Gabriela pascu note de curs istoria urbanismului compressed

ISTORIA URBANISMULUI

as.dr.arh. Gabriela Pașcu

Timișoara 1818

ISTORIA URBANISMULUI Obiective curs: -

Informare Inceput al pregatirii urbanistice Formarea deprinderilor de evaluare a realitatilor urbanistice (ca faza preliminara obligatorie proiectului de arhitectura) Formarea deprinderilor de intelegere a modului de administrare si interventie in contexte noi si istorice

Scop curs: -

Cunoasterea evolutiei caracteristicilor asezarilor umane

-

Cunoasterea necesara administrarii si adoptarii celor mai bune metode de interventie asupra asezarilor existente sau in cazul unora noi

CURS 1: Generalitati (prezentarea notiuni de baza, contextualizare, elemente de teoria urbanismului)

CURS 2: Istoricul evolutiei asezarilor umane

Timișoara 1818

Timișoara sfr.sec XIX

CURS 3: Asezari: Orientul Mijlociu si Apropiat, Egiptul

CURS 4: Asezari: Peloponez si spatiul egeean

CURS 5: Orasul etrusc si roman

CURS 6: Tranzitia catre orasul medieval

Europa medievala sec. XIII

Europa sec. XIV

CURS 7: Continuitatea oraselor antice in apusul Europei (Italia, Galia, Germania, Britania)

CURS 8: Orasul medieval in Europa occidentala: Orasul italian

CURS 9: Orasul medieval in Europa occidentala: Orasul german si francez.

Aigues – Mortes, Languedoc - Roussillon

CURS 10: Orasul medieval in Europa occidentala: Orasul spaniol.

Urbanism prestabilit – scheme planimatrice.

Girona (Spania) prof.drd.arh.T.O.Gheorghiu

CURS 11: Orasul central european.

Elblag (Polonia), Liliana Krantz (RIHA Journal)

CURS 12: Orasul de coasta sud – est european. Orasul balcanic.

CURS 13: Orasul rusesc.

Orase din spatiul actual romanesc (orasul transilvanean)

CURS 14: Orasul romanesc extracarpatic. Moldova, Tara Romaneasca.

CURS 1: Generalitati (prezentarea notiuni de baza, contextualizare, elemente de teoria urbanismului)

NOTIUNI DE BAZA: ASEZARE UMANA « Forma de asezare stabila a populatiei in teritoriu, alcatuind un nucleu de viata umana, cu structuri si marimi variabile, diferentiate in functie de: modul de productie al societatii si specificul activitatii de productie dominante ale lor » Mario Coppa (Storia dell’urbanistica, Torino 1968) « o asezare este rezultatul unor actiuni constiente ale unui grup uman asupra mediului natural in scopul adapostirii si protejarii comunitatii respective si activitatii acestora. »

In functie de relatiile dintre societatea beneficiara si promotor, exista doua cazuri extreme: Caz 1: societatea beneficiara si promotorul se confunda aproape perfect (promovare naturala), rezultand asezari foarte apropiate de necesitatile comunitatilor respective.

Caz 2: societatii i se impun reguli de catre un for exterior (promovare dirijata). In caest caz, grupul uman fie incearca sa se sustraga actiunilor respective, fie este nevoit sa se adapteze, fie sa realizeze un compromis.

Tipologii de crestere: Prin urmare, se poate vorbi despre dezvoltari de tip natural, organic (I) si dezvoltari impuse, dirijate (II).

I. – modelul este spontan, realizat din aproape in aproape, intr-o stransa relatie cu complexul de factori care il determina.

-

este dificil de anticipat finalitatea si etapele prin care va trece acesta.

II. – modele pre-concepute - se refera la asezari in ansamblu sau la parti componente ale acestora - sunt aplicate ca atare sau primesc anumite adaptari la context.

- finalul si etapele pot sa fie anticipate

Cunoasterea Cunoasterea unei asezari este un proces extrem de important pentru analiza evolutei si intelegerea contextului pentru a lua decizii viitoare corecte. Cuprinde: acumulare date, prelucrarea date, pana la obtinerea notiunilor cele mai sintetice. Cunoasterea nu are un caracter static, asezarile trecand prin etape/ perioade de schimbare.

Cunoasterea este necesara pentru o buna gestionare si pentru stabilirea tipului de interventie optim.

Administrarea (gestionarea) Gestionarea unei asezari are drept scop mentinerea ei in stare de functionare, prin analizarea relatiilor dintre indivizi, grupuri umane, stat sau for tutelar si componentele asezarii.

Prin ea se stabilesc reguli de functionare si sunt mediate interesele personale si cele de grup. Administratie devine cu atat mai mare cu cat scara asezarii este mai mare.

Interventia Este inteleasa ca procesul de gestiune si evolutie a asezarilor. Este dictata de impulsuri interne si de factori externi. Aceasta ectiune este obligatoriu sa optimizeze relatia intre existent si necesitatea care a impus-o.

In cazul unei interventii mentionam implicarea unui aparat administrativ, a unei legislatii urbane si a unui aparat de studiu si de proiectare. Orice promotor daca nu face deja parte din sistem, trebuie sa intre in discutie cu cele trei parti componente.

Realitatea terestra Reprezinta un concept in care se integreaza toate produsele omului si omul. Principalele sale componente sunt: mediul natural, mediul artificial si mediul social.

Mediul natural Reuneste elementele asupra carora omul nu a actionat sau prezenta lui este accidentala. In principal fiind alcatuit din rezervatii naturale, deserturi, paduri, mediul acvatic.

Mediul artificial Reprezinta materializarea tuturor actiunilor umane asupra mediului natural.

Mediul natural Reuneste elementele asupra carora omul nu a actionat sau prezenta lui este accidentala. In principal fiind alcatuit din rezervatii naturale, deserturi, paduri, mediul acvatic.

Mediul artificial Reprezinta materializarea tuturor actiunilor umane asupra mediului natural.

Realitatea europeana – sec.XX

Realitatea romaneasca sec.XX

ELEMENTE DE TEORIA URBANISMULUI

A. Relatia spatiu – volum

B. Notiuni generale de perceptive in arhitectura si urbanism

C. Caracteristice generale ale asezarilor umane

C. Caracteristice generale ale asezarilor umane Un element definitoriu al asezarilor umane este raportul intre volumul construit (pozitiv) si volumul neconstruit (negativ), desi in urma teoriilor din ultimii ani, spatiul public, spatiul dintre este considerat tot pozitiv. Prin trecerea lor in revista sa realizeaza trecerea de la nivelul obiectului la cel al ansamblului, in acest proces avand un rol deosebit zonele de trecere (accese, spatii tranzitorii). Maxima complexitate este dobandita de scara asezarii umane.

Nivelul 1 – obiect izolat Nivelul 2 – ansamblul

prof.drd.arh.T.O.Gheorghiu

prof.drd.arh.T.O.Gheorghiu

prof.drd.arh.T.O.Gheorghiu

prof.drd.arh.T.O.Gheorghiu

prof.drd.arh.T.O.Gheorghiu

prof.drd.arh.T.O.Gheorghiu

Criterii de clasificare ale asezarilor Clasificarea presupune gruparea asezarilor in functie de o serie de criterii.

1. rurale, urbane sau intermediare (cu statut intermediar de obicei targ, forum sau oppidum ) Clasificarea din acest punct de vedere al asezarilor depinde de perioada, zona, legislatie, context general.

De obicei asezarile umane au tins si tind spre dobandirea statutului care le confera cele mai multe avantaje (numarul de asezari cu un anumit statut este limitat).

2. istoria 3. zona geografica 4. situl (relief, ape, structura sol, vegetatie, etc.)

5. clima 6. populatie (marime, densitate, specificitati socio – economice, etnice, etc) 7. functiune

8. structura materiala a asezarilor 9. tipul de retea stradala 10. zonarea 11. materiale folosite așezare romană fortificată, centru economic, politic, religios și militar, un început de oraș.

12. intinderea, etc.

Unele criterii pot lua in considerare in mai multe caracteristici, si se refera la un singur mediu (natural, social sau artificial), altele se refera la doua sau mai multe tipuri : Ex : factor relief (asezari de ses, asezari de deal, asezari de munte, de vale, asezari ce ocupa mai multe forme de relief) Factor istoric (preistorie, antichitate, ev.mediu, renastere, post-renastere, industriala, moderna, postmoderna) In Europa sunt zone intinse in care asezarile au importante parti componente dobandite in Evul Mediu, sec.XVIII is XIX. Unele isi mentin aria si carcateristicile medievale, altele au dobandit importante arii urbane moderne.

CURS 2: Istoricul evolutiei asezarilor umane

A. APARITIA ASEZARILOR UMANE Conform teoriei evolutioniste, dezvoltarea asezarilor umane este legata de un anumit nivel de dezvoltare a societatii respective. Fenomenul repetat in spatii si timpuri diferite are in principal doua motive : - parasirea pesterilor - abandonarea adaposturilor temporare - unul din elementele structurale fundamentale a fost familia

Spre sfarsitul mileniului XI i.C. au fost semnalate : - inceputurile agriculturii (agricultura a determinat aparitia asezarilor stabile, iar dezvoltarea ei a fost unul din factorii genezei oraselor) - inceputul asezarilor stabile Cum am discutat si in cursul anterior, asezarile pot fi grupate in doua mari tipologii de dezvoltare: 1. spontane (evolutie lenta dinspre rural spre urban).

2. programatic (actiuni deliberate si dirijate)

Determinarea momentului aparitiei asezarilor umane este influentata de atributele pe care trebuie sa le intruneasca o asezare: - existenta unui ansamblu de constructii stabile - sa existe o relatie de vecinatate intre ele - intindere finita delimitata prin amenajari defensive : santuri, valuri de pamant, fortificatii din lemn si piatra - sa posede spatii libere pentru comunicare sau cu utilitate comuna – se trece astfel de la amenajari individuale, familiale catre realizari colective, cu rol de coeziune sociala.

- sa posede dominante spatiale sau volumetrice

Asezari Umane. Prof.dr.arh. T.O. Gheorghiu

Asezari Umane.

Prof.dr.arh. T.O. Gheorghiu

Asezari Umane. Prof.dr.arh. T.O. Gheorghiu

ca rod al gandirii evoluate, sintetice

Asezari Umane.

Prof.dr.arh. T.O. Gheorghiu

Asezari Umane. Prof.dr.arh. T.O. Gheorghiu

Asezari Umane.

Prof.dr.arh. T.O. Gheorghiu

Asezari Umane.

Prof.dr.arh. T.O. Gheorghiu

Asezari Umane. Prof.dr.arh. T.O. Gheorghiu

Asezari Umane.

Prof.dr.arh. T.O. Gheorghiu

Asezari Umane.

Prof.dr.arh. T.O. Gheorghiu

Asezari Umane.

Prof.dr.arh. T.O. Gheorghiu

Turcia de astazi

CARACTERUL URBAN Exemplele urmatoare, nu reprezinta organizari urbane intregi, ci parti componente ale oraselor sau asezarilor preurbane, aflate in plin proces de evolutie.

Segregarile functionale si spatiale prezentate in exemplele anterioare, constituie procedee avansate de realizare a aglomerarilor de constructii si transformarea lor in asezari.

Se observa ca procedeele trecute in revista nu se succed uniform in timp, apar si se repeta In zone si conditii diferite in timp.

Prin evolutia si intarirea carcateristicilor, asezarile tind sa capete un caracter urban.

B. SCURTA ISTORIE A ORASELOR Intervalul dintre mileniul VIII si IX furnizeaza date fragmentare, punctiforme asupra genezei si evolutiei organismelor urbane.

