Prefață În clipa când exprimăm un lucru, reușim, în mod bizar, să‑l și depreciem. Credem că ne‑am scufundat în adâncurile cele mai profunde, iar când revenim la suprafață, picăturile de apă prinse de vârful degetelor noastre palide nu mai seamănă cu apa mării din care provin. Ne închipuim că am descoperit un zăcământ de comori inestimabile, dar, dacă ieșim din nou la lumina zilei, vedem că n‑am luat cu noi decât pietre false și cioburi de sticlă; și, cu toate acestea, în întunecime, comoara continuă să strălucească nealterată. Maeterlinck citat de Robert Musil în Rătăcirile elevului Törless (1906)
Imaginația psihosomatică permite o abordare a bolii în care se poate ține cont atât de corp, cât și de minte. Poetul Samuel Taylor Coleridge vorbea despre a sa „știință psihosomatică“ în cursul unei discuții despre originea și natura pasiunilor (Coleridge, 1995, p. 1 444). Față de revoluționarea gândirii medicale din secolul al XVIII‑lea, care a adus atâtea beneficii, romanticii au reacționat prin îngrijorarea că omul era transformat într‑o mașină. Din această îngrijorare s‑a născut psihosomatica. Două secole mai târziu, cer‑ cetările lui Freud asupra isteriei au condus la o nouă înțelegere a inconștientului și a rolului său în interacțiunile minte–corp din cadrul tulburărilor psihosomatice.
Psihosomatica § Prefață
psihosomatica9.indd 15
02.08.2017 0:55:16
