Page 1


A

ceasta este povestea mea. Da, da… chiar și râmele au propria lor poveste. Pare cam ciudat, știu! Dar ce să fac? Îmi plac lucrurile ciudate. Ăsta sunt eu! Povestea mea începe într-o dimineață ploioasă pe când… AOLEU! Pe coada mea! Unde-mi sunt manierele? Am uitat să mă prezint: — Eu sunt Oliver, o râmă ca toate celelalte. Prietenii îmi spun Oli. M-am gândit multă vreme la aventurile pe care le-am trăit și am izbutit să le aștern pe o frunză de nuc. Ești curios să afli cum e viața unei râme? Ei bine, un lucru e sigur. Viața mea nu este deloc plictisitoare… Mă târăsc cât e ziua de lungă, sap tuneluri prin pământ și încerc cât pot să nu devin hrană pentru păsări sau momeală pentru pești. Cel mai mult îmi place să mă joc în grădină, să mă ascund de miriapozi printre frunze și, mai ales, să mă întrec cu melcii. Câștig întotdeauna!!! Așa că, te rog, nu-ţi fie teamă de mine! Nu mușc și nici nu înţep. Nici măcar nu am dinţi! Sunt umed, pentru că eu respir prin piele, și puţin murdar de pământ, pentru că… îmi place să mă noroiesc. Dacă ești copil, pun pariu că mă înţelegi!


S

unt un visător din fire, mama îmi spune că sunt cam aiurit. Poate pentru că visul meu cel mai mare este să zbor ca să văd lumea! Dar am și o mare calitate: niciodată nu mă dau bătut!

MOTTOUL MEU ESTE:


H

abar nu am de ce astăzi râmelor le este atât de frică de oameni. Familia mea trăiește pe pământ încă de la începuturile lumii. Mai întâi am trăit doar în apă, cu tot felul de creaturi ciudate, dornice să ne mănânce cozile: HAŢ, HAŢ, HAŢ!!! Dar noi nu ne-am dat bătuți! Probabil că te întrebi cum am ajuns pe uscat? Ei bine, era o noapte cu lună plină care prevestea ceva cu totul ieșit din comun. — Micuții mei, priviți cerul! Nu e așa că e frumos? Ascultați stelele, fiecare are povestea ei! ne spunea cu blândețe, în fiecare seară, Bunica Râmă. Acesta era momentul meu preferat, când liniștea ne învăluia pe toți și cele mai năstrușnice personaje prindeau viață. În acea seară magică, bunica ne-a istorisit cum un ou de pescăruș a zburat deasupra valurilor și a ajuns la curcubeu. Ah… acolo speram și eu să ajung cândva!


Însă totul în jurul nostru era stăpânit de ape. Mă întrebam dacă există și altceva dincolo de albastrul ăsta infinit. Îmi plăcea să visez că într-o zi am să zbor și eu ca acel ou. Poveștile Bunicii Râmă nășteau în mintea mea cele mai frumoase visuri. Frații mei îmi spuneau că visez numai bazaconii și prostii și mai tot timpul râdeau de mine. Dar mie nu-mi păsa… îmi plăcea să visez! — Gataaa!!! Am reușit! Grăbiți-vă! Toate cozile în barcă, o nouă lume ne așteaptă! Liniștea nopții a fost spartă de strigătul de bucurie al Unchiului Bob, un mare inventator, care tocmai terminase de construit o chestie tare ciudată. Trezit de zgomot, un monstru cu tentacule uriașe prinse momentul să ne înhațe cozile. — În sfârșit!!! V-am prins, gustoșilor! Să ridice coada cine vrea să fie aperitivul. Stați, stați! Nu vă înghesuiți, e loc pentru toți în gura mea. — Suntem bucuroși de invitație, dar nu ai vrea să începi cu peștele acela mare? Nu se cade să i-o luăm înainte! îl ademeni Bunica Râmă cu o voce mieroasă. — Am auzit că e foarte gustos, intră în joc Unchiul Bob, stăpânindu-și frica. — Iar noi o să-ți fim desert. Ei, ce zici? Bunica Râmă cunoștea toate speciile de pești și știa că acela era unul otrăvitor. Monstrul lacom nici nu a stat pe gânduri. A înfulecat peștele și imediat PFUUUUUUU!!!: a început să se umfle ca un balon. Urlând de durere, s-a scufundat în adâncuri. Chiar atunci s-a stârnit un vânt puternic și un val uriaș ne-a luat barca în care eram cu toții, încremeniți de frică. Noroc că invenția Unchiului Bob ne-a salvat. Atunci am învățat o lecție foarte importantă: NU CONTEAZĂ CÂT EȘTI DE MIC, POȚI CÂȘTIGA ORICE LUPTĂ DACĂ EȘTI CURAJOS! E, și uite așa am ajuns noi pe un tărâm ciudat, numit „Uscat“. Era locul la care visasem atât de mult! Aici ne-am acomodat destul de repede și ne-am construit o căsuță sub PĂMÂNT.

Aventurile ramei Oli - fragment  
Advertisement