Introducere

Pentru fiecare ființă umană care trăiește azi pe Pământ, există mai mult de 200 de milioane de insecte. În timp ce citiți propoziția aceasta, între 1 și 10 cuintilioane * de insecte se târâie, umblă și-și flutură aripile pe planetă, depășind numeric nisipul tuturor plajelor lumii. Ne place sau nu, suntem înconjurați, pentru că planeta Pământ este planeta insectelor.

Sunt atât de multe, că e aproape imposibil să ne imaginăm numărul lor, și sunt peste tot: în păduri și lacuri, mlaștini și râuri, în tundră și în munți. Plecopterele trăiesc pe înălțimile răcoroase ale Munților Himalaya, la 6 000 de metri altitudine, în vreme ce larvele țânțarilor prosperă în izvoarele fierbinți din Yellowstone, unde temperatura trece de 50 °C. În întunericul etern al celor mai adânci peșteri trăiesc musculițe oarbe. Insecte se găsesc și în cristelnițe, computere, în petele de ulei sau în stomacul și bila unui cal. Trăiesc în deșert, sub suprafața mărilor înghețate, în zăpadă și în nările morselor.

Insectele trăiesc pe toate continentele, deși în Antarctica sunt într-adevăr reprezentate de o singură specie: o muscă nezburătoare care „dă colțul” dacă temperaturile depășesc

* 1 urmat de 18 zerouri (n.r.).

vreodată 10 °C pentru orice perioadă. Insecte se găsesc și în mare. Focile și pinguinii adăpostesc diferite specii de păduchi pe pielea lor, care rămân la locul lor și când gazda se scufundă în apă. Să nu uităm despre cele pe care le poartă pelicanii în pungile lor sau de ploșnițele de apă * care-și petrec viața alergând cu șase picioare pe mare.

Insectele sunt mici, dar realizările lor nu sunt deloc mărunte. Cu mult timp înainte să apară oamenii pe planetă, insectele descoperiseră deja agricultura și creșterea animalelor: termitele cresc mucegai pentru consum, iar furnicile țin afide ca animale de lapte. Viespile sunt primele creaturi care au făcut hârtie din celuloză, iar trihopterele prindeau alte creaturi cu ajutorul unor sisteme de pânză cu milioane de ani înainte să inventeze omul năvodul. Insectele au rezolvat acum mai multe milioane de ani probleme complicate de aerodinamică și navigație. Nu au îmblânzit focul, dar au învățat cum să îmblânzească lumina, chiar cu propriile corpuri.

Masa insectelor

Că decidem să le contorizăm individual sau pe specii, există argumente foarte serioase în susținerea afirmației că insectele sunt ordinul animal cel mai de succes. Nu doar că există într-un număr incredibil, dar reprezintă mai bine de jumătate din toate speciile multicelulare. Există în jur de un milion de forme diferite. Adică un calendar cu „insecta lunii” cu câte o specie nouă în fiecare lună pentru următorii mai bine de 80 000 de ani!

* Insecte de apă cu picioare lungi din familia Gerridae, ordinul Hemiptera (n.r.)..

În tot spectrul lor, insectele impresionează prin belșugul speciilor lor: furnici, bondari, cicade, libelule, urechelnițe, licurici, lăcuste, albine, cotari, gândaci lucioși, cosași, neuroptere, efemeroptere, păduchi, molii buhă, călugărițe, fluturi monarh, curculionide, ploșnițe de cereale, gândaci puturoși, termite, urania, himenoptere, viespi de catifea, gândaci xilofagi, viermi de făină și fluturi-zebră.

Hai să facem un experiment de gândire: pentru a ne face o impresie despre cât de mare este diversitatea între diferitele grupuri de specii, să ne imaginăm că toate speciile cunoscute din lume, deopotrivă mici și mari, primesc calitatea de membre ale ONU. Adunarea Generală ar fi cu adevărat înghesuită, pentru că, fie și dacă fiecare specie ar fi reprezentată printr-un singur individ, numărul reprezentanților ar depăși un milion și jumătate.

