Lumina Credinței galeria ajurată, nodul sobru, cupa semisferică strânsă, scundă, stili – cu majuscule intercalate desaupra şi dedesubtul nodului. O astfel de piesă este Potirul din Săcădate, cel de la Guşteriţa şi Şeica Mare precum şi cel de la Cisnădie. În
evanghelia în artă
9
talpa are aspectul unei flori cu şase lobi, sprânceană uşor proeminentă la bază, piciorul piramidal, cupa devine treptat tot mai adâncă şi zveltă. Nodul poate fi crestat vertical sau oblic, în formă de funie, predomină însă nodul derivat din două segmente de sferă prevăzute cu frunzuliţe în relief, intercalate câte una între butoni romboidali (potirele de la Guşteriţa, de la Cisnădioara, Vulcan sau Buneşti). Potirul de la Cisnădie pe care îl prezentăm, deşi are unele
Potirul de la Cisnădie, a doua jumătate sec. XIV, aur, argint, email, Muzeul Brukenthal (Sibiu), reproducere Institutul Național al Patrimoniului. opinia Danei Dâmboiu „accentuarea proporţiilor verticale la potirele transilvănene, în comparaţie cu proporţiile obişnuite ale imperiului german, precum şi folosirea decorului de smalţuri, care ajunge în fazele viitoare la realizări specifice, ne indică o netă influenţă a potirelor italiene”. De altfel, documentele epocii mărturiesec la finele secolului al XV-lea aceste convivenţe artistice transilvănene-italiene. Matei Corvin va aduce în Transilvania artişti toscani şi lombarzi precum: Benedetto da Majano, Chimenti Camicia, Cristoforo da Panigatis din Milano sau Aristotele de Fiorvante din Bologna. Argintarii foloseau ca tehnică de aurire aşa numitul Vermeil care consta în acoperirea fondului de argint cu o masă de aur aliat cu mercur. Prin încălzire mercurul se evapora şi stratul de aur rămânea fixat pe suprafaţa de argint. Suprafaţa putea să fie ulterior ciocănită şi ajurată. Treptat, din a doua jumătate a secolului al XV-lea, simplitatea formelor este părăsită pentru o mai mare varietate de forme şi motive decorative. Potirul dobândeşte o nouă înfăţişare,
Potir sibian, primul sfert sec. XV, argint (875), aurit, niello, Muzeul Brukenthal (Sibiu), reproducere Institutul Național al Patrimoniului. elemente decorative prin care continuă legătura cu faza precedentă, se particularizează prin modul de ornamentare al cupei, cu lujeri şi crini stilizaţi. Pentru realizarea acestora s-a folosit o tehnică specială, aşa-numita schnittechnik care constă în decuparea foilor de argint în benzi înguste, pilite, curbate şi împletite conform motivului vegetal dorit, aplicate apoi prin sudare componentelor formale: piciorul, nodul sau cupa. În acest decor bogat erau incastonate pietre semipreţioase sau mici figurine turnate. La trecerea către secolul al XVI-lea formele gotice târzii coexistă cu cele ale Renaşterii în compoziţii extrem de eclectice. Intenţia de