Mileniul VI - Jerichonul (nivelul propriu de dezvoltare a unui centru orasenesc (contur ferm, delimitat de fortificatii, locuinte evoluate, amenajari edilitare)) Mileniul IV (considerat de anumiti istorici, ca cel in care au inceput sa fie atinse atributele urbane) Mesopotamia, Iran, Siria si Egipt.

Perioada I – 3500 – 3000 i.C -

-

Zona urbanizata: Mesopotamia, Iran, Siria, Egipt Apar orase – state in care se practica agricultura (pe terenuri limitrofe ariei construite) Tigru si Eufrat Mestesugurile si comertul Orasele devin sedii ale puterii statale si religioase, cu mari concentrari de oameni (la scara momentului) Amenajari globale defensive Centralizare politica a spatiului, prin actiuni de cucerire intreprinse de unii regi

-

Exemple de orase: Vruk, Susa, Eridu, Ur, Lagas , Nippur, Kis (Mesopotamia)

-

Caracteristici: fortificare, urbanism spontan

Dominantele functionale, spatiale si volumetrice sunt concentrate in centru, continuand sanctuare, temple si palate

Centrul este in general rezultatul aditionarilor, dar contine constructii organizate pe baza unor planimetrii geometrice riguroase (ex:Eridu).

Perioada II– 3000 – 2500 i.C -

Zona urbanizata se extinde in bazinul Indului, Asia Mica si bazinul Nilului Orase noi: Hator (zona Egiptului), Assur, Hafaga, Babilon, Poliochni, Troia I, Harappa, etc.

-

O alta zona importanta, in care apar semnele unei civilizatii superioare este Egiptul (special dupa mileniile IV.i.C).

Perioada III – IV (2500 – 2000 i.C si 2000 – 1500 i.C, continuarea procesului pana in mileniul I)

-

In aceasta etapa se intaresc retelele de asezari orasenesti ale zonelor déjà urbanizate Procesul de urbanizare se extinde: - spre vest si bazinul mediteranean - spre est (Extremul Orient) - apar primele orase din spatiul chinez - spre nord (prin colonizari grecesti) – bazinul pontic al Marii Negre

CURS 3: Asezari: Orientul Mijlociu si Apropiat, Egiptul

I. Perioada anterioara anilor 3000 in.Hr II. Perioada posterioara anilor 3000 in.Hr. III. Perioada anterioara anilor 2500 - 1500 in.Hr, continuarea procesului pana in mileniul I in.Hr.

I.

Perioada anterioara anilor 3000 in.Hr

Zona studiata : Mesopotamia, India, Iran, Anatolia, Siria, Palestina (zona este cunoscuta sub denumirea de ÂŤSemiluna fertila* Âť)

* datorita formei si reprezenta in perioada respectiva una dintre cele mai fertile regiuni.

Aceast teritoriu contine primele intemeieri si organizari bine conturate de asezari (pentru unele poate chiar atingerea nivelului urban). Despre organizari statale nu putem neapart discuta, primele state centralizate si puternice aparand spre sfarsitul mileniului IV i.Hr.

Printre asezarile documentate ca aparute pana in aceasta perioada : 9500 – 8300 in.Hr. Wadi en – Natuf, Djade el Mugara, Cafer HÖjük 7200 – 5000 in.Hr. Mersin, Tarso, Catal Hoyuk, Can Hasan (Anatolia) 6000 – 5000 in.Hr. Susa, Arpasiya, Hassuna, Lagaș, Eridu, Tepe Gawra (Mesopotamia) 5800 – 5000 in.Hr Tepe Hișar, Tepe Giyan, Tell – i Bakun (Iran) 9800 in.Hr – Jerihon, Megiddo (4500) (Palestina) 7400 – 4500 Hama, Byblos, Amuq (Siria - Liban) mileniul IV si VI - Merimde Beni-Salam, el Fayyun, Umm el-Qaab-Abydos (Egipt) inceputuri in meileniul IV - Mundigak, Mohenjo – Daro, Harappa (India)

In mileniile de inceput se considera ca erau ansambluri locuite (cu statut modest, rural) de comunitati nediferentiate ca status.

Pe parcursul mileniului IV, totusi incep sa apara anumite dominante arhitecturale (temple, palate), care ne duc cu gandul la faptul ca aceste grupari umane se stratifica si incep sa fie conduse de elite militare sau religioase.

Asezarile devin astfel sediile puterii politico/militare (regalitatea, in primul rand) si a celei religioase (marea preotime) slujind zeului local, ce pot fi considerate dĂŠjĂ orase.

Din punct de vedere al organizarii urbane se observa urmatoarele : - trecerea de la organizari intamplatoare (de tip aglomerat, aglutinat), catre o organizare in care apare spatiul ÂŤ public Âť de tip piata sau strada.

- in ceea ce priveste cladirile, se abandoneaza treptat formele de plan circular, in favoarea celor rectangulare, mai regulate, cu compozitii din ce in ce mai elaborate.

- apar dominantele spatiale sau volumetrice - diferentieri formale sustinute de diferentieri functionale - se trece de la simpla utilitate catre semnificatii superioare si simbol Prin urmare se observa conolidarea si maturizarea structurilor si morfologiilor urbane in Orientul Mijlociu si Apropiat.

Centrele oraselor se fortifica independent, formandu-se citadele. Acestea adapostesc principalele constructii ale statului si orasului : palatele regale, marile temple – zigurat (principala dominanta verticala), templele si palatele mai putin importante si depozitele.

Chiar in masa unor structuri si morfologii spontane, nucleului principal i se aplica procedee de organizare geometrica, printr-un proces prestabilit.

Contururile constructiilor fortificate devin rectangulare. Efectele izolate (pe anumite cladiri) sunt dublate de cele gandite la nivelul intregului ansamblu.

Printre primele orase fortificate a fost Jerihon, cu primul zid ridicat prin 6850 in.Hr. Se atinge acelasi nivel aproape in intreaga zona, cu exceptia Egiptului.

Totodata, in aceasta perioada putem vorbi despre aparitia primelor legislatii urbane.

Teritoriul urban este divizat in proprietati individuale materializate prin sistemul de lotizare, iar zona extraurbana este administrata colectiv.

Exemple :

Catal Höyük (Anatolia) - nu s-a atins primul nivel de locuire - arheologii sunt de acord ca cel mai vechi nivel cercetat (XIII) apartine anilor 7200 – 7100 in.Hr. - pana spre anii 6000, se observa tendinta de trecere de la aglomerari densificate progresiv, spre blocuri de constructii compacte grupate in jurul unor spatii comunitare, alimentate de strazi cu traseu neregulat.

- asezarea « traieste » pana spre mijlocul mileniului VI i.Hr., sau cca.6300 in.Hr., si contine 14 nivele de locuire.

- in perioada de maxima extindere, asezarea avea 5000 – 7000 de locuitori (aprox. 1000 de locuinte, a cate 25 – 30 mp.).

A. plan arheologic de ansamblu.

B. nivelele IX – VI (6300 – 6000 in.Hr.) C. nivelul VI – se pot observa modificarile fata de etapele anterioare.

D. reprezentari ale ansamblului urban.

E. nivelul IV (5700 in.Hr.) F. nivelele III, II, I (5600 - 5500) in.Hr. G. reconstituirea unui grup de locuinte.

Ugarit (Ras – Shamra) Siria - prima locuire este datata aprox.6500 in.Hr., existand 5 mari etape de evolutie - sapaturile arheologice au validat etapele incepand cu sec.XIV – XII in.Hr., dar spre in. mileniului IV in.Hr. atinge déjà un nivel urban.

- este devastat si distrus in repetate randuri, cutremure, incendii puternice, invazia «popoarelor marii » (1186 in.Hr.) - orasul are cateva componente importante descoperite arheologic : fortificatia puternica, acropola, palatul regal (2100 in.Hr.), mai multe arii rezidentiale in jurul acropolei.

A – plan general (1 – palat regal, 2 – zid, 3 – palatul de sud, 4 – cartier rezidential, 5 – palatul de nord, 6 – templul lui Baal, 7 – templul lui Dagan, 8 – case ale preotilor) B – plan arheologic al zonei de nord - est

A – plan general (1 – palat regal, 2 – zid, 3 – palatul de sud, 4 – cartier rezidential, 5 – palatul de nord, 6 – templul lui Baal, 7 – templul lui Dagan, 8 – case ale preotilor)

C – palatul regal (aprox.2000 – 1200 in.Hr.) D – cartier din sec.XVIII in.Hr.

Jerihon (Tell es Sultan) -  primul oras al lumii  - incepe evolutia in mileniile XI – IX in.Hr. - este probabil printre primele asezari fortificate - in ciuda dimensiunilor reduse in anul 8000 in.Hr. erau adapostiti circa 1500 de oameni.

- marcat de distrugeri si reconstructii successive - sfarsitul sau istoric are loc cu aproximativ 1000 de ani inaintea celui descris de Biblie.

- Jerihonul nou (Tell es - Sultan) este deplasat spre sud

A – detaliu al fortificatiilor Succesive reconstituite conform expeditiei germane de la in.sec.XX B – fragmente de locuire

Perioada posterioara anilor 3000 in.Hr. Anii 3000 in. Hr. aduc cu ei un salt valoric important (prelucrarea metalelor si in. cu mileniul III perfectionarea ambarcatiunilor, facilitand comertul pe apa).

Totodata inceputurile unei dinamici trans – continentale a schimburilor comerciale, asociata miscarilor de populatie.

Orientul Mijlociu si Apropiat (Mesopotamia, India, Anatolia, Siria, Palestina) Daca in perioada anterioara, nu se constata concentrari semnificative politice si militare, perioada de dupa 3000 in.Hr., inseamna debutul primei perioade dinastice in Sumer si Akkad, inceputul dinastiei I egiptene (faraonul Menes), debutul perioadei Minoice (Prepalatine) din Creta.

Printre orasele importante (cunoscute) ale perioadei sunt : Hașor, Assur, Hafaga, Esnunna, Mari, Ebla (Tell Mardikh), Babilon, Tyr, Sidon, Troia, etc., la care se adauga cele existente si deja bine dezvoltate (zona Indului – Mundigak, Mohenjo Daro si Harappa).

In aceasta perioada se contureaza mult mai bine, primele structuri generale ale oraselor sumero – mesopotamiene, raspunzand noilor functii de centre politice, militare si religioase.

Printre primele astfel de centre: Uruk (devine capitala unor imperii succesive si se fortifica), Esnunna (dupa caderea primei dinastii din Ur, are o pozitie forte), Mari (o evolutie de cateva sute de ani, pana in mileniul II cand devine un important lider zonal si sediu de regat).

Sunt remarcabile amenajarile hidrotehnice ce il protejeaza si succesiunea de palate regale.

Orasele existente se dezvolta si apar unele noi, datorita comertului dintre spatiul egiptean si sumero – mesopotamian (Tyr si Sidon).

Alte evenimente punctuale, ce necesita a fi precizate: - este prima organizare de plan prestabilit din Mesopotamia (la Hafaga), langa templul – citadela, din mileniul IV in.Hr. este a unei grupari de locuinte, bazate pe o planimetrie geometrica (retea ortogonala de strazi si o anumita standardizare a locuintelor), in contrast cu o conformatie ovoidala a citadelei – templu.

- Complexul Hafaga a fost elementul ce a amortizat mai multe operatiuni prestabilite de structurare geometrica a unor orase din zona Indus-ului (Mundigak, Mohenjo Daro).

Pe Valea Indusu-lui, pe o distanta de 750 km, se desfasoara in mileniile III si IV o impresionanta civilizatie urbana cu caracteristici unitare. In mileniul V, tot in aceeasi regiune apar primele comunitati de agricultori si asezarile lor.

Conform anumitor surse bibliografice Harappa (de prin 3000 in.Hr.) si Mohenjo Daro (de prin 2750 – 2500 in.Hr.) sunt primele orase ale umanitatii care au o retea stradala in sistem rectangular si subdivizata.