Să spunem că distribuim puterea și drepturile de vot în „biodiversitatea ONU” în funcție de numărul speciilor în diferitele grupuri de specii. Tiparele rezultate ar fi noi și neobișnuite, în mare parte deoarece insectele ar domina, acumulând mai bine de jumătate din totalul voturilor. Aceasta înainte să luăm în calcul restul speciilor mici, cum ar fi păianjenii, melcii, viermii cilindrici și paraziții intestinali și restul speciilor asemănătoare, care deja însumează o cincime din voturi. Mai departe, totalul speciilor de plante ajunge la aproximativ 16%, iar speciile cunoscute de ciuperci și licheni și-ar aloca în jur de 5%.

Unde suntem noi în toată povestea asta? Când privim așa diversitatea speciilor, umanitatea nu mai înseamnă prea mult. Dacă am fi socotiți împreună cu toate celelalte vertebrate din lume – cu animale ca elanul și șoarecele, peștii, păsările, șerpii și broaștele – tot nu am depăși un procent minuscul de putere, adică în jur de abia 3% din diversitatea speciilor cunoscute. Altfel spus, noi, oamenii, suntem cu to-

tul dependenți de o puzderie de specii minuscule și anonime, din care un număr semnificativ sunt insecte.

Zâne printre pitici și uriași biblici

Insectele există în toate formele și culorile, într-un spectru de dimensiuni rar întâlnit la celelalte clase de animale. Cele mai mici dintre acestea, viespile-zână, își trăiesc toată existența larvară în interiorul ouălor altor insecte, ca să vă faceți o idee despre dimensiunile lor. Una dintre acestea, minuscula viespe Kikiki huna, este atât de mică, la cei 0,16 mm ai săi, că nici nu o poți vedea. Numele său provine din limba polineziană oficială din Hawaii, unul dintre locurile în care poate fi întâlnită. Numele său, cum era de așteptat, înseamnă „punct minuscul”.

O specie-soră din rândul viespilor pitice poartă un nume încă și mai drăguț: Tinkerbella nana, și își trage numele genului din basmul lui Peter Pan, în timp ce numele speciei, „nana”, e o glumă cu trimitere atât la „nanos”, termenul grecesc pentru „pitic”, cât și la Nana, numele cățelului lui Peter Pan. Viespea-zână e atât de mică încât poate ateriza pe vârful unui fir de păr uman.

De la aceste exemple la cele mai mari dintre insecte, pasul e uriaș. Titlul de cea mai mare insectă este disputat de câțiva rivali, în funcție de ce înțelegem prin „cel mai mare”. Dacă vorbim de cea mai lungă, atunci învingătorul este Phryganistria chinensis Zhao: la cei 62,4 cm ai săi, e mai lungă decât antebrațul unui om. E adevărat că nu e mai groasă decât degetul arătător. Subspepcia poartă numele entomologului Zhao Li, care a petrecut șase ani din viață vânând această insectă ca un băț, în urma informațiilor obținute de la localnici din regiunea Guangxi, sudul Chinei.

Dacă ne referim la greutate, atunci poziția de lider îi revine gândacului goliat. Larvele acestui gigant african pot cântări până la 100 de grame, cam cât o mierlă. Gândacul poartă numele lui Goliath, uriașul de trei metri celebru pentru teroarea pe care o semăna în rândurile israeliților până ce a fost răpus cu o simplă praștie de un adolescent pe nume David. E adevărat, cu ceva ajutor din partea unor prieteni din cele mai înalte foruri.

Cele mai vechi insecte precedă dinozaurii

Insectele au o existență destul de veche, infinit mai veche decât a oamenilor. E destul de complicat să percepem cu exactitate timpul profund: eonii * și erele, milioanele și miliardele de ani. Așa că poate nu sună prea șocant să spun că primele insecte au văzut lumina zilei acum aproximativ 479 de milioane de ani. Poate că e mai util să spun că insectele au asistat la apariția și dispariția dinozaurilor, ba încă existând cu multă vreme înainte de apariția lor și dăinuind după „plecarea” acestora până astăzi.

