Raport de cercetare arheologică preventivă - Comiat by Bagoly Robert

RAPORT DE CERCETARE ARHEOLOGICĂ PREVENTIVĂ Comiat – Széphavas, Capela Sf. Duh (com. Lunca de Sus, jud. Harghita)

Muzeul Naţional Secuiesc Sfântu Gheorghe, 520055. Str. Kós Károly, nr. 10. Jud. Covasna

Sfântu Gheorghe 2012

CUPRINS I. Fişă tehnică de cercetare preventivă FT-CP3 II. Raport de cercetare arheologică preventivă II.1. Introducere II.2. Cadrul fizico-geografic II.3. Istoricul cercetărilor II.3. Descrierea cercetărilor din 2012 II.4. Concluzii şi propuneri în vederea conservării III. Ilustraţii Fig. 1. Încadrarea geografică a zonei cercetate Fig. 2. Planul general al capelei şi a săpăturilor din 2012 Fig. 3-4. Imagini aeriene/de satelit ale sitului Fig. 5. Vârful Széphavas - vedere dinspre sud-vest Fig. 6. Vârful Széphavas - vedere dinspre vest Fig. 7-8. Imagini ale sitului înaintea începerii cercetărilor Fig. 9. Fundaţia circulară, construită de către Asociaţia „Széphavas” Fig. 10. Colţul nord-vestic al vechii capele Fig. 11-15. Secţiunea I/2012. Imagini înaintea lărgirii suprafeţei cercetate Fig. 16-18. Secţiunea I/2012. Imagini după lărgirea suprafeţei cercetate Fig. 19-24. Secţiunea II/2012. Imagini Fig. 25-27. Secţiunea III/2012. Imagini Fig. 28-31. Secţiunea IV/2012. Imagini Fig. 32-34. Secţiunea V/2012. Imagini Fig. 35-41. Secţiunea I/2012. Planuri de suprafaţă şi profile Fig. 42-47. Secţiunea II/21012. Planuri de suprafaţă şi profile Fig. 48-52. Secţiunea III/21012. Planuri de suprafaţă şi profile Fig. 53-56. Secţiunea IV/21012. Planuri de suprafaţă şi profile Fig. 57-61. Secţiunea V/21012. Planuri de suprafaţă şi profile Fig. 62, 64. Capelele din Munţii Ciucului pe harta „Primei Ridicări Topografice” (apud Botár 2010) Fig. 63. Capelele din Munţii Ciucului pe harta lui Morando Visconti (apud Botár 2010) Fig. 65. Imaginea sitului din 2005 (apud Botár 2010) Planşa I. Principalele obiecte descoperite cu ocazia săpăturilor din 2012 IV. Anexe Anexa 1. Copie după autorizaţia de cercetare preventivă

Anexa 2. Proiectul tehnic al lucrărilor de construcţie/reabilitare Anexa 3. Ridicarea topografică a sitului şi a cercetărilor din 2012 Anexa 4. Prezentarea generală a cercetărilor de la Comiat-Széphavas şi a rezultatelor sale - adresată nespecialiştilor

ROMÂNIA

M I N I S T E R U L C U L T U R I I Ş I C U L T E L O R

Şoseaua Kiseleff nr.30 011347 Bucureşti România

Tel./ Fax:+ 40 1 224.44.21 Tel. + 40 1 223.31.57

FT-CP 3 FIŞĂ TEHNICĂ CERCETARE ARHEOLOGICĂ PREVENTIVĂ

1. Numele sitului Comiat - Széphavas, Capela Sfântul Duh 2. Cod RAN 84772.01 3. Nr. Autorizaţie de cercetare preventivă 193/2012 4. Localizare administrativă sat Comiat, com. Lunca de Sus, jud. Harghita 5. Cauza cercetării Afectarea sitului arheologic de către lucrări de construcţie, reabilitare 6. Investitor Asociaţia „Széphavas”, Miercurea Ciuc 7. Data începerii cercetării 16.07.2012 8. Nr. Contract 5/02.07.2012 9. Valoare contract 8.000 RON 10. Data încheierii cercetării 27.07.2012 11. Responsabil Dr. Sándor József Sztáncsuj 12. Instituţia organizatoare a cercetării Muzeul Naţional Secuiesc, Sf. Gheorghe 13. Descriere tehnică Pe vârful Muntelui Frumos (ung. Széphavas), situată între localităţile Frumoasa şi Lunca de Sus, la o altitudine de 1338 m, se găsesc ruinele unei capele romano-catolice. Ridicată în perioada evului mediu, capela reprezenta un loc de pelerinaj şi se presupune, în general, că a fost abandonată la începutul secolului al XIX-lea. Zidurile clădirii, construite din piatră şi mortar, se observă, la momentul actual, doar la o înălţime de cca. 30-40 cm deasupra

solului. Clădirea nu figurează pe Lista Monumentelor Istorice din România, a fost inclus însă în Repertoriul Arheologic Naţional. În cursul anului curent, proprietarul terenului, Asociaţia „Széphavas” a demarat un proiect de reabilitale a capelei. Lucrările de reabilitare, deja începute, au afectat şi o parte a vechii capele, fapt pentru care s-a impus efectuarea unei săpături arheologice preventive. Cercetările au avut ca obiectiv stabilirea formei, structurii, a modului de construcţie (şi, în măsura posibilităţilor, a datării) vechii capele, cât şi măsura în care acesta a fost afectată cu prilejul lucrărilor recente de reabilitare. Au fost cercetate 5 secţiuni. Secţiunile I/2012 şi III/2012 au fost deschise în regiunea vestică a vechii capele, secţiunea II/2012 la capătul estic al fostei abside, iar secţiunile IV/2012 şi V/2012 lângă zidul nordic respectiv sudic al navei, la întâlnirea dintre zidul vechi şi construcţia modernă. S-a săpat până la solul virgin, steril din punct de vedere arheologic. S-au aplicat metodele de documentare fotografică, desen (suprafaţă şi profil) şi descrierea amănunţită a observaţiilor. 14. Suprafaţa afectată de proiect cca. 86 mp 15. Suprafaţa cercetată 19,25 mp 16. Rezultate Cu ocazia cercetărilor s-a stabilit că vechea capelă de pe Vârful Széphavas era o construcţie cu forma simplă, cu axul lung orientat în direcţia NE-SV, alcătuită din navă de formă dreptunghiulară şi absidă semicirculară. Dimensiunile clădirii erau de 17,5×6,5 m. Grosimea zidurilor este de 60-70 cm în zona navei şi cca. 70 cm în zona absidei. Zidurile s-au păstrat până la înălţimea de 50-60 cm şi au fost construite, iniţial, direct pe suprafaţa solului virgin, fără şanţuri de fundaţie. Construcţia modernă, ridicată de Asociaţia „Széphavas”, respectiv amenajările de teren recente, făcute cu ocazia lucrărilor de reabilitare au distrus în întregime zidul vechi din regiunea absidei şi au afectat parţial straturile arheologice din interiorul clădirii. Pe porţiunile de teren neafectate de intervenţiile recente s-a observat următoarea situaţie stratigrafică: sub solul vegetal s-a descoperit un strat de dărâmături rezultat din distrugerea, prăbuşirea structurilor verticale ale clădirii. Stratul de dărâmături a suprapus un nivel compact de umplutură brun-închisă, a cărei suprafaţă reprezenta, probabil, nivelul de călcare original al capelei. Cu ocazia curăţării acestei suprafeţe s-a

descoperit, în secţiunea IV/2012, o monedă de argint al împăratului Rudolf al IIlea, emis în anul 1584. Prezenţa acestei monede, pe nivelul de călcare a capelei, arată că clădirea a fost folosită, ca lăcaş de cult, deja la sfârşitul secolului al XVIlea. 17. Instituţia unde se depune Raportul de cercetare preventivă Serviciul Public al Consiliului Judeţean Harghita de Protejare a Monumentelor Muzeul Naţional Secuiesc, Muzeul Secuiesc al Ciucului; Direcţia Pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu, jud. Harghita; Asociaţia „Széphavas” 18. Nr. certificat de descărcare/Instituţia emitentă

Confirm exactitatea informaţiilor de mai sus. Orice informaţie falsă este sancţionabilă conform legilor penale în vigoare. Data completării 07.08.2012

Semnătură arheolog .......................

