Page 1


LUNI DIN OCTAVA PAªTELUI Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã,


Luni din Octava Paºtelui

2 11

nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia!

Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Sfinþii îngeri sus, în ceruri, strigãt de triumf sã scoatã, Sã-ntoneze imn de slavã pe pãmânt fãptura toatã, Tot ce miºcã-n mãri ºi râuri sã tresalte-n bucurie, Cãci Cristos, stãpânul vieþii, glorios din morþi învie. Iatã, vine-acum momentul aºteptat de-atâta vreme, Vine ziua liberãrii din strãvechile blesteme. Mielul blând, jertfit, pãmântul cu-al sãu sânge scump îl spalã ªi-l învãluie cu totul în lumina sa pascalã. Crucea-nfiptã pe Golgota cãtre cer devine punte, Iar iertarea omenirii este rodul morþii crunte. Rãstignit, Stãpânul vieþii îi plãteºte morþii vamã, Dar a treia zi învie, bezna morþii o destramã. S-a nãscut prin el speranþa în tot omul care moare, Pentru porþile vieþii nu mai sunt de-acum zãvoare. Pentru cei ce cred într-însul va veni cândva o vreme Când Cristos din somnul morþii va binevoi sã-i cheme.


Oficiul lecturilor

3

Din mormântul disperãrii toþi creºtinii sã se scoale, Bucuroºi sã se adune împrejurul gropii goale; Din aceastã groapã goalã izvorãºte orice bine ªi speranþa învierii din adâncul ei ne vine. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Eu sunt cel care sunt ºi inima mea nu este de partea pãcãtoºilor, dar dorinþa mea este sã împlinesc legea Domnului, aleluia! Psalmul 1 Fericit omul care nu umblã dupã sfatul celor rãi, † nu zãboveºte pe calea pãcãtoºilor * ºi nu se aºazã în adunarea celor care batjocoresc, 2 dar îºi gãseºte plãcerea în legea Domnului * ºi la legea lui cugetã ziua ºi noaptea. 3 El este ca pomul sãdit pe malul apei, * care aduce rod la timpul potrivit; frunzele lui nu se veºtejesc * ºi tot ce începe duce la bun sfârºit. 4 Nu tot aºa este cu cei rãi, nu tot aºa; * ei sunt ca pleava pe care o spulberã vântul. 5 De aceea nu se vor ridica cei rãi la judecatã, * nici pãcãtoºii în adunarea drepþilor. 6 Cãci Domnul cunoaºte calea celor drepþi, * iar calea celor rãi duce la pieire. Ant. Eu sunt cel care sunt ºi inima mea nu este de partea pãcãtoºilor, dar dorinþa mea este sã împlinesc legea Domnului, aleluia! Ant. 2 L-am invocat pe Tatãl meu; el mi-a dat ca moºtenire popoarele, aleluia! 1


4

Luni din Octava Paºtelui

Psalmul 2 Pentru ce se frãmântã neamurile * ºi pentru ce cugetã popoarele lucruri deºarte? 2 Regii pãmântului se rãscoalã † ºi cei puternici se sfãtuiesc împreunã * împotriva Domnului ºi împotriva Unsului sãu: 3 „Sã rupem legãturile lor * ºi sã scãpãm de jugul lor!” 4 Cel care locuieºte în ceruri surâde, * Domnul îi face de ruºine. 5 Apoi în mânia sa le vorbeºte * ºi în furia sa îi înspãimântã: 6 „Eu sunt acela care l-am uns pe regele meu în Sion, * pe muntele meu cel sfânt!” 7 Voi vesti hotãrârea Domnului; † el mi-a zis: „Tu eºti fiul meu, * eu astãzi te-am nãscut. 8 Cere-mi ºi-þi voi da popoarele ca moºtenire * ºi marginile pãmântului în stãpânire! 9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier * ºi le vei sfãrâma ca pe vasul olarului!” 10 Acum, dar, regilor, purtaþi-vã cu înþelepciune,* trageþi învãþãturã, judecãtori ai pãmântului! 11 Slujiþi-i Domnului cu fricã, * bucuraþi-vã cu teamã! 12 Luaþi aminte, ca nu cumva sã se mânie ºi sã pieriþi pe cale, * cãci mânia lui se aprinde degrabã. Fericiþi toþi aceia * care nãdãjduiesc în el. Ant. L-am invocat pe Tatãl meu; el mi-a dat ca moºtenire popoarele, aleluia! Ant. 3 Eu dormeam somnul morþii, dar m-am trezit pentru cã Domnul m-a luat alãturi de sine, aleluia! 1

