Diplomat Club
Europa comunitară la răscruce Fondat în anul 1992
Interviu cu dr. Aurelian DOCHIA Analist financiar
„A fi sau a nu fi, aceasta este întrebarea” aşa sună cunoscuta sintagmă shakespeareiană. care, raportată la situaţia actuală a UE, o caracterizează perfect. Despre marile pericole care ameninţă însăşi existenţa organizaţiei comunitare am avut prilejul să discutăm cu dr. Aurelian Dochia, cunoscut economist, fost director BRD şi consultant pentru Banca Mondială, actualmente analist financiar. Pătrunzătoarea şi nuanţata analiză a caracteristicilor crizei cu care se confruntă UE efectuată de interlocutorul nostru duce, inevitabil, la concluzia că Uniunea se află la o răscruce şi că se impun măsuri energice, viabile şi posibil de pus în practică menite să îndepărteze pericolele care o ameninţă. Redăm in extenso interesantele aprecieri făcute de domnia sa. Care sunt provocările cu care se confruntă
(Continuare în pag. 28 )
Curierul vieþii diplomatice, mondene ºi al lumii afacerilor
Mutaţii necesare în politica europeană
Anul 2012 este un an al schimbărilor în evoluţia politică a Uniunii Europene, cu efecte majore pentru viitorul ei economic şi orientările sale în relaţiile internaţionale. Evenimentul cheie, care a dat semnalul cel mai puternic pentru o schimbare necesară în politica europeană, a fost eşecul lui Sarkozy în alegerile prezidenţiale şi instalarea lui François Hollande, de orientare socialistă, ca preşedinte al Franţei. Holland a câştigat majoritatea voturilor promiţând populaţiei elaborarea unei altfel de politici decât cea a austerităţii, reducerii locurilor de muncă şi de înrăutăţire a nivelului de trai. Promisiunile au fost reconfirmate în cursul campaniei electorale pentru locurile din parlamentul francez, frontul socialist propulsând pe primul plan preocuparea pentru o politică de creştere economică, crearea de noi locuri de muncă, realizarea unei mai bune repartiţii a bogăţiei sociale şi ameliorarea administraţiei ţării. Evoluţia evenimentelor din centrul şi estul Europei indică şi ele o tendinţă favorabilă schimbărilor politice şi economice. În Polonia şi Cehia opinia publică manifestă o evidentă nemulţumire faţă de politica economică a Uniunii şi solicită o drastică reanalizare a situaţiilor create de criza datoriilor de stat şi găsirea posibilităţilor de a stimula dezvoltarea economică. În Slovacia, recentele alegeri parlamentare au acordat majoritatea voturilor partidului social-democrat, ceea ce a permis revenirea lui Robert Fico în postul de primministru. În opinia sa „consolidarea finanţelor publice este imposibilă fără creştere economică şi crearea de locuri de muncă”. În România, căderea guvernului Ungureanu şi câştigarea de către opoziţie a majorităţii în parlament, sunt procese ce vin în întâmpinarea
Iluminismul în acţiune Două mari sărbători aflându-şi originea în secolul XVIII: 4 şi 14 iulie Caius Traian DRAGOMIR
Lumea actuală îşi află sursa şi devenirea în obţinerea libertăţii de către două mari naţiuni: aceea americană, constituită firesc prin uniunea iniţială a treisprezece colonii britanice de pe coasta estică, atlantică, a Americii de Nord, colonii eliberându-se prin război şi revoluţie de o metropolă monarhică dominând lumea noua de la distanţă de un ocean. Apoi, naţiunea franceză a cărei prefacere de la condiţia unei populaţii aservite unei minorităţi aristocratice, acţionând dacă nu tiranic, oricum discreţionar, asupra celui mai mare (atunci) şi mai puternic stat al Europei, la starea de popor liber şi suveran, a însemnat Marea Revoluţie – suita de seisme politice, juridice, morale,
militare sfâşietoare. Putem fi siguri că din epoca imperială romană şi până azi omenirea a inregistrat drept principale trepte ale drumului său către un viitor care nu va fi, poate, altceva decât acel Punct Omega, imaginat de Pierre Teihard de Chardin – sau relevat conştiinţei creatoare a acestuia – nu mai mult decât şase - şapte schimbări absolute: adaptarea de către Constantin cel Mare a Creştinismului ca religie iniţial acceptată şi apoi oficială a Imperiului Roman, Renaşterea culturală, ştiintifică şi artistică a principatelor italiene, Reforma, Iluminismul, Revoluţia industrială şi în sfârşit, Revoluţia ştiinţifică a secolului (Continuare în pag. 2)
