Ad se ipsum ivesc sub formă de efecte, într-o taină desăvîrşită, căutînd să întrezărim forţa care le dă naştere, întocmai cum zărim puterea ce înalţă sau doboară totul: chiar daca n-o vedem cu ajutorul ochilor, totusi nu mai putin lămurit. 27. Ar trebui să ai în vedere ca toate întîmpiarile s-au petrecut altădată întocmai cum se desfasoara acum, mai departe, ar trebui să cugeti ca si de acum înainte urmmeaza să se producă în acelaşi fel. Aduţi, deasemenea, în centrul atenţiei toate dramele si scenele pe de-a intregul asemănătoare celor de acum, cunoscute fie prin experienta de viaţă proprie, fie din istorisii foarte vechi: de pilda, toată curtea lui Hadrian, toată curtea lui Antoninus, întreaga curte şi suită a lui Filip, Alexandru, Cressus, caci si atunci toate se desfăşurau ca şi acum, numai ca personajele erau altele. 28. Ţine seama că omul cînd se întristeaza datorita evenimentelor pe care le întîmpina, aratîndu-se nemultumit, învrajbit cu propria lui soarta, este la fel cu un purcel hărăzit sacrificiului care se zbate si guita; la fel e si acela, care atunci cînd e bolnav, întins în patul sau în singuratate si tacere se deplînge si neputinta de care sîntem îngrădiţi. Gîndeste-te că numai fiintei rationale i-a fost dat sa se supuna de buna voie celor ce survin. Iar, a se supune e o necesitate categorica pentru toti. 29. Zăboveste asupra fiecareia dintre actunile savîrsite, examineazăle una cate una, luate în parte, apoi întreabă-te dacă moartea este înfricosatoare, fiinca te lipseste de ele. 30. Cînd te loveşti de eroarea cuiva, reculege-te imediat, întoarce-te asupra ta si adu-ti aminte, cum chiar si tu ai gresit mereu asemănător. De pildă, faptul că ai socotit argintul drept un bun, sau plăcerile simturilor, sau mărunta glorie si altele multe, fiecare după chipul sau. Căci, dacă totdeauna îti vei propune asemenea preocupari, vei uita cu repeziciune mînia, mai ales dacă adaugi si remarca: este constrîns, ce mai poate să facă? Ori, dacă-ti sta în putintă, îndepărtează de lînga el, tot ceea ce-l constrînge. 31. Dacă reflectezi asupra lui Satyrion236 închipuie-ţi un socratic: fie pe Eutyches, fie pe Hymenos, dacă gîndeşti asupra lui Euphrates imaginează-ţi pe Eutychion sau pe Silvanus; dacă rechemi în gîndu-ţi pe Alkiphronos închipuie-ţi pe Tropaiophoros 237. Considerînd pe Xenophon gîndeşte la Criton238 sau la Severus; şi, privindu-te, imaginează-ţi unul dintre împăraţi. Astfel, pentru fiecare ima-gineazâ-ţi pe cineva asemănător. Apoi, pune-ţi întrebarea: acum, oare unde sînt aceştia ? Nicăieri şi pretutindeni. Vei trage astfel concluzia că totdeauna cele omeneşti sînt fum şi nimicnicie, mai cu seamă dacă ai să-ţi aminteşti că ceea ce s-a transformat odată, nu va mai exista în nemăr ginita scurgere a vremii. Aşadar, de ce tinzi mai mult decît îţi indică drumul tău ? De ce nu-ţi este de ajuns că poţi duce pînă la capăt scurta durată a existenţei după rînduiaia cuvenită ? De ce materie şi de ce principii vrei să-ţi eliberezi gîndirea ? Pînă la urmă, ce altceva sînt toate acestea, decît nişte exerciţii ale raţiunii care a cer cetat cu ingeniozitate, în modul cel mai riguros şi potrivit cunoaşterii naturii lor, toate cele ce se petrec în viaţă ? Perseverează, deci, pînă îţi însuşeşti acest fel de a gîndi, întocmai cum un 236 237 238
72
Filozof
socratic, protagonist şi al operei lui Lucian din Samosata, cf. Banchetul, 19. Tropaiophoros ca si majoritatea celor citaţi sînt personaje înca neidentificate. Prieten si discipol al lui Socrate; unul din dialogurile lui Platon poarta numele sau.