Psalmul 3


Oficiul lecturilor

5

2

Doamne, cât de mulþi sunt vrãjmaºii mei! * Mulþi se ridicã împotriva mea! 3 Mulþi spun despre mine: * „Nu mai este scãpare pentru el la Dumnezeu!” 4 Tu însã, Doamne, eºti scutul meu, * tu eºti gloria mea, tu îmi înalþi capul. 5 Cu glasul meu strig cãtre Domnul * ºi el îmi rãspunde din muntele sãu cel sfânt. 6 Mã culc ºi adorm ºi mã trezesc iarãºi * pentru cã Domnul mã susþine. 7 Nu mã tem de mulþimile de popoare * care mã împresoarã din toate pãrþile. Ridicã-te, Doamne, mântuieºte-mã, Dumnezeul meu; † 8 pentru cã tu ai lovit peste obraz pe toþi duºmanii mei; * tu ai zdrobit dinþii pãcãtoºilor. 9 A ta, Doamne, este mântuirea * ºi binecuvântarea ta peste poporul tãu. Ant. Eu dormeam somnul morþii, dar m-am trezit pentru cã Domnul m-a luat alãturi de sine, aleluia! V. Ucenicii s-au bucurat, aleluia! R. Vãzându-l pe Domnul, aleluia! LECTURA ÎNTÂI Începutul Scrisorii întâi a sfântului apostol Petru

1,1-21

Salutul de început ºi mulþumirea Petru, apostol al lui Isus Cristos, cãtre cei care trãiesc ca strãini în diaspora: în Pont, Galaþia, Capadocia, Asia ºi Bitinia, aleºi 2 dupã preºtiinþa lui Dumnezeu Tatãl, prin sfinþirea Duhului, pentru a asculta de Isus Cristos ºi a fi stropiþi cu sângele lui, har vouã ºi pace din belºug. 3 Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos care, în marea sa îndurare, ne-a renãscut la o speranþã vie prin învierea lui Isus Cristos din morþi, 4 pentru o moºtenire nepieritoare, neîntinatã, neo1


6

Luni din Octava Paºtelui

filitã, pãstratã pentru voi în ceruri. 5 Voi sunteþi pãziþi de puterea lui Dumnezeu prin credinþã, pentru mântuirea care este gata sã fie manifestatã în timpul de pe urmã. 6 Pentru aceasta vã bucuraþi, deºi acum, pentru puþin timp, trebuie sã vã întristaþi de felurite încercãri, 7 pentru ca valoarea credinþei voastre, mai preþioasã decât aurul pieritor, care se încearcã în foc, sã fie un motiv de laudã, mãrire ºi cinste la arãtarea lui Isus Cristos. 8 Pe el, fãrã sã-l fi vãzut, îl iubiþi; fãrã a-l vedea, dar crezând în el, tresãltaþi de o bucurie negrãitã ºi preamãritã, 9 încredinþaþi cã veþi ajunge la þelul credinþei voastre: mântuirea sufletelor. 10 Aceastã mântuire au cãutat-o ºi au cercetat-o profeþii care au profeþit despre harul pregãtit pentru voi. 11 Ei au cercetat când ºi în ce vremuri avea în vedere Duhul lui Cristos, care era în ei, atunci când dãdea mãrturie de mai înainte despre suferinþele lui Cristos ºi mãrirea care avea sã urmeze dupã ele. 12 Acestora le-a fost descoperit cã nu pentru ei înºiºi, ci pentru voi au fãcut ei acestea, care acum vã sunt vestite prin cei care v-au adus vestea cea bunã prin Duhul Sfânt trimis din ceruri. Lucrurile acestea, chiar îngerii doresc sã le priveascã. 13 De aceea, fiþi cu mintea clarã, sobri în toate; puneþi-vã toatã speranþa în harul care vã va fi dat când se va arãta Isus Cristos. 14 Ca niºte copii ascultãtori, nu vã lãsaþi duºi de poftele de mai înainte, când eraþi în ignoranþã, 15 ci, aºa cum este sfânt cel care v-a chemat, deveniþi ºi voi sfinþi în toatã purtarea voastrã, 16 pentru cã este scris: Fiþi sfinþi, pentru cã eu sunt sfânt. 17 ªi dacã îl numiþi Tatã pe cel care, fãrã de pãrtinire, judecã pe fiecare dupã fapta sa, purtaþi-vã cu teamã în timpul înstrãinãrii voastre. 18 Voi ºtiþi cã nu prin lucruri pieritoare, argint sau aur, aþi fost rãscumpãraþi din purtarea voastrã fãrã sens moºtenitã de la pãrinþi, 19 ci cu sângele preþios al lui Cristos, care, ca un miel fãrã meteahnã ºi neprihãnit, 20 era cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost dezvãluit, pentru voi, în timpurile de pe urmã. 21 Prin el, voi credeþi în Dumnezeu care l-a înviat din morþi ºi i-a dat mãrirea, aºa încât credinþa ºi speranþa voastrã sã fie în Dumnezeu.