II. RAPORT DE CERCETARE ARHEOLOGICĂ PREVENTIVĂ II.1. Introducere Pe vârful Muntelui Frumos (ung. Széphavas), situat în Munţii Ciucului din judeţul Harghita, între localităţile Frumoasa (ung. Csíkszépvíz) şi Comiat (ung. Komját), respectiv Lunca de Sus (ung. Gyimesfelsőlok), la o altitudine de 1338 m (fig. 1, 3-6; vezi şi studiul topografic din Anexa 3), se găsesc ruinele unei capele romano-catolice. Ridicată cândva în perioada evului mediu, dedicată Sfântului Duh, capela reprezenta un loc de pelerinaj cu ocazia Rusaliilor şi se presupune, în general că a fost abandonată în cursul secolului al XVIII-lea. Urmele zidurilor clădirii, construite din piatră şi mortar, se observă în zilele noastre doar la o înălţime de 10-15 respectiv 30-40 cm deasupra solului (fig. 10, 18, 25, 65). Clădirea nu figurează pe Lista Monumentelor Istorice din România, a fost inclus însă în Repertoriul Arheologic Naţional (cod RAN 84772.01).1 Pe teritoriul sitului nu s-au efectuat, până în momentul de faţă, cercetări arheologice. În cursul anului curent, proprietarul terenului, Asociaţia „Széphavas” din Miercurea Ciuc a demarat un proiect de reabilitare şi „reconstrucţie” parţială a capelei, conform planului şi documentaţiei anexate (vezi Anexa 2). Lucrările de construcţie, deja începute, au afectat şi o parte a zidurilor vechi, fapt care a impus efectuarea unei cercetări arheologice preventive, cu următoarele scopuri şi obiective: 1. Stabilirea formei, a structurii, a dimensiunilor şi modului de construcţie a vechii capele; 2. Datarea capelei, stabilirea, în măsura posibilităţilor, a perioadei în care a fost ridicată şi, eventual, în care a fost abandonată; 3. Stabilirea măsurii în care a fost afectată vechea clădire de-a lungul timpului şi în special cu ocazia intervenţiilor mai recente; 4. Evaluarea riscurilor, propuneri în vederea conservării. Cercetările au fost finanţate de către Serviciul Public de Protejare a Monumentelor al Consiliului Judeţean Harghita, Asociaţia „Széphavas” din Miercurea Ciuc şi s-au desfăşurat în perioada 16-27 iulie 2012. Săpăturile au fost efectuate în conformitate cu reglementările legislative în vigoare, cu respectarea şi aplicarea standardelor şi procedurilor impuse de Regulamentul Săpăturilor Arheologice din România. În raportul de faţă prezentăm rezultatele acestor cercetări, cuprinzând descrierea secţiunilor şi a altor unităţi de cercetare, structurile descoperite, stratigrafia, principalele descoperiri arheologice şi ilustraţia acestora. Raportul mai cuprinde, în anexe, proiectul tehnic al lucrărilor de construcţie/reabilitare şi documentaţia topografică. II.2. Cadrul fizico-geografic Situată în compartimentul central al Munţilor Ciucului (Masivul Noşcolat), între văile Oltului şi a Trotuşului, la aproximativ 1,5 km vest de satul Comiat şi 7 km nord-est de localitatea Frumoasa, Vârful Széphavas (alt. max. 1340 m) este o înălţime pustie pe 1

A se vedea : http://ran.cimec.ro/ respectiv http://www.inmi.ro/lmi/harghita.pdf

vârf, fiind acoperită, doar pe latura sa vestică şi sud-vestică, cu păduri de conifere (fig. 1, 5, 6). Înălţimea asigură o vizibilitate bună asupra văilor Oltului, Trotuşului şi a munţilor ce le înconjoară. Drumul principal de legătură între Depresiunea Ciucului şi valea Trotuşului (DN 12A) traversează lanţul muntos la Pasul Ghimeş la 4 km sud de Vârful Széphavas (fig. 1). Calea ceea mai uşoară de acces spre capelă porneşte din acest drum, trecând, de-a lungul crestei, în apropierea Vârfului Păgânilor (al. max. 1350 m), urcând pe Vârful Széphavas pe panta sa nord-vestică (vezi fig. 3, 4 şi planul de încadrare în zonă din Anexa 3). Ruinele capelei se întind pe o suprafaţă de cca. 125 mp, doar la 20 m est de cota maximă de 1340.789 m a vârfului. Terenul, acoperit de vegetaţie ierboasă, se află într-o pantă uşoară spre vest şi nord-vest. II.3. Istoricul cercetărilor Potrivit cunoştinţelor actuale, prima atestare scrisă a capelei de pe Vârful Széphavas se datează din prima jumătate a secolului al XVII-lea: în 1630, călugărul franciscan Szerafin Kun notează existenţa, pe vârful muntelui, a unei capele dedicată Fecioarei Maria („Szep hauas, hoc est Beatae Virginis, ubi in praesens quoque extat capella miraculosa Beatae Virginis in regione Czik”), iar în anul 1649, într-o scrisoare adresată papei Inocenţiu al X-lea, călugărul franciscan Ferenc Jegenyei menţionează, pe vârful muntelui, două capele („capellis Alpium Szep hauas”).2 O capelă romano-catolică apare, în 1699, şi pe harta întocmită de arhitectul militar Giovanni Morando Visconti (fig. 63). Drumul principal de legătură între Transilvania şi Moldova traversa munţii, în aceea epocă, pornind din localitatea Frumoasa şi urcând direct spre vârfurile Păgânilor şi Széphavas, trecând astfel în vecinătatea nordică a fostei capele (fig. 62-64). Potrivit aceluiaşi hărţi al lui Visconti, la cca. 3 km sud-vest de capela Sfântul Duh, pe înălţimea Kicsi Pogányhavas (Vârful Păgânilor Mic, alt. 1200 m) se găsea o altă capelă, dedicată Sfântului Ladislau, cercetată recent de colegul István Botár.3 Fără să insistăm mai mult asupra izvoarelor istorice, putem conclude că cele două (sau cele trei) construcţii eclesiastice din Munţii Ciucului existau deja în secolul al XVII-lea şi ele pot fi puse în strânsă legătură cu vestitul pelerinaj al romano-catolicilor din Moldova şi Transilvania de la Şumuleu Ciuc (ung. Csíksomlyó). Menţionate de izvoarele arhivistice şi cartografice (inclusiv pe harta “Primei Ridicări Topografice a Imperiului Habsburgic - Josephinische Aufnahme” ; vezi fig. 62 şi 64) din secolele XVIIIXIX, aceştia şi-au pierdut importanţa şi au fost abandonate probabil în prima jumătate a secolului al XIX-lea, o dată cu militarizarea frontierelor Imperiului Habsurgic respectiv cu mutarea drumului principal de legătură între Moldova şi Transilvania, mai la sud, pe traseul actual.4

