Ava Dellaira
sculptați și păr blond, ca de bebeluș. Sora mea te‑a iubit. Îmi aduc aminte de prima oară când am văzut filmul ăla. Era cu puțin timp înainte ca mama și tata să se despartă și May să intre la liceu. Deși era târziu, noi stăteam treze amândouă, înfofolite în pături și cu câte o cutie de Jiffy Pop pe care May le pregătise pentru noi. Și a început filmul la televizor. Era prima oară când te vedeam, și ea, și eu. Și erai atât de frumos! Dar, mai mult de‑atât, erai o persoană pe care simțeam că o cunoaștem. În film, tu erai cel care avea grijă de Gordie, care‑și pierduse fratele mai mare. Îl protejai. Dar sufereai, la rândul tău. Părinții prietenilor tăi, profesorii și restul lumii aveau o părere proastă despre tine din cauza reputației familiei tale. Când ai spus „Tot ce‑mi doresc este să pot merge într‑un loc în care nimeni să nu mă cunoască“, May s‑a întors spre mine și mi‑a zis: — Mi‑aș dori să‑l pot scoate din ecran ca să‑l aduc chiar aici, în sufrageria noastră. Locul lui e aici, lângă noi, nu crezi? Am dat din cap, confirmând că eram de aceeași părere. Când s‑a terminat filmul, May s‑a declarat îndrăgos‑ tită de tine. Voia să afle cum arătai acum, așa că ne‑am dus la computerul tatei și May te‑a căutat pe internet. Erau o grămadă de fotografii cu tine, o parte din filmul Prietenie, altele de când erai mai mare. În toate aveai însă un aer vulnerabil și dur în același timp. Și apoi am descoperit că muriseși. În urma unei supradoze. Aveai doar douăzeci și trei de ani când s‑a întâmplat. Am avut senzația că lumea s‑a oprit în loc. Cu un minut în urmă fuseseși acolo, aproape în aceeași încăpere cu noi. Dar tu nu mai erai, de fapt, pe acest pământ. 20 fiction connection