Terapie pentru suflet

Page 1

NICOLAE C. DINU

TERAPIE PENTRU SUFLET


NICOLAE C. DINU

2


TERAPIE PENTRU SUFLET

Nota autorului Am scris această carte în lunile iulie-septembrie 2018, motivat de teama de a-mi pierde memoria, așa cum citisem în prospectele unor medicamente pe care le luasem ca tratament medical. Ce se întâmplase? Medicul de familie îmi dăduse trimitere la un laborator de analize medicale, care spunea că am un nivel puțin crescut al nivelului trigliceridelor și la colesterol, iar pentru tratament mi-a prescris un set de medicamente foarte tari pentru: ficat, prostată, colicist (fiere), stomac etc. Am urmat conștiincios tratamentul aproape o lună de zile, dar pe 01.07. 2018 am căzut pe raza stației de benzină din zona „Boema”, din cauza amețelii și durerilor tendoanelor de la ambele picioare. Am fost internat zece zile la Spitalul Județean Constanța, după care m-am întors acasă vindecat (ameliorat), perioadă în care am slăbit opt kilograme, neputând mânca aproape nimic. Recitind prospectele acelor medicamente, am constatat că la reacții adverse, prevedeau: posibil stare de vomă, crampe musculare, amețeli, lipsa poftei de mâncare, tendinită (dureri ale tendoanelor - articulații) și chiar pierderea (diminuarea treptată a memoriei); ultima m-a speriat și am întrerupt toată medicația. ... Într-o zi, vrând să continui la o carte la care mă oprisem la pag. 60, am văzut că nu mă ajută mintea să construiesc fraze lungi și m-am oprit – îmi era chiar silă să mai scriu ceva și am început să mă tem că îmi voi pierde memoria. Știam că am o memorie bună, care m-a ajutat atât prin școlile pe care le-am urmat – și n-au fost tocmai puține – apoi în cei peste 35 de ani de servici, când rețineam tot ce citeam, iar ținerea de minte mă ajuta să rețin numere de telefon, nume și numere de autovehicule. 3


NICOLAE C. DINU

Am rămas pe gânduri, privind într-un puct fix, amintindumi ceva ce citisem într-o carte: „Fiecare om are prețul lui, care îl face să fie unic, de neînlocuit, iar evoluția lui spirituală, apoi devenirea lui, nu pot fi prevăzute dinainte. De aceea, de-a lungulvieții, poate țâșni spre lumină din adâncuri, întocmai ca o apă și să surprindă”. Pentru o vreme m-am resemnat și am început să fredonez melodiile unor cântece știute, apoi am început să cânt, încet, apoi mai tare. Toată ziua asta am făcut și m-am liniștit, încercând să le scriu pe niște coli de hârtie, la început doar titlurile, apoi și cuvintele (versurile).Aveam o preocupare care mă și veselea, încât am reușit să scriu aproape o sută de cântece în doar patru zile. Am continuat să le verific, iar cântecele cărora le lipseau unele versuri sau câte una-două strofe le-am abandonat, dar pe cele rămase leam structurat după cum erau: romanțe, cântece de iubire și dans, cântece marinărești, de petrecere, din muzica popoarelor, așa cum le veți întâlni în conținutul prezentei lucrări. Aproape toate sunt scrise din memoria mea, așa cum le-am cântat eu de-a lungul vieții, la care am adăugat și unele pe care le aveam mai demult scrise într-un caiet de cântece. Concluzia la care am ajuns: memoria mea este bună, numai că necesită un nou antrenament, după evenimentul neplăcut ocazionat de medicamente. În școlile pe care le-am urmat am fost silitor, mi-a plăcut să învăț cât mai multe, dintre care obiectele limba și literatura română au post printre preferatele mele. Poezia m-a fascinat de mic copil; unele încercări de a scrie versuri m-au muncit încă din gimnaziu, așa cum veți găsi în capitolul nr. 6 din lucrarea de față. Desigur, n-au fost toate perfecte, unele poezii au fost destul de stângace, ca orice început, dar în perioada de când sunt pensionar m-am mai uitat peste ele, reușind să le mai cizelez și chiar să le mai adaug unele îmbunătățiri, deși nu am pretenția că sunt excelente, pot spune doar că sunt rodul simțirilor și trăirilor 4


TERAPIE PENTRU SUFLET

mele la un moment dat. Odată am fost întrebat de niște cunoștințe ale mele, care aflaseră trecerea mea prin viață: „Cum ai făcut trecerea de la Marină la Poliție, apoi de la literatură la poezie?” „Cum se împacă toate?” „Simplu, le-am răspuns eu. Orizontul nu trebuie lăsat să se îngusteze, ci, dimpotrivă, dacă poți face și altceva, fă! La mine poate a fost și ambiția care m-a determinat să fac și altceva, oricât de ocupat am fost cu alte munci, pe care leam exercitat cu conștiința datoriei împlinite. Chiar și astăzi când scriu, las o barieră peste gândurile și trăirile mele, care vin din interior și exprimă faptele mele de viață. Adesea, nici propria mea ființă n-o mai iau în seamă și nici trecerea timpului, vorbind cu personajele din carte sau chiar mă adresez pios lui Dumnezeu. Am credința că anumiți oameni ajung să-și plângă trăirile, iluziile și amintirile, cu aceeași tristețe cu care își plâng morții, doar intensitatea plânsului lor diferă. Omul nu poate trăi singur, fără iubirea și prețuirea celorlalți, mai ales fără iubirea partenerului său; el vrea tocmai iubirea să strălucească în ochii celuilalt. Tot ce scriu eu, mă străduiesc să fie real, adevărat, în care cititorul să vadă un om dezbrăcat de toate aspectele formale, să mă prezint așa cum sunt cu adevărat fără pretenții, la fel ca un cer limpede, fără nori. Uneori, când scriu, parcă îmi aud și gândurile care-mi însoțesc trăirile interioare.

5


NICOLAE C. DINU

CAP. 1 ROMANȚE PENTRU MÂNGÂIEREA SUFLETULUI Muzica este o stare de spirit care cuprinde oameni pe care îi face fericiți; ea reprezintă mult mai mult decât tehnica unui instrument. Dar dacă acel instrument este mânuit de un iterpreat virtuoz, adesea el se poate exprima și singur. Uneori muzica este ca un toc înmuiat în lacrimi, dar există și situații când ea aduce mari bucurii, sănătate și voie bună. Deci, să cântăm și să ne veselim! Amintiri I. E mult de când te-ai dus, o veșnicie Câți ani în părul tău au nins; Și câte flori din crâng, de iasomie, S-au stins, s-au stins! II. Dar ce n-aș da să-mi mai apari în gând, Și ochii tăi să-i mângâi rând pe rând! Închid pe-ai mei ca să visez de tine Și-adorm plângând... III. Cu picuri de mărgăritar în gene, Cu sufletul pustiu de dor, Pe-un drum de stea s-a coborât alene Un călător.... IV. Iubitul meu cu chip ca din povești, De ce nu vii, nu vezi ce-aproape-mi ești? De-ar ține visul mult, o veșnicie, Să mă iubești! V. Am vrut să știu dac-ai fost tu, iubite, 6


TERAPIE PENTRU SUFLET

Sau umbra ta, în visul meu... Așa cum ai plecat, pe nesimțite, Mi-e tare greu. VI. Vor trece ani, și pe același drum Ne-om întâlni din nou, dar la ce bun? Vom fi ca doi străini, ca două umbre Făcute scrum...

O, amintire, ce vii de departe I. O, amintire, ce vii de departe Rămasa-i trează azi în sufletul meu Mi-aduc mâhnire cu frunzele-ți moarte, Iubirea-mi veche ce n-o pot uita. Refren: Rămasa-i trează azi în sufletul meu Senină rază vei lumina mereu. Mă las visării și aștept în zadar Somn al uitării, cuprinde-mă iar! II. O, amintire, ce vii de departe Mi-aduci iar iubirea ce n-o pot uita. Și mă ții de veghe în miez de noapte Să sufăr iarăși pentru dragostea mea.

7


NICOLAE C. DINU

De ce să pleci? I. De ce să pleci? De ce să lași în urma ta Doar brume reci, Tristeți în gând și iarnă grea? II. Rămâi, rămâi! Soarele nostru n-a apus, Tu dor dintâi, Mai sunt povești ce nu ți-am spus. III. Codrului de-i rupi o floare O tot plânge fără glas Inimii de-i smulgi iubirea Cu ce floare-a mai rămas? IV. S-ar ascunde-n nori și luna Dacă nu ne-ar mai zări, Fără glas ar fi și struna, Niciun cântec n-ar mai ști. V. De ce să pleci Din parcul doar de noi știut? De ce să treci Tot singur cum ai mai trecut? VI. De ce s-ascunzi Și floarea de Nu mă uita? Ce-o să-i răspunzi De mine când te-o întreba? VII. Mai bine stai, Ascultă-ți inima din piept 8


TERAPIE PENTRU SUFLET

Și fără grai Dă-mi mâna iar, de când te-aștept! Te-aștept pe același drum I. Te-aștept pe același drum de altădat’ Ca tu să înțelegi că n-am uitat, Și caut urma visului pierdut, Să-l revăd și să-l mai sărut. II. Azi toate s-au schimbat, doar vechiul tei Mai are flori frumoase ca ochii tăi, Dar în zadar aștept, tu n-ai să treci, N-am să-ți văd pașii pe poteci. III. Anii trec, se duc-nainte Și din tot ce-a fost iubiri Și din lacrima fierbinte Se desprind doar amintiri... IV. Răsfoind prin cartea vieții Dau de fila-n care-am scris Gândurile tinereții Și mă-ntorc la vechiul vis V. Te-aștept pe același drum de altădat’ Ca tu să înțelegi că n-am uitat, Dar în zadar aștept, tu n-ai să treci, N-am să-ți văd pașii pe poteci.

9


NICOLAE C. DINU

Vioara I. Într-o seară de vară o vioară cânta, Aici, lângă inima mea. Și din strunele ei, Ca și din ochii mei, Șir de lacrimi amare curgea... II. E tristă vioara și plânge și ea, E tristă ca inima mea! Nu e lucru ușor Să uiți un vis de-amor, Să-nțeleagă nu poate nimenea! III. Și geme vioara pe strune de foc, În suflet îmi picură doar nenoroc. S-o sparg de-aș putea, Dar e păcat și nu-i a mea! IV. Într-o seară de vară o vioară cânta, Aci lângă inima mea. Și din strunele ei, Ca și ochii mei, Șir de lacrimi amare curgea... V. O umbră de păcat Mă-ndeamnă câteodat' S-o rup cu dragostea ce m-a legat. Dar vioara, draga mea, Mă-ndeamnă numai ea Și-mi spune să păstrez iubirea mea!

10


TERAPIE PENTRU SUFLET

De dragul tău am plâns I. De dragul tău am plâns Atâtea nopți în șir Cercând mereu să nu te mai iubesc. De dorul tău am rătăcit al vieții fir Și liniștea n-o mai găsesc, De dorul tău, de dragul tău. II. E târziu și ce ți-am spus eu nu mai știu, Că-n toate gândurile mele Numai pe tine te vedeam. III. Apoi te-ai dus și din trecutul ce-a apus Păstrez doar clipele senine Și ochii tăi și vraja lor. IV. De dragul tău am plâns Atâtea nopți în șir Cercând mereu să nu te mai iubesc. De dorul tău am rătăcit al vieții drum Și hoinăresc pribeag să te găsesc, De dorul tău, de dragul tău. Aș vrea iar anii tinereții I. Aş vrea iar anii tinereţii Și mintea mea de-acum. Azi ştiu ce-nseamna rostul vieţii Pe care ţel, pe care drum... II. Aş vrea să am iar înainte 11


NICOLAE C. DINU

Toţi anii ce-au trecut, Să-mi cern aducerile-aminte, Să-nmugurească alt început. III. Acum aş şti să mă feresc De tot ce-a fost doar amăgire Şi acum aş şti să preţuiesc Orişice clipă de iubire. IV. De ce n-am anii tinereţii Și mintea mea de-acum? Mi-e teamă de amurgul vieţii Care va veni, nici nu ştii când și cum. V. Nu mi-am dat seama, oglinda mi-a spus Că floarea vieții mele s-a dus. Al cui o fi chipul cu păru-argintiu? Nu ştiu, nu ştiu... VI. Doar dacă vreo zână din basme-ar veni Să-mi împlinească tot ce mi-aş dori, N-aş vrea palate, na-aş vrea bogăţii Nu, nu, nu nu! Aş vrea să am doar anii tinereţii.

La fereastra casei mele I. La fereastra casei mele e-un plop înalt Și din el o păsărică mi-a cântat. Parcă-ar spune cu gingașu-i ciripit: Fericit acel ce-n lume n-a iubit! II. Azi în zori am ascultat și-am întrebat: 12


TERAPIE PENTRU SUFLET

Ce dureri sau bucurii ai adunat? Și să-mi spui, să-mi spui de ce-ai întarziat Să-mi dai sfat atât de greu după păcat? III. Mi-a răspuns, tot cu gingașu-i ciripit, Că a putut de mult să-mi spună, dar n-a vrut. Dacă dinainte greul l-ar vesti, Niciodtă oamenii n-ar mai iubi... IV. Zboară, zboară, păsarică și te du! Smulge-mi, rogu-te, păcatul și ia-l tu! Du cu tine sufletu-mi îndurerat, Ca-ndrăznit și flori din spini a adunat! V. Dar să-mi cânți, să-mi cânți de dragoste și dor, Inima să mi se frângă și să mor! Să se frângă și să mi se rupă de păcat, C-am iubit ce-n lume nu mi-a fost iertat... Mai departe urmează varianta cântată de Ileana Sărăroiu: Păsărică mută-ți cuibul La fereastra dragei mele e-un plop uscat, Păsărica cuibu-n el și-a așezat. Și tot cântă de cu zori, necontenit Fericit e cel ce-n viață n-a iubit. II Păsărică mută-ți cuibul și te du! La fereastra dragei mele pune-l tu! Și să-i spui că sufăr greu neîncetat C-am iubit pe cine nu m-a meritat. III Greu e, Doamne, doi de-odată să iubești! 13


NICOLAE C. DINU

Floricele dintre spini să le culegi. Am cules și mâna rău mi s-a-nspinat, C-am iubit ce-n viață nu mi-a fost iertat. IV Cântați voi cobzari de jale și de dor! Inima să mi se rupă și să mor. Să se rupă, rupă, rupă, de-aruncat C-am iubit pe cine nu m-a meritat. Prima poezie I Vorbesc unii cu nepăsare De dragoste și poezii Spun că astea ar fi Simple copilării Şi te privesc cu mirare. II Prietene, îți cer iertare Dar nu ai dreptate să spui, Că nu e om să nu fi scris o poezie, Măcar o dată, doar o dată-n viaţa lui. Când a iubit, a luat un petec de hârtie Şi-a aşternut pe el tot focul dorului. III Şi nu e om să nu-şi fi spus în gând, vreodată, „Azi voi găsi o rimă nouă la „mi-e dor” Și-atunci cu mâna tremurând, emoţionată, A scris la fel ca atâţia alţii: „Te ador”. IV Stă poezia uitată, ascunsă-ntr-un scrin Până-ntr-o zi, o găseşti. E-ngălbenită hârtia, e ruptă puţin, Înduioşat o citeşti. V 14


TERAPIE PENTRU SUFLET

Şi surâzând îţi ştergi o lacrimă târzie, Împătureşti la loc hârtia şi îţi spui Că nu e om să nu fi scris o poezie Măcar o dată, doar o dată în viaţa lui. VI Trec anii trec lunile-n goană A spus poetul cândva, Însă nu poţi uita și din minte-alunga Pe cea dintâi Cosânzeană; Un vers, ca o mică dojană, Îți aduce aminte de ea. De ziua nunții tale-ți scriu I De ziua nunții tale-ți scriu Acum câteva rânduri : La nunta ta nu pot să fiu, Și de-aș putea, la ce să viu Să mă mai vezi pe gânduri ? II Când din al dragostei amurg Îți faci o sărbătoare. Din lacrimile care-mi curg, Cu zilele ce-ncet se scurg, Să-ți faci mărgăritare. III Din zâmbetu-mi îndurerat Fă-ți flori de lămâiță! Și să le pui, că nu-i păcat, În părul ce l-am sărutat Șuviță cu șuviță ! IV Atunci când te-am văzut întâi Privirea cu sfială 15


NICOLAE C. DINU

Mi-a-ncremenit în ochii tăi. O! Din privirile dintâi Fă-ți firul de beteală! V Și-acum când toate le-nțeleg, Iau gândurile mele, Ți le trimit fără s-aleg, Ca vălul de mireasă-ntreg Tu să ți-l țeși din ele ! VI Și astfel când te vei găti Nu vei fi prea mirată, Mult mai frumoasă nu poți fi, Dar poate-atunci te vei gândi La mine câteodată. VII Și-avea-voi mângâierea eu Că-n clipele senine Mă vei avea în gândul tău Precum în mintea mea mereu Te voi purta pe tine. Mi-e dor I Mi-e dor de ochii tăi adânci Scânteietori ca soarele de mai Mi-e dor de vraja ce-o arunci Prinos al părului bălai II Te simt în viaţă paradis, De vorbe dragi, de cântec și de flori. Te port prin minte ca pe-un vis Ce dăinuiește peste zări. III 16


TERAPIE PENTRU SUFLET

De-o dezmierdare iar mi-e dor Şi de sărutul aprins ce m-a robit. Ca vântul adiind ușor Să-nvie chipul ce-am iubit. IV Mi-e dor de sărutarea ta, Ce pătimaşă tu mi-ai dăruit, Mi-e dor de nopțile de mai Când amândoi ne-am întâlnit. La umbra nucului bătrân I La umbra nucului bătrân, Pe banca învechită, Tu mă rugai să mai rămân, Să te mângâi iubită. II Și-n nopțile cu cer senin, Sub dalbe policandre, Îți dezmierdam părul tău fin Și brațul cu mixandre. III Pân-adormeai, te desfătam Cu șoapte de iubire; Romanța dragă ți-o cântam Nebun de fericire. IV Din trandafirii-mbobociți Îți împleteam cunună, Iar din narcișii înfloriți Dalbe brățări la mână. V Acum aș vrea să mai rămân Dar banca-i putrezită, 17


NICOLAE C. DINU

Iar frunza nucului bătrân De vânturi risipită. VI Iar tu dormi somnul de veci În groapa-ntunecoasă. Sub umezi bolovani și reci Și-o boltă negricioasă. VII La umbra falnicului nuc Tristețea-ncet se cutmă Și-cântă-n plânsul ei amar Romanța de pe urmă. De ce nu vii? I Când noaptea se coboară Peste castanii înfloriți, Încet încep s-apară Perechi de-ndrăgostiți. II Numai eu aștept mereu Și-n cadență lină de poem, Repet plângând și suspinând Același dureros refren: III De ce nu vii Când castanii înfloresc? De ce nu vii? Ca să-ți spun că te iubesc. IV Zilele trec Florile cad pe trotuar, Aș vrea să plec Și să umblu hoinar. 18


TERAPIE PENTRU SUFLET

V Dar nu pot Și-alene mai trec anii, Așteptând Să-nflorească iar castanii. De ce nu vii? I Vezi, rândunelele se duc, Se scutur frunzele din nuc, S-aşează bruma peste vii, De ce nu vii, de ce nu vii? II O, vino iar pe al meu braţ, Să te primesc cu mult nesaţ! Să razem dulce capul meu De sânul tău, de sânul tău! III În lumea asta sunt femei Cu ochi ce izvorăsc scântei, Dar, cât ar fi ele de sus, Ca tine nu-s, ca tine nu-s! IV Că tu înseninezi mereu Comoara sufletului meu, Mai mândră decât orice stea, Iubita mea, iubita mea! V Ţi-aduci aminte când atunci Când ne primblam prin văi şi lunci, Te ridicam de subsuori De-atâtea ori, de-atâtea ori? VI Târzie toamnă e acum, 19


NICOLAE C. DINU

Se scutur frunzele pe drum, Se-așează bruma peste vii De ce nu vii, de ce nu vii? Pe lângă plopii fără soț I Pe lângă plopii fără soţ Adesea am trecut. Mă cunoşteau vecinii toţi. Tu nu m-ai cunoscut. II La geamul tău ce strălucea Privii atât de des. O lume-ntreagă-nţelegea, Tu nu m-ai înţeles. III De câte ori am aşteptat O şoaptă de răspuns! O zi din viaţă să-mi fi dat, O zi mi-era de-ajuns. IV O oră să fi fost amici, Să ne iubim cu dor, S-ascult de glasul gurii mici O oră, şi să mor. V Dându-mi din ochiul tău senin O rază dinadins, În calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins. VI Am fi trăit în veci de veci Şi rânduri de vieţi, Cu ale tale braţe reci 20


TERAPIE PENTRU SUFLET

Înmărmureai măreţ. Cine mi te-a scos în cale I Cine mi te-a scos în cale Mi-a adus în casă jale. Cine mi te-a dus departe De tine să n-aibe parte! II Eu cu lcrimile mele Am udat dalbe zorele. Vreau din flori să fac mătase, Să-ți fac rochie de mireasă, Să-ți fac vălul de mireasă. Tra, la, la, la, la, la, la, la Bea, că numai vinul stinge dragostea! III Singur stau lângă zorele Și mă rog noaptea la stele Carul mare să-aibă roate Să te-aducă dacă poate. IV Cine mi te-a dus departe De tine să n-aibe parte! Și când lui i-o fi mai bine, Tu să te gândești la mine! Tra, la, la, la, la, la, la, la Bea, că numai vinul stinge dragostea!

21


NICOLAE C. DINU

Ne despărțim și totul s-a sfârșit I Sfârșit e totul dintre noi, De-acum nimic nu ne mai leagă Nimic, nimic din tot ce-a fost n-a mai rămas. Ușor te-ai stins din al meu gând Și-acum simt că nu-mi ești dragă Și nu mai simt în orice clipă lipsa ta. Refren: Du-te și fii fericită Că n-ai fost ursită Ca să fii a mea! Du-te și nu fii mâhnită! Că eu nicio clipă Nu voi regreta. II Iar vina mea nu e, să știi! Că numai tu ești vinovată Visai într-una bogății, bijuterii... Aveai mereu senzații noi, Voiai de toți să fii curtată, Și într-o zi, cu buze reci, Mi-ai spus că pleci. Refren Firicel de floare albastră I Firicel de floare-albastră, Floare de „nu-mă-uita”, Poartă tu iubirea noastră Prinsă-n gingășia ta! II Și atunci când departarea Poate ne va întrista, 22


TERAPIE PENTRU SUFLET

Să răsari ca o nadejde, Să ne mângâi inima. III Un băiat și o fată Ochi în ochi se priveau Într-o gară-nsorită de munte Și doi stropi de rouă-n ochi le luceau. IV El pleca prima oară, Ea-l privea surâzând, Și când tocmai intra trenu-n gară Și-au dat câte-o floare-n dar, Murmurând: V Firicel de floare-albastră, Floare de „nu-mă-uita”, Poartă tu iubirea noastră Prinsă-n gingășia ta! Nu mă uita! Nu mă uita! VI Drum bun! și nu uita că te iubesc! Cu dragostea te urmăresc Drum bun! De-aă ști ce singură-am rămas Ți-o spun cu lacrimile-n glas Drum bun! N-ai să știi niciodată I Parcă ieri te-am văzut Când m-ai prins cu-n sărut Parcă ieri a fost clipa aceea, Când în brațe m-ai prins Și cu vorbe-ai aprins Din făptura-mi curată, femeia. 23


NICOLAE C. DINU

II Cu săruturi fierbinți Ai știut să mă minți Și să-mbeți dragostea mea de fată! Ai plecat, ți-am zâmbit, Dar ce mult te-am iubit N-ai să știi niciodată. III Iar pe străzi , mai apoi, Ne-ntâlneam amândoi, Ca o tristă aducere aminte: Tu cu alta mergând Și la brațu-i râzând, Dar cu altă femeie în minte. IV Râsul tău prefăcut , Deseori m-a durut, Iar de patima ta vinovată Și de ceasuri târzii, Când doream ca să vii, N-ai să știi niciodată! V Oricât ai căuta și-oricât ai întreba Pentru ce îmi ascund azi privirea? Tu mă crede , de vrei, ca pe alte femei Ce ți-au dat cu speranță iubirea. VI Cum poți tu să-nțelegi că stau ceasuri întregi Și pivesc casa ta luminată? Dintr-atâtea femei, cât au plâns ochii mei N-ai să știi niciodată! VII Când vei îmbătrâni și-ți vei reaminti De atâtea femei trecîtoare, 24


TERAPIE PENTRU SUFLET

Ele vor trce pe rând și-ai să spui, suspinând, Că iubirea-i un flutur pe-o floare. VIII Va veni rândul meu și voi trece și eu, Cu aceeași rochiță îmbrăcată. Dintr-atâtea femei, cât au plâns ochii mei N-ai să știi niciodată! Hai arcuș din nou! I Hai arcuș din nou Cântă-mi un tangou! Care vreau de-acuma să dispară! II Cântă-mi tu povestea-aceea, Unde dragostea și cu femeia, Mi-au răpit fără de milă inima, Iar de-atunci îmi când povestea așa: III Tu și eu la prima sărutare Am depus același jurământ: Că vom ține dragostea în floare Până când vom merge în mormânt. IV Te-am iubit, credeam prea mult în tine Și-n sărutările-ți fierbinți, Când erai adesea lângă mine, Nu credeam că nu iubești, ci minți. V Te-aș ierta, dar nu mă rabdă inima. Te-am iubit și mult am suferit. Și de-atunci în fiecare seară, Când adorm, adorm cu tine-n gând, Iar când zorile îmi bat iar în geamuri, 25


NICOLAE C. DINU

Mă trezesc din visul meu plângând. Soția prietenului meu I Pe tine nu te pot iubi Oricât de mult aş vrea s-o fac. N-am să-i fac inimii pe plac, O las să-ntrebe şi eu tac Tu eşti răspunsul cel mai greu Soţia prietenului meu. II Pe tine nu te pot iubi Oricât mi-ar cere inima. Nu te primesc în viaţa mea, Pentru că eu nu pot uita, Că tu eşti şi rămâi mereu Soţia prietenului meu. Refren Ştiu pentru ce tresar de dor Când ne-ntâlnim întâmplător Şi ştiu de ce visezi mereu. Am înţeles, dar nu te-ascult. Rămâi ce eşti, nimic mai mult! Soţia prietenului meu. III Pe tine nu te pot iubi Chiar de-am s-o rup cu dragostea; Nu vreau să mint pe cineva, Că de-aş minţi m-aş ruşina, Şi n-aş putea să mai fiu eu În faţa prietenului meu R: Ştiu pentru ce tresar de dor Când ne-ntâlnim întâmplător Şi ştiu de ce-mi zâmbeşti mereu 26