În legătură cu izvoarele istorice şi arhivistice referitoare la capelele medievale din Munţii Ciucului, cât şi despre rezultatele cercetăriilor de la Capela Sfântul Ladislau, a se vedea: Botár István, Csíkszépvíz havasi kápolnái [Capele montane din Frumoasa (Comuna Frumoasa/Szépvíz, judeţul Harghita)], în A Csíki Székely Múzeum Évkönyve, 2010, p. 19-30, cu detalii şi bibliografie. 3 Vezi Ibidem. 4 Ibidem, 19

Din cadrul izvoarelor istorice din secolul al XIX-lea, referitoare la capela Sfântul Duh se remarcă şi merită citată, datorită preciziei sale, descrierea savantului Balázs Orbán: „A régi útnak elgyepesedett vonalát követve a Réczéd és Laposhavas lankáján

egy óra alatt a Széphavas tetejére értünk, hol egy másik kápolnának látszanak még jelentékeny romjai. Ez 26 lépés hosszú, 8 lépés széles épület volt, félkör apsisu szentélye a hajó szélességével bír, illetőleg annak minden megszakadás nélküli folytatsáa, nyugatra néző homlokzata még 7 láb magasságban fennáll, más oldalain is a 3 láb vastag falak még 4-5 láb magasan állva, daczolnak az idővel”.5 Potrivit acestei

relatări, capela Sfântul Duh se afla, deja la mijlocul secolului al XIX-lea, în ruine, dar într-o stare mult mai bună de conservare, cu zidurile păstrate, în unele porţiuni, la o înălţime de cca. 1,5 m. Mai important, Orbán descrie cu precizie forma capelei. Astfel, construcţia avea o formă simplă, cu absidă semicirculară, a cărei lăţime era identică cu ceea a navei, între cele două părţi arhitecturale neputând fi observate diferenţe în profil şi dimensiuni. Acest amănunt este demn de reţinut, întrucât, după cum vom vedea mai jos, construcţiile recente au distrus aproape în întregime porţiunea absidei vechi. Rămăşiţele zidurilor au fost distruse apoi, în mod treptat, mai ales de factori antropici, în cursul secolului trecut. Se ştie de pildă că, în cazul capelei Sfântul Ladislau de pe Muntele Pâginilor Mic, zidurile acesteia au fost complet demolate şi reutilizate de către localnici ca materie primă la construcţii şi vărărit.6 Acelaşi soartă a avut probabil şi ruina de pe Széphavas. Potrivit mărturiei unui localnic, zidurile capelei au fost construite din ţigle, doar fundaţia fiind realizată din piatră7 – dar la acest amănunt vom mai reveni în paginile de mai jos. Mai reţinem doar în final că urmele, încă mai păstrate, a vechii capele au intrat în atenţia arheologilor abia în cursul deceniilor recente. Pe o fotografie realizată cu ocazia perieghezelor arheologice, efectuate în 2005 de către Antal Kosza şi István Botár, se observă faptul că zidurile vechii construcţii s-au păstrat doar sub forma unui rând de pietre, vizibilă doar la o înălţime de 5-10 cm deasupra solului (fig. 65).8 II.3. Descrierea cercetărilor din 2012 Conform observaţiilor făcute pe teren, atât ale noastre cât şi ale colegilor (vezi mai sus) capela de pe Széphavas a fost o construcţie relativ simplă, cu dimensiuni de 17,5×6,5 m, cu axul longitudinal orientat în direcţia NE-SV, alcătuită din navă dreptunghiulară şi absidă semicirculară. Grosimea zidurilor existente este de 60-70 cm în zona navei şi cca. 70 cm în zona absidei (fig. 2).9 După cum reiese din proiectul tehnic anexat (vezi Anexa 2), lucrările de reabilitare, demarate de Asociaţia „Széphavas” din Miercurea Ciuc, constau din ridicarea, în regiunea absidei vechii capele, a unei construcţii de formă circulară, prevăzută cu acoperiş din sindrilă respectiv amenajarea unui spaţiu liber (fără acoperiş), Orbán Balázs, A Székelyföld leírása történelmi, régészeti, természetrajzi s népismei szempontból, vol. II, Pest, 1869, p. 76. 6 Botár István, op. cit., p. 20. 7 Magyar Zoltán, A széphavasi Szent László-kápolna és búcsújáróhely, în Néprajzi Látóhatár, V, 1-2, 1996, p. 99-105, pp. 102. 8 Botár István, op. cit., fig. 10. 9 Ibidem, p. 22, fig. 10-11. 5

în zona fostei nave. Potrivit planului de reabilitare, se pare că zona navei va fi nivelată, realizându-se două terase cu câte trei trepte la capătul vestic, în mijlocul terasei interioare fiind conceput şi un altar (?) de formă dreptunghiulară. Pe fundaţiile navei se va realiza din postament din zidărie de piatră cu înălţimea de 1,20 m. Se mai specifică, în cadrul proeictului că, în jurul construcţiei va fi realizat un trotuar de protecţie (fără alte detalii). Lucrările, începute deja în primăvara anului curent, au afectat ceea mai mare parte a vechii capele. Astfel, partea interioară a vechii capele a fost nivelată, pământul (şi o parte a straturilor arheologice) au fost extrase din interior. În urma acestei intervenţii, nivelul de călcare actual din interiorul capelei a fost adâncit cu cca. 30-40 cm (vezi fig. 9-10) faţă de nivelul de călcare original din exterior, laturile interioare ale zidurilor fiind aduse la vedere. De asemenea, pe latura exterioară a zidului sudic al navei, stratul vegetal a fost înlăturat pe o lăţime de cca. 1-1,5-2 m. Pe unele porţiuni vechiul zid a ajuns într-o stare precară: în profilul nordic al S.III de pildă, se observă faptul că majoritatea pietrelor mari au fost extrase din zid, acesta păstrându-se doar pe o lăţime de cca. 35 cm (vezi fig. 25-27 şi 48). În continuare, deasupra vechii abside s-a ridicat o fundaţie de formă circulară cu înălţimea de cca. 40 cm şi grosimea de 75 cm (fig. 8, 9, 30, 32-34), construită în parte din pietrele vechii clădiri, extrase din zid sau din stratul de dărâmături din interior. Lucrările au continuat şi în cursul celei de al doilea săptămâni ale săpăturilor: cu această ocazie s-a ridicat, deasupra fundaţiei de piatră, un zid din cărămidă, până la înălţimea de cca. 1 m. Cercetările arheologice s-au desfăşurat în perioada 16-27 iulie 2012, în condiţiile unei vremi călduroase, fără precipitaţii. La săpături au participat, ca asistenţi, József Király (în perioada 16-20 iulie) şi József Puskás (în perioada 23-27 iulie), arheologi licenţiaţi la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. În vederea stabilirii formei, a diverselor elemente de arhitectură a vechii capele, au fost deschise, cu ocazia cercetărilor arheologice, un număr de cinci (5) secţiuni, în următoarea ordine:10 Secţiunea I/2012 A fost poziţionată în capătul vestic al capelei, în lungimea axului longitudinal al navei, având, iniţial, dimensiunile de 4×2 m (8 mp). Secţiunea a cuprins o porţiune a zidului vestic, latura exterioară a construcţiei pe o lungime de cca. 1 m, respectiv ceea interioară pe o lungime de 2 m (fig. 2, 11-18, 35-39). Întrucât colţul sud-vestic al clădirii a fost parţial distrusă pe latura sa exterioară, în vederea stabilirii traseului exact al zidului vestic, secţiunea a fost lărgită ulterior spre sud, cu 1,5 m (vezi fig. 2, 16-18, 37). Pe teritoriul secţiunii s-a observat următoarea situaţie stratigrafică: 1) Stratul vegetal, având grosimea medie de 10-15 cm, s-a păstrat în întregime doar în exteriorul clădirii (vezi profilele de pe fig. 37, 39-41); în interiorul clădirii, pe porţiunea nivelată cu ocazia intervenţiilor recente s-a format un strat foarte subţire de 10