Prof. dr. Sergiu TĂMAŞ
dorinţei populaţiei, extenuate de măsurile de austeritate, de a se adopta o altă agendă politică şi economică care să fie capabilă să repornească motoarele economiei. A considera că aceste schimbări duc spre o Europă de stânga, ar fi o apreciere simplistă, pentrucă partidele de dreapta continuă să guverneze în multe ţări europene. Schimbările în curs sunt expresia necesităţii de a se pune capăt aplicării unilaterale a strategiei austerităţii, care a agravat problemele economice şi sociale, în loc să le amelioreze. Măsurile de austeritate aplicate până acum au dus la eliminarea de locuri de muncă, creşterea şomajului, la micşorarea veniturilor populaţiei, la contracţia pieţelor. În locul unui „dogmatism al austerităţii”, numeroşi experţi în problemele economice cer revenirea la politici capabile să echilibreze măsurile de austeritate şi respectarea disciplinei financiare cu strategii de încurajare a creşterii economice. În acelaşi timp, oamenii politici şi experţii economici atrag atenţia asupra necesităţii de a flexibiliza măsurile anti-criză în funcţie de situaţiile concrete din fiecare ţară. Ştiinţa şi practica economică au pus în evidenţă faptul că o soluţie economică poate da rezultate pozitive într-o ţară şi aceeaşi soluţie aplicată altei ţări poate duce la rezultate negative. Ca şi în cazul medicaţiei umane, nu poţi trata în acelaşi mod un „obez” şi un „anemic”. La fel, în economia reală, măsurile ce pot avea efecte pozitive pentru o economie dezvoltată din vestul european, pot fi toxice pentru o economie dezechilibrată din estul european. În consecinţă, recomandarea aplicării aceloraşi măsuri economice tuturor ţărilor ce fac parte din Uniune, aşa cum preconizeză actualul proiect al „pactului de stabilitate” europea-
nă, este discutabilă. Marea Britanie şi Cehia, două ţări diferite ca mărime şi forţă economică au refuzat să adere la aceste măsuri şi la „regula de aur”, pentru a se pune la adăpost de eventualele consecinţe negative. Schimbările politice, necesare în perspectivă pentru a redresa economia,implică o drastică ameliorare a modalităţilor de conducere a treburilor europene. Una din piedicile privind funcţionarea eficientă a organismelor europene este pericolul estompării diferenţelor dintre birocraţia de la Bruxelles şi gândirea şi practica oamenilor politici. Preocuparea excesivă a comisiilor pentru reglementări pe linia „uniformizării” practicilor economice europene a contaminat într-o măsură şi pe oamenii politici. Uniunea nu este o „maşinărie” ce trebuie doar alimentată cu cărbuni, electricitate sau petrol. Uniunea înseamnă pentru moment 27 de state şi naţiuni, iar în viitor ar putea fi formată din mai multe state, fiecare cu propria sa istorie şi cultură. Această diversitate de comunităţi umane şi de traiectorii istorice, obligă pe conducătorii politici ai Uniunii să-şi îndrepte atenţia spre abordări nuanţate şi să fie preocupaţi să atenueze discrepanţele economice dintre vestul şi estul Uniunii. În acest context, remarcăm iniţiativa diplomaţiei româneşti de a organiza la Bucureşti întâlnirea liderilor europeni, în frunte cu domnul José Barroso şi reuniunea grupului „Prietenii Coeziunii”. Cu acest prilej, în cursul discuţiei, partea română a subliniat rolul important pe care îl are nivelul finanţării politicii de coeziune, ca instrument pentru recuperarea decalajelor de dezvoltare între statele membre şi între regiuni. În actuala fază a dezbaterilor politice, ideile pentru depăşirea actualei crize economice şi (Continuare în pag. 2)
Ambasadorul Italiei îşi încheie mandatul cu sentimentul misiunii îndeplinite
