Issuu on Google+


LUNI SÃPTÃMÂNA A VII-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Sã mergem înaintea Domnului cu cântece de laudã. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Luni, sãptãmâna a VII-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã mergem înaintea Domnului cu cântece de laudã. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Dumnezeu în trei persoane, sursã purã de luminã, Þie, la-nceputul zilei, fiii tãi smeriþi se-nchinã. Ne e fruntea-n praf plecatã de ruºine ºi de fricã, Dar simþim cum blânda-þi mânã din þãrânã ne ridicã. Te mãrturisim pe tine, creator ºi veºnic Tatã, ªi pe Fiul tãu cel care e-ndurarea întrupatã, ªi pe Duhul Sfânt pe care l-ai trimis din cer în lume, Focul dragostei ce-n inimi arde fãrã sã consume. Adevãrul veºnic, cel ce singur minþii noastre place, Tu, izvor de bucurie, de luminã ºi de pace, Dã-ne dragoste, credinþã ºi speranþã ne împarte, Ca sã-nvingem vraja lumii ºi-a speranþelor deºarte.


Oficiul lecturilor

3

Tu eºti alfa ºi omega, de la tine totul vine, Tu ai dat pornire lumii, îndreptând-o tot spre tine, Dor de tine-ai pus în inimi, ai deschis o ranã care Doar în tine îºi gãseºte alinare, vindecare. Dacã te-am gãsit pe tine, cu lumina ta, Stãpâne, Chiar de-am pierde toate-n viaþã, o speranþã ne rãmâne Cãci avându-te pe tine, ne e inima sãtulã; ªtim de ce trãim pe lume ºi rãsplata e destulã. Cãtre noi îndrepte Tatãl faþa sa cea milostivã, De asemenea, ºi Fiul, cel cu Tatãl deopotrivã. Duhul Sfânt ne-asculte ruga din cereasca sa splendoare. Mila sa, Treimea Sfântã peste noi sã o coboare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeul nostru vine sigur ºi nu tace. Psalmul 49 (50) Adevãrata evlavie în Domnul N-am venit sã desfiinþez legea, ci sã o împlinesc (cf. Mt 5,17). I 1 Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, vorbeºte, * el cheamã pãmântul de la rãsãritul soarelui pânã la asfinþitul lui. 2 Din Sion, frumuseþea desãvârºitã, Dumnezeu strãluceºte. * 3 Vine Dumnezeul nostru ºi nu tace; în faþa lui e foc mistuitor * iar împrejurul lui se dezlãnþuie furtuna. 4 El cheamã cerurile de sus ºi pãmântul, * ca sã-ºi judece poporul: 5 „Adunaþi-i înaintea mea pe credincioºii mei, * pe cei care, prin jertfã, au încheiat alianþa cu mine!” 6 Cerurile vor vesti dreptatea lui, * cãci însuºi Dumnezeu este judecãtorul.


4

Luni, sãptãmâna a VII-a de peste an

Ant. Dumnezeul nostru vine sigur ºi nu tace. Ant. 2 Oferã-i lui Dumnezeu jertfã de laudã. II „Ascultã, poporul meu, eu îþi vorbesc, † Israele, eu voi depune mãrturie împotriva ta: * Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tãu. 8 Nu pentru jertfele tale te dojenesc, * pentru cã arderile tale de tot sunt pururi înaintea mea. 9 Nu voi primi viþei din casa ta, * nici þapi din turmele tale. 10 Cãci ale mele sunt toate vieþuitoarele pãdurii, * toate miile de animale din munþi. 11 Eu cunosc toate pãsãrile cerului * ºi al meu este tot ce se miºcã pe câmpie. 12 Dacã mi-ar fi foame, nu þi-aº spune þie, * cãci lumea cu tot ce este în ea mie îmi aparþine. 13 Mãnânc eu oare carne de tauri * ºi beau eu oare sângele þapilor? 14 Oferã-i lui Dumnezeu jertfã de laudã * ºi împlineºte fãgãduinþele fãcute Celui Preaînalt. 15 Cheamã-mã în ziua nenorocirii: * eu te voi elibera, iar tu mã vei preamãri”. Ant. Oferã-i lui Dumnezeu jertfã de laudã. 7

Ant. 3 Milã vreau ºi nu jertfã, ºi cunoaºterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot. III Dar celui pãcãtos, Domnul îi spune: † „Pentru ce vorbeºti despre poruncile mele * ºi ai pe buze legãmântul meu, 17 de vreme ce urãºti disciplina mea * ºi cuvintele mele le arunci la spate? 18 Dacã vezi un hoþ, tu fugi cu el * ºi te întovãrãºeºti cu adulterii. 16


Oficiul lecturilor

5

19

Tu dai drumul gurii tale la rele * ºi limba ta þese planuri viclene. 20 Stai ºi vorbeºti împotriva fratelui tãu, * îl cleveteºti pe fiul mamei tale. 21 Iatã ce ai fãcut, iar eu sã tac? † Îþi închipui cã eu sunt ca tine? * Te voi mustra ºi voi pune totul sub ochii tãi. 22 Înþelegeþi aceasta, voi, care-l uitaþi pe Dumnezeu, † ca nu cumva sã mã mânii * ºi nu va fi nimeni care sã vã scape. 23 Cine aduce jertfã de laudã, acela mã preamãreºte; † celui care merge pe calea cea dreaptã * îi voi arãta mântuirea lui Dumnezeu”. Ant. Milã vreau ºi nu jertfã, ºi cunoaºterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot. V. Ascultã, poporul meu, ºi voi vorbi. R. Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tãu.

