Petrica -fragment

Petrica_Iepurasul_02.indd 3

28/04/17 15:37

Habar n-am cum sunt părinții voștri, dar am să încep acest post pe blogul meu prin a vă spune că ai mei sunt grozavi. Pentru ei am fost mereu centrul universului. Îmi cumpără cele mai tari jocuri, mă ajută la lecții, mă însoțesc la locurile de joacă și au grijă ca vacanțele mele să fie unele de neuitat. Dar cel mai important lucru e că mă ascultă mereu cu atâta atenție încât, uneori, ajung să-mi ghicească cele mai tainice dorințe. Și e super. Nu credeți?

Petrica_Iepurasul_02.indd 4

28/04/17 15:38

Petrica_Iepurasul_02.indd 5

28/04/17 15:38

Ei bine, acesta a fost și motivul pentru care, odată, în ziua în care am împlinit șase ani, am primit un cadou fantastic: părinții m-au ajutat să îmi fac un nou prieten! Îmi amintesc că atunci mi-au dat o cutie ciudată, plină de găuri. Am luat-o în brațe convins că e ceva minunat. La început însă m-am speriat puțin, pentru că, atunci când am pus-o pe genunchi, cutia s-a mișcat. Inima a început să-mi bată cu putere și am ridicat ușurel capacul. Doar ca să trag cu ochiul. Atât.

Dar în următoarea secundă capacul mi-a căzut din mână și… am încremenit de uimire!

Petrica_Iepurasul_02.indd 6

28/04/17 15:38

Petrica_Iepurasul_02.indd 7

28/04/17 15:38

— Îți place? m-a întrebat mama.

— Îhî, am răspuns gâtuit de emoție. Și cui nu i-ar fi plăcut? Din cutia aceea mă privea cea mai frumoasă creatură de pe fața pământului! Un iepuraș alb ca zăpada, cu niște ochișori roșii, strălucitori, ca două rubine.

— Ești sigur că nu-ți doreai alt animăluț? m-a întrebat tata.

— Nu, e cel mai cool cadou din viața mea! am spus.

Vă mulțumesc, sunteți grozavi!

— Mă bucur că am nimerit-o, a adăugat mama. Am ezitat între un câine și… dumnealui. Dar știam că îți plac mult iepurii.

Petrica_Iepurasul_02.indd 8

28/04/17 15:38

Petrica_Iepurasul_02.indd 9

28/04/17 15:38

— De unde știai?

Nu mi-a răspuns, dar mi-a arătat, zâmbind poznaș, cartea mea de povești favorită: Aventurile lui Peter Iepurașul, de Beatrix Potter. Am râs cu toții, după care ai mei m-au lăsat singur cu noul meu prieten. Nu înainte însă ca tata să-mi spună: — Apropo, să știi că e băiat. Asta în cazul în care te gândești deja la un nume.

După ce am rămas singuri, îmi amintesc că l-am scos pe prietenul meu din cutie și l-am ținut în brațe. Era cam speriat, iar inimioara lui bătea tare de tot, dar l-am mângâiat cu blândețe și s-a liniștit puțin. Atunci i-am spus, solemn: — Te numesc Petrică, după cel mai cunoscut iepuraș din lume!

Sper să-ți placă.

Petrica_Iepurasul_02.indd 10

28/04/17 15:38