Steve Jobs biografia, Editura Publica, lookinside

Steve Jobs - BT.indd 1

08-Feb-12 20:08:39 PM

Steve Jobs - BT.indd 2

08-Feb-12 20:08:40 PM

Steve Jobs - BT.indd 3

08-Feb-12 20:08:40 PM

The original title of this book is: Steve Jobs,

by Walter Isaacson Copyright © 2011 by Walter Isaacson All rights reserved. First Simon & Schuster hardcover edition November 2011. © Publica, 2012, pentru ediţia în limba română ISBN 978-973-1931-93-7

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Isaacson, Walter Steve Jobs / Walter Isaacson ; trad.: Mihaela Sofonea, Anda Sebeşi, Dan Bălănescu. Bucureşti : Publica, 2012 Bibliogr.

ISBN 978-973-1931-93-7 I. Sofonea, Mihaela (trad.)

II. Sebeşi, Anda (trad.)

III. Bălănescu, Dan (trad.)

004(73) Jobs,S. 65.012.4:001.895(73) Jobs,S. 929 Jobs,S

EDITORI:

Cătălin Muraru Silviu Dragomir DIRECTOR EXECUTIV:

Bogdan Ungureanu REDACTOR:

Florin Sia DESIGN:

Alexe Popescu DTP:

Răzvan Nasea CORECTURĂ:

George Chiriță Claudiu Sfirschi-Lăudat

Steve Jobs - BT.indd 4

08-Feb-12 20:08:40 PM

Oamenii îndeajuns de nebuni să creadă că pot schimba lumea sunt cei care vor reuși să o facă.

Reclama „Gândiți diferit“ a companiei Apple, 1997

Steve Jobs - BT.indd 5

08-Feb-12 20:08:40 PM

Steve Jobs - BT.indd 6

08-Feb-12 20:08:40 PM

Cuprins

Personajele ������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 9 Introducere: Cum s‑a născut această carte ��������������������������������������������������������������������� 13 1. Copilăria: Abandonat și ales �������������������������������������������������������������������������������������� 21 2. Un cuplu neobișnuit: Cei doi Steve ��������������������������������������������������������������������������� 43 3. Abandonarea colegiului: Deschideți‑vă și găsiți calea potrivită ����������������������������� 55 4. Atari și India: Zen și arta designului de jocuri ��������������������������������������������������������� 67 5. Apple I: Apăsați pe buton, porniți computerul și conectați‑vă... ���������������������������� 81 6. Apple II: Zorii unei noi ere ����������������������������������������������������������������������������������������� 99 7. Chrisann și Lisa: Cel abandonat... ���������������������������������������������������������������������������� 115 8. Xerox și Lisa: Interfețele grafice pentru utilizator ��������������������������������������������������� 121 9. Apple este listat la bursă: Un om bogat și celebru ������������������������������������������������� 133 10. Nașterea Mac‑ului: Spuneți că vreți o revoluție ����������������������������������������������������� 139 11. Câmpul de distorsionare a realității: Omul care face regulile jocului ������������������� 149 12. Designul: Adevărații artiști simplifică ��������������������������������������������������������������������� 157 13. Construirea Mac‑ului: Călătoria este răsplata �������������������������������������������������������� 169 14. Sculley urcă pe scenă: Provocarea Pepsi ����������������������������������������������������������������� 183 15. Lansarea: Să schimbăm chipul universului ������������������������������������������������������������ 195 16. Gates și Jobs: Intersectarea orbitelor ��������������������������������������������������������������������� 209 17. Icar: Ce se ridică la cer... ������������������������������������������������������������������������������������������ 219 18. NeXT: Prometeu eliberat ����������������������������������������������������������������������������������������� 253 19. Pixar: Împletirea tehnologiei cu arta ���������������������������������������������������������������������� 281 20. Un tip obișnuit: Dragostea nu este decât un cuvânt din patru litere ������������������� 293