LECTURA ÎNTÂI Din cartea lui Qohelet 2,1-3.12-26 Deºertãciunea plãcerilor ºi a înþelepciunii umane 1 Am zis inimii mele: „Vino, vreau sã te pun la încercare cu veselie, ºi gustã fericirea”. Dar iatã cã ºi aceasta este deºertãciune. 2 Am zis despre râs: „Este o nebunie!” ºi despre veselie: „La ce poate sã foloseascã?” 3 Am hotãrât în inima mea sã-mi desfãtez trupul cu vin, în timp ce inima mea umbla dupã înþelepciune, ºi sã mã dedau nebuniei, pânã voi vedea ce este bine sã facã fiii oamenilor sub ceruri, în zilele puþine ale vieþii lor. 12 Apoi am început sã reflectez asupra înþelepciunii, prostiei ºi nebuniei. Cãci ce va face omul, spuneam, care va veni dupã rege? Ceea ce s-a fãcut ºi mai înainte. 13 ªi am vãzut cã înþelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul.


6 14

Luni, sãptãmâna a VII-a de peste an

„Înþeleptul îºi are ochii în cap, iar nebunul umblã în întuneric”. Dar am bãgat de seamã cã ºi unul, ºi altul au aceeaºi soartã. 15 ªi am zis în inima mea: „Dacã ºi nebunul va avea aceeaºi soartã cu a mea, atunci la ce-mi foloseºte sã fiu înþelept?” ªi am zis în inima mea: „ªi aceasta este deºertãciune”. 16 Pentru cã nimeni nu-ºi va mai aduce aminte nici de cel înþelept, nici de cel nebun; chiar în zilele care vor veni, totul va fi acoperit de uitare, va muri ºi înþeleptul ºi nebunul. 17 Atunci am urât viaþa, cãci nu mi-a plãcut ce se face sub soare: totul este deºertãciune ºi vânare de vânt. 18 Am dispreþuit pânã ºi toatã munca pe care am fãcut-o sub soare, muncã pe care o las omului care vine dupã mine. 19 ªi cine ºtie dacã va fi înþelept sau nebun? ªi totuºi, el va fi stãpân pe toatã munca mea, pe care am agonisit-o cu trudã ºi înþelepciune sub soare. ªi aceasta este deºertãciune. 20 Am ajuns pânã acolo cã m-a apucat o mare deznãdejde de toatã munca pe care am fãcut-o sub soare. 21 Se întâmplã ca un om, care ºi-a agonisit averea cu ºtiinþã, pricepere ºi destoinicie, s-o lase altuia care nu ºi-a dat nici o ostenealã. ªi aceasta este deºertãciune ºi un mare rãu! 22 Cu ce se alege omul din toatã averea ºi din tot zbuciumul inimii lui, pentru care s-a trudit sub soare? 23 Toate zilele lui sunt durere, ocupaþia sa este chin; inima lui nu are parte de odihnã nici noaptea. ªi aceasta este deºertãciune! 24 Nu este altã fericire pentru om decât sã mãnânce ºi sã bea, ºi sã-ºi înveseleascã sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am vãzut cã ºi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu. 25 Cine, într-adevãr, poate sã mãnânce ºi sã se umple de desfãtãri fãrã el? 26 Cãci el i-a dat omului, care este plãcut înaintea lui, înþelepciune, ºtiinþã ºi bucurie; însã celui pãcãtos îi dã grija sã strângã ºi sã adune, ca sã dea celui plãcut lui Dumnezeu! ªi aceasta este deºertãciune ºi vânare de vânt.


Oficiul lecturilor

7

RESPONSORIUL Qoh 2,26; 1Tim 6,10 R. Dumnezeu i-a dat omului, care este plãcut înaintea lui, înþelepciune, ºtiinþã ºi bucurie, însã celui pãcãtos îi dã grija sã strângã ºi sã adune ca sã-i dea celui plãcut lui Dumnezeu. * ªi aceasta este deºertãciune ºi vânare de vânt. V. Rãdãcina tuturor relelor este iubirea de bani, iar cei care s-au dedat la ea ºi-au provocat multe chinuri. * ªi aceasta. LECTURA A DOUA Din Omiliile asupra Ecleziastului ale sfântului Grigore de Nyssa, episcop (Omil. 5: PG 44, 683-686)

