează ţevi din oţel (trase sau sudate) cu izolaţie termică din vată minerală sau spumă de poliuretan (pentru conductele preizolate).

In acest domeniu se mai pot utiliza ţevi flexibile (din polietilenă reticulată) cu izolaţie din polietilenă.

Conductele din oţel se montează pe reazeme fixe şi mobile, iar pentru preluarea deformaţiilor se prevăd elemente de compensare.

Conductele preizolate şi cele flexibile montate subteran se amplasează direct în sol, sprijinirea fiind uniform continuă, pe toată lungimea acestora.

Pentru conductele preizolate amplasate aerian se menţin aceleaşi principii de montare (pe suporturi fixe şi mobile), fiind necesară respectarea prescripţiilor tehnice recomandate de firmele producătoare.

Elemente privind construcţia reţelelor termice Amplasarea subterană în canale Este utilizată pe traseele din zonele urbane unde este necesară coordonarea traseului reţelelor termice cu traseul celorlalte reţele subterane. Amplasarea subterană se realizează în canale circulabile, semicirculabile si necirculabile.

Canale circulabile Montarea conductelor în canale circulabile asigură accesul permanent şi uşor al personalului de întreţinere, în schimb, necesită din punct de vedere economic investiţii mari.

Ele se justifică numai în cazul unui număr mai mare de conducte, cu trasee paralele, în incinta marilor întreprinderi industriale şi la limita centralelor de termoficare. Pereţii canalelor circulabile se execută din beton armat, din blocuri de beton sau din zidărie de cărămidă, soluţia constructivă fiind dictată de condiţiile locale şi de considerente economice.

Executarea întregului canal din elemente prefabricate este raţională în cazul în care lucrările presupun un volum mai mare.

Canale semicirculabile Sunt utilizate în cazurile în care săpăturile pentru repararea conductelor sunt, din anumite motive, excluse sau de evitat (este cazul subtraversării străzilor, căilor ferate etc.).

Ele se execută cu o înălţime de 1,2...1,6 m cu un spaţiu liber în lărgime de 0,5...0,6 m, din beton armat monolit sau din elemente prefabricate.

Conductele se montează pe suporturi prinse pe radier sau pe pereţii canalului.

Canale necirculabile Se execută din cărămidă sau beton armat, cu secţiuni dreptunghiulare, ovale sau cilindrice. In soluţia curentă, se folosesc elemente prefabricate, ceea ce asigură o execuţie rapidă a lucrărilor.

Se urmăreşte în general ca montarea conductelor să se realizeze cât mai la suprafaţă (pentru micşorarea volumului săpăturilor), deasupra nivelului apelor freatice. In caz contrar este necesară executarea lucrărilor de drenare pentru apele infiltrate din pânza de apă freatică, ploi sau defecţiuni ale reţelei. Amplasarea canalelor necirculabile sub nivelul apelor freatice fără ca nivelul acestora să fie coborât prin drenare, este posibilă numai în situaţia când ele sunt executate cu izolaţie hidrofugă exterioară.

Amplasarea subterană fără canal Realizarea sistemelor de reţele termice subterane, în special cu conducte preizolate, necesită următoarele operaţiuni: - executarea elementelor componente ale reţelei; - transportul şi pozarea elementelor de conducte în şanţurile deschise prin săpătură conform traseelor prevăzute prin proiectare; - sprijinirea conductelor pe suporturi provizorii (bucăţi de lemn sau spumă rigidă de poliuretan etc.) amplasate la distanţe de 3...4 m, pe fundul şanţurilor; - executarea îmbinărilor prin sudură între conducte, realizarea trecerilor prin pereţi, executarea ramificaţiilor, coturilor etc; - efectuarea probelor de presiune; - executarea izolării conductelor în zonele de îmbinare între elementele componente (conducte rectilinii, coturi, ramificaţii etc.); - acoperirea conductelor cu nisip compactat (10...15 cm); se completează deasupra cu pământ de umplutură, compactând straturile succesiv, până la nivelul solului.

Adâncimea de pozare a acestor conducte se situează în jurul valorilor de 0,6...1,5 m, în funcţie de cotele terenului şi de panta ce trebuie prevăzută în vederea efectuării golirii reţelei.

Lăţimea şanţurilor depinde de numărul, diametrul conductelor şi de spaţiile libere dintre conducte (10...20 cm).

Modul de preluare a deformaţiilor conductelor provenite din variaţiile de temperatură este în general acelaşi ca şi la conductele montate în stil clasic (adică se utilizează compensatoare natural elastice, compensatoare curbate în formă de U etc.), amplasarea acestora realizându-se cu respectarea indicaţiilor în ceea ce priveşte delimitarea braţelor compensatoarelor şi a tehnologiei de execuţie, recomandate de firmele producătoare.