Oficiul lecturilor

7

RESPONSORIUL 1Pt 1,3.13 R. Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, care, în marea sa îndurare, ne-a renãscut la o speranþã vie, * prin învierea lui Isus Cristos din morþi, aleluia! V. Fiþi cu mintea clarã, sobri în toate; puneþi-vã toatã speranþa în harul care vã va fi dat, * prin învierea. LECTURA A DOUA Din Omilia de Paºte, a lui Meliton din Sardes, episcop (Nr. 2-7.100-103: SCh 123, 60-64.120-122)

Vestirea lui Cristos Preaiubiþilor, fiþi foarte atenþi: misterul Paºtelui este nou ºi vechi, veºnic ºi temporar, pieritor ºi nepieritor, muritor ºi nemuritor. Este vechi conform legii, nou conform Cuvântului; temporar în figurã, veºnic în har; pieritor prin jertfirea mielului, nepieritor prin viaþa Domnului; muritor prin îngroparea sa în pãmânt, nemuritor prin învierea sa din morþi. Legea este veche, dar Cuvântul este nou; figura este temporarã, dar harul este veºnic; mielul este pieritor, dar este nepieritor Domnul, care a fost jertfit ca un miel, dar a înviat ca Dumnezeu. Cãci el a fost ca un miel dus la înjunghiere, deºi nu era miel; ºi ca o oaie fãrã glas, deºi nu era oaie (cf. Is 53,7): de fapt, figura a trecut ºi a gãsit împlinirea, realitatea exprimatã: în locul unui miel îl avem pe Dumnezeu, în locul unei oi avem un om, iar în om pe Cristos, care conþine toate. Deci, jertfirea mielului, celebrarea Paºtelui ºi litera legii l-au avut pe Cristos Isus ca scop. În legea veche, toate se întâmplau în vederea lui Cristos. În noua ordine, toate converg spre Cristos într-o formã nouã. Legea a devenit Cuvânt ºi, veche fiind, a devenit nouã (ambele realitãþi au ieºit din Sion ºi din Ierusalim). Porunca s-a schimbat în har, figura în adevãr, mielul în Fiul, oaia în om ºi omul în Dumnezeu.


8

Luni din Octava Paºtelui

Domnul, deºi era Dumnezeu, s-a fãcut om ºi a suferit pentru cel care suferã, a fost prizonier pentru prizonier, condamnat pentru cel vinovat ºi îngropat pentru cel care este îngropat, a înviat din morþi ºi a strigat acest cuvânt mare: Cine este cel care mã va condamna? Sã se apropie de mine (cf. Is 50,8). Eu, spune el, sunt Cristos care am distrus moartea, care l-am învins pe duºman, care am pus iadul sub picioare, care l-am legat pe cel puternic ºi l-am ridicat pe om la înãlþimile cerului; eu, spune el, sunt Cristos. Aºadar, veniþi, toate neamurile asuprite de pãcate, ºi primiþi iertarea pãcatelor. Într-adevãr, eu sunt iertarea voastrã, eu sunt Paºtele rãscumpãrãrii voastre, eu sunt mielul jertfit pentru voi, eu sunt baia voastrã, eu sunt viaþa voastrã, eu sunt învierea voastrã, eu sunt lumina voastrã, eu sunt mântuirea voastrã, eu sunt regele vostru. Eu vã duc sus în ceruri. Eu vã voi învia ºi vi-l voi arãta pe Tatãl care este în ceruri. Eu vã voi înãlþa cu dreapta mea. RESPONSORIUL

Fap 13,32b-33a; 10,42b; 2,36b

R. Promisiunea care a fost fãcutã pãrinþilor noºtri, Dumnezeu a împlinit-o, înviindu-l pe Isus: * el este acela care a fost pus de Dumnezeu judecãtor al celor vii ºi al celor morþi, aleluia! V. Dumnezeu l-a fãcut Domn ºi Cristos pe acest Isus, pe care voi l-aþi rãstignit. * El este.

IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale!


Oficiul lecturilor

9

Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu sporeºti necontenit Biserica ta, dãruindu-i, prin Botez, noi fii. Dã slujitorilor tãi harul sã


Luni din Octava Paºtelui

10

rãmânã fideli în trãirea sacramentului pe care l-au primit în credinþã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Mai frumos ca niciodatã azi luceºte aurora ªi vesteºte-n lumea toatã bucurie tuturora. Pe pãmânt întreaga fire e în cânt ºi voie bunã ªi cântãri de preamãrire sus în cer voios rãsunã. Doar în iad e mare jale, se-aud plânsete, se geme, Guri de duhuri infernale scot torente de blesteme. Din mormântul sãu cel tainic se ridicã mândrul Rege, Izbutind al vieþii crainic lanþul morþii sã-l dezlege. Razei gloriei eterne, celui care nu mai moare, Umilit i se prosterne tot infernul la picioare. Omului, precum e marea, agitat de spaima morþii, Se vesteºte liberarea, i se schimbã-n bine sorþii. Este sigilat mormântul; sub povara pietrei grele Stã ucisul, el, înfrântul, ºi-i pãzit de santinele. Doarme somn adânc sub glie; dispãrut cu totul pare, Dar Cristos din morþi învie. Nu e moartea cea mai tare. Cântã, omenire, cântã! Glas de bucurie scoate! E minunea cea mai sfântã ºi mai mare dintre toate. În candidele-i veºminte dã un înger mare veste: „Ce cãtaþi printre morminte? Printre morþi el nu mai este”. Din pãcate ne învie ºi pe noi acum, Cristoase, Dã-ne marea bucurie a-nvierii glorioase.


Laudele

11

Fã ca-n inimi sã rãsarã farmecul vieþii tale ªi-a iubirii primãvarã cu speranþele pascale. Þie, victimã preablândã, rãstignitã pe o cruce, Pentru marea ta izbândã, lumea slavã îþi aduce. Îl slãveºte totodatã cu smerenie adâncã ªi pe cel ce-þi este Tatã ºi-l mai preamãreºte încã, ªi pe Duhul Sfânt cel care dintru moarte ne renaºte ªi ne duce cu-ndurare spre nepieritorul Paºte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 A înviat Cristos ºi a revãrsat luminã asupra poporului pe care l-a rãscumpãrat cu sângele sãu, aleluia! Psalmul 62 (63),2-9 2

Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea, buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. A înviat Cristos ºi a revãrsat luminã asupra poporului pe care l-a rãscumpãrat cu sângele sãu, aleluia!


12

Luni din Octava Paºtelui

Ant. 2 Rãscumpãrãtorul nostru a înviat din mormânt: sã cântãm un imn Domnului, Dumnezeului nostru, aleluia! Cântarea Dan 3,57-88.56 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 57


Laudele

13

84

Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! 85

La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Rãscumpãrãtorul nostru a înviat din mormânt: sã cântãm un imn Domnului, Dumnezeului nostru, aleluia! Ant. 3 Aleluia! A înviat Domnul precum v-a spus vouã, aleluia! Psalmul 149 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie, în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 1


14

Luni din Octava Paºtelui

9

ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Aleluia! A înviat Domnul precum v-a spus vouã, aleluia! Rom 10,8b-10 LECTURA SCURTÃ Cuvântul este aproape de tine, este în gura ºi în inima ta, adicã cuvântul credinþei pe care îl predicãm. Într-adevãr, dacã îl mãrturiseºti cu gura ta pe Domnul Isus ºi crezi în inima ta cã Dumnezeu l-a înviat din morþi, vei fi mântuit, cãci cu inima se crede pentru a obþine justificarea, iar cu gura se dã mãrturie pentru a obþine mântuirea. În loc de responsoriu se spune:

Ant. Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul: sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa, aleluia! Ant. la Benedictus: Mergeþi degrabã ºi spuneþi ucenicilor cã Domnul a înviat, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre.