Înþeleptul îºi are ochii în cap Dacã sufletul îºi ridicã ochii spre capul sãu, care este Cristos, aºa cum explicã Paul, va trebui sã se considere fericit datoritã privirii pãtrunzãtoare a ochilor sãi, deoarece îºi va þine ochii fixaþi acolo unde nu existã întunericul rãului. Marele apostol Paul ºi alþii, mari ca ºi el, îºi aveau ochii în cap: aceºtia sunt toþi aceia care trãiesc, se miºcã ºi sunt în Cristos. Dupã cum cel care se aflã în luminã nu poate sã vadã întunericul, tot la fel, cel care îºi are ochiul fixat spre Cristos nu poate sã-ºi îndrepte privirea spre vreo vanitate. Aºadar, a-ºi avea ochii în cap, ºi prin cap înþeleg principiul tuturor lucrurilor, înseamnã a avea ochii fixaþi asupra oricãrei virtuþi (Cristos este virtutea absolutã ºi perfectã în toate pãrþile sale), asupra adevãrului, asupra dreptãþii, asupra integritãþii, asupra oricãrui bine. Înþeleptul, aºadar, îºi are ochii în cap, iar nebunul umblã în întuneric (Qoh 2,14). Cine nu-ºi pune candela în sfeºnic, ci sub pat, îºi transformã lumina în întuneric. Câþi nu sunt cei care se desfatã de bunurile cereºti ºi se consacrã contemplãrii lucrurilor care existã cu adevãrat, dar care sunt consideraþi orbi ºi inutili pentru cele


8

Luni, sãptãmâna a VII-a de peste an

pãmânteºti! Paul se lãuda cã este astfel, spunând cã este nebun pentru Cristos. În sfinþenia ºi înþelepciunea sa, el nu era atras de nici unul dintre acele lucruri de care suntem atât de preocupaþi noi aici, pe pãmânt. El spune: Noi suntem nebuni pentru Cristos (1Cor 4,10), ca ºi cum ar spune: „Noi suntem orbi cât priveºte viaþa pãmânteascã, pentru cã privim la cele de sus ºi avem ochii în cap”. Din aceastã cauzã, el nu avea nici acoperiº, nici masã, era sãrac, rãtãcitor, gol, înfometat ºi însetat. Cine nu l-ar fi considerat vrednic de milã vãzându-l în lanþuri, copleºit de lovituri, înconjurat de valurile mãrii în urma unui naufragiu, împovãrat de lanþuri? Însã, cu toate cã apãrea astfel pentru oameni, el nu ºi-a îndepãrtat niciodatã ochii, ci i-a avut mereu în cap, spunând: Cine ne va despãrþi de iubirea lui Cristos, care este în Cristos Isus? Oare necazul, sau strâmtorarea, sau persecuþia, sau foametea, sau lipsa de haine, sau primejdia, sau sabia? (cf. Rom 8,35). Ca ºi cum ar fi spus: „Cine îmi va smulge ochii din cap ºi mi-i va îndrepta spre ceea ce este cãlcat de picioare?” ªi nouã ne porunceºte sã facem la fel atunci când ne spune cãutaþi cele de sus (cf. Col 3,1-2), ca ºi cum ar spune „sã aveþi ochii în cap”. RESPONSORIUL Ps 122 (123),2; In 8,12b R. Iatã, ca ochii slujitorilor spre mâna stãpânilor, * aºa sunt ochii noºtri îndreptaþi cãtre Domnul, Dumnezeul nostru, pânã când ne va arãta îndurarea sa. V. Eu sunt lumina lumii; cine mã urmeazã nu umblã în întuneric, ci va avea lumina vieþii. * Aºa sunt. Rugãciunea de încheiere Atotputernice Dumnezeule, dãruieºte-ne, te rugãm, harul sã cugetãm pururi la cele spirituale, ca sã împlinim ceea ce e plãcut înaintea ta, ºi prin cuvânt, ºi prin faptã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.


Laudele

9

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Isuse, tu, care luceºti ca un soare, A Tatãlui veºnic cereascã splendoare, Persoanã divinã, izvor de luminã, Ce ziua o chemi la luminã sã vinã. Din sfântul lãcaº al splendorilor tale, În lumea cea tristã a beznei totale O razã-a luminii în veci neapuse Trimite-ne nouã acuma, Isuse. Cerescule Tatã, rugãmu-ne þie, Tu, care eºti sursã de har ºi tãrie, Ne iartã-ale vieþii greºeli ºi cusururi ªi-a ta îndurare cânta-vom de-a pururi. Pãcatul ne trage în jos, spre þãrânã, Duºmanul pe drumuri greºite ne mânã. Fiinþe sãrmane cãzute-n capcane! Din ele ne scoate, sub paza ta ia-ne. Ne-alungã din cale dureri ºi nãpaste, Pãstreazã-ne trupul ºi inima caste, În suflet credinþa în clocot sã fiarbã, Sã nu o sufoce satanica iarbã. Ca hranã în viaþã Cristos sã ne fie, El, pâinea cea vie, izvor de tãrie, Iar Duhul ne stingã a inimii sete, Cu vinul iubirii curate ne-mbete,


