Psihologia ambientala ilin corina 2016

Psihologia ambientală Master Tendințe, materiale și tehnologii noi în arhitectura de interior

Conf. univ. dr. Corina Ilin Universitatea de Vest din Timişoara corina.ilin@e-uvt.ro www.psihologietm.ro

TEMATICĂ CURS 2016 • Legătura arhitectură - design – psihologie • Istoric; Tendinţe actuale; Perspective de cercetare

• Teritorialitatea şi spaţiul personal • Teritoriul uman, funcţii ale teritorialităţii, stabilirea şi protejarea teritoriului, Spaţiul personal, Spaţiul personal şi distanţele personale, Dezvoltarea spaţiului personal, Factorii care afectează spaţiul personal, Reacţii la invadarea spaţiului personal, Densitatea şi aglomeraţia, Distincţia dintre densitate şi aglomeraţie, Comportament uman în condiţii de aglomeraţie, Teorii explicative: Teoriile suprasarcinii, Teoriile controlului şi Teoriile atribuirii

• Intimitatea • Ce înseamnă nevoia de intimitate, Importanţa studierii intimităţii, Măsurarea intimităţii, Faţetele intimităţii, Ce influenţează nevoia de intimitate, Intimitatea la locul de muncă, Intimitate şi comportament, intimitate şi design interior

• Ataşamentul faţă de loc • Temă centrală a psihologiei environmentale, definiţii şi rol în dezvoltarea identităţii şi spiritului comunitar, modul de studiu al AL, modele , Copiiintegrative pentru AL, Factori al AL, Copiii şi ataşamentul faţă de loc, Ataşament şi design interior

• Hărţi cognitive • Introducere, Cercetări clasice vs. Cercetări moderne; Metode de cercetare a hărţilor cognitive; Erori în hărţile cognitive; Determinanţi ai hărţilor cognitive; Diferenţe între sexe în alcătuirea hărţilor-schiţă; Diferenţele de vârstă în formarea şi utilizarea hărţilor cognitive; Aplicații ale hărților cognitive; Studiul hărţilor cognitive în domeniul turismului; Hărţile cognitive în planificarea teritorială; Hărţile cognitive şi design interior

TEMATICĂ CURS 2016 •

Design de interior şi psihologie • locuirea, spaţiile de muncă, biroul, spaţiile de învăţare, spaţiile de petrecere a timpului liber

•

Caracteristicile spaţiului – lumina • Efectul iluminatului; ferestrele; influenţe asupra dispoziţiei psihice; influenţe asupra sănătăţii, influenţe asupra comportamentului social, diferenţe de gen, legătura cu performanţa în realizarea sarcinii, Iluminat şi design interior

•

Caracteristicile spaţiului – zgomotul • Impactul ambiental al zgomotului, legătura cu performanţa, muzica la locul de muncă?, zgomot şi controlul, efecte asupra sănătăţii, asupra comportamentului social, zgomot şi design interior

•

Caracteristicile spaţiului – culoarea • Culoare şi emoţii asociate, culoarea la locul de muncă, diferenţe de gen; cercetări şi rezultate; Culoare şi design interior

•

Caracteristicile spaţiului – calitatea aerului • Mirosurile, Ionizarea, temperatura aerului, temperatura aerului şi performanţa cognitivă, influenţe asupra sănătăţii; sindromul clădirii bolnave; influenţe asupra comportamnetului social.

Calitatea aerului şi design interior

•

Personalizarea spaţiului • Personalizarea spaţiului – diferenţe de gen; Personalizarea în designul de interior

• Relaţia designer de interior - client • Relaţia arhitecţi–designeri - beneficiari/clienţi; Interacţiunea cu clienţii; • Decizii economice în familii

TEMATICĂ SEMINAR 2016 • • • •

Hărţi spaţiale Intimitatea Ataşamentul faţă de loc Design de interior şi psihologie: • • • • •

locuirea, spaţiile de muncă, biroul, spaţiile de învăţare, spaţiile de petrecere a timpului liber Relaţia designeri - beneficiari

• Interacţiunea cu clienţii • Decizii economice în familii

Evaluare

• Forma de evaluarea este negociată cu studenţii înscrişi la curs

BIBLIOGRAFIE Cursul utilizează 3 surse bibliografice majore: • Bechtel, R., Churchman, A. (editors). (2002). Handbook of Environmental Psychology. New York: Wiley.

• Gifford, R. (2007). Environmental Psychology. Principles and Practice. Fourth Edition, Optimal Books.

• Ilin, C., (2009). Oraşul. Studii de psihologie environmentală. Editura Institutului European, Iaşi

Bibliografie suplimentară • Havârneanu, C. Havârneanu, G. (2015).

Psihologia riscului, Editura Polirom, Iaşi

• Moser, G. (2009). Introducere în psihologia mediului, Editura Polirom, Iaşi

• Partea I – Elemente generale de psihologie environmentală

Definiţii •

Psihologia environmentală este studiul comportamentului uman şi a relaţiei sale cu mediul fizic şi construit.

•

Studiul comportamentului uman şi al bunăstării umane aflate în relaţie cu mediul sociofizic (Stokols & Altman, 1987);

•

Ramură a psihologiei ce se ocupă cu cercetarea sistematică a relaţiei dintre persoană şi mediu (Russell & Snodgrass, 1987);

•

Psihologia environmentală este disciplina care se ocupă de interacţiunile şi relaţiile dintre oameni şi mediul lor (Proshansky).

•

Studiul relaţiilor dintre comportament şi experienţă, şi mediile construite sau naturale (Bell, Fisher, Baum & Greene, 1996).

•

Psihologia environmetală include teorii, cercetări şi aplicaţii în vederea construirii de clădiri mai confortabile şi îmbunătăţirii relaţiilor noastre cu natura (Gifford, 2007).

Elemente comune: • Psihologia environmentală este studiul tranzacţiilor dintre indivizi şi mediul lor fizic.

• În aceste tranzacţii indivizii schimbă mediul dar, în acelaşi timp, comportamentul şi experienţa lor sunt influenţate de mediu.

Prof. Robert Gifford

Subiectele tipice pentru psihologia environmentală: • • • • • • • • •

Spaţiul personal şi privat; Teritorialitatea şi densitatea; Percepţia mediului şi cogniţia spaţială; Design ambiental şi arhitectură; Poluarea sonoră; Stress environmental; Atitudini environmentale; Medii de muncă şi medii de petrecere a timpului liber; Conservarea mediului.

Impact Pentru a avea impact, studiile de PE trebuie să fie (Uzzell, 2007): 1.interdisciplinare 2.pluralism metodologic 3.să fie orientate înspre politici publice 4.aplicate 5.contextuale 6.transnaţionale

Ce este IAPS? • IAPS este asociaţia internaţională a oamenilor de ştiinţă, cercetători şi practicieni din domeniul social şi environmental preocupaţi de faţetele diferite ale relaţiei dintre oameni şi mediu lor fizic, social, cultural, ambiental, arhitectural etc. www.iaps-association.org

Obiectivele IAPS • facilitarea comunicării dintre specialiştii preocupaţi de relaţia dintre oameni şi mediul lor fizic; • stimularea cercetării şi inovării în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă; • promovarea integrării dintre cercetare, educaţie, politică şi practică.

23rd IAPS CONFERENCE Transitions to sustainable societies: Designing research and policies for changing lifestyles and communities 24 – 27 June 2014, TIMISOARA, ROMANIA www.iaps2014.timisoara.org

Legătura design de interior – psihologie • Psihologia environmentală a acordat o atenţie specială: • analizei relaţiei dintre oameni şi spaţiul construit şi • investigaţiei spaţiului urban în particular.

De ce?

• Deoarece oamenii îşi petrec viaţa, în majoritatea timpului, în cadrul mediilor construite.

• Acest aspect leagă mediul fizic, construit de relaţiile interpersonale, adică mediul poate facilita sau inhiba relaţiile interpersonale.