Steve Jobs - BT.indd 7

08-Feb-12 20:08:40 PM

21. Familistul: Acasă cu clanul Jobs ������������������������������������������������������������������������������� 311 22. Toy Story: Buzz și Woody sar în ajutor �������������������������������������������������������������������� 329 23. A doua venire: Ce fiară grozavă, al cărei ceas se va fi împlinit, rotund ����������������� 339 24. Restauraţia: Cei din urmă vor fi cei dintâi �������������������������������������������������������������� 353 25. Gândiți diferit: Jobs în calitate de iCEO ������������������������������������������������������������������ 377 26. Principii de design: Studioul lui Jobs și Ive ������������������������������������������������������������� 391 27. iMac: Salut! (din nou) ���������������������������������������������������������������������������������������������� 401 28. CEO: La fel de nebun, în ciuda trecerii timpului ����������������������������������������������������� 411 29. Magazinele Apple: Barul geniilor și piatra de Siena ����������������������������������������������� 423 30. Centrul digital: De la iTunes la iPod ������������������������������������������������������������������������ 435 31. iTunes Store: Eu sunt fluierașul fermecat �������������������������������������������������������������� 453 32. Melomanul: Coloana sonoră a vieții sale ���������������������������������������������������������������� 473 33. Prietenii Pixar: ... și dușmanii săi ���������������������������������������������������������������������������� 487 34. Mac‑urile secolului XXI: Au scos Apple în evidenţă ���������������������������������������������� 505 35. Runda întâi: Memento mori ������������������������������������������������������������������������������������ 513 36. iPhone: Trei produse revoluționare într‑unul singur ��������������������������������������������� 527 37. Runda a doua: Cancerul revine ������������������������������������������������������������������������������� 537 38. iPad: În era post‑PC ������������������������������������������������������������������������������������������������� 551 39. Noi bătălii: Și ecourile celor vechi ��������������������������������������������������������������������������� 571 40. Către infinit: Norul, nava spațială și tot mai departe ��������������������������������������������� 585 41. Runda a treia: Lupta din amurg ������������������������������������������������������������������������������ 597 42. Moștenirea: Raiul minunat al invenţiilor ���������������������������������������������������������������� 619 Mulțumiri ������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������ 631 Surse ������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 633 Note ��������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 637

Steve Jobs - BT.indd 8

08-Feb-12 20:08:40 PM

Personajele

AL ALCORN. Inginer‑șef la Atari, a creat designul jocului Pong și l‑a angajat pe Jobs.

GIL AMELIO. A devenit CEO‑ul companiei Apple în 1996 și a cumpărat NeXT, aducându‑l înapoi pe Jobs.

BILL ATKINSON. Unul dintre primii angajați Apple, a dezvoltat grafica Macintosh‑ului.

CHRISANN BRENNAN. Prietena lui Jobs, din perioada în care frecventa Liceul Homestead, și mama fiicei acestuia, Lisa.

LISA BRENNAN‑JOBS. Fiica lui Jobs și a lui Chrisann Brennan, născută în 1978; a devenit scriitoare în New York City.

NOLAN BUSHNELL. Fondatorul companiei Atari și cel care a reprezentat modelul antreprenorului pentru Jobs.

BILL CAMPBELL. Conducător al departamentului de marketing al companiei Apple pe durata primei perioade petrecute de Jobs la Apple, membru al consiliului director și confident după revenirea lui Jobs, în 1997.

EDWIN CATMULL. Cofondator Pixar și, ulterior, director la Disney.

KOBUN CHINO. Maestru Sōtō Zen din California, care a devenit părintele spiritual al lui Jobs.

LEE CLOW. Expert în publicitate, care a creat reclama „1984“ pentru Apple și a lucrat cu Jobs timp de trei decenii.

DEBORAH „DEBI“ COLEMAN. Manager al echipei Mac în perioada de început, care, ulterior, a preluat conducerea departamentului de producție.

TIM COOK. Un om ferm și calm; directorul operațional‑șef pe care Jobs l‑a angajat în 1998; l‑a înlocuit pe Steve în august 2011, devenind CEO‑ul companiei Apple.

EDDY CUE. Conduce serviciile de internet la Apple și a fost mâna dreaptă a lui Jobs în raporturile cu companiile furnizoare de conținut.

Personajele Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 9

9

08-Feb-12 20:08:40 PM

ANDREA „ANDY“ CUNNINGHAM. Om de publicitate la firma lui Regis McKenna, care s‑a ocupat de Apple, în primii ani ai Macintosh‑ului.

MICHAEL EISNER. CEO Disney, extrem de ambițios, care a încheiat contractul cu Pixar, intrând ulterior în conflict cu Jobs.

LARRY ELLISON. CEO Oracle și prieten personal al lui Jobs.

TONY FADELL. Inginer rebel, angajat la Apple în 2001, pentru a dezvolta iPod‑ul.

SCOTT FORSTALL. Director Apple, responsabil de softurile destinate dispozitivelor mobile.