TERAPIE PENTRU SUFLET

Am înţeles, dar nu te-ascult Rămâi ce eşti, nimic mai mult Nimic mai mult! Nu-ți pare rău când vezi că plâng? I Luna mi-a șoptit aseară Că tu nu știi să iubești Și când mă alinți, Dragostea mi-o minți, Fiindcă-ți place să mă amăgești. II Luna mi-a șoptit aseară Că sunt pentru tine-un joc. Tot ce mie-mi spui, Spui la fel oricui, Fiindcă tu n-ai inimă deloc. Refren: Nu-ți pare rău când vezi că plâng? Nu-ți pare rău să râzi de mine? Când știi cât sufăr pentru tine. De ce mă chinuiești? Nu-ți pare rău când vezi că plâng? De ce atâta nepăsare? Pentru sărmane lăcrămioare Ce-atât de greu găsești. III Aș vrea și ție Când ai să-ți plângi norocul, Nimeni pe lume Să nu-ți mai creadă focul! IV Și drept pedeapsă Când ți-o zâmbi norocul, 27


NICOLAE C. DINU

Ca și pe mine, Să te pârlească focul! A căzut o frunză-n calea ta I A căzut o frunză-n calea ta Rătăcind pe-a vântului aripă. Ai zărit-o şi-n aceeași clipă Ai strivit-o călcând peste ea. II N-avea grai să strige-n urma ta, Nici puteri să spună cât o doare Şi-a rămas pierdută în cărare, Ploi şi vânturi trecând peste ea. III Stătea lipită de pământ şi se întreba: Ce-ar face dacă vântul ar lua-o Şi-o clipă în palma ta ar aşeza-o? Dar a rămas acolo undeva. IV A căzut o frunză-n calea ta Şi cine ştie câte-or să mai cadă, Dar asta tu nu vei afla nicicând, Pentru că nu-ţi va da prin gând, Că prima frunză ce-a căzut în drumul tău... Am fost eu. Cine-mi e drag mai așteaptă I Cântecul meu e un cântec de seară, De-o să vă placă și vouă cumva Cântă-l prietene, cântă-l vioară! Că nu-i greu şi începe aşa: II 28


TERAPIE PENTRU SUFLET

Cine mi-e drag mă aşteaptă, Mă alteaptă undeva, Pe o străduţă-apropiată, Mă aşteaptă cineva. III Pe bolta curând înnoptată, Se zăreşte prima stea, Și cine mi-e drag mă aşteaptă, M-aşteaptă undeva. Liliacul I Liliacul sub fereastră freamătă Și își freacă frunzele ușor. Peste râu se-aude-un cântec cunoscut Sunt privighetorile în cor. II Cântec dulce, cântec de privighetori, Ce frumos tu inimă îl cânți! Dar e lungă calea spre iubrea ta, Tu zadarnic noaptea mă frămânți. III A mea dragoste pierdută-n depărtări, După ea tânjește dorul meu. Liliacul fremătând în vis Și privighetori cântând mereu. Dragostea trece, amorul se uită I Cântec de dor, cântec de seară, Zboară ca gândul și du-te la dragostea mea! Cântec de dor întoarce-te iară Și de departe adu-mi iar dragostea! II 29


NICOLAE C. DINU

Cântec al nopților noastre senine, Te-ai dus ca o pasăre-n zbor, Doar amintirea păstrează iubirea Și-n inimă numai un dor. III Iubește-mă numai pe mine! Lasă-mă o clipă să fiu fericit, draga mea. Aș vrea viața-ntreagă Lângă tine să stau permanent, iubita mea. IV Dar știu că ne vom despărți, Valul uitării se-așterne pe inimi ușor, Azi la ora ta dragă, Ai rămas numai tu, numai tu, vis trecător. V Că dragostea trece, amorul se uită Și totul se stinge ușor, Doar amintirea păstrează iubirea Și-n inimă numai un dor. E toamnă iar I A a a a! Cântă vântul melodia lui, A a a a! Deschizând portița dorului. E toamnă iar, Șuieră vântul mereu, Dar umbra nu se lasă-n sufletul meu Ca dintr-o harpă-n noapte, Ploaia ne cântă-n șoapte Şi-n cântul ei de ochii tăi mi-amintesc. II E toamnă iar și-or trece multe la rând, 30


TERAPIE PENTRU SUFLET

Să-şi despletească frunza-i galbenă-n vânt, Dar inima mea va păstra veşnic dragostea ta Să-ţi spună că-i primăvară, fiindcă eu te iubesc. În fânul de curând cosit I În fânul de curând cosit, Gândind la tine-am adormit; Și de miresme-mbălsămat Ce vis frumos eu am visat! II Mi se părea că-n flori de fân Mă rezemam de al tău sân Și îți șopteam că te iubesc Și pentru tine doar trăiesc. III Și cât de fericit eram Și cu ce drag te dezmierdam! Că-n lumea noastră nu era Decât iubirea mea și a ta. IV Ce fericit aș fi dormit În fânul de curând cosit, Dacă nu m-aș fi deșteptat Din blândul vis ce am visat. Îți mai aduci aminte, doamnă? I Îți mai aduci aminte, doamnă? Era târziu și era toamnă, Și frunzele se-ngălbeneau, Și tremurau la vântul serii. Îți mai aduci aminte, doamnă? II 31


NICOLAE C. DINU

Ți-aduci aminte iar de seara Și-amurgu-acela violet, Când toamna-și acorda încet, Pe frunza-i galbenă, chitara? III Pe lac, ce luna-l argintase, Încet o lebadă trecea Și pata-i albă se pierdea În noaptea care se lăsase. IV Așa născut, în plină toamnă, Amorul meu ce-nmugurea Când fruzele se-ngălbeneau Și tremurau la vântul serii, Îți mai aduci aminte, doamnă? V Ți-aduci aminte iar de seara Și-amurgu-acela violet, Când toamna-și acorda încet, Pe frunza-i galbenă, chitara? Am stâns toamnă după toamnă. I Am strâns toamnă după toamnă, Și-acum dorul mă îndeamnă, Furișat în inimioară, Să schimb toamna-n primăvară. II Păi, o fac și-mi pare bine, Nu țin toamna scai de mine. Că mi-e dorul miez de floare Inima, privighetoare. III Zice lumea, zice-ntruna, 32


TERAPIE PENTRU SUFLET

Dar ce zice nu e drept, C-am prins soarele și luna Ici, sun buzunarul de la piept. IV Am strâns toamnă după toamnă, Și-acum dorul mă îndeamnă Să le dau toate-ntr-o seară Pentru-o zi de primăvară. La, la, la, la, la! V Am strâns gânduri lângă gânduri Și-am scris mii și mii de rânduri, Le-am așternut pe hârtie Din carte să-mi cânte mie: La, la, la, la, la VI Numărându-mi anii-n floare, Opresc douăzeci din ei; Restu-i dau pentru-o țigare Și pornesc pe drumul dragostei. VII A spus-o Gică Petrescu Zornăind prin amintiri, Eu am să-i trimit în mare, Și-am să cat (caut) alte iubiri... Ce cauți tu în viața mea? I Ce cauți tu în viața mea? De ce-ai venit să-mi tulburi liniștea? De ce nu m-ai lăsat pe drumul meu, Așa cum mi-am dorit mereu? II Jurasem doar că-n viața mea 33


NICOLAE C. DINU

N-am să mai știu ce-nseamnă dragostea Și când credeam mai mult c-așa va fi, Se schimbă totul într-o zi. III Din clipa fericită pe care mi-o poți da Nu merită durerea pe care-o vei lăsa În urma ta, când vei pleca. IV Ce cauți tu în viața mea? De ce-mi iei somnul meu și liniștea? Mă-ntreb și eu, dar nu pot să te-opresc, Pentru că te iubesc. V Din clipa fericită pe care mi-o poți da Nu merită durerea pe care-o vei lăsa În urma ta, când vei pleca. Intră lună pe fereastră! I Noaptea-i răcoroasă și senină, Eu privesc pe cerul înstelat Și descopăr luna, luna plină Și-o invit la mine în palat: II Intră lună pe fereastră! Intră-n odăița noastră În singurătatea mea Să-mi alini o clipă inima. III Raza ta să mai rămână, Ca tristețea mea să-i spună Cum în taina nopților Am țesut zăbranic viselor. IV 34


TERAPIE PENTRU SUFLET

Tu, din ceruri, de-unde ești, Tu privești durerile-omenești Și te chem: Intră lună pe fereastră! Intră-n odăița noastră În singurătatea mea Să-mi veghezi viața și liniștea. Of, inimioară! I Of, inimioară! De ce mi se pare Că noaptea-i mare Și drumu-i lung? Mă ții de veghe Chiar și peste poate Și-atunci socoate Unde-o s-ajung! Refren Of, inimă, tu n-ai minte de loc Nu-mi dai tihnă nici noapte, nici zi. Of, inimă, câte ofuri tot strâng, Tu mă faci ba să râd, ba să plâng. La la la la ... II Of, inimioară! Tu mi-ai luat cântatul, Mi-ai dat oftatul de mii de ori M-am luat de gânduri, Vorbesc chiar cu mine, Numai de tine, Din noapte-n zori. Refren Of inimă, tu n-ai minte de loc, Nu-mi dai tihnă nici noapte nici zi. Of, inimă, câte ofuri tot strâng 35


NICOLAE C. DINU

Când mă faci ba să râd, ba să plâng. La la la la ... Piatră, piatră, de e piatră! I Oho! Foaie verde foaie lată, Piatră, piatră, de e piatră, Șade jumătate-n apă, O calcă carul și crapă, Inima mea multe rabdă. II Păi rabdă inimă și taci Ca pământul care-l calci, Tu le faci, tu să le tragi, Le tragi și le pătimești, Pentr-un pui care-l iubești, măi Of, of, Lelițo, of” III Și iar verde anason, Scoală-te puică din somn, Până-n revărsat de zori Și dă-mi guriță că mor. IV Că gurița de la tine M-a-mbolnăvit, vai de mine, M-a prăpădit și-am să mor, Tot de-al dumitale dor, Of, of, Leliță, of! V Păi, cât oi fi și-oi mai trăi, măi Cât oi fi și-oi mai trăi Fată mare n-oi iubi Fată mare n-oi iubi, măi. VI 36


TERAPIE PENTRU SUFLET

Că fata mare se mărită, Te lasă cu inima friptă. Dumnezeu să te ferească De dragoste oltenească. VII Că te uscă, te faci iască, Te bagă-n boală câinească, Te scoate la primăvară Galben ca turta de ceară Of, of, of, Leliță, of ! De când m-a aflat mulțimea I De când m-a aflat mulțimea Prinsă-n dragoste cu tine, Mă vorbește zi și noapteț Când de rău și când de bine. II Sânge rău de ce mi-aș face Și pe cine să mă mânii? Este-o veche zicătoare, „Bate vântul , latră câinii” III Noi să-i dăm pe toți uitării. Cine-o vrea, ce-o vrea să zică. Valul lumii, valul mării, Te coboară, te ridică.

37


NICOLAE C. DINU

Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara? I Aș vrea într-o seară să ne întâlnim, Dar nu știu când e mai bine să ieșim. Lunea n-are nici-un rost, Marți e rău că merge prost, Miercuri este e zi de post, știi și tu. II Joi mi-e imposibil să te întâlnesc, Că mănânc cu un unchi pe care-l moștenesc. Vineri nu se poate, nu! Că lucrez și eu și tu. Numai sâmbătă am putea Să ne dăm rendezvous. III Apoi mintea fetei amețită e ușor Cu acest refren îmbătător: Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara Într-o cârciumioară la șosea, Unde cântă un pian și o vioară Și-unde nu ne vede nimenea? IV Perechi, perechi, amorezații stau la masă Și nu văd nimic în jurul lor, Gurițe iau drept consumații, ce le pasă? Că-și fac jurăminte de-amor. V Da, vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara Într-o cârciumioară la șosea? Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară Iară? Într-o cârciumioară la șosea.

38


TERAPIE PENTRU SUFLET

Inimă, de ce nu vrei să-mbătrânești? I Inimă, de ce nu vrei să-mbătrâneşti? Nu-ţi e de-ajuns cât ai iubit Şi cât ai suferit? II Inimă, te-mbeţi cu aceleaşi vechi poveşti Cu care veşnic te-ai minţit, De ce nu-mbătrâneşti, III Nu-nţelegi ? De-atâta vreme, dragostea Işi bate joc de viaţa ta, iar tu mai crezi în ea… Nu-nţelegi că fiecare jurământ E-o vorbă goală pe pământ, De câte ori să-ţi cânt? IV Trec anii şi în părul tău S-au aprins din nou fulgi de nea. Te uiţi la anii ce s-au dus Şi vezi c-a apus dragostea. V Dar într-o zi începi s-ascunzi Părul tău cărunt, în zadar Şi râde dragostea de tine iar. VI Inimă, de ce nu vrei să-mbătrâneşti? Tu nu vezi cât de proastă eşti? Mereu iubeşti… Mândra mea de altădată I Mândra mea de altădată, Visul meu te-aduce iar, 39


NICOLAE C. DINU

Să-nșirăm pe-un fir de aur Boabe de margaritar! II Vino-acum ca altădată, Vino-n brațe să te strâng, Să-ți sărut gurița dulce, Să suspin, să râd, să plâng! III Și să vii cu-aceleași doruri, Fiindcă ochii-ți nu mă mint, Cum, pe vremuri, mă mințiră Lacrimile de argint! IV Ești atâta de frumoasă, Și-atât de dragă-mi ești! Flori de nufăr porți în plete, Ca o zână din povești!

CAP. 2 CÂNTECE MARINĂREȘTI Marinar! Marinar! I Când prima rază de soare a ieșit Din valul înspumat, Eu sunt pe punte și-i spun „Bun venit!” Cu somnu-am terminat. Refren: Marinar, Marinar, Viața ta e frumoasă pe val, Marinar, Marinar, Când pământul departe îl lași. II 40


TERAPIE PENTRU SUFLET

Lin plutesc și mi-e drag Când ajung cu vaporul în larg Lin plutesc și mi-e drag Când ajung cu vaporul în larg. Timonierul I Vin zorile iar, se-mprăștie jar, Pe undele lungi cu sclipiri de cleștar. Cavilele-n mâini și ochii senini, Înfrunți vijelii și furtuni. II Iar bolta e azi fără nor Și trec pescărușii în zbor. Ce mândru ești tu, la timonă acum! Ți-e drag să duci nava la drum. Refren: Timonier! Timonier! Pari o stâncă-ntre mare și cer. Timonier, neînfricat, Peste mări doar vitejii străbat. Tu oricând porți în gând Holda mândră din spice sunând, Valu-nalt, furtunos, Tu-l înfrunți curajos, Timonier! III Spre-adânci depărtări, Spre margini de zări, Pe unde și cerul s-afundă în val, De-i ploaie sau vânt, Pornim cu avânt, Iar navae-n marș triumfal. Refren: 41


NICOLAE C. DINU

Timonier... Marea mea neagră ești tu! I De te-ai născut lângă mare, Ai îndrăgit de pe-atunci Catargele albe din radă, Ceața ce-nvăluie tot. II Licărul farului noaptea Din depărtări legănat Cea mai albastră din lume Marea mea neagră ești tu, Marea mea neagră ești tu! III Marea-mi cântă ca o mamă, Cântec de leagăn și dor. Eu m-am-nvățat să fiu tare, Să-nfrunt uraganele-n larg. IV Mi-e dragă corabia veche Și viața de matelot. Cea mai albastră din lume, Marea mea neagră ești tu, Marea mea neagră ești tu! Iubit oraș, adio! I Prieteni cântați! că-n zorile noi, Pornim dintr-al mării liman. Voioși să cântăm, să cânte cu noi, Al vostru viteaz căpitan. Refren: Iubit oraș, adio! În larg porni-vom mâine, 42


TERAPIE PENTRU SUFLET

Să fluture-n zori spre navigatori Cea dalbă năframă cu flori! II Și seara-i mai mândră ca în alte seri, Că nu poți să nu cânți deloc. Un cântec frățesc, de corăbieri, Cântați-l prieteni cu foc! Refren: ......... III Pacea coboară lină în larg Și marea în neguri s-a stins. Doar valu-i sărută țărmul cel drag, În stinsul armonicei plâns. Refren: .... Numai marea, femeia și vinul I Numai marea, femeia și vinul Au creat marinarii eroi Numai marea, femeia și vinul E o poveste de drag și nevoi. II Când pleacă în larg marinarul, Se-avântă voios pe talaz, Numai marea, femeia și vinul Îl bagă de mic în necaz. III Dacă ești marinar și ai bani, Să-i bei pe toți într-o zi, Să-i bei, bei, pe toți într-o zi! Și-apoi să mori cântând. IV 43


NICOLAE C. DINU

Că marea nu e mamă, cruceane E ramă, valurile ne sunt flori, Marea ne-amăgește, crucea ne ispitește și cu drag pornim în larg. V Numai marea, femeia și vinul Au creat marinarii eroi Numai marea, femeia și vinul E o poveste de drag și nevoi. Din val în val I Din val în val, de furtuni istovit, Scumpa mea iubită la tine am venit, Ca să-ți închin cel mai frumos ideal: Inima mea, averea unui pribeag marinar. Refren: Haideți pe mare, hai să plutim! Cu-nfrigurare să rătăcim. Cerul și marea ne-or fi părinți, Farul și zarea scumpe dorinți, Iar surioare corăbioare, Sub cerul argintiu. Potolește, Doamne, valul! I S-a-ntâmplat acum un an O furtună pe ocean. Creșteau valurile-n larg. Până-n vârfuri de catarg. II Miercuri primisem scrisoare, Să mă duc la mal de mare, Că mi se-ntoarce iubitul, 44


TERAPIE PENTRU SUFLET

Odată cu răsăritul. III Ședeam singură pe mal Și priveam din val în val. Inima-mi sălta de dor, Să-mi văd soțul pe vapor. IV Cerul s-a întunecat, S-a lăsat un frig ciudat. Negura s-a-ntins pe mare, N-a mai fost nici zi, nici soare. V L-am rugat pe Dumnezeu Să oprească valu-nalt, Să-i ajute-n ceasul greu Și s-ajungă pe uscat: VI Potolește, Doamne, valul Fă lumină peste mare, Potolește-n larg urgia Și oprește-n loc stihia! VII Potolește, Doamne, valul, Că mi se-neacă iubitul, Potolește, Doamne, valul, Că se-neacp marinarul. Cristofor Columb I În o mie patru sute Patru sute nouă zeci și doi, Cristofor Columb pornește să găsească, Pornește să găsească drumuri noi. II 45


NICOLAE C. DINU

Și din Spania pornește Cu trei corăbii înspre larg, Iar într-una din aceste trei corăbii, Cristofor Columb e la catarg. III A umblat pe ici, pe colo Și a ajuns la Holywood, Cristofor Columb se stabili acolo Fiindcă nu știu ce i-o fi plăcut. IV Și cum nu avea ce face, Iar stomacu-l chinuia, Cristofor Columb s-a hotărât să joace Și s-a angajat la cinema. V A jucat o comedie Și o dramă a jucat. Greta Garbo parteneră fu să-i fie Și Cristofor de ea s-a amorezat. VI Și-acum vrea s-o cucerească, S-a gândit la un cadou. Cristofor Columb i-a dăruit pe dată, El i-a dăruit „faimosul ou”. VII Ferdinand și Elisabeta Stând la radio, la palat, Auzind catastrofala întâmplare, Pe Cristofor Columb l-au concediat.

46


TERAPIE PENTRU SUFLET

Catarguri, Catarguri. I Catarguri, Catarguri, Chemați-mă-n larguri, Și marea cu freamătul ei! Voi locuri senine, rămâneți cu bine! Și voi, oameni buni, pe curând. II Ia-ți mândră năframa, Cu ea șterge-ți geana! Nu-i timp de-al suspinelor dor. E grea despărțirea, dar poartă iubirea Că sunt țării brav marinar. III Iar dorul de țară, cu a ei primăvară, În inimă-mi cântă vioi, Prieten cu marea, prieten cu zarea Să-mi cânte marinarii eroi. Când nava se leagănă-n larg I Când nava se leagănă-n larg Și zorii pe boltă se-aprind, La gabie-n post la catarg Eu zarea întreagă-o cuprind. II Departe, pe maluri zăresc Căsuța cu fum liniștit, Ogorul întins strămoșesc Și munții înalți de granit. III Iar vântul ce-aleargă pe val Mi-aduce din Patrie dor. 47


NICOLAE C. DINU

Văd țara-n măreț cincinal Și fabrici pe-ntins de ogor. IV Și inima-mi bate vioi, Frumoasă ești, Patria mea! Ce harnici sunt oamenii noi! Ce viață frumsă e-n ea! V Pe vergă acum s-a oprit, Din zbor pescărușul cel drag, Mi-aduce salutul iubit, Voios de la mândra din prag. VI Spre zări, pescărușe, să zbori, La fata cu ochii cîprui, Când ea se trezește în zori, De-al ei marinar tu să-i spui! VII Când nava se leagănă-n larg, Eu ploaia și vântul înfrunt, La gabie-n post la catarg, Port țara și mândra în gând. VIII Că sunt un ostaș marinar, Ce țara și mândra-mi iubesc, De veghe pe-al apei hotar, Eu liniștea lor le-o păzesc. Nava-i gata de plecare I Nava-i gata de plecare, Mai așteaptă un semnal, Să se-avânte, apoi să zboare, Legănată-n larg de val. 48


TERAPIE PENTRU SUFLET

II Depărtați de țărmul mării, De al patriei pământ, Puntea navei și drapelul Patriei cămine sunt. Puntea navei și drapelul Patriei cămine sunt. Răsună o ghitară I Răsună o ghitară În noaptea parfumată de dor. E rumba ce te-mbie, Balada marinarilor. II Ascultă-mă iubito, Nu te juca cu dragostea mea! Când eu voi fi departe, Ochii tăi dragi vor lăcrima. III Divină melodie Născută din al valurilor cor, E-a mării poezie, Iubirea marinarilor. O noapte la Constanța I O noapte la Constanța Ce nu o pot uita, O seară minunată Ce-mi fură inima. Refren: Te aștept, te doresc, Ghitara-mi spune 49


NICOLAE C. DINU

Cât de mult te iubesc. II Se-aude-n depărtare Un glas de marinar. Și-o barcă-ncet apare, Săltată de un val. Refren III Acolo orice iubire Se naște dintr-un val Și orice fericire Se sparge de un mal. Sunt marinar crescut pe mare I Sunt marinar crescut pe mare, Sunt fiul mării, sunt marinar. N-am nicio teamă, nicio durere C-așa e viața de marinar. II Am lăsat mamă, am lăsat tată, Am lăsat totul și am plecat; Am lăsat frate, am lăsat soră, Precum și pe iubita mea. III Dați-mi o barcă să-mi plimb iubita, Să zbor cu ea din val în val. Să-mi plimb iubirea și fericirea, C-așa e viața de marinar. Pe căi albastre I În viața ce-nflorește Mi-e inima o strună, 50


TERAPIE PENTRU SUFLET

Că zi de zi-mpletește Un cântec ce răsună. II Pe-ntinsul țării mele Și marea îl îngână, Dragul cântecel, Pe care și el, Matrozul îl cântă Când se-avântă. Refren: Pe căi albastre, Pe nesfârșita-ntindere a apelor Și când furtuna îți stă-n cale Tu o-nfrunți biruitor. Cu nava când plutesc Stau sus la gabie, De-aici să străjuiesc Apele noastre, visele noastre. Pe căi albastre, căile noastre, Voioși plutiți acum iar, Dragi marinari! III Și zările senine Și darurile noastre În larg le duc cu mine Pe valurile-albastre. IV Pe țărm doi ochi ca marea M-așteaptă și în zare, Duc privirile, valuri sprintene, Spre nava poleită-n soare. Refren:

51


NICOLAE C. DINU

Iubirea și marea I Parcă văd marea de smarald minunată Când noi doi ne-am plimbat pe străzi prima dată Adia briza în amurg, unduind ca un balsam, Cât de multe aș fi vrut să-ți spun, nu îndrăzneam. Refren: Și o chitară cânta Dinspre larg de undeva, Glasul ei n-am să-l uit niciodată. Tu chitară nu știi, Că pe strunele-ți vii, Mi-ai cântat dragostea ce-nflorea. II Mi-amintesc marea de cleștar înspumată, Când noi doi ne-am plimbat pe țărm prima dată. Valuri mii, stele mii sclipeau, Într-un joc fără sfârșit Și iubirii atunci i-am spus: „Bun venit!” Refren: Și o chitară cânta Dinspre larg de undeva, Glasul ei n-am să-l uit niciodată. Tu chitară să știi, Că pe strunele-ți vii, Visul nostru curat l-ai cântat. Cânta un matelot la prora I Cânta un matelot la proră Și imnul lui solemn plutea Pe-ntinsul Mării Marmara, 52


TERAPIE PENTRU SUFLET

Ca-ntr-o cetate spaniolă, Când orologiul din cupolă Anunță-n fiecare oră Printr-un preludiu de mandolă... II Cânta un matelot la proră Și marea nu-l înțelegea. Cânta un matelot la proră, Un singur matelot cânta. Și totuși, vocea lui sonoră Părea, pe iahtul ancorat, Un cor solemn de preoți tineri, Ce-ngroapă-n noaptea Sfintei Vineri, Un nou profet crucificat Pe-o nouă vale de Golgotă... III Cânta un matelot la proră Și-ntregul echipaj dormea. Cânta un matelot la proră. Dar ce lunatic l-asculta? Și cine cântu-i repeta? Din largul Mării Marmara, Când mateloții toți dormeau Și marea nu-l înțelegea?... IV Cânta un matelot la proră Și-n larg sirenele plângeau... Pe marea scăldată-n lumină I Pe marea scăldată-n lumină Plutește vaporul ușor Valuri se-nalță și-n freamătul lor 53


NICOLAE C. DINU

Trec pescărușii în zbor. II Din unda albastră văd țărmul iubit Și-un cântec de dor îi trimit: Când din larg voi veni, Dorul meu se va-ndeplini, Draga mea, vis iubit, Lângă tine mă simt fericit! III Pe marea de stele-argintată Văd barca cum saltă ușor, Mă-ntorc acasă, în Patria mea, Care m-așteaptă cu dor. IV Din depărtare văd țărmul iubit Și-un cântec de dor îi trimit: Dragul meu țărm iubit, Lângă tine mă simt fericit! Valurile Dunării I Barca pe valuri pluteşte uşor Dar cine îngână un cântec de dor? Nu, nu e vântul nici Dunărea nu-i E lopătarul şi cântecul lui. II Gândul duce alene un val, Ca pe o frunză de nufăr spre mal, Spre fata care-l așteaptă oftând Iar orele trec rând pe rând.... III Dar când pe cer prima stea va clipi Și când lopețile vor ațipi, 54


TERAPIE PENTRU SUFLET

Barca tăcută sub sălcii va sta Și fata îl va îmbrățișa. IV Barca pe valuri pluteşte uşor Dar cine îngână un cântec de dor? Nu, nu e vântul nici Dunărea nu-i E lopătarul şi cântecul lui.