A fost odată ca niciodată, acum mult, mult timp, când primele plante și animale au ieșit din mare pe uscat. Pentru viața de pe Pământ a fost o revoluție. Imaginați-vă că am fi putut filma acest moment istoric – ce clip video iconic ar fi ieșit! „Un pas mic pentru gândaci, un pas uriaș pentru viața pe Pământ.” Din nefericire, va trebui să ne mulțumim cu iden-

* Termen folosit pentru definirea unei perioade foarte lungi, de o mie de miliarde de ani, în geologie, cosmologie, astronomie; se poate referi şi la cele patru mari ere ale timpului geologic: Hadean, Archaean, Proterozoic, Phanerozoic (n.r.).

tificarea pionierilor universului insectelor folosindu-ne de fosile și de imaginația noastră creativă.

Să ne gândim la vremurile timpurii ale planetei. Trec câteva milioane de ani de când primii gândaci aventurieri și-au ițit căpățânile din mare și au decis să încerce cartierul vecin, uscatul. Ne aflăm în perioada devoniană, într-un punct anonim între două ere ceva mai cunoscute, cambro-siluriană (alcătuită din cambrian, ordovician și silurian – care au dus la formarea regiunilor bogate în piatră calcaroasă din jurul orașului Oslo din Norvegia de azi) și epoca carboniferă (parte din fundația societății noastre dependente de carburanți fosili). Evoluția a intrat în viteza superioară și prima insectă e de-acum o certitudine: undeva pe sol, printre ferigi și plante-picior-de-corb mișună o mică creatură cu șase picioare, cu trei segmente de corp și două antene mici. Prima insectă din lume face pași mărunți, dar siguri, către dominația mondială totală.

Încă din prima zi pe uscat, interacțiunea strânsă cu restul formelor de viață a fost crucială în cazul insectelor. Plantele de uscat au crescut șansele de viață pentru insecte și alte gângănii, asigurându-le hrană pe pământul arid și stâncos. În schimb, gândacii le-au sporit plantelor șansele la viață, reciclând potențialul nutrițional al țesutului plantelor moarte și fabricând sol pentru generații noi.

Minunea aripilor

Una dintre cauzele principale ale succesului enorm al insectelor este capacitatea acestora de a zbura. Ce inovație fantastică trebuie să fi fost asta acum 400 de milioane de ani! Acum insectele aveau acces la ceva cu totul unic: echipate cu aripi, ele puteau ajunge la nutrimentele din plante mai eficient, evitând totodată dușmanii de la sol. Aripile le ofereau celor

mai curajoase oportunități complet noi de extindere spre alte zone bogate în hrană. Accesul la spațiul aerian a influențat procesul de alegere a partenerului, oferindu-le insectelor posibilități ideale de exprimare a celor mai importante calități în sezoanele de căutare a perechii la înălțime.

Nu cunoaștem cu precizie momentul apariției aripilor. Se poate să fi evoluat din niște excrescențe ale zonei toracice, care puteau fi folosite ca acumulatori solari sau ca elemente de reechilibrare a corpului după salturi sau căderi. Sau poate că au evoluat din branhii. Oricum ar fi, important este că insectele au descoperit că aceste dotări de care dispuneau erau numai bune pentru coborârile line de pe plantele mai înalte. Insectele cu muguri de aripi bine dezvoltați au avut mai mult acces la hrană, și-au extins durata de viață și, prin urmare, au avut mai multe progenituri, iar acestea au dezvoltat acele superaripi. Evoluția s-a „asigurat”, în felul acesta, că aripile devin o trăsătură comună, ba chiar într-un ritm destul de rapid, la scara timpului geologic. Curând, aerul avea să prindă viață cu tremurul și bâzâitul unei diversități de aripi.

Ca să înțelegem cât de masiv a fost succesul aripilor la I primele insecte, este esențial să înțelegem un lucru: nimeni altcineva nu mai zbura! Încă nu existau păsări, lilieci sau pterozauri și avea să mai dureze o vreme până să apară. Insectele au dominat la nivel planetar aerul mai bine de 150 de milioane de ani. Prin comparație, specia noastră, Homo sapiens, trăiește pe planetă de aproximativ 200 000 de ani. Insectele au supraviețuit cinci runde de extincție în masă. Dinozaurii au apărut după cea de-a treia dintre aceste runde, acum aproximativ 240 de milioane de ani. Așa că, data viitoare când o insectă vi se pare extraordinar de iritantă, amintiți-vă că această clasă de viețuitoare trăia pe planeta aceasta cu mult înaintea dinozaurilor. Măcar pentru asta și tot merită un pic de respect, după părerea mea.