ROBERT FRIEDLAND. Absolvent al Colegiului Reed, proprietar al unei ferme și al unei livezi de meri, în jurul căreia s‑a coagulat o comunitate, și căutător spiritual care l‑a influențat pe Jobs; în cele din urmă, a ajuns să conducă o companie minieră.

JEAN‑LOUIS GASSÉE. Manager al companiei Apple în Franța; a preluat divizia Macintosh după alungarea lui Jobs, în 1985.

BILL GATES. Celălalt copil‑minune al computerelor, născut în 1955.

ANDY HERTZFELD. Programator glumeț și prietenos, care a fost camaradul lui Jobs, făcând parte din echipa inițială, responsabilă de conceperea Mac‑ului.

JOANNA HOFFMAN. Membră a echipei inițiale care s‑a ocupat de Mac; a avut curajul de a‑l înfrunta pe Jobs.

ELIZABETH HOLMES. Prietena lui Daniel Kottke din perioada Colegiului Reed și angajată a companiei Apple în perioada de început.

ROD HOLT. Marxist și fumător învederat, a fost angajat de Jobs în 1976 ca inginer electrician, în cadrul proiectului Apple II. ROBERT IGER. A devenit CEO Disney în 2005, înlocuindu‑l pe Eisner.

JONATHAN „JONY“ IVE. Designer‑șef la Apple; a devenit partenerul și confidentul lui Jobs.

ABDULFATTAH „JOHN“ JANDALI. Născut în Siria, a absolvit facultatea în Wisconsin, fiind tatăl biologic al lui Jobs și al Monei Simpson; a lucrat ca manager, ocupându‑se de aprovizionarea cu alimente și băuturi a cazinoului Boomtown din apropierea orașului Reno.

CLARA HAGOPIAN JOBS. Fiică a unor imigranți armeni, s‑a căsătorit cu Paul Jobs în 1946; cuplul l‑a adoptat pe Steve la scurt timp după nașterea acestuia, în 1955.

10

Steve Jobs - BT.indd 10

Steve Jobs Personajele

08-Feb-12 20:08:40 PM

ERIN JOBS. Cel de‑al doilea copil al lui Laurene Powell și Steve Jobs.

EVE JOBS. Mezina lui Laurene și Steve.

PATTY JOBS. A fost adoptată de către Paul și Clara Jobs, la doi ani după Steve.

PAUL REINHOLD JOBS. S‑a născut în Wisconsin, a lucrat în marină, la Paza de Coastă; Steve a fost adoptat de către acesta și soția sa, Clara, în 1955.

REED JOBS. Primul copil al lui Steve Jobs și al Laurenei Powell.

RON JOHNSON. A fost angajat de către Jobs în 2000, pentru a dezvolta magazinele Apple.

JEFFREY KATZENBERG. A condus Studiourile Disney, demisionând în 1994, în urma unui conflict cu Eisner, devenind apoi cofondatorul companiei DreamWorks SKG. DANIEL KOTTKE. Cel mai apropiat prieten al lui Jobs din perioada Colegiului Reed; l‑a însoțit pe Steve în pelerinajul din India, devenind angajat Apple la începuturile companiei.

JOHN LASSETER. Cofondatorul și forța creatoare a companiei Pixar.

DAN'L LEWIN. Director de marketing, care a fost alături de Jobs la Apple, apoi la NeXT. MIKE MARKKULA. Primul investitor și președinte important al companiei Apple, care a reprezentat pentru Jobs o figură paternă.

REGIS MCKENNA. Maestru din lumea publicității, care l‑a călăuzit pe Jobs la început de drum, rămânând un consilier de încredere al acestuia.

MIKE MURRAY. Director de marketing din perioada de început a Macintosh‑ului.

PAUL OTELLINI. CEO Intel, prin contribuția căruia Macintosh‑ul a trecut la utilizarea cipurilor Intel, dar care nu a reușit să obțină proiectul iPhone.

LAURENE POWELL. Inteligentă și agreabilă, Laurene este absolventă a Universității din Pennsylvania; a lucrat la Goldman Sachs și a frecventat cursurile Școlii de Afaceri a Universității Stanford. S‑a căsătorit cu Steve Jobs în 1991.

GEORGE RILEY. S‑a născut în Memphis, este prietenul și avocatul lui Jobs.

ARTHUR ROCK. Investitor legendar din domeniul tehnologiei; a făcut parte din consiliul director la începuturile companiei Apple, reprezentând o figură paternă pentru Jobs.