CAP. 3 CÂNTECE DE IUBIRE ȘI DANS Dansul este o terapie pentru înlăturarea energiilor negative, punând în armonie trupul cu sufletul. Spune-mi de ce te superi, oare? I Spune-mi de ce te superi, oare? Cu-o vorbăă mi-alungi iar bucuria. Tăceri și priviri înșelătoare, Atâta născocește gelozia. II Spune-mi, de ce te superi iarăși, Când știi tu cât de mult te iubesc? Locul tău e lângă mine, Fericiți ne stă mai bine, Ce rost are supărarea? III Știi că inima ce-i dată, Nu se uită niciodată. Gândul meu e doar la tine. Vrei să te aștept mâine seară? I Spune-mi vrei să te aștept mâine seară, 55


NICOLAE C. DINU

Pe aleea ce-o cunoaștem amândoi E cer senin și-afară-i primăvară Și toate râd și cântă ca și noi. II Trandafirii-au înflorit și ne cheamă. Ei ne-așteaptă să-i culegem pe-nserat, Iar păsărelele ciripind în noapte, Ne-or aminti de primul sărutat. III Și bucurpși că suntem iarăși împreună, Pe banca noastră ne-om așeza. Și-mbrățișați vom sta alături mână-n mână, Sub clar de lună și ne-om săruta. Așa e de când lumea și pământul I Așa e de când lumea și pământul Nimic în dragoste nu s-a schimbat Așa e în iubire jurământul, Dar nouă ni se pare câteodat’ Că inventăm ce, de fapt, visele-au inventat. Se întamplă câteodată Când ți-apare-n drum dragostea, Se întâmplă câteodată Când îți saltă în piept inima. Se întâmplă când o fată Se-ntâlnește-n taină c-un băiat Se întâmplă uneori, Când îi prinde luna-n zori Și nu-i ceartă că s-au sărutat. II Așa e de când lumea și pământul Nimic în dragoste nu s-a schimbat 56


TERAPIE PENTRU SUFLET

Așa e în iubire jurământul, Dar nouă ni se pare câteodat’ Că inventăm ce, de fapt, visele-au inventat. Se întamplă câteodată Când ți-apare-n drum dragostea, Se întâmplă câteodată Când îți saltă în piept inima. Se întâmplă când o fată Se-ntâlnește-n taină c-un băiat Se întâmplă uneori, Când îi prinde luna-n zori Și nu-i ceartă că s-au sărutat. Zaraza I Când apari, seniorita, În parc pe-nserat Curg în juru-ți petale de crin, Ai în ochi patimi dulci Și luciri de păcat, Și ai trupul de șarpe felin! Refren: Gura ta-i un poem De nebune dorinți, Sânii tăi - un tezaur sublim, Ești un demon din vis Care tulburi și minți, Dar ai zâmbetul de heruvim. II Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza, Cine te-a iubit, Câți au plâns, nebuni, pentru tine Și câți au murit? 57


NICOLAE C. DINU

III Vreau să-mi dai gura-ți, dulce Zaraza, Să mă-mbăt mereu, De a ta sărutare, Zaraza, Vreau să mor și eu! Refren Spune-mi cine, spune-mi cine? I Spune-mi cine, spune-mi cine Te-a luat de lângă mine? Că m-oi duce, m-oi ruga, Înapoi să mi te dea, Să nu-mi plângă toată viața inima. Refren: Dacă-un vânt de primăvară Te-a luat din drumul meu, Vântul vine, vântul zboară, Semănând păreri de rău. II Spune-mi unde, spune-mi unde, Unde ți-ai pierdut iubirea? Spune-mi unde, pe ce drum Să mă duc eu s-o adun Și în pieptul tău din nou s-o pun. Refren Cum am ajuns să te iubesc? I Cum am ajuns să te iubesc Nici până azi nu știu; Cum fac de vreau să mă feresc Și tot la tine viu? 58


TERAPIE PENTRU SUFLET

II De ce m-oi fi oprit din drum Tocmai la ochii tăi? De ce mă-ntorc la ei și-acum Când știu că sunt și buni și răi? III M-am jurat de mii de ori, Mai râzând, mai plângând, Că am să fug de dragoste, Ca de pacoste. IV Și credeam că eu n-am s-o pățesc. Cum am putut să m-amăgesc? Și de ce și de ce te iubesc? V Cum am ajuns să te iubesc? Nici până azi nu știu. Acum degeaba mai vorbesc Că tot e prea târziu. VI De ce n-am luat-o pe alt drum? Să scap de ochii tăi. De ce mă-ntorc la ei și-acum Când știu c-au fost și buni și răi? VII Mă întreb de mii de ori Mai râzâd, mai plângând, Cum n-am fugit de dragoste Ca de pacoste? Dar un alt raspuns tot nu găsesc Pentru că, Pentru că... Te iubesc! Enorm

59


NICOLAE C. DINU

Într-un glas, amândoi, să cântăm chitara mea! Când din zare în zare Văd cerul senin, Când de cântec și jale Mi-e sufletul plin. II Iau chitara sub braț Și-mpreună cu ea, Orișiunde aș fi Cântă inima mea Refren: Într-un glas,amândoi, Să cântăm chitara mea, Hai cântați toți cu noi! Ce frumoasă-i dragostea! La,la,la,la,la,la.............. IV Când se-aprind licuricii Peste-ntregul pământ Sufletul îmi tresaltă Și-mi vine să cânt. V Iau chitara sub braț Și-mpreună cu ea Orișiunde aș fi Cântă inima mea Refren: ... 60


TERAPIE PENTRU SUFLET

VI Pentru flori și iubire Pentru viață mereu Pentru oameni, prieteni Zboară cântecul meu. VII Iau chitara sub braț Și împreună cu ea Pentru tot ce-i frumos Cântă inima mea. Refren: ... Drumurie noastre Tot ce-a fost în viața mea odată Voi lăsa uitării, Ani și luni și nopți, la rând, povară Clipa despărțirii. II N-am să-ți cer, ce nu-mi poți da vreodată, N-am să-ți cer iubirea, N-am să bat la porți închise iară, Nu-ți feri privirea. Refren: Drumurile noastre, poate Se vor întâlni vreodată. Drumurile și iubirea Gândurile, fericirea. III Voi păstra mereu în amintire Dragostea curată, Voi spera mereu într-o iubire Cum n-a fost vreodată. 61


NICOLAE C. DINU

IV Gândul că mă vei respringe iară Gândul mă-nfioară. Lasă-mi doar prietenia care Glasul meu o cheamă. Refren: Drumurile noastre poate Se vor întâlni vreodată Drumurile și iubirea Gândurile, fericirea.

Te așteaptă un om Te-așteaptă un om, Zâmbind răbdător, El crede tot ce i-ai spus, Te-așteaptă mereu solitar, Dar în zadar. II Dintr-un simplu joc, Inima lui s-a aprins, Credeai că se stinge la loc, Nu s-a mai stins! III Te-așteaptă un om, Cu suflet curat, I-ai spus că-l iubesti și-ai să vii, Dar l-ai uitat. IV Nu mai vrei să vii, Inima să-i dăruiești. Mai bine i-ai spune deschis 62


TERAPIE PENTRU SUFLET

Că nu-l iubești. Să știi măicuța mea! I Să știi, măicuța mea, Că port icoana ta, În fiecare gând, Oriunde, și oricând. II Te-aud cum îmi cântai, Te văd cum îmi zâmbeai, Și-ți văd și lacrima din ochi Când uneori mă dojeneai. III Aș vrea să mă mai cerți, Aș vrea să mă mai ierți, Și-n mângâierea ta, Să-ți simt iar dragostea. IV Să-mi pară că îmi ești Și azi alăturea, Și să m-auzi că-ți mulțumesc, Măicuța mea. Mai spune-mi odată, te iubesc Mai spune-mi odată, te rog să-mi mai spui, „Te iubesc, te iubesc, te iubesc!” Aşa cum în viaţă n-ai spus nimănui: „Te iubesc, te iubesc, te iubesc!”. De mult, de mult, aştept s-ascult Cuvintele-ți vrăjite. Mai spune-mi o dată, în vis să trăiesc: 63


NICOLAE C. DINU

„Te iubesc!” Căsuța noastră Ca să mi te fac nevastă Am dus viaţă de năpastă Şi cu lumea m-am certat. Ca o florică-n glastră Înflorea dragostea noastră Iar tu, dragă, ai plecat. Refren: Căsuţa noastră, cuibuşor de nebunii Te aşteaptă ca să vii. Căsuţa noastră, unde-ntâi ne-am sărutat Plânge, dorul ne-ncetat. II Pentru o salbă cu mărgele Apucaşi pe drumuri rele, Nimeni nu te-a supărat. Mi-ai lăsat ca bucurie Dorul care mă sfâşie Şi un suflet întristat. Refren III De te-ntorci dragă fetiţă Am să-ţi iau fustă pestriţă Ca să crape lumea. zău! Și-o năframă mătăsoasă Să fii tu cea mai frumoasă Şi mai mândră-n satul tău. Refren Trandafirii tăi

64


TERAPIE PENTRU SUFLET

Nu uit, mi-ai dat odată Un buchet și-un sărut, Inima-mi tulburată În iubire a crezut. II Trandafirii plini de soare Îmi zâmbeau din buchet Parfumata lor chemare Azi e doar un regret. Refren: Trandafirii tăi S-au ofilit în glastră. Vremea a trecut, Tu m-ai uitat de mult. Petalele căzute, Fără viață acum, Stau de nimeni știute La răscruce de drum. Școlărița M-ai fermecat din prima zi de școală Dar absolvirea-mi va fi ușoară. Voi învăța școala să-mi pară O zi frumoasă de primăvară. II Cum să-mi fac lecția, tu, școlărița mea? Tu-mi tulburi liniștea și nu pot învăța. Pentru gurița ta o lume-aș colinda Un vis să-mplinim: să ne iubim! (se repetă ambele strofe) Savarina I 65


NICOLAE C. DINU

Savarina-i prăjitura mea, Câte-ar fi pe toate le-aș mânca. Că nu sunt pe lume, Prăjituri mai bune, Chiar o tavă plină aș mânca. II Savarina-i prăjitura mea Câte-ar fi pe toate le-aș mânca. În sirop muiate sunt mai minunate, Chiar o tavă plină aș mânca. III Când eram mai mică, Gică mă curta Și mă invita seara la șosea, Iar eu, fată mică, așa-i răspundeam Și îi respingeam ceea ce voiam: IV Nu vreau mașină, nici limuzină Vreau savarină, o tavă plină! Că savarina-i prăjitura mea, Câte-ar fi pe toate le-aș mânca. Că nu sunt pe lume prăjituri mai bune, Chiar o tavă plină, plină aș mânca. În parcul de odihnă În parcul de odihnă într-o seară Ne plimbam braț la braț amândoi, În noaptea senină de vară Fericite perechi sunt cu noi. II Ne-așteaptă-n curând veselia În parcul ce iar s-a deschis Și-un cântec ce crește, pe noi ne unește În noaptea frumoasă ca-n vis. III 66


TERAPIE PENTRU SUFLET

Cântați cu noi acum, Prieteni dragi de drum, Că parcul ce din nou a-nverzit Ne spune: „Bun venit!” Vino pe aleea trandafirilor I Vino pe aleea trandafirilor Să-mpletim povestea fericirilor, S-auzim cum cântă dragostea Şi s-o împlinim cu inima. II Vino pe aleea trandafirilor Şi în cântec tineresc, Mână-n mână, prinși de-acelaşi dor, Să ne spunem primul „te iubesc”. III Nu ne-am mai văzut de-o săptămână Și-alte săptămâni vor mai urma, Dar eu te aștept cu dor, Pe aleea trandafirilor! Primul nostru tango Îndrăgostiții n-au nevoie de cuvinte Lor le ajunge doar o seară înstelată, Un ring de dans și o orchestră-apropiată Ce le oferă o muzică de dans. I Primul nostru tango Prima seară cu tine… Nici nu știu ce să fac, Să râd sau să plâng? Atât mi-e de bine.. II 67


NICOLAE C. DINU

Primul nostru tango, Tu aici lângă mine? Mi se pare un vis Să-ți simt inima, Bătând lângă a mea. III Alunecăm încet La prima-mbrățișare Și nu suntem pe lume Decât noi amâdoi. IV Nu mai vedem nimic, Totul din jur dispare, Lipit unul de altul, Plutim amândoi Și-acordeonul cântă Numai pentru noi. V Alunecând încet, sub razele de lună, Cu fiecare rază mai strâns ne legăm, Iar stelele se sting să ne lase-mpreună, Să nu ne vadă lumea când ne sărutăm. Pierduți ca două umbre, atunci când dansăm… (se repetă primele două strofe) Când trandafirii înfloreau Când trandafirii înfloreau Zâmbind în calea mea, Am aşteptat să-mi iasă în drum Și mie dragostea. II Aşa, cum în povești e scris, Aşa s-a petrecut 68


TERAPIE PENTRU SUFLET

Când trandafirii-au înflorit, Noi doi ne-am cunoscut. Refren: Într-o noapte senină de vară, Undeva, într-un parc înflorit, Am dansat amândoi, prima oară, Dansul nostru, cântul nostru, Și-ntr-un cântec voios de chitară, Noi doi ne-am îndrăgostit. III Vor înflori din an în an Frumoase primăveri, Și noi ne vom iubi mereu Și mâine ca şi ieri. IV Iar aminitrea-o vom păstra În inimi amândoi, Când trandafirii-au înflorit Noi doi ne-am îndrăgit. Refren Ada-Kaleh De veacuri, Dunărea de-argint Se despletește, povestind De preafrumoasa Ayşe Din insula Ada Kaleh. II Șoptea povestea c-a-ndrăgit Pe Dragomir, luntraș vestit, Și în fermecatul serii ceas Ei doi cântau cu dulce glas: Refren: Ada Kaleh, Ada Kaleh, 69


NICOLAE C. DINU

Pe-al tău pământ vrăjit, Ce minunat a-nflorit iubirea, Floare de cais. Ada Kaleh, Ada Kaleh, Tu crești iubirea mea din vis. III Iar visul lor s-a împlinit Și-n toamnă s-au căsătorit Iar Dragomir și Ayșe Fac nuntă în Ada-Kaleh. IV Azi insula e-n zarvă mare Pe străzi și-n case e sărbătoare Și cântă toți nuntașii-n cor Ada-Kaleh e casa lor! „Alicâm selam coș cheldâm Mende cheldâm alai” Și-n fermecatul serii ceas Cei doi cântau cu dulce glas. Refren Insula Ada-Kaleh a revenit în stăpânirea României abia după războiul ruso-româno-turc din 1877, în urma Tratatului de pace de la Berlin. În anul 1964 când a început construcția sistemului hidroenergetic și de navigație de la Turnu Severin, cei aproape 500 de locuitori ai insulei au fost strămutați pe insula Simian – mai jos cu câțiva kilometri în aval de Tr. Severin, unde li s-au construit alte case mutându-li-se și cimitirul, dar unii s-au mutat în Dobrogea, alții în Tr. Severin, iar alții au plecat în Turcia. La revedere, draga mea! 70


TERAPIE PENTRU SUFLET

La revedere, draga mea, la revedere! Aș vrea și mâine seară să ne întâlnim, Pe-același drum, cu aceeași caldă mângâiere Să-ntârziem o clipă când ne despărțim. II E târziu și seara lin coboară, Pe cer steluțele se aprind, Luna și ea apare surâzând, Colțișorul nostru luminând. III Mai rămâi iubito lângă mine, O clipă doar să ne iubim! Îmi vine greu să plec și tu o știi, Dar și mâine e o nouă zi. IV La revedere, dragul meu, la revedere! În colțișorul nostru drag te-oi aștepta, Cu-același dor și aceeași caldă mângâiere. La revedere, dragul (draga) meu! Ce faci mâine după masă? Ne despărțim și-i tare greu, N-o poți ascunde nici tu, nici eu. Mai stai puțin iubirea mea, Că aș mai vrea să-ți spun ceva: II Ce faci mâine după masă? N-ai vrea să ne întâlnim? Cu aceeași voie bună, Din nou împreună prin parc să pornim. III Ce faci mâine după masă? 71


NICOLAE C. DINU

N-ai vrea să ne întâlnim? E păcat să stai acasă Când viața este frumoasă, Iar noi ne iubim. IV Abia aștept să-mi dăruiești o sărutare, Apoi râzând să mă întrebi și tu așa: „Ce faci mâine după masă? N-ai vrea să ne întâlnim? E păcat să stai acasă Când viața-i frumoasă, Iar noi ne iubim!” Cine mi-e drag mă așteaptă Cântecul meu e un cântec de seară, De-o să vă placă și vouă cumva, Cântă-l prietene, cântă-l vioară, Că nu-i greu și începe așa: II Cine mi-e drag mă așteaptă Mă așteaptă undeva, Pe o străduță apropiată, Mă așteaptă cineva. III Pe bolta curând înnoptată Se zărește prima stea, Iar cine mi-e drag mă-așteaptă, Mă așteaptă undeva. Când iubești a ta e viața Când iubești a ta e viața 72


TERAPIE PENTRU SUFLET

Lmea-i toată a ta. Tica-taca-ta, Tare-ți bate inima. II La-ntâlnire pleci de-acasă Chiar de-ar fi potop, Treci și peste stop Nici nu-ți pasă. III Oricum ar fi fata pe care-o iubești Îți pare o zână din povești, Și câte speranțe în inimă-ți cresc, Când îți spune primul „te iubesc” Te iubesc! IV Când iubești a ta e viața Lmea-i toată a ta. Tica-taca-ta, tare-ți bate inima. Și din zori și până-n seară La ea te gândești, Bine-i când iubești Prima oară! Doi ochi frumoși Sunt atâția ochi frumoși pe lume Verzi, albaștri, negri sau căprui, Ai iubitei mele nu au nume Fiindcă-s mai frumoși ca ai oricui. II Mai strălucitor ca mândrul soare, Mai adânci ca fundul de ocean; Simt o desfătare în a lor splendoare, Ei m-au făcut să uit și de alean. 73


NICOLAE C. DINU

Refren: Doi ochi frumoși, Cei mai frumoși ce-am întâlnit cândva, Ca talisman în gând îi voi purta, Doi ochi frumoși! III Doi ochi negrei, două stele, Care luminează fericirea mea M-au fermecat ți mi-au dat dragostea Doi ochi frumoși! Refren Știu că mă iubești și tu! Știu că mă iubești și tu! Am simțit chiar de prima oară, Când cuprinși de dor ne-am privit, Ne-am întins mâna prima oară Și ne-am zâmbit. II Știu că ăm iubești și tu, Chiar de nu mi-ai spus niciodată, Ochișorii tăi dragi îmi spun, Că de-acum vei fi pentru mine Ce am mai bun. A plecat un tren din gară A plecat un tren din gară Și cu el iubirea mea, Cui voi spune astă seară Somn ușor când m-oi culca? II Singurp întâia oară M-au prins zorile plângând, 74


TERAPIE PENTRU SUFLET

Pe un trist peron de gară Cu batista fluturând. III Drum bun! Și nu uita cât te iubesc Cu dragostea te urmăresc, Drum bun! Scrisoarea de la miezul nopții Deși e noapte și-i târziu Stau singură și vreau să-ți scriu, Iar dorul meu și inima Te-așteaptă-ntr-una lângă ea. II E mult de când ne-am cunoscut, Dar te iubesc ca la-nceput, În visu-mi te revăd soldat În trenul cu care-ai plecat. III Mi-a fost aseară dor de tine Și-am adormit cu tine-n gând, Visam că ai plecat, Visam că m-ai lăsat plângând. IV A plecat un tren din gară Cu dragul meu, A plecat și puișorul Și-l aștept mereu. V A plecat un tren din gară Dar nu regret, Am să-i scriu din depărtare Câte-un mic bilet: -Mi-a fost aseară dor de tine 75


NICOLAE C. DINU

Și-am adormit cu tine-n gând. Visam că ai plecat, și m-ai lăsat plângând! - Of, of, of! Dorule dragă, Nu sta pe loc că nu-i de șagă! Pornește-n zori, fă-ți iar cărare, Mândrei să-i duci o sărutare! Dorule, fă-ți iar cărare, Cum te-am învățat, Și du-i vestea, du-o-n grabă La mândruța-n sat! Și să-i spui că-s sănătos, Că-s matroz major, Că-mi fac fericit armata Și de ea mi-e dor. - Of, of, of! Dorule dragă, Nu sta pe loc că nu-i de șagă! Pornește-n zori, fă-ți iar cărare, Mândrei să-i duci o sărutare! Așa începe dragostea! Astă seară să dansezi numai cu mine, Să se uite toată lumea după noi, S-auzim șoptin perechile vecine: „Vai, ce fericiți sunt ăștia doi!” II Așa începe dragostea Mereu cu același semn de întrebare: „Nu știu cum a venit, nu știu când ne-a vrăjit?” Dorul îl cunoști din întâmplare. III Așa începe dragostea Și nimeni n-a-nceput altfel pe lume 76


TERAPIE PENTRU SUFLET

Același basm îl povestim și tu și eu, Și-l vom povesti mereu. IV A fost odat’, a fost o fată și-un băiat, S-au întâlnit și s-au iubit. Sunt mii de ani de-atunci și până acum, Dar lumea merge ne-ncetat pe-același drum. V Așa înecepe dragostea Nu știi când ți s-a strecurat în suflet. Îți apar odată-n cale ochii ce-i dorești Și a doua zi ... iubești. Spune-mi unde, când și cum? Iubirea mea nebună pentru tine Am vrut aseară să-ți mărturisesc, Dar tu mi-ai spus că n-ai timp pentru mine. Și nici n-ai vrut să-asculți cât te iubesc. II De aceea eu aștept cu dor într-una, Sperând că ai să-mi dai un randez-vous, Iar dragostea mi-o știe numai numai luna Și nu știu cum să fac s-o știi și tu. Să vin la tine-acasă, e târziu, De-aceea bilețelu-acesta-ți scriu: III „Spune-mi unde, când și cum Pot să te mai văd o dată? Să te-aștept la cinema? Pe o bancă la șosea, Sau să vin la dumneata? IV Spune-mi unde, când și cum, 77


NICOLAE C. DINU

Pot să te mai văd o dată? Dacă n-ai timp de pierdut, Acordă-mi doar un minut, Fiindcă vreau să te sărut”. V Dacă vei gusta sărutul, Ție n-o să-ți pară rău, Iar când s-o sfârși minutul, Ai să spui la rândul tău: VI „Spune-mi unde, când și cum Pot să te mai văd o dată? Să te-aștept la cinema, Pe o bancă la șosea, Sau să vin la dumneata?” - Ei, ce mai aștepți acum? Vino, te aștept oricum! Fotoliul din odae Fotoliul din odaie Şi-o carte ce ai lăsat-o pe noptieră , O ultimă ţigară, Uitată într-un colţ pe etajeră. II Şi floarea din fereastră, Biletul ce-a rămas de atunci pe masă, Toate te aşteaptă Să te întorci acasă. Refren: Te-aştept să vii, să te întorci la mine, Numai aici ne va fi cel mai bine. Să treci din nou, cu inima-mpăcată Al casei prag, aşa ca altădată. 78


TERAPIE PENTRU SUFLET

Nu mă mai despart de tine Nu mă mai despart de tine Niciodată, orice-ar fi! Pașii mei pe căi senine Singuri nu vor mai porni! Nu mă mai despart de tine Până-n cea din urmă zi. II Am greșit cândva, știu bine, Pașii mi i-am rătăcit. Când m-am despărțit de tine, Însă azi te-am regăsit Rătăcirea s-a sfârșit. III Astăzi, în zori, mi-a zâmbit din nou, soarele, Când pe cer a răsărit. Și-n inima mea, râd pe rând cad zăvoarele. Azi lângă tine sunt iar. Visul mi s-a împlinit. Nu mă mai despart de tine Niciodată, orice-ar fi! Pașii mei pe căi senine Singuri nu vor mai porni! Nu mă mai despart de tine Până-n cea din urmă zi. Moldoveanca mea dragă. Într-o vară, către seară, În livadă la veci, O brunetă moldoveancă Struguri culegea din plin. II 79


NICOLAE C. DINU

Eu simțeam că mă-nroșisem Și voiam ca să-i vorbesc, Dis-de-dimineață Zorile când se ivesc: Refren: Frunzuliță verde, verde, din vâlcea, Sunt îndrăgostit de tine, draga mea. Frunzuleaua mea, moldoveanca mea, ha! III Dar frumoasa moldoveancă Mi-a ghicit gândul pe loc, S-a apropiat de mine Și ne-am sărutat cu foc, Iar după o zi de hârjoană Am fixat și nunta-n toamnă. Măicuța mea dragă O, amintire ce vii de departe Rămas-ai trează azi în sufletul meu, Mi-aduci mâhnire cu frunzele-ți moarte, Iubirea-mi maternă ce n-o pot uita. Stau câteodată și-n vis o zăresc Pe mama cum lucra. Ziua și noaptea n-avea răgaz, Nu contenea muncind. II Vremea-i punea zbârcituri în obraz Și o vedeam albind, Albind și îmbătrânind... III Măicuța mea dragă, Cu ochii blânzi și păr de nea, Măicuța mea dragă, Care zâmbea și când plângea; 80


TERAPIE PENTRU SUFLET

IV Iar surâsul ei cald Ne-aducea în suflet liniștea, Nu ne temeam de nimeni Când știam că ne păzește ea. V Măicuța mea dragă, Ce greu e de când ai plecat! Nimic nu mai umple Golul pe care l-ai lăsat! VI Cât e de fericit cel ce poate avea, Darul ce nimenea nu i-l poate lua: O măicuță bătrână și bună Ca a..a...a...mea. O, Mimi! O, Mimi E un nume ce-mi sună cu „i”, Câteodată îmi spune și Margo, Să-mi sune și cu „o” II Mă îmbrac Cu toaleta ce tare îmi plac, Iar pe frunte îmi las un frezon, Un moț ce-i zic „breton”. III Iar la chermeză când mă duc sunt o splendoare, Îmi zic băieții că-s ca o floare. Toți mă invită, mă dansează și-mi fac curte, Iar eu mă cred una din fetele mai culte. IV Și când dansez îl iau de gât pe respectivul, Dacă mă-ntreabă, îi spun motivul: 81


NICOLAE C. DINU

„C-așa e dansul la Constanța, vezi mata!” Și-atunci și el e de părerea mea. V Că îmi plac romanele de aventuri, Cu tragedii și cu mistere, Vreau să mă visez mereu făcând bravuri În jungla neagră cu pantere. VI Aș vrea să-mi spună „Mis”, Din Londra sau Paris. Mie-mi plac fetele Cu port „la decolte”. (se repetă primele două strofe) La mormântul părinților noștri Părinții, umbre, aevea ce-mi apar Iscând din nou, durerea-n amintire, Mi-aduc al vieții cel mai lung calvar, Cu sufletele lor alese și curate. II Ei, poate, ne aud și plânsul despărțirii Pe care cu prinos, doar lor le-am dăruit. Ne-au mai rămas durerea și cu dorul, Că sub pământul greu au amuțit. III La crucea lor mă-ntorc ades cu lacrimi Și inima m-apasă greu în piept, Că i-am pierdut pe ei, iar mai departe, Ziua ce-mi va veni și mie și-o aștept. IV Poate ne-om întâlni cu ei, cum se mai zice, Zburând prin galaxii sau printre astre? M-aș bucura să-i știu că le e bine În lumea lor din depărtări albastre. 82


TERAPIE PENTRU SUFLET

Obs: Această poezie am citit-o demult într-o publicație și nu știu, nici astăzi, cine a scris-o, dar am adăugat-o aici pentru că exprimă și simțămintele mele pentru părinții noștri plecați dintre noi, motiv pentru care îi mulțumesc autorului! Cântece cărora le-am uitat una-două strofe: Un zâmbet, o floare Un zâmbet, o floare O rază de soare Un zgomot de-aripă Un cântec de-o clipă. Iubirea ca marea, Nisipul și zarea, O inimă plină De dor și lumină La marginea pădurii am fost Și vântul am rugat Să-mi spună cum să te-ntâlnesc Și cum să-ți dăruiesc Un zâmbet, o floare O rază de soare Un zgomot de-aripă Un cântec de-o clipă Iubirea ca marea Nisipul și zarea O inimă plină De dor și lumină.

