Polish
Ulei de in
des. Bazat pe distilaţi din petrol (diluant sau kerosen) şi odorizant. Curăţă bine, dar luciul dispare în câteva zile pe măsură ce solventul se evaporă. Dizolvă pasta de ceară. Captează praful şi murdăria şi se închide în timp; necesită solvenţi puternici pentru a-l îndepărta, ce pot distruge finisajul original. Nu e recomandat pentru antichităţi.
Ştergeţi mobila de praf în mod regulat, utilizând materiale moi şi fără să apăsaţi. Praful este un material abraziv, deci poate zgâria finisajul prin apăsare. În ciuda reclamei făcute de producători, soluţiile de întreţinere a mobilei nu sunt cu adevărat necesare, unele fac mai mult rău decât bine. Cele mai multe soluţii de polish dizolvă pasta de ceară, adună şi fixează murdăria cât timp sunt umede. Furnirul La mobilierului valoros care a fost realizat cu zeci de ani în urmă, cele mai frecvente probleme care apar în timp sunt datorate dezlipirii, ruperii unor bucăţi din părţile sculptate şi desprinderii furnirului. Cauzele sunt din cele mai diverse: intervenţii ale unor persoane neavizate, defecte de fabricaţie (mai rar), păstrarea în condiţii improprii (umezeală, expunere prelungită la razele soarelui, etc), însă cel mai des din cauza manevrării, transportării incorecte. Înainte de a începe restaurarea propriu zisă se urmează anumite etape premergătoare: examinarea vizuală; stabilirea datei de fabricaţie (după documente, acte, albume, fotografii etc); se stabilesc esenţele lemnului şi ale furnirului; se adună instrumentele de lucru şi se asigură condiţii optime în atelier (temperatură constantă, umezeală constantă, aerisire, îndepărtarea prafului etc). Dezlipirea furnirului de pe mobilier este rezultatul evaporării, în timp, a cleiului de oase. Furnirul „umflat” necesită intervenţie din partea unui ebenist. Pentru restaurare, umflăturile se crestează cu o lamă fină după care se introduce, cu atenţie, în cantităţi mici, adezivul (cleiul de oase). Nu se recomandă utilizarea adezivilor sintetici care pot distruge atât lemnul, cât şi furnirul. Presarea furnirului se face la cald, cu atenţie, pentru a nu dezlipi bucăţile din jur. Dacă este nevoie se mai execută o şlefuire, eventual lăcuire. Colţurile rupte, lovite, comprimate impun intervenţii ferme: tăierea bucăţii respective şi refacerea acesteia cu lemn din aceeaşi esenţă. Lipirea se face doar cu clei cald, fiind necesară o anumita pricepere din partea ebenistului. După fixarea bucăţii refăcute urmează o serie de operaţiuni, finisare, băiţuire, lăcuire, eventual patinare mecanică sau chimică. Piesele de mobilier corect şi cu migală restaurate, trebuie să reziste (păstrate în condiţi optime de temperatura şi umezeală) încă 50 de ani până la o eventuală restaurare de amploare. La fel, şi o încleire realizată bine poate fi garantată de ebenist zeci de ani, în anumite condiţii de păstrare. Parţile care se înlocuiesc nu se fixează prin cuie, cleme metalice, şuruburi. Folosirea unor piese metalice pentru consolidarea lemnului distrug în timp, prin contractări şi dilatări succesive, atât lemnul, dar şi furnirul. Restauratorul recomandă ca şi după o restaurare şi conservare completă să se efectueze o nouă expertizare cel puţin o dată la zece ani.
PATINAREA Ce este patina si cum se imita ea Patina nu este murdarie, desi poate fi partial curatata. Patina nu este nici vopsea, desi are culoare. Patina nu este doar glazura fina de grasimi intarite prin adausuri de particule de praf si fum. Atunci ce este patina? Patina este un rezultat. Combinatia fascinanta, absolut intamplatoare, a tuturor efectelor factorilor fizico-chimici actionand in complicitate cu hazardul asupra ramei rezulta in ceea ce numim generic patina. Sa inventariem cateva dintre elementele ei.