Personajele Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 11

11

08-Feb-12 20:08:40 PM

JONATHAN „RUBY“ RUBINSTEIN. A muncit alături de Jobs la NeXT, iar în 1997 a devenit inginer‑șef la Apple, ocupându‑se de hardware.

MIKE SCOTT. A fost adus de către Markkula în 1977, cu scopul de a prelua funcția de președinte al companiei Apple și de a‑l controla pe Jobs.

JOHN SCULLEY. Director al companiei Pepsi, recrutat de Jobs în 1983, pentru postul de CEO Apple; între el și Jobs a izbucnit un conflict, care a condus la alungarea lui Jobs, în 1985.

JOANNE SCHIEBLE JANDALI SIMPSON. S‑a născut în Wisconsin și este mama biologică a lui Steve Jobs, pe care l‑a încredințat spre adopție, și a Monei Simpson, pe care a crescut‑o.

MONA SIMPSON. Sora biologică a lui Jobs; au descoperit că sunt înrudiți în 1986 și au devenit apropiați. Este autoarea unor romane, inspirate într‑o anumită măsură de viața mamei sale, Joanne (Anywhere but Here), a lui Jobs și a fiicei acestuia, Lisa (A Regular Guy), ca și a tatălui său, Abdulfattah Jandali (The Lost Father).

ALVY RAY SMITH. Cofondator Pixar, care a intrat în conflict cu Jobs.

BURRELL SMITH. Programator strălucit, care însă suferea de diverse tulburări psihice; a făcut parte din echipa inițială care s‑a ocupat de Mac; în anii '90 a fost diagnosticat cu schizofrenie.

AVADIS „AVIE“ TEVANIAN. A lucrat cu Jobs și Rubinstein la NeXT, devenind programator‑șef la Apple, în 1997.

JAMES VINCENT. Britanic iubitor de muzică, partenerul mai tânăr al lui Lee Clow și Duncan Milner, în cadrul agenției de publicitate pe care a angajat‑o Apple.

RON WAYNE. L‑a cunoscut pe Jobs la Atari; a devenit partenerul lui Jobs și al lui Wozniak la începuturile companiei Apple, însă a făcut greșeala de a renunța la acțiunile care îi reveneau.

STEPHEN WOZNIAK. Celebru pentru pasiunea sa pentru electronică la Liceul Homestead; Jobs a găsit modalitatea potrivită de a ­prezenta și de a lansa pe piață uimitoarele plăci de circuite imprimate ale acestuia, devenind partenerul său la fondarea companiei Apple.

12

Steve Jobs - BT.indd 12

Steve Jobs Personajele

08-Feb-12 20:08:40 PM

Introducere Cum s‑a născut această carte

La începutul verii lui 2004, am primit un telefon de la Steve Jobs. De‑a lungul anilor, avusese față de mine un comportament prietenos, cu intermitențe, care se intensifica ocazional, în special cu prilejul lansării unui nou produs, pe care dorea să‑l vadă apărând pe coperta revistei Time sau la CNN, unde lucrasem. Însă, cum nu mai munceam în niciunul dintre cele două locuri, nu mă mai căuta prea des. Am vorbit puțin despre Institutul Aspen*, din care făceam parte de puțină vreme, și l‑am invitat să țină un discurs în cadrul școlii noastre de vară, din Colorado.

Mi‑a spus că va veni cu plăcere, dar nu pentru a urca pe scenă. Dorea să facem o plimbare împreună, pentru a putea sta de vorbă.

Faptul mi s‑a părut puțin ciudat. În acel moment încă nu știam că o plimbare prelungită era forma sa preferată de a avea o conversație serioasă. S‑a dovedit că voia ca eu să‑i scriu biografia. Publicasem recent biografia lui Benjamin Franklin și o scriam pe cea a lui Albert Einstein, iar reacția mea inițială a fost aceea de a mă întreba, pe jumătate în glumă, dacă nu cumva se considera succesorul de drept în această secvență. Am șovăit, deoarece consideram că se afla încă în plină carieră, una oscilantă, care avea să‑i rezerve multe alte suișuri și coborâșuri. Nu acum, am spus. Poate peste un deceniu sau două, după ce te pensionezi. Îl cunoșteam din 1984, când venise în Manhattan pentru a lua prânzul cu redactorii de la Time și pentru a‑și lăuda Macintosh‑ul. Era irascibil încă de pe atunci și l‑a atacat pe unul dintre corespondenții revistei, care îl jignise scriind un articol mult prea revelator. Însă, stând de vorbă cu el după aceea, mi‑am dat seama că eram extrem de captivat, la fel ca mulți alții de‑a lungul anilor, de intensitatea sa cuceritoare. Am păstrat legătura, chiar și după ce a fost alungat de la Apple. Când avea de * Organizație non‑profit internațională, înființată în 1950, care își propune să cultive leadershipul și dialogul deschis pe marginea problemelor contemporane. Autorul este președintele și CEO‑ul Institutului Aspen (n.t.).