Poziţionarea secţiunilor a fost determinată oarecum şi datorită unor condiţii obiective: în mijlocul capelei, cât şi pe latura sa nordică în exterior, au fost depuse, înaintea demarării cercetărilor, grămezi de cărămidă, care vor fi folosite cu ocazia construirii noii capele (vezi fig. 7-9, 32). Acest fapt a împiedicat deschiderea unor secţiuni în centrul şi pe latura nordică a clădirii.

moloz (numerotat cu „4” pe profile: fig. 38-40), care suprapunea dărâmăturile vechii clădiri, reprezentând nivelul de călcare actual din interior; 2) Sub stratul vegetal s-au observat rămăşiţele dărâmate, prăbuşite ale fostei clădiri, alcătuind un strat consistent, cu grosimea ce depăşea, pe unele porţiuni, chiar şi 35-40 cm, constând din pietre mari sau mai mici, pietriş, bucăţi de tencuială şi mortar (vezi fig. 11, 13, 35, 37-41); 3) Sub nivelul dărâmăturilor s-a observat o umplutură de pământ, având suprafaţa relativ netedă, cu grosimea între 10-20 cm, de culoare brună (brun-închisă pe unele porţiuni), cu conţinut de pietriş mărunt şi bucăţi mici de tencuială pe suprafaţa sa superioară; 4) Solul virgin, steril din punct de vedere arheologic, de culoare brun-deschisă, cu conţinut de pietriş, blocuri mai mici de rocă naturală şi argilă. Întrucât ne-am aşteptat să descoperim în această secţiune, sub dărâmăturile zidului, urmele intrării în vechea capelă, respectiv a nivelului de călcare vechi a capelei, stratul de dărâmături a fost înlăturat, pe această porţiune, cu deosebită grijă. Aşteptările au fost însă doar în parte confirmate. Suprafaţa relativ netedă a stratului de culoare brun-închisă (fig. 16-18), care suprapunea solul virgin pe întreaga suprafaţă a secţiunii, conţinând bucăţi foarte mici de tencuială, reprezintă, probabil, nivelul original de călcare, atât în interior cât şi în exterior. Zidul vestic al capelei s-a păstrat doar prin intermediul unui şir de pietre mari (vezi fig. 16-18 şi profilul G-E de pe fig. 36) şi nu sau putut observa urmele vreunui prag construit. Zidul a fost ridicat direct pe suprafaţa solului virgin, fără şanţ de fundaţie, fiind acoperit, pe o înălţime de cca. 20 cm, de stratul brun-închis. Pe unele porţiuni s-au observat şi urmele tencuielii din exterior, vopsită la culoare albă, iar în stratul de dărâmături din exterior am descoperit şi câteva bucăţi mici de tencuială cu urme de vopsea roşie. Întrucât nici în stratul brun-închis nu am observat conturul unui şanţ de fundaţie, credem că pământul din acest strat a fost amenajat după ridicarea zidului (sau cel puţin a fundaţiei acestuia), cu ocazia unei nivelări de teren. Acest fapt pare să fie confirmat şi de faptul că la curăţarea suprafeţei exterioare a zidului, pe porţiunea lărgită a secţiunii s-a observat o îngroşare a tencuielii la nivelul stratului brun-închis, formată în urma scurgerii acesteia pe suprafaţa nivelului de călcare. În interiorul clădirii, la o distanţă de 40-50 cm de zidul vestic s-au observat, încă din nivelul dărâmăturilor, bucăţi mari de pietre care zăceau într-un şir paralel cu traseul zidului (fig. 35). S-a crezut iniţial că şi aceste pietre aparţin stratului de dărâmături. Abia după demontarea şi înlăturarea stratului de dărâmături s-a constatat că pietrele mai, aşezate într-un rând aproape drept, au fost introduse în stratul de umplutură brunînchisă, aşezate pe suprafaţa solului virgin sau chiar îngropate în solul virgin (până la adâncimea de 10-15 cm; vezi de pildă profilul D-A de pe fig. 40), fără a fi însă legate între ele cu mortar (fig 38). După cum vom vedea, o bucată de rocă de mari dimensiuni, legat probabil cu mortar în zidul nordic al navei, s-a observat şi în secţiunea III/2012, aproximativ în acelaşi linie cu cele din secţiunea I/2012. Presupunem astfel, cu rezerve, că rândul de piatră putea servi ca o fundaţie simplă la un prag, în capătul vestic al navei.