83


NICOLAE C. DINU

Ploaia și noi E multă vreme de când ploaia ne-a unit Din prima seară chiar un parc ne-a dăruit Atâta i-a speriat pe toţi cu stropii grei, Că ne-a făcut stăpâni pe parc şi pe alei. Ce fericiţi copacii uzi îi scuturam, Ca doi copii desculţi prin ploaie alergam. Refren: Ploaia dansa împreună cu noi, Se-nveselea când râdeam amândoi.. Ploaia vedea cum cuvintele mari le-ocolim Dar pe feţe citea cât de mult ne iubim. Ploaia glumea lunecând printre noi Ploaia visa când tăceam amândoi Şi ne şoptea că nimic nu-i prea mult, nici prea greu Dacă vrem dragostea să dureze mereu. Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara? Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara Într-o cârciumioara la sosea Unde cântă un pian și-o vioară Și-unde nu ne vede nimenea? Perechi perechi amorezații stau la masă Și nu văd nimic în jurul lor. Gurițe iau de consumație ce le pasă? Dacă-și fac jurăminte de-amor.

84


TERAPIE PENTRU SUFLET

Vrei să ne-ntâlnim sâmbată seară Într-o cârciumioară la șosea. Un elev de școală militară pe pat de moarte Sunt elev pe pat de moarte Și sunt sigur c-am să mor, Am să las pe toți colegii, Țigări, fete și lichior. II Pe catafale să mă puneți! Pe biliard să m-așezați! Lumânări să nu-mi aprindeți! Cu tutun să m-afumați! III La mormânt când mă veți duce, Pe la cârciumi să opriți! Și cu vinul cel mai dulce, Pe obraji să mă stropiți! IV La mormânt să nu mă plângă Decât fete de liceu, Ca să știe toată lumea Că a murit un derbedeu. V Pentru o fată de Normală Am pierdut doi ani de școală. Pentru o fată de liceu Am rămas un derbedeu. Spune-mi ce să fac să-ți plac puțin! Spune-mi ce să fac să-ți plac puțin? Când te văd să cred că-i cer senin. 85


NICOLAE C. DINU

Cum să mă prefac să poți pricepe, Că viața mea cu tine începe? II Spune-mi ce să fac să-ți plac puțin? Sufletul întreg de tine-i plin. Spune-mi dacă vrei, că poate știi tu, Ce pot să fac să-ți plac? III Să nu mai treci nepăsător Când ne-ntâlnim întâmplător, Să trăiesc și eu în gândul tău, Cum trăiești și tu în gândul meu. IV Aș vrea să mă pândești la geam, Să spui – în gândul tău – „ești tot ce am”. Te iubesc și tac, tare-aș vrea să-ți plac, Hai spune-mi, ce să fac? Țărăncuță, țărăncuță! Când iese badea la cosit, Iese și mândra la prășit. Și la horă duminica, E tot cu ochii după ea, Și când e joc de alunel, Mândruța e tot lângă el. Păi, țărăncuță cum e ea, E drept că badei i-ar plăcea. Dar când îi cată vorbă el, Ea fuge și nu vrea defel, Dar într-o zi n-a mai răbdat Și i-a spus badea supărat:

86


TERAPIE PENTRU SUFLET

Refren: Țărăncuță, țărăncuță, Cu bujori în obrăjori! De ce-mi cauți tu pricină? Vrei să uit că-mi ești vecină, Când îmi ții calea-n grădină, Noaptea când e luna-n nori – Tocmai când e luna-n nori! Țărăncuă, țărăncuă, Cu fuiorul prins în brâu! Îți merge vestea de sfioasă, Că te-ncui și ziua-n casă, Dacă ziua ești fricoasă, Ce cați noaptea la pârău? Ce cați noaptea la pârău? De data asta, măi fată, Zi bogdaproste c-ai scăpat! Dar de te prind eu alta dată, Să știi că intru în păcat! Țărăncuță, țărăncuță, Cu bujori în obrăjori! O să mă aduci în stare, Să te prind de cingătoare, Ziua în amiaza mare, Să-mi dai fraga buzelor! Să-mi dai fraga buzelor! Ea fraga buzelor i-a dat, Și-apoi l-a luat și de bărbat. Și-apoi la nuntă au jucat, Cu toți prietenii din sat, 87


NICOLAE C. DINU

Și au mâncat și au băut, Trei zile nunta a ținut! Trecut-au ani și ani de-atunci Și-acolo-n satul dintre lunci, Gospodărie ca a lor Și voie bună ca a lor, Nu mai găsești cât ai căta, Nu mai găsești la nimenea! Țărăncuță, țărăncuță, Te-au nins florile de măr! Nu mai ești tu tinerică, Dar ești încă frumușică, Și-ți stă bine ca mămică, Cu trei fire albe-n păr! Cu trei fire albe-n păr! Țărăncuță, țărăncuță, Cine e ca tine-n sat? Ai acum o fată mare, Și de ea ești mândră tare, Că-i din cap până-n picioare, Cum erai tu altădat’! Cum erai tu altădat’! Păi, să-ți trăiască fetița! Și să o vezi la casa ei! Și să-ți trăiască și bădița! Și să vă văd cu nepoței! Țărăncuță, țărăncuță, Cu bujori în obrăjori! Și ne mai făcuși surată 88


TERAPIE PENTRU SUFLET

Doi băieți pe lâng-o fată, Ce vor crește mari odată, Mândri de măicuța lor! Mândri de măicuța lor! Marina, Marina, Marina! De când am cunoscut-o pe Marina, Frumoasa mea vecină de la bloc, De câte ori ne întâlneam pe scară, Inima mi se-ncingea pe loc. II Eu o iubeam în taină dintr-a zecea, Ea-mi răspundea cu-n zâmbet tineresc. Fiind timid, tot amânam momentul Și nu-ndrăzneam să-i spui că o iubesc. Refren: Marina, Marina, Marina! O mie de ani de-aș trăi... Marina, Marina, Marina! În veci tot pe tine te-aș iubi. Crede-mă Marina, n-aș putea vreodată, Să iubesc o altă fată! O nu, nu, nu, nu, nu! IV Marina, Marina, Marina! Mă doare rinichiul și splina Splina și ficatul Când te văd cu altul. Și mai rău mă doare Când te văd la mare. Când te văd la mare Dezbrăcată-n soare, 89


NICOLAE C. DINU

Marina, Marina! Rău mă doare splina.

Glasul roților de tren De la mine la Ploiești Nu e departe când pornești, Un lucru doar să nu dorești, Cu trenul să călătorești. II Că glasul roților de tren Se aude-odată-n lună; Dacă-l prinzi atunci e bine, Dacă nu e vai de tina Nu-ți mai trebuie tren, cât vei trăi. III La căsuța de bilete te-ai trezit în zori de zi, Hotărât ca să iei trenul, orice-ar fi. Iei bilete și tichete, Clasa I-a, vagon cu pat Și începi să-ți faci bagajul, Hotărât să faci voiajul Și-l întrebi pe primul impegat: IV - Să mă ierți, dacă-ți stau mereu în cale Să mă ierți, dacă nu ești supărat. Vreau să știu dacă vine personalul. Și-ți răspunde primul impegat: V - Stai așa, că-ți șade bine. Că au mai stat și alții-așa. Într-o clipă trenul vine 90


TERAPIE PENTRU SUFLET

Și-ai să pleci și dumneata. VI Mor de foame, mor de frig, Încerc iar să mă mai plimb, Din biroul de mișcare Intru-n sală de-așteptare. VII Lume multă, ce să-i faci? Te-așezi pe geamantan și taci. Și stai și stai și stai... Și-aoleu, mamă, cât stai! VIII Când deodată ai observat Că trece o zi și s-a-noptat... Au adormit toți călătorii, Și C.F.R.-iștii au adormit, Au așteptat să vină trenul, Dar trenul tot n-a mai venit. IX Dar după 1, 2, 3, 4 – 10 ore de-așteptat, Când de foame și de sete ești aproape leșinat, Se zărește-un tren în stație și se-aude-un șuierat Și te-anunță primul impegat: X Vine! Vine! Iată-l că vine! La o parte, la linia I, Vine! Vine! Nu sta pe șine Că te calcă și-aici rămâi! XI Și cum intră trenu-n stație, Să mai vezi aglomerație, Să mai vezi înghesuială, Ca la stadion. XII 91


NICOLAE C. DINU

Sus pe tampoane, Domni și cocoane Stau ciopor. Aoleu, madam, dă zor! Ori te urci, ori te cobori, Ori de nu naiba te ia, De mai stai în calea mea! XIII Nici bine n-am terminat, Că trenul a și plecat. Am rămas tot pe peron, Fără-un crac la pantaloni. XIV Mai am un singur dor: Să nu fiu călător Și duc un dor cu anul: Să vină personalul!,

Aseară vântul bătea Aseară vântul bătea, Badea-n brațe mă strângea, De-ar fi bătut vântul mult, M-ar fi strâns de m-ar fi rupt. II Dar noroc că vântu-a stat Și bădița m-o lăsat, Dar a plecat supărat, Că n-am stat la sărutat. III Că eu cât trăiesc pe lume Bădiții nu-i zic pe nume, 92


TERAPIE PENTRU SUFLET

Că-i zic „puișor” și „pui”, Este-al meu și sunt a lui, IV Asară vântul bătea, Badiu-n brațe mă strângea, Dar noroc că vântu-a stat Și bădița m-o lăsat. Toamna 1953 la I.A.S. Pietroiu. Elevii S.M.T.M. la munci agricole Vine ordin de la Minister Of, aman, aman! Să pornim cu toți pe drum de fier Of, aman, aman! Să culegem iute păpușoi, of, aman! La Gospodăria din Pietroi, of, aman, aman! Ne-a dat pâine și salam de cal Și ne-am înțolit de carnaval. II După vreo trei zile de-așteptat, Când de chiul cu toți ne-am săturat, Vine delegatul, vine, Să ne târască pe șine. Să ne ducă repede-n Pietroi Vine delegatul, vine, Să ne târască pe șine, Că e treabă multă pentru noi. III La Ftești în gară am ajuns, Dar ia mașinile de unde nu-s. Și așteaptă, frățioare Până când luna răsare Să vină mașina din Pietroi. 93


NICOLAE C. DINU

IV După alte ore de-așteptat, Un șofer șașiu s-a arătat, El ne poart-n goana mare Pe drumeag și pe cărare Spre gospodăria din Pietroi. V Într-o baracă ordinară, Cu-n regiment de muște-n ea, Pe dușumea e cros de șoareci, Miroase veșnic a saltea. VI Iar într-o noapte-ntunecoasă, Intrară hoții peste noi, Un strigăt s-a auzit în noapte: - Săriți, băieți, ne lasă goi! VII Atunci ortacii toți săriră Și de luară după el, Să-i ia paltonul lui Munteanu Și ghetele lui Tudorel (Dimancea). VIII Și când să fumezi o țigară, Ascuns după un colț de pat, Apare-n grabă Amiralul (prof. Mita Viorel) Și strigă tare: „S-a marcat!” IX Suntem marinari veniți la muncă în Pietroi Nu ne speriem nici de noroi, nici de noroi. Avem comandant un om viteaz și sportiv Ce în orice lucru este foarte inventiv. X Plecă acasă că lucru-am terminat De-agricultură ne-am săturat. 94


TERAPIE PENTRU SUFLET

Cu noi și trenul cântă refrenul Și sacadează pe șine: mergeți cu bine, Marinari! De acum, în fine, va fi iar bine. Iar după-atâtea necazuri, vom face hazuri iar. Și tu vei avea o iubire! Tata a fost mire, unchiul a fost mire, Iar bunicul, mire-a fost și el; Mama a fost mireasă, tânără, frumoasă Și buica mea a fost la fel. II Sora mea mai mare e cam visătoare, Cred că, oarecum s-a-ndrăgostit, Sora mea mai mică versuri își dedică, Însă nimeni nu i le-a citit. Refren: Și tu vei avea o iubire, Iubire, iubire și tu, Vei avea și tu o iubire Odată în viață și tu! III Tot privind în sală, am o bănuială, Văd o scenă care-mi dă fiori. Văd fete frumoase, tinere, voioase Și băieți ce le oferă flori. În dar câte-o floare, pentru fiecare, Apoi pleacă toți perechi perechi În dar câte-o floare, pentru fiecare, Apoi pleacă toți perechi perechi. Spune-mi de ce te superi! Spune-mi de ce te superi, oare? 95


NICOLAE C. DINU

Cu-o vorbă-mi alungi iar bucuria, Gânduri și priviri înșelătoare, Atâta născocește gelozia. II Spune-mi de ce te superi, oare? Când știi tu cât de mult te iubesc! Locul tău e lângă mine, Fericiți ne stă mai bine. Ce rost are supărarea? III Știi că inima ce-i dată, Nu se uită niciodată, Gândul meu e doar la tine. Aladin, Aladin! Lampa din fereastra ta, Aladin, Aladin! Astă noapte pâlpâia, Aladin, Aladin! Ca un foc se-naripa, Aladin, Aladin Și-o chema pe fata mea, Aladin, Aladin! Refren: Lai, lai, lai, lai, lai, lai, la... II Dacă vrei să te însori, Aladin, Aladin! Scoală mâine de cu zori Aladin, Aladin! Ia-i mirei tale-un dar, Aladin, Aladin! Cel mai mândru din bazar. Aladin, Aladin! Refren III Și-n bazar dacă te duci, Aladin, Aladin! Ia-mi și mie doi papuci, Aladin, Aladin! Doi papuci de beizadea Aladin, Aladin! Să dansez la nunta ta, Aladin, Aladin! M-am născut din jazz 96


TERAPIE PENTRU SUFLET

M-am născut din jazz Tatăl meu e bas, Mama cântă la trombon, Bunelul la xilofon. II Am o soră la vioară, Eu trompetă și piston, Frățiorul meu mai mare Cântă la acordeon. III M-a botezat o harpă Și mi-a cântat un clarinet, Iar de-atunci într-una Eu cânt discret: Jazz, Jazz, Jazz! IV Am petrecut-o minunată La mătușa Calistrato, Am mâncat-o și-am dansat-o La mătușa Calistrato. Paraschiva Știi, era într-o seară de vară, la un cinema Și se juca filmul „cu șapte păcate” sau așa ceva. Și când am intrat, lângă tine eu m-am așezat Și când am văzut că ești bine te-am și agățat. Refren: Că te iubesc, Paraschivo, Ți-am spus-o de-atâtea ori, Iar ca o dovadă, ți-am trimis grămadă Vreo șapte ghivece cu flori. Iar ca o dovadă, ți-am trimis grămadă Vreo șapte ghivece cu flori. 97


NICOLAE C. DINU

II Și când am ieșit de la film se făcuse târziu Și eu te rugasem să mergi prin Cișmigiu. Și cu cozonac te-am tratat și cu lapte bătut Și ți-am luat semințe care mult ți-au plăcut. Refren III Și în Cișmigiu, pe o bancă noi ne-am așezat Și tot ca în filme, noi doi am intrat în păcat. Ah! Ce bine-a fost, Paraschivo, ca pentru „bonton” Tu te parfumaseși cu apă de odicolon. Spune-i când ai să-l vezi! Spune-i când ai să-l vezi Că sunt răsfățată de iubire, Că trecutu-i doar o amintire, Nu-i spune ! Nu-i spune! Sau spune-i ce crezi ! II Spune-i când ai să-l vezi Că viața mi-a dat tot ce-mi doresc. Dar cât de mult îl iubesc, Nu-i spune ! Nu-i spune! Sau spune-i ce crezi ! III Dar ascunde-i adevărul Că nu-mi găsesc în viață niciun drum , Că tot trecutul meu și viitorul S-au prefăcut în pulbere și scrum. Nu-i spune ! Nu-i spune! Sau spune-i ce crezi !

98


TERAPIE PENTRU SUFLET

Șatra de țigani La o margine de drum, într-o șatră de țigani, O țigancă frumușică, mi-a ghicit pe sub castani. Refren: Țigăncușă ești frumoasă, țigăncușa mea! Te iubesc și nu te pot uita! Țigăncușă ești frumoasă, țigăncușa mea! Te iubesc și nu te pot uita! II Țigăncușă, frumușică, tu știi bine să ghicești Iar cu ochii tăi cei negri pe oricine-nnebunești. Refren III Frumoasă ești fetiță Și ce frumoși ochi ai! Frumoasa-ți gură dulce, Ai grijă cui o dai! Rița, țiganca E Riţa, fecioara cu ochii sprinţari, Cu sâni ca de piatră, Născută-n alaiul a zece cobzari, Regină pe şatră. II Zglobie ca fulgul, cutreieră văi Şi negre poiene, Iar ochii ei tineri îi joacă-n văpăi Pe umede gene. III Cosiţa ei creaţă, pe umerii goi, Îi cade-n inele, Surâsu-i aruncă pe-ntregul zăvoi 99


NICOLAE C. DINU

Sclipiri de mărgele. IV Când naşte în corturi un cânt legănat Şi-un zvon de sandale Cu patimă cruntă ciocanele bat În vechi nicovale. V Ea joacă sub vaierul strunei prelung La focuri sărace, Şi razele lunii fiinţa-i străpung Cu sute de ace. VI Uşor se mlădie, roteşte pe loc, Dând chiot sălbatic, Şi pare piciorul ei sprinten în joc, Atins de jăratic. VII Dispare-n vârtejuri, sar banii pe sân Loviţi de furtună! Şi geme ca vie sub meştere mâini, Lăuta străbună. IX Târziu stau nomazii la stele culcaţi, Iar ea pe câmpie, Sărută văzduhul cu ochi dilataţi De-o sfântă beţie. Șatra poposește la margine de sat În căruțe colorate trec țiganii O ţigancă-n părul ei şi-adună banii, Alta într-un colţ, dă cu ghiocul. Să-i ghicească unei fete mari norocul. Refren: 100


TERAPIE PENTRU SUFLET

Trec ţiganii, trec, se duc şi petrec, Trec ţiganii, nu se mai opresc, Dar ei se iubesc. Tra la la la la la.... 2. La o margine de drum au aprins focul Şi în jurul focului au încins jocul . Un țigan cântă duios cu o vioară, Când peste căruțe-ncet se lasă seară. III Seara e de farmec plină, minunată Seara cu ţiganii n-o uiţi niciodată, Dar la miezul nopții toți au oprit jocul Și în grabă mare au stins și focul. IV Caii pasc în iarba verde liniştiţi, Iar ţiganii dorm în corturi fericiţi. Refren Țiganca, prințesă la castelul solitar Pe lângă un castel vestit, Sub un tufiș de brad O șatră de țigani nomazi, În druma poposit. II Țigăncile pe loc, Cu cărți sau cu ghioc, Plecând după ghicit, În drum s-au rătăcit. III Un tânăr castelan, Privind prin vechile-i ferești, Zări o fată de țigan 101


NICOLAE C. DINU

Frumoasă ca-n povești. IV Atunci, cuprins de dor, De-al dragostei amor, Chemând-o la el, sus, Într-un balcon i-a spus: V Iubita mea, Cu drag să fii, aș vrea, Stăpână de acum, mereu, A sufletului meu. VI Trecu aproape-un an În rochii scumpe și-n parfum, Frumoasa fată de țigan Era prințesă-acum. VII Dar într-o toamnă, iar, Prin norii grei de praf și fum, Lângă castelul solitar Șatra a poposit în drum. VIII Prințesa, privind din castel Și-a văzut rudele la foc, A lăcrimat de dor și-alean Cerându-i soțului pe loc: IX Iubitul meu, Un lucru-i foarte greu, Ca să-ți legi viața e un roman, Cu o fată de țigan. X Iubitul meu, Eu libertate vreau, 102


TERAPIE PENTRU SUFLET

Să hoinăresc mereu, mereu, Adio, dragul meu! Eu pentru voi ridic paharul Eu pentru voi ridic paharul, Dragii mei prieteni! Și pentru voi din lumea-ntreagă Care cred ca noi. II Cu voi mai ieri duceam amarul, Fraților de muncă, Cu voi am buruit năpasta, Vreau să beau cu voi! Refren: Heu! Hei! Spor la treabă! Măi și doar bucurie! Hei! Hei! să răsune Doar râsete și cânt. Hei! Hei! Munca noastră, Fraților, să ne fie, Hei! Hei! Roditoare, Ca bobul în pământ. III Un pahar de vin, măi frate, Dacă-l bei cu rost, Într-o zi de sărbătoare, Nu e lucru prost. IV Cu prietenii la masă Stai în preajma ta, Inima și lor le crește Când le spun așa: (Se repetă primele două strofe și refrenul). 103


NICOLAE C. DINU

Petreceri între prieteni Bea! Bea! Nu te lăsa! Și Moise, cu sfânta lui gură, A dat o poruncă în scris, Ea nu e trecută-n scriptură, Dar iată ce Moise a zis: - Bea! Bea! Și nu te lăsa! Uită că viața e grea! - Bea! Bea! Și nu te lăsa! Uită că viața e grea! Cine-mbătrânește omul? Cine-mbătrânește omul? Wyski, țuica și cu romul, Băuturile spirtoase Și femeile frumoase. Ia mai toarnă-un păhărel! Ia mai toarnă-un păhărel Să ne mai trezim nițel. Să ciocnim cu fiecare Cum se cade la zi mare! II Ia mai pune-un vinișor, Că e chef nu-i somn ușor. Și dă muzica mai tare! 104


TERAPIE PENTRU SUFLET

C-astă seară-i seară mare. III Să jucăm și perinița Că doar n-om fi moși Ca să-mi dea soacra gurița Hai să fim sănătoși! IV Ia mai toarnă-un păhărel Să ne mai trezim nițel. Sus paharul fiecare, Hai noroc și la mai mare! Sus paharul fiecare, Hai noroc și la mai mare! Țuică, țuică, soro țuică! Țuică, țuică, soro țuică! Când o să mă las de tine? Când o da gastrita-n mine, Țuică, soro țuică, Că de țuică și lichior, Nu mă satur, până mor, Țuică, soro țuică... Pălinca mea dragă! Pălinca mea , pălincă dragă, Lasă-mă o clipă să fiu fericit, draga mea! Aș vrea viața-ntreagă, Lângă tine să stau și să beau. Pălinca mea! Ce-mi pasă mie, că lumea mă știe, Că intru în cârciumi și beau. Las’ să vorbească, că nici nu-mi pasă, 105


NICOLAE C. DINU

Eu dau socoteală cui vreau. Dă-i dracului de bani! Dă-i dracului de bani! Niște hârtii, niște prostii, are oricine; Ce-mi trebuie averi? Se înmulțesc, mă zăpăcesc, nu fac de mine. Refren: Dă-i dracului de bani! Și-n loc de aur, fericit așa ca mine. Și-n loc de aur și numai lustru, Mai bine printre golani. Să n-ai un ban, dar să ai suflet Dă-i dracului de bani! II Când și când vezi pe stradă Fluierând câte-o haimana. N-are un ban și totuși cântă, Spune drept, n-ai vrea să fii ca ea? Să n-ai griji de nimica, Și mereu să spui așa: Să nu fii urmărit și să dormi liniștit, Iar când te scoli să poți cânta: Refren: Dă-i dracului de bani! Și-n loc de aur, fericit așa ca mine. Și-n loc de aur și numai lustru, Mai bine printre golani. Să n-ai un ban, dar să ai suflet Dă-i dracului de bani!

