Evanghelia în Artă
Ospățul continuu, trăirea cu sobrietate a legământului din Taina Preoției Dacă ar fi să privim la ceremonia hirotonirii preoțești ca la un plămân care are doi lobi, unul s-ar numi „impunerea mâinilor din partea
Noe sădește o vie și gustă din roadele acesteia, mozaic, nartexul Bazilicii San Marco din Veneția, deasupra intrării, sec. XIII
episcopului” iar celălalt „primirea în propriile mâini a Trupului Domnului” din partea noului preot. Așadar ,,când urmează a se zice Mai ales pe preasfânta...”, episcopul îl cheamă pe noul hirotonit punându-i pe disc sau pe burete Sfântul Trup al Domnului și i se adresează: „Primește acest odor și-L păstrează pe El până la a doua venire a Domnului nostru Isus Hristos când are să-L ceară de la tine”. Invitat ca să interiorizeze sensul misiunii preoțești, dar și pentru a aduce prin viața proprie mărturia unirii cu Hristos, preotul este invitat la o atitudine trează și responsabilă. A păstra nu este aici sinonim cu a ascunde, precum a făcut servitorul cu talantul
său, ci referința este la acea muncă umilă a lucrătorului din via Domnului care se îngrijește de fiecare mlădiță încredințată lui. Când episcopul așează în palmele noului hirotonit Trupul Sfânt, căușul palmei devine întocmai cu un pământ fertil în care se afundă rădăcinile harului și, oricât peste ani, palmele ar putea fi brăzdate de urma bătăturilor, acele rădăcini, care nu se văd, asigură energie și dinamism muncii de slujire preoțească. Primirea Trupului nu este aşadar un „cadou” pe care Dumnezeu, prin mâna episcopului, îl face noului hirotonit, nu este nici instrumentul muncii pus în mâna slujbașului care își ia în primire propriile îndatoriri, ci, în primul rând, este semnul Alianței de nezdruncinat dintre Dumnezeu și lucrătorul din via Sa. Acest rit pregătește din vreme toate acele situații pastorale în care preotului i se va cere să devină un supra-om cu soluții la toate problemele din parohie sau din eparhie. Când i se va pretinde a-toate-știința, preotul trebuie să înțeleagă atunci că forța răspunsului său vine tocmai din capacitatea întoarcerii către acea atitudine adoratoare de la hirotonire, aceea care contemplând Trupul Mântuitorului
Noe biruit de vin, mozaic, nartexul Bazilicii San Marco din Veneția, deasupra intrării, sec. XIII a îmbrățișat deja situațiile fericite, dar și pe acelea mai dificile prin care Domnul vrea să reînnoiască Alianța sa cu ființa umană. 23