10

Luni, sãptãmâna a VII-a de peste an

Ca ziua de azi s-o petrecem în pace, Cu sfântã sfialã Cristos sã ne-mbrace, Iar dacã în suflet credinþa e tare, Noi nu vom cunoaºte apus ºi-nserare. Acum, când lumina dã lumii contururi, Cristos care-n Tatãl rãmâne de-a pururi, El, care-i mai dulce decât aurora, Luminã ne-aducã din cer tuturora. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fericiþi sunt, Doamne, cei care locuiesc în casa ta. Psalmul 83 (84) Dorul dupã lãcaºul Domnului Nu avem aici cetate statornicã, ci o cãutãm pe cea care trebuie sã vinã (Evr 13,14). 2 Cât de plãcute sunt lãcaºurile tale, Domnul oºtirilor! * 3 Sufletul meu suspinã ºi tânjeºte dupã curþile Domnului. Inima mea ºi trupul meu * tresaltã de bucurie în Dumnezeul cel viu. 4 Pânã ºi vrabia îºi gãseºte o casã, † ºi rândunica un cuib, unde sã-ºi punã puii lor: * altarele tale, Domnul oºtirilor, regele meu ºi Dumnezeul meu! 5 Fericiþi sunt cei care locuiesc în casa ta, * pentru cã te pot lãuda mereu. 6 Fericit este omul care îºi aflã tãria în tine * ºi cãile tale sunt mereu în inima sa. 7 Trecând prin Valea Plângerii, o preschimbã în izvor * ºi ploaia de dimineaþã o îmbracã cu binecuvântãri. 8 Ei merg crescând în putere * pânã ce le va apãrea în Sion Dumnezeul dumnezeilor. 9 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, ascultã rugãciunea mea; * Dumnezeul lui Iacob, pleacã-þi urechea.


Laudele 10

11

Dumnezeule, scutul nostru, * priveºte ºi vezi faþa unsului tãu. 11 Cãci mai bunã este o zi în curþile tale decât o mie în altã parte; † prefer sã stau în pragul casei Dumnezeului meu * decât sã locuiesc în casele pãcãtoºilor. 12 Domnul Dumnezeu este soare ºi scut; † Domnul dãruieºte har ºi mãrire; * nu refuzã nici un bine celor ce duc o viaþã fãrã de prihanã. 13 Domnul oºtirilor, * fericit este omul care îºi pune încrederea în tine! Ant. Fericiþi sunt, Doamne, cei care locuiesc în casa ta. Ant. 2 Veniþi sã urcãm pe muntele Domnului. Cântarea Is 2,2-5 Muntele casei Domnului este deasupra tuturor munþilor Toate neamurile vor veni ºi se vor prosterna înaintea ta (Ap 15,4). 2 În zilele de pe urmã, * muntele casei Domnului se va ridica deasupra vârfului munþilor ºi se va înãlþa peste coline, * ºi vor curge spre el toate neamurile. 3 ªi vor merge popoare multe ºi vor spune: † „Veniþi sã urcãm pe muntele Domnului, * la casa Dumnezeului lui Iacob, ca el sã ne înveþe cãile lui * ºi sã umblãm pe cãrãrile sale”. Cãci din Sion va ieºi legea, * ºi cuvântul Domnului, din Ierusalim. 4 El va judeca neamurile * ºi va face cunoscutã legea sa multor popoare, ºi ele îºi vor preface sãbiile în pluguri * ºi lãncile în seceri;


12

Luni, sãptãmâna a VII-a de peste an

nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam, * ºi nu vor mai învãþa sã se rãzboiascã. 5 Voi, cei din casa lui Iacob, veniþi, * ºi sã umblãm în lumina Domnului! Ant. Veniþi sã urcãm pe muntele Domnului. Ant. 3 Cântaþi Domnului, binecuvântaþi numele lui. Psalmul 95 (96) Domnul - regele ºi judecãtorul întregului pãmânt Cântau o cântare nouã înaintea tronului, în faþa Mielului (cf. Ap 14,3). 1

Cântaþi Domnului un cântec nou! * Cântaþi Domnului, toþi locuitorii pãmântului! 2 Cântaþi Domnului, binecuvântaþi numele lui! * Vestiþi din zi în zi mântuirea lui. 3 Vestiþi printre neamuri slava lui, * tuturor popoarelor, minunile sale! 4 Cãci Domnul este mare ºi vrednic de toatã lauda, * mai de temut decât toþi zeii. 5 Cãci toþi zeii popoarelor sunt deºertãciune, * Domnul însã a fãcut cerurile. 6 Strãlucirea ºi mãreþia sunt înaintea feþei sale, * tãria ºi frumuseþea sunt în lãcaºul sãu sfânt. 7 Daþi Domnului, voi, familiile popoarelor, † daþi Domnului mãrire ºi putere! * 8 Daþi Domnului gloria numelui sãu! Aduceþi jertfe de laudã ºi intraþi în lãcaºurile lui. * 9 Închinaþi-vã înaintea Domnului îmbrãcaþi în podoabe sfinte; cutremuraþi-vã înaintea lui, toþi locuitorii pãmântului! * 10 Spuneþi printre neamuri: „Domnul stãpâneºte!”