Relaţia psihologie – arhitectură Cum investigăm relaţia dintre mediul construit şi oameni (Canter, 1975)?: • Prin analiza 1. reprezentărilor cognitive ale mediului fizic şi semnificaţia atribuită acestei reprezentări; • Studiile privind hărţile cognitive descriu imaginea oraşului şi vecinătăţii • semnificaţia atribuită de cetăţeni diferitelor elementele care constituie spaţiul urban – case, spaţii concrete, monumente, sculpturi etc. – în cadrul procesului de percepţie a semnificaţiei atribuite este eminamente social.

2. descrierii modelelor de comportament din locuri concrete 3. evaluării acestor locuri.

Relaţia oameni- spaţiu Studiul semnificaţiei atribuite permite o examinare a: -

experienţei individuale legate de spaţiu emoţiile legate de semnificaţia spaţiului, valoarea simbolică, rezultatul împărtăşirii semnificaţiei pentru grupuri.

Presupuneri comune şi diferenţe între psihologie şi arhitectură 1. Mediul fizic are implicaţii în viaţa oamenilor 2. Oamenii sunt diferiţi şi au nevoi diferite 3. Oamenii sunt activi, nu pasivi, ei interpretează, evaluează, folosesc mediul în modul în care doresc sau în care sunt în stare să o facă.

4. Grupurile pot fi identificate în funcţie de anumite nevoi şi caracteristici comune, de ex. vârstă, sex, status socio-economic, backgroud cultural.

Puţină istorie…

• Istoria psihologiei environmentale se poate grupa în 4 etape (Pol, 2007): 1. Începuturile psihologiei environmentale 2. Tranziţia americană 3. “Architectural Psychology” 4. Psihologie environmentală pentru sustenabilitate

1950 (1960) - 1980 • Apar texte importante pentru relaţia dintre comportament şi mediu, texte despre mediul construit • Creşte numărul întâlnirilor şi conferinţelor dintre arhitecţi şi psihologie

Evoluţia PE în această etapă a fost stimulată de surse externe şi contextuale venite: • din partea arhitecturii, (preocuparea arhitecţilor de a construi cât mai practic şi confortabil) • din grija împărtăşită de alte discipline faţă de problematica ecologică.

• 1970, Proshansky, Ittelson, Rivlin • 1973, David Canter, Terence Lee • Primele studii: comportamentul spaţial în centrele psihiatrice şi în spitale – Osmond, 1957, Sommer, Ross, 1958 • 1961, Roger Bailey, Calvin Taylor, Hardin Branch • Irwin Altman

• 1959, Research for Architecture • 1959, Edward Hall, The Silent Language Proxemica, spaţiul personal • 1966, Edward Hall, The Hidden Dimension • 1974, Edward Hall, The Handbook for Proxemic Research

• 1969, Robert Sommer: Personal Space: the behavioural basis of design

• 1968: EDRA (Environmental Design Research Association)

Teritorialitatea şi spaţiul personal Densitatea şi aglomeraţia Teritoriul uman 1. Tipuri de teritorii 2. Funcţii ale teritorialităţii 3. Stabilirea şi protejarea teritoriului Spaţiul personal 1. Spaţiul personal şi distanţele personale 2. Dezvoltarea spaţiului personal 3. Factorii care afectează spaţiul personal 4. Reacţii la invadarea spaţiului personal

Densitatea 1. Studiile pe animale 2. Cercetări demografice asupra densităţii 3. Studii de laborator asupra densităţii Aglomeraţia 1. Distincţia dintre densitate şi aglomeraţie 2. Teorii suprasarcinii 3. Teoriile controlului 4. Teoriile atribuirii Concluzii

Teritoriul uman • Conceptul de teritorialitate s-a dezvoltat în studiile asupra comportamentului animal • Ce este teritoriul?

• Câmp topologic, o decupare a spaţiului fizic în zone delimitate în mod subiectiv prin calitatea relaţiilor stabilite cu el

• Altman, 1975 • Teritoriu primar • Teritoriu secundar • Teritoriu public

Modelul integrativ al lui Altman privind intimitatea, spaţiul personal, teritorialitatea şi aglomeraţia Privacy is a regulatory process by which a person (or group) makes themselves more or less accessible and open to others. The concepts of personal space and territoriality are mechanisms set in motion set in motion to achieve desired levels of privacy. Crowding is a social condition in which privacy mechanisms have not functioned effectively, resulting in an excess of undesired social contact…

Privacy related behaviors operate as a coherent system.

(Altman, 1975)

Teritorialitatea  Psihologii environmentali au semnalat tipare de comportament ale oamenilor, sprijinind ideea că Oamenii sunt teritoriali  Comportamentele teritoriale pot fi definite ca fiind acelea pe care “proprietarii” le utilizează pentru a semnala altora graniţele unui teritoriu şi, dacă este necesar, pentru a-i împiedica pe ceilalţi să acceseze teritoriul (G. Brown, 2009, p. 44)  Comportamentele teritoriale pot fi folosite pentru a stabili un nivel dorit al intimităţii prin reglementarea informaţiilor sau a schimbului social cu ceilalţi

Funcţii ale teritorialităţii • Delimitarea teritoriului ajută la reglarea densităţii speciei • Edney, 1975

• Teritorialitatea constituie baza organizării sociale stabile • Teritorialitatea serveşte la reglarea intimităţii

• Protejarea teritoriului: familiaritatea cu teritoriul creşte performanţa • Experimentul realizat de Martindale, 1971

Wynne-Edwards, 1962 • Ritualizări ale agresiunii

• Dominarea ierarhică

• Teritorialitatea

• Migrarea subordonaţilor

Stabilirea şi protejarea teritoriului • Marcatorii sunt obiecte care indică posesiunea teritoriului de către un anumit individ (ex.: gardurile: ce fel de garduri doresc ...?)

• Sommer, Becker, 1969 au examinat eficienţa diferiţilor marcatori în protejarea teritoriului • depinde de numărul lor şi de caracterul lor personal

Spaţiul personal • Patternurile de comportament teritorial se regăsesc şi la om?

• proxemica = studiul folosirii spaţiului de către om

• 1950, Hediger: • • • •

animalele au tendinţa de a păstra o anume distanţă între ele atunci când interacţionează; distanţele sunt constante în interiorul speciilor nu variază foarte mult în funcţie de context Invadarea spaţiului personal declanşează reacţii de agresivitate sau retragere

• Hall, 1959 - Spaţiul personal = spaţiul din imediata apropiere a persoanei • ia forma unei sfere • generează sentimente de propietate • există norme culturale privind distanţa pe care indivizii trebuie să o păstreze între ei atunci când interacţionează

Hall, 1966 Proxemics -The Study of Humans’ Use of Space

a identificat patru tipuri de distanţă ce caracterizează interacţiunile din societăţile vestice: • Distanţa intimă • Distanţa personală • Distanţa socială • Distanţa publică

Experimente • 1965, Little, testează în laborator observaţiile lui Hall • 1964, Horwitz, Duff şi Stratton: spaţiul personal nu are o formă perfect circulară • 1973, Knowles: grupurile au spaţii personale

Comportamentele spaţiale • Nu sunt înnăscute, sunt învăţate • La vârsta de 4-5 ani copii încep să arate comportamente spaţiale consistente

• La 12-13 ani normele spaţiale ale preadolescentului sunt foarte asemănătoare cu cele ale adultului • Relaţia dintre copii şi adulţi: • 1971, Fry, Willis demonstrează că adulţii: – acţionează ca şi când copiii nu ar avea dreptul la spaţiu personal – Nu reacţionează atunci când copiii le violează spaţiul personal

