__MAIN_TEXT__

Page 1


Traducere din limba engleză de Roxana Aneculăesei

Colecție coordonată de Virginia Lupulescu


Editori: Magdalena Mărculescu Silviu Dragomir Fondator: Ion Mărculescu, 1994 Redactare: Virginia Lupulescu Design și ilustrație copertă: Daniela Jaglenka Terrazzini Director producție: Cristian Claudiu Coban Dtp: Mihaela Gavriloiu Corectură: Irina Mușătoiu Andreea-Lavinia Dădârlat Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României MILLER, BEN Noaptea în care l-am întâlnit pe Moş Crăciun / Ben Miller; il. de Daniela Jaglenka Terrazzini; trad. din engleză de Roxana Aneculăesei. – București: Pandora Publishing, 2020 ISBN 978-606-978-338-2 I. Terrazzini, Daniela Jaglenka (il.) II. Aneculăesei, Roxana (trad.) 821.111

Titlul original: The Night I Met Father Christmas Autor: Ben Miller Text Copyright © Passion Projects Limited 2018 Illustrations Copyright © Daniela Jaglenka Terrazzini Copyright © Pandora Publishing, 2020 pentru prezenta ediție O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20 W: www.pandoram.ro Pandora M face parte din grupul editorial TREI ISBN: 978-606-978-338-2


Pentru Jackson, Harrison și Lana


Capitolul 1

Când eram mai mic, unul dintre prietenii mei a zis ceva tare ciudat. A zis că, de fapt, Moș Crăciun nu există. — Și atunci cine ne aduce toate cadourile de Crăciun? l‑am întrebat. N‑a avut însă un răspuns. — Nu știu, așa zice soră‑mea mai mare, mi‑a spus el. — Cine coboară pe horn, mănâncă tartele cu fructe și bea paharul de coniac? Cine mână sania? am continuat eu.

7


Ben Miller

Prietenul meu nu a mai zis nimic pentru o clipă. — Știi ce? a spus el în cele din urmă. Ai dreptate. Nu știu ce m‑a apucat să‑ți spun asta. Ce zici, vrei să facem un joc de bile? În seara aceea, nu am prea putut să dorm. Într‑adevăr, avusesem dreptate, dar prietenul îmi plantase sămânța îndoielii în minte. Dacă, de fapt, Moș Crăciun chiar nu există? Pe măsură ce se apropia Crăciunul, am în­ceput să‑mi pun tot felul de întrebări îngrijorătoare: cine e Moș Crăciun? De ce ne aduce cadouri? Cum reușește să le împartă pe toate într‑o singură noapte? Când a început totul? Am hotărât că nu exista decât o singură cale de a afla adevărul. Trebuia să‑l întâlnesc pe Moș Crăciun față în față. Bineînțeles că n‑am spus nimănui despre acest plan. Părinții ar fi încercat să mă oprească, surorile mele gemene, mult prea mici, ar fi vrut să mi se

8


Noaptea în care l-am întâlnit pe Moș Crăciun

alăture. Era o operațiune mult prea serioasă, așa că nu voiam să‑mi asum niciun risc. În final, a venit și momentul mult așteptat — Ajunul Crăciunului. Părinții mei au intrat în cameră ca să‑mi spună noapte bună. — Știi ce zi e mâine? m‑a întrebat mama, cu o strălucire în privire. — Nu cumva miercuri? am răspuns eu, prefăcându‑mă că nu‑mi păsa. I‑a aruncat o privire tatei, care a ridicat nedumerit din umeri. — Da, dragul meu, a zis ea, încercând să mențină atmosfera de suspans. E miercuri. Dar e și Crăciunul. — O, am făcut eu. Mda, nu prea mă interesează Crăciunul. — Serios? a întrebat tata. Amândoi păreau tare dezamăgiți și o clipă chiar mi‑a părut rău pentru ei.

9


Ben Miller

— Nu‑i nimic dacă voi preferați cadourile, dulciurile, ciocolata și restul, dar eu aș vrea să rezolv câteva exerciții la matematică și să ascult muzică clasică. După care am căscat demonstrativ și am închis ochii. — Orice vrei tu, dragule, mi‑a zis mama cu îngrijorare în glas. M‑au sărutat de noapte bună, au stins lumina și au coborât la parter. Am stat neclintit în camera cufundată în întuneric, cu ochii închiși și urechile ciulite. Le auzeam pe surorile mele din camera lor, cum vorbeau în limba inventată pe care doar ele o puteau înțelege. De obicei, când le auzeam vorbind așa, mă simțeam puțin lăsat pe dinafară, dar nu și în seara aceea, pentru că știam că urma să fac ceva tare incitant. Într‑un final, au tăcut și surorile mele, iar casa mi s‑a părut dintr‑odată foarte sumbră. Am mai auzit murmurul părinților mei discutând la parter,