106


TERAPIE PENTRU SUFLET

CAPITOLUL 4 Între anii 1983 și 1987 am făcut vizite la prietenii mei din Sibiu Gh. Barac și Maxim Comănici, cu care am petrecut minunat. Toți am fost veseli și am cântat. Ultimele patru melodii le-am interpretat eu, la insistența celor prezenți. În 1992 – după revoluție, am trecut din nou pe la ei și iar m-am bucurat de primirea lor binevoitoare, dar nu mai eram încrezători în schimbările așteptate. ... Din cele trei întâlniri am reținut și eu câteva cântece, pe care le voi reproduce în continuare pentru a nu le uita. De aceea le-am inclus în capitolele ce vor face obiectul unei cărți la care mam gândit mai de mult. Nu voi uita acele zile plăcute din viața mea, toate fiind ca o continuă sărbătoare. Iar melodiile curgeau lin, ca un izvor ce trece molcom printre pietrele unui râu, care cobora pe un povârniș la vale. Cântecele lor veneau din negura vremurilor, ticluite de străbunii acelor locuri pline de doine și de jale, trăite adânc în veșnicia lor, cu multe învățămonte pentru urmași, cu cuvinte calde și ele au intrat repede în memoria poorului român. Treptat au devenit pilde de viață, vorbind direct despre viața și despre munca localnicilor, faptele lor, ca un fond de trăiri neprețuite și nepieritoare. Multe cântece vorbesc, în special despre viața oierilor, despre bucuriile dar și despre dramele lor, unele destul de sângeroase, pe care doinele le cântă duios, tălmăcindu-le și întărindu-le existența. 107


NICOLAE C. DINU

... Gazda petrecerii, Ghe. Barac avea un glas duios și a interpretat cele mai multe cântece cu inflexiuni pure, ardelenești și, deși nu dispunea de o tehnică cultă, doinele interpretate de el exprimau patos și duioșie. Ardeleanul are vorba scurtă și oarecum limitată la strictul necesar de cuvinte, iar altele se subînțeleg, ca de exemplu: „Foaie verde și una, Rău mă doare inima! Nu mă doare de durere, Mă doare de dor și jele. Nu mă doare de durut, Mă doare de ce-am făcut. Că ce-am făcut, n-am făcut bine Și plânge inima-n mine!” etc. Într-o pauză l-am întrebat pe Maxim dacă mai putem merge în excursie pe muntele Cindrel, iar el a spus oftând: „Acum este foarte greu. Nu te mai poți apropia de pădure mai ales dacă vor fi retrocedate vechilor proprietari, care le păzesc. - Dar le taie alții, zice Gh. Barac. Au chelit munții, iar când plouă, puhoaiele de apă aduc la vale, odată cu crengile și pământul pe care creșteau copacii. - Au început să se destrame și satele noastre de aici, din Transilvania, spune un alt participant la petrecere, iar odată cu dispariția Lucreției Ciobanu, vor dispărea și cântecele din Mărginimea Sibiului. CAP. 4 PETRECERI CU PRIETENI LA SIBIU Mărie, dragă mărie I Mărie, dragă Mărie, hai dragă Mărie! De te-ar da mamă-ta mie, hai, dragă Mărie. Să te duc în deal la vie, 108


TERAPIE PENTRU SUFLET

Mărie, Mărie! II Că s-au copt strugurii-n vie Hai dragă Mărie! Și s-o-nvățat porumbii, (porumbiei) Hai, da, porumbii, De ne strică strugurii, Mărie, Mărie. III Și s-o-nvățat mierla neagră, De ne strică via-ntreagă, Mărie, Mărie! IV Hai mândro să ne-o păzim Hai, dragă Mărie! Și-amândoi să ne iubim! Că la toamnă ne-om lua, hai dragă Mărie Tu să fii nevasta mea, Mărie, Mărie V Te-oi duce la mine-acasă, hai, dragă Mărie Te-ao face mândră mireasă, Mărie, Mărie. Și noră la mama-n casă Mărie, Mărie! Murguleț cu coama rară I Murguleț cu coama rară Ia-mă-n șa și dumă-n țară! Eu te-aș lua că nu-mi ești greu, Dar mi-e greu năravul tău. II Că pe la câte cârciumi treci, Tu la toate te oprești. Tu petreci cu mândra-n casă, 109


NICOLAE C. DINU

Iar de murgul nici nu-ți pasă. III Tu petreci cu mîndrele, Iar eu rod zăbalele Pe la toate porțile. Foaie verde, iarbă rară I Foaie verde, iarbă rară Cine te-o mai cosi la vară? Că eu mândră plec catană. II Iar pe murgul ți-l las ție, mândro Să-i dai fân din fânărie, mândro. Și boabe (grăunțe) din magazie! Când mă-ntorc să-mi fii soție. III Să-i dai apă strecurată, mândro! Din izvorul de la poartă. Că noi ne-am iubit odată! IV Să-i dai fân din fânărie Și boabe din magazie, Când mă-ntorc din cătănie Să fii draga mea soție! Pățania de la Timișoara I Să vă spun ce mi s-o-ntâmplat la Timișoara Pentru o gură dulce a lui Mărioara: Ne plimbam pe stradă și ne sărutam, N-aveam nicio grijă, nici teamă n-aveam. II La un colț de stradă, o gașcă grămadă, 110


TERAPIE PENTRU SUFLET

Ne-așteaptă după un copac ca să-mi dea în cap. Mă duc cu Maria până-n dreptul lor, Șeful găștii strigă: „Stai că te omor!” III Maria-mi șoptește: „E o gașco mare, Eu îi cunosc bine, n-ai nicio scăpare”. Și mă-ndeamnă-n șoaptă: „Fugi că n-ai scăpare” IV Mă uit la Maria, mă gândesc la viață, Gașca e prea mare, nu-i pot face față. Mă uit la Maria și-o luai la fugă, De nu m–ajungea nici Dacia 1100 V O luai la fugă peste trotuoare, De-mi săreau pantofii din picioare. Un proverb vechi spune:„Fuga-i rușinoasă” Însă pentru mine a fost sănătoasă. Că de nu fugeam, pe dracu-l vedeam, Îmi pierdeam și pălăria, ca și pe Maria. De-aia beau și chefuiesc I Zice lumea că-mi stric viața, Bând în birt pân-dimineața. Beau în fundul cârciumii Și petrec cu prietenii. Refren: D-aia beau și chefuiesc, La nimic nu mă gândesc. Beau paharele cu bere, Că am la inimă durere. Beau paharele cu vin, Că am la inimă venin. II 111


NICOLAE C. DINU

Că am avut și eu o fată, A plecat bat-o s-o bată, M-a lăsta singur pe lume, La nimeni nu pot a spune. III O zis tata către mine: „Însoară-te măi copile, Că îmbătrânești ca mine, Apoi nu te mai ia nimeni!” Refren: D-aia beau și chefuiesc, La nimic nu mă gândesc Stau și beau lângă părău Și nu fac nimănui rău. Întreabă-ți, mândro, părinții I Întreabă-ți, mândro, părinții Lasă-te să trecem munții? Să trecem munții Carpați, măi, Să trăim necununați. II Că eu mi i-am întrebatu Și pe mine m-o lăsatu. III Că acolo-s preoți uniți Cunună tineri fugiți. Preotesele-s unite, mândro, Cunună fete fugite. Hai Matei, Matei, Matei! I Hai Matei, Matei, Matei! Lumea lucră și tu bei 112


TERAPIE PENTRU SUFLET

Lumea lucră la fabrică, Iar tu bei la Gara Mică. II Lumea lucră pe ogor, Iar tu bei la monopol. III Lumea lucră la pădure, Iar tu bei țuică din mure. IV Lumea lucră la ciocan, Iar tu bei la kilogram. Hai Matei, Matei, Matei! Dea dracu-n genunchii tăi! Bună dimineața, Nană! I Bună dimineața, Nană! Spune-mi mie cum te chiamă? Spune-mi mie cum te chiamă? II Pe mine mă chiamă Floare, Pe mine mă chiamă Floare, Cine mă iubește moare. III Iubește-mă dumneata Iubește-mă dumneata Să văd dacă mori ori ba. O mamă atâta-i bună I O mamă atâta-i bună Când te crește și te-alină; Se culcă și necinată Să ne vadă mari odată. 113


NICOLAE C. DINU

II Ajunși toți la majorat, De părinți s-au depărtat Colindând prin astă lume, După servici, după pâine. III Dar de când s-au însurat, De părinți ei au uitat. Mama lor nu mai e bună, Că-i urâtă și bătrână. IV Când e pe patul de moarte La feciori le scrie carte, Ca să vină fiecare Să le-mpartă ce mai are. V Geaba mai plângeți copii Eu mă duc dintre cei vii. Lacrimile nu-mi fac bine Că voi ați uitat de mine. VI Ani la rând v-am așteptat Dar prea rar m-ați vizitat. Acum totul s-a sfârșit Plec în locul liniștit. Primăvara, mama noastră I Primăvara, mama noastră Primăvara, mama noastră Dau urzicile pe coastă, tra, la, la. II Le culeg țigăncile Și le mâncă doamnele 114


TERAPIE PENTRU SUFLET

Și le mâncă doamnele, tra, la, la. A venit aseară mama I A venit aseară mama, Din sătucul de departe, Ca să-și vadă pe feciorul, Astăzi domn cu multă carte. II A bătut sfios la ușă, Grabnic i-am ieșit în prag, Mi s-a umezit privirea, De iubire și de drag. III Sărutîndu-i mâna dreaptă, Ea m-a strâns la piept duioasă, Și întrebând-o câte toate, A intrat apoi în casă. IV Înlăuntrul casei mele, Câtă brumă-am adunat, Dă prilej dragei măicuțe, Să se creadă-ntr-un palat. V Nu-ndrăznește nici să intre Cu opincile-n picioare Și cu multă grijă calcă, Doar pe-alături de covoare. VI Eu o-ndemn să nu ia seama Și să calce drept în lege, Că doar e la fisu-n casă, Nu-i în casa vreunui rege! VII 115


NICOLAE C. DINU

Și abia o fac să șadă Pe-un divan cu scoarță nouă... - Mi-era dor de tine maică... Ți-am adus vreo zece ouă. Niște unt e-acolea-n traistă, Niște nuci, vreo două sute.... VIII Și cu ochii plini de lacrimi, Prinse iar să mă sărute. IX - Poate mor, că sunt batrână, Și-aprins dorul să mă-ndrume, Să mai văd o dată, maică, Ce-am avut mai drag pe lume. Lae Chioru (Cântă Gh. Barac – gazda) I Sus la crâșmă-n Dealul Mare De trei zile țin sobarul De trei zile beau și-mi zice Din lăută Lae Chioru! II De trei zile, măi vecine! Doru-i greu și jalea-i multă. Și tot zice, să m-aline, Lae Chioru din lăută. III Măi vecine, bea cu mine! Că eu beau să-mi stâmpăr dorul. Parcă-i alta lumea asta Când le zice Lae Chioru. IV Zii, măi Lae, înc-un cântec De-o cămașă cu altiță 116


TERAPIE PENTRU SUFLET

Și de-un drac cu ochii vineți, De-o Aniță-cârcimăriță! V Zi, măi Lae, de-o bălaie Cu trupșor subțire, nalt! Tu c-un ochi nu vezi, țigane, Închide-l și pe-ălălalt! VI Lae Chioru – ține-l Domnu El nu vede toate cele; Știe două din lăută: Una-i dor, și alta-i jele. VII Când de dor le zice Lae, Tremură cupa pe masă; Când de jale cântă Lae, Zboară cupa pe fereastră. VIII Bea și dumneata, părinte, Dumnezeu să-ți ție harul, Să mai poți ceti psaltirea Să mai poți goli paharul! IX Că noi bem de patru zile Cu crâșmarul, umfle-l zmeii, Bem, părinte, ca la nunta De la Cana Galileii. X - Ce-ar mai fi pe lumea asta șoptește popa cu vecinul, Ca la nunta de la Cana, Să gătăm din apă vinul? - Cred că n-ar fi bine, deloc Nici crâșmarul, umflă-l zmeii, 117


NICOLAE C. DINU

N-ar mai merge-n iarmaroc... XI - N-ar mai fi nici Lae Chioru, Ție-l paza Maicii Sfinte, N-ar mai fi nici crâșmărița Și ne-am prăpădi, părinte! Hai lic și iar lic! I Bat-o focul băutură, când o bei fără măsură! Pierzi și casă, pierzi și șură Și devii slobod la gură. Refren: Hai lic şi iar lic! Câte-o ţâră câte-un pic Las' să beau că eu câştig... II Mi-aş face casă şi masă Dar sticluţa nu mă lasă, măi, măi Mi-aş face casă și şură Dar sticluţa-i largă-n gură, măi, măi. Refren III Doamne beat am fost aseară, N-aș mai vrea să mă-mbăt iară, măi, măi. Arz-o focul de băutură Când o bei peste măsură, măi, măi. Refren: Hai lic și iar lic! Tinerel m-am însurat I Mă-nsurai și-mi luai nevastă De la mine a treia casă. 118


TERAPIE PENTRU SUFLET

Tinerel m-am însurat, măi. II Of, of, of, of! Laui nevastă cu avere, Vai de păcatele mele, Tinerel m-am însurat, măi. III Și-o luai cu patru boi Și-o turmă mare de oi Tinerel m-am însurat, măi. IV Of, of, of, of! Boii îmi trag, oile-mi plac, Dar cu toanta ce mă fac? Tinerel m-am însurat, măi. V Eu cu boii ca rla piatră Și toanta doarme pe vatră. Tinerel m-am însurat, măi. VI Of, of, of, of! Eu u boii car trifoi Iar toanta doarme-n război, Tinerel m-am însurat, măi. Vecină, dragă vecină! I Vecină, dragă vecină Ține-ți bărbățelul bine Că vine seara la mine. Vine seara pe-nserat, Tremurând pe lângă gard. Vecină, dragă vecină, Ține-ți bărbățelul bine! 119


NICOLAE C. DINU

II Eu sunt femeie miloasă, Îl iau de mână îl bag în casă, Vecină, dragă vecină! Îi pun masa să mănânce, Îi fac patul să se culce, Vecină, dragă vecină. Ține-ți bărbățelul bine. III Peste noapte când e ger, Mă culc și eu lângă el, Vecină dragă vecină. Îi pun stânga căpătâ. Și cu dreapta mi-l mângâi Vecină, dragă vecină, Ține-ți bărbățelul bine. IV Femeia care-i iubeață, Se scoală de dimineață Și strigă găinile S-audă vecinele. Viață, viață, vezi cum ești?! I Viată, viaţă vezi cum eşti, De ce mă îbătrânești, măi, Mă prefaci că iarba-n fân, mai, dorule, Din om tânăr, on bătrân, Să merg în toiag pe drum, măi II Bine e la tinereţe, ce mă fac la bătrâneţe? Că m-au lăsat puterile, măi omule Mi-au slăbit picioarele M-au lăsat și mândrele. 120


TERAPIE PENTRU SUFLET

III Omul cât e tinerel, Se ține dorul de el, Dar când ai îmbătrânit, măi omule Greu e dealul de suit Și mândrele de iubit. IV De-ar vrea Bunul Dumnezeu Să rămân tânăr mereu Sau să-mi schimbe invers anii, Să fiu iar băiatul mamii Aș începe o viață nouă, omule Și să vă cânt numai vouă. Dulce-i vinul din vii brumate I Se stinge luna în zori Cum s-a stins de-atâtea ori Iar eu tot n-am încetat Să beau vinul aromat. Refren: Ce dulce-i vinul din vii brumate, Dar nu într-una că faci păcate Eu beau încet, privind la lună, Până-am să mor cu sticla-n mână. II Știu că timpul nu mă iartă, Că n-am inima de piatră. Și-îmi înec durerea-n vin, Astăzi beau, mâine suspin. Refren: Am trăit mereu cu gândul C-o să-mi vină odată rândul, D-aia beau și chefuiesc, 121


NICOLAE C. DINU

La dușmani nu mă gândesc. De-o fi ultimul pahar, Vreau să-mi cânte-un lăutar Cu o tainică vioară, Să fac dușmanii să moară. Groparul I Groparule, deschide-mi mormântul ca să ies! La vatra părintească să mă întorc o dată. Prin locurile unde am colindat odată, Să-mi văd părinții, frații, logodnica-adorată. II Groparule dă-mi ochii, în orbite să mi-i pun! Și lasă-mă să-mi scutur țărâna de pe oase Dă-mi giulgiul să-mi acopăr ceolanele-odioase Și jur că nu voi spune secretul nimănui! II De-un an de când cu morții la întuneric stau Ea poate chiar și astăzi în doliu se jelește. Că trebuie să plângă știindu-l în mormânt, Logodnicul pe care ea și astăzi îl iubește. IV Scheletule, ia seama și-ascultă-mă pe mine Împacă-te cu gândul și-n locul tău rămâi! Că nicăieri nu este ca în mormânt mai bine N-ai fost tu cel din urmă, și nu ești cel dintâi. V Femeia credincioasă să n-o crezi niciodată Ea-nșeală totdeauna pe cel mai scump al ei. La cimitir vin zilnic mulțime de femei Dar n-am văzut prea multe plângând bărbatul lor. VI 122


TERAPIE PENTRU SUFLET

Bărbații lor zac singuri prin alte gropi uitate Ea pleacă după altul, fiind nemăritată Reface căsnicia și își trăiește viața Așterne noi morminte pe vechii lor bărbați. VII Renunță, dar, la gândul fatal și fără scop! Și mai adânc mi-ai cere mai bine să te-ngrop Decât să-ți vezi femeia în urma ta ce face Atuncea zaci mai bine și putrezește-n pace! Cine-mbătrânește omul? I Cine-mbătrânește omul? Wiski, țuica și cu romul, Băuturile spirtoase Și femeile frumoase. II Of, dor, of, mor! Întoarce-te, puișor! Of, dor, of, mor! Nu mă lăsa puișor! Of, surată, of, cumnată! Ce să mă mai fac, nepoată? III Nepoata: Păi, ai iubit cât ai iubit Și nimic n-ai folosit, Mai rău ai îmbătrânit Din pricină de iubit.

123


NICOLAE C. DINU

CAP. 5 DIN MUZICA ALTOR POPOARE Moscovă, măreață ești! Dimineața luminează Zidul vechiului Kremlin. Tot pământul sovietic Se trezește-n zori din plin. II Frigul intră pe sub haină, Cește zgomotul mereu. Bună, bună dimineața! Moscovă, orașul meu. Refren: Tu clocotești, măreață ești, De neînvins ai fost și ești, O, Patrie! O, Moscovă! Mereu în glorii să trăiești! III Câte-o stea se stinge, piere, Moscova s-a liniștit. Zile vechi, la revedere! Nouă zi, bine-ai venit! Valurile Amurului Trec valuri, trec, din Amur spre ocean, Pe unda vântului siberian Lucește blând soarele de taiga, Liber, liber și solemn, Înspumegatul fluviu, Își avântă unda grea. 124


TERAPIE PENTRU SUFLET

II În Amur mereu talazul Saltă dârz mereu grumazul, Scuturându-și zala, zala argintie, De-al Rusiei slavă plin. III Brumărin, tainic Amur, Sub un liber și sfânt azur. Preaslăvit al tău pământ! Grele corăbii purtând. IV Trec valuri, trec, din Amur spre Ocean. Pe unda vântului siberian... Vânt siberian... Lucește blând soarele de taiga, Liber, liber și solemn, Înspumegatul fluviu, Își avântă unda grea. Stepa baicală Sălbatică-i stepa baicală, Sunt mine de aur în ea Un om, blestemându-și ursita Cu traista pe umăr trecea. II Din ocnă în noapte fugise Dreptatea prea mult a'ndrăgit Pierzându-șișsi restul de vlagă Privea spre Baical istovit. III Apoi spre Baical se îndreaptă, Se urcă-n caiac de pescar, Și-un cântec din patrie-și cântă 125


NICOLAE C. DINU

Ocnașul trudit și fugar. IV Sunt singur sub ploaia de stele Și-n suflet port numai un dor: S-ajung în Siberia-mi dragă, Mânat de-al meu vis călător. Hai iubiții mei prieteni! Hai iubiții mei prieteni Împreună să cântăm! Și să spunem o poveste Cu o fată de pe Don. II Era o fetiță blondă (Marusea) Ce iubea pe un cazac, Se-ntâlniră-n zorii zilei, Într-un loc pe neașteptat. III El se duse la fântână Să-și adape calul său, Ea degrabă îl ajunse Și sări de gâtul său. IV Măi cazace, căzăcele. Eu pe tine te iubesc Și din dimineața aceea Tot la tine mă gândesc. V Dar cazacul era mândru Și-i răspunse, uite-așa: Nu te pot iubi, fetițo, Alta e iubita mea.

126


TERAPIE PENTRU SUFLET

Așa cum ai fost... Așa cum ai fost, așa ești și astăzi, Cazac viteaz, tu vulturul meu. De ce mi-ai ieșit atunci din nou în cale Inima mea s-o tulburi, din nou? II Am vrut să pornim în viață-mpreună, Pe-același drum nespus de frumos, Dar visul meu drag nu l-ai putut pricepe Mândru cazac și răutăcios. Partizanul rănit Soarele-apunea în stepa din Cuban Rănit de moarte zăcea un tânăr partizan Un bun camarad la el s-a oprit, Iar partizanul rănit lui astfel i-a vorbit: II - Du-i acești trei cai tatălui mei drag, Iar mamei mele să-i dai o sărutare-n prag! Soțioarei dragi du-i acest inel, Să-l poarte-n mâna sa, în amintirea mea! III Camarazilor du-le-ndemnul meu, Ca să lupte și ei, cum am luptat și eu. IV Așa s-a sfârșit, murind ca un erou, În stepă fu îngropat de camaradul său. A trecut o caravană A trecut o caravană Înspre-al soarelui apus 127


NICOLAE C. DINU

Și iubirea mea sărmana În deșert cu ea s-a dus... II Iar de-atunci tot trec într-una Caravanele mereu, Dar nu trece numai una Pe care-am iubit-o eu. III Pe nisipul alb o caravană Cânta duios o havaiană, Cântau arabii-ngrijorați, Iubirea lor pierdută-acum. IV Rumba era atât de-ncântătoare, Mi-a dăruit o mică floare, Ce-i purtătoare de noroc, E din grădina din Maroc. V S-o mai revăd aș vrea Dar va fi prea târziu, O umbră în pustiu, Dar va fi prea târziu! La Cuba, peste mări La Cuba, peste mări, La negri cu tam-tam-uri, Într-un boschet cu ramuri, Un marinar cânta Și marea-l asculta. II Și-n melodia lui E vorba de-o negresă Ce noaptea-ntr-o tavernă 128


TERAPIE PENTRU SUFLET

Se legăna ușor Pe brațul marinarilor. III Iar melodia lui Te poartă-n țări străine, În țări de farmec pline. În țara negrilor, în țara tigrilor, În țara leilor și-a leoparzilor. Iv Cuba, tu m-ai vrăjit! Melodia ta mă-nfioară. Departe, peste mări, Departe, peste zări, Cu țări de farmec pline Și multe desfătări. Cei trei cowboy Cei trei cowboy înțoliți la fix Treceau voioși prin Texas, Fiindcă Șeriful nu i-a prins. Șeriful din Arcansas. II Din Arizona ei veneau Șă-și caute norocul Și călătorind mereu în șa, De mult uitară focul. III Frumoasă-i viața de cowboy Să mergi mereu călare Și unde vezi un chef în toi, Să intri-n goana mare. IV Te-apuci să bei dintr-un butoi 129


NICOLAE C. DINU

De wisky foarte tare Și pân’ la ziuă joci în toi Doar jocuri mexicane. V A doua zi cei trei cowboy Sosiră la un „miacio” Unde era un chef în toi - Haidem și noi, muciacio! VI În ușa tinzii apăru O tînără făptură, Cu ochi căprui și-un păr bălau Și-o minunată gură. VII Atunci golanii pentru ea Se luară la bătaie, Se tăvăliră pe podea Și pumnii curgeau ploaie. VIII A doua zi când s-au trezit Întinși pe iarbă-afară, S-au pus să râdă toți în cor De ce-au făcut aseară. IX Frumoasă-i viața de cowboy Să mergi mereu călare. Nimeni în lume nu-i ca noi, Nimeni în lumea mare. X Te-apuci să bei dintr-un butoi De wisky foarte tare Și pân’ la ziuă joci în toi Doar jocuri mexicane.

130


TERAPIE PENTRU SUFLET

Maria Margherita La festival am cunoscut Un brazilian ce mi-a cântat Un cântec nou și tineresc, Un cântec de la el din sat. II Pe brazilian l-am învățat Să joace perinița mea Iar el mi-a dat cântecul său Ș l-a cântat așa: III Maria Margherita e un bella sanson Maria Margherita de la mia razon Muciacia Muciacita, dans a questra samba Bella Muceacita, a ia, ia! IV Iar cîntecul din țara sa Ce din chitară î strunea În graiul meu l-a tălmăcit Și l-a cântat așa: V Maria Margherita e un dans minunat Cine-l aude odată, hop, l-a și învățat, Că și plin de viață, e și foarte ritmat, Ram, pam, pam, para, pam, pam. VI Maria Margherita nu se pate cânta Decât la veselie și la zâmbet așa, Că-n ritmul său dansează și inima: Tic-tic, tica-tica, tica-ta! VII Din Brazilia până-n Haway 131


NICOLAE C. DINU

Îl fredonează orișicine. Îl auzi până și în tramvai Și scai se ține după tine. (se repetă strofele 5 și 6). Tibo-Tib În Tasmania se zice, Exista un trib ferice Iar șeful acestui trib Se numea chiar Tibo-Tib. II Tibo-Tib ca orice grangur, Se-mbrăca în piei de cangur. Și-avea dame indigene, Cu belciuge-n nas și pene, Ca maimuțele de soi, Respectiv ca și la noi. Refren: Hei, Tibo-Tibe! Hei Tibo-Tibe! Tibo-Tibe! III La sud de Pago-Pago Ce bine-i să trăiești! La nord de Pago-Pago Ce bine-i să iubești! Ha! Ha! IV În noaptea înstelată, Sub cer tasmanian (în Australia) S-asculți cum cântă negri În ritmuri de Tam-Tam! Mexico! Mexico!

132


TERAPIE PENTRU SUFLET

Mexico! Mexico! Sunt ritmuri fel de fel pe lume Și multe cântece de dor, Dar toate nu le știu pe nume Și unde e patria lor. II Dansează-n Viena și ecoul Când pașii dansului pornesc, La Barcelona boleroul, În Cuba tangoul te învăluiesc. III La orice pas te poartă cântecul la mal, În Mexico, sub cerul mândru tropical. Refren: Mexico! Mexico! Cu țărm de aur și argint, Odată mi-ai cântat Acest refren de dor înflăcărat. Mexico! Mexico! Sub minunatul soare blând, Te port mereu în gând Și peste mări și țări Te-aud cântând. IV E melodia-nflăcărată Sub cerul mândru, mexican, Răsună cânt de libertate Dus de vânturi, dus departe Până-n larguri de ocean.