Factorii care afectează spaţiul personal • Sexul persoanei • 1975, Fischer şi Byrne: diferenţă între comportamentul spaţial al femeilor şi bărbaţilor (reacţia negativă la invazii laterale vs. frontale) • Cultura • 1966, Willis: indivizii reacţionează la distanţe mai mici cu cei aparţinînd aceleiaşi culturi decât cu cei dintr-o cultură străină • Caracteristicile personale • Indivizii consideraţi violenţi au spaţii personale de trei ori mai mari • 1959, Sommer: persoanele schizofrene stau fie foarte aproape fie foarte departe, indivizii normali aleg distanţe intermediare • Tipul relaţiei • Proximitatea determină atracţia, atracţia este determinată de proximitate • 1965, Rosenfeld – experiment • 1968, Mehrabian – indivizii comunică simpatie prin intermediul distanţei interpersonale • 1972, Heshka şi Nelson – femeile sunt mai înclinate decât bărbaţii să comunice atracţia prin variaţii de distanţă interpersonale

Au fost identificate patru tipuri ale comportamentului teritorial (Altman, 1975; B. Brown, 1987; G. Brown, 2009; G. Brown, Lawrence & Robinson, 2005): 1) marcarea orientată spre identitate 2) marcarea orientată spre control 3) apărarea anticipativă 4) apărarea reacţionară

Reacţii la invadarea spaţiului personal

• Stresul • Excitare fiziologică • 1965, McBride, King, James (1965) au pus în evidenţă creşterea conductibilităţii electrice a pielii în cazul subiecţilor care resimt violarea spaţiului personal • 1976, Middlemist: au studiat maniera în care violarea spaţiului personal influenţează urinarea subiecţilor bărbaţi în toaletele publice • Experimentele lui Sommer

“An area with an invisible boundary surrounding a person’s body into which intruders may not come” (Sommer, 1969)

DENSITATEA • De ce studiem efectele densităţii asupra comportamentului uman?

• Statistici şi demografie

• Densitatea este o măsură spaţială simplă care se referă la numărul de metri pătraţi disponibili pentru o persoană

Studii pe animale • Sinucideri colective datorate stresului produs de densitatea prea mare – la lemingi • 1960, Christian, Flzger, Davis: comportamentul căprioarelor sika pe insula James din Golful Chesapeake (280 pogoane); • au fost aduse în 1916 un grup mic de căprioare; • în 1955 au ajuns la 300 de exemplare; • au început să moară?

• De ce? Nu apăruseră prădători, nu era nici o epidemie! ...de stres!

Studii pe animale • 1962, Calhoun: efectele densităţii în lumea animală • A plasat 5 perechi de şoareci într-o încăpere restrânsă, le-a oferit hrană şi apă • Au fost studiate în intervalul de 28 luni – ar fi putut naşte 50.000 de pui dar populaţia de şoareci s-a stabilizat la 150 de indivizi • Când pragul de 150 era depăşit apărea agresivitatea şi neglijenţa părinţilor faţă de progenituri • Continuarea experimentului: • Cuşti pentru 40-50 de şoareci în care se găseau 80 • Animalele aveau hrană şi apă suficiente, materiale pentru construirea cuibului • Totuşi s-au constata distorsiuni importante în toate sferele comportamentale

The ‘Behavioral Sink’ in a Crowded Rat Colony (Calhoun, 1962)

Cercetări demografice asupra densităţii Rezultate incerte • Corelaţie între densitate şi măsuri ale patologiei precum: • rata deceselor infantile, • tuberculoză, • boala mentală, • delicvenţa juvenilă • Relaţie slabă dintre densitate şi patologie, exemplu: – 1963, Hong Kong-ul avea o densitate de 5 ori mai mare decât New-York-ul dar:

• rata mortalităţii era de două ori mai mică, • spitalizarea pentru maladiile mentale de 10 ori mai redusă, • rata criminalităţii de 6 ori mai redusă

Distincţii • 1972, Galle, Gove şi Mc Pherson: • Densitate externă = numărul de locuitări pe km2 vs. densitate internă = numărul de persoane dintr-o locuinţă • Astfel studiile arătau că densitatea internă corela cu delicvenţa juvenilă şi mortalitatea, dar că densitatea externă nu se află în legătură cu aceste variabile! (pentru Chicago)

Concluzii • Deşi aceste rezultate sugerează o relaţie dintre densitate şi comportamentul uman, ele sunt corelaţionate şi nu disting între cauză şi efect

• Ariile cu densitate mare sunt locuite de grupuri cu status socio-economic inferior cu un nivel scazut de educaţie • Deci, rezultatele ar putea fi determinate şi de alţi factori pe lângă densitate!

Studii de laborator asupra densităţii • Realizate pentru a distinge între cauză şi efect • Au reapărut discrepanţele: • • • •

1973, Evans, Howard 1970, Freedman 1972, Freedman, Levy, Buchanan, Prince 1975, Freedman şi Staff

Confuzii în definirea densităţii 1973, Loo • Densitate spaţială vs.

• Cercetările care au avut în vedere acest tip de densitate au comparat comportamentul unor grupuri cu aceeaşi talie în încăperi diferite

• Densitate socială • Cercetările care au avut în vedere acest tip de densitate au menţinut constantă mărimea încăperii şi au variat mărimea grupului

AGLOMERAŢIA • 1972, Stokols propune distincţia dintre densitate şi aglomeraţie • Densitatea este un concept spaţial • Aglomeraţia este un concept psihologic • Desemnează o stare motivaţională care apare prin interacţiunea unor factori spaţiali, sociali şi personali • Este o stare psihologică de stress, care poate sau nu să se afle în legătură cu densitatea • Exemple: concert rock vs. o bibliotecă

• Distincţia este foarte importantă deoarece oamenii par să fie mai afectaţi de aglomeraţie decât de variaţiile în densitate • Astfel se explică rezultatele contradictorii din studiile anterioare

Aglomerarea  Aglomerarea poate fi prezisă cu precizie în mediul de laborator printr-un număr tot mai mare de persoane într-un spaţiu dat şi proximitatea lor faţă de observator (Knowles, 1983).

Aglomerarea  Percepţia aglomerării poate varia atunci când sunt luaţi în considerare alţi factori, precum: • Disconfortul perceput de alte persoane în situaţia respectivă (Patterson, 1976) • Cantitatea de timp petrecută de individ în acel cadru particular în raport cu alţii • Dacă individul se angajează sau nu în activităţi semnificative pentru el personal (Stokols, 1976)

 S-a demonstrat că percepţiile aglomerării corelează pozitiv cu excitabilitatea şi disconfortul (Aiello, Epstein & Karlin, 1975; Evans, 1979).

Teorii explicative ale aglomeraĹŁiei

1. Teorii suprasarcinii 2. Teoriile controlului 3. Teoriile atribuirii

1. Teorii suprasarcinii • Prea multă activitate, prea mulţi oameni în jur pot supraîncărca sistemul cognitiv al individului şi pot duce la stress; • Stressul cauzat de stimularea excesivă poate fi resimţit ca aglomeraţie • 1975, Altman a dezvoltat un model al aglomeraţiei bazat pe teoriile suprasarcinii • Reglarea intimităţii: – aglomeraţia apare atunci când • mecanismele intimităţii nu funcţionează eficient şi când individul este obligat să accepte contacte sociale multiple • Intimitatea obţinută este mai redusă decât cea dorită

Legătura intimitate – aglomeraţie, după Altman, 1975 • Gradul de intimitate este detreminat de numeroşi factori: • Personali • Situaţionali • Sociali

• Indivizii utilizează comportamentelor verbale sau nonverbale pentru atingerea nivelului de intimitate dorit • dacă prin aceste comportamente nu obţin nivelul dorit de intimitate atunci ei devin stresaţi şi resimt aglomeraţia

2. Teoriile controlului • Anii 70 – cercetările lui Martin Seligman: lipsa controlului afectează profund comportamentul (animalelor şi oamenilor)

• Self-learned helplessness – neajutorarea auto învăţată • Experienţa incontrolabilităţii îi face pe subiecţi să renunţe să răspundă şi să adopte o stare de pasivitate foarte apropiată de depresie

Experimente • 1978, Rodin, Baum au aplicat ideea de pierdere a controlului la aglomeraţie: au sugerat că anumite situaţii cu densitate înaltă îi fac pe indivizi să piardă controlul asupra interacţiunii sociale; • Pierderea controlului duce la resimţirea aglomeraţiei si la sentimente de neajutorare • 1974, Sherrod • 1977, Rodin, Solomon, Metcalf: aglomeraţi în ascensor • 1977, Baum şi Valins: relaţia dintre densitate, comportamentul uman în căminele studenţeşti

control

şi

3. Teoriile atribuirii • Când indivizii constată că intimitatea de care dispun este mai redusă decât cea dorită de ce resimt aglomeraţia şi nu frustrare sau reactanţă?