Din întreaga secţiune au ieşit la iveală doar câteva obiecte mici: cuie de sindrilă îndoite şi în mare măsură corodate. Toate s-au descoperit în exteriorul clădirii, în stratul de dărâmături. Secţiunea II/2012 A fost poziţionată în capătul estic al capelei (în regiunea absidei), în lungimea axului longitudinal al clădirii, având, iniţial, dimensiunea de de 3×1 m (3 mp), lărgită ulterior la 4×1 m (4 mp). Secţiunea a cuprins o porţiune a fundaţiei circulare moderne, latura exterioară a construcţiei pe o lungime de cca. 1 m, respectiv ceea interioară pe o lungime de 2 m (fig. 2, 19-24, 42-47). Pe teritoriul secţiunii II/2012 s-a observat, înainte de toate, faptul că construirea recentă a fundaţiei circulare a afectat în mod grav zidul absidei. Noul zid a fost construit direct pe traseul zidului vechii abside, fundaţia nouă fiind adâncită până la 40-50 cm, distrugând, probabil, în întregime, vechea fundaţie (fig. 19-22, 44-45). În partea exterioară a clădirii s-a constatat acelaşi situaţie stratigrafică ca ceea descrisă în cazul secţiunii I/2012. Astfel, solul virgin a fost suprapus de stratul de umplutură brun-închisă şi de un strat mai gros de dărâmături, de 40-50 cm (fig. 44, 45, 47). În interior, datorită intervenţiilor recente asupra stratigrafiei, solul vegetal lipsea, iar latura interioară a construcţiei a fost umplută cu pământul (şi straturile) extrase din porţiunea navei, nivelul de călcare actual fiind ridicat cu cca. 50-60 cm faţă de cel măsurat în navă. Deasupra straturilor arheologice iniţiale s-au format astfel patru straturi succesive (numerotate cu 5-8, pe profilele de pe fig. 44-46) de umplutură recentă, în următoarea ordine (de sus în jos): 1) Strat de nivelare compact, de culoare brun cenuşie, cu grosimea între 3-10 cm, cu conţinut de pietriş, mortar şi var modern (reprezentând nivelul actual de călcare din interiorul fundaţiei circulare); 2) Strat de nivelare de culoare mai închisă, cu grosimea între 4-7 cm, conţinând pietriş, var şi mai mult pământ negru, provenind undeva din solul vegetal mai recent; 3) Umplutură argiloasă compactă, cu grosimea de pâna la 10 cm; 4) Umplutură afânată, de culoare brun-închisă, conţinând blocuri mai mari de pietre, bucăţi de mortar şi tencuială, care nu acoperea întreaga suprafaţă din interiorul zidului modern. Îngroşându-se la capătul vestic al secţiunii până la 25 cm, stratul a tăiat stratul vechi de dărâmături, pătrunzând până la nivelul de călcare original al capelei; Cu excepţia umpluturii argiloase, în toate celelalte trei nivele de umplutură s-au descoperit câteva obiecte mici: cuie de sindrilă (planşa I/3), un fragment de pipă din lut ars (planşa I/2), fragmente de vase foarte fragmentare din epoci mai recente (din secolele XIX-XX; planşa I/2), bucăţi de sticlă modernă. Întrucât şanţul de fundaţie a zidului modern a tăiat întreaga stratigrafie, până la nivelul umpluturii brun-închise, bănuim că nivelarea şi amenajarea terenului din această porţiune s-a realizat (cel puţin în capătul estic al clădirii) înaintea construirii zidului. Apariţia obiectelor din diverse epoci, în mod amestecat, arată însă, fără îndoială, că cele patru straturi s-au format recent, în urma construcţiilor/amenajărilor de teren. În capătul vestic al secţiunii s-au observat, în stratul inferior de umplutură brunînchisă, câteva blocuri mari de piatră, adâncite, într-o manieră oarecum asemănătoare

celor din secţiunea I/2012, în solul virgin (fig. 24, 43) – dar, spre deosebire de rândul de piatră din secţiunea I, acestea nu păreau să alcătuiască vreun rând sau grămadă mai compactă. Secţiunea III/2012 A fost deschisă în colţul nord-vestic din interiorul navei (fig. 2, 25-27, 48-52), paralel cu S. I/2012, (între cele două secţiuni păstrându-se un martor de 50 cm) având dimensiunea de 2×1 m (2 mp). Stratigrafia din această porţiune de teren a fost deranjată de o groapă, săpată recent până la solul virgin, probabil în vederea exploatării pietrei din stratul de dărâmături: în fundul gropii, în apropierea colţului nord-vestic al zidului s-au descoperit fragmente de sticlă modernă. Groapa a afectat şi o parte a zidului nordic: pe o lungime de aprox. 1 m, o bună parte a zidului a fost distrus, acesta păstrându-se doar într-o lăţime de 30-35 cm (fig. 25, 48). Straturile arheologice au rămas intacte doar într-o fâşie îngustă din partea sudică a secţiunii (vezi profilul de pe fig. 52). Aici s-a observat acelaşi situaţie stratigrafică ca şi în cazul secţiunii I/2012: solul virgin a fost suprapus de stratul de umplutură brun-închisă şi de un strat de dărâmături, respectiv de stratul de moloz format după nivelarea recentă a terenului. În porţiunile neafectate, zidul s-a păstrat, pe teritoriul acestei secţiuni, într-o stare relativ bună (vezi, în special, profilul A-B de pe fig. 49). Nu s-a observat, nici aici, urmele unui şanţ de fundaţie, primul rând de pietre din fundaţia zidului fiind depuse direct pe suprafaţa solului virgin. Pe unele locuri s-a păstrat şi tencuiala, cu grosimea de cca. 1,5-2 cm (fig. 49-50). Aşa cum am menţionat deja, la descrierea secţiunii I/2012, în profilul nordic al zidului a ieşit la iveală un bloc mare de piatră, cu diametrul de peste 40 cm (fig. 25-27, 48, 50) care, după cum se pare, a fost legat în zid. Secţiunea IV/2012 A fost poziţionată lângă zidul nordic al navei, la întâlnirea dintre zidul vechi şi fundaţia circulară modernă (fig. 2, 28-31, 53-56), având dimensiunea de 1,5×1,5 m (2,25 mp). Obiectivul principal, în această secţiune, a fost să se stabilească legătura între navă şi vechea absidă, respectiv a măsurii în care a fost afectată zidul absidei. Sa constatat că, pe teritoriul secţiunii, stratul de dărâmături observat în celelalte secţiuni a fost, în ceea mai mare parte, înlăturat, probabil cu ocazia construirii fundaţiei circulare moderne, rămânând doar un strat gros de max. 10-12 cm, cu câteva pietre mai mari şi bucăţi de tencuială. Sub acest strat subţire s-a descoperit acelaşi strat de umplutură brun-închisă, reprezentând nivelul de călcare original (fig. 28). Faţă de celelalte secţiuni, nivelul de călcare s-a păstrat aici în condiţii bune: pe partea inferioară a stratului putea fi observat o suprafaţă relativ netedă, destul de compactă, conţinând pete/fragmente mici de var/tencuială. Cu ocazia curăţării acestei suprafeţe, aproximativ în mijlocul secţiunii, a ieşit la iveală o monedă de argint (planşa I/4) datând în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, al lui Rudolf al II-lea (împărat al Sfântului Imperiu Roman în perioada 1576-1612, rege al Ungariei între 1576-1608). Moneda, emisă probabil în anul 1584, s-a păstrat în stare relativ bună de conservare (Dimensiuni: diam. 18,5×18 mm; gros. 0,72 gr). Prezenţa a acestei monede, în preajma nivelului de

