Frank Einstein și Bioacțiunea_fragment

PM_Frank Einstein_5_F5.indd 1

3/7/2019 5:54:23 PM

PĂMÂNT: ROTAȚIILE 105–108

P

loaia ropoteşte pe acoperişul metalic.

O străfulgerare alb-albăstrie îi luminează pe Klink și pe Klank, care stau așezați unul lângă altul în locul cel mai uscat din șopronul vechi — grajdul de cai.

Klank își întinde piciorul ros, făcut din mânerul unui topor.

Klink și îndoaie cotul scârțâitor, o balama ca acelea de la ușile

șopronului, și închide diafragma webcamului care-i servește drept ochi.

Vântul vuiește printre crăpăturile din pereții șopronului, zgomotos ca trecerea unui tren de marfă.

Un tunet bubuie, BAAAAAM CRAAAAH!, și zguduie lumea toată.

Klank tresare și sare în lături, apropiindu-se de Klink.

— Klink, spune Klank.

Klink deschide ochiul.

— Ce-i?

— Ție

ți se face frică vreodată?

PM_Frank Einstein_5_F5.indd 2

3/7/2019 5:54:23 PM

Timp de trei secunde, Klink se preface că se gândește, știind că așa îl liniștește puțin pe Klank.

— Nu.

Pentru că suntem roboți. Nouă nu ne e frică

niciodată. Nici nu ne enervăm. Nici nu ne întristăm.

Klank dă din capul său făcut dintr-o strecurătoare de legume îndoită.

— Da.

Așa mă gândeam și eu.

Furtuna izbește în lături oblonul din podul cu fân cu un BAAAAAM! năprasnic.

— AIIIIIII! țipă Klank și își înfășoară ambele brațe, din furtunuri de grădină, în jurul lui Klink.

Klink îi întinde lui Klank ursulețul lui de pluș.

Klank își eliberează brațele, mângâie plușul moale și se leagănă înainte și înapoi.

—

Acum stinge-te și nu-ți mai face atâtea griji,

spune Klink.

— Bine, spune Klank.

Mângâie ursulețul și-l leagănă în brațe.

Furtuna vuiește și urlă și scutură întregul șopron. Izbucnesc fulgere. Bubuie tunete.

Klank încearcă să se oprească din funcțiune și să nu-și mai facă griji.

Dar nu reușește să nu se gândească și să nu aibă senzația… că este sfârșitul lumii.

PM_Frank Einstein_5_F5.indd 3

3/7/2019 5:54:23 PM

PM_Frank Einstein_5_F5.indd 4

3/7/2019 5:54:25 PM

s,i BIOACȚIUNEA

ILUSTRAȚII DE BRIAN BIGGS TRADUCERE DIN ENGLEZĂ DE BOGDAN VOICULESCU

PM_Frank Einstein_5_F5.indd 5

3/7/2019 5:54:26 PM

PM_Frank Einstein_5_F5.indd 6

3/7/2019 5:54:27 PM

P

unga albastră, de plastic, cu emblema PĂMÂNT/INIMĂ, zboară afară, pe fereastra din spate a unei furgonete.

Cade pe strada asfaltată și se rostogolește în urma automobilului grăbit, ca un ghem de buruieni purtat de

vânt, dar produs de om cu tehnologie modernă.

PM_Frank Einstein_5_F5.indd 7

3/7/2019 5:54:27 PM

Furgoneta virează brusc la dreapta.

Punga de plastic făcută ghem se rostogolește înainte.

Se dă de‑a dura intră într‑un șanț sare peste pâlcuri de iarbă aurie, tremurândă, trece pe lângă un stejar care freamătă în adierea vântului, și ajunge sub un indicator cu o placă din lemn pe care sunt cioplite cuvintele

REZERVAȚIA FORESTIERĂ MIDVILLE. O rafală de vânt aruncă punga indestructibilă în sus, speriind o mamă cerboaică și pe puiul ei.

Punga fugărește cerbii pe pajiștea însorită. Se rostogolește în jos pe un deal, îndreptându‑se spre trei siluete de la marginea pădurii.

Silueta cea mai mare își întinde în lateral brațele flexibile din furtun de aluminiu și tună: — OOOO,

SPLENDIDĂ NATURĂ!

Silueta cea mai mică își dă peste cap ochiul‑webcam.

— Poate

că n‑ai observat, dar tu ești lucrul cel mai

puțin natural de‑aici.

Klank, căci, firește, e vorba de robotul Klank, nu‑l ia în seamă pe Klink și se învârte vesel în cerc.

—

Cui nu‑i plac păsările și albinele și florile

și copacii?

8

PM_Frank Einstein_5_F5.indd 8

3/7/2019 5:54:28 PM

Frank Einstein, copil‑minune, se apleacă să cerceteze bușteanul copacului de curând tăiat.

— Se pare că sunt unii cărora nu le plac. Cine o fi tăind copaci în rezervația Midville?

Gașca aude zgomotul unor mașinării în depărtare.

Punga albastră de plastic se înalță și se rotește ca o mini‑tornadă deasupra lui Klink, Klank și Frank.

Klank se răsucește și se lovește de Klink.

— Hei! — La

Ai grijă!

ce să am grijă? Ha ha ha, râde Klank.

Își întinde iarăși brațele de robot și inspiră îndelung aerul proaspăt al pădurii, prin gura sa de ventilație.

Din nefericire, tot prin gura de ventilație aspiră și punga de plastic.

FFFFFFFFFFT! face punga, astupându‑i gura lui Klank. Împiedică aerul din afară să răcească circuitele creierului său generatoare de căldură.