Laudele

15

76

Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Mergeþi degrabã ºi spuneþi ucenicilor cã Domnul a înviat, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l preamãrim pe Isus, pe care Tatãl l-a preamãrit ºi i-a dat ca moºtenire toate neamurile, ºi sã-l rugãm: Prin biruinþa ta, mântuieºte-ne, Doamne! Cristoase, care prin biruinþa ta ai sfãrâmat porþile iadului, nimicind pãcatul ºi moartea, – fã-ne astãzi biruitori asupra pãcatului! Tu, care ai alungat moartea, dãruindu-ne viaþã nouã, – fã-ne sã umblãm astãzi în înnoirea vieþii! Tu, care ai dat viaþã celor morþi trecând neamul omenesc de la moarte la viaþã, – dãruieºte viaþã veºnicã tuturor celor pe care îi vom întâlni! Tu, care i-ai fãcut de ruºine pe cei care pãzeau mormântul tãu, iar ucenicilor tãi le-ai adus bucurie, – dãruieºte bucurie deplinã celor care îþi slujesc! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu sporeºti necontenit Biserica ta, dãruindu-i, prin Botez, noi fii. Dã slujitorilor tãi harul sã


Luni din Octava Paºtelui

16

rãmânã fideli în trãirea sacramentului pe care l-au primit în credinþã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume. Este ora cea obscurã, Când sãrmana creaturã, Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide. Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã. Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PSALMODIA Ant. El a fost dat la moarte pentru pãcatele noastre ºi a înviat pentru îndreptãþirea noastrã, aleluia!


Ora medie

17

Psalmul 8 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! Slava ta se înalþã * mai presus de ceruri. 3 Din gura copiilor ºi a pruncilor † þi-ai pregãtit laudã împotriva vrãjmaºilor tãi, * ca sã nimiceºti pe cel rãzvrãtit ºi pe duºman. 4 Când privesc cerurile, lucrãrile mâinilor tale, * luna ºi stelele pe care le-ai fãcut, 5 mã întreb: „Ce este omul cã te gândeºti la el, * sau fiul omului cã-l iei în seamã?” 6 L-ai fãcut cu puþin mai mic decât pe îngeri, † l-ai încununat cu cinste ºi cu mãreþie. * 7 I-ai dat în stãpânire lucrãrile mâinilor tale, toate le-ai pus la picioarele lui: † 8 oile ºi boii laolaltã, * precum ºi fiarele câmpului, 9 pãsãrile cerului ºi peºtii mãrii, * tot ce strãbate cãile apelor. 10 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! 2

Psalmul 18 A (19 A) Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu * ºi firmamentul vesteºte lucrarea mâinilor sale. 3 Ziua încredinþeazã zilei mesajul, * iar noaptea transmite nopþii înþelegerea. 4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte * ale cãror glasuri sã se poatã auzi, 5 ºi totuºi, vocea lor strãbate tot pãmântul, * vestea lor ajunge la marginile lumii. 6 În ele, acolo a fixat un cort pentru soare, † ºi el, ca un mire, iese din camera sa nupþialã, * se bucurã ca un viteaz ce porneºte la drum în grabã. 2


18 7

Luni din Octava Paºtelui

Rãsare la un capãt al cerurilor † ºi-l strãbate pânã la celãlalt capãt, * ºi nimic nu se poate ascunde de cãldura lui.

Psalmul 18 B (19 B) Legea Domnului este desãvârºitã, învioreazã sufletul; † mãrturia Domnului este adevãratã, * îl face înþelept pe cel neºtiutor. 9 Orânduirile Domnului sunt drepte, înveselesc inima, * poruncile Domnului sunt strãlucitoare, lumineazã ochii. 10 Frica de Domnul este curatã, rãmâne pentru totdeauna; * judecãþile Domnului sunt adevãrate, toate sunt drepte. 11 Ele sunt mai de dorit decât aurul † ºi decât mult aur curat, * mai dulci decât mierea ºi decât fagurele proaspãt. 12 Slujitorul tãu primeºte înþelepciunea prin ele; * pentru cel care le pãzeºte, rãsplata este mare. 13 Cine îºi dã seama de greºelile fãcute din neatenþie? * Curãþã-mã de pãcatele ascunse. 14 Mai presus de toate, pãzeºte-l pe slujitorul tãu de mândrie, * ca ea sã nu mã stãpâneascã niciodatã. Atunci voi fi fãrã vinã * ºi curãþat de pãcatul cel mare. 15 Plãcute sã-þi fie cuvintele gurii mele † ºi gândurile inimii mele sã ajungã înaintea ta, * Doamne, stânca mea ºi mântuitorul meu! Ant. El a fost dat la moarte pentru pãcatele noastre ºi a înviat pentru îndreptãþirea noastrã, aleluia! 8