călcare vechi, indică faptul că clădirea funcţiona, probabil, ca lăcaş de cult, deja în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. În ceea ce priveşte legătura dintre zidul vechi şi cel modern, s-a observat faptul că fundaţia circulară a tăiat în întregime zidul nordic al navei. Pe latura sa vestică, noul zid avea un şanţ de fundaţie de cca. 10-12 cm, pătrunzând până în umplutura de culoare brun-închisă (fig. 55). Blocurile mari de piatră al fundaţiei moderne au fost aşezate strâns lângă pietrele rămase din vechiul zid, între cele două construcţii rămânând un gol de doar câţiva centimetri (vezi fig. 30-31, 54). În rest, vechiul zid s-a păstrat şi în această secţiune pe o înălţime de 60-45 cm, în condiţii relativ bune. S-au observat, pe unele porţiuni, şi câteva fragmente de tencuială pe suprafaţa zidului. Cu ocazia demontării stratului brun-închis am descoperit, şi în această secţiunea, câteva blocuri mai mari de piatră, depuse sau uşor adâncite în solul virgin (fig. 29-30). Cu excepţia monedei amintite, nu s-a descoperit nici un obiect în cuprinsul acestei secţiuni. Secţiunea V/2012 Având dimensiunea de 3×1 m (3 mp), această secţiune a fost deschisă pe latura sudică a navei, la întâlnirea dintre zidul vechi şi fundaţia circulară modernă (fig. 2, 3234, 57-61), cu acelaşi scop, în vederea stabilirii legăturii între navă şi vechea absidă, respectiv a măsurii în care a fost afectată zidul absidei. Situaţia stratigrafică din această secţiune era identică cu ceea din secţiunile I şi II (în exteriorul vechii clădiri). Solul virgin era suprapus astfel de stratul de umplutură, groasă de 20-22 cm; stratul de dărâmături, mai groasă, de aproape 30 cm în unele porţiuni, care însă nu avea în conţinut blocuri mai mari de piatră (fig. 59-61). Stratul vegetal era mai subţire, de doar 5 cm şi chiar înlăturat în întregime pe unele locuri. Zidul vechii clădiri s-a păstrat aici în condiţii mai precare, pe o înălţime de max. 60 cm. Spre deosebire de porţiunile din celelalte secţiuni, zidul conţinea aici o serie de blocuri mari de piatră, unele având lungimea de peste 50 cm şi lăţimea în jur de 35-40 cm, completate cu pietre mai mici (fig. 32-34, 57, 58, 61). Mortarul s-a scurs dintre pietre, în special dintre blocurile mai mari şi nu s-au observat nici urmele tencuielii. Cu ocazia construirii fundaţiei circulare, majoritatea zidului vechi a fost demontat şi în acest caz. Pe o lungime de cca. 1 m, s-au păstrat din zidul original doar câte două rânduri de piatră (fig. 32, 58), golul rămas între cele două fundaţii fiind completat cu pământ compact, argilos. II.4. Concluzii şi propuneri în vederea conservării În urma observaţiilor făcute cu ocazia cercetărilor putem rezuma următoarele concluzii. Vechea capelă de pe Vârful Széphavas a fost construită, cu siguranţă, într-o perioadă premergătoare sfârşitului secolului al XVI-lea. Moneda de argint al împăratului Rudolf al II-lea, descoperit într-un context stratigrafic cert, poate fi pusă în legătură cu nivelul vechi de călcare a construcţiei. Deşi fundaţia modernă a distrus, sau cel puţin a acoperit în întregime, regiunea absidei, poate nu greşim dacă afirmăm, pe baza observaţiilor şi a izvoarelor istorice că capela avea un plan relativ simplu, alcătuit dintr-o

navă dreptunghiulară şi absidă semicirculară, fără alte elemente arhitecturale distinctive. O excepţie ar putea constitui rândul alcătuit din blocuri de piatră documentat în secţiunea I/2012 (fig. 14-18, 37), care ar putea fi interpretat ca o fundaţie pentru un prag. Însă, observaţiile făcute aici (cât şi datorită deranjamentelor ulterioare, care au afectat stratigrafia navei) sunt prea puţine pentru a putea formula o concluzie precisă în această privinţă. Zidurile vechii construcţii au fost ridicate din roci de origine locală, constând din blocuri mici şi mai mari (sau chiar foarte mari), legate cu mortar din var şi nisip respectiv pietriş mărunt. Nu s-au observat, în nici una dintre secţiunile cercetate, urmele şanţurilor de fundaţii. Zidurile au fost ridicate direct de la nivelul solului virgin, urmărind configuraţia naturală a terenului. Pe suprafaţa zidului (atât în interior cât şi în exterior), respectiv în stratul de dărâmături s-au descoperit numeroase fragmente de tencuială, vopsite cu alb şi cu culoare roşie. Am semnalat, în subcapitolul dedicat istoricului capelei, afirmaţia unui localnic, potrivit căreia zidurile capelei ar fi fost construite din ţigle, doar fundaţia fiind realizată din piatră.11 Întrucât, pe întreaga suprafaţă cercetată, nu am observat nici-o cărămidă (dar nici măcar urmele fragmentare sau dezagregate ale acestora), această afirmaţie va trebui tratată cu rezerve. Cuiele de sindrilă, descoperite în secţiunile I, II şi V indică faptul că acoperişul a fost realizat din material lemnos. Cu excepţia monedei de argint, materialul arheologic descoperit în secţiunile cercetate este deosebit de sărăcăcios: cele câteva fragmente ceramice, descoperite în straturile răvăşite din secţiunea II/2012 aparţin mai degrabă unor perioade ulterioare abandonării capelei (planşa I). Aşa cum am arătat şi mai sus, abandonarea clădirii a avut loc, foarte probabil, cândva la începutul secolului al XIX-lea, monumentul intrând, după aceea dată, într-o lungă perioadă de declin. Grosimea şi conţinutul stratului de dărâmături pare să indice faptul că, de-a lungul ultimelor două secole, construcţia a fost afectată şi de factori antropici, o bună parte a ruinelor fiind exploatate şi reutilizate de către localnici. Zidurile s-au păstrat, sub nivelul stratului actual de vegetaţie, până la o înălţime de max. 60-70 cm. În ceea ce priveşte proiectul de „reconstrucţie/reabilitare” a capelei, este evident, pe baza observaţiilor făcute că structura concepută, proiectată şi, în parte, deja construită a afectat în bună măsură vechea capelă de pe Vârful Széphavas. În primul rând, prin construirea fundaţiei capelei moderne, de formă circulară, s-a distrus, aproape în mod complet, regiunea vechii abside. Zidurile vechi, demontate sau acoperite de cel modern, abia dacă mai pot fi cercetate din punct de vedere arheologic. De asemenea, lucrările de amenajare/nivelare a terenului au afectat şi zidurile navei, respectiv straturile arheologice din interiorul construcţiei. Prin înlăturarea pământului şi, în mod parţial, a dărâmăturilor din interiorul navei, laturile interioare ale zidurilor vechi au ajuns la suprafaţă. Privind în general, starea de conservare a acestor ziduri este deosebit de precară. Proiectul de reabilitare precizează că, pe fundaţiile navei, se va realiza un postament din zidărie de piatră până la o înălţime de 1,20 m. Deşi nu cunoaştem 11

Vezi Magyar Zoltán, op. cit., p. 102.

detaliile proiectului (nu ştim, de pildă, cum se va construi acest postament; dacă înălţimea de 1,20 m, precizată în proiect, include şi ceea a zidului vechi; până la ce nivel se va lăsa la suprafaţă zidul vechi, ş.a.), considerăm că acoperirea vechii construcţii cu ceea modernă nu este, poate, soluţia cea mai fericită în această situaţie. Chiar dacă nu figurează pe lista oficială a monumentelor istorice, vechea capelă de pe Vârful Széphavas este totuşi, fără îndoială, un monument istoric. În acest caz ar fi mai indicat, după părerea noastră, ca zidurile să fie conservate în mod satisfăcător şi, poate, readuse sub nivelul actual de călcare. Altfel spus, nivelul de călcare din interior ar trebui ridicat (prin umplerea unui strat de pământ) până la nivelul solului vegetal din exterior. Astfel s-ar putea evita deterioararea continuă a vechii capele (şi a straturilor arheologice din interiorul şi din preajma construcţiei), lăsând şi posibilitatea continuări/extinderii cercetărilor arheologice în viitor. Dar deciziile în această problemă intră deja în competenţa arhitecţilor pregătiţi în conservarea şi restaurarea monumentelor istorice.

