Ora de marinărie
51
- Vreţi să facem această cursă în Mediterana? Vedeţi bine că spre Constanţa nu găsim, de atâtea zile nimic convenabil. Dacă plăteşte o dată şi jumătate transportul, îl consider un preţ bun. Ce ziceţi? Ne-am uitat unul la altul, înţelegându-ne din priviri că suntem de acord să mergem. Acelaşi lucru a înţeles şi căpitanul, care a concluzionat: - Deci mergem!? Atunci secundul şi nostromul Hristu Koratis veţi merge la depozit să vedeţi marfa, stabiliţi corect preţul, după care cereţi-i încă jumătate din preţ, aşa cum s-a angajat negustorul. Să nu cedaţi nimic! Dacă vă învoiţi, putem începe imediat încărcarea mărfii. Peste patru ore, la bord erau încărcate 520 de butoaie de untdelemn de măsline, 29 de butoaie de măsline în untdelemn şi 2800 kg de cafea şi citrice. Preţul primit era mai mult decât sperarăm noi, iar marfa trebuia să ajungă în Sicilia. - De ce ducem măsline şi ulei de măsline în Sicilia, când ei au totul acolo destul de aproape, la-m întrebat pe nastrom. - Nu ştiu. Poate este vreo rudă de-a lui sau poate sunt nişte obligaţii între el şi cel căruia i le trimite. I-a dat secundului şi o scrisoare de recomandare, cine ştie ce-o fi scriind în ea? Noi să fim bucuroşi că ne-am primit banii, că e un preţ bun. De afacerile lui nu trebuie să ne intereseze. În dimineaţa următoare, când abia mijiseră zorile, clopoţelul a dat semnalul de adunare a echipajului, iar căpitanul a dat comanda: - Toată lumea la posturi! Vira ancora! Ridicaţi pasarela! după care a pus mâna pe telegraf, pregătit să transmită la sala maşinilor comanda. După ce ancora a fost adusă la bord, precum şi pasarela, telegraful a indicat „încet, înainte!”. Eram de servici la timonă. Elicea a început să se învârtească şi nava s-a mişcat încet printre celelalte vapoare