Prezentarea Parohiilor efectul Botezului? Nu puțini sunt cei care aleg să-și schimbe numele din varii motive, dar acest demers nu are nimic de a face cu acțiunea sau efectele Botezului. În aceeași ordine de idei, dobândirea unui nou nume la intrarea într-o comunitate monastică sau la alegerea ca Papă pare să pună sub semnul întrebării însemnătatea Botezului. De aceea, se poate observa astăzi că în primul caz, candidatul/ călugărul poate să opteze și pentru păstrarea numelui de botez. Numele marchează și destinul unei persoane, îi definește identitatea, îi confirmă demnitatea. Iată câteva dintre atuurile primirii numelui la Botez din punct de vedere uman! De aceea, trebuie să ne respectăm numele și implicit pe cel al aproapelui. Este vorba de o datorie de onoare de la care nu putem abdica. Din punct de vedere religios, numele primit la Botez este însemnul lui Dumnezeu asupra noului-născut, care trece sub protecția directă a lui Dumnezeu, sub cea a Bisericii. Prin Botez, devenim fii adoptivi ai lui Dumnezeu. Ce altă bază ne mai trebuie pentru demnitatea noastră?! Dacă Botezul a rămas doar o tradiție familială și nu mai are nicio însemnătate spirituală pentru familie, oare este bine ca acesta să mai fie practicat? Pentru binele celui nou-născut, balanța înclină spre un răspuns afirmativ. Dacă pe măsură ce pruncul va crește, respectul pentru cele sfinte va fi absent, atunci ce rost mai are că a fost botezat? Este mai bine să cunoști și să nu respecți sau să nu cunoști și atunci ești scuzabil, parțial, datorită ignoranței? Întrebarea este o adevărată provocare și foarte ușor se poate cădea în capcana ei. Soluția oricum nu este să căutăm vinovați, ci să depășim situația de criză de credință, prin întoarcerea la Dumnezeu, prin a recunoaște rolul credinței în viața de zi cu zi. Doar atunci Botezul nu va mai fi doar un prilej de petrecere…. Pr. Emil-Marian EMBER 1 Mă refer exclusiv la prenume în continuare! 2 Legea naturală = legea sădită de Dumnezeu în om; fă binele pe care îl cunoști și evită răul pe care îl cunoști! 3 Psihoterapia = tratament aplicat, ședințe, de un psihoterapeut unei persoane care se confruntă cu probleme de ordin psihologic 4 Sindrom post-avort = toate simptomele și manifestările de ordin psihic și afectiv sau fizic, social-relațional de după avort 5 A-l identifica, a putea să te rogi pentru el/ea.
Parohia Medieşu Aurit Din Şematismul veneratului cler al Eparhiei greco-catolice a Maramureşului pe anul 1936 aflăm că în localitatea Medieşu Aurit erau 2122 credincioşi greco-catolici, 51 romano catolici, 251 calvini şi 260 de evrei. Medieşenii aveau o biserică de piatră construită în anul 1883 şi consacrată în anul 1929 cu hramul Sfinţilor Arhangheli de către episcopul Iuliu Hossu. Din relatările sorei Cristiana Vezentan aflăm că, dânsa a revenit în satul natal, Medieşu Aurit, în toamna anului 1948 pe 14 septembrie, din dispoziţia superiorilor. Le-a fost comunicat cu multă durere şi tristeţe că mănăstirile vor fi desfiinţate. Ajunsă acasă, spera să fie chemată înapoi la mănăstire, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat. În această perioadă a încercat să-şi respecte programul de mănăstire fără a se despărţi de veşmântul monahal şi de cartea sa de rugăciuni. În acea vreme, în comuna Medieşu Aurit se înfiinţase o filie romano-catolică unde se oficia Liturghia o dată pe lună, iar în localitatea vecină, Iojib era o parohie romano-catolică unde Sfânta Liturghie se celebra zilnic. Distanţa între Medieş şi Iojib este de 4 km pe care sora Cristiana îi făcea zilnic ca un pelerinaj de la ora 5 dimineaţa până la ora 7 când începea Sf. Liturghie. Indiferent de vreme, bună sau rea, vară sau iarna, Sr. Cristiana era nelipsită de la Sf. Liturghie din Iojib, însoţită de cumnata ei, Mărioara Vezentan, care era pentru ea ca o mamă şi soră. Erau zile în care Sr. Cristiana nu trebuia să se deplaseze la Iojib pentru Sfânta Liturghie „pentru că veneau pe la noi pe acasă preoţi de-ai noştri din catacombe şi făceau slujba la noi în casă, ziua sau noaptea, dar oricând se celebra, ferestrele erau camuflate. Printre aceşti preoţi pelerini şi misionari pot să-i amintesc pe: pr. Sabău Alexandru din Potău, pr. Sălăjan, pr. Mare, pr. Andercău, pr. Ghitta şi alţii. Din închisoare când a fost eliberat părintele Marina, a venit la noi să se bărbierească şi a primit haine cu care să poată merge în satul lui natal, Pomi. În acele vremuri 25