Ambasadorul Italiei, Excelenţa Sa Mario Cospito îşi încheie cu succes misiunea ce ia fost încreduinţată. El s-a dedicat cu hotărâre şi energie dezvoltării relaţiilor italo-române, menţinerii lor la un nivel ridicat. Şi a reuşit pe deplin. Activitatea desfăşurată în ţara noastră continuă cu eficienţă o carieră diplomatică începută cu 27 de ani în urmă, imediat după obţinerea licenţei în ştiinţe politice, specialitatea economie internaţională, la Universitatea din Pisa. Domnia Sa a parcurs apoi, diferite trepte ale acestei cariere. După numirea sa în funcţia de Consul la Durban, Republica Africa de Sud (1987), este numit, patru ani mai târziu, Prim-secretar la Misiunea din Copenhaga (1991). În perioada 1999 – 2001 activează în calitate de Consilier economic şi comercial la Ambasada din Ottawa. În 2008 îi este incredinţată misiunea de Ambasador al Italiei la Bucureşti. În perioadele intermediare, când nu a
activat peste hotare, Mario Cospito a lucrat la Secretariatul Direcţiei Generale Afaceri Economice (DGAE) ocupându-se de colaborarea economică şi financiară cu ţările Europei de Est şi din fosta Uniune Sovietică (1995). Lucrează apoi în cadrul Biroului 1, Afaceri Europene al DGAE, ocupându-se, îndeosebi, de Fondurile Structurale Europene şi de dosarele comunitare din diverse domenii (1997). Începând cu 2001 este Consilier pentru Afaceri Internaţionale al Vice-Ministrului Comerţului Exterior în cadrul Ministerului Activităţilor Productive unde se ocupă de numeroase sectoare ale politicii economice internaţionale, pregătind şi participând la foarte multe evenimente internaţionale. Se ocupă, de asemenea, de relaţiile cu Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), cu Uniunea Europeană şi cu unele organisme economice multilaterale. În interviul pe care a avut bunăvoinţa să ni-l acorde, Excelenţa Sa Mario Cospito a
Nr. 4-7
2012
(241-244) Anul XX ADRESA POªTALÃ
Str. Rabat 15, Sector 1
Mobil: 0722.500.355 Tel./Fax: Tel./Fax: 021.230.88.88
diplomatclub@clicknet.ro karen.baboian@gmail.com ADMINISTRAÞIA
Str. Rabat nr. 15, etaj 1 Bucureºti, sector 1
Speranţa schimbării Armand OPREA
Comentatori, analişti de specialitate apreciază că societatea românească este confruntată cu o intensă criză politică ce încă îşi aşteaptă rezolvarea. Şi dacă lucrurile stau aşa, şi în adevăr aşa stau, nu ar fi de prisos să ne amintim că în ultimii ani – cel puţin în ultimii 8 – peisajul politic românesc nu a cunoscut o criză de o asemenea amploare şi anvergură, ale cărei ecouri au depăşit graniţele ţării. Superficial privind lucrurile, s-ar părea că în centrul ei s-a aflat situaţia preşedintelui ţării – în jurul căruia s-a desfăşurat o crâncenă bătălie urmând să se hotărască dacă acesta va părăsi sau nu scaunul prezidenţial. În fond, însă, evenimentele nu au vizat un om politic, fie el chiar o personalitate de vârf a societăţii, ci un întreg sistem, un adevărat regim, cu tarele, disfuncţiile, derapajele sale instituţionale şi constituţionale, cu consecinţele politice, economice, sociale, morale ale acestuia. Măsurile luate de guvern în vederea suspendării preşedintelui şi organizării unui referendum menit să îi hotărască soarta au stîrnit o puternică reacţie pe plan intern şi, din păcate, pe plan extern. Opoziţia, în diferitele ei ipostaze – colective sau individuale, publice sau personale – a dezlănţuit o campanie violentă învinuind guvernul, puterea că au organizat o “lovitură de stat”, un “puci anticonstituţional”, că au încălcat principiile democraţiei constituţionale, atributele statului de drept urmărind acapararea totală a puterii. O analiză onestă şi riguroasă a situaţiei arată, cu forţa evidenţei, că această,,lovitură
(Continuare în pag. 29 )
E.S. Mario COSPITO
Ambasadorul Republicii Italiene
răspuns cu sinceritate deplină întrebărilor noastre care au vizat o gamă largă de probleme. Sosit în România ca Ambasador, el considera ca pe una dintre priorităţile mandatului său, propulsarea ţării noastre între primii 10 parteneri economici ai Italiei. Cu perseverenţă, Ambasadorul s-a aplecat şi asupra celorlalte relaţii care leagă cele două ţări: raporturile politice, diplomatice, culturale. Şi dacă astăzi România şi Italia, Karen BABOIAN Armand OPREA
(Continuare în pag. 8)