133


NICOLAE C. DINU

La Polul Nord sunt pinguini și urși polari La Polul Nord sunt pinguini și urși polari Și toți dansează Samba-ntre ghețari, Dansează-n ritmul lor plăcut, amețitor Și focile-i urmează toate-n cor. Ascultă-i! Refren: Pinguin, mambo! Pinguin, mambo! Pinguin mambo! e-un dans furtunos. De aceea, Pinguin mambo-i frumos! II Sătul de sambe, mambe și-alte melodii, La Polul Sud am hotărât să plec, Dar și aici am dat de ritmuri fistichii Și-un pinguin cânta de mama lui. Refren: III Leii de mare ce soseau, pe rând, din larg, Cu gârturile-n sus ca un catarg, Alăturându-se la corul infernal Cu glasul lor în stil baritonal. Ascultă-i! Negresa de la etj. 203 La etajul 203 O negresă cu dinții albi și cu cercei, A ieșit în noapte și mi-a spus: „John, în noaptea asta tu vei fi răpus”. II Fetele din New-York toate vor Să le arăți „sistemul tău” și lor 134


TERAPIE PENTRU SUFLET

Cea mai mare dragoste de profan Este-aceea ce se face cu tam-tam. III Soarele pe cer e arzător, Ca surâsul senioritelor, Ăsta-i soarele de Mai, Ca-n Paraguay. Paraguay, în Paraguay E un colțișor de rai! L-am cunoscut pe John Sentimentalul L-am cunoscut pe John Sentimentalul Și l-am iubit de la-nceput. El m-adora, eu îl iubeam în taină Deși era cam molcom și tăcut. II John m-a-nvățat să beau rom cu paharul, Cinzano, dar și wisky adevărat. Parcă-l aud strigându-l des pe Jimmy Cu glasul lui plăcut și legănat, Să vină-ndată și s-aducă iute! Sticla și tirbușonul fermecat: Refren: Jimmy, Jimmy, adu, adu tirbușonul! Jimmy, Jimmy, Jimmu, ca să desfacem romul! III Mi-a povestit odată, într-o seară, E drept, la insistența mea. Voiam să știu de ce îi place romul? Iar el mi-a dezlegat „enigma” sa: IV - Când m-am născut, în jur erau butoaie Și popa-n țuică fiartă m-a scăldat, 135


NICOLAE C. DINU

Iar Dumnezeu cu vin a dat o ploaie, Încât toți cei prezenți s-au îmbătat. Refren V Crescând, apoi, descoperii licoarea Și o adoptai ca „brand” pe veci, Dar totdeauna o beau cu măsură Că nu vreau să-mi bat joc de viața mea. Refren: Jimmy, Jimmy... Taverna de pe Strada Mare În taverna de pe Strada Mare Marinarii beau și stau la sfat. Se distrează-n fiecare seară Cu fetele iubite de-altădat’. II Și în clinchet de pahare, Sus pe mese dansatoare, Joacă melodia negrilor, cântând. Marinarii se agită, Beau mereu și trag din pipă. Alegându-și fetele pe rând. ... Și toată noaptea-i plină de mistere! III Fumu’ acoperă toată taverna, Totul pare astăzi mai duios O fetiță joacă Tarantela, Unduindu-și trupul ei frumos. ... Și toată noaptea-i plină de mistere!

136


TERAPIE PENTRU SUFLET

CAP. 6 ADUCERI AMINTE 1. Povestea tatei din război În iarna anului 1950, tata a primit vizita fratelui său – unchiul Marin – și a lui Radu Zăvelcă, fost camarad al său din Războiul al II-lea Mondial, cu care a discutat mult, amintindu-și, pe rând, ororile întâmplate. Tata povestea cum a fost el rănit pe front: - Eram plecat, la patru dimineața, într-o misiune de luptă. Eram pușcaș militar și primisem în dotare o mitralieră. După ce am ocupat pozițiile în șanțurile săpate în linia I, am așteptat să se lumineze de ziuă pentru a putea vedea inamicul, dar după ½ oră, din niște tufișuri și-au făcut apariția trei ostași ruși care se furișau, când în picioare, când pe burtă, spre liniile noastre. Am deschis focul și i-am anihilat, dar imediat s-a deschis totul și a început vacarmul: Rușii veneau puhoi spre liniile noastre, dar, treptat, numărul lor scădea și nu mai ajungeau la tranșeele unde ne aflam noi. Deodată am simțit ceva fierbinte sub cască. Am scos batista și m-am șters, dar am văzut-o îmbibată de sânge și am strigat la camarazii mei de luptă: „Mor! M-a atins la tâmplă!”, după care am amețit și mi-am pierdut cunoștința. Am aflat ulterior că am fost dus la punctul de comandă, medicul nostru m-a operat pe loc, iar când mi-am revenit și am deschis ochii, m-a întâmpinat zâmbind: - Bine ai venit printre noi, camarade! - Ce s-a întâmplat cu mine? l-am întrebat eu. - Au fost lupte grele și puțini de-ai noștri au scăpat, a completat asistentul medical. - Mitraliera mea ați găsit-o? i-am întrebat. - Dă-o naibii de mitralieră! Bine că ai scăpat tu și ceilalți, a răspuns asistentul; alții au murit în tranșee. - Eu am semnat pentru ea la armurier, când am plecat în misiunea de luptă și sunt îngrijorat dacă a fost găsită! 137


NICOLAE C. DINU

- Le-am găsit pe toate alături de morți și răniți și le-am adus în unitate, când au încetat luptele. Stai liniștit, să te vindeci! ... După trei săptămâni de tratamente în acea unitate de pe front, am fost declarat transportabil și am fost adus în țară – împreună cu alți răniți – la Spitalul Militar din Iași, unde am mai fost tratat o lună de zile, apoi am primit zece zile permisie și am venit acasă, la familia mea. - Fraților! Ce am văzut atunci, pe front și, mai ales, prin spitale, m-a cutremurat: mulți oameni betegi de mâini sau de picioare, câte unul sau amândouă, cu fețele desfigurate, fără un ochi, câte unul îi avea pe amândoi accidentați. Erau ostași care se rugau de medici să le curme viața, motivând că „nu se pot întoarce acasă, la familiile lor, cărora să le fie povară”. După zilele de permisie m-am întors la unitate și m-a ajutat Dumnezeu să scap nevătămat până la sfârșitul războiului. 2. Țiganii cu ursul prin sat N-am mai asistat le cele povestite în continuare, de cei trei camarazi, pentru că pe uliță au început să bată tobele și multe voci și țipete. Țiganii jucau ursul pe la porțile sătenilor, iar lumea ieșea la porți cu copiii, aceștia din urmă ținându-se după urs cu tot alaiul. Bineînțeles, m-am alăturat și eu cârdului de copii, împreună cu fratele meu, Florică. Aveam doar zece ani, elev în clasa a III-a. Toată ziua ne-am ținut după urs, iar seara ne-am întors acasă plini de noroi și lihniți de foame. Urșii erau dresați de mici și jucau în ritmul tobelor și muzicii, struniți de cei care îi conduceau, folosindu-se de durerea pe care le-o provoca belciugul din nasul ursului, la nevoie, conform zicalei: „Ursul joacă de nevoie”. Noi, copiii, i-am însoțit tot satul și apoi până la gropile de lângă dereaua satului, unde își așezaseră șatra țiganii, cu căruțe, cai, catâri, măgari și urși, precum și trei câini. 138


TERAPIE PENTRU SUFLET

Acolo m-am împrietenit cu Maru, un băiat de țigani, cu un an mai mare decât mine, de la care am aflat multe, inclusiv câte ceva din obiceiurile lor. - Vino pe la mine! mi-a spus Maru și am să-ți arăt multe, pe care nu le știi! Începând din ziua următoare, dimineața, după ce mâncam, plecam la șatra de țigani, timp de o săptămână, până s-a terminat vacanța mea de vară și am început anul școlar. Șatra era formată din două familii de țigani din comuna (satul) Gătaia, din Regiunea Timiș. Acolo aveau casele lor, dar vara colindau prin țară (viață nomadă) și își așezau șatra în marginea localităților rurale, unde era apă și islazuri unde să pască animalele lor. Toți trăiau în corturi mari, unde făceau focul, cu mult fum și funingine, încât hainele lor și pielea lor mirosea a cort și fum. Maru îmi povestea că bătrânii lor susțin că ursul este frate cu omul, adică el bea și mănâncă tot ce mănâncă și omul, doar că nu poate să vorbească; sub blana ursului este un trup care seamănă foarte bine cu cel de om, exceptând ghearele și blana. Toți țiganii sunt bruneți, dar am văzut și băieți și fete blonzi, însă Manu nu recunoștea că acei copii pot fi furați de la alte etnii. O caracteristică unică: niciunul nu știa carte, susținând că ei știu mai multe limbi pe care le vorbesc și nu mai au nevoie de carte. Tocmai de aceea se considerau permanent în vacanță. Țiganii erau leneși, având un permanent simț al libertății, iar în familie și în societate se supuneau unor legi nescrise, așa-zise sacre, precum și niște obiceiuri din străbuni, la care nu renunțau niciodată. Ei disprețuiesc munca, dar fură. Fetele lor sunt frumoase – nu toate – dar multe dintre ele sunt neglijente, murdare, cu haine slinoase, care miros a fum, părul împletit în cozi în care zornăie bani de aur sau argint; pe păr

139


NICOLAE C. DINU

se ung cu o grăsime specială care le apără de boli, dar totdeauna este năclăit și urât mirositor, de la distanță. ... Multe țigănci stăpânesc arta vrăjitoriei și a ghicitului, ceea ce le face să se considere superioare față de oamenii de rând. În acea vară am văzut la țigănci ghiocul adevărat, care era din marmură, având forma unei căsuțe de melc. Ele susțineau că acel ghioc este „un trofeu smuls din adâncurile mărilor”. Într-o zi am fost martorul unui scandal mare între două familii de țigani, iar ce am văzut a fost oribil: s-au bătut între ei bărbații, apoi au sărit femeile lor în ajutor, lovind în bărbații adversari cu copiii lor: îi țineau de picioare și loveau pe agresori cu trupul copilului. Un copil a murit în acea încăierare. Cauza: i-a fost ruptă coloana cervicală și cea vertebrală. Pe nas și gură îi curgea sângele. Eu l-am întrebat pe Manu: - Nu le pare rău că l-au omorât? - Zice că nu. Vor face altul în locul mortului. ... După acel scandal, Bulibașa a dat dispoziție să plece din acel loc și într-o oră, corturile lor au fost strânse, totul a fost pus în căruțe, apoi urșii, câinii etc. legați și șirul de căruța s-a pus în mișcare spre Constanța, trecând prin marginea de Vest-Nord-Vest a satului nostru. Priveam în urma convoiului de căruțe, cu părere de rău. Mă obișnuisem cu ei acolo. 3. Ce zici, te faci pândar la bostană? Într-o zi m-a luat tata cu el la câmp să-mi arate unde aveam lotul cu pepeni. În căruță am pus câteva bile (pari) din lemn, saci vechi, cuie, tesla, ciocanul și coasa și cazmaua. Nu știam la ce vor fi folosite. Ajungând la câmp, tata a cosit o bucată bună de dughie proaspătă de la capul lotului, pe care a pus-o în căruță, apoi a deshămat caii și i-a legat la căruță să mănânce. 140


TERAPIE PENTRU SUFLET

Cele aduse de acasă le lăsasem pe locul unde urma să construiască o colibă; eu nu știam ce va face, că nu văzusem niciodată cum se construiește. Mă plimbam printre vrejurile de pepeni și mă bucuram când zăream câte unul din acei pepenași. Tata lucra în tăcere, dar cu spor, iar eu mă uitam la el cum face; din când în când îmi cerea să-i dau cuie sau un sac, ori colacul de sârmă, din care tăia cu cleștele câte o bucată, cu care lega capetele lemnelor care se așezau pe lateralele construcției, ca niște coaste. Peste acea osatură din lemne a întins sacii, iar peste ei a așezat un strat gros de iarbă, abia cosită de pe un răzor și, deasupra totul a fost învelit cu alți sacivechi, întăriți cu sârme. - Îți place? - Da. Este foarte frumoasă și rezistentă. - Așa este. Înăuntru are destul loc și sper să nu plouă în ea, mai ales după ce iarba se va usca și se așează bine. Deci, îți place. Te faci pândar? Ce zici? - Ce este pândar? îl întreb eu. - Paznic la pepeni. Peste o săptămână-două, pepenii vor începe să se coacă și-i vor mânca alții dacă nu-i păzește nimeni, sau intă alte animale. - Asta înseamnă să stau aici singur permanent, atât ziua, cât și noaptea? - Exact asta face un paznic, păzește permanent bostana. Tot ești în vacanța de vară. Iar aici, cu tine, de săptămâna viitoare vor veni și verișorii tăi Ilie și Mitică, ca să-și păzească pepenii lor, din partea dinspre răsărit, lângă noi. - Dacă trebuie, voi veni să-i păzesc! am răspuns eu, ceva mai liniștit, auzind că vin și ei, deși erau cu vreo 4-5 ani mai mici decât mine și nu puteam pune mare bază pe ei, dar nu mai eram singur. ... Peste două săptămâni, toți trei defilam pe drumul dinspre sat, spre bostana noastră, având fiecare câte o traistă cu mîncare, iar eu aveam și o pernă, un pled, cearceaf, o sticlă cu apă 141


NICOLAE C. DINU

și pe Haiduc îl duceam de lanț. Până le-a fost construită și lor câte o colibă au locuit la mine, prilej să mâncăm împreună și să discutăm despre toate cele. Ziua mai inventam jocuri, ori citeam din cărțile mele primite la sfârșit de an ca premii. Când pepenii au început să se coacă, hrana noastră era asigurată; era mai greu să-i ghicim pe cei verzi (după sunet, după coadă etc.), dacă sunt copți sau îi stricăm. Au fost vreo două cazuri, dar când am văzut că miezul era crud, l-am scobit, i-am scos miezul și am făcut felinare. Verișorii mei, fiind odihniți, mă rugau să le spun povești, abia apoi adormeau. Eu citisem și povești, dar și unele ziare și mai inventam uneori, să pară povestea mai interesantă. De exemplu, privind luna strălucitoare, petele întunecate le asemuiam cu ciobanul care mesteca mămăliga într-un ceaun mare; apoi le vorbeam despre cerul negru „de cătran” cu covorul lui de stele pulsatoare și celelalte fenomene de nepătruns. Acel cer plin de stele în nopțile calde și senine au contribuit la împlinirea acelui vis frumos al copilăriei mele, pe atunci fără prea mari griji, deși duceam acolo o viață modestă, fiind în mijlocul naturii, cu aer proaspăt, nepoluat – cum este astăzi – cu liniște deplină, libertate. 4. La caise Într-o sâmbătă am venit acasă pentru a face o baie și să-mi schimb rufăria de pe mine, dar Florică mi-a spus: - S-au copt caisele, dar mama zice să le lăsăm pentru magiun. Dar știi ceva? La nașul meu în grădină, chiar lângă gardul din spate, dinspre noi, este un cais mare plin cu caise coapte. Hai să le vezi și tu! Avea dreptate, pomul era plin cu caise mari și destul de coapte, dar era al lor, nu al nostru. Vecinul, Florea Doicaru, era nașul de cununie al părinților noștri, dar și nașul de botez al lui Florică, iar după ce am studiat puțin terenul, am sărit peste gard amândoi și am urcat în pom. 142


TERAPIE PENTRU SUFLET

După ce am gustat două-trei caise, am umplut și sînul cămășii, dar când ne pregăteam să coborâm pe pământ, printre crengi am zărit câinele lor, care s-a apropiat de tulpina pomului, a ridicat un picior și a urinat. I-am făcut semn lui Florică, să nu vorbească, iar câinele a plecat încet pe lângă gard, spre casă, oprindu-se din când în când. - Ce facem? mă întreabă Florică. E un câine foarte rău și ne rupe pantalonii. Apoi află și nașul nostru. - Tu să stai aici liniștit, iar eu am să cobor, sar gardul și caut ceva cu care să-l întărât, iar tu cobori încet, treci peste gard și mă aștepți acasă. Am găsit un băț și am procedat întocmai, apoi am plecat și eu acasă, scoțând caisele din sân și le-am pus pe-o cârpă să le mâncăm. Mama, venind din curte și văzând că noi mâncăm caise, ne-a certat: - Ce faceți aici? - Mâncăm caise! i-am răspuns noi. - Păi, n-a fost vorba să le lăsăm să se coacă bine și să facem magiun? - Caisele nu sunt de la noi, sunt dintr-un cais de la nașul Florea Doicaru. - Se zice că ați furat și n-ați făcut bine! a zis mama puțin intrigată, dar a mâncat și ea o caisă, apoi a plecat la treburile ei de la bucătărie. 5. Baia forțată în gropanul cu apă. La începutul vacanței de primăvară din anul 1951, iarna s-a prelungit până prin luna aprilie. Noi, copiii obișnuiam să ne dăm pe ghiață, dându-ne drumul de pe deal și ajungeam până lângă dereaua formată de apa care venea de la cișmeaua satului și care ajungea până în satul Straja, curgând încet.

143


NICOLAE C. DINU

Pe la ora 8.30 au strigat la poartă doi colegi de clasă: Nelu Lungu și Vasile Pițigoi: - Hai, bă, să ne dăm pe gheață până la derea, că e tocmai bună, e ca sticla! - Așteptați-mă nițel, până mă îmbrac și vin! le-am răspuns eu vesel. Dar Florică, fratele meu, zice: „Merg și eu cu voi!”. Când am ajuns lângă gardul bunicii Lisaveta, și am văzut drumul înghețat lucind în soare, toți ne-am bucurat de așa minune și am trecut la fapte. Prima cursă a fost de probă pentru adaptare, dar când am văzut că merge, ne-am avântat tare. Eu aveam și ghete noi, din piele cazonă și cu ținte pe talpă, care alnecau pe ghiață cu ușurință. Chiuiam de bucurie, ca o hoardă de tătari și zburam pe gheață ca la concurs. Dealul, dar și valea nu ne mai erau de-ajuns. Multe probe am tot făcut până după masă. Când soarele anmuiat gheața de pe cărare, iar viteza ne-a jucat feste și am ajuns într-un gropan, tot cu apă înghețată, unul după altul, făcând o baie forțată; gheața s-a rupt sub greutatea noastră și toți patru am luat apă. Dar n-am plecat imediat acasă, de teamă că vom fi certați, poate luam și o chelfăneală și am tot tras de timp până când au înghețat hainele pe noi, parcă eram de gheață și abia făceam pasul. - Nu mai pot de frig! îmi spunea Florică, dârdâind. Cred că am să mor! - Vezi-ți, mă, de treabă! Iarba rea nu piere, îi ziceam eu, deși dârdâiam ca și el, dar voiam să-i fac curaj. ... Ajunși acasă, când ne-a văzut mama, s-a speriat, apoi s-a mirat tare de cum arătam. Inutil să ne mai certe, îndată ne-a dezbrăcat de tot, ne-a frecționat cu gaz (petrol lampant), apoi ne-a oblojit cu cataplasme de ovăs fiert și frunze uscate de ceapă, ceaiuri fierbinți și ne-a împachetat în plapumă, apoi a făcut foc în sobă și ne-a avertizat: „Până mâine nu ieșiți de aici!”

144


TERAPIE PENTRU SUFLET

Tata era plecat, dar când s-a întors acasă și a aflat, a decis pe loc pedeapsa: „Ia-le izmenele, nevastă! Și nu au voie să iasă din casă!” „Păi de luni termină vacanța”, zice mama. Pentru mine măsura a fost usturătoare, dar mai ales umilitoare, dar Florică era mulțumit, zicând: „Bine că am scăpat de bătaie”. Mama ne aducea mâncare în camera noastră, dar îmi aducea des aminte că am stricat costumul nou. „Ia făcut saftea, că era nou” – râdea Florică de mine. 6. Cu tata la câmp să ar ogorul Terminasem cele patru clase primare și mă aflam în vacanța de vară, cu preocupări gospodărești, așteptând să văd dacă părinții mei vor hotărî să continuu învățătura. Tata fusese ales primar în comuna Topraisar și tot timpul era plecat, iar toate muncile în gospodărie, dar și la câmp, le făceam eu, Florică și surorile noastre. Într-o zi de dimineață, tata a pus în căruță un butoi cu apă, plugul și mâncare într-o traistă și m-a luat și pe mine, fără explicații. Într-o zonă de câmpie aveam două hectare de pământ arabil de pe care fusese recoltat grâul. Ajunși acolo, a coborât plugul și la montat, apoi am pus împreună caii înaintea plugului și mi-a explicat: - Tu vei merge cu caii de căpăstru, ținând pe răzor, ca să tragem prima brazdă! Hai! Am făcut întocmai, iar când am revenit la căruță, am introdus caii cu plugul pe prima brazdă și am oprit, iar tata mi-a explicat iar: - Să ai grijă totdeauna, calul din dreapta să meargă pe brazdă, iar tu să-i manevrezi din hățuri, fără să-i forțezi! Tragi 5-6

145


NICOLAE C. DINU

brazde, apoi îi deshami, îi împiedici și-i lași să pască două ceasuri , timp în care mănânci și tu ceva că ai destulă mâncare în geantă. După aceea îi pui din nou la plug, îi adapi, mai tragi 5-6 brazde și iar îi lași să pască până spre seară, timp în care tu cosești iarbă de pe acel loc viran, de-acolo – face el semn cu mâna, să aibă ce mânca noaptea, acasă. Am văzut că iarba este mare, fragedă, și o vor mânca cu poftă, continuă tata, apoi le dai grăunțele din sac, după care le dai apă din butoi. Asta la prânz. Seara, înainte de plecare, încarci iarba în căruță și pornești spre casă, iar mâine dimineață vii aici, din nou, ca să continui treaba. Ai înțeles? - Da. - Eu plec acasă, iar de acolo la primărie. Spor la treabă, a mai spus tata și a pornit peste câmpie în direcția satului, iar eu am mânat caii pe a doua brazdă, respectând întocmai programul dat. Seara, când am ajuns acasă, le-am dat să bea cailor apă, apoi și grăunțe (porumb amestecat cu orz), după care i-am lăsat să mănânce iarba din căruță toată noaptea, iar a doua zi de dimineață am repetat tot ritualul zilei precedente și așa, în patru zile, am terminat ogorul pe cele două hectare de pământ. În săptămâna care a urmat am mers la un alt lot care fusese semănat cu orz și l-am arat timp de două zile, apoi m-am ocupat de alte munci gospodărești împreună cu frații mei (prașila a doua a porumbului și floarea soarelui etc.). 7. Bate fierul plugului! Într-o seară, tata s-a întors acasă mai devreme și m-a întrebat cum merge plugăria și ce am realizat în câmp. I-am povestit tot ce am făcut. - Tu ai bătut fierul plugului vreodată? - Da, de două ori, când am început să ar.

146


TERAPIE PENTRU SUFLET

- Foarte bine. Fierul de plug ascuțit bine, taie brazda mai bine odată cu pirul și buruienile, iar caii nu simt povara toată. Să-l bați mai des! Asta făceam eu într-o zi, când m-am pomenit cu Virgil, fiul vecinului nostru de peste drum, care m-a întrebat: - Unde este tatăl tău? Voiam să discut ceva cu el. - La primărie, i-am răspuns eu. - Dar cine bătea fierul plugului? - Eu. Și nu este prima dată. - Păi știi tu să faci asta? s-a mirat Virgil, cercetând gura tăioasă a fierului de flug, pe care abia o netezisem cu o pilă. Bravo, mă! Te pricepi. Ai făcut-o foarte bine. Virgil avea 17 ani, mai mare ca mine cu șase ani. De fiecare dată când băteam fierul plugului, acesta fkuiera în brazdă, iar eu ascultam cântecul vesel al ciocârliei, care se menținea într-un punct fix din văzduh, parcă era legată cu sfoară. Îmi venea și mie să cânt de bucurie în urma plugului. În acea vară arătura a fost ultima mea ispravă, deoarece în toamnă am plecat la Școala din orașul Techirghiol. 8. La gimnaziul din Techirghiol Menționez că în toată perioada mea de învățătură și de formare a mea ca om, am avut parte de dascăli foarte buni, unii chiar eminenți. Voi aminti câțiva: a) Directorul gimnaziului, Ion Nicolae, era și profesorul nostru de limba română, un om blând, atent la toate detaliile și un bun pedagog. Din primul an l-am îndrăgit, l-am respectat și mi-a devenit idol, model în toată comportarea mea. De la Domnia Sa am învățat temeinic gramatica limbii române, dar ce a fost și mai important, am învățat modestia, cinstea și dăruirea pentru muncă, fără să te împingă cineva de la spate.

147


NICOLAE C. DINU

Dânsul îmi spunea odată: „Modestia este proprie marilor talente și ea este înscrisă în cadrul genetic al fiecărei persoane. Astfel de persoane nu sunt capabile de lingușire față de cei care adesea au dreptul să decidă pentru ei, dar sunt răi, răzbunători sau inculți”. Când ne-a predat în clasă verbele „a fi ” și „a avea”, a făcut o precizare la sfârșit: „în viață să vă amintiți câtă deosebire există între oameni pe această linie care ne poate arăta diferențele și te întrebi „de ce mai trăiește omul, dacă vântul a reușit să-i șteargă urmele pașilor săi în viață?” Asemenea învățăminte pătrundeau adânc în conștiința mea și în sufletul meu răscolitor de atunci, influențându-mi benefic creierul meu lucrativ, avid de cunoaștere.Întotdeauna am ținut la demnitate, având pretenția să fiu respectat așa cum respect și eu; am ținut să fiu luat în seamă și să nu mi se știrbească demnitatea. N-am fost umil, dar nici laș. Profesorul I. Nicolae m-a întrebat odată: - Ce școală ți-ar plăcea să urmezi după gimnaziu? - Eu aș vrea să fiu profesor, ca dumneavoastră. - De ce? Meseria de profesor este grea, deși este frumoasă. Părinții tăi ce spun? Unde vor să te dea? - Ei vor să fiu inginer de drumuri. Profesorul m-a privit, a tăcut câteva minute, apoi a spus: - Ascultă-ți părinții! Ei știu mai multe. Nu uita că adevărurile trăiesc undeva, independente de vrerile și preocupările noastre, iar pentru a le afla este nevoie de eforturi deosebite și ne cer să renunțăm chiar și la cele mai plăcute lucruri personale care sunt omenești. Există mulți oameni care aleg să ducă o viață ușoară, comodă și atunci renunță să mai caute adevărul și devin supuși, docili, acceptă unele privilegii facile. Îl iubeam pe profesorul I. Nicolae, care mi-a picurat în suflet pasiunea pentru învățătură și muncă.

148


TERAPIE PENTRU SUFLET

- Tu ești un spirit activ, iar cinstea îți oferă prilejul să poți lucra în viață fără să ai nevoie de șefi, care să te împingă de la spate, mai ales să te controleze. În viață, însă, mai ales în zilele noastre, totul ar putea depinde de noroc sau de o întâmplare. Importantă este acțiunea, adică să-ți placă profesia aleasă, pe care să o exerciți cu pasiune și atunci ea este pusă în valoare, la parametri înalți. Nu este bine să dobândești cunoștințe pe care apoi să le stochezi în creier și să le ții acolo fără vreo întrebuințare. Ai fi la fel cu persoanele avare (zgârcite), care adună bani, obiecte de valoare și alte bogății, peste care stă călare, fără ca oamenii să se poată folosi de ele. Apoi a tăcut o clipă, după care mi-a pus mâna pe umăr și a reluat: - În orice meserie se cere să depui pasiune și multă muncă, dar și știință și atunci ți se va părea ușoară și o vei putea exercita pe o lungă durată – ca un maraton – ca pe o reală plăcere, nu doar, ca pe o trecere rapidă, ca pe o alergare la 100 metri viteză. Tu ai putea ajunge negreșit, dacă le adaugi: cinstea, dăruirea și adevărul, dar și stăpânirea emoțiilor. ... Recunosc că am fost ambițios, puțin poznaș, dar mintea m-a ajutat să procedez mereu corect iar de la tatăl meu am învățat cinstea, seriozitatea, fără să-mi fie pervertite mintea sau inima, iar munca m-a ajutat să mă călesc de timpuriu. Astfel că la gimnaziu și apoi în toate școlile pe care le-am urmat în viața mea am suportat ușor și le-am împlinit toate exigențele care nu mi s-au părut niciodată greu de trecut. În copilăria mea și apoi până când m-am pensionat, am muncit conștiincios, luptând cu greutățile vieții, percepându-le ca pe o datorie și nu ca o povară. Am gândit matur de la o vârstă fragedă, căutând neîncetat să disting binele de rău și să aflu hotarul dintre ele; e drept că uneori m-am amăgit că l-am găsit și am fost nevoit s-o iau de la capăt cu analiza cercetând atent faptele.

