Cuvânt‑înainte

ANN SCOTT

Practica medicinei și a psihoterapiei se centrează pe o implicare profesională într‑o experiență individuală. Uneori centrul atenției celor două tipuri de practică se suprapune, iar alteori diferă. În cazul bolilor psihosomatice însă, cele două domenii au nevoie unul de celălalt într‑o mare măsură. Medicul practician trebuie să știe ce semnificație acordă pacientul propriei boli; cum își gestionează sen‑ timentele și relațiile și care sunt apărările sale; cum trecutul conti‑ nuă să‑i influențeze prezentul. Psihoterapeutul trebuie să cunoască ceea ce se știe despre starea medicală generală a pacientului său; ce ar putea fi semnificativ în legătură cu tiparul simptomelor în funcție de etapa de viață; care sunt prognosticul și tratamentul medical de elecție.

În această carte imparțială, mișcătoare și plină de inspirație, Peter Schoenberg este preocupat de îmbinarea gândirii psihanali‑ tice și psihosomatice contemporane cu informațiile clinice corecte despre fiecare tulburare psihosomatică. În același timp, el respectă

12 diversitatea terapiilor psihologice existente pentru aceste tulbu‑ rări, precum și relevanța și utilizarea lor în situații specifice. Sho‑ enberg argumentează că abordările psihanalitice ale tulburărilor psihosomatice au ajutat psihologii, psihoterapeuții și medicii să dez‑ volte o imaginație psihosomatică. Această imaginație — ce creează legături între psyche și soma și care acordă atenție emoțiilor paci‑ entului și doctorului — a hrănit o relație creativă cu pacienții psi‑ hosomatici, și nu numai. În aceeași măsură, el crede că o asemenea imaginație poate fi utilă doar dacă se bazează pe conștientizarea tuturor informațiilor clinice relevante despre tulburările psihoso‑ matice. Psihosomatica: utilizările psihoterapiei este imparțială în trece‑ rea în revistă a dovezilor unei contribuții psihologice la tulburările psihosomatice și, în mod realmente mișcător și plin de inspirație, în descrierea dificultății individuale și a potențialului terapeutic al unei abordări integrative a tratamentului. În același timp, este realistă prin recunoașterea faptului că anumite tulburări nu vor fi vindecate, în ciuda unor modificări ale simptomelor. Abordarea lui Schoenberg își are rădăcinile în numeroșii ani de experiență din departamentul de psihoterapie al University Col‑ lege Hospital, cu o puternică bază de cercetare. El se află în poziția privilegiată de a răspunde prin contribuții semnificative la cerința contemporană legitimă de dovezi concrete în favoarea psihoterapiei. Astfel, o mare parte a cărții constă într‑o trecere în revistă a studii‑ lor și cercetărilor clinice. Prin prezentarea unui asemenea volum de cunoștințe, cartea va servi drept ghid pentru practicieni și studenți, cu care își pot verifica propriile observații și experiențe clinice cu pacienții psihosomatici. În același timp, îndelungata asociere a auto‑ rului cu mișcarea internațională Balint, angajată în înțelegerea mai profundă a relației medic–pacient, îi permite să includă ca obiect de studiu și subiectivitatea, atât a practicianului, cât și a pacientului.

Prin urmare, baza inițială o constituie experiența individuală — fie ea a pacientului sau a practicianului. Felul în care facem legă‑ tura terapeutică între dimensiunea fizică și cea psihică a tulburării constituie proiectul acestei importante cărți.

13