• Stephen Worchel a dezvolta un model atribuţional al aglomeraţiei • 1976, Worchel şi Teddlie – prima fază a experienţei aglomeraţiei o reprezintă violarea spaţiului personal...apoi intervine eticheta atributivă!

• experimente

Structura  Spaţiile sociopetale

sunt acelea care oferă oportunităţi pentru contactul vizual şi pentru facilitarea conversaţiei dintre indivizi într-un spaţiu.

 sociopetal

Structura  Spaţiile sociofugale împiedică contactul vizual şi fac conversaţia mai dificilă.

Staţii sociofugale de lucru pe computer

Structura • Oamenii utilizează o serie de tehnici pentru a gestiona implicarea lor unii faţă de alţii atunci când ocupă aceeaşi încăpere cu o structură dată.

• Unele dintre aceste tehnici includ contactul vizual, întoarcerea capului în anumite direcţii sau menţinerea unei anumite distanţe.

Structura • Acest lucru poate fi indicat pentru vizitatorii celor care practică anumite profesiuni, precum clienţii care se întâlnesc cu avocaţii, dar este mai puţin indicat altora, precum studenţi care se întâlnesc cu profesorii şi încearcă să stabilească o conexiune cu ei (Joiner, 1976)

Structura

 Un aranjament cu un “birou între” semnifică un anumit nivel de formalitate  Biroul devine o barieră între ocupanţi, creând o distanţă psihologică între ei

Aglomeraţie şi design • Când aglomeraţia este o problemă soluţia evidentă este ca designul să ofere mai mult spaţiu!

• LOCUIREA – Densitatea crescută în spaţiul de locuit cauzează probleme: Este ceva de făcut când în spaţiul primar al casei avem densitate mare?

• DA!!!

– Coridoare lungi vs. coriduare fragmentate – Controlul complet asupra unui spaţiu mai mic este de preferat “împărţirii” controlului asupra unui spaţiu mai mare » Pereţi despărţitori şi iluminat – Personalizarea spaţiului primar – Efecte din exterior!

Bibliografie

• Curs on-line Stefan Boncu http://www.psih.uaic.ro/~sboncu/romana/Curs _psihologie_sociala/Curs33.pdf

Intimitatea

Intimitatea • Intimitate vs. Spațiul personal vs. Teritorialitate • Pentru majoritatea persoanelor intimitatea înseamnă: – Separarea față de ceilalți – Siguranța că ceilalți nu au acces la informații private despre noi

Importanța studierii intimității • Pentru a optimiza intimitatea într-un spațiu fizic, trebuie să înțelegem: – Ce este intimitatea și cum o măsurăm – Ce factori personali și exteriori influențează intimitatea – Cum se leagă intimitatea de alte comportamente – Ce modele de spațiu intim au succes

Intimitate și comportament • Ce facem în intimitate?

– Comunicăm în siguranță – Recuperăm sentimentul de control și autonomia – Ne dezvoltăm propria identitate • Integrăm informațiile primite din mediu și de la ceilalți

– Ne eliberăm emoțional

Ce este intimitatea?

• Cea mai bună definiție: „Inimitatea este controlul selectiv de a accesa sinele sau grupul de care aparține” Irwin Altman

• Accesul la sine?

– Informații personale – Interacțiunile sociale ale unei persoane – Canale senzoriale • Acces vizual • Acces acustic

– Unele canale de comunicare pot fi deschise, în timp ce altele sunt închise

• Intimitatea împreună cu un grup?

– Tendința generală este de a considera intimitatea ca fiind ceva individual – De multe ori căutăm intimitatea împreună cu o altă persoană sau un grup de persoane

• Control selectiv?

• Accesul la intimitate poate fi acordat sau refuzat • Inimitatea nu înseamnă doar izolarea față de ceilalți, ci și bucuria de a fi în compania altor persoane și împărtășirea de informații personale • Cuvântul cheie: CONTROL

• O persoană cu un nivel optim de intimitate nu este izolată, ci – este capabilă să aleagă cu ușurință între compania altora și singurătate (managementul interacțiunilor sociale) – Este capabilă să ofere sau să rețină cu ușurință informații despre sine (managementul informației)

Măsurarea Intimității • În măsurarea intimității trebuie să conștientizăm următoarele aspecte: – – – –

Interacțiunile și informațiile oferite în intimitate Cuplurile și grupurile de persoane au nevoie de intimitate Intimitatea variază în funcție de canalele de comunicare și variază în timp Căutarea intimității poate însemna și căutarea unei petreceri la care să participăm

• Intimitatea – Comportament – ex. studiu pe comportamentul copiilor în cadrul unor spații intime amenajate în școală

– Valoare - în contextul în care valorile celorlalți pentru inimitate ne pot afecta. De ex. adulții nu valorizează de multe ori intimitatea adolescenților

– Preferință - de ex. preferințele pentru modul în care este amenajat dormitorul, sunt influențate de cât de aglomerat este în general spațiul în care trăiește o persoană

– Așteptare - așteptări mari sau mici pentru intimitate. De ex. prizonierii se așteaptă să aibă puțină intimitate. Dar când sunt mutați într-o altă clădire se așteaptă la mai multă intimitate.

– Nevoie - Așteptările mici pentru intimitate nu înseamnă că nu există nevoia de intimitate. Multe din problemele prizonierilor pot apărea din cauza lipsei inimității.

Măsurarea Intimității

Măsurarea Intimității • Pentru analiza nevoii de intimitate se pot folosi: – Chestionare – Interviuri

• E indicat ca explorarea nevoii de intimitate să aibă loc în afara spațiului personal, dar într-un spațiu care oferă securizarea informațiilor

• Solitudinea (a fi singur) ≠ izolare – Solitudinea = a fi singur între ceilalți (a fi singur intr-o cameră, dar având și alți oameni în casă) – Izolare = a fi singur fără altcineva împrejur

• Relațiile intime – în familie, cu prietenii • Anonimatul – o persoană își dorește să fie împreună cu un grup de oameni dar nu dorește să fie identificată în grup sau să ofere informații despre ea în cadrul grupului • Discreția/Rezervarea – crearea unei bariere psihologice împotriva intruziunii. Limitarea comunicării despre sine către ceilalți

Alan Westin (1967)

Fațetele intimității

• Retragerea („seclusion”) – a trăi departe de trafic, gălăgie și alte persoane • Non-vecinătatea („not neighboring”) - dorința de a nu intra în contact cu vecinii • Intimitatea ca libertate cognitivă – Individuală – a avea oportunitatea de a face cum dorești și a alege către ce îți îndrepți atenția – Socială - a nu depinde de așteptările celorlalți (familie, șef, prieteni) = a avea libertatea de a fi autentic

Fațetele intimității

• • • •

Caracteristici personale Situații de natură socială Designul spațiului Cultura

Ce influențează nevoia de intimitate?