ILUSTRAลขII

Fig. 1

S I/2012

S III/2012

S IV/2012

S V/2012

Zidul modern

Zidul vechi

Fig. 2

S II/2012

Fig. 3

Fig. 4

Fig. 5

Fig. 6

Fig. 7

Fig. 8

Fig. 9

Fig. 10

Fig. 11

Fig. 12

Fig. 13

Fig. 14

Fig. 15

Fig. 16

Fig. 17

Fig. 18

Fig. 19

Fig. 20

Fig. 21

Fig. 22

Fig. 23

Fig. 24

Fig. 25

Fig. 26

Fig. 27

Fig. 28

Fig. 29

Fig. 30

Fig. 31

Fig. 32

Fig. 33

Fig. 34

1338.008

1338.115

1337.920 1337.640

1338.009

Fig. 35

1337.688

1338.003

1338.138

1338.082

Zidul vestic al navei E

G LEGENDÃ: 1

Strat vegetal

Zid

Tencuialã

2 3

Fig. 35. Comiat-Széphavas, Capela Sf. Duh. Secþiunea I/2012. Plan de suprafaþã la nivelul dãrâmãturilor. Fig. 36. Secþiunea I/2012, lãrgitã. Profilul G-E, cu porþiunea zidului vestic al navei.

Fig. 36

1337.936

F 1 2

Strat vegetal

Strat de dãrâmãturi

Strat de umpluturã brun închisã

LEGENDÃ:

1337.872

Fig. 37

Zidul vestic al navei B

1338.115

1337.358

1338.009

Fig. 38

1337.592

1337.688

G 1338.082

D 1338.138

Fig. 37. Comiat-Széphavas, Capela Sf. Duh. Secþiunea I/2012, lãrgitã. Profilul E-F. Fig. 38. Secþiunea I/2012, lãrgitã.Plan de suprafaþã la nivelul solului virgin.

4 2

3 Fig. 38 C

2 Zidul vestic al navei

D Fig. 39 1 4

3 Zidul vestic al navei

Fig. 40 LEGENDÃ:

Strat vegetal

Strat de dãrâmãturi

Strat de umpluturã brun închisã

3 Fig. 41

Strat de moloz (nivelul actual de cãlcare din interiorul capelei)

Fig. 39. Comiat-Széphavas, Capela Sf. Duh. Secþiunea I/2012, lãrgitã. Profilul B-C. Fig. 40. Secþiunea I/2012, lãrgitã.Profilul D-A. Fig. 41. Secþiunea I/2012, lãrgitã.Profilul F-D.

1338.740

1338.868

1338.390

1339.040 1338.667

1338.778

1338.864

Fig. 42

N A

1338.740

1338.868

1338.364

1338.155

1338.778

1338.864

Fig. 43

Fig. 42. Comiat-Széphavas, Capela Sf. Duh. Secþiunea II/2012. Plan de suprafaþã la nivelul dãrâmãturilor. Fig. 43. Secþiunea II/2012. Plan de suprafaþã la nivelul solului virgin.

B 4

ZID MODERN

6 7

2 8 2 3 3 Fig. 44 C

ZID MODERN 6

8 2

5 6

LEGENDÃ:

Strat vegetal

Strat de dãrâmãturi

Strat de umpluturã brun închisã

ªanþul de fundaþie al zidului modern

Strat de moloz (nivelul actual de cãlcare din interiorul capelei)

Fig. 45

2 2

Fig. 47

6 7

Fig. 46

Straturi de umpluturã moderne, rezultate în urma construcþiilor

Fig. 44. Comiat-Széphavas, Capela Sf. Duh. Secþiunea II/2012. Profilul A-B. Fig. 45. Secþiunea II/2012. Profilul C-D. Fig. 46. Secþiunea II/2012. Profilul B-C. Fig. 47. Secþiunea II/2012. Profilul D-A.

A 2

Fig. 50 2 C Fig. 49

3 4

Fig. 51

AL NAVEI ZIDUL NORDIC

Fig. 52

1338.230

ZIDUL VESTIC AL NAVEI

LEGENDÃ: PORÞIUNE DISTRUSÃ

B 1337.675

1337.879

Strat vegetal

Zid

Strat de dãrâmãturi

Strat de umpluturã brun închisã

Tencuialã

Strat de moloz (nivelul actual de cãlcare din interiorul capelei)

Fig. 48

N A

1338.025

Fig. 48. Comiat-Széphavas, Capela Sf. Duh. Secþiunea III/2012. Plan de suprafaþã la nivelul solului virgin. Fig. 49. Secþiunea III/2012. Profilul A-B. Fig. 50. Profilul B-C. Fig. 51. Profilul C-D. Fig. 52. Profilul D-A.

B A

1338.225

de fun daþ ie a l zid ului

AVEI ZIDUL NORDIC AL N

ªa nþu l

1338.803

RN 2 Fig. 53 C

1338.094

Fig. 54

0 1338.079

6 3

1338.073 1338.775

A 1338.275

1338.207

Fig. 55

A LEGENDÃ:

Strat vegetal

Tencuialã

Zid

Strat de moloz (nivelul actual de cãlcare din interiorul capelei)

Strat de dãrâmãturi

ªanþul de fundaþie al zidului modern

Strat de umpluturã brun închisã

3 4

Fig. 56

Fig. 53. Comiat-Széphavas, Capela Sf. Duh. Secþiunea III/2012. Plan de suprafaþã la stratului de umpluturã brun închisã (nivelul vechi de cãlcare). Fig. 54. Secþiunea III/2012. Profilul A-B. Fig. 55. Profilul C-D. Fig. 56. Profilul D-A.

E ZID MODERN

Fig. 58

N 1338.849

1339.080

E 1338.154

D 1338.116

Fig. 57

A 1338.670

1338.696

Fig. 57. Comiat-Széphavas, Capela Sf. Duh. Secþiunea V/2012. Plan de suprafaþã la nivelul solului virgin. Fig. 58. Secþiunea V/2012. Profilul E-D.

A B 1 2

3 Fig. 59

D A 1 LEGENDÃ: 2

3 Fig. 60

Strat vegetal

Strat de dãrâmãturi

Strat de umpluturã brun închisã

Zid

C B Nivelul actual de cãlcare din interiorul capelei

Fig. 61

Fig. 59. Comiat-Széphavas, Capela Sf. Duh. Secþiunea V/2012. Profilul A-B. Fig. 60. Secþiunea V/2012. Profilul D-A. Fig. 61. Secþiunea V/2012. Profilul B-C.

Fig. 62

Fig. 63

Fig. 64

Fig. 65

Planยบa I.