LECTURA SCURTÃ Col 2,9.10a.12 În Cristos locuieºte toatã plinãtatea dumnezeirii trupeºte, iar voi aþi fost copleºiþi de plinãtate în el. Înmormântaþi fiind împreunã cu el prin botez, aþi ºi fost înviaþi


Vesperele

19

prin credinþã împreunã cu el, prin credinþa în puterea lui Dumnezeu, cel care l-a înviat pe el din morþi. V. Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, aleluia! R. Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa, aleluia! Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu sporeºti necontenit Biserica ta, dãruindu-i, prin Botez, noi fii. Dã slujitorilor tãi harul sã rãmânã fideli în trãirea sacramentului pe care l-au primit în credinþã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Voi ce-aþi pãrãsit Egiptul ºi a lui robie cruntã, Vã invitã astãzi Mielul la ospãþul sãu de nuntã. V-aþi spãlat, trecând prin mare, prãfuitele veºminte; Pe Cristos acum slãviþi-l în cântãri ºi imnuri sfinte. Trupul sãu ni-l dã ca hranã; este pâinea ce se frânge, Vinul dat ca bãuturã este preþiosu-i sânge; Este mana-adevãratã, e izvorul scos din stâncã, Nu mai piere omul care la acest ospãþ mãnâncã. Când în noaptea nimicirii au pierit copii în faºã, Noi am fost cruþaþi de înger ºi de mâna-i ucigaºã. Am fãcut ca glasul nostru sus, la Domnul, sã se-audã ªi-am scãpat de faraonul ºi de-a lui sclavie crudã. Regãsindu-ºi libertatea, un popor acum se naºte; Este trecerea cea mare, e Cristos al nostru Paºte.


20

Luni din Octava Paºtelui

El e cel ce se jertfeºte, Mielul fãrã de prihanã; Cu-al sãu sânge ne stropeºte, ne dã carnea sa ca hranã. O, Isuse, prin nespusa forþã a-nvierii tale, Ai înfrânt pentru vecie lanþurile infernale. Suntem liberi. Spre robie nu ne-ntoarcem niciodatã, Ci privim tot înainte cãtre veºnica rãsplatã. Înviind, Stãpânul vieþii lasã glorios mormântul; Umilirea, putrezirea, nu putea s-o vadã Sfântul. Omenirea, dupã veacuri, împlinit îºi vede visul; E învins stãpânul morþii, se deschide paradisul. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Maria Magdalena ºi cealaltã Marie au venit sã vadã mormântul, aleluia! Psalmul 109 (110),1-5.7 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea * pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 7 Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. 1


Vesperele

21

Ant. Maria Magdalena ºi cealaltã Marie au venit sã vadã mormântul, aleluia! Ant. 2 Veniþi ºi vedeþi locul unde a fost pus Domnul, aleluia! Psalmul 113 A (114) Când a ieºit Israel din Egipt, * casa lui Iacob din mijlocul unui popor barbar, 2 Iuda a devenit sanctuarul sãu * ºi Israel, stãpânirea sa. 3 Marea a vãzut ºi a fugit, * Iordanul s-a întors înapoi; 4 munþii au sãltat ca berbecii * ºi dealurile ca mieii unei turme. 5 Mare, ce ai tu de fugi? * ªi tu, Iordanule, pentru ce te întorci înapoi? 6 Munþilor, pentru ce sãltaþi ca berbecii? * ªi voi, dealurilor, ca mieii unei turme? 7 Cutremurã-te, pãmântule, în faþa Domnului, * în faþa Dumnezeului lui Iacob, 8 care preface stânca într-un lac * ºi piatra în izvoare de apã! Ant. Veniþi ºi vedeþi locul unde a fost pus Domnul, aleluia! 1

Ant. 3 Isus a spus: Nu vã temeþi! Mergeþi ºi vestiþi fraþilor mei sã meargã în Galileea. Acolo mã veþi vedea, aleluia! Urmãtoarea cântare se spune cu Aleluia în toate locurile unde este notat, atunci când se cântã; la recitare este suficient sã se spunã Aleluia la începutul ºi sfârºitul fiecãrei strofe.