Laudele

13

El a aºezat pãmântul pe temelii solide, ca sã nu se clatine; * el va judeca popoarele cu dreptate. 11 Sã se bucure cerurile ºi sã se veseleascã pãmântul, † sã vuiascã marea ºi tot ce se aflã într-însa. * 12 Sã se bucure câmpiile ºi tot ce este pe ele, sã tresalte de bucurie toþi copacii pãdurilor † 13 în faþa Domnului care vine, * pentru cã vine sã judece pãmântul. El va judeca lumea cu dreptate, * ºi popoarele în adevãrul sãu. Ant. 3 Cântaþi Domnului, binecuvântaþi numele lui. LECTURA SCURTÃ Iac 2,12-13 Aºa sã vorbiþi ºi aºa sã faceþi, ca niºte oameni care vor fi judecaþi dupã legea libertãþii, cãci judecata este fãrã îndurare pentru cel care nu este îndurãtor; dar îndurarea învinge judecata. RESPONSORIUL SCURT R. Binecuvântat sã fie Domnul * din veac ºi pânã-n veac! Binecuvântat. V. El singur sãvârºeºte fapte minunate * din veac ºi pânã-n veac! Slavã Tatãlui. Binecuvântat. Ant. la Benedictus: Binecuvântat sã fie Domnul Dumnezeul nostru. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.


14

Luni, sãptãmâna a VII-a de peste an

72

Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Binecuvântat sã fie Domnul Dumnezeul nostru. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-l rugãm stãruitor pe Dumnezeu, care i-a aºezat pe oameni în lume ca sã lucreze în armonie, spre slava sa: Dã-ne, Doamne, harul sã te preamãrim! Dumnezeule, creatorul universului, te binecuvântãm, – pentru cã ne-ai dãruit cele bune ale lumii ºi ne-ai pãzit viaþa pânã acum. Priveºte la noi, care ne începem munca de fiecare zi luând parte astfel la lucrarea ta, – ºi dã-ne harul sã-þi urmãm voinþa în toate. Fã ca munca noastrã din aceastã zi sã le fie de folos fraþilor noºtri,


Laudele

15

– aºa încât sã zidim împreunã cu ei ºi pentru ei o cetate pãmânteascã plãcutã þie. (Dã-ne, Doamne, harul sã te preamãrim!) Fii alãturi de noi ºi de toþi aceia cu care ne vom întâlni astãzi – ºi dãruieºte-ne tuturor bucurie ºi pace. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Binevoieºte a cãlãuzi ºi a sfinþi, a stãpâni ºi a cârmui astãzi, Doamne Dumnezeule, împãrate al cerului ºi al pãmântului, minþile ºi trupurile noastre, simþãmintele, cuvintele ºi faptele noastre în legea ta ºi în înfãptuirea poruncilor tale, ca sã ne învrednicim, cu ajutorul tãu, a fi mântuiþi ºi liberi acum ºi în veºnicie. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi;


Luni, sãptãmâna a VII-a de peste an

16

Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Învãþãturile tale le-am cãutat, Doamne; prin ele mi-ai dat viaþã. Psalmul 118 (119),89-96 XII (Lamed) Meditarea cuvântului lui Dumnezeu în lege Poruncã nouã vã dau vouã: sã vã iubiþi unii pe alþii precum v-am iubit eu (cf. In 13,34). 89 Cuvântul tãu, Doamne, rãmâne în veci, * neschimbat ca cerul. 90 Fidelitatea ta dãinuie din neam în neam; * tu ai întemeiat pãmântul ºi el se menþine. 91 Din porunca ta totul dãinuie pânã astãzi, * cãci toate te slujesc pe tine. 92 Dacã legea ta n-ar fi fost desfãtarea mea, * atunci poate cã aº fi pierit în mizeria mea. 93 În veci nu voi uita învãþãturile tale, * cãci prin ele mi-ai dat viaþã, 94 eu sunt al tãu, mântuieºe-mã, * cãci am cãutat învãþãturile tale. 95 Cei nelegiuiþi mã aºteaptã ca sã mã distrugã, * dar eu meditez mereu la poruncile tale. 96 Vãd cã tot ce-i desãvârºit are margini, * poruncile tale însã sunt nemãrginite. Ant. Învãþãturile tale le-am cãutat, Doamne; prin ele mi-ai dat viaþã. Ant. 2 Doamne, tu eºti speranþa mea din copilãrie.