Amplasarea aeriană Amplasarea aeriană (supraterană) a conductelor termice se execută pe stâlpi din beton armat sau metalici. Construcţiile metalice sunt agreate la realizarea platformelor (estacadelor), la realizarea podurilor (podeţelor), cumulând şi alte funcţiuni (circulaţia pietonală, a vehiculelor etc.).

Inălţimea stâlpilor trebuie să asigure gabaritul de liberă trecere în zonele de supratraversare a drumurilor, a căilor ferate etc. Dacă nu există restricţii din acest punct de vedere, conductele pot fi amplasate aproape de sol, pe construcţii joase rezultate dintr-o fundaţie din beton simplu şi un cuzinet din beton armat sau simplu deasupra acestei fundaţii.

In general, se preferă stâlpii prefabricaţi din beton armat, datorită durabilităţii lor în timp şi a investiţiei mai reduse. Forma stâlpilor este de „T" sau dublu „T", de cadru (cu una sau mai multe rigle, console etc.)

Izolaţia conductelor aeriene se protejează contra intemperiilor prin înfăşurări cu materiale bitumate şi prevederea unor mantale metalice din tablă zincată. Pentru deservirea conductelor amplasate aerian se prevăd, în anumite puncte, scări de acces şi platforme permanente.

Ţevi, elemente de legătură Pentru sistemul de conducte termice se utilizează, de regulă, ţevi din oţel trase (STAS 404 şi STAS 6898 fabricate din oţel cu mărcile OLT 32, OLT 35 şi OLT 45) şi ţevi sudate elicoidal (STAS 6898 fabricate din oţel cu mărcile OL 38, OL 42, OL 50, OL 52).

Pe lângă conductele din oţel izolate cu vată minerală şi protejate cu mantale, se pot utiliza conducte preizolate, cu izolaţie termică din spumă de poliuretan şi mantale de protecţie (din plastic sau metalice).

Avantajele sistemelor de reţele din conducte preizolate constă în faptul că nu necesită construcţia canalelor termice de protecţie, permit reducerea punctelor fixe şi a compensatoarelor şi au un coeficient mult redus de pierderi de căldură. Aceste conducte prezintă posibilitatea detectării eventualelor defecţiuni, având încorporat un sistem de conductoare de avertizare cu ajutorul căruia se poate găsi, cu precizie de 1m, locul avariei. In acest scop, în elementele conductei preizolate sunt introduse încă din faza de fabricaţie, conductoare de semnalizare (de regulă, din cupru cositorit) care se leagă la locul de execuţie conform cerinţelor de măsurare propuse de firmele furnizoare. Sistemul de control urmăreşte şi sesizează defecţiunile interioare şi exterioare ale conductei şi funcţionează după principiul reducerii rezistenţei electrice a spumei PUR odată cu apariţia umidităţii în acest strat. Sub o anumită valoare limită, sistemul de urmărire dă semnalul de alarmă vizuală sau sonoră. Astfel de sisteme de supraveghere sunt: BRANDES, ST 2000 (pentru control continuu) etc.

AMENAJAREA LINIILOR PENTRU TRANSPORTUL ENERGIEI ELECTRICE Energia electrică este necesară pentru: - iluminat şi uz casnic; - iluminatul şi funcţionarea echipamentelor electrice în instituţii şi alte clădiri publice şi private; - iluminatul spaţiilor publice: străzi, parcuri, spaţii de recreere şi sport; - transport în comun acţionat electric; - procesul de producţie industrial.

Energia electrică poate fi produsă într-o uzină electrică locală sau poate fi obţinută din reţeaua de distribuţie naţională.

De la producători la consumatori, energia electrică se transportă prin intermediul liniilor electrice aeriene (L.E.A.). Centrala electrică (C.E.), reţeaua de transport şi distribuţie (R.T.D.) şi consumatorii de energie electrică formează aşa-zisul sistem electro.energetic (S.E.E.)

116

Sistemul electroenergetic

117

În centralele electrice se produce energie de tensiune medie (M.T.) cuprinsă între 6-24 Kv. Pentru a asigura transportul acesteia de la centrale la consumatori cu pierderi cât mai mici în reţea, tensiune se ridică la un nivel foarte înalt (F.I.T.) de 400 – 750 Kv. Această transformare a tensiunii de la nivele joase la nivele înalte se realizează în staţiile de transformare-evacuare (S.T.E.V.) de pe lângă centralele electrice. În proximitatea consumatorilor se amplasează staţii de transformare a energiei de la tensiuni foarte înalte la tensiuni înalte (I.T.) (110, 220 Kv) prin intermediul autotransformatoarelor.

