20
Joi, sãptãmâna a XXXIV-a de peste an
Gura ta sentinþa când dã, Sã-mi arãþi o faþã blândã; Mã fereºte de osândã. Te implor cu fruntea-n tinã: Du-mã-n locul de luminã Când sfârºitul o sã vinã. Zi de lacrimi o sã fie Ziua-n care o sã-nvie Omul pentru judecatã; Doamne, milã-atunci aratã. Fiu al veºnicului Tatã, Fã sã fim aflaþi odatã Cu cei drepþi la judecatã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Te-am pus luminã a neamurilor, ca sã duci mântuirea mea pânã la marginile pãmântului. Psalmul 71 (72) Puterea regalã a lui Mesia Deschizând tezaurele lor i-au oferit în dar: aur, tãmâie ºi smirnã (Mt 2,11). I Dumnezeule, dãruieºte regelui judecãþile tale * ºi înzestreazã pe fiul regelui cu dreptatea ta, 2 ºi el va judeca poporul tãu cu dreptate * ºi pe sãracii tãi cu nepãrtinire. 3 Munþii sã aducã pacea pentru popor * ºi dealurile dreptatea. 4 El va face dreptate celor sãraci din popor † ºi-i va mântui pe fiii sãrmanilor, * dar pe asupritori îi va doborî. 5 Ei se vor teme de tine cât soarele ºi luna, * din generaþie în generaþie. 6 Va coborî ca ploaia pe iarbã * ºi ca ropotul ce udã pãmântul. 1