10


Noaptea în care l-am întâlnit pe Moș Crăciun

dar s‑a stins repede, apoi scările au început să scârțâie, semn că se îndreptau spre dormitorul lor, ca să se culce. Știam că au să mai arunce o privire și la mine, așa că m‑am prefăcut că dorm buștean. — Noapte bună, fiule, mi‑a zis tata în șoaptă, în timp ce mi‑a așezat cu grijă perna sub cap și m‑a învelit. Apoi am simțit parfumul mamei care s‑a aplecat și m‑a sărutat de noapte bună. Au închis ușa și s‑au îndreptat spre camera lor. Am rămas nemișcat, ascultând în întuneric. După câteva clipe, care mi s‑au părut o veșnicie, mi‑am zis că e sigur să deschid un ochi. Ceasul de pe noptieră arăta că mai era un sfert de oră până la miezul nopții. Niciodată nu mai stătusem treaz așa de târziu și pentru o clipă m‑am întrebat dacă nu cumva aveam mă transform în stană de piatră la miezul nopții, așa cum se întâmplase cu un puști dintr‑o poveste.

11


Ben Miller

Am dat la o parte așternutul, m‑am ridicat la marginea patului, cu picioarele pe covoraș, apoi m‑am dus tiptil până la fereastră. Pervazul exterior era acoperit de zăpadă. Luna era o felie subțire, dar strălucitoare pe cer, iar în grădina vecinului o vulpe își croia drum prin toată întinderea aceea albă. Cerul de un bleumarin pătrunzător era împânzit de stele și mici fuioare albe de nori. Nimic nu se mișca. Nicio stea căzătoare, niciun satelit, nicio planetă la orizont. Și cu siguranță nicio sanie trasă de reni. M‑am strecurat înapoi în pat. Din cele două perne și cea decorativă de la scaun, mi‑am făcut un soi de tron, de pe care să urmăresc orice s‑ar fi petrecut pe cer. Indiferent ce s‑ar fi întâmplat, nu aveam să adorm. Aveam să aștept venirea lui Moș Crăciun.

12


O vulpe își croia drum prin toată întinderea aceea albă.


Ben Miller

Clopoțeii i‑am auzit primii. Mă așteptam să aud niște zurgălăi veseli, ca în colind, dar aceștia sunau mai degrabă ca tălăngile unor văcuțe. Am țâșnit spre fereastră. Cerul era însă la fel, nicio mișcare. Sunetele acelea se auzeau undeva în depărtare cu intermitențe, devenind din ce în ce mai puternice. Pe măsură ce se apropiau, simțeam cum entuziasmul crește în mine. Apoi, într‑un final, când sunetul devenise de‑a dreptul asurzitor, s‑a auzit o bubuitură puternică, urmată de un scrâșnet ca și cum ceva ar fi alunecat și brusc tot tavanul s‑a cutremurat. Mereu mi‑am închipuit că Moș Crăciun sosește pe furiș, dar nu puteam să mă înșel mai tare de‑atât. Nici nu‑i de mirare că aștepta ca toată lumea să adoarmă! Mi‑am tras repede bluza de pijama, mi‑am luat papucii de casă, am înșfăcat iepurele de jucărie și am coborât în grabă scările. Și, fără nici cea mai mică ezitare, m‑am năpustit în

14


Noaptea în care l-am întâlnit pe Moș Crăciun

sufragerie, spre șemineu. Mici grămăjoare de funingine cădeau pe grătarul rece. Trebuia să apară Moș Crăciun! Sau, cel puțin, încerca. Din horn tot cădeau grămăjoare de funingine și se auzeau sunete înfundate. — Aaahhh, l‑am auzit deodată. Te aștepți ca măcar unul să‑și curețe coșul în Ajunul Crăciunului, dar nici vorbă. Apoi s‑a auzit un strigăt, urmat de o bufnitură, ca și cum cineva ar fi rămas blocat în coș. După câteva sucituri și mormăieli, în cele din urmă un omuleț a aterizat direct în șemineu. Mereu îmi imaginasem că Moș Crăciun trebuie să fie un uriaș impunător, dar acum în fața mea nu se afla decât un bătrânel mic de statură. Avea un pic de burtică, dar n‑ai fi putut spune că era gras. Purta o haină din catifea roșie cu broderie verde, pantaloni asortați din catifea roșie și cizme din piele de un maro‑închis. Avea urechile

15


Ben Miller

ascuțite, nasul cârn și părul alb, scurt și creț, îndesat sub o căciuliță roșie de catifea. Și atunci mi‑am dat seama. Moș Crăciun nu era om. Era, de fapt, un spiriduș! — Aaa! am strigat eu uimit. — Aaa! a strigat și Moș Crăciun, sărind în sus de spaimă. A dat peste grilajul de fier al șemineului, s‑a dezechilibrat și a căzut direct în șemineu. — Of! s‑a plâns el. Glezna mea! Cred că mi‑am sucit‑o! — Of, îmi pare atât de rău! am zis eu, vinovat. Îmi pare rău că te‑am speriat! Lasă‑mă să te ajut. L‑am apucat de braț și l‑am ajutat să se ridice. — Au! s‑a plâns el din nou. Nu pot să calc pe el, uite! A încercat să‑și țină echilibrul, dar se vedea clar că‑l durea foarte tare, așa că l‑am prins bine de braț și l‑am ajutat să se așeze în fotoliul tatei.