Aceste orase deja au componente functionale diverse si numeroase: centru civic cu cladiri comunitare sau private – aulice, temple (unele fortificate), piata comerciala, depozite de cereale, piscina, palestra . In plus fata de locuinte, cladirile din zonele rezidentiale adaposteau scoli, magazine, bodegi, ateliere, etc.

Orasele indiene respective dispun de alimentare cu apa, canalizare centralizata, depozitari colective de gunoi, pavaje.

Exemple :

Mari (Mesopotamia) inceputurile orasului sunt in perioada presargonica (aprox.2900 in.Hr.), tesutul urban dens este format din locuinte cu curte interioara, asociate unor retele de strazi neregulate.

- dupa inceputul mileniului II in.Hr., in timpul vechiului regat al Babilonului, in zona este edificat un amplu palat, organizat in jurul unei curti interioare, model ce va fi preluat in etapele ulterioare.

- palatul este distrus de Hammurabi.

A – plan general (1 – dig de argila, 2 – canal de alimentare, 3 – foste meandre ale Eufratului, 4 - palatul) B – plan al unui cartier presargonic C – plan palat D – palat in faza finala

A – Troia I

Troia (Anatolia)

- prima etapa a ansamblului este plasata in jurul anului 3000 B – Troia II 2800 – 2300 in.Hr. in.Hr., cand citadela este dominata de un megaron ce inlocuieste arhitecturi mai vechi, intalnite si in sudul Anatoliei.

C – Troia VI - etapele urmatoare evolutiei Troiei sunt mai modeste 1500 in.Hr. - orasul continua sa existe pana in perioada elenistica, fiind D – plan de ansamblu reconstruita de Lisimah , dupa acest moment evolutia este Troia elenistica modesta.

E – evolutia citadelei

F – reconstituire ipotetica a etapei Troia II

Hafaga (Mesopotamia) cca.3500 – 2500 in.Hr. - orasul isi are inceputurile pe la mijlocul mileniului IV in.Hr. - templul central, dedicat zeului Sin, delimitat de aria locuita prin doua ziduri de incinta ovale, ce au fost reconstruite in forma rectangulara, devine dominanta absoluta a orasului fortificat.

- aria locuita (in special la est de ansamblul sacru, dovedeste existenta unor planificari urbanistice, prima din spatiul geografic respectiv).

A – plan general B – detaliu zona est citadela C – plan templu D – restitutie templu

1 – citadela – templu 2 – zona locuita fortificata independent 3 – zona locuita la est de citadela

2

3 1

Harappa (zona Indului) etapa 3000 – 2500 in.Hr - in cazul acestei asezari este important sa punctam modularea si serierea perfecta a unui fragment de locuire, descoperit in nordul citadelei.

- este un principiu intalnit pe urma si in Egipt si in Anatolia hitita, si consacrat in spatiul european de urbanismul hippodamic

A – plan general B – locuire urbana modulata Foto 1,2 – marela granar

Mohenjo – Daro (zona Indului) etapa 2700 – 2500 in.Hr. - planul general si detaliile, pun in evidenta maniera planificata in care s-a produs aparitia orasului - acest aspect poate fi regasit atat la nivel de compozitie al citadelei, cat si a orasului, in care partea cercetata contine bulevarde de cca. 1 km lungime - reteaua stradala rectangulara sa inscrie in trama generala rectangulara - locuintele sunt relativ modulate si organizate in jurul curtilor interioare

A – plan general (1: citadela, 2: oras; 3: zone urbane cercetate arheologic; 4: stupa; 5: zid de incinta B – fragment de planimetrie

C – detaliu de textura urbana D, E – locuinte medii

Egipt Teritoriul de referinta urmareste cursul Nilului, care il si structureaza: Egiptul de Sus, Egiptul Mediu si Egiptul de Jos.

Printre caracteristicile acestui teritoriu, ar trebui sa fie punctate:

- fertilitatea deosebita a solului - concentrarea populatiei de-a lungul fluviului - relativa omogenitate si stabilitate etnica - forta centralizatoare a religiei, in legatura stransa cu forta politica - geografia ce ofera o protectie naturala impotriva vecinilor agresivi din nord si est - o buna organizare a armatei

Toate acestea au permis o buna si lunga organizare a teritoriului, intr-un stat centralizat.

La acestea se mai adauga un sistem de modulare avansat, si o organizare a activitatilor timpurie si avansata. Toate acestea au culminat cu edificarea unor arhitecturi sacre rezidential – aulice si a unor necropole , obiecte monumentale de arhitectura ce vor influenta si practica urbanistica.

Exista pe acest teritoriu aglomerari mai vechi de mileniul IV in.Hr., constructii primitive de plan circular Orasul egiptean apare aproximativ din aceleasi motive ca cel din Orientul Mijlociu si Apropiat, politice (rol de capitala), militare, de cult si special ca o concentrare de populatie utilizata ca mana de lucru pe marile santiere.

Hierogliful ce definea un oras egiptean era un cerc, ce incadra o structura cruciforma; cu toate acestea nu au fost gasite dovezi concludente cu privire la fortificarea globala a oraselor egiptene.

Prima capitala a fost considerata a fi Thinis (contemporana cu primele dinastii ale Regatului Vechi, dupa 3000 in.Hr), dar exista discutii cu privire la faptul ca primul oras a fost Memphis, atribuit primului faraon Menes , ce conform traditiei il inconjoara cu un „zid alb�.

Urme timpurii sunt mult mai putine, dar incepand cu anii 3000 in.Hr., s-au gasit dovezi privitoare la conformarea unui numar mare de ansambluri rezidentiale, temple, arhitecturi funerare, ce reprezinta trecerea de la organizari spontane la organizari prestabilite, atingerea unor scari colosale si tipologii compozitionale sofisticate si rafinate.

Dupa anii 3000 in.Hr., se constata aparitia unor necropole regale pentru care se cauta si se perfectioneaza modele: Abydos (3200 – 3000 in.Hr.), Naqada (Mormantul lui Menes – 3000 – 2778 in.Hr), Dahshur (Snefru – 2575 – 2550 in.Hr.), Gizeh (prima piramida a lui Kheops 2700 – 2500).

Ansamblurile funerare, grupul piramidelor si zonele ocupate de temple sunt organizate conform unor principii compozitioanele aplicate pe urma si in mediul urban: axe de compozitie ierarhizate, schimbari de directie, gradarea volumetrica si spatiala, trasee ascendente catre punctele principale, denivelari, terasari, seriere, ritm, etc.

Exemple :

Gizeh (Giza) 2700 – 2500 in.Hr., sau dupa 2540 in.Hr. complexul funerar - prima piramida este ridicata pentru faraonul Kheops din dinastia a IV - in faza finala cele trei piramide mari Kheops, Kephren si Mikerinos si accesele lor formeaza o compozitie majora cu efecte psihologice deosebite: accese dirijate, forme geometrice pure, grandoarea ansamblului, etc.

- retine atentia piramida lui Kephren, format din templul de Jos si complexul funerar propriu – zis legat printr-un dromos

Templu funerar

Perioada anterioara anilor 2500 - 1500 in.Hr, continuarea procesului pana in mileniul I in.Hr. Se intaresc retelele de asezari orasenesti ale zonelor deja urbanizate. Totodata procesul de urbanizare se extinde inspre vest si in bazinul mediteranean. Catre est, in Extremul Orient, apar primele orase din spatial chinez.

Prin colonizarile feniciene si egeene, procesul de urbanizare se extinde in nordul bazinului Pontic (Marea Neagra) si in Mediterana, dar fara a atinge statutul celor din Orientul Mijlociu si Apropiat.

Perioada este importanta si datorita multiplelor miscari de populatie, prin extinderea retelelor comerciale (s-au conturat chiar anumite piete regionale).

Pe baza cercetarii existente in acest domeniu si datorita faptului ca exista o serie intreaga de ipoteze, procesul urbanizarii in aceasta perioada este foarte dificil de urmarit cronologic, astfel va fi tratat pe zone si uneori tipologic.

Orientul Mijlociu si Apropiat.

In acest spatiu se constata consolidarea si maturizarea structurilor si morfologiilor urbane si extinderea influentelor lor inspre Occident. Cadrul politic al acestui fenomen este asigurat de imperiile sau regatele mesopotamiene, cele mai importante fiind Ur, Uruk, Lagas, Elamit.

In ciuda unor invazii (gutii, huritii, amoritii, ÂŤpopoarele marii Âť) se observa continuitati remarcabile de viata urbana.

In ceea ce priveste structura generala a oraselor, incepe sa fie pusa in evidenta relatia dintre centrul de putere (citadela) si restul ariei urbane (cartierele de locuit), precum si fortificarea oraselor in ansamblu sau a unor importante componente ale acestora.

In aceasta configuratie centrul aulic tinde sa devina excentric, retras fata de centrul geometric al orasului, articulandu-si astfel centrul defensiv cu cel urban.

Centrele de putere – citadelele adapostesc principalele constructii ale statului si implicit ale orasului : palate regale, temple – ziggurat, depozite, etc.

Chiar in cazul unor morfologii spontane acestor centre li se aplica procedee de organizare geometrica, printr-un process prestabilit controlat de stat.

Contururile fortificate devin rectangulare.

Efectele izolate sunt dublate la nivelul intregului ansamblu.

Alcatuirea urbanistica este in stransa legatura cu structura statului si societatii, in care religia si forta politica unica dobandesc prerogative fara limite in raport cu restul populatiei, care chiar libera fiind are drepturi minimale.

Nivelul edilitar, tipologia locuintei medii si a amenajarilor urbane in anumite imprejurari atingeau o inalta calitate.

Apar primele legislatii urbane – Codul lui Hammurapi, in care principalele tematici erau dreptul de proprietate individuala, dreptul de succesiune, organizarea societatilor comerciale.

Preocuparea pentru partea urbanistica incepe sa devina din ce in ce mai puternica. In intervalul 2200 – 2000 in.Hr. sunt pastrate primele reprezentari in basorelif (pe tablite de lut), urmand ca dupa circa 500 de ani sa fie elaborat primul plan urbanistic sau releveu, referitor la un oras (Nippur).

Ur de-a lungul timpului se pare ca a ramas printre cele mai importante centre. Dupa aprox. 2000 de ani de istorie modesta, a treia dinastie sumeriana Ur – Nammu, reconstruieste orasul si il transforma in capitala. Avea in perioada respectiva 30000 de locuitori.

Cea mai completa formula de oras nou cu planificare si zonificare riguroasa este intalnita prima ora la : Dur – Sarrukin, in Mesopotamia (in timpul regatului Neosirian). Sub aspect urbanistic reuneste toate castigurile de pana in acel moment : structura geometrizata global, axe de compozitie majore, structuri geometrice de detaliu, compozitii elaborate ale zonelor de acces, etc.

Dintre orasele importante din aceasta perioada mai amintesc : Ninive (compozitia urbana de ansamblu), Nimrud.

In concluzie, cu privire la caracteristicile oraselor din Orientul Mijlociu si Apropiat, acestea sunt fara exceptie fortificate ; au dominante alcatuite din ansambluri autonome de constructii aulic – rezidentiale si religioase.

In Iranul ultimului mileniu apar mutatii etnice si politico – militare importante, care inlocuiesc vechile structuri statale elamite.

Anul 1000 in.Hr., la inceputul perioadei fierului, inseamna a doua mare migratie indo – europeana, care produce in final mixajul dintre doua formatiuni etnice mezii (sud – vest Marii Caspice) si persii (nordul Golfului Persic).

Mezii constituie in sec.VII – VI in.Hr., primul stat cu capitala la Ecbatana.