149


NICOLAE C. DINU

Într-o zi am fost duși la Monumentul Eroilor din Techirghiol unde se desfășura ceremonia anuală a eroilor de război. Atunci am ascultat pentru prima dată imnul închinat eroilor: „Presărați pe-a lor morminte Ale laurilor flori, Spre a fi mai duce somnul Fericiților eroi!” Am fost tare impresionat de participanții la acea comemorare: zeci de bărbați – eroi de război – alcătuiau un peisaj care îndurera privirile: cu un braț lipsă, iar mâneca cămășii se odihnea în buzunarul hainei, iar la alții, prinsă în cureaua de la pantaloni; alții aveau câte un picior lipsă, ținând cracul pantalonilor prins la curea, iar cei mai mulți se sprijineau în cârje de lemn. Toate acestea mi-au adus aminte de poveștile tatălui meu din spitalele de pe front și de la Iași, când a fost și el rănit și spitalizat apoi. ... Peste două săptămâni am mers la frizeria din Techirghiol să mă tund, că nu aveam voie să purtăm frizuri. Acolo am avut o surpriză: frizerul care m-a tuns avea lipsă ambele picioare, tăiate mai sus de genunchi, iar cele două cioturi erau îmbrăcate în postav cu bazoane mari la șezut, cu care se târa pe sol, având două mânere cu care se sprijinea în mâini. Nea Sandu – acesta îi era numele, era un bărbat frumos, cam de 35 de ani, căsătorit și avea o fetiță de 6-7 ani. Multă vreme m-am gândit cum s-o descurca el în viața de toate zilele, având și o familie de hrănit? Atunci am înțeles că numai frumusețea fizică nu este suficientă, ea trebuie însoțită de sănătate, inteligență, farmec interior și să vină din acel preaplin existent în omul cu suflet cald și frumos.

150


TERAPIE PENTRU SUFLET

b) Profesorul nostru Lozan În trimestrul al II-lea, la orele de aritmetică s-a prezentat la clasă un bărbat de vreo 45 de ani, cu un picior de lemn și se sprijinea în baston. Fostul nostru profesor de matematică, profesorul Schilici, fusese arestat pe motiv că ar fi avut legături cu legionarii, așa că am făcut orele de matematică cu profesorul Lozan, care era un om cu fizicul destul de slab, iar fața avea pielea străvezie (translucidă) și o față suptă, iar ochii lui cenușii aveau o sclipire de oțel ce trădau un temperament inflexibil. Într-o zi a venit în clasă bine dispus și l-am rugat să ne povestească câte ceva din război, curioși să aflăm cum a ajuns să fie rănit. M-a privit o clipă, apoi m-a întrebat: - Tatăl tău a fost în război? - Da. A fost și rănit la Cotul Donului, O clipă s-a gândit, apoi a început rar, cu întreruperi, să ne povestească: „Ce vă voi spune este prea dur pentru voi, dar dacă țineți să știți ce s-a întâmplat, vă pot spune că acel război a fost o mare mizerie și un pericol de moarte și distrugere. La mine a fost o explozie puternică, care mi-a retezat piciorul drept – că în război se folosesc arme de foc, nu e bătaie cu bulgări de zăpadă – mi-am pierdut cunoștința și n-am mai știut nimic de mine. Am trecut prin moarte, pierzând piciorul, mult sânge, apoi a urmat operația cu spitalizarea, dureri, suferințe... Ce a fost mai grav, a urmat ulterior: odată cu pierderea piciorului am pierdut sensibilitatea propriilor mele simțiri omenești, încât am devenit indiferent la suferințele celor din jurul meu, iar la propria-mi suferință sunt imun. După vindecarea rănilor, odată cu terminarea războiului, pentru mine a fost foarte greu să-mi reiau viața normală în socitate, pentru că pierdusem toate relațiile din trecut.

151


NICOLAE C. DINU

A tăcut. Când s-a ridicat de la catedră, în drumul spre ușa clasei, mersul lui greoi, șchiopătat, era însoțit de scârțâitul strident al piciorului său de lemn. c) Profesorul de istorie Constantin Oprișan ne învăța să facem pași în cunoașterea lumii antice și a celor mai mari imperii din cele mai vechi timpuri. Mă impresiona povestea Turnului Babel din Babilon, construit pe vremea împăratului Nimrod, iar după fiecare lecție îmi creștea dorința să-mi crească aripi să pot zbura peste țări și mări ca să le văd pe viu, în care scop mă rugam la Dumnezeu când eram singur cu mine. Visam să mă înalț în văzduh, sus de tot, de unde să văd cu ochii mei acele țări și continente, să văd Sfinxul, faraonii, să văd Alexandria, Nilul și toate acele locuri unde au trăit acei împărați antici. Istoria are o mare însemnătate. Ea presupune cunoașterea evoluției umane de-a lungul vremii. eu o asemui cu un torent clocotitor care coboară din munte, iar omul bea din el pentru a căpăta forțe noi, care să-l ajute să meargă mai departe. Există o vorbă printr specialiștii în materie: „Cine cunoaște trecutul poporului său este în măsură să se judece corect chiar și pe sine însuși”, Istoria trebuie să fie cunoscută de toți trăitorii de pe acest pământ românesc, mai ales de către tinerii noștri, să afle ce ne-au făcut rușii (Pintilie și Mazuru), să citească pentru a se informa corect, că există multe studii complete din care se pot informa. De-a lungul perioadei în care am urmat prin școli, istoria mi-a fost unul din obiectele preferate, dar niște neaveniți i-au alterat esența după ce au scuipat-o, au trunchiat-o și au falsificat-o, în raport cu interesele lor de grup, iar mai apoi, patrimoniul nostru istoric și cultural a fost taxat ca fiind „un concept vetust”, care, vezi Doamne, nu mai concordă cu spiritul de integrare Europeană ori cu globalizarea și mondializarea în care am ajuns.

152


TERAPIE PENTRU SUFLET

9. Cu caii la păscut iarbă După ce am mers la gimnaziu, doar pe perioada vacanțelor mă mai ocupam de activitățile din gospodăria noastră, dar și de cai. Singura plăcere îmi rămăsese să-i duc pe câmpie să pască iarba verde, iar eu îi supracegheam, le observam mișcările și îi desenam în caietul meu, în diferite poziții, după cum se mișcau ei. Caii sunt ființe minunate, iar mie mi s-au părut a fi cele mai frumoase creații lăsate de Dumnezeu. Eu i-am călărit pe câmp drept sau pe drumuri de pământ și am beneficiat de un extaz, ca un fel de zbor planat, un zbor frumos fără desprinderea de pământ, când calul și călărețul se contopesc într-o singură ființă. Pe pajiștea unde pășteau ei, îi desenam așa cum îi observam, în diferite ipostaze: relaxați sau încordați, cu gâturile lor frumos cambrate ca niște arcuri de cerc, care mă făceau să fiu mândru de ei. Când îi puneam la căruță și spuneam doar „Hai băieți!” ei porneau într-un trap săltat, apoi se așterneau la drum, fără să folosesc biciul. 10. Tunsul (metodă de igienă) Eu am fost dintotdeauna împotriva tunsului băieților în școli, dar m-am supus dispozițiilor școlii, deși o consideram ca pe o pedeapsă corporală și o frustrare de un drept personal. Toți băieții din clasele 1-7 erau tunși pe pielea capului (tunși chilug), igiena fiind justificarea măsurii și arătam ca niște patricieni. Dar vara, în vacanța mare, lăsam părul să crească și-l chinuiam, după baie, cu prosoape, basmale, ca să stea presat și să arătăm normal Începând noul an școlar trebuia să ne prezentăm tunși – pe piele – lăsând podoaba capilară la frizer. Dar în partea a doua a clasei a VII-a ni s-a permis să purtăm părul tuns scurt și îngrijit, până la terminarea gimnaziului, iar eu nu m-am mai tuns deloc toată vara, încât la examenul de

153


NICOLAE C. DINU

admitere din Școala Medie Tehnică de Marină din 1953, am fost poreclit Eminescu de către colegii mei de clasă. Pentru că acea poreclă era pentru mine prea făloasă, m-am tuns scurt, ca și ceilalți elevi de marină. ... După Revoluția din 1989, elevii nu se mai tund deloc, unii chiar își lasă plete, iar adulții se tund pe piele – ca să fie „macio” – că așa este moda – susțin ei. Printre ei vezi oameni care își etalează în public câte o „tărtăguță” diformă, țuguiată sau bombată ca la gorile, ori cu o țeastă turtită, semănată cu adâncituri din loc în loc, cu pete maronii etc. Alții se rad pe cap pentru a scăpa de corvoada îngrijirii părului, motivând că „așa este moda”, deși pot răci ușor. 11. Cravatele roșii În luna februarie 1951, pe un soare blând a venit instructoarea de pionieri și ne-a scos în curtea școlii, unde am participat la festivitatea de înființare a unității de pionieri din gimnaziu. Atunci au cântat trompetele, au bătut tobele și pe cei selecționați – merituoșii – ne-a chemat lângă drapelul desfășurat, unde ne-a dat cravate roșii și insigne, apoi ne-am citit angajamentele pe care le scrisesem fiecare în clasele noastre. Au urmat apoi ședințele specifice de pionieri, prilej cu care au fost constituite grupele și detașamentele, s-au învățat cântece pionierești, printre care și „Marșul pionierilor”. În luna aprilie am plecat în vacanța de primăvară, care cădea în perioada zilelor de Paște, iar instructoarea noastră ne-a citit drepturile și obligațiile pe perioada vacanței, atenționându-ne să nu mergem la biserică, că dacă află, vom pierde cravata roșie. Fratele meu, Florică, abia mă aștepta să merg cu el la deniile de Paște, iar când i-am spus că nu merg, m-a spus mamei, care m-a certat:

154


TERAPIE PENTRU SUFLET

- De ce, mamă, refuzi să mergi la biserică, tu, care ai cântat în cor altă dată? Omul fără credință este mai prejos și mai primejdios decât animalele sălbatice. - Nu pot, mamă, instructoarea noastră ne-a atenționat că ne va da afară din unitatea de pionieri și chiar din școală, iar eu vreau să termin școala. Mama s-a gândit câteva clipe, apoi mi-a dat dreptate. De atunci credința mea s-a diminuat, aproape s-a stins, regăsind-o abia în ianuarie 1993, când am trecut printr-o cumpănă de sănătate. Marșul pionierilor: Flutură cravatele roșii, Trec în pas copiii, voioșii, Tobele bat, trompetele sună, Toți pionierii se adună. II Cei din patruzeci băieți și fete, Vin cete-cete Iar din glas se-ncheagă mii de voci: - Zi de zi, mai mult ca ieri, legământ de pionieri, Soarele și-a pus pe ei pecete. Refren: Înainte! Tot înainte! Pionieri cu vrerea fierbinte, Ard în inimi și-n minte, Vâlvătăi aceste cuvinte. III Toți copiii din lumea întreagă Vor hotarul vrajbei să-l șteargă, Noi, pionierii, jurăm vom face, Zid neclintit pentru pace!

155


NICOLAE C. DINU

CAP. 7 ÎNCERCĂRI ALE POEZIEI În vacanța de vară de după clasa a V-a am fost paznic la via și bostana noastră. Având ceva mai multă învățătură și timp liber berechet, visam pe pajura dintre vii, noaptea, când priveam stelele de pe cer și am scris câteva poezii cărora le-am mai corectat stângăciile de atunci, dându-le forma definitivă, dar care nu am pretenția că sunt perfecte. Încerc să le trec la sfârșitul acestei cărți, cerând anticipat scuze celor care le vor citi. Bombardarea bazinelor de petrol (din orașul Constanța, martie 1945) I Am muncit de mic copil Și cu multă trudă, Duceam gâștele la baltă Și la iarbă crudă. II Mai târziu am păscut mieii Izolați de cârd, Ca oile să dea lapte Când ne venea rând. III Îndeplineam și ocupații Pentru oameni mari: Mânam calul la căruță De la șapte ani (martie 1945) IV Tata și unchiul Marin Luptau în război (al II-lea Mondial) Munceam toți rămași acasă, Să trăim și noi. V Așteptându-i să se-ntoarcă 156


TERAPIE PENTRU SUFLET

La sfârșit acasă, Sperând la un trai mai bun Și-o viață mai frumoasă. VI Mergeam la oraș cu mama Și tușa Tudora, Cu lactate, cereale, Păsări, purcei și curcani. Le vindeam în târg pe toate Ca să facem bani. VII După ce-am vândut ce-aveam Am făcut și târguieli, Am pus calul la căruță Și-am plecat spre casa noastră. VIII Dar la ieșirea din Constanța S-a-ntâmplat „năpasta”: Ne-a ajuns din urmă Chiar „moartea cu coasa”. Vuiet gros venea din cer Uruit de avioane, apoi un mare mister. IX Deodat’ s-a pornit potopul Flăcări, fum și gaze. Din văzduh picau în șir Bombe ca un stol. X Unde cădeau pe case, Pe șinele din triaj, Dar noi percepeam „năpasta” Ca pe un mare necaz. XI Cădeau ca perele coapte, Explodând mai sus de sol, 157


NICOLAE C. DINU

Sar rotundele capace Și plutescdeparte-n gol. XII Limbile de foc se-nalță Încing cazane cu petrol, Rând pe rând săreau în aer Capacele de oțel. XIII își iau zborul spre înalturi Către soarele-arzător; Jarul lor emană gaze Și-un vacarm asurzitor. XIV Nu mai reveneau în zonă, Nici bucăți, dar nici întregi, Pluteau prin văzduh aiurea, Căzând pe locuri de veci, În Cimitirul Central Ca la carnaval. XV Zona-ntreagă e cuprinsă De-o lumină orbitoare. Mama și tușa Tudora Se-nchină privind spre cer. XVI Rugăciunea lor fierbinte Se-ndreaptă spre Dumnezeu. Văzând tragica-ntâmplare Mă închin la fel și eu. XVII Să ne scape de năpastă, Să depășim ceasul greu, Să-ajungem teferi acasă Ne tot închinam mereu. 158


TERAPIE PENTRU SUFLET

XVIII Eram speriați cu toții, Mama mă striga de zor, Dar vacarmu-asurzitor, Oprea totul la distanță, Fără spor. XIX Apoi, citindu-i pe buze, În sfârșit am înțeles: - Mână calul , maică! Poate ieșim din infern, Că altfel pierim cu toții Parcă-i un blestem. XX Eu cu biciul îndemn calul Să pornească în galop. Și, treptat, scăpăm de zgomot Și de-acel potop. XXI Ajunși în afara zonei, Totul pare liniștit, Dar tot mai mențin viteza Calului – mențin galopul XXII Să fiu sigur că în urmă, A fost depășit potopul. Nu mai este nici pericol Și suntem salvați cu totul. Tata vrea să fiu plugar Terminând eu clasa a patra Mă gândeam și la gimnaziu. Doream mult să merg la școală 159


NICOLAE C. DINU

Să capăt învățătură. II Dar ai mei, mai ales tata, Pe motiv că sunt băiat, Mă dorea fecior la coasă, Că destul am învățat. Destul pentr-un gospodar A hotărât să fiu plugar! III - E păcat! îi zicea mama, Când discutau despre mine, Să rămână el la coasă, La plug și treburi fel de fel. IV Băiatul este deștept, Are mintea desfundată, Iar în clasele primare An de an a fost premiant. V Vrei s-ajungă în sat de rușine? E păcat de Dumnezeu, Să calci peste dreptul său, Cred că nu faci bine! VI Dar tata era primar În comuna Topraisar Și mereu era plecat, Că doar el lucra la Sfat(ul) Popular – cum se numea, După cunoștința mea. VII - Ai dreptate! zicea tata, Dar să ne gândim nițel: El strunește armăsarii, 160


TERAPIE PENTRU SUFLET

Care sunt, vezi și tu bine, VIII Doi talani tineri, puternici, Care au destulă „vână”, Pe care fetele noastre nu-i pot duce Nici până la fântână. De lucrat cu ei pe glie, nici atât, Și-atunci, spune-mi, ce e de făcut? IX - Să știi, m-am gândit la toate: El să rămână cu noi... Are loc de casă-n spate Și-și face-ntre timp o casă X Ca s-avem și noi un sprijin Peste vreme de nevoi. Că nu vom rămâne veșnic În putere și vioi. XI ... Eu aflasem de la mama Și mă tot gândeam: Mă-nspăimânta planul lor Pentru anul viitor: Să renunț total la școală Și să rămân gospodar? Ca să strunesc armăsarii, Ajutor pentru nevoe Și de pază la hotar Că fetele nu pot face Ce face fiul de primar!? XII Într-o zi, rămas acasă, M-a pus tata să bat coasa. O făcusem și-altă dată, 161


NICOLAE C. DINU

Exact cum proceda el. XIII Dar ar fi fost prima dată Când o făceam cu el de față. Nu aveam deloc emoții Și-am făcut cum făcea el. XIV Mai întâi am luat ciocanul Și-am subțiat lama coasei Apoi i-am netezit gura De oțel cu gresia lată. XV Plimbând-o lin și uniform Pe lungimea toată Pentru-ai aranja tăișul Să nu agațe păișul. XVI Tata zâmbea mulțumit Și i-a șoptit mamei: E isteț, îndemânatic Și face totul gândit. Și promite să ajungă Un gospodar iscusit. XVII Mai târziu să-și facă casă Pe locul de lângă noi, Iar cu vremea să rămână Ajutor și la nevoi. XVIII Mama a privit spre mine Și i-a răspuns întristată: - Cred că lui îi place cartea Mai mult decât gospodăria XIX 162


TERAPIE PENTRU SUFLET

Încă e copil și-n viață Nu se știe niciodată Unde-l va duce norocul Sau soarta visată... La gimnaziu (în Teghirghiol) Eu cu Răduț Doicaru – Un coleg din sat, Ne-am întâlnit întâmplător În spatele mării. II El trecuse-n clasa a șasea Și-l credeam mai învățat. Am vorbit de toate cele, Dar și de-ale școlii. III - Tu ce faci în toamna asta? Nu mergi mai departe? - Eu aș vrea, dar nu vrea tata, Vrea să stau acasă. IV Zice că am destulă carte Pentru plug și pentru casă. Vrea să strunesc armăsarii, Să fiu gospodar în sat, Să-mi fac casă, să mă-nsor Când voi ajunge bărbat. - Noi plecăm din nou la școală Lunea viitoare, așa, mai pe răcoare. - Care noi? îl întreb iute, Deși vorbea despre ei - Eu cu Stan Zăvelcă, Țică Ghiță Și cei doi Fotescu: 163


NICOLAE C. DINU

Aurel și Frusinică. Vino și tu dacă vrei! VI Că în internatul școlii Este loc și ne primesc, Ne dă gratuit cazare Și mâncare pentru toți. VII Dar să ai la tine schimburi Și actele necesare: Actul de naștere și cel de absolvire, Cărți și câteva caiete de citire. VIII Ca să reușești ușor Te duc eu la cancelarie Ai să te convingi de toate Nu-i lupta prea mare. IX Răduț m-a convins pe dată, Iar în ziua stabilită Ne-am întâlnit la răscruce, În Ulița Mare. X Având geanta burdușită Și cu ce aveam pe mine, Costum nou, rufe curate, Cărți, caiete de citire, Un prosop, săpun, batiste, Și-un pachețel cu mâncare. XI Profesorii m-au primit bine Și-am fost integrat în clasă, Iar în internatul școlii Am primit și loc la masă. 164


TERAPIE PENTRU SUFLET

XII Cu colegii dintr-a cinci-a M-am adaptat foarte bine, Chiar din prima zi de școală, Toți fiind la fel ca mine. XIII Dar abia trecuseră Două săptămâni de școală Și în recreația mare, Pe cine zăresc în curte? Pe Paula, sora mea mai mare. XIV Mă aștepta supărată, Spunând c-a trimis-o tata, Să mă ia degrabă-acasă „Și s-o fac de-ndată!” Că altfel pe ea o ceartă. XV Când a sunat clopoțelul Să intrăm la ore-n clasă, A intrat și ea cu mine Să discute cu profesorii, Că mă ia acasă. XVI Ieșind din cancelarie, Profesorul Schilici, Ne-a observat și-a-ntrebat-o: - Ce cauți aici? XVII - Bună ziua, domn’ profesor! A salutat ea voioasă. Sunt sora lui Dinu Și-am venit să-l iau acasă. XVIII 165


NICOLAE C. DINU

Este hotărârea tatei, A spus că aici nu-l lasă, Are cu el alte gânduri, Deci, să-l iau acasă. XIX - Dinu este elev bun, Silitor la carte. Poate fi primul din clasă, El vrea să-nvețe mai departe. XX Ce gândește tatăl tău? Plugăria-i mai frumoasă? Ea-ți dă mai multă minte, Și zbor lin spre fericire? XXI Spune-i să nu-i strice viața, Că va avea mare mâhnire! Apoi ne-a părăsit, în hol, Trecând mai departe. XXII Am plecat cu ea acasă Și tot drumul am tăcut, Iar când am intrat în curte Și mămica ne-a văzut. Sărutându-mă pe frunte, Mi-a șoptit: „A fost necazul tău, Dar ai încredere în Dumnezeu!” XXIII Atunci n-am înțeles sensul Vorbelor mamei, cu tâlc, Dar m-am lămurit pe dată, Aflând de la ea, istoria toată. XXIV Dar într-o zi când s-a întors 166


TERAPIE PENTRU SUFLET

Tata de la Primărie S-a oprit o vreme la moara din sat, Unde l-a-ntâlnit pe Pavel Directorul școlii la care-am învățat. XXV După ce și-au dat binețe, Vorbind despre toate cele, Acesta l-a luat de-o parte Și l-a întrebat: XXVI Am auzit că ai retras Băiatul de la gimnaziu. De ce ai făcut asta? Nicolae e isteț, el a-nvățat carte, De-ar fi fost Fănel al meu Ca el doar pe jumătate, L-aș fi dat la-nvățătură Mai departe. Dar așa... XXVII Nu știu cum și ce probleme Au mai disutat cei doi, Dar tata s-antors acasă Cu gânduri schimbate, noi. Găsindu-mă în curte, m-a-ntrebat: - Ce faci? Ești tot supărat? XXVIII Eu am ridicat din umeri Fără vorbă și-am oftat. Iar ce a discutat cu mama, Mult mai târziu am aflat. XXIX - Mâine plec la târg la patru, Îl iau și pe el cu mine. Vreau să se mai recreeze 167


NICOLAE C. DINU

Și să-i treacă supărarea. XXX Seara m-am culcat devreme Dar am adormit cam greu. I-am mulțumit lui Dumnezeu, Care mi-a schimbat destinul. XXXI Atunci am jurat în taină Să fructific șansa mea, Să-nvăț ce-mi oferă viața Și s-ajung chiar „cineva”. XXXII Miercuri, dis de dimineață, Tata a plecat la slujbă, Lăsând mamei dispoziții Și la școală cum s-ajungă. XXXIII Am pus calul la șaretă Și-am plecat la drm cu mama Spre școala din Techirghiol, Printre lanuri de porumb, Evitând să fac ocol. XXXIV Ajunși lângă gardul școlii, Văd elevi intrând la ore. - Uite, mamă, intră-n clasă! Recreația s-a terminat. Iute-am sărit din șaretă Doar cu geanta-n mână. XXXV - Mâncarea n-o mai iei, maică? O aud strigând pe mama. - Nu-mi e foame, mamă. La prânz mănânc la cantină 168


TERAPIE PENTRU SUFLET

Că are mâncare bună. Noi suntem pionieri! În februarie cincizecișidoi, Pe un soare vesel, Din ordin superior, Am fost scoși în curtea școlii Cu steaguri și mare zor. II Urmau să fie aleși Cei mai buni elevi din școală În forumul de pionieri Merituoși „cu mare fală”. III Dintr-a cinci-a și a șase-a S-au selectat merituoșii După notele mai bune La carte și la purtare. IV A rezultat o strânsură În număr de patruzeci Primind insigne frumoase Și cravate roșii. V Ne-am scris iute-angajamentul Și, desigur, am jurat, Ca soldații din armată Că vom fi scut devotat. VI Patriei noastre străbune, Atât noi cei mari sau mici, Toți cei cu cravate roșii S-o păzim de inamici. 169


NICOLAE C. DINU

VII Cu prilejul înființării unității Am primit și funcții noi, Comandanți de grupe și detașamente Ca brazii noștri militari, Pregătiți pentru război. VIII Dar în grupe mai erau Trompetiștii și stegarii, Piticii noștri toboșari Toți având cravate roșii Insigne și roluri mari. IX Isteața noastră instructoare Ne-a-nvățat să fim școlari Harnici, demni și iscusiți, Dar și buni vizionari. X Ne-a-nvățat și marșul sacru, Dând glas vrerii tinerești, Care-ndeamnă toți copiii La fapte pionierești. XI La plecarea în vacanță Ne-a avertizat pe dată: De azi, ține-ți bine minte, De-acum gata cu prohodul! XII Și-nchinatul prin biserici, Că veți pierde grabnic totul Și insigna și cravata, Deviniți „persones nongrata”. XIII Vacanța de primăvară 170


TERAPIE PENTRU SUFLET

Cădea chiar de Paște, Cu denii și cu Prohod, Iar la denii mult norod. XIV Abia m-aștepta Florică, Fratele mai mic, Să-l iau cu mine la denii Dar n-am spus nimic. XV Când a aflat că nu merg, Multe lacrimi a vărsat Și-a fugit iute la mama Să-i spună că l-am refuzat. XVI Mama, neștiind motivul, A venit și m-antrebat: - Ce-i cu tine? Altă dată Erai cu colegii tăi Și cântai în cor. De ce-ți lepezi obiceiul? Ca să faci pe placul lor? XVII După ce i-am explicat Ce-a spus instructoarea, Mama a-nțeles motivul Și-așa am scăpat. Baie în lacul Techirghiol Era-n ziua șase iunie Din anul cinci zeci și trei. Mai aveam vreo patru zile Și urma vacanța mare, De trei luni de zile. 171


NICOLAE C. DINU

II Eu, cu trei colegi de clasă Ne plimbam pe mal, Pe o zăpușeală cruntă, Din sezonul estival. III - Apropos, întreabă Dobre, Cine-a fost, tu ai știință, Despre acel Arhimede, E om de știință? IV - Aș putea să-ți dau răspuns Cu o glumă-n versuri: „Arhimede, dacă a vrut, Să se scalde și-a văzut, Că în apă scufundat, Are corpul ușurat, Îl privește personal, Dar socot că-i om normal”. V Dar, - Hai să facem baie-n ghiol! Facem doar o tură, Abia scăpăm de căldură Și verificăm pe viu, Principiul lui Arhimede Că locul aici e pustiu. VI Joi vom pleca toți acasă În vacanța mare Că de-acum am gătat școala Vine „Marea liberare”. VII Poate ne-om mai întâlni 172