SSSSSHSHHHHHHHHHHHHHH! Punga de plastic rămâne înțepenită între rotițele de mișcare mecanică ale lui Klank. Plasticul e sfâșiat. Fâșiile se înfășoară pe fiecare rotiță.

Klank se împleticește.

Klink îl sprijină.

9

PM_Frank Einstein_5_F5.indd 9

3/7/2019 5:54:28 PM

PM_Frank Einstein_5_F5.indd 10

3/7/2019 5:54:30 PM

BLLLLLLLLLUUUUUUUUHHHHHHHHH! Fâșiile de plastic se topesc. Și se strecoară în toate ungherele și crăpăturile procesorului lui Klank.

Muzica lui Klank încetinește.

Ochiul stâng al lui Klank clipește roșu, în semn de AVARIE. Brațele și picioarele lui Klank încep să se zbată.

Klank se oprește din învârtit și face scurtcircuit.

—

Atenție, bipăie Klink. E posibil ca Klank să‑și

piardă echilibrul. Traiectoria lui s‑ar putea intersecta cu acest copac. În urma ciocnirii, acesta s‑ar putea prăbuși.

— Ei, probabil c‑o să‑și revină, spune Frank.

Punga‑albastră‑de‑plastic picură gumă peste giroscopul lui Klank. Ceea ce îi controlează echilibrul.

Trupul coș‑de‑gunoi‑uriaș al lui Klank se înclină și se lasă greoi.

Klink nu mai poate să‑l susțină.

— O, nu, spune Frank.

— Din

păcate, bipăie Klink. Eu am dreptate întotdeauna.

Klank se izbește de imensul copac. Trunchiul se frânge… și întregul copac se prăbușește cu un BRUUUUUUUUMMMM! răsunător. Și îl sfărâmă pe Klank într‑o grămadă de piese zdrobite, în mijlocul pădurii.

11

PM_Frank Einstein_5_F5.indd 11

3/7/2019 5:54:30 PM

Ş

urubelniță! strigă Frank Einstein.

— Șurubelniță, răspunde Watson și imediat pune unealta în mâna întinsă a lui Frank.

Acesta deșurubează placa metalică de pe giroscopul

lui Klank.

— Clește pentru tăiat sârmă!

Watson vâră mâna în rucsacul său extensibil cu șnur și îi înmânează unealta lui Frank: — Clește pentru tăiat sârmă.

Frank taie cablul de la motorul picioarelor lui Klank.

— Mașină de înșurubat!

Watson scotocește în rucsac.

— Ciocan, cheie franceză, clame, ferăstrău… n‑am mașină de înșurubat.

12

PM_Frank Einstein_5_F5.indd 12

3/7/2019 5:54:30 PM

Frank înalță ochii de la grămada de componente dezmembrate ale lui Klank.

— Poftim? Cum să‑l repar pe Klank fără mașină de înșurubat?!

— Le‑am băgat pe toate în rucsacul meu pentru URGENȚE și am venit cât de repede am putut, spune Watson. Încearcă să folosești șurubelnița.

— Trebuia să aduci un rucsac mai mare – cu mai multe unelte!

— Ăsta e cel mai bun rucsac. Îl folosesc mereu.

Frank se încruntă.

— Iartă‑mă, Watson.

Frank își dă seama că mai curând e supărat pe sine decât pe Watson și pe rucsacul lui, pentru faptul că nu‑l poate repara pe Klank.

—

Poți folosi mașina mea, spune Klink. E una dintre

uneltele pe care mi le‑ai adăugat cu ocazia excursiei la fermă.

— Bine gândit, Klink, spune Frank.

Ghidează mașina de înșurubat a lui Klink în dreptul roții de antrenare principale a lui Klank. O scoate și i‑o dă lui Klink.

PM_Frank Einstein_5_F5.indd 13

3/7/2019 5:54:31 PM

— Cred că trebuie doar s‑o îndreptăm, să cuplăm iarăși motorul și să netezim îndoiturile de pe cadru.

Klink cercetează rotița dințată cu webcam‑ul, singurul său ochi.

— Nu.

Asta nu poate fi reparată.

— Firește că poate fi reparată, îl contrazice Frank. Orice poate fi reparat.

Klink privește iar rotița, cu atenție.

Klank, făcut bucăți, nu mișcă.

BRARRRRRRRRRR! șuieră o drujbă în adâncul pădurii.

RRRRUUUUURRRRR! huruie zgomotos o foreză dincolo de deal.

—

Nu. Afirmația ta e incorectă. Nu orice poate

fi reparat.

14

PM_Frank Einstein_5_F5.indd 14

3/7/2019 5:54:31 PM

Ş

eful echipei de exploatare forestieră, îmbrăcat cu o vestă de siguranță portocaliu‑deschis, scoate capul din cabina camionului de lemne și strigă prin portavoce: — Mai repede, mai repede, mai repede!

BRRARRRRRRRRRRRRR, șuieră o duzină de drujbe.

BRUUUUUUUUMMMM! se prăbușește un stejar înalt.

Unul dintre cherestegii se oprește și ia o gură de apă.

— De ce atâta grabă?

— Nu știu. Dar Marele Șef zice că mai avem o săptămână să tăiem cât de mulți copaci putem.

— Dar e o nebunie!

— Mai repede, mai repede, mai repede!

Celălalt cherestegiu ridică din umeri. Își pornește drujba iarăși. Și trece la următorul stejar.

PM_Frank Einstein_5_F5.indd 15

3/7/2019 5:54:31 PM