ANEXA 1. COPIE DUPĂ AUTORIZAŢIA PENTRU CERCETARE ARHEOLOGICĂ PREVENTIVĂ

ANEXA 2. PROIECTUL TEHNIC AL LUCRฤ RILOR DE CONSTRUCลขIE/REABILITARE

ANEXA 3. RIDICAREA TOPOGRAFICĂ A SITULUI ŞI A CERCETĂRILOR DIN 2012

571150

571100

555233

571173

555233

571083

N 1335.902 1335.320

35 13

1336.500

1337.5

1334.630 1337.457 1338.120

37 .5

1338.603 1338.153

1338.628

1338.686

1338.306

1338.724 1338.327 1338.511

1338.677

1337.847

1336.872

1338.741 1338.803

1337.070

555200 13

555200

1337.832

1338.884

1338.721

1338.234 1338.740 III 1338.229 RN: 1338.849 RN: 1338.230 1338.138 I 1338.115 V 1338.696 1338.041 1338.670 1338.200 1336.871 1337.872 1338.513 1337.865 1338.025

1338.993

. 37

1338.111

1338.856

1338.118

1340.103 1339.527 1340.789

1337.007

1338.380

1336.926

1339.357

1340

1335.833

1335.990

1339.738

1340.501

1333.653

1338.118

1337 .5

1335.843

1335.292 37 13

1338.134

1338.463

1336.572

1338.016

555150

35 13

1333.474

1336.293

1334.712

Denumire: S T U D I U T O P O G R A F I C

SC HELIANTHUS SRL Miercurea Ciuc Aleea Narciselor nr.4/D/18 CF. RO-12903002

571083

ing. Tokos Attila ing. Tokos Attila ing. Tokos Attila ing. Tokos Attila

25.07.2012 25.07.2012 25.07.2012 25.07.2012

Semnatura Scara 1:200

PLAN DE SITUATIE

555100

Numele

Plansa T-01

Beneficiar: FUNDAŢIA MUZEUL NAŢIONAL SECUIESC

Sistem de proiectie : Stereografic 1970 Echidistanţa curbelor de nivel: 0,5m

555100 571150

555100

Masurat Redactat Cartografiat Verificat

Data

571100

555100

Actiune

CERCETĂRI ARHEOLOGICE - CAPELA SF DUH LUNCA DE SUS

571173

571120

571136 555196

555196

571100

1338.724

1338.327

1338.511

1339.059 1338.721

1338.803 1339.048 1338.225 1338.275 1338.677

IV 1338.094 1338.207

1338.234

1338.778

1338.884 1338.737 II 1338.868 1338.0161338.815 II 1338.740

1338.138

1337.879 1338.111 1337.675 III 1338.025 RN: 1338.230 1338.082 1337.700 1337.574 1337.592 1337.519 I 1338.115 1337.511 1337.741 1338.075 1337.876 1337.533 1337.936 1337.872 1337.865

555180

1338.993 1338.153

1338.229 RN: 1338.849 1338.455 1338.232 1339.080 1338.154 1338.198 1338.316 1338.143 V 1338.696 1338.423

1338.041 1338.200

1338.856

1338.116 1338.670

555180 1338.513

1338.025

1337.007

1338.380

1340

1339.357

1335.833 1336.926

1340.501

555160

1335.292

1338.463

Masurat Redactat Cartografiat Verificat

571100

Data 25.07.2012 25.07.2012 25.07.2012 25.07.2012

Numele ing. Tokos Attila ing. Tokos Attila ing. Tokos Attila ing. Tokos Attila

Plansa T-01

Beneficiar: FUNDAŢIA MUZEUL NAŢIONAL SECUIESC Semnatura Scara 1:200

PLAN DE SITUATIE

555143

Actiune

CERCETĂRI ARHEOLOGICE - CAPELA SF DUH LUNCA DE SUS

Sistem de proiectie : Stereografic 1970 Echidistanţa curbelor de nivel: 0,5m

571120

1333.474

Denumire: S T U D I U T O P O G R A F I C

SC HELIANTHUS SRL Miercurea Ciuc Aleea Narciselor nr.4/D/18 CF. RO-12903002

571136

PLAN

DE INCADRARE IN ZONA Scara: 1:5000 L U N C A D E S U S JUD

HARGHITA

ANEXA 4. Prezentare generală a cercetării din Comiat - Széphavas, Capela Sfântul Duh şi rezultatele sale - adresată nespecialiştilor Pe vârful Muntelui Frumos (ung. Széphavas), situată între localităţile Frumoasa şi Lunca de Sus, la o altitudine de 1338 m, se găsesc ruinele unei capele romano-catolice. Ridicată în perioada evului mediu, capela reprezenta un loc de pelerinaj şi se presupune, în general, că a fost abandonată la începutul secolului al XIX-lea. Zidurile clădirii, construite din piatră şi mortar, se observă, la momentul actual, doar la o înălţime de cca. 30-40 cm deasupra solului. Clădirea nu figurează pe Lista Monumentelor Istorice din România, a fost inclus însă în Repertoriul Arheologic Naţional. În cursul anului curent, proprietarul terenului, Asociaţia „Széphavas” a demarat un proiect de reabilitale a capelei. Lucrările de reabilitare, deja începute, au afectat şi o parte a vechii capele, fapt pentru care sa impus efectuarea unei săpături arheologice preventive. Cercetările au avut ca obiectiv stabilirea formei, structurii, a modului de construcţie (şi, în măsura posibilităţilor, a datării) vechii capele, cât şi măsura în care acesta a fost afectată cu prilejul lucrărilor recente de reabilitare. Au fost cercetate 5 secţiuni. Secţiunile I/2012 şi III/2012 au fost deschise în regiunea vestică a vechii capele, secţiunea II/2012 la capătul estic al fostei abside, iar secţiunile IV/2012 şi V/2012 lângă zidul nordic respectiv sudic al navei, la întâlnirea dintre zidul vechi şi construcţia modernă. Cu ocazia cercetărilor s-a stabilit că vechea capelă de pe Vârful Széphavas era o construcţie cu forma simplă, cu axul lung orientat în direcţia NE-SV, alcătuită din navă de formă dreptunghiulară şi absidă semicirculară. Dimensiunile clădirii erau de 17,5×6,5 m. Grosimea zidurilor este de 60-70 cm în zona navei şi cca. 70 cm în zona absidei. Zidurile s-au păstrat până la înălţimea de 50-60 cm şi au fost construite, iniţial, direct pe suprafaţa solului virgin, fără şanţuri de fundaţie. Construcţia modernă, ridicată de Asociaţia „Széphavas”, respectiv amenajările de teren recente, făcute cu ocazia lucrărilor de reabilitare au distrus în întregime zidul vechi din regiunea absidei şi au afectat parţial straturile arheologice din interiorul clădirii. Pe porţiunile de teren neafectate de intervenţiile recente s-a observat următoarea situaţie stratigrafică: sub solul vegetal s-a descoperit un strat de dărâmături rezultat din distrugerea, prăbuşirea structurilor verticale ale clădirii. Stratul de dărâmături a suprapus un nivel compact de umplutură brun-închisă, a cărei suprafaţă reprezenta, probabil, nivelul de călcare original al capelei. Cu ocazia curăţării acestei suprafeţe s-a descoperit, în secţiunea IV/2012, o monedă de argint al împăratului Rudolf al IIlea, emis în anul 1584. Prezenţa acestei monede, pe nivelul de călcare a capelei, arată că clădirea a fost folosită, ca lăcaş de cult, deja la sfârşitul secolului al XVIlea.