TERAPIE PENTRU SUFLET

La plaja Modern, Duminica viitoare Lângă baraca de lemn! VIII La un semn ne-am scos chiloții Și ce mai aveam pe noi Și-am sărit în apa rece, Veseli și vioi. IX Am înotat voinicește Pân’ la mijlocul fixat, Apoi ne-am oprit o vreme Ca să facem pluta Și să ne hlizim la fete De pe malul celălalt. X Fetele aveau și slip Și ne tot chemau prin semne Insistente chiar, un pic ... Într-un anume chip. XI - Ce facem? ne-ntrabă Dobre Mergem sus, la ele? - Ești nebun? Cum să faci asta? Și fără izmene...? XII Ne punem o frunză-n față Ca în junglă, zice altul Să vedem de ce ne cheamă, Poate facem „blatul”? XIII - De ce atâta rușine? Oamenii s-au născut goi, Intervine N. Fânaru 173


NICOLAE C. DINU

Nu-i începutul cu noi. XIV - Eu refuz să merg acolo Și le-am spus-o hotărât. Nu vreau s-ajung „de ocară” E un lucru prea urât! XV - Hainele de ni le fură O să mergi gol ca și noi. Zice Dobre zâmbind acru, Dar cam libertin la gură. XVI Atunci ne-am gândit la scena Cu fetele din internat Defilând în pielea goală Pân’ la dormitor și pat. XVII Fânaru ne liniștește ca și altă dat’: - Flăcăi! Nu vă panicați! Nu ni s-o-ntâmpla chiar nouă. Să fim calmi! S-avem voință! Cu credință, înainte! Doar suntem bărbați! XVIII - Iar cu izmenele noastre Hoțul nu se-mbogățește. Și de dă Domnul să-l prindem, Să vezi ce pățește. XIX - Pe deasupra noi mai suntem Și bravi pionieri, Nu fete neputincioase, Noi suntem Străjeri! XX 174


TERAPIE PENTRU SUFLET

Și astfel a-nceput să cânte În ritm de paradă: Marșul pionierilor Încît se-auzea din stradă. (Flutură cravatele roșii ...) XXI Am râs toți de gluma lui Și-am pornit înot spre mal, Într-un iureș triumfal, Dorind mult s-avem noroc, S-aflăm hainele pe loc, Mai ales izmenele, Să nu ne râdă fetele. XXII Pe mal hainele dormeau, Le-am găsit pe toate... Notă: Am neglijat rimele Ca să-adun ideile Și să le-nglobez pe toate, Cu multă veridicitate, În această carte. ... Astăzi, după mai bine de 70 de ani, îmi amintesc cu nostalgie de anii petrecuți în gimnaziu, apoi în Școala Medie Tehnică de Marină, unde ne-am trăit adolescența și, mai apoi tinerețea, îndrumați de niște dascăli competenți, buni sfătuitori, ca niște veritabili părinți. Definiția despre Arhimede din partea I a poeziei de față (strofa a IV-a) este o glumă, dar ea îmi amintește de ora de marinărie cu profesorul de navigație Petrică Mureșan, care ținea mult să știm elementele definiției, care suna astfel: „Nava este un corp plutitor, care scufundat în apă, total sau parțial, se menține 175


NICOLAE C. DINU

în echilibru stabil, conform principiului lui Arhimede și se deplasează de la un loc la altul cu ajutorul unui propulsor: elice, zbaturi, jet de aburi etc.” Pajura din vii era un punct geodezic de tip militar care, în timpul celui de-al doilea Război Mondial a folosit armatei României ca observator pentru zona de Est a României și pe litoralul Mării Negre. Era o construcție solidă din bile rotunde de lemn, cu șase picioare încastrate în ciment, înaltă de 30 metri de la sol, cu movila de pământ cu tot. Era o construcție ca o dantelărie, prevăzută cu scări și balustrăzi exterioare, precum și trei platfeorme cu podea, la înălțimea de 5 – 10 și 20 matri, plus cutia de observație din scândură, cu capac de lemn întărit cu tablă, împotriva intemperiilor. Puțini copii au urcat pe acea pajură, temându-se de înălțimea la care se afla, dar în vara anului 1953 eu am folosit-o în exces. Atunci am fost emoșionat profund chiar de prima dată când am ajuns la acea înălțime, simțind că trăiesc o nouă viață, contemplând peisajul pe distanțe mari, cu toate împrejurimile, atât cât mă ajuta atunci vederea mea tânără. De atunci am urcat pe pajură de multe ori și câteodată am rămas acolo și pe timpul nopții, ca să observ cerul, stelele, mișcarea lunii etc, până când mă prindea somnul și visam frumos. Natura este colosală! Poate nu mă veți crede, dar ea m-a fascinat de câte ori am fost acolo, sus și am îmbrățișat, cu privirea și sufletul deschis, acele întinderi vaste de sub cer și până la linia orizontului la care îmi permitea vederea mea. Și vedeam totul ca în palmă: orașul Constanța, apoi Agigea, Eforie, Techirgiol, Biruința, Movilița, Topraisar, Mereni, Bărăganu, Straja, Cumpăna și o parte din stațiunea Mamaia de atunci și Marea Neagră cu litoralul apropiat. Dimineața, răsăritul de soare era fascinant: parcă ieșea din mare soarele; mai târziu razele lui colorau cerul și treptat apărea discul lui, deși razele lui deja începuseră să coloreze cerul, din 176


TERAPIE PENTRU SUFLET

roșu devine galben când urcă. Marea este bombată, nu este plată ca un lac, ceea ce confirmă că pământul este rotund. Pe măsură ce se ridica spre cer, soarele devenea galben și lăsa pe luciul Mării Negre un drum auriu. Abia atunci coboram de pe pajură, vesel, mulțumit de tot ce am văzut și așteptam să treacă ziua și să mă întorc la locul meu de observație. Uneori mai întârziam acolo sus să surprind satul nostru care mai dormea, încă, abandonat acolo, între colinele dobrogene, ca într-un găvan, apoi se auzeau cântecele cocoșilor și mișcarea începea în sat, cu murmure, stigăte și plecarea țăranilor la munca din câmp. Altă dată observam întoarcerea țăranilor din câmpie cu căruțele, alții pe jos, ducând uneltele pe umeri, grăbind pasul să ajungp acasă; copiii cu vitele la păscut, se întorceau și ei, unii în coloană, lăsând un praf dens în urma lor. Când trecerea lor se termina, câmpul se liniștea, oferind un tablou de zile mari cu loturi arate sau altele cu grâu copt, galbenroșcat, încadrat de lanuri verzi de porumb sau de ogor proaspăt. În altă zi am renunțat să urc pe pajură și m-am întins pe iarbă de unde am privit cerul, dar când a început să se însereze, mam ridicat și, privind spre liziera de salcâmi de la capătul lotului, am observat că începuse să coboare înserarea îmbălsămată cu arome, iar soarele brăzda cerul cu ultimele sale raze trandafirii, ca ultima sa jertfă, înainte de a trece spre apus, ca apoi să treacă de cealaltă parte a Pământului. Peste văi cobora o ceață răcoroasă, botezând cu roua ei umedă plantele încălzite de arșița din timpul zilei. Din sat se auzea lătratul insistent al unui câine și mă gândeam la ai mei de acasă, care se aflau la doar 5-600 metri de locul unde mă aflam eu. Totdeauna mi-a fost drag satul meu, la fel ca și chipul mamei mele, pe care o vedeam îngenunchiată în fața icoanei, când se ruga să se întoarcă tata din război sau când frământa aluatul ca să coacă pâinea în cuptor. 177


NICOLAE C. DINU

Aproape de pajură, aveam și noi un hectar de teren agricol pe care părinții plantaseră viță de vie cu ani în urmă, iar în acel an intrase pe rod. Partea neocupată de vie, aproape jumătate de hectar, a fost semănată cu pepeni, pe care tot eu i-am păzit în acel an. Așa am început eu observația împrejurimilor și a cerului înstelat din cutia pajurei și am descoperit minunile despre care voi încerca să scriu mai departe. La început am încercat să număr stelele și chiar am reușit ceva, dar când s-a înserat și cerul s-a acoprit de mii de stele, am renunțat, prea mă încurcam, nu mai era ca la început când erau rare. În clasele mai mari, când am învățat la școală despre mișcarea de rotație a Pământului, apoi cea de Revoluție, nu mă mai mira acest fenomen pentru că am înțeles-o ca o mișcare vie, statornică, care este guvernată de Legile Universului. Apoi am citit și prima carte scrisă în anul 1907 de către profesorul Ioan Otescu: „Constelații țărănești și legende populare”, iar mai târziu, cartea „Sufletul și cerul românesc” tot de același autor, care au fost ghid pentru mine să încep să înțeleg mai bine fenomenele astrale, din care face parte și omul. Înainte de a citi din cărți, mai știam de la tata că stelele de pe cer au denumiri care seamănă cu uneltele agricole, ca: rarița, plugul, câinele, balaurul, zorilă, cloșca cu puii (Pleiadele) etc. Apoi: Steaua Polară (stâlpul Cerului), luceafărul de noapte sau Regina Cerului. Citisem și despre stelele căzătoare, care traversează cerul de la Răsărit înspre Apus, având o coadă de foc pe care o plimbă pe cerul înstelat. În popor se spune că „fiecare om are steaua lui”, iar când vezi o stea căzătoare, înseamnă că a mai murit un om. Dar mai târziu am aflat că acele stele căzătoare sunt meteoriți care rătăcesc prin Univers, iar când ajung în atmosfera terestră (a Pământului), intră în contact cu aerul oxigenat și prin

178


TERAPIE PENTRU SUFLET

frecare iau foc, iar dacă acel meteorit este prea mare, produce și catastrofe, așa cum s-a întâmplat în Tungustka din Rusia. ... Călătoream cu privirea prin spațiile vaste, cercetând stelele care pulsau, devenind parcă, mai strălucitoare în întunericul „de catran” al cerului, care ar fi putut să mă înfricoșeze, dar dorința de a afla cât mai multe, îmi dădeau curaj și speranțe, încât abia așteptam să urc din nou pe pajură. TREPTE SPRE CER sau Pajura dintre vii Motto (pentru un paznic de vie și bostană) M-am trezit de dimineață, M-am spălat frumos pe față, Într-un coș am pus merinde Trei ouă fierte de rață și o sticlă cu apă, În suflet cu veselie și-am plecat la vie. I În vacanța mea de vară din an ‘53 Am fost paznic la bostană și la vie; Urcam zilnic în cupola Pajurei de pe movilă, De unde priveam peisajul din împrejurimi. Ziua, uneori și noaptea, visând singur în cutie, Cuprins de atâta uimire și melancolie. II Pajura era din bile de lemn și bine lucrată, O construcție solidă, ca o prismă dantelată; Înaltă, pe verticală avea metri douăzeci, Zece măsura movila, în total vreo treizeci. III Avea rol de observare, punct geodezic militar, Peste toată Marea Neagră și întregul litoral. Sus, în vârf trona cupola cubică, cu-acoperiș Contra ploii și ninsorii, dar și un prilej de vis. IV De la treizeci de metri, cât ajungeam eu de sus, 179


NICOLAE C. DINU

Vedeam totul ca în palmă, spre Nord-Est și spre Apus, Vedeam casele și pomii din satele din-prejur Și tot cerul de deasupra, care le dădea contur. V Vedeam bine satul nostru, până sus la cimitir, Toropit de zăpușeală, de cu zori și până-n seară, Dormitând leneș sub soare, pân-aproape de-asfințit Rezistând temperaturii, ca un demn și brav martir. VI De sus îmi vedeam tot lotul și coliba mea cea mare, Pe Haiduc, lătrând harnic, când se trezea din visare. Împrejur se-ntindea câmpul cu culturile de vară, Cu lanurile întinse, bogate de orz copt și de secară. VII Iar printre culturi păioase erau lanuri de porumb, Mobilând câmpul cu verde și știuleții ca de plumb; Din loc în loc floarea soarelui separă lanuri de grâu, Unduind leneș sub soare în ajun de seceriș, Promițând o pâine dulce și belșug la treieriș. VIII Iar cât m-ajuta privirea, scanam „zările” din jur, Dorind ferm să-mi crească aripi, Să plutesc ca un condur, Peste câmpurile-ntinse, printre nori și chiar mai sus Să văd mări, să văd oceane și țările din Apus. IX Așteptam să se-nsereze, s-apară primele stele, Care să-mi confirme-n șoaptă și cu licărirea lor, Că-ntinderile ample ce se văd în Univers, Toate îmi aparțin mie, pe-atunci lesne de-nțeles. X Văd luna trecând tăcută printre miile de stele, Lunecând ca o mireasă, pe cer, într-un marș solemn Și privesc în urma ei, cum se-nalță luminoasă, 180


TERAPIE PENTRU SUFLET

Tot visând la cele sfinte în cutia mea de lemn. XI Privesc stele și luceferi, licărind din când în când, Înțeleg sau mi se pare că respiră strălucind. Astfel gândul meu plutește printre stele și genune, Brusc mă opresc din visare, frământat de-un gând anume: XII Mi-a ciudă că mintea-mi crudă nu m-ajută să-mu explic De ce scria Eminescu „că zărește câte-un pic”? În poemul Epigonii, unde-amintea tuturor: „Voi credeți în scrisul vostru, noi nu credem în nimic”, XIII Iar ilustra lui gândiredespre astre, în poezie, Nu-i o simplă teorie; o confirmă pe de-a-ntregul Cărțile de-astronomie, ce nu pun la îndoială Concluzia lui magistrală și poate cea mai reală, Deci: „la steaua care-a răsărit e-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit luminii să ne-ajungă”. XIV Uneori, pe la amiază, când căldura e toridă, Eu mă simt bine la umbră în cutia mea cu pod, Că acolo e răcoare, adie-un zefir subțire, Aducând de peste mare, zvon de valuri, iz de iod. XV Am și cărți, le car cu mine, aș spune că am un braț, Le păzesc ca pe-o comoară și le citesc cu nesaț. Ziua le iau în cupolă, noaptea lângă felinar, Citesc până mă ia somnul, iar în visu-mi solitar Trec prin locuri minunante din cărțile „Moby Dyck” și „Cartea Junglei” și îl văd pe Robinson studiind de zor Statuile cioplite din Țara Incașilor. XVI Toate-s cărți de-nvățătură Cu legende, amintiri, istorii și povestiri 181


NICOLAE C. DINU

Ce vorbesc de fapte-nalte și multe pilde de viață, Pățanii adevărate și multe descoperiri. XVII Despre întâmplări cu haz, ori de un mare necaz, Pot vorbi despre-o iubită sau de-o dragoste curată, Ori despre copilărie, noi să le citim pe toate, Chiar dacă ele vor zice – pân’ la urmă și de moarte. XVIII Cărțile sunt o comoară și izvor de-nvățătură, Citindu-le poți să afli tot ce vrei, peste măsură, /fie că vorbesc de bine sau ne spun de-o jale mare, Despre doamne mai celebre, ori de genii visătoare. XIX Toate-s hrană pentru suflet și suport de-nvățătură, Bucurie, desfătare, povestiri sau aventură, Precum cărțile lui Creangă sau vreun alt povestitor, Cu Harap Alb, Stan Pățitu și mulți alți eroi de soi, Sau care prezintă date din istorii „de ocară” Care vorbesc de Turcitul sau alți domnitori de țară de la noi. XX ... Nici nu știu cum trece ziua, mintea-mi fiind ocupată, Iar seara urc în cupolă, privesc cerul plin de stele Și visez să zbor, la propriu, doar cu gândurile mele, Să descopăr Ursa Mare, cum făceam și altă dată. XXI Când rămân seara-n colibă, aprind iute felinarul, Ca să aflu alte fapte de-ale lui Cristof-Hoinarul, Naufragiat întâi pe Insula Paștelui, De ani buni rătăcitor printre vechile statui Din Țara Incașilor. XXII Târziu, când sting felinarul, adorm iute și visez, Că zbor solitar prin Cosmos și aevea mi se pare, 182


TERAPIE PENTRU SUFLET

Că mă susțin aripi large și m-ajută alte forțe Purtat de zâne pe brațe, mă grăbesc înspre zenit, Iar viteza crește iute și ajung în Infinit. XXIII Din colibă-n zori de ziuă ies vesel și odihnit Și ce văd peste câmpie? Macii roșii au înflorit, Iar cupolele lor toate-s îndreptate către cer, Parcă-ascultă viersul dulce al privighetorilor, Adus de zefirul molcom, într-o liniște deplină Pentru a-nțelege rostul acelui secret mister. XXIV Pe la prânz soarele frige, e torid până-n zăvoi, Dar spre seară se-nnorează, prevestind tunet și ploi. Treptat negura se-așterne peste câmp, e de catran, Ce spun semnele incerte? Greu de spus: va fi potop? Sau ploaie repede de vară, ca în fiecare an? XXV Toate-aceste dulci aduceri de plăcute amintiri Le-am trăit în vis aevea filosofând la-mpliniri. Zile-ntregi și nopți târzii mi-au mângâiat sufletul Azi mi-au revenit în minte și sunt gata să le scriu... -SfârșitEpilog: Am scris 30 de cărți și câteva poezii, dar încerc să mă opresc și să aștept liniștit momentul când va trebui să-mi odihnesc fruntea peste toate cele pe care le voi lăsa celor interesați să le citească. Autorul.

183


NICOLAE C. DINU

Mama și gutuile din casa părintească (18.X.1987) Trag zăvorul de la poartă Tot privind spre casa dragă, Și pășesc pe trotuare Ca s-ajung în curtea largă. II Dar privirea mi-o reține Brusc perdeaua ridicată Și zăresc roadele toamnei Rânduite laolaltă. III În camera de la stradă Din căsuța părintească, Stau gutuile-nșirate, Pregătite să zâmbească. IV Rumene, cu coaja groasă, Cu parfumul de gutuie, Amintind gustul specific Și dulceața amăruie. V Privesc pomii din grădină Desfrunziți de-un vânt uscatn Care suflă printre ramuri, Ca un vis neterminat. VI Dezbrăcați de-a lor podoabă Cată galeș spre pământ, La frunzele ce se-adună, Formând straturi de mormânt. VII Destrămate din coroană Fruze galben-aurii 184


TERAPIE PENTRU SUFLET

Plutesc lin, apoi se-așează, Lăsând copacii pustii. VIII Trec încet pe lângă casă, Ca s-ajung în curtea lată Și mă-ntreb: unde sunt toate Care o umpleau odată? IX Liniște ca-n Mănăstire, Totul pare nemișcat. Doar Azor de lângă cușcă, Mă salută cu-n lătrat. X Deschid ușa dinspre curte Și pătrund în tinda mare. O lumină mă invită În sala de la intrare. XI Tot căutând-o pa mama, Iat-o-n casa cu gutui! Privind pozele rămase De la noi, de la copii... XII Amintirile-i dau aripi, Dar și lacrimi în obraji, Gânduri, griji și așteptare Pentru fiii săi cei dragi. XIII Se ridică-ncet din scaun Și mă sărută pe frunte, Și, privindu-mă nostalgic Cu-o iubire cât un munte, Mă întreabă: XIV 185


NICOLAE C. DINU

Ce fac ceilalți pe acolo? Zi-mi ceva de fiecare! Eu îi satisfac dorința, Vorbindu-i ca pe dictare. XV Stăm de vorbă vreo trei ceasuri, Luăm cina împreună. Apoi mergem la culcare Și ne spunem: „Noapte bună!” XVI Când satu-ntreg a adormit Și totu-i cufundat în noapte, Adorm cu gându-ncremenit, Visând la nestemate dintr-o carte. XVII Luna și-a diluat treptat lumina Grăbindu-și drumul spre apus, Să n-o ajungă astrul zilei, Nu mai avea nimic de spus.

CAP. 8 PĂRINȚII ÎȘI ÎNVAȚĂ COPIII CÂNTECE ȘI POEZII Prin anul 1980, fiul nostru cel mare, Petruș, era la școala de ofițeri din Sibiu, iar acasă noi, părinții, ocupați cu serviciul, ne întâlneam mai rar cu ceilalți trei copii, care mergeau la școală sau la joacă, cu cheia de gât – medalionul lor – pe care, dacă îl pierdeau, rămâneau pe-afară până când veneam noi de la servici. Când reușeam să fim acasă, ne ocupam să-i verificăm dacă și-au făcut temele pentru școală, ce cântece sau poezii au mai învățat, ce note au mai primit etc., văzând și canețelul de note.

186


TERAPIE PENTRU SUFLET

Așa arăta o întâlnire practică cu copiii noștri: (Adrian avea 11 ani, Luminița 9 ani, iar Mihai încă nu era la școală). - Ce cântece ați învățat la școală? - Înfloresc grădinile – răspunde Adrian vesel. - Și eu l-am învățat la școală, intervine Luminița, dar și Marșul pionierilor, din martie, când m-a făcut pionieră. - Marșul pionierilor și eu îl știu din clasa a II-a, de când ma făcut pionier, dar mai știu și altele, reacționează Adrian. - Atunci să-l cântați împreună! Vă ascult. Cei doi pionieri s-au uitat unul la celălalt, apoi au început: „Flutură cravatele roșii... etc.” - Dar tu ce poezii știi, Adi? - Mai multe: Stema țării, Cuțu Șchiop, Bradul și Primăvara, când înloresc grădinile. - Dă-i drumul! îl încurajez eu. Stema țării Brazii, schele de țiței, Munții-nalți, iar peste ei, Soarele măreț s-arată, Ăsta-i chipul țării, iată! II Dar mai afli pe câmpii, Fel de fel de bogății. Vezi, de-aceea-n jur aici e O cunună grea de spice. III Munții-nalți, păduri și schele, Sunt averea țări mele. Soarele , strălucitorul, Ne vestește viitorul. IV Iar steluța cea de sus , 187


NICOLAE C. DINU

Oare ce-o avea de spus? Socialismul, construiesc Pe pământul românesc! Bradul Brăduleț, brăduț drăguț Ninge peste tine! Haide, hai, în casa mea, Unde-i cald și bine II Pom de Anul Nou te fac, O, ce bucurie, Cu beteală-am să te-mbrac, Și steluțe, o mie! Cuțu șchiop Eu am numai trei picioare, Şi de-abia mă mişc: ţop, ţop, Râd când mă-ntâlnesc copiii, Şi mă cheamă „cuțu şchiop”. Un copil, de mult, odată M-a lovit peste picior, M-a durut atât de tare De credeam că am să mor… Acum vine şi-mi dă zahăr Și ar vrea să fie bun, Şi-aş putea să-l muşc odată De picior, să mă răzbun, Dar îl las aşa, să vadă Răul, că un biet căţel 188


TERAPIE PENTRU SUFLET

Are inima mai bună Decât a avut-o el. Primăvara Înfloresc grădinile, Ceru-i ca oglinda, Prin livezi albinele Și-au pornit colinda. II Cânta ciocârliile Imn de veselie, Fluturii cu miile Saltă pe câmpie. III Joacă fete și băieți Hora-n bătătură. Ah! de ce n-am zece vieți, Să te cânt Natură. - Tu ce zici, Luminița? o întreb eu. - Știu șu eu cîteva, Și începe: Doamne, ziua s-a sfârșit Doamne, ziua s-a sfârșit Seara iarăşi a venit. Peste zi ne-ai ajutat, De-am lucrat şi-am învăţat. II Tu și noaptea priveghezi, De noi nu te-ndepărtezi, Doamne, îngerașii tăi, Să-i faci păzitorii mei, 189


NICOLAE C. DINU

Amin! Îngerașul Înger, îngeraşul meu Ce mi te-a dat Dumnezeu, Totdeauna fii cu mine Şi mă-nvaţă să fac bine! II Eu sunt mică, tu fă-mă mare! Eu sunt slab fă-mă tare! Și-n tot locul mă-nsoţeşte Şi de rele mă ferește, Amin! - Cine te-a învățat aceste poezii? - Mama, a răspuns ea veselă. Mai știu una, cu cocoșelul. Vrei s-o spun? - Da, te rog! Cocoșelul nostru Cântă cocoșelul Dis de dimineață, Scoală-te, copile, Spală-te pe față! II Cocoșelul nostru Strigă-n gura mare: Ora e copile, Pentru închinare! - Și eu știu poezii, chiar dacă nu sunt la școală, a spus Mihai. - Pe tine cine te-a învățat poezii? 190


TERAPIE PENTRU SUFLET

- Mama m-a ânvățat două poezii, de la Adi am învățat-o pe aia cu Moș Crăciun, iar Mamaia de la Călărași m-a învățat una cu rața. - Ia să te aud, prâslea! spun eu încântat. Moș Crăciun Moș Crăciun, toți îmi spun, Că ești darnic și ești bun. Eu îți spun de mai-nainte Că sunt băiețel cuminte, II Eu nu-ți cer, ca alți copii, Daruri multe, jucării, Însă nu m-aș supăra Dacă tot mi-ai da ceva! Cățelușul Cățeluș cu părul creț, Fură rața din coteț. El se jură că nu fură, Dar l-am prins cu rața-n gură. Cloșca cu pui Are cloșca patru pui, Niciodată nu-s sătui. Piri piri, pui frumoși, C-o să fiți și voi cocoși, Să păziți găinile Prin toate grădinile, Să purtați războaiele, Prin toate gunoaiele. 191


NICOLAE C. DINU

- Bravo, măi Prâslea! le-ai spus foarte frumos! - Dar de ce zice că poartă războaiele prin gunoaie? - Pentru că acolo găsesc și viermișori, râme, pe care le mănâncă. Cloșca, mama lor, le cântă, îi cheamă, iar ei le mănâncă. SFÂRȘIT 18.07.2018

192


TERAPIE PENTRU SUFLET

CUPRINS

Nota autorului .............................................................................. 3 CAP. 1 ROMANȚE PENTRU MÂNGÂIEREA SUFLETULUI .............................................................................. 6 CAP. 2 CÂNTECE MARINĂREȘTI ....................................... 40 CAP. 3 CÂNTECE DE IUBIRE ȘI DANS ............................. 55 CAP. 4 PETRECERI CU PRIETENI LA SIBIU................. 108 CAP. 5 DIN MUZICA ALTOR POPOARE ......................... 124 CAP. 6 ADUCERI AMINTE ................................................. 137 CAP. 7 ÎNCERCĂRI ALE POEZIEI ................................... 156 CAP. 8 PĂRINȚII ÎȘI ÎNVAȚĂ COPIII CÂNTECE ȘI POEZII ...................................................................................... 186

193


Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.