Inceputul dominatiei persane se produce o data cu Cyrus cel Mare (558 – 512 in.Hr.). Statul persan se extinde treptat in intreg Orientul Mijlociu si Apropiat, devenind cel mai mare imperiu de pana in acel moment, sub Darius I (521 – 485 in.Hr.). Acesta intra in conflict cu grecii.

Orase importante medo – persane sunt : Persepolis, Ecbatana (astazi Hamadan), Susa.

Ur (Mesopotamia)

5

- etapa neosumeriana (2150 – 2050) 4 2 1 3

1 – citadela; 2 – zid neobabilonian; 3 – zigurat; 4 – zona de locuinte; 5 – fortificatie urbana

- faza spontana – centura fortificata de contur neregulat, retea stradala si lotizare neregulate ; cu toate acestea se disting tendintele unei modulari a locuintei cu curte interioara.

- citadela, in timpul regatului Neobabilonian capata un zid de incinta de plan rectangular, pe parcursul mai multor etape dobandeste o maniera compozitionala ordonata, controlata.

B – reconstituire C – detaliu citadela D – ziguratul, cele doua etape E – detaliu structura urbana F – detaliu zona locuinte cu patio

zigurat

Babilon (Mesopotamia) (Bagdagul de astazi) - aparut in mileniul III in.C. - in. cu anii 2000 In.C., este structurat dupa un plan prestabilit - in timpul lui Nabucodonosor este definitivat ca locuire dupa cel putin patru etape de distrugeri si reconstructii.

- in sec.VI in.Hr., orasul avea patru incinte, ultimul zid ingloband un teritoriu vast de cel putin 300 kmp (Orasul Kis – 13 km de Babilon si Barsippa – 12 km nord de Babilon).

- in perioada lui Nabucodonosar a fost edificata a 5 panza de ziduri, lunga de 30 Km (intre Eufrat si Tigru).

1 – Palatul lui Nabucodonosor 2 – Poarta Istar 3 – Turnul Babel 4 – Poarta sacra 5 – Calea Procesiunilor

C – planul palatului lui Nabucodonosor D – detaliu zona locuinte orasenesti G – restitutie a complexului Esagila H – Restututie a portii Istar

Persepolis (Iran) – palatul imperial - Accesul se realiza prin partea de nord –vest si apoi sicanat prin « Poarta tuturor popoarelor »

Persepolis – detaliu acces

Continuare: Asezari: Orientul Mijlociu si Apropiat, Egiptul

Perioada anterioara anilor 2500 - 1500 in.Hr, continuarea procesului pana in mileniul I in.Hr. Se intaresc retelele de asezari orasenesti ale zonelor deja urbanizate. Totodata procesul de urbanizare se extinde inspre vest si in bazinul mediteranean. Catre est, in Extremul Orient, apar primele orase din spatial chinez.

Prin colonizarile feniciene si egeene, procesul de urbanizare se extinde in nordul bazinului Pontic (Marea Neagra) si in Mediterana, dar fara a atinge statutul celor din Orientul Mijlociu si Apropiat.

Perioada este importanta si datorita multiplelor miscari de populatie, prin extinderea retelelor comerciale (s-au conturat chiar anumite piete regionale).

Pe baza cercetarii existente in acest domeniu si datorita faptului ca exista o serie intreaga de ipoteze, procesul urbanizarii in aceasta perioada este foarte dificil de urmarit cronologic, astfel va fi tratat pe zone si uneori tipologic.

Anatolia (Turcia).

Anatolia este spatiul de provenienta a unora dintre primele asezari cu organizari coerente, inca de la sfr.mileniului VIII in.Hr. S-a ajuns inca de timpuriu la forme coerente, riguroase geometric si functionale, impuse de strategii de dezvoltare de tip oficial. Acestea se bazau pe forme geometrice simple - patratul si cercul, realizate indiferent de contextul natural, uneori deosebit de accidentat.

Doua exemple sunt deosebit de concludente: conturul circular al incintei exterioare (Zincirli, Siria de Nord) planimetria carteziana perfecta, prima de acest fel din istoria urbanismului (Zernaki, Armenia) Exemple orase: Zernaki, Tell Halaf, Beycesultan, Hattusa, Alișar

Exemple :

Hattusa – civilizatia hitita – capitala Regatului Hittit (1600 – 1200 in.Hr.) - primele etape sunt datate dupa mijl. mil. III in.Hr. - Etapele decisive de dezvoltare a asezarii apartin hititilor.

- Terenul accidentat a impus dezvoltarea progresiva din zona cea mai inalta, unde apare citadela ca prim nucleu, spre N-V si apoi spre sud.

- Toate ariile urbane au fost fortificate si dovedesc dezvoltari spontane, cu exceptia unor arhitecturi majore din citadela si amarelui templu.

A – plan general (1: citadela, 2: prima arie urbana cu marele templu, 3: a doua arie urbana cu citadelele si ariile rezidentiale) B – citadela D – locuire E - castelul

C – marele templu cu depozitele aferente

Alișar - Una dintre cele mai bine cercetate asezari - Incepand cu a doua jumatate a mileniului III, orasul creste si descreste in functie de conjunctura politico – militara - Restrangerea maxima este caracterisitica etapei frigiene (dupa anul 1000 in.Hr.)

A – schema evolutiei teritoriale (1 – Citadela, 2,3 - extinderi) B – restitutie a etapei de maxima extensie D – etapa restrangere teritoriala

Egipt.

In cazul Egiptului se intalnesc dificultati datorita lipsei de informatie arheologica.

Acestea se datoreaza in special inundatiilor periodice din zona Nilului suprapunerii de asezari moderne peste siturile antice atentiei acordate obiectului de arhitectura Pentru perioada timpurie, informatiile sunt foarte reduse. Exista indicii mult mai clare pentru o serie de orase contemporane cu structurarea statului egiptean (Thinis, Memphis), dar singurele urme cu adevarat cercetate sunt cele ale piramidelor si templelor.

Exemple asezari: Kahun (El - Lahun), Theba, Deir – el – Medina, Karnak, Abu Simbel, Philae, Medinet Habu, etc.

Pentru ca nu exista date arheologice care sa elucideze toate intrebarile legate de asezarile egiptene, inca se pune problema: - dimensiunii lor reale (de ex: Memphis 5 x 3 km, theba un contur de aprox.15 km) - structurii lor - daca erau fortificate sau nu (date mai exacte exista cu privire la cetatea Bouhen, a carei foctificatii sunt asemanatoare cu cele medievale europene) Mai bine cunoscute, d.p.d.v al cercetarilor arheologice sunt asezarile de la Kahun (El - Lahun) sec.XIX, Deir – el – Medina (de dupa mijl.sec.II), fragmente din Tell – el – Amarna. Acestea sunt in general tabere de munca, destinate construirii monumentelor, deseori fiind parasite dupa finalizarea lucrarilor.

Au ca elemente comune: - Planimetria riguroasa, bazata pe rectangularitate sau seriere, tipizarea celulelor de locuit, delimitarea si diferentierea ariilor cu status diferit (inclusiv pt. locuinte) - De curand a fost descoperit celebrul oras al exploatatorilor de aur – Berenice.

(Orasul are cca.3 km lungime, cu exceptia arterei principale care il structura mobilata cu constructii de tinuta, restul este alcatuit de aglomerari de locuinte modeste, 10000 de locuitori si garnizoana militara)

In paralel cu dezvoltarea si reorganizarea de noi asezari, se desfasura procesul edificarii ansamblurilor funerare si a templelor.

Caracteristic acestui proces ii sunt: - Planimetrii si compozitii spatiale de mare forta si rafinament - Scari gigantice, gradarea volumelor si spatiilor, parcursuri lungi si controlate.

Exemple: Valea Regilor (complexe funerare si temple): cele dedicate faraonului Mentuhotpe Nebhepetre al II (Regatul Mijlociu), regina Hasepsowe (Regatul Nou). Aceste mari ansambluri au influentat urbanismul practicat in cadrul asezarilor, indiferent daca acestea aveau dimensiuni modeste sau mai ample.

In acest cadru, sunt important de mentionat «colonizarile parazitare » ale unora dintre monumente in momentul in care acestea sunt abandonate. Acest « procedeu » va fi utilizat in numeroase perioade de tranzitie.

Exemple: «reciclarile arabe » ale siturilor grecesti sau romane « reciclari occidental medievale » ale siturilor romane

Exemple :

Theba Theba, capitala Egiptului inca din per. Imp. de Mijloc (2000 – 1700 in.Hr.), este locul amplasamentelor preferate pentru un numar imens de monumente funerare si temple, 1562 – 1085 in.Hr. (dinastii numite Thebane).

Orasul este format din doua parti: «orasul viilor» (pe malul drept al Nilului), «orasul mortilor» pe malul stang. In prima zona se gasesc amplasate templele de la Luxor si Karnak si presupusul palat al faraonului. Un al doilea nucleu aulic rezidential este prezent in zona Malkata.

O asemenea organizare scoate in evidenta pozitia importanta pe care o ocupa faraonul, in cadrul ierarhiei sociale si relatia privilegiata cu divinitatea.

Theba - Etapa corespunzatoare Regatului Nou (1562 – 1085 in.Hr.) - Este alcatuita din doua parti, pe malul stang (zona necropolelor), pe malul drept (zona templelor si cea rezidentiala)

B – plan general (1 – palatul regal; 2 – palatul din sud; 3 – palatul de nord; 4 – palatul de mijloc; 5 – pavilionil de audiente; 6 – templul lui Amun (Amon)).

C – palatul regal (1 – sala tronului; 2 – marea sala hipostila; 3 baie; 4 – apartamentele sotiilor; 5 – palatul de sud)

Theba – Ramesseum (Templul funerar a lui ramses al II) - Rigoare compozitionala - Templul inconjurat cu o incinta rectangulara, ocupata apropae complet de depozite - Succesiune de spatii, progresiv mai inchise, mai blindate - Materializarea unui traseu initiatic - Ansamblul este completat cu o resedinta regala temporara

Deir – el – Bahri (Valea Regilor) Mormantul faraonului Mentuhotpe (Mentuhotep) 2263 – 2050 in.Hr. Templul reginei Hasepsowe (regatul Nou 1491 – 1469 in.Hr.) - Este un complex format din doua componente majore, ridicate la un interval de 800 de ani - Primul reprezinta o ampla desfasurare de spatii, conducand spre platforma cu piramida faraonului, sprijinindu-se si penetrand versantul stancos.

- Succesiunea de terase si curti formeaza si urmeaza un puternic ax longitudinal.

- Relieful participa la crearea efectului de grandoare

Tell – el – Amarna (1377 – 1312 in.Hr.) - Noua capitala edificata rapid de faraonul reformator Ehnaton este gandita conform unor principii compozitionale riguroase.

- Este desfasurat de-a lungul Nilului pe lungime de aproximativ 10 km.

- Cartierul nordic este destinat elitei statale - Cartierul central faraonului si functionarimii - Cartierul sudic populatiei obisnuite - Orasul este abandonat si dispare progresiv dupa moartea faraonului

C – detaliu al cartierului mestesugaresc D – Palatul Regal de Nord

Orasul fenician si israelian.

Nu se poate aborda problema urbanismului egeean si a celui grecesc, fara remarcarea importului de procedee urbanistice din Orientul Apropiat, fenomen datorat in special fenicienilor (ce se dauga civilizatiilor Asiei Mici).

Acestea sunt amintiti foarte putin in literatura de specialitate: Tucidide (a fost un om politic și istoric atenian, autor al unei vaste monografii asupra Războiului peloponesiac, desfășurat între Atena (ajutată de Liga de la Delos) și Sparta (împreună cu aliatele ei) în cea de-a doua jumătate a secolului V î.Hr.) ii aminteste in relatie cu Sicilia si cu colonizarea greaca a insulei.

Faza lor tarzie este reflectata in conflictul dintre Cartagina cu Roma Antica (razboaiele punice) Au purtat această denumire după numele de puni pe care romanii îl dădeau cartaginezilor. Limba vorbită era punica, o limbă semită, derivată din feniciană.