16


Noaptea în care l-am întâlnit pe Moș Crăciun

— Bună, a zis el apoi, încercând să‑și pună gândurile în ordine în timp ce mă măsura cu ochii săi de un albastru‑deschis. Ăăă… eu sunt… inspector de hornuri. De la primărie. Și mi s‑a spus să verific coșul acestei case. M‑am uitat, pare în ordine, acum o să plec. Îți mulțumesc mult pentru ajutor. — Inspector de hornuri? am întrebat eu, arătând spre o cutie de Lego care se ițea din sacul lui. Ești sigur? A îndesat degrabă cutia de Lego în sac și mi‑a aruncat o privire sfidătoare. — Ce? s‑a strâmbat el. E jocul meu. O mulțime de adulți joacă Lego. E la modă. — Degeaba încerci să mă păcălești. Știu cine ești. — Așa să fie? — Bineînțeles, i‑am zis eu, încercând să‑mi păstrez calmul, căci, la urma urmei, în fața mea se afla o vedetă internațională. Toată lumea știe.

17


Ben Miller

Ești Moș Crăciun. În fiecare an, toți copiii scriu câte o scrisoare cu ce cadouri își doresc, apoi ți‑o trimit la Polul Nord. Ai o fabrică în care spiridușii tăi fac toate cadourile… — Ei, ei, stai puțin. Nu sunt spiridușii mei. Sunt angajații mei și vin la fabrică pentru că așa vor ei. — Aha! am zis eu, pocnind din degete. Deci ești Moș Crăciun! — Ah, fir‑ar! a zis spiridușul, făcând o față ca și cum ar fi fost prins în flagrant. — Să‑ți mai zic ce mai știu despre tine? — Am o bănuială că așa ar trebui. — Ei bine, în Ajunul Crăciunului încarci toate cadourile în sania ta trasă de nouă reni — Prancer, Dancer, Donner, Blitzen, Comet, Cupid, Dasher, Vixen și Rudolf — și te înalți la cer. — Continuă, m‑a încurajat el. — La fiecare adresă aterizezi pe acoperișul casei și apoi cobori prin horn, ca să lași cadourile

18


Noaptea în care l-am întâlnit pe Moș Crăciun

sub bradul de Crăciun. Exact ca acum. Așa că trebuie să fii Moș Crăciun. — Posibil, foarte posibil. De fapt…, a zis el, făcând o pauză lungă și privindu‑mă fix. Așa e. Ai dreptate. Și apoi mi‑a zâmbit, luminându‑se la față ca și cum cineva ar fi aprins o lampă pentru bronzat. Ochii au început să‑i strălucească de căldură și am simțit cum mă cuprinde un val de fericire și plutesc ca o barcă de jucărie într‑o cadă cu apă. Toate îndoielile îmi dispăruseră. Moș Crăciun exista și, iată‑l, era chiar în casa mea. — Tu trebuie să fii Jackson, mi‑a zis el. De ce ești treaz la ora asta, când toată lumea doarme? — Pentru că te așteptam. Vreau să‑ți pun o întrebare foarte importantă. Pot? — Sigur, a răspuns Moș Crăciun. — Cine ești? — Cine sunt?

19


Ben Miller

— Cum a început totul? Cum ai devenit Moș Crăciun? Moș Crăciun a încuviințat încet, ca și cum ar fi fost puțin surprins de curiozitatea mea. — Chiar vrei să știi? m‑a întrebat el zâmbind. — Mai mult decât orice, i‑am răspuns. — Ești super‑triplu sigur? S‑ar putea să nu fie povestea la care te aștepți. — Nu există poveste perfectă. — Asta așa‑i. Foarte adevărat, a încuviințat el și a băgat mâna într‑un buzunar al hainei, scoțând un ceas de buzunar de argint. Ei bine, sunt în grafic, ba chiar am un mic avans. Așa că… a adăugat el și s‑a uitat fix în ochii mei. Fiindcă ai fost foarte cuminte, aș putea să‑ți spun povestea repede. — Da, te rog. Acum, ce‑ar trebui să știi despre mine e că am o memorie extraordinară. Pot să‑mi amintesc toate detaliile meselor pe care le‑am luat: sendviș cu brânză și muștar în loc de castraveți murați,

20

Profile for Editura Trei TREI

Noaptea in care l-am cunoscut pe Mos Craciun_fragment  

Noaptea in care l-am cunoscut pe Mos Craciun_fragment  

Advertisement