Stâlpii pentru susţinerea conductorilor de transport a energiei electrice se execută din beton precomprimat şi metal.

Liniile electrice aeriene de înaltă tensiune se desfăşoară pe distanţe mari, de ordinul sutelor de kilometri. De regulă, au trasee rectilinii, traversând obstacile de relief, masive împădurite, cursuri mari de ape etc. Se evită, pe cât posibil, plasarea acestora în proximitatea aeroporturilor pentru a evita pericolele ce pot fi generate de atingerea firelor ori prăbuşirea accidentală a stâlpilor.

118

Stâlpi şi fundaţii pentru linii de înaltă tensiune

119

Distanţa medie între stâlpi oscilează între 200–450 m, în funcţie de greutatea conductorilor. Distanţa minimă a conductorilor faţă de sol este de 6 m pentru a se evita atingerea accidentală a acestora. Pe vârful stâlpilor şi pe conductori, în sectorul median dintre stâlpi, se amplasează insemne de balizaj de culoare albă şi roşie, pentru evitarea atingerii firelor de către aparatele în zbor la joasă altitudine. În cazul traversării masivelor împădurite se realizează culoare defrişate cu lăţimi cuprinse între 25 – 50 m, pentru a asigura pozarea stâlpilor şi intangibilitatea conductorilor de către vegetaţia forestieră.

Conductorii nu se întind până la orizontală, pentru a fi capabili să preia eforturile de dilatare –contractare, pentru a evita ruperea acestora.

Staţiile de transformare de la consumatori se amplasează, de regulă, la periferia centrelor populate. Fiind obiective ce prezintă pericol ridicat pentru oameni şi animale, şi având importanţă strategică, acestea se împrejmuiesc şi se dotează cu sisteme de alarmă şi pazî în caz de efracţie sau accidente. De la acestea se ramifică reţeaua de tensiune medie (1 – 100 Kv), care conectează majoritatea consumatorilor (localităţi, obiective social-economice). Reţelele de tensiune medie se conectează la transformatoarele de tensiune joasă, adecvată pentru iluminat şi utilizari de echipamente electrice (220 V, 110 V, respectiv 380 V pentru instalaţiile de forţă).

120

Reţelele de alimentare cu energie electrică subterane, cu conductoarele îngropate la cel puţin 70 cm adâncime se dezvoltă în marele oraşe din considerente de siguranţă. La pozarea cablurilor electrice subterane se va urmări respectarea distanţelor de siguranţă faţă de reţeaua de apă rece, caldă, reţeaua de termoficare şi cea de gaz.

Iluminatul public are scopul de a face posibilă circulaţia pe timpul nopţii în siguranţă, atât din punctul de vedere al circulaţiei şi orientării, cât şi al unor posibile evenimente infracţionale care ar putea fi favorizate de întuneric.

Vizibilitatea noaptea reprezintă posibilitatea de discernere a contrastului diferenţa de luminozitate între obstacol şi fond, de exemplu carosabil. În mediul urban, unde elementele de decor sunt numeroase, unele dintre ele perturbând în mod serios posibilitatea de observare (reclamele luminoase, mai ales pe timp ploios), este necesar să poată fi observate nu numai vehiculele aflate în circulaţie, cele parcate, dar să se distingă şi o mare varietate de obstacole. În consecinţă, iluminatul urban va avea în vedere buna iluminare a străzilor, intersecţiilor, pieţelor, spaţiilor de circulaţie pietonală, parcurilor. În acelaşi timp, din raţiuni de securitate rutieră şi orientare, semnalizările rutiere vor fi luminoase sau reflectorizante pentru a fi cât mai vizibile. Semnalizarea luminoasă se realizează în cazul refugiilor pentru pietoni din staţiile mijloacelor de transport în comun şi elementelor de ghidaj care pot constitui un obstacol în circulaţie, ca insulele de 121 verdeaţă.

Conform standardelor în vigoare, iluminatul urban trebuie să se caracterizeze prin: -intensitate – recomandabil 9 - 22 lx -luminozitate – recomandabil 0,6 - 1,5 cd/m2 - uniformitate – raportul dintre luminozitatea maximă şi cea minimă în diferite puncte ale străzii (recomandabil între 4/1 şi 6/1); - culoare – culoarea trebuie să ofere luminozitatea maximă fără să fie obositoare pentru conducătorii auto; -reflexie – amplasarea şi caracteristicile iluminatului urban să asigure evitarea orbirii, mai ales când carosabilul este ud.