Cele trei războaie au fost: Primul Război Punic între 264-241 î.Hr. Al Doilea Război Punic între 218-201 î.Hr. Al Treilea Război Punic între 149-146 î.Hr. Toate cele trei războaie s-au terminat cu victoria Romei, în cele din urmă Cartagina fiind cucerită de către romani. Primele două războaie au fost foarte echilibrate, Roma fiind foarte aproape de fiecare dată de a pierde războiul. Al treilea război a fost mai mult o expediție de pedepsire, raportul dintre cele două puteri fiind clar în favoarea Romei.

Porniti din Orientul Apropiat, devin unii dintre cei mai buni intreprinzatori si negustori ai antichitatii timpurii. La cumpana dintre mileniile II si I in.Hr., avand baza intermediara Sicilia, tind sa atinga extremitatile apusene ale Mediteranei. Colonizeaza puncte strategice de pe tarmul european si african.

Cartagina intemeiata la in. Sec IX in.Hr, va fi colonia cea mai prospera si cunoscuta.

Stramosii fenicienilor au fost semitii canaaneeni, acestia intrand in contact cu palestinienii, mesopotamienii, asirienii, egiptenii, sirienii, hititii, filistenii, grecii, israelitii, etc.

Grecii ii vor numi fenicieni, iar romanii puni.

Canaaneeni – intra intr-un spatiu cu o urbanizare timpurie, contribuind la continuitatea unora dintre aceste asezari: Ugarit, Byblos (o prima locuire aprox. 7000 in.Hr.).

In primul sfert al mileniului III in.Hr. sunt fondate primele orase canaaneene: Tyr si Sidon, cu un caracter comercial pronuntat. Impreuna cu Byblos si Ugarit, intra in relatie cu limea egeana , la concurenta cu Micene (centrul mediteranean cel mai puternic al perioadei), expansiunea feniciana spre vest.

Orasele zonei , trec de la faza canaana la cea feniciana , partial la Israelita, la regatul Egiptean, Assirian, Babilonian, Persan, din Imperiul lui Alexandru Macedon, ca sa sfarseasca inglobate in Imperiul Roman.

Distrugerile sunt provocate in genral de Amoriti si de «Popoarele Marii » (aprox.1200 in.Hr.).

Dintre aceste popoare «ale marii» filistenii sunt cei care se stabilesc in zona. Sunt purtatorii tehnologiei fierului.

Ei intemeiaza o Tara a Filistenilor (Palestina in greaca) cu cateva centre urbane si religioase importante: Tell Quasile, Gaza, Așchelon, Așdod, Gat si Ecron, care vor fi intr-un permanent conflict cu israelitii.

In zona Iordaniana se poate constata ca in ciuda tuturor tipurilor de instabilitati (politice si religioase), este spatiul cu o dinamica deosebita a habitatului. In aceasta zona in Epoca Fierului (1200 – 586 in.Hr.), in zona Iordaniei de astazi (biblicul Edom), apar o serie de orase care dezvolta legaturi inclusiv cu zona Ciprului: Khirbat Kaynan, Khirbet el – Jariyeh, Bir Nasib, etc.

Schimbarile importante din acesta zona au indepartat activitatea comerciala feniciana de centrul generator (coasta rasariteana a Mediteranei) inspre centrul si vestul acesteia. Primele expansiuni care apar sunt: Sicilia (Mothye, Solunto, Panormos), Sardinia (Nora, Sarroch, Tharos, Campidana), Spania (Cadice si Lixos), Tunisia (Cartagina).

Conform unor studii arheologice mai recente s-a extins zona colonizarilor din acea perioada inspre Maroc, Algeria, Tunisia, Malta, Cipru.

Colonizarea feniciana a aparut cu mult inaintea celei grecesti, grecii de multe ori asezandu-se in spatii dĂŠjĂ colonizate. Exemplu: Sicilia.

La baza urbanismul fenician, sunt concepte importate din mediile mesopotamo – asiriene, egiptene, hitite. La acestea se adauga elemente de noutate, cum sunt mari amenajari portuare (Tyr si Sidon). Acestia ajuta la ridicarea capitalei evreiesti Samaria, la ridicarea palatelor si templului israelit din Ierusalim.

Caracteristicile oraselor feniciene, ca urmare a cercetarilor arheologice sunt: -

Fortificarea puternica Organizare urbana riguroasa Porturi specializate functional Densitate mare Edificarea unor cladiri multietajate

Civilizatia urbana israeliana - Incepe sa se organizeze in mijl.mil.II in.Hr - Venirea triburilor israelite in «tara fagaduintei» Canaan, a insemnat cucerirea unui numar mare de orase canaanite: Jerihon, Ai, Ierusalim, Habron, Iarnut, Lachiș, Eglon etc.

- Orasele sunt de dimensiuni mici, Ierusalimul cu aprox.5 ha, pe cand Megido sau Lachiș erau mult mai mici.

Exemple :

Tyr (Sor, Sour) Liban (civilizatie canaaneeano – feniciana) fondata in aprox.2750 in.Hr

-

Cel mai important oras – port fenician In sec XIV devine o mare putere maritima Este asediat de mai multe ori.

In anul 64 in.Hr. este inglobat in Imperiul Roman.

Orasul antic avea doua componente (orasul continental si cel insular – legat printr-un dig largit)

A – plan general 1: portul sidonian, 2: portul egiptean, 3: centru, 4: necropola feniciana, 5: hipodrom, 6: necropola romano – bizantina; 7 – vechile linii ale coastei.

B – detaliu al centrului 1: drumul mozaicurilor 2: teatru 3: termele romane 4: portul egiptean 5: catedrala cruciata

Bai romane

Cartagina (Tunisia civilizatie feniciano - punica)

- Fondat in 714 – 713 in.Hr. devine cel mai puternic centru comercial si militar feniciano – punic din Mediterana.

- Dupa conflicte cu grecii, Cartagina se confrunta cu Roma in scopul controlului asupra comertului mediteraneean.

- In cel de-al treilea razboi punic este distrusa total (146 in.Hr.) A – Plan general (reconstituirea sec.III – II in.Hr) 1 – zidul orasului 2 – linia tarmului antic 3 – Megara 4 – Byrsa (Byrsa was the walled citadel above the harbour in ancient Carthage. It was also the name of the hill it rested on.

The name is derived from the Phoenician word for citadel.)

5 – « Agora » 6 - Amiralitatea

Restitutie a zonei centrale si a portului

C – restitutie a zidului dinspre mare D – detaliu de locuire din sec. Vi in.Hr. E – reconstituire schematica a zonei portului.

Concluzii partiale :

Am incheiat o etapa importanta a devenirii asezarilor umane, incepand cu faze ale preistoriei timpurii: 1. Paleoliticul (carcaterizat prin constituirea unor adaposturi de mai scurta sau lunga durata) 2. Mezoliticul si Neoliticul (contemporane primelor asezari stabile) In special ne-am concentrat pe orientul Mijlociu si Apropiat; Asia Mica; intr-o anumita masura civilizatiile europene.

Este o etapa inca insuficient cercetata si cunoscuta.

Asezari: Peloponez si spatiul egeean 1. Geneza asezarilor umane este progresiva (dinspre Orientul Mijlociu si Apropiat (mileniile XII – X in.Hr.), spre vest – spre Mediterana, atinge Atlanticul dupa aprox.4, 5 milenii) 2. Aceasta geneza este data de sedentarizarea grupurilor umane, urmata de practicarea agriculturii 3. In evolutia asezarilor exista o dezvoltare urbana progresiva, decalajul intre anumite teritorii fiind si de 2, 3 milenii.

4. Punctul culminant este atins la srf. Mileniului IV in.Hr., cand in Orientul Mijlociu si Apropiat apar primele preocupari pentru un urbanism planificat si normat. Situatie ce corespunde si cu inchegarea primelor imperii.

5. Se dezvolta in principal asezari dupa modelul orasului – stat, de esenta autarhica.

Situația unui stat, a unei națiuni care își satisface nevoile economice prin propriile-i puteri, fără import sau ajutor străin. ♦ Stat care se află în această situație.

6. Abia in ultimele milenii ale erei vechi apare ideea democratiei, a politicilor si gestiunilor urbane colective.

Neoliticul in Grecia si spatiul egeean.

- Relatia spatiului egeean cu Orientul Apropiat si Mijlociu are loc conform informatiilor actuale, inca din mileniul III in.Hr. – Anatolia, fiind una dintre caile importante de penetrare a modelelor urbane orientale.

- Dintre asezarile din acest spatiu amintim Dimini din Thesalia, Poliochni din insula Lemnos; contemporane cu etapele evoluate ale Troiei si cu fazele de maturitate ale urbanismului anatolic.

- Maturitatea urbanismului zonei are loc o data cu debutul mileniului II, in.Hr., un exemplu revelator fiind Gurnia (structura urbana completa, dominante – resedinta regala si piata centrala, constructii compacte de mare densitate si retea neregulata de strazi).

- Se poate discuta despre asezari autarhice, adica un fel de orase in orase. Acestea cuprindeau toate functiunile necesare existentei unui numeros grup uman: Cnossos (creta, faza cea mai cunoscuta 1700 – 1400 In.Hr.), Micene, Thyrint, Pylos

Exemple :

Cnossos – Palatul 1700 – 1400 in.Hr. (Creta) Porneste de la o structura partiala.

In timp se dezvolta functiuni de locuire, reprezentare, cult, depozitare.

Centrul compozitiei – curtea interioara Compozitie rectangulara riguroasa 1 – marele palat 2 – micul palat 4 – casa barbatilor 5 – zid de incinta

1

8

2 5

7

6 3

1 – Poarta Leilor; 2 – zona mormintelor; 3 – centru religios; 4 – acces spre palat; 5 – curtea centrala cu megaronul regal; 6 – marea scara ; 7 – ateliere si locuinte; 8 – poarta de nord.

Grecia antica (epoca arhaica, clasica, elenismul)

- Zona acoperita de manifestarile urbanismului grecesc, se imparte in doua faze, ce cuprind: Grecia Continentala, Peninsulara si Insulara (Marea Egee), zona apuseana a Asiei Mici, costele Italiei si Sicilia, coastele Marii Negre si cele nordice ale Adriaticii.

- In perioada elenistica, expansiunea civilizatiei grecesti din timpul companiilor lui Alexandru Macedon si ca urmare a constituirii regatelor Diadohilor (Macedonia, Egipt, Siria, Pergam) atinge limitele maxime catre est si sud.

- In perioada etapelor arhaica si clasica, civilizatia urbana a zonelor respective se caracterizeaza prin trecerea de la nivelul orasului – stat regal, la polis-ul aristrocratic si democratic.

- Beneficiaza de pe urma trecerii de la bronz catre fier, de aparitia alfabetului, a monezii batute, dezvoltarea deosebita a comertului maritim si este ulterioara invaziilor populatiilor nordice.

Polisul - ideea s-a nascut treptat, in dorinta de creare a unui spatiu optim, d.p.d.v. economic, politic, stiintific si artistic.

In general polis-urile grecesti si-au inceput evolutia in jurul unei coline aparate de o fortareata (« acropolis ») prin desfasurarea treptata catre poalele ei a zonelor civile si comerciale «asty».

Spre deosebire de orasele orientale, cele doua parti, nu sunt separate, nu reflecta diferentieri de status, ci reprezinta materializare a unitatii comunale. Aria locuinta este relativ uniforma, si nu are zone suplimentare protejate in interiorul ei.