Ora medie

17

Psalmul 70 (71) Doamne, tu eºti speranþa mea din copilãrie Plini de bucurie în speranþã, statornici în încercare (Rom 12,12). I 1 În tine, Doamne, îmi gãsesc scãparea, * sã nu fiu nicicând fãcut de ruºine. 2 În dreptatea ta, elibereazã-mã ºi apãrã-mã, * pleacã-þi urechea spre mine ºi mântuieºte-mã. 3 Fii pentru mine stâncã ºi cetate de refugiu, * ca sã mã mântuieºti, pentru cã numai tu eºti tãria mea * ºi cetatea mea de apãrare. 4 Scoate-mã, Dumnezeule, din mâna celui fãrãdelege, * din mâinile celui nelegiuit ºi viclean. 5 Pentru cã tu, Doamne, eºti speranþa mea, * Doamne, în tine mi-am pus încrederea din copilãrie. 6 În tine mi-am gãsit sprijin din sânul mamei mele, † încã din sânul mamei mele tu ai fost ocrotitorul meu; * în tine este lauda mea de-a pururi. 7 Ca o minune am ajuns pentru mulþi, * ºi tu eºti ajutorul meu puternic. 8 Sã se umple gura mea de lauda ta, * toatã ziua sã fie plinã de preamãrirea ta. 9 Nu mã respinge în zilele bãtrâneþii mele; * nu mã pãrãsi când îmi slãbesc puterile. 10 Cãci duºmanii mei vorbesc împotriva mea, † ºi cei care pândesc sufletul meu * fac planuri împreunã: 11 „Dumnezeu l-a pãrãsit! † Urmãriþi-l ºi prindeþi-l, * cãci nu are cine sã-l scape!” 12 Dumnezeule, nu te îndepãrta de mine; * Dumnezeul meu, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


18 13

Luni, sãptãmâna a VII-a de peste an

Sã fie fãcuþi de ruºine ºi sã piarã * cei potrivnici sufletului meu, sã fie acoperiþi de insulte ºi dezonoare * cei care îmi vor rãul. Ant. Doamne, tu eºti speranþa mea din copilãrie.

Ant. 3 Nici la bãtrâneþe, Dumnezeule, sã nu mã pãrãseºti. II 14 Eu îmi voi pune întotdeauna speranþa în tine * ºi te voi lãuda tot mai mult. 15 Gura mea va vesti în toate zilele † dreptatea ºi mântuirea ta, * chiar dacã nu cunosc marginile lor. 16 Voi povesti faptele minunate ale Domnului; * Doamne, îmi voi aduce aminte cã dreptatea este numai a ta. 17 Dumnezeule, m-ai învãþat din tinereþe, * iar eu vestesc ºi astãzi minunile tale. 18 Nici la bãtrâneþe ºi cãrunteþe, * Dumnezeule, sã nu mã pãrãseºti, ca sã vestesc puterea ta generaþiei de acum * ºi tãria ta celei care va veni. 19 Dreptatea ta, Dumnezeule, e pânã la ceruri, † tu, care ai fãcut fapte mãreþe, * Dumnezeule, cine este asemenea þie? 20 Tu m-ai fãcut sã vãd rele ºi necazuri multe; † dar din nou îmi vei da viaþã * ºi mã vei scoate din adâncurile pãmântului. 21 Vei înmulþi mãrirea mea * ºi, când te vei întoarce, mã vei mângâia. 22 Iar eu voi cânta fidelitatea ta, Dumnezeul meu, în sunet de coarde * ºi îþi voi cânta din harpã, þie, Sfântul lui Israel. 23 Vor tresãlta de bucurie buzele mele când îþi voi cânta, * ºi sufletul meu, pe care l-ai rãscumpãrat.


Vesperele 24

19

Cãci ºi limba mea ziua întreagã va rosti dreptatea ta, * când vor fi fãcuþi de ruºine ºi umiliþi cei care cautã ruina mea. Ant. Nici la bãtrâneþe, Dumnezeule, sã nu mã pãrãseºti.

LECTURA SCURTÃ Rom 6,22 Acum însã, dupã ce aþi fost eliberaþi de pãcat ºi aþi devenit sclavi ai lui Dumnezeu, aveþi rodul vostru spre sfinþire, iar scopul este viaþa veºnicã. V. Doamne, tu, întorcându-te, ne dai viaþã. R. ªi poporul tãu se va veseli în tine. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, stãpânul ºi pãzitorul seceriºului ºi al viei, care împarþi fiecãruia lucrarea sa ºi dreaptã rãsplatã dupã fapte, dã-ne harul sã purtãm povara zilei împlinind cu seninãtate voinþa ta. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Dupã ce ai vrut, o, Doamne, lumea-aceasta a o scoate Din neant, ai vrut, de-asemeni, sã pui ordine în toate; Apelor ai pus zãgazuri, gãsind loc la fiecare, ªi-ai trasat cu-nþelepciune ale cerului hotare. Norii grei pe cer atârnã, slobozind belºug de ploaie; Repezitele pâraie, râuri, fluvii mai greoaie,