Iluminatul arterelor de circulaţie se realizează cu lămpi de iluminare fixate pe stâlpi Alegerea lampilorse face în funcţie de dimensiunile străzii sau pieţei (suprafaţă) ce urmează să fie iluminată şi de modul de amplasare proiectat. Astfel, amplasarea stâlpilor se poate face numai pe o parte a străzii sau suspendat în ax pentru străzi de lăţime mică, pe ambele laturi sau în ax cu corpuri de iluminat orientate spre ambele sensuri, pentru străzile Variante de amplasare a stâlpilor pentru iluminatul public: de lăţime mare.

1. Pe axa drumului; 2. La marginea bordurii Înălţimea la care se amplasează sursa de lumină depinde de puterea becului şi de suprafaţa de iluminat. În general, înălţimile curente se situează la 20 m. Distanţa la care se amplasează stâlpii de susţinere a lămpilor este de ordinul a 5 ori înălţimea de montaj (8 - 12 m ).

122

Caracteristicile surselor de lumină Tip sursă luminoasă Bec cu filament Lampă fluorescentă Lampă cu vapori de Na cu presiune joasă Lampă cu vapori de Na cu presiune înaltă Lampă cu halogenuri de metal

Randament (lm/W) 23 70 180 115 95

Culoare satisfăcătoare foarte bună slabă bună satisfăcătoare

Alegerea celei mai potrivite se face în funcţie de posibilităţile financiare şi cu respectarea cerinţelor minime de iluminare, conform standardelor în vigoare. Astfel, lămpile cu lumină monocromatică galbenă, mai economice, sunt de aproape două ori mai puţin costisitoare decât cele cu lumină albă. Dacă cele cu lumină galbenă (cu vapori de Na cu presiune joasă) sunt acceptabile pentru iluminarea zonelor de circulaţie a vehiculelor, pentru spaţiile pentru pietoni vor fi preferate cele cu lumină albă, pentru că oferă un contrast mai pregnant. Lămpile cu vapori de Na cu presiune înaltă sunt cele mai economice şi oferă o ambianţă plăcută în oraşe unde faţadele clădirilor sunt bine puse în valoare sub o astfel de iluminare. Nu numai că ansamblurile arhitectonice şi siturile arheologice sunt favorizate de acest tip de iluminare, dar şi în circulaţie, pietonii şi obstacolele apar în culori acceptabile.

123

GALERII EDILITARE Reţelele magistrale de distribuţie sau colectare pentru apă, energie electrică, telefonie, gaze, termoficare se vor amplasa în galerii circulabile, prevăzute cu puncte de branşare distribuite la distanţe optime, potrivit studiilor de sistematizare, asigurându-se lungimi minime ale branşamentelor

124

Reţelele de energie electrică de înaltă tensiune şi canalizare se proiectează şi se realizează pe trasee independente, corespunzător normelor tehnice.

La proiectarea canalelor se vor lua măsuri pentru protejarea acestora faţă de agresivitatea apelor subterane, cât şi pentru protejarea straturilor rutiere şi a surselor de apă, a solului şi a complexului rutier.

Conductele reţelelor de distribuţie se montează, de regulă, îngropat, montajul aerian fiind admis la traversări de obstacole, precum şi în alte cazuri justificate tehnic şi economic.

Porţiunile aparente ale conductelor exterioare se montează, de preferinţă, aerian, pe pereţii exteriori ai clădirilor, pe estacade etc.

Traseele conductelor de distribuţie trebuie să fie, pe cât posibil, rectilinii şi să urmărească profilul stradal, folosindu-se zone mai puţin aglomerate cu alte instalaţii subterane conform legislaţiei în vigoare.

Traversările instalaţiilor subterane prin conducte pentru lichide se execută la adâncimea minimă de 1,50 m sub cota axului drumului şi la minimum 0,80 m sub cota fundului şanţului.

Traversările instalaţiilor subterane prin cabluri sau conducte de gaze se execută la adâncimea minimă de 1,20 m sub cota axului drumului şi la 0,50 m sub cota fundului şanţului.

125

Este interzisă montarea conductelor de distribuţie:

-

sub linii de tramvai sau de cale ferată, în lungul acestora;

-

în canale de orice fel, care comunică direct cu clădiri;

-

sub orice fel de construcţii sau pe terenuri destinate construcţiilor.

La subtraversarea liniilor de tramvai şi de cale ferată, a canalelor sau a altor construcţii subterane care nu pot fi evitate, conductele de gaze se vor monta în tuburi de protecţie.

La intersecţia cu reţele edilitare sau cu alte construcţii subterane, conductele de gaze se montează, de preferinţă, deasupra acestora.

La stabilirea traseului conductelor de distribuţie trebuie respectate distanţele minime până la construcţii, instalaţii sau obstacole învecinate, existente sau proiectate

126

Parc solar

Acoperis verde

127

Autostrazi

128