Pandemie acum 250 de ani: istoria se repetă ? Jurnalul medicului finlandez Gustaf von Orraeus , descriind strategia de combatere a epidemiilor din Moldova și Țara Românească, la 1770 ! Dan Toma Dulciu
Moto: „În ultimii 250 de ani au existat 10 mari epidemii sau «pandemii» și alte 20 de mai mică amploare. Cea mai devastatoare a fost pandemia care a debutat spre sfârșitul ultimului război mondial”. Reflectând la una dintre întrebările ce se repetă în mod obsesiv în cărțile gânditorului Adam Michnik - ”cum să facem față trecutului” ? - găsesc că, pentru ființa umană, mai actuală decât oricând, este găsirea răspunsului la întrebarea presantă, care nu este nici retorică, nici filosofică: ”cum să facem față prezentului ” ? Fiindcă, așa cum se știe, de modul în care ne raportăm la trecut depinde capacitatea noastră de a înţelege ceea ce se petrece în prezent, evitarea unei inadecvări la realitate. Celor mai mulți dintre semenii noștri, restricțiile globale, privarea de libertate, sunt percepute drept o osândă colectivă fără precedent, o provocare inacceptabilă din punctul de vedere al filosofiei drepturilor omului, un împovărător canon. Semantic, putem spune că trăim o ”catastrofă”, în neogreacă cuvântul ϰαταστρουα însemnând „întoarcere”. O întoarcere la trecut ? Desigur, nu ! Chiar dacă, din perspectiva unor date cantitativ-statistice, năpasta abătută asupra contemporanilor nu are nici pe departe dimensiunea tragică a unor cataclisme similare, petrecute diebus illis1, din nefericire, ignorarea trecutului mai mult sau mai puțin îndepărtat, șters pe nedrept din memoria colectivă, ne pune în situația de a comite două păcate impardonabile: fie ispita de a aprecia știrile cutremurătoare vehiculate de mass media drept un dezastru fără precedent în istoria umanității, ceea ce nu este adevărat, fie de a retrăi cu acuitate crescută acel trecut de mult uitat. Oricum ar fi, un fapt este cert: acum vom înțelege pe deplin că avem un destin comun, că trebuie să punem capăt indiferenței cu care o parte însemnată dintre semenii noștri priveau până mai ieri marile tragedii umanitare întâmplate în Africa, în Cornul Africii, Orientul Mijlociu sau Îndepărtat (foamete, secetă, războaie, cataclisme, pandemii). Situația actuală ne responsabilizează de data aceasta pe toți, trebuind să gestionăm conștient chestiuni ce ne privesc în mod esențial, nu doar pe guvernanți, cărora le-am delegat din responsabilități. Dar tâlcul suprem al acestor zile este următorul: nimic nu contează mai mult în viață decât sănătatea ! Pe de altă parte, într-o epocă în care mijloacele moderne de comunicații au permis câtorva miliarde de indivizi să realizeze conexiuni facile, rapide, la mare distanță, în mediul virtual, în spațiul social media, pandemia de coronavirus covid 19, producându-se cu viteza fulgerului, a obligat dintr-o dată întreaga societate să își reseteze paradigmele existențiale, astfel încât, probabil, regulile severe ale așa numitei social distance nu vor părea unora decât un corolar firesc al viitorului, al unei lumi ce va trăi mai mult în lumea virtuală.
1
In acele zile, expresie latină folosită în Evanghelii, cu semnificația ”în acele timpuri”.
1