Cântarea 1

Aleluia. Mântuirea ºi gloria ºi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, * (R. Aleluia)

Cf. Ap 19,1-2.5-7


22

Luni din Octava Paºtelui

2

cãci judecãþile lui sunt adevãrate ºi drepte. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 5 Daþi laudã Dumnezeului nostru, toþi slujitorii lui, * (R. Aleluia) voi, care vã temeþi de el, mici ºi mari. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 6 Cãci Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia. * (R. Aleluia). 7 Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-i dãm slavã. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. Cãci a început nunta Mielului * (R. Aleluia) ºi mireasa lui s-a pregãtit. R. Aleluia (aleluia). Ant. Isus a spus: Nu vã temeþi! Mergeþi ºi vestiþi fraþilor mei sã meargã în Galileea. Acolo mã veþi vedea, aleluia. LECTURA SCURTÃ Evr 8,1b-3a Avem un astfel de mare preot, care s-a aºezat de-a dreapta tronului maiestãþii în ceruri, slujitor al sanctuarului ºi al cortului adevãrat pe care Domnul l-a ridicat ºi nu un om. Cãci orice mare preot este pus sã aducã daruri ºi jertfe. În loc de responsoriu se spune:

Ant. Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul: sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa, aleluia! Ant. la Magnificat: Isus le-a ieºit în întâmpinare femeilor ºi le-a zis: Bucuraþi-vã! Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele ºi i s-au închinat, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul


Vesperele

23

46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Isus le-a ieºit în întâmpinare femeilor ºi le-a zis: Bucuraþi-vã! Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele ºi i s-au închinat, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Firea omeneascã a lui Cristos a fost înviatã de Sfântul Duh ºi a devenit izvor de viaþã. Sã-l invocãm cu bucurie: Dã tuturor, Doamne, viaþa ta cea nouã! Cristoase, Mântuitorul lumii, regele noii creaþii, îndreaptã cu bunãtate cugetul nostru spre împãrãþia ta, – unde tu ºezi de-a dreapta Tatãlui! Doamne Isuse, care eºti pururi viu în Biserica ta, – cãlãuzeºte-o prin Sfântul Duh la tot adevãrul! Aratã-te îndurãtor faþã de cei bolnavi, de cei care suferã ºi de cei care mor,


Luni din Octava Paºtelui

24

– pentru ca toþi sã fie mângâiaþi ºi întãriþi de iubirea ta! (Dã tuturor, Doamne, viaþa ta cea nouã!) Cristoase, lumina cea fãrã de apus, acum, când ziua coboarã spre searã, îþi oferim închinarea noastrã – ºi te rugãm sã-i luminezi cu strãlucirea învierii tale pe fraþii noºtri rãposaþi. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu sporeºti necontenit Biserica ta, dãruindu-i, prin Botez, noi fii. Dã slujitorilor tãi harul sã rãmânã fideli în trãirea sacramentului pe care l-au primit în credinþã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Completoriul IMNUL

Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã, Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare, Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã. Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge. Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã.


Completoriul

25

Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19). 1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic 2 îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare. 4 El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, † 6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi. 7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia. 8 E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor. 9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost,


26

Luni din Octava Paºtelui

10

nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã; 13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri. 14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele. 15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTURA SCURTà Ap 22,4-5 Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina, iar ei vor domni în vecii vecilor. În loc de responsoriu se spune:

Ant. Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul: sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa, aleluia! Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos – lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta,


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

31

pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. Rugãciunea de încheiere Sã se înalþe spre tine, Doamne, glasul nostru, care te roagã cu umilinþã ca, dupã ce am celebrat astãzi taina învierii Fiului tãu, sã ne odihnim în pacea ta feriþi de toate relele ºi sã ne trezim bucuroºi de a-þi aduce laudã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune!


Luni din Octava Paºtelui

28 Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


P-I-2