Luni, sãptãmâna a VII-a de peste an

20

Prinse-n albia fireascã, curg strunite între maluri; Se frãmântã, nu au tihnã, spumegându-ºi apa-n valuri. Fã sã cadã în cascadã, ca o mult doritã ploaie, Harul tãu de sus în inimi, sã le ude, sã le-nmoaie, ªi sã spele tot ce-n ele e pãtat ºi plin de tinã, Iar pustiul trist din ele sã-l prefacã în grãdinã. Este ceasul înserãrii, ceas când bezna cade linã; Sã ne fie-acum credinþa far ºi faclã de luminã, Sã-l alunge pe cel care ne inspirã gânduri rele, Ca pãcatul ºi greºeala sã nu poatã sã ne-nºele. Tot ce cerem sã ne deie Tatãl plin de îndurare, Fiul ce-a voit sã beie cupa patimii amare, Duhul Sfânt ce locuieºte-n taina inimii sincere: Sã ne-asculte blând Treimea, dupã-a sa-nþeleaptã vrere. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Ochii noºtri sunt pururea îndreptaþi spre Domnul pânã ce se va îndura de noi. Psalmul 122 (123) Încrederea poporului în Dumnezeu Doi orbi... au strigat: „Doamne, Fiul lui David, ai milã de noi!” (Mt 20,30). 1 Cãtre tine îmi ridic ochii, * cãtre tine, care locuieºti în ceruri. 2 Iatã, ca ochii slujitorilor spre mâna stãpânilor, * ca ochii slujitoarei spre mâna stãpânei sale, aºa sunt ochii noºtri îndreptaþi spre Domnul, Dumnezeul nostru, * pânã când ne va arãta îndurarea sa. 3 Ai milã de noi, Doamne, ai milã de noi, * cãci suntem prea sãtui de ocarã. 4 Prea sãtul ne este sufletul † de batjocurile celor care ne urãsc, * de dispreþul celor îngâmfaþi.


Vesperele

21

Ant. Ochii noºtri sunt pururea îndreptaþi spre Domnul pânã ce se va îndura de noi. Ant. 2 Ajutorul nostru este în numele Domnului, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Psalmul 123 (124) Ajutorul nostru este în numele Domnului Domnul i-a zis lui Paul: „Nu-þi fie teamã... cãci eu sunt cu tine!” (Fap 18,9-10). 1 De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã – s-o spunã Israel, – † 2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastrã, * când oameni s-au ridicat împotriva noastrã, 3 atunci ne-ar fi înghiþit de vii * în focul mâniei lor; 4 atunci ne-ar fi înecat apele, † ar fi trecut râurile peste sufletul nostru, * 5 atunci ar fi trecut peste noi valuri nãprasnice. 6 Binecuvântat sã fie Domnul, * care nu ne-a lãsat pradã dinþilor lor! 7 Sufletul nostru a scãpat † ca o pasãre din laþul vânãtorului: * laþul s-a rupt ºi noi am scãpat. 8 Ajutorul nostru este în numele Domnului, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Ajutorul nostru este în numele Domnului, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. 3 Dumnezeu ne-a ales spre înfiere în Fiul sãu. Cântarea 3

Ef 1,3-10

Planul de mântuire al lui Dumnezeu Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, * care ne-a copleºit cu binecuvântarea sa spiritualã în ceruri, în Cristos.


22

Luni, sãptãmâna a VII-a de peste an

4

În el, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, * ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã în faþa lui, în dragoste. 5 El a orânduit de mai înainte † sã fim adoptaþi ca fii, prin Isus Cristos, în el, * dupã bunul plac al voinþei sale, 6 spre lauda gloriei harului sãu, * pe care ni l-a dãruit prin Fiul sãu preaiubit. 7 Prin sângele lui avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor; prin bogãþia harului sãu † 8 care a prisosit în noi, * în toatã înþelepciunea ºi înþelegerea. 9 El ne-a descoperit misterul voinþei sale * dupã bunãvoinþa sa, pe care îl hotãrâse de mai înainte în el, * 10 ca sã-l înfãptuiascã la împlinirea timpurilor, recapitulând toate în Cristos, * cele din cer ºi cele de pe pãmânt. Ant. Dumnezeu ne-a ales spre înfiere în Fiul sãu. LECTURA SCURTÃ Iac 4,11-12 Nu vã vorbiþi de rãu unii pe alþii, fraþilor! Cine îl vorbeºte de rãu pe fratele sau îl judecã pe fratele sãu, vorbeºte de rãu legea ºi judecã legea. Dar dacã judeci legea, nu eºti un împlinitor al legii, ci judecãtor. Unul singur este legiuitorul ºi judecãtorul care poate sã salveze sau sã nimiceascã. Dar tu cine eºti ca sã-l judeci pe aproapele? RESPONSORIUL SCURT R. Vindecã sufletul meu, * cãci am pãcãtuit împotriva ta. Vindecã. V. Eu am zis: Doamne, miluieºte-mã, * cãci am pãcãtuit împotriva ta. Slavã Tatãlui. Vindecã.