Introducere Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 13

13

08-Feb-12 20:08:40 PM

prezentat un nou produs, cum ar fi computerul NeXT sau un film Pixar, de pildă, farmecul său irezistibil se îndrepta din nou, subit, asupra mea și mă invita la un restaurant unde se servea sushi, în Lower Manhattan, spunându‑mi că produsul pe care‑l trâmbița în stânga și‑n dreapta era cel mai bun care fusese făcut vreodată. Îmi plăcea de el.

După ce a fost reinstaurat pe tronul de la Apple, i‑am pus fotografia pe coperta revistei Time și, la scurt timp după aceea, a început să‑mi împărtășească ideile sale pentru o serie la care lucram, dedicată celor mai influenți oameni ai secolului. Lansase campania „Gândiți diferit“*, în care apăreau poze emblematice ale unor oameni pe care și noi îi luaserăm în calcul și considera că demersul de a evalua impactul acestora asupra istoriei era fascinant.

După ce îmi manifestasem reticența de a‑i scrie biografia, m‑a mai contactat din când în când. La un moment dat, i‑am trimis un e‑mail, întrebându‑l dacă era adevărat, după cum îmi spusese fiica mea, că logoul­ Apple era un omagiu adus lui Alan Turing, pionier britanic în domeniul computerelor, care, după ce a spart codurile nemților în vremea războiului, s‑a sinucis, mușcând dintr‑un măr glazurat cu cianură.

Mi‑a răspuns, spunându‑mi că și‑ar fi dorit să se gândească la asta, însă nu era așa. Acest fapt a dat tonul unui schimb de e‑mailuri despre istoria incipientă a companiei Apple și m‑am trezit că adun informații pe această temă, în eventualitatea că m‑aș fi hotărât vreodată să scriu o astfel de carte. După publicarea biografiei mele despre Einstein, a venit la un eveniment dedicat cărții, în Palo Alto, m‑a tras deoparte, sugerându‑mi, încă o dată, că el ar fi un subiect bun.

Insistența lui m‑a intrigat. Se știa că își protejează intimitatea și nu aveam niciun motiv să cred că citise vreuna dintre cărțile mele. Poate o voi face cândva, am continuat să spun. Însă în 2009, soția lui, Laurene Powell, mi‑a spus pe șleau: „Dacă ai de gând să scrii vreodată o carte despre Steve, ar fi bine să o faci acum“. Steve tocmai intrase în concediu medical pentru a doua oară. I‑am mărturisit lui Laurene că, în momentul în care îmi pomenise de această idee pentru prima oară, nu știam că era bolnav. Aproape nimeni nu știa, mi‑a spus ea. M‑a sunat exact înainte să se opereze din cauza cancerului și ținea încă secret acest lucru, mi‑a explicat Laurene.

Atunci m‑am hotărât să scriu această carte. Jobs m‑a surprins, spunându‑mi fără ezitare că nu voia să aibă niciun control asupra ei, nici * „Think Different“, în engleză (n.t.).

14

Steve Jobs - BT.indd 14

Steve Jobs Introducere

08-Feb-12 20:08:40 PM

măcar dreptul de a o vedea înainte de publicare. „E cartea ta“, mi‑a zis. „Nici măcar nu o voi citi.“ Însă, ulterior, în toamna aceea, părea a se fi răzgândit cu privire la colaborarea noastră și, deși nu știam, suferise o nouă serie de complicații cauzate de cancer. Nu mi‑a mai răspuns la telefon, așa că, pentru o vreme, am lăsat proiectul deoparte.

Apoi, în mod neașteptat, m‑a sunat spre finalul după‑amiezii din ziua de Revelion a anului 2009. Era acasă, în Palo Alto, singur, cu sora sa, scriitoarea Mona Simpson. Soția și cei trei copii ai lor plecaseră într‑o scurtă excursie, la schi, iar el nu era suficient de sănătos pentru a‑i însoți.

Era într‑o stare reflexivă și am stat de vorbă mai bine de o oră. Și‑a adus aminte că, la doisprezece ani, intenţionase să construiască