• Istoricul rezidențial

– Persoanele care au locuit în case aglomerate preferă anonimatul și sunt mai rezervați ca adulți – Persoanele care au locuit în oraș preferă anonimatul și dezvoltă mai ușor relații intime – Cei care locuiesc într-un loc diferit față de cel unde au crescut sunt mai puțin deschiși față de relațiile intime

Factori personali

• Genul – Diferențe între bărbații și femeile care locuiesc în cămine • Bărbații au raportat o nevoie mai mare de intimitate • Bărbații care locuiau într-o cameră de 2 persoane aveau o preferință mai mare pentru intimitate decât bărbații care locuiau în camere de 3 persoane • Bărbații din camerele de 3 persoane lipseau mai mult din cameră • Cei din camerele de 2 persoane nu se simțeau suficient de aglomerați încât să acționeze (să fie mai frecvent plecați), dar își doreau mai multă intimitate • Femeile nu și-au schimbat preferințele pentru intimitate după ce au fost mutate în camere de 2 sau 3 persoane • Femeile se bucură mai mult de compania celorlalți și gestionează mai bine mecanismele sociale de reglare

a intimității • Femeile au împărtășit colegilor de cameră mai multe informații personale decât bărbații

Factori personali

• Personalitatea • Persoanele care au o nevoie mai mare de intimitate: – Încredere mai scăzută în sine – Anxietate crescută

• Persoanele care consideră că nu au parte de suficientă intimitate sunt mai ușor de distras • Persoanele rezervate, care caută solitudinea și autonomia au o stimă de sine mai scăzută și evită relațiile foarte intime în familie

Factori personali

• Informațiile personale sunt oferite în funcție de contextul social • Ex.: studiu realizat pe angajați.

– „Ce organizație/instituție ar trebui să aibă dreptul să colecteze, păstreze, utilizeze și disemineze informații despre tine?”

– „Ce organizație/instituție are dreptul să colecteze, păstreze, utilizeze și disemineze informații despre tine?”

Factorii sociali

60 50 40 30 20 10

Ar trebui (valori)

0

Au dreptul (credințe)

Stone et. al. (1983)

Factorii sociali

Factori sociali • Angajații simt că intimitatea lor este compromisă atunci când informația dată: – – – – –

Are legătură cu personalitatea lor și nu cu performanța A fost obținută fără permisiunea lor A fost dezvăluită altor persoane Are consecințe negative pentru ei Pare irelevantă pentru scopul în care a fost cerută

• Ce legătură are „controlul” cu modul în care percepem intimitatea?

• Cât de multă intimitate ne dorim?

• Oscilăm mereu între dorința de a petrece timp singuri, iar apoi înapoi spre dorința de a petrece timpul alături de ceilalți

• Ce factori spațiali sunt asociați cu intimitatea percepută ca fiind crescută sau scăzută?

– Locul de muncă – Acasă

Factorii fizici/ spațiali

• Intimitatea la locul de muncă – Birourile în spațiul deschis (open-plan offices) oferă un nivel scăzut de intimitate • Trecerea de la un birou închis la open-space

– Numărul de paravane din jurul biroului prezice gradul de satisfacție cu intimitatea – A nu fi în zona cu cel mai mare trafic din birou

Factorii fizici/ spațiali

• Intimitatea acasă – Spațiul deschis de acasă este asociat cu preferința pentru mai puțină intimitate – Separarea camerelor în funcție de activitățile „gălăgioase” și cele mai puțin zgomotoase – Ferestrele îndreptate spre casele vecinilor vs. ferestrele spre un spațiu deschis

Factorii fizici/ spațiali

• Rolul așteptărilor în formarea percepțiilor despre intimitate • Persoanele care se mută dintr-un loc în altul își formează așteptări în legătură cu noul loc (de ex. prizonierii) • Camerele „soft” (de ex.cu scaune tapițate, covoare, pereți decorați, lumină incandescentă) crează un cadru bun pentru impărtășirea de informații intime, spre deosebire de camerele „hard” (de ex. podea și pereți goi, scaune simple, lumină fluorscentă)

• Nevoia de intimitate diferă în funcție de cultura țării – Unele culturi tratează intimitatea în mod similar (de ex. țările europene, statele unite) – Țările arabe: casa ideală este înconjurată de pereți solizi și înalți – India: într-un sat de pescari cu colibe acoperite cu fân, foarte apropiate unele de celelalte, locuitorii nu doreau o separare mai mare de vecinii lor – Iban, Malaezia: familiile trăiesc în case lungi, cu foarte puțină intimitate • Ibanezii au nevoie de la fel de multă intimitate ca europenii, dar o obțin prin mecanisme diferite: convenții sociale în loc de modificarea spațiului fizic – Convențiile sociale din Iran: » metode speciale de schimbarea hainelor în public, » copiii celorlalți nu sunt criticați – ceea ce ajută la menținerea disputelor dintre adulți la un nivel minim -, » casa este închisă pentu musafiri de multe ori, » la pubertate fetele dorm într-un loc separat de băieți

Factorii culturali

Casă lungă din Malaezia (longhouse)

Casă din Arabia

• Țiganii – trăiesc de multe ori în corturi/șatre – Reguli pentru a asigura intimitatea membrilor: • dimineața fiecare decide când să se spele pe față și ceilalți membrii nu îi abordează până când nu s-au spălat pe față • Persoanele care au nevoie de intimitate pentru a-și schimba hainele etc. trebuie să-și caute singur un loc intim • Construirea pereților sau utilizarea ușilor sunt considerate insultătoare – sugerează că ceilalți nu ar respecta intimitatea unei persoane, privind spre alt loc „Intimitatea este o stare de spirit” (bătrână Rommă)

– Intimitatea necesită: curtezie, delicatețe, înfrânare și respect

Factorii culturali

•

Intimitatea pentru copii – Nevoia de intimitate la copii se accentuează între vârsta de 8-12 ani • Mediul extern casei este încă destul de restrictiv • Dormitorul este singurul loc intim • În adolescență spațiul intim se extinde și în afara casei

• Reglarea nevoii de intimitate – Persoanele care au parte de multă intimitate își doresc și mai multă – Persoanele care au parte de puțină intimitate își doresc mai puțină Oamenii își adaptează nevoia de intimitate în funcție de mediul în care trăiesc

Intimitate și comportament

Nevoi de „creștere”

Nevoile de autoactualizare

Maslow, 1970

(cognitive, estetice)

Nevoile de stimă (stima de sine, încrederea, recunoaștere, respect) Nevoia de iubire și apartenență

Nevoi „deficiente”

(nevoia de prietenie, familie, apartenență la un grup, sau de implicare într-o relație intimă) Siguranța (siguranța fizică, a job-ului, resurselor, securitatea casei și a familiei)

Nevoi fiziologice (hrana, apa, aerul, igiena, somnul, sexul și o temperatura relativ constantă a corpului)

Intimitatea în ierarhia nevoilor

Managementul

I N T I M I T A T E A

Nevoia de comunicare securizată și confidențialitate Angajații middle-level:

Birouri închise sau partiționate Nevoia de a fi protejați de factori distractori

Angajații low-level: nevoie de intimitate vizuală;

nevoia de a controla fluxul contactului social

Intimitatea…ierarhică

Intimitatea și mediul fizic • Nevoia de intimitate se schimbă în funcție de mediul pe care îl alegem sau îl modificăm pentru comportamentele noastre

• Intimitatea – ca proces de distribuire a informațiilor (John Archea, 1977) – Mediul fizic reglează fluxul intimității – În funcție de cum este aranjat sau proiectat, poate concentra, dispersa, segrega sau localiza informația

Intimitatea și designul interior • Rolul designerului este de a oferi cât mai multă intimitate, păstrând echilibrul între solitudine și apropierea de ceilalți • Asigurarea accesului spre ceilalți

Spațiul rezidențial • Casa/apartamentul este un spațiu privat • Majoritatea oamenilor asociază intimitatea cu: – – – –

Pereții Ușile Mărimea terenului Distanța până la vecini

• Problemele cele mai frecvente: – spațiul insuficient sau – spațiul neamenajat corespunzător

• Studiu asupra intimității în holuri, lifturi și alte spații publice din clădiri înalte și foarte înalte (McCarthy & Saegert, 1979) – Spațiile publice din clădirile medii au fost considerate ca oferind mai multă intimitate decât spațiile din clădirile foarte înalte – Chiriașii din clădirile medii erau mai activi social și aparțineu mai multor organizații pentru voluntariat – Intimitate ≠ izolare

• Studiu realizat pe locuitorii dintr-o clădire cu camere tip cămin (Baum et al., 1979) – Cu cât coridoarele sunt mai mari, intimitatea este percepută ca fiind mai mică – Lipsa intimității asociată cu numărul mare de străini de pe coridor

• Model de casă care oferă intimitate – arhitectul Christopher Alexander – Case peruviene low-cost

– Spațiul public cât mai aproape de intrare – Spațiul privat cât mai departe de intrare – Echilibru între intimitate (solitudine, intimitate în familie) și comunitate (relații cu vecinii) – Echilibru între preț și nevoile clientului pentru intimitate

Spațiul de la locul de muncă • Designul de la locul de muncă de multe ori crează neplăceri • Design creat pe principii precum numărul angajaților per m², în loc de eficiența în muncă • Intimitatea este mai importantă decât (Farrenkopf & Roth, 1980): – – – – – – –

Mărimea spațiului Temperatura Ventilația Mobila Lumina Priveliștea Elemente de estetică

“The best office”

140 cm • Orientarea: – “facing in”

vs.

