Prefață

Mi-a plăcut dintotdeauna să petrec timp în natură și cu atât mai mult prin păduri. Preferabil prin locuri în care semnele vieții umane sunt puține și rare, iar indiciile impactului modernității noastre, cât mai puțin vizibile; printre copaci mai bătrâni decât orice om în viață, copaci căzuți cu coroana lor bogată în covorul de mușchi moale. Ei rămân acolo pentru eternitate, întinși într-o liniște maiestuoasă, în timp ce dansul etern al vieții continuă neabătut în jurul lor.

Copacii rămași fără viață sunt luați cu asalt de hoarde întregi de insecte. Gândacii de scoarță dau adevărate petreceri în seva care fermentează sub scoarță, larvele de gândaci croitori lasă urme ingenioase pe suprafața lemnului, iar faurii, ca niște mici crocodili, înșfacă orice mișcă în lemnul putred. Împreună, toate aceste mii de insecte, ciuperci și bacterii muncesc din greu la descompunerea materiei moarte și reintroducerea ei în circuitul vieții.

Am fost extrem de recunoscătoare pentru șansa de a cerceta un asemenea subiect incitant, grație postului meu fantastic: sunt profesor la Universitatea Norvegiană de Știin-

țe ale Vieții (NMBU) * , unde fac cercetare, predau și lucrez în Departamentul de Comunicare. Se poate întâmpla ca într-o zi să citesc despre noile cercetări, să trec de la un articol la altul până mă pierd cu totul în detalii științifice. A doua zi trebuie să țin o conferință, să caut o structură generală pentru un anumit subiect, cu exemple care să arate de ce subiectul respectiv este important pentru tine și pentru mine. E posibil ca rezultatul să fie publicat pe blogul nostru de cercetări, Insektøkologene (Ecologia insectelor).

Uneori, munca mea are loc în aer liber. Caut pe harta pădurilor stejari străvechi, goi pe dinăuntru, în zonele mai mult sau mai puțin afectate de tăieri de copaci.

Când le spun oamenilor că lucrez cu insecte, adesea sunt întrebată: la ce sunt bune viespile? Sau: la ce ne trebuie nouă țânțari și tăuni? Pentru că unele insecte sunt extrem de enervante, desigur. Însă adevărul e că acestea sunt o minoritate pe cale de dispariție în comparație cu mulțimile forfotinde de creaturi minuscule care-și fac partea lor în salvarea vieții tale, în fiecare zi. Dar să începem cu cele problematice. Am trei răspunsuri.

În primul rând, insectele astea enervante sunt folositoare naturii. Țânțarii și musculițele sunt o sursă de hrană esențială pentru pești, păsări, lilieci și alte creaturi. În zonele muntoase, și cu atât mai mult în nordul îndepărtat al Norvegiei, roiurile de muște și țânțari sunt cruciale pentru supraviețuirea unor animale mult mai mari decât ele, la o scară uriașă. În timpul scurtei și febrilei veri arctice, roiurile de insecte pot determina locul în care vor paște marile turme de reni, unde vor bătători pământul și unde vor depune depozitele nutritive sub forma baligii. Efectele de contagiere ale acțiunilor

* Acronim pentru Norges miljø-og biovitenskapelige universitet, în original, Norwegian University of Life Sciences (n.r.).

lor influențează întreg ecosistemul. La rândul lor, viespile ne sunt utile atât nouă, cât și altor creaturi. Ele contribuie la polenizarea plantelor, devorează insecte dăunătoare pe care chiar nu ni le dorim și asigură hrană pentru șoricarii de miere și multe alte specii.

În al doilea rând, e posibil să găsim soluții utile acolo unde ne așteptăm mai puțin. Ceea ce se aplică și creaturilor pe care ne-am obișnuit să le privim ca pe niște bătăi de cap dezgustătoare. Musca de carne, de pildă, poate curăța rănile cu vindecare lentă, în timp ce viermii de făină * sunt capabili să digere plastic, iar în prezent cercetătorii investighează posibilitatea folosirii gândacilor de bucătărie la intervențiile în clădiri prăbușite sau sever poluate, așa cum vom vedea în Capitolul 8.

În al treilea rând, mulți oameni sunt de părere că toate speciile ar trebui să beneficieze de șansa de a-și împlini întreg potențialul de viață și că noi, oamenii, nu avem dreptul de a ne juca după bunul plac cu diversitatea speciilor, în baza unor judecăți superficiale prin care stabilim ce specii sunt simpatice sau utile. Avem o datorie morală de a ne îngriji cât de bine putem de nenumăratele creaturi ale planetei – inclusiv de cele foarte mici, care nu par să aducă niciun plus evident, de insectele care nu au nici blană pufoasă, nici ochi căprui mari și de speciile cărora nu le găsim niciun rost.

Natura este uluitor de complexă, iar insectele sunt o parte semnificativă a sistemelor ingenios construite în care noi, oamenii, suntem doar o specie între milioane de alte specii. Acesta este motivul pentru care cartea de față se va apropia de cei mai mărunți dintre noi: toate acele insecte ciudate, frumoase și stranii care susțin lumea așa cum o știm.

* Forma larvară a coleopterului Tenebrio molitor (n.r.).

Prima parte a cărții este despre insecte propriu-zis. În Capitolul 1 veți citi despre varietatea lor incredibilă, despre alcătuirea lor, despre căile prin care insectele percep mediul, dar și câte ceva despre identificarea celor mai importante grupuri de insecte. Apoi, în Capitolul 2, veți afla detalii din viața lor sexuală destul de bizară. Mai departe, voi pătrunde tot mai în profunzime în relațiile complicate dintre insecte și alte animale (Capitolul 3), între insecte și plante (Capitolul 4) − lupta zilnică între a mânca sau a fi mâncat, în care fiecare creatură se străduiește să iasă învingătoare și să-și paseze mai departe genele. Totuși e loc și de colaborare, chiar dacă aceasta se desfășoară în cadrul unor relații cum nu se poate mai ciudate.

Restul cărții este despre legătura strânsă dintre insecte și o anumită specie: oamenii. Cum contribuie acestea la hrana noastră (Capitolul 5), cum curăță mediul natural (Capitolul 6) și ne asigură o parte din lucrurile de care avem nevoie, de la miere la antibiotice (Capitolul 7). În Capitolul 8 voi analiza noile domenii în care insectele ar putea să deschidă drumul. În fine, în Capitolul 9 mă voi concentra asupra vieții micuțelor noastre ajutoare și asupra căilor prin care noi le-am putea face soarta mai ușoară. Pentru că noi, oamenii, avem nevoie ca insectele să-și facă partea lor. Avem nevoie de ele pentru polenizare, descompunere și compoziția solului; avem nevoie de ele ca hrană pentru animale, ca modalitate de control al altor organisme dăunătoare, ca metodă de împrăștiere a semințelor, ca ajutoare în cercetările noastre și ca inspirație, prin soluțiile lor ingenioase. Insectele sunt rotițele naturii și fac lumea să se învârtă.

P