MISHA DE RIDDER Alkmaar, The Netherlands, 1971 Legatura stransă dintre perceptiv și conceptual este o temă centrală a operei lui Misa de Ridder. Fotografiile și filmele sale tratează, în general, peisajul natural: geografie, lumină, vreme și fenomene efemere. Ce fac lucrările lui De Ridder pentru noi este ca, asemenea unei oglinzi, să ne ajute să vedem cum suntem interconectați cu lumea. Ele fac palpabil faptul că facem parte din această entitate - Natura -, ca un dat care ne transcende. Ceva ce este atât real cât și de neînțeles.
[ 44 ]
How the perceptual and the conceptual are deeply linked is a theme central to Misha de Ridder’s work. His photographs and films generally deal with the natural landscape: geography, light, weather and ephemeral phenomena. As if it were a mirror, De Ridder´s work helps us see how we are intertwined with the world. They make palpable that we are part of this entity - Nature - as a given that transcends us. Something that is both as real as it is incomprehensible.
Fotografiile lui De Ridder dezvăluie experiența specifică a naturii, într-o generoasă carte de fotografie realizată de-a lungul unui an despre pădurile din SUA. De Ridder a călătorit prin întreaga țară, documentând păduri în Arizona, California, Colorado, Georgia, Nevada, New Mexico, Carolina de Nord, Carolina de Sud și Tennessee. În aceasta carte, fotografii ale florei luxuriante izolate în natură alternează cu compozițiile cu detalii augmentate din sălbăticie, care pun accentul pe metodele de separare pe patru culori utilizate în imprimarea comercială. Paginile cu detalii încurajează aprecierea calităților grafice ale vederilor liniștite ale naturii neamenajate, unde scoarța de copac se încrețește și ramurile cu flori stratificate devin modele ecologice. Paginile cărții sunt perforate pentru a asigura îndepărtarea ușoară fiindcă imaginile incluse pot fi asamblate pentru a crea două instalații de dimensiunile unui perete, fiecare de 1644 x 2082 mm. „Uneori, fenomenele naturale pot deveni atât de înstrăinate și misterioase, încât suntem înclinați să le descriem ca realități ireale. Ar putea fi forma extraordinară a unui copac, un munte, o umbră, un nor sau reflectarea în oglindă a naturii într-un lac, dar este în primul rând familiaritatea esteticii naturale a realitțăii. Lucrările lui Misa De Ridder pot fi văzute ca încercări de a capta aceste fenomene temporare și atmosfere de natură în mediul imobil al fotografiei. Prin căutarea absenței intervenției umane, prin așteptarea punctului culminant al esteticului temporal și prin împingerea aparatului de fotografiat către limitele sale tehnice, fotografiile lui De Ridder devin atât rapoarte exotice, cât și lumi artificiale autonome.“ Galeria Juliette Jongma
De Ridder´s photographs demonstrate a specific experience of nature, unfolded in a large-format photo book of U.S. forests. De Ridder drove across the country, documenting forests in Arizona, California, Colorado, Georgia, Nevada, New Mexico, North Carolina, South Carolina and Tennessee. In this book, photographs of lush flora isolated in nature alternate with compositions of enlarged details from the wilderness that emphasize the four-color separation methods used in commercial printing. The detailed pages encourage appreciation for the graphic qualities of the quiet views of undeveloped nature where tree bark ridges and layered flowering branches become organic patterns. The book’s pages are perforated for easy removal as the included images can be assembled to create two wall size installations, each 1644 x 2082 mm. “Sometimes natural phenomena can become so strange and mysterious, that we are inclined to describe them as unreal realities. It might be the extraordinary shape of a tree, a mountain, a shadow, a cloud or the mirroring reflection of nature in a lake, but it is foremost the unfamiliarity of the natural aesthetics of reality. Misha de Ridder’s works can be seen as attempts to capture these temporary phenomena and atmospheres of nature within the still medium of photography. By seeking for the absence of human intervention, by waiting for the climax of the temporal aesthetic and by pushing the camera to its technical limits, De Ridder’s photographs become both exotic reports and autonomous artificial worlds.” Galerie Juliètte Jongma