– “facing out”

Min. 4,5 m²

Caracterul simbolic al birourilor • A avea un birou ce seamănă cu stilul “de acasă” sau de a “fi mândru de el” self-rated job performance 

Atributele simbolice:  Asigurarea confidenţialităţii  Calitatea aerului  Luminozitate  Temperatură adecvată

• În designul unui birou ar trebui să se țină cont de: – Natura muncii (unele job-uri au nevoie de mai multă solitudine decât altele) – Preferințele individuale pentru un birou izolat (stabilite de obicei în funcție de natura muncii, vârstă, personalitate) – Tipul de interacțiuni sociale (ședințe, pauze, discuții confidențiale cu clienții etc)

• Rezultate ale unor studii: – Bărbații introvertiți au performanțe mai bune în sarcini simple întrun birou deschis (open-office) – Designul de mobilă modulară reprezintă un compromis bun pentru nevoile de solitudine și interacțiune – Satisfacția la locul de muncă scade dacă nu există suficientă intimitate sonoră (ex. inhibiția crește în cadrul unui interviu de angajare dacă din camera alăturată se aude cineva tastând la calculator)

Concluzii •

Intimitatea este un proces prin care oamenii controlează nivelul de interacțiune cu ceilalți și exteriorizarea informațiile despre sine.

•

Preferințele, așteptările, valorile, normele și comportamentul variază de la persoană la persoană și de la o ocazie la alta, atunci când persoanele gestionează nevoia de intimitate

•

Intimitatea este strâns legată de mai multe procese psihologice: – – – – – – – – –

Teritorialitatea Spațiul personal Aglomerația Controlul Comunicarea Identitatea Emoțiile Adaptarea Creșterea

Concluzii • Mediul fizic are un rol important în gestionarea nevoii de intimitate – Fie ne ajută să avem parte de intimitate – Fie îi forțează pe cei ce nu dispun de resurse arhitecturale să fie creativi în obținerea intimității

• Unele persoane care nu au parte de intimitate se adaptează circumstanțelor, dar acest lucru nu înseamnă că adaptarea este una „sănătoasă” • Persoanele specializate în design interior pot maximiza abilitățile de interacțiune ale persoanelor, prin amenajarea optimă a spațiilor private și publice

Concluzii Personal space Densitate Territorialitate (personalizare) Privacy

Ce aĹŁi reĹŁinut din acest curs?

BIBLIOGRAFIE • Gifford, R. (Ed.), Environmental Psychology. Principles and Practice (4th edition). Colville, WA: Optimal Books; • Kupritz V. W. (2000). Privacy management at work. A conceptual model in Journal of Architectural and Planning Research. 17, 47-63.

Exercițiu • Gândiți-vă la un spațiu pe care l-ați alege pentru momentele de: – Solitudine – Intimitate alături de persoane apropiate – Anonimat

• Desenaţi, proiectaţi aceste spaţii şi comparați diferențele dintre cele trei spații din perspectiva intimităţii.

Ataşamentul faţă de loc • Vă rugăm faceți o listă cu 10 locuri pe care le considerați semnificative pentru dvs.

1. ...................................................................................................

2. ...................................................................................................

3. ...................................................................................................

4. ...................................................................................................

5. ...................................................................................................

6. ...................................................................................................

7. ...................................................................................................

8. ...................................................................................................

9. ...................................................................................................

10. ...................................................................................................

Ataşamentul faţă de loc • Temă centrală a psihologiei environmentale • Ataşamentul faţă de loc a devenit un construct central în psihologia environmentală, având parte de multe contribuţii din partea cercetătorilor.

• Principalul scop este de a înţelege modul în care oamenii stabilesc legături afective cu locuri specifice a mediului lor rezidenţial, ce poate deveni o parte a identităţii lor.

• Mulţi dintre cercetători au considerat că ataşamentul faţă de loc ar trebui văzut ca un set de fenomene relaţionate şi mai puţin ca un fenomen singular.

• Cât de departe am ajuns în ultimii 40 de ani?

Maria Lewicka, 2011

DEFINIȚII • Ataşamentul faţă de loc este studiul componentelor afective ale relaţiei ataşării de un loc (Bonnes, Sechioralli, 1995).

• Ataşamentul faţă de loc se referă la sentimentele, legăturile, gândurile, intențiile comportamentale pe care le dezvoltă oamenii în timp cu referire la mediul lor socio-fizic. (Bonaiuto, M., De Dominicis, S., Fornara, F., Ganucci Cancellieri, U., & Mosco, B., 2011).

Ce știm deja...

• Identificarea cu locul favorit are rol restaurativ pentru noi • AL puternic este corelat cu risc criminal perceput ca fiind scăzut • Studiu din Salt Lake City, AL este mai crescut la: » Proprietarii de case » Rezidenţii pe termen lung » Rezidenţii ce observă şi sunt deranjaţi de actele de vandalism public minore (semne relativ minore de dezordine publică: graffiti, gunoi, proastă întreţinere a spaţiului verde) » Cei cu frică scăzută de crime » Cei care experimentează coeziune crescută în vecinătate

Cât de departe am ajuns în ultimii 40 de ani? Maria Lewicka, 2011 • • • •

Interesul – statistici Condițiile în care s-au realizat aceste cercetări Cum ne descurcăm în labirint?

Secțiuni ale prezentării: • Cercetări • Metode • Teorii Scop: noi idei teoretice privind mecanismele psihologice ale legăturii emoționale dintre oameni și locurile lor

Interesul pentru subiect

Cercetarea clasică • 1961, în Boston, Fried, Gleichers • Într-un cartier rezidenţial reconstruit • FRIED, M., GLEICHER, P. (1961) Some sources of residential satisfaction in an urban slum, Journal of the American Institute of Planners (19) 539- 68.

• Efectul strămutării, re-locării • Nu uitaţi: “buldozerele distrug un stil de viaţă, nu doar o clădire” • Vezi demolările din Bucureşti... Povestea caselor

Cât de departe am ajuns în ultimii 40 de ani? Maria Lewicka, 2011 • • • •

Interesul – statistici Condițiile în care s-au realizat aceste cercetări Cum ne descurcăm în labirint?

Secțiuni ale prezentării: • Cercetări • Metode • Teorii Scop: noi idei teoretice privind mecanismele psihologice ale legăturii emoționale dintre oameni și locurile lor

• Este (încă) locul important?

• Suntem atașați ... De ce locuri suntem atașați?

• Predictori (vs. corelații) și consecințe • Socio-demografici » » » »

Vechimea rezidenței / Vârsta Statusul social / Educația Proprietatea / Mărimea comunității A avea copii / mobilitatea

• Sociali » Legătura cu comunitatea » Siguranța

• Fizici: naturali, arhitecturali, urbani » Factor-cheie: interacţiunea cu natura » AL nu este automat redus de decăderea fizică a clădirilor, a cartierului. De ce? » Explicaţii: AL este legat de perceperea calităţii vecinătăţii incluzând calitatea relaţiilor sociale

Consecințe și corelații • În cele mai multe studii atașamentul față de loc este asumat ca fiind ceva bun (predictor pentru wellbeing, sense of coherence, etc.)

Totuși ...

• Atașamentul față de loc poate fi însoțit de ”pericol” (scăderea mobilității, restricționarea oportunităților, refuzul de mutare în fața dezastrelor naturale...

• Comunități patologice – dezvoltarea cognitivă a copiilor

• Rol în dezvoltarea spiritului comunitar, comportamentelor proenvironmentale, identității regionale, protejarea ariilor naturale • Spiritul comunitar este mai crescut când rezidenţii sunt mai fericiţi cu participarea lor în comunitate şi cu intimitatea • Spiritul comunitar este mai scăzut acolo unde rezidenţii trăiesc în densităţi urbane mari, cu diversitate etnică mare

• ... Dar, și cu refuzul proiectelor din comunitate • NIMBY effect

Modul de studiu al AL • Cum se studiază AL? • Observând cum dezvoltă oamenii legăturile cu locurile lor (“rădăcinile”) • Fenomenologic (percepţia lumii de către un observator pregătit, sofisticat) • Observând comportamentele zilnice ale rezidenţilor – au fost dezvoltate scale care măsoară AL

• Metode calitative & cantitative – Scale self report

Cercetări recente • Stilul de ataşament faţă de loc - Brennan, Clark, & Shaver (1998) • •

Studii cantitative – Morgan, 2010 Teze de doctorat recente: Scannell, 2013; McBain, 2010.

Model integrativ pentru ataşamentul uman şi cel faţă de loc, Morgan 2010

Copiii şi ataşamentul faţă de loc • Dezvoltarea copiilor: băieţii şi fetele dau sensuri diferite pentru împrejurimile casei • Bunăstarea copiilor şi a adolescenţilor relaţionată de forma şi conţinutul casei

este

• Mutarea, părăsirea casei (pentru a merge la şcoală, la universitate, la o slujbă în alt oraş): experienţă dezastruoasă sau plăcută • Cum a fost pentru voi?

Factorii culturali • Identitatea şi ataşamentul au loc la nivelul individului dar sunt influenţate de mecanisme culturale Setha Low, a revizuit bibliografia şi a determinat existenţa a 6 căi de transmitere culturală: • • • • • •

Genealogia Pierderea şi distrugerea Proprietatea Cosmologia Pelerinajul Narative

Ce am putea cerceta în România?

•

Ataşamentul faţă de loc la rezidenţii unui cartier

•

Efectul pe termen lung al demolărilor din Bucureşti

•

Ataşamentul faţă de loc în zonele poluate (gen Copşa Mică)

•

Efectul strămutării după inundaţii, alunecări de teren: de ce nu se mută oamenii din locuri periculoase?

•

Ataşamentul faţă de loc şi percepţia riscului – vezi doctorat Alexandra Stancu

BIBLIOGRAFIE • •

•

• • •

Billig, M. (2006). Is my home my castle? Place attachment, risk perception, and religious faith. Environment and Behavior, 38, 248-265 Brennan, K. A., Clark, C. L., & Shaver, P. R. (1998). Self-report measurement of adult attachment: An integrative overview. In J. A. Simpson, & W. S. Rholes (Eds.), Attachment theory and close relationships (pp. 46–76). New York: Guilford.

Bonaiuto, M., De Dominicis, S., Fornara, F., Ganucci Cancellieri, U., & Mosco, B. (2011).

Flood risk: the role of neighbourhood attachment. In G. Zenz, R. Hornich (Eds.), Proceedings of the International Symposium UFRIM. Urban Flood Risk Management Approaches to Enhance Resilience of Communities (pp. 547-558).

McBain, K.A. (2010). Adult attachment theory and attachment to place: exploring the relationships between people and places. PhD thesis, James Cook University.

Morgan, P. (2010). Towards a developmental theory of place attachment.Journal of Environmental Psychology, 30:11–22 Scannell, L. (2013). The Bases of Bonding: The Psychological Functions of Place Attachment in Comparison to Interpersonal Attachment. A Dissertation Submitted in Partial Fulfillment of the Requirements for the Degree of Doctor Of Philosophy in the Department of Psychology, University of Victoria.

Hărţile cognitive: istoric, aplicaţii şi perspective

•

Introducere

•

Cercetări clasice •

Contribuţia lui Lynch la dezvoltarea studiilor privind hărţile cognitive

•

Studiile lui Stanley Milgram

•

Cercetări moderne

•

Metode de cercetare a hărţilor cognitive

•

Erori în hărţile mentale

•

Determinanţi ai hărţilor cognitive

•

Diferenţe între sexe în alcătuirea hărţilor-schiţă

•

Diferenţele de vârstă în formarea şi utilizarea hărţilor cognitive

•

Aplicații ale hărților cognitive •

Wayfinding

•

Conceptul de lizibilitate

•

Dezvoltarea capacităţii de elaborare a hărţilor cognitive în timpul copilăriei

•

Siguranţa resimţită în spaţiul public

•

Studiul hărţilor cognitive în domeniul turismului

•

Hărţile cognitive în panificarea teritorială

Introducere – percepţia cognitivă a spaţiului  Percepţia mentală sau cognitivă a spaţiului este definită în literatura de specialitate ca un proces compus dintr-o „serie de transformări fiziologice prin care o persoană dobândeşte, codifică, stochează, recuperează şi decodează informaţii despre locaţiile relative şi atributele fenomenelor din mediul său spaţial de zi cu zi” (Downs şi Stea, 1973).  Pile (1996) a definit procesele mentale ca fiind capacitatea interioară de a cartografia lumea.

Introducere - noţiunea de “hartă cognitivă”  Noţiunea de „hartă cognitivă” îi este atribuită lui Tolman (1948) care a demonstrat că şobolanii, explorând liber un mediu (labirint), au tendinţa de a-şi construi o „hartă” internă a acestuia, pe care o folosesc mai târziu pentru a executa sarcini spaţiale.  „Hărţile cognitive ale şobolanilor şi ale bărbaţilor”, Tolman (1948) a extins teoria sa în domeniului uman.

Introducere – domenii de utilizare a hărţilor cognitive

• Conceptul a fost angajat intens de cercetătorii din domeniul ştiinţelor cognitive (psihologi, neurologi etc.) şi folosit de către cei care studiază cultura şi societatea, în principal ca o trimitere la imagini de spaţiu sau ca o metaforă pentru spaţiu.

• Există multe interpretări şi diferite moduri de utilizare a conceptelor de cunoaştere mentală şi hărţi mentale în cercetarea academică Fenster (2009).

CERCETĂRI CLASICE PRIVIND HĂRŢILE MENTALE Tolman şi urmaşii săi • Bingman şi Able (2002) au revizuit constatările legate de abilităţile de cartografiere ale păsărilor şi structurile subiacente neurofiziologice ale acestui proces.  Emil W. Menzel (1973) a încercat să analizeze

hărţile cognitive ale cimpanzeilor prin observarea strategiilor pe care aceştia le folosesc pentru a găsi alimente ascunse 

a realizat 5 experimente cu 6 cimpanzei cu vârste cuprinse între 5 şi 7 ani, într-un mediu controlat, în aer liber;



similitudinile între abilităţile de reprezentare ale cimpanzeilor şi cele ale oamenilor nu pot fi contestate, deoarece şi alţi cercetători au susţinut că procesele de reprezentare nu sunt proprii doar fiinţelor care posedă limbaj.

Contribuţia lui Lynch la dezvoltarea studiilor privind hărţile cognitive • Kevin Lynch, profesor de planificare urbană, a publicat în 1960 prima sa carte despre acest subiect ”Imaginea oraşului”.

Ce include o hartă cognitivă?

• Informaţie cu privire la locaţie (mai ales, direcţie şi distan); • Caracteristici fizice, precum: prezenţa dealurilor, a râurilor, înălţimea clădirilor şi lărgimea străzilor; • Elemente evaluative (dacă un peisaj este perceput ca fiind frumos sau nu, dacă un oraş e curat sau nu, dacă un cartier e periculos sau sigur etc.).

Obiectivele și strategiile lui Lynch • A pregătit observatori pentru efectuarea unei recunoaşteri sistematice în zona centrală a trei oraşe din Statele Unite: • Boston • Los Angeles

• New Jersey

• A luat interviuri locuitorilor acestor oraşe în vederea descoperirii naturii hărţilor mentale

• Principalul obiectiv al lui Lynch a fost de a descoperi lizibilitatea diferitelor medii urbane, adică, uşurinţa cu care pot fi recunoscute şi organizate într-un model unic caracteristicile înregistrate.

5 elemente constitutive ale hărților mentale  Reperele sunt puncte ce pot fi văzute dintr-un punct îndepărtat; sunt locuri distincte; ele pot rămâne în mintea rezidenţilor chiar şi după ce au dispărut fizic, au fost demolate sau distruse. Ele sunt elemente distinctive ale mediului şi subiecţii le folosesc drept puncte de referinţă.  Nodurile sau zonele de confluenţă sunt puncte strategice ale oraşului spre şi de la care se deplasează rezidenţi (intersecţii, sensuri giratorii, pieţe, parcuri, gări); aici se concentrează comportamentele membrilor comunităţii.

 Districtele, sectoare mari sau medii cu caracter distinctiv, sunt zone distincte, spaţii relativ mari pe hărţile mentale.  Marginile sunt elemente limitative, de graniţă, ce separă o zonă de alta, dar care sunt folosite drept căi de comunicaţie: păduri, râuri, ziduri, linii de coastă.  Căile, traseele sunt coridoare folosite în comun pentru deplasare – străzi, rute de autobus, şosele, căi ferate etc.

Roger Downs, David Stea (1973)  Natura proceselor psihologice implicate în elaborarea hărţilor mentale.

 Distincţia dintre rezultat şi proces: hartă cognitivă (cognitive map) şi cartografiere cognitivă (cognitive mapping)  Cartografierea cognitivă este un proces dinamic, pe parcursul căruia sunt prelucrate informaţiile referitoare la mediul spaţial al unei persoane, cu scopul formării imaginii mentale a spaţiului respectiv

 Imaginea mentală formată este harta cognitivă, adică o codificare atât a locurilor, cât şi a relaţiilor secvenţiale între ele (Johns, 2003)  Pentru a ilustra această diferenţă, Garling et al. (1984) au o asemănat harta cognitivă cu un produs final, cartografierea cognitivă fiind similară cu procesul de achiziţie a respectivului produs.

Studiile lui Stanley Milgram (1933-1984)

 Stanley Milgram (1970) a fost interesat de felul în care oamenii îşi reprezintă oraşele în care trăiesc Harta cognitivă a New Yorkului Denise Jodelet a concretizat studiul privind harta mentală a Parisului

Cercetări moderne • Golledge (1991) – rolul ataşamentului faţă de loc în formarea hărţilor cognitive

• Joseph Glicksohn (1994) - rolul estimării direcţiilor sau a unghiurilor în construirea hărţilor mentale ( sisteme de unghiuri exacte, cum ar fi de 90, 180 grade etc.)

• „euristicile orientării” (euristica rotaţiei şi euristica alinierii)

• (Özdoğru, 2002) - abilităţile cognitive de cartografiere

Metode de cercetare a hărţilor cognitive • Hărţile - schiţă • Cartografierea reacţiilor la locurile amintite • Sarcini de recunoaştere • Metode cantitative de colectare a datelor, sondaj • Programe şi / sau algoritmi • www.mentalmap.org

Erori în hărţile mentale  Hărţile cognitive incomplete

sunt

 Oamenii supraestimează zonele familiare în hărţile lor cognitive

 Indivizii pot chiar să adauge într-o hartă cognitivă elemente non-existente fizic Appleyard (1970, apud Bell et al., 1996) - structurare inferenţială

Determinanţi ai hărţilor cognitive • Familiaritatea • Saarinen (1973) amplificarea mărimii zonelor familiare şi reducerea mărimii zonelor nefamiliare

• Interesele • Studenţii vor reda mai fidel universitatea şi zona complexului studenţesc; suporterii echipei de fotbal locale – zona stadionului

• Repere uşor observabile • Cea mai înaltă clădire dintr-un oraş

• Repere clare, permanente • Scările pe panta abruptă din Paşcani vs. Târgu Frumos

Diferenţe între sexe în alcătuirea hărţilor-schiţă • Bărbaţii posedă abilităţi vizuale şi spaţiale mai bune decât femeile (Maccobz şi Jacklin, 1974) • Simţul orientării este mai important pentru stima de sine a bărbaţilor şi foarte puţin important pentru femei

• Stilul femeilor de a desena hărţi-schiţă diferă de al bărbaţilor – McGuiness şi Sparks, 1979: • Femeile includ mai multe repere în hărţile lor, dar mai puţine căi între repere decât bărbaţii • Femeile estimează mai exact, în desenele lor, distanţele între clădiri

Diferenţele de vârstă în formarea şi utilizarea hărţilor cognitive • Pe măsura înaintării în vârstă, există un declin în capacitatea indivizilor de a se orienta şi a se deplasa în mediu (Driscoll şi al., 2005; Kirasic, 1991; Moffat şi al., 2001) • Persoanele mai în vârstă au nevoie de mai mult timp pentru a forma o hartă cognitivă a unui spaţiu şi fac mai multe erori în timpul utilizării ulterioare a hărţii respective, în comparaţie cu tinerii (Iaria şi al., 2009)

• Burns (1999) – strategii adaptative la persoanele în vârstă, în sensul că aceştia evită, mai mult decât tinerii, traseele şi locurile necunoscute

Aplicaţii ale hărţilor cognitive • Wayfinding • Conceptul de lizibilitate • Dezvoltarea capacităţii de elaborare a hărţilor cognitive în timpul copilăriei  Siguranţa resimţită în spaţiul public  Studiul hărţilor cognitive în domeniul turismului  Hărţile cognitive în panificarea teritorială

• Partea a II –a – Elemente specifice ale legăturii design de interior şi psihologie • In pregatire pentru aprilie şi mai, 2016

• Design de interior şi psihologie • locuirea, spaţiile de muncă, biroul, spaţiile de învăţare, spaţiile de petrecere a timpului liber

• Caracteristicile spaţiului – lumina • Efectul iluminatului; ferestrele; influenţe asupra dispoziţiei psihice; influenţe asupra sănătăţii, influenţe asupra comportamentului social, diferenţe de gen, legătura cu performanţa în realizarea sarcinii, Iluminat şi design interior

• Caracteristicile spaţiului –– zgomotul • Impactul ambiental al zgomotului, legătura cu performanţa, muzica la locul de muncă?, zgomot şi controlul, efecte asupra sănătăţii, asupra comportamentului social, zgomot şi design interior

• Caracteristicile spaţiului – culoarea • Culoare şi emoţii asociate, culoarea la locul de muncă, diferenţe de gen; cercetări şi rezultate; Culoare şi design interior

• Caracteristicile spaţiului – calitatea aerului • Mirosurile, Ionizarea, temperatura aerului, temperatura aerului şi performanţa cognitivă, influenţe asupra sănătăţii; sindromul clădirii bolnave; influenţe asupra comportamnetului social. Calitatea aerului şi design interior

• Personalizarea spaţiului • Personalizarea spaţiului – diferenţe de gen; Personalizarea în designul de interior

• Relaţia designer de interior - client • Relaţia arhitecţi–designeri - beneficiari/clienţi; Interacţiunea cu clienţii; • Decizii economice în familii

BIBLIOGRAFIE Cursul utilizează 3 surse bibliografice majore: • Bechtel, R., Churchman, A. (editors). (2002). Handbook of Environmental Psychology. New York: Wiley.

• Gifford, R. (2007). Environmental Psychology. Principles and Practice. Fourth Edition, Optimal Books.

• Ilin, C., (2009). Oraşul. Studii de psihologie environmentală. Editura Institutului European, Iaşi