Zone specifice asezarilor: -

Zona sacra comunitara (consacrat zeului protector al orasului) Consiliul nobililor sau functionarilor (se reuneste in sala numita « bulenterion ») Adunarea cetatenilor (agora) Acropolis (rol defensiv, cu exceptia celui de la Atena, ce are rol religios) Portul (dedicata comertului si apararii prin flota). Daca orasul era departe de mare, el era dublat de orasul – port Athena – Pireu.

- Orasele erau protejate de ziduri de piatra, fara mortar.

Grecii au fost printre primii care au introdus inca din antichitate conceptul de proprietate privata.

Fiecare familie isi avea vatra sacra (aflata in paza zeului) si strabunii sai. Vatra era separata de restul printr-o ingraditura.

Chiar si intre orase, pana nu foarte tarziu, casele erau foarte apropiate, dar nu se lipeau. Nu puteau sa aiba zid comun.

Grecii pedepseau cu moartea incalcarea granitelor.

Pentru a nu exista probleme cu privire la vanzarea terenului privat, in Sparta, de exemplu vanzarea era interzisa.

Totodata se dezvolta si se perfectioneaza regulile cu privie la spatiile, edificiile si amenajarile publice.

Urbanismul alterna intre cel spontan si cel dirijat.

Disciplina in constructii era reglementata prin legi si supravegheata de functionari specializati (astynomes).

Exemple :

Dezvoltari spontane 1 – Acropola 2 – teatru 3 – aductiune de apa 4 – centru 5 – sanctuare 6 – port comercial 7 – port artificial

Inceputurile modelelor dirijate ale urbanismului grecesc de planseta.

Expansiunea greaca din Sicilia si Italia, aduce cu sine, structurari si restructurari urbanistice ce utilizeaza metode prestabilite, experimentate izolat in Asia Mica.

Rigoare geometrica remarcabila, fara mari concesii facute sitului.

Retea stradala organizata. Exista strazi principale pe o directie si strazi secundare pe cealalta directie.

Delimiteaza insule prelungi, extrem de uniforme. Agora nu are un loc prestabilit.

Exemple: Sicilia (Monte Bubbonia, Montagnano di Marzo etc.)

In urma razboiului cu persii si a distrugerilor suferite, mare parte din orasele – colonii din Asia Mica vor fi reconstruite in sec. V in.Hr., conform modelului lui Hippodamos din Milet.

Hippodamos imagineaza un oras de aprox. 10000 de locuitori, divizat in trei clase: meseriasi, agricultori, razboinici. Teritoriul divizat in trei parti: partea religioasa, cea publica si privata – rezidentiala.

Reteau de strazi este uniforma si delimiteaza insule riguros patrate.

Exemple: Milet, olint, Priene etc.

Exemple :

Milet (Asia Mica – perioada clasica si elenistica) Orasul este reconstruit in 479, in urma distrugerii de catre persi, conform planului lui Hippodamos.

Principille hipodamice sunt aplicate la o scara larga (cele doua zone rezidentiale).

Acestea sunt articulate de dotari publice si porturi.

1 – portul leilor 2 – portul teatrului 3 – sistemul agorelor 4 – templu 5 – fortificatie elenistica 6 – calea sacra

1 – portul leilor 2 – portul teatrului 3 – sistemul agorelor 4 – templu 5 – fortificatie elenistica 6 – calea sacra

Epoca elenistica.

Sub Alexandru Macedon expansiunea grceasca – macedoniana s-a intins catre est si sud, si a avut ca rezultat intemeierea unui numar impresionant de orase.

D.p.d.v al planimetriei generale aceasta avea dimensiuni gigantice (Alexandria, Antiohia – strazile principale au 4,5 km lungime).

Compozitia spatiala este marcata de monumentalitate si dinamism, profitandu-se de conformatia reliefului, spre deosebire de per. anterioara.

Elenismul speculeaza denivelarile, directiile importante, dominantele, panoramele, prin amplasamente savante.

Exemple: agora din Eleusis, Assos, Alexandria, Damasc, Alep, Apamea, Efes (interventii pe struct. existente) Pergam, modificari survenite la agorele din Athena si Millet.

Alexandria Exista mai multe variante de restitutie ale planimetriei elenistice, dar toate surprind dimensiunile gigantice ale orasului si structurarea carteziana.

1 – farul 2 – Insula Farului 3 – Portus Magnus 4 – Neapolis 5 – Rhakotis 6 – palat 7 – catacombe 8 – stadion 9 – Serapeul 10 – gimnaziul 11 – canal 12 – Mediterana 13 – lacul Mareotis 14 – necropole 15 – zid de incinta

CURS 5: Orasul etrusc si roman

Orasul etrusc este considerat a fi antecesorul celui roman, chiar daca in ultimii ani se acumuleaza date noi, ce determina ca realitatile timpurii sa devina din ce in ce mai complexe. Intra in calcul si alte civilizatii din zona mediana si nord – italiana (terramare, Villanoviana) si civilizatii locale (latina, sabina, volsca etc.), colonistii greci si fenicieni.

Civilizatia etrusca nu a aparut din neant, au fost populatii mult mai vechi ce au pregatit saltul urbanistic (prob. Terramare si Villanovian).

Fenomenul « Terramare – Pamant negru »

-

Asezarile Terramare sunt localizate in zona italiana Emilia, la sud de raul Po.

-

Au o cronologie relativ restransa, nedepasind intervalul sec. XVII – XII in.Hr.

-

Sunt asezari amplasate pe langa apele raurilor sau lacurilor si ocupa terenuri ferme

-

Sunt organizate geometric si sunt fortificate cel putin printr-un sant.

-

Acestea parcurg in mare trei faze:

1.

Corespunzatoare epocii Bronzului Mediu (sec.XV – XIV in. Hr.) dezvoltarea unor retele de sate de mici dimensiuni (aprox. 2 ha.), de plan rectangular sau cvasi – rectangular.

2. De trecere catre Bronzul Tarziu (sec. XIV – XII in.Hr.) habitatul se concentreaza in cateva asezari mari (15 – 20 ha), chiar daca unele din asezarile vechi sunt parasite.

3. Bronzul Tarziu (sf.sec.XII in.Hr.), caracaterizata prin disolutia habitatului zonal, asezarile fiind abandonate pana la in. civilizatiei Villanoviene.

Printre argumentele ce explica distrugerile acestor asezari sunt diferitele valuri de popoare invadatoare.

Civilizatia Villanoviana

-

Este o populatie straina teritoriului italian, aducand cu ei tehnologia fierului

-

Originile lor sunt inca in dezbatere.

-

D.p.d.v urbanistic asezarile ating proportii neintalnite anterior. Se poate vb. despre un fenomen ÂŤprotourban Âť, care il pregateste pe cel etrusc.

-

Asezarile devin sedii ale unor populatii ocupate cu agricultura, mineritul si schimburile comerciale, chiar cu zone indepartate (nordul Europei), ceea ce presupune consacrarea unor situri amplasate pe cai de circulatie majora.

-

Asezarile devin compacte, cu necropole vaste si mici asezari satelit ce graviteaza in jurul lor

-

Siturile alese pentru asezari erau de obicei dificil de atacat, iar locuintele (de obicei de plan circular) erau concentrate in spatii reduse.

-

In. cu sec. IX in.Hr., se pun bazele pe teritoriului villanovian, unele dintre cele mai mari orase etrusce: Volterra, Chiusi, Vetulonia, Vulci – Veix, Roselle, Tarquinia, Caere-Chisra-Cerveteri, Veio – Veii.

-

Sunt considerate ca avand antecendente villanoviene: Bologna si Florenta

-

Unul dintre principalele centre al acestei culturi este considerat Verucchio, unde necropola ce dateaza din sec. X – VII in.Hr., numara 600 de morminte.

-

Alte asezari considerate a fi trecut prin procese asemanatoare sunt: Carpi, Castelfranco, Cognento, Savigno sul panaro, Pontecagnano, Capua etc. Istoriografia extinde aria culturii villanoviene pana in Sicilia si insulele Eoliene.

Civilizatia Etrusca

-

Studiile cu privire la civilizatia etrusca sunt numeroase, insa unele rezultate se afla inca sub sfera incertitudinii;

CERT: – descendenta din civilizatia «Villanoviana», prin urmare este dovedita existenta proto – etruscilor -

Rol de prim urbanisti ai Europei continentale occidentale

INCERTITUDINI: – Referitoare la originea etruscilor (origine asiatica, origine Central Europeana – emisa in sec.XVIII, origine locala) sau un amestec.

-

Referitoare la cronologia inceputului (oscileaza intre sec.X- IX in.Hr. Si sec.VIII in.Hr.)

-

Cu privire la momentul in care civilizatia etrusca a inceput sa utilizeze modelele geometrice

Prin urmare sunt destul de clare ascendenta villanoviana si contactele cu civilizatia urbana greaca, mai ales dupa 600 in.Hr. (cand este intemeiata colonia greceasca Posidonia, in stricta vecinatate a spatiului sud – etrusc) si cu cea feniciano – cartagineza.

Perioada de maxima extindere este considerata a fi sec.VII si VI in.Hr., cand intra in contact cu coloniile grecesti din Italia de sud.

Acest prim contact nu este pasnic, tinand cont de faptul ca grecii doreau sa se extinda spre nord. In acest conflict etruscii se aliaza cu cartaginezii. Aceste conflicte duc la blocarea expansiunii grecesti, distrugerea unora dintre colonii, pentru mai bine de un secol.

Unul dintre cele mai importante episoade este prezenta dominatiei etrusce la Roma, materializata prin cativa regi in sec.VII – V in.Hr. Lor li se datoreaza o suita de interventii urbanistice asupra asezarilor din zona, ce vor duce in timp la coagulari, sistematizari si atingerea rapida a statutului urban a viitoarei metropole.

Dupa disparitia dinastiei etrusce de la Roma si ridicarea celorlalte triburi italice, deseori in alianta cu coloniile grcesti, etruscii incep sa piarda teren in sudul Italiei.

Seria esecurilor continua si culmineaza in sec. III in.Hr., cand romanii desavarsesc distrugerea acestei civilizatii (395 – 264 sau 265 in.Hr. – este cucerit si distrus orasul Velzna - Volsinii).

Nu se poate discuta despre un stat etrusc, ci numai despre confederatii de orase etrusce (asocieri conjuncturale), conduse de regi (lucomoni), alesi din familii aristrocratice si care aveau atributii complete – religioase, militare, civile si judiciare.

Cea mai cunoscuta este « Dodecapolei ».

Din sec VI in.Hr., regalitatea este inlocuita de un sistem republican, regele (acolo unde se mentine) pastrandu-si un rol strict religios.

Civilizatia etrusca oscileaza intre autocratia tipic orientala (avand drept centre orase - stat) si democratia grceasca din fazele sale oligarhice (guvernand o asezare de ti polis).

Unul dintre aspectele cele mai importante al civilizatiei etrusce este organizarea urbana. Acestia intemeiaza treptat un numar mare de asezari, ce evolueaza catre statutul urban (Chiusi, Caere – Chisra-Cerveteri, Volaterrae – Volterra, Vetluna – Vetulonia, Veii – Veio etc.)

O data cu importantele expansiuni ale etruscilor din Campia Padului, se intemeiaza orase cu o istorie spectaculoasa: Ravenna, Bologna, Florenta, Mantova, Piacenza, Rimini, Roma (condusa de regi etrusci pana in 509 in.Hr.).

Prin urmare urbanismul etrusc trebuie sa fie inteles tinandu-se cont de contextul contemporan din spatiul italian si bazinul mediteranean, astfel putandu-se explica aplicarea timpurie a unor modele prestabilite, geometrice.

In ceea ce priveste sursele urbanismului de tip etrusc, trebuie precizate o serie de reguli ce par a le fi proprii: -

Inauguratio (consultarea vointei regilor inainte de fondare) Limitation (trasarea perimetrului exterior si limitele interioare ale orasului) Consacratio (sacrificiul de consacrare celebrat in orasele nou fondate)

Titus Livius spune despre « disciplina etrusca » ca este o veritabila stiinta a urbanisticii, prin care viitorul decupaj devenea un « decupaj » al spatiului celest, o protectie si materializare a ordinii cosmice pe pamant.

-

O alta carcateristica importanta este asocierea conturului neregulat al fortificatiei urbane cu reteaua stradala regulata.

Vaste arii periurbane ocupate de cimitire Organizarea planimetrica si spatiala a mormintelor.

-

Orasele ocupau suprafete mari (Caere – Cerveteri – 150 ha., Tarquinia – 135 ha.)

-

Populatia oraselor putea fi destul de semnificativa (Caere – Cerveteri – 25000 de locuitori)

-

Organizare interioara caracteristica urbanismului «hippodamic» exemplu: Marzabotto.

-

Totodata detalii foarte importante sunt existenta drenajului apelor meteorice, pavarea strazilor, izolarea necropolelor si realizarea apeductelor subterane (cuniculi).

-

Tehnici de constructie la edificarea zidurilor de incinta: suprapunerea zidului de caramida peste un soclu de piatra (Roselle).

-

Necropolele erau de dimensiuni importante, inconjurau orasele si erau vertibile organizari subterane.

-

Unele dintre orasele etrusce au fost distruse complet, altele au fost reconstruite de romani si adaptate exigentelor lor urbanistice.

Exemple :

Anzola - Emilia – civilizatia Pre – Villanoviana Asezarea Terramare

- Datata aprox. 1400 – 1200 in.Hr. (Epoca Bronzului tarziu) - Planimetrie generala cvasi – regulata, cu limite fortificate si o locuire organizata relativ riguros.

A – plan general (1: perimetru probabil sat, 2: arie de maxima concentrare a materialului arheologic, 3: sant de aparare, 4: textura urbana moderna)

B – reconstituire a ansamblului C – reconstituire grup de asezari

Chisra (Caere – Chaire – Cervet – Eri - Cervetro) - Documentata pt. prima data in 540 in.Hr., asezarea este mult mai veche.

- Perioadele de inceput parcurgand etape corespunzatoare civilizatiei Villanoviene.

- Cele mai importante parti descoperite in urma studiului arheologic sunt necropolele: Sorbo si La Banditaccia.

A – plan general (1: aria urbana, 2: necropola Banditaccia, 3:necropola Sorbo, 4:necropola di Monte Abatone)

- Formele de organizare a mormintelor sunt diverse de la incaperi semi-ingropate sau subterane pana la compozitii complexe, cu mai multe incaperi si acces de tip « dromos ».

Detaliu necropola La Banditaccia

Fragment al necropolei La Banditaccia

Interioare mormant

Veii (Veia - Veio) – Italia – Civilizatia Villanoviana, Etrusca si Romana - Fondarea orasului este asociata cu sec. VII in.Hr., pe locul unei asezari villanoviene (sau pastrat urme ale locuirii de tip rural si necropole).

- S-a dovedit faptul ca in perioada de 1 – necropole v. maxima dezvoltare, orasul avea 100.000 2 – locuire v. de locuitori.

3 – necropole etrusce - Maniera de fortificare, cu contur 4- Acropola (piata neregulata este tipica etruscilor. de arme) - In sec.VII – VI in.Hr., orasul avea un 5- zidul etrusc 6 – trasee puternic ascendent asupra Romei, probab.ale retelei devenind principalul rival zonal al ei. etrusce - A fost distrus in 396 in.Hr., in per.romana 7 – centrul a fost pastrata doar incinta defensiva. orasului roman

Plan general cu noua urbanistica romana inclusa in incinta etrusca

strada romana suprapunand un drum etrusc

Tarchna (Tarquinia – Corneto Tarquinia) – Italia – Civ. Villanoviana si Etrusca.

- Este unul dintre cele mai cunoscute orase etrusce, cu antecendente villanoviene (necropole).

- Conform surselor istorice este cel mai vechi oras etrusc (fondat de Tarconte).

- In urma conflictelor cu romanii, orasul este integrat retelei urbane romane, devenind municipiu.

1 – orasul etrusc, 2 – necropole etrusce, 3 – orasul actual, 4 – drumuri moderne.

- Orasul rezista pana tarziu in Evul Mediu, cand este distrus definitiv (1307 d.Hr.) - O axa principala cvasi-rectilinie il structureaza pe directia est – vest si una pe directia sud-nord, determinand insule dreptunghiulare de cca.66,5 m.

Necropole etrusce (Cerveteri si Tarquinia) – sit UNESCO

Civilizatia Romana – Etapa dezvoltarilor urbane spontane – R. antica

-

Mentalitatile ne sunt mai apropiate, iar fenomenele si etapele sunt mai usor de inteles si cunoscut.

Etapa foarte cercetata.

Persistenta unora dintre modelele urbanistice, arhitecturale sau plastice chiar si in zilele noastre.

Statul Roman a produs prima unificare a lumii mediteraneene, incluzand si adaptand civilizatiile din acest areal geografic.

ETAPE: 1.Inceputul: civilizatiile locale, incluzand-o aici pe cea etrusca, ce se intindea si pe teritoriul viitoarei Rome.

2.Evolutia remarcabila a Romei (micul oras dintr-o zona de influenta etrusca si greaca) se dezvolta pana ajunge urbs – oras prin excelenta, capitala a lumii civilizate.

3. Expansiune teritoriala in spatiul italian, prin care sunt integrate/ocupate, toate entitatile statale sau urbane existente.

4. Expansiune teritoriala in jurul Mediteranei, mare ce devine un » lac » in interiorul Imperiului «Mare nostrum ».

Dezvoltarea Imperiului Roman este strans legata si de evolutia contextului geo – politic: -

sec.IX – VIII in.Hr. – 509 in.Hr., nasterea orasului Roma si perioada monarhica. Anul de fondare a Romei este considerat a fi 21 aprilie 753 in.Hr. 509 in.Hr – 31 in.Hr. Guvernare republicana, cu mai multe sub – etape.

27 in.Hr. – 180 d.Hr. Principatul – prima perioada imperiala.

180 – 476 d.Hr. – Imperiul Tarziu

Ceea ce a determinat cel mai mult evolutia civilizatiei romane este momentul revelator in care Roma « este constienta » de forta ei universla si de noul ei prestigiu.

Totodata un alt moment important este sfarsitul istoriei imperiale, 285 – 293 d.Hr., cand Imperiul este impartit intre fii lui Theodosius in Imperiul Apusean (dispare in 476 d.Hr.) si Imperiul de Rasarit (ce isi continua evolutia si devine treptat Imperiul Bizantin).

Harta Imperiului Roman sub Traian

Harta traseelor maritime romane

Harta provinciilor romane

In ceea ce priveste modul de integrare a coloniilor cucerite, proces extrem de important pentru evolutia urbana, pot fi identificate urmatoarele procese: -

Asigurarea infrastructurii (drumuri, poduri, porturi, statii, apeducte etc.)

-

Asigurarea apararii globale (organizarea armatei, sisteme de puncte fortificate (castre, forturi, turnuri de semnalizare etc.), granite fortificate – limes-uri)

-

Lotizarea terenurilor agricole

-

Fondarea, ierrhizarea si organizarea de noi orase

-

Asigurarea resurselor umane

-

Unificarea legislativa, culturala etc.

-

Sincretism religios dominat de panteonul roman

Evolutia de la oras – stat la imensul Imperiu s-a datorat unei abile politici de adaptare la conditii (externe si interne) diverse si dinamice.

Au fost secole de intoleranta extrema, apoi retrageri «strategice» (Dacia si Mauretania), descentralizarea statala din timpul Imperiului Tarziu (prin formula Tretarhiei), ce a permis un control mai direct asupra provinciilor.

1. Nicomedia (Bythynia) 2. Mediolanum – Milano (nordul Italiei) 3. Sirmium (Dunarea mijlocie) 4. Augusta Treverorum – Trier – Treves (pe Rhin) Constantin cel Mare creaza cel de-al dolea pol de interes, Constantinopol, ceea ce prelungeste viata unei parti de imperiu cu 1000 de ani, realizandu-se o trecere treptat spre Evul Mediu.

In tot acest proces, exista cateva elemente care il definesc si care sunt pastrate mostenite de la o etapa la alta: -

Structura societatii romane si statutul cetatenilor Sistemul proprietatilor (funciare) Structura politica, administrativa si militara

In legatura cu evolutia urbanisticii si amenajarea teritoriului

Organizarea politico - sociala -

De la regat catre imperiu, cu faze democratice intermediare. Persoanele libere erau in centrul societatii romane.

In Roma Antica aveau drepturi 4 clase sociale: patricieni, plebei, nobilii si cavalerii.

Proprietatea funciara Proprietatea privata: Existau reguli stricte cu privire la impartirea terenului (bazata si pe anumite credinte religioase), vanzarea proprietatii private (ce a dus la stabilitatea structurilor urbane) etc.

Proprietatea publica: bunul poporului roman, gestionat de Senat. In fazele tarzii ale civilizatiei romane, statul isi amplifica domeniul public prin confiscarea unui important procent din teritoriul cucerit.

Institutiile romane Au avut o evolutie remarcabila, fiind adaptata complexului de factori interni si externi.

De exemplu: in per. regala, regele cumula toate functiile statului, ca in per. Republicii sa fie infiintate Magistraturile, gandite sa previna abuzurile personale.

Personajele ce au influentat si evolutia structurii urbane au fost: « cvestorii » (trezorier si verificator contabil) « edilii » (cu sarcini de supraveghere a pietelor, asigurarea ordinii publice, aprovizionarea oraselor cu grau si verificarea arhivelor)

ÂŤ consulii Âť (raspund de activitati politice, senatoriale si militare) Imparatul In evolutia asezarilor din acest teritoriu, se observa o elaborare si promovare pana la un punct rigida, de norme unice.

Toate componentele Imperiului sunt legate intre ele prin drumuri pe apa si uscat, mesajele parcurgand distante imense intr-un timp record, trupele militare interveneau intr-un timp record.

Orasele aveau o organizare bazata pe aplicarea unor modele si aveau similitudini cu organizarea ÂŤ castrelor Âť.

Elementele lor (in speta urbanistice) au devenit parti, baze si context pentru noile civilizatii pana astazi.

Sfarsitul civilizatiei romane s-a datorat unui ansamblu de evenimente militare, politice si sociale, care a erodat sistemul.

In plus fata de intemeierea si evolutia Romei, ocuparea spatiului italian de catre Roma (ultimele decenii ale sec.IV – sec.III in.Hr.) produce doua fenomene conjugate: 1.

Transformarea vechilor centre locuite, in conformitate cu exigentele romane.

2.

Fondarea de noi orase (aproape nu exista aparitii si dezvoltari spontane).

Exemple :

ROMA (perioadele regala, republicana, imperiala – evolutia orasului si principalele componente) : Initial locuirea din zona viitoarei capitale a profitat de facilitatile oferite de drumul comercial ce traversa Tibru (localnici au intemaiat mai multe sate fortificate pe coline). Cea mai veche asezare/ Palatin.

Etruscii sunt cei care integreaza toate asezarile intr-un context urban unic, ii definesc centrul si il modernizeaza.

Noua zona formata, incepea sa cuprinda si importante functii comerciale – « Forul roman », ce devine un important centru zonal plurifunctional.

In etapa etrusca sunt amenajate « Cloaca Maxima » si « Circus Maxima », iar orasul incepe sa se contureze.

In. cu sec IV in.Hr., Roma tinde sa se organizeze ca un mare oras. In 329 in.Hr., sunt consemnate lucrari la Circus Maximus.

In 322 – 302 in.Hr., apare primul apeduct (Aqua Appia), iar in 50 in.Hr., teatrul lui Pompeius.

Forul (organizat initial ca zona comerciala) este regularizat si dotat cu un spatiu de intruniri – Comitium.

Apar numeroase temple.

Trecerea de la Republica la Imperiu este deosebit de important prin interventiile ce au fost realizate: construirea Teatrului lui Marcellus, Thermele lui Agrippa, Panteonul, Forul lui Augustus etc.

In ceea ce priveste apararea orasului, un element important este construirea Castrum-ului (Castru).

La aceste se mai adauga numeroase castre mai mici si in timpul lui Aurelian edificarea ultimului zid de incinta.

Nero este un personaj cu o influenta importanta asupra tesutului urban, ulterioara incendiului din 64 in.Hr.

S-au urmarit doua elemente majore: -

Reconstructia monumentala a centrului (in primul rand resedinta imparatului ÂŤ Domus Aurea Âť) Igienizarea cartierului de locuinte

Constructiile trebuiau realizate din piatra si inca din perioada respectiva erau corelate notiuni legate de dimensiunile strazilor si a cladirilor, cu caracteristicile terenului si climei.

Imparatii dinastiei Flavia au continuat procesul de renovare al orasului. Se construieste Colosseum-ul.

In perioada lui Traian se realizeaza demolari masive si se reintregeste axa forurilor imperiale.

Imparatii ce au urmat, au continuat procesul de monumentalizare al Romei (Severii etc.). Cu acestia din urma se incheie marile interventii asupra Romei.

Au urmat doar intretineri sau amplificari ale sistemului defensiv si ridicarea marilor bazilici crestine.

Domus Aurea

For: Traian, Augustus, Caesar

Circus Maximus

Inafara ariei fortificate existau zone destinate vilelor imperiale si ale patriciatului, si o parte de ÂŤinfrastructuraÂť ce cuprindea sisteme de comunicatii si aductiune a apei.

Configuratia asezarilor din zona Romei (etapa etrusca si pre-etrusca) 1 – Palatin 2 – Capitoliu 3 – Caelius 4 – Aventin 5 – Quirinal 6 – Viminal 7 – Esquilin 8 – Valia 9 – Forum Romanorum 10 – Velabrum 11 – Forum Boarum 14 – Pons Sublicius

Roma Quadrata si Republicana 1 – Roma Quadrata 2 – contur anterior lui 378 in.Hr. 3 – zidurile lui Servius Tullius

Roma Imperiala suprapusa peste Roma Republicana

Apeducte Roma – zona P.Sisto V

Arcul lui Constantin

Arcul lui Titus

Imagini For Roman

Urbanism roman prestabilit Expansiunea teritoriala romana, a insemnat adaptarea oraselor din teritoriile cucerite la exigentele romane si generarea unui noi retele urbane, care sa fie capabila sa preia functiile necesare din perioada respectiva.

Aceasta retea are rol economic, administrativ, militar si functiona ca « model ».

Noile orase romane profita de caracteristicile si de experienta anterioara a mediilor apropiate – grec, punic si etrusc, dar utilizeaza elemente optimizate de organizare a taberei militare fortificate «castrul» (a carui origine este necunoscuta).

Se dezvolta modelul castru – oras.

Castrul: -

Incepand cu perioada republicana, au plan dreptunghiular delimitat prin ziduri, initial din pamant si pe urma din piatra.

- Spatiul interior este structurat de Cardo si Decumanus, ce se intalnesc in cladirea comandamentului (Praetorium).

- Retea rectangulara a strazilor - Modelul organizational facea posibila utilizarea castrului de catre oricare dintre trupele mili- Tare romane si in orice situatie.

2 – schema orasului roman cartezian 3 – schema castrului din Wiesbaden 4 – Schema ultimei faze a castrului de la Drobeta

- Multe castre vor deveni orase permanente (ocupate de populatie civila) sau centre fortificate ale unor orase.

- Intregul sistem de trasare si concepere a castrelor si oraselor este integrat structurii globale a teritoriului roman printr-o retea numita ÂŤ centuriatio Âť.

- Aceasta este bazata pe grila formata din strazile secundare (decumani EV) si principale (cardines N-S) - Pentru terenurile agricole , caroul rezultat era de 700 x 700m (lot), si o supraf. de 50 ha atribuita unei singure familii.

Orase noi: -

Erau realizate dupa modelele si prescriptiile « stiintei augurale » de origine etrusca.

Pentru trasearea conturului oraselor si a elementelor importante din interior (in special forul) se urma o procedura riguroasa, supravegheata de preoti. « Un plug tras de o pereche de vite (din care una era obligatoriu alba) si manevrat de un intemeietor (conditor coloniae) trasa brazda (sulcus primigenius) care delimita viitorul oras, dupa care erau trasate cele doua axe principale. Urma amplasarea portilor si a elementelor defensive. Trama stradala delimita insule de parcele patrate sau dreptunghiulare cu dimensiuni de la 70 la 150m. Planul noului oras era gravat pe placi de marmura sau bronz, afisat intr-un spatiu public si trimis sub foma de copie in arhiva din Roma (Tabularium). Executia planului era realizata de functionari specializati (gromatici sau agrimensores) un fel de ingineri hotarnici.»

Toate aceste reguli in perioada tarzie a Imperiului sufera adaptari la situatiile diverse care apar.

Modelul urbanistic roman.

-

Contur dreptunghiular fortificat si orientate dupa punctele cardinale.

Retea stradala rectangulara (carteziana) La intersectia celor doua axe se afla forul.

Diversele arhitecturi majore amplasate in general perimetral (teatre, amfiteatre, bai - therme)

Noua retea de orase din Italia debuteaza cu Ostia, apoi urmeaza Tarracina, Minturnae (Minturno), Sinuessa, Sena Gallica (Sinigaglia).

Catre sfarsitul Republicii (perioada lui Cezar) se continua intemeierea de colonii pe intreg teritoriul Italiei: 3 in Latium, 5 in Campania, 4 in Umbria, 2 in Aemilia etc.

In timpul lui Augustus sunt intemeiate cca. 30 de noi orase: Capua, Mediolanum (Milano), Bononia (Bologna), Arminum (Rimini), Florentia (Florenta), Vindobona (Viena), Lutetia (Paris), Barcelona etc.

Este totodata pentru prima data in istorie cand se structureaza o retea de asezari in general si a oraselor in particular.

Existau asezari rurale (vicus) si cu statut intermediar de targ (oppidum, canabae).

Ca statut, orasele urcau de la nivelul « civitas peregrina » la nivelul de « municipium » si apoi de « colonia » (reprezenta recunoasterea din partea Romei a unor drepturi). De foarte multe ori, in cazuri de evolutie a asezarii, se parcurg trepte de la nivelul da sat sau targ, pana la cel urban.

Exemple :

Ostia – Latium (Italia) perioada republicana si imperiala (sec.III in.Hr – II d.Hr.) - Orasul port al Romei antice - Porneste de la un model simplu de planseta Cardo si Decumanus (7 m latime).

- Intersectia lor leaga cele 4 porti - Se dezvolta de-a lungul Tibrului

Faza initiala a orasului

- Contine o locuire diversa, densa, in care cladirile cu mai multe niveluri si apartamente incep sa domine.

- Prima sistematizare ii partine lui Traian, iar cea de a doua cand a fost adaptat pentru nevoile Romei, lui Claudiu.

B – Ansamblul general 1 – Portul lui Claudiu 2 – Portul lui Traian 3 – Insula sacra 4 – Orasul Ostia

D – Detaliu cu porturile antice – restitutie 1 – portul lui Claudiu 2 – portul lui Traian 3 – Insula Farului

Faza initiala a orasului

Ostia in faza imperiala, extindere liniara, Decumanus marcat de principalele cladiri.

Ostia teatru exterior

Ostia teatru interior

Ostia terme

Pompeii (Pompei) (Italia) - Unul dintre cele mai interesante orase romane, sub aspectul evolutiei, tributare experientei grecesti.

- Fondat in sec.VIII in. Hr. Si structurat sub influenta urbanismului grecesc.

- Este amplificat hippodamica.

intr-o

maniera

A – plan general cu marcarea celor doua etape (posat – nucleu initial); 1 – Forul vechi, 2 – Via dell Abbondanza

A – Forul vechi B – Forul (Triangularum)

Nou

Forul Vechi

Forum Triangularum – teatrul si Cazarma Gladiatorilor

Augusta Treverorum (Trier) Germania, una din capitalele regionale ale Imperiului Roman Tarziu - A devenit capitala provinciilor de nord – est (Imperiul Gallic) in 293 d.Hr. - Avea rol strategic in comertul spre popoarele dincolo de Rhin.

Trier are unele dintre cele mai bine pastrate arhitecturi antice romane din Occident;

A – Plan general al fazei sec.I-II d.Hr.

B – Plan general al fazei sec.IV-VII d.Hr.

1 – For; 2 – Templul lui Asklepios; 3 – pod; 4 - necropole

1 – For; 2 – terme imperiale; 3 – Thermele S.Barbara; 4 – Amfiteatrul; 5 – fortificatie urbana; 6 – Porta Nigra; 7 – biserici paleocrestine; 8 – pod; 9 – Bazilica; 10 – St.Peter (viitorul Dom)

Porta Nigra

Therme Imperiale

THAMUGADI (Timgad) Africa Proconsularis (Algeria) sec II – III d.Hr. Orasul roman - Intemeiat in anul 100 d.Hr., in timpul lui Traian - Urbanism tipic « de planseta » roman - Via principalis si Decumanus Maximus se intersecteaza in centrul geometric al orasului. Centru ce cuprinde: Forul, Teatrul, Biblioteca.

- Cartierele exterioare nucleului fortificat se vor dezvolta in functie de traiectoriile drumurilor de acces - Orasul este abandonat in sec.VII d.Hr.

Vedere generala

PALMYRA (Tadmor, Palmira) Siria sec.I-II d.Hr. - Cel mai important oras de la granita rasariteana a Imperiului - A contribuit la stabilizarea relatiei cu vecinii - In 272 d.Hr. Este infranta rezistenta Reginei Zenobia de catre Aurelian si orasul devine roman - Schimbarile de directie ale acesteia sunt rezolvate monumental

- A fost pentru o perioada lunga de timp un nucleu important de cultura, ce a polarizat tot imperiul.

- Conturul neregulat si derogarile de la modelul consacrat sunt concesii facute asezarii preexistente si cadrului geografic

- Elementul principal de structurare a orasului este artera E-V cu portice (Marea Colonada)

1 – sanctuarul zeului Bel; 2-3 Marea Colonada; 4 – Teatrul; 5 – Agora; 6 – Templul lui Baal Shamin; 7 – Tabara lui Diocletian; 8 – Thermele lui Diocletian; 9 – fortificatie ridicata de regina Zenobia

Templul lui Bel

CURS 6: Tranzitia catre orasul medieval

Europa medievala sec. XIII

Europa sec. XIV

CURS 7: Continuitatea oraselor antice in apusul Europei (Italia, Galia, Germania, Britania)

CURS 8: Orasul medieval in Europa occidentala: Orasul italian

CURS 9: Orasul medieval in Europa occidentala: Orasul german si francez.

Aigues – Mortes, Languedoc - Roussillon

CURS 10: Orasul medieval in Europa occidentala: Orasul spaniol.

Urbanism prestabilit – scheme planimatrice.

Girona (Spania) prof.drd.arh.T.O.Gheorghiu

CURS 11: Orasul central european.

Elblag (Polonia), Liliana Krantz (RIHA Journal)

CURS 12: Orasul de coasta sud – est european. Orasul balcanic.

CURS 13: Orasul rusesc.

Orase din spatiul actual romanesc (orasul transilvanean)

CURS 14: Orasul romanesc extracarpatic. Moldova, Tara Romaneasca.

Sibiu

Sibiu

Sighisoara

Sighisoara

Sighisoara