Vesperele

23

Ant. la Magnificat: Sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul, cãci Dumnezeu a privit la smerenia mea. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul, cãci Dumnezeu a privit la smerenia mea. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Cristos voieºte sã-i ducã pe toþi oamenii la mântuire, de aceea, sã-l rugãm cu iubire sincerã:


24

Luni, sãptãmâna a VII-a de peste an

Atrage la tine, Doamne, toatã fãptura! Binecuvântat eºti, Doamne, care ne-ai rãscumpãrat din robia pãcatului prin sângele tãu preþios: – dã-ne libertatea mãririi fiilor tãi. Dãruieºte harul tãu episcopului nostru N. ºi tuturor episcopilor Bisericii, – ca sã slujeascã tainele tale cu râvnã ºi bucurie. Dã tuturor celor care cautã adevãrul bucuria de a-l gãsi – ºi dorinþa de a-l cerceta mai adânc. Fii alãturi, Doamne, de orfani, de vãduve ºi de toþi cei pãrãsiþi, – ca sã te simtã aproape ºi sã se ataºeze tot mai mult de tine. Pe fraþii noºtri rãposaþi primeºte-i cu bunãtate în cetatea cereascã, – în care, împreunã cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt, tu vei fi totul în toþi. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu eºti lumina cea neînseratã ºi ai binevoit sã ne aduci pânã la ceasul de acum: lumineazã, te rugãm, întunericul nostru ºi iartã-ne cu îndurare greºelile. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


Completoriul

25

IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Doamne Dumnezeule, tu eºti rãbdãtor ºi plin de îndurare. Psalmul 85 (86) Rugãciunea sãracului la vreme de restriºte Binecuvântat sã fie Dumnezeu, care ne mângâie în orice strâmtorare (2Cor 1,3.4). 1 Pleacã-þi, Doamne, urechea ºi rãspunde-mi, * pentru cã sunt sãrman ºi nefericit. 2 Pãzeºte-mi sufletul, pentru cã îþi sunt credincios. † Mântuieºte, Dumnezeul meu, pe slujitorul tãu, * care ºi-a pus încrederea în tine. 3 Ai milã de mine, Doamne, * cãtre tine strig toatã ziua. 4 Fã sã se bucure sufletul slujitorului tãu, * cãci eu înalþ sufletul meu cãtre tine, Doamne! 5 Cãci tu, Doamne, eºti bun ºi îndurãtor, * plin de dragoste faþã de cei care te cheamã.


26 6

Luni, sãptãmâna a VII-a de peste an

Ascultã-mi, Doamne, rugãciunea; * ia aminte la glasul cererii mele. 7 În ziua necazului meu, strig cãtre tine * pentru cã tu îmi dai ascultare. 8 Doamne, nu este nimeni asemenea þie între dumnezei * ºi nimic nu este ca lucrãrile tale. 9 Toate popoarele pe care le-ai fãcut vor veni, † se vor prosterna în faþa ta, Doamne, * ºi vor preamãri numele tãu, 10 pentru cã eºti mare ºi sãvârºeºti lucruri minunate, * tu singur eºti Dumnezeu! 11 Învaþã-mã, Doamne, calea ta * ºi voi umbla în adevãrul tãu; dã-mi o inimã simplã * ca sã se teamã de numele tãu. 12 Îþi mulþumesc, Doamne, Dumnezeul meu, din toatã inima mea, * ºi voi preamãri numele tãu în veac. 13 Cãci mare este mila ta faþã de mine * ºi tu ai eliberat sufletul meu din adâncul infernului. 14 Dumnezeule, cei mândri s-au ridicat împotriva mea, † ºi o adunãturã de oameni violenþi vor sã-mi ia sufletul, * ºi nu te-au pus pe tine înaintea lor. 15 Tu, Doamne, eºti Dumnezeu îndurãtor ºi bun, * încet la mânie ºi plin de dragoste ºi adevãr. 16 Priveºte-mã ºi fie-þi milã de mine; † dã slujitorului tãu putere, * ºi mântuieºte-l pe fiul slujitoarei tale. 17 Fã un semn de bunãvoinþã faþã de mine, † ca sã vadã cei ce mã urãsc ºi sã se ruºineze, * cãci tu, Doamne, m-ai ajutat ºi m-ai mângâiat. Ant. Doamne Dumnezeule, tu eºti rãbdãtor ºi plin de îndurare.


Completoriul

27

LECTURA SCURTÃ 1Tes 5,9-10 Dumnezeu ne-a rânduit pentru dobândirea mântuirii prin Domnul nostru Isus Cristos, care a murit pentru noi pentru ca, fie cã veghem, fie cã dormim, sã trãim împreunã cu el. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Dãruieºte, Doamne, trupurilor noastre odihnã spre întãrire, iar ceea ce am semãnat astãzi prin munca noastrã, fã sã aducã rod de viaþã veºnicã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.


Luni, sãptãmâna a VII-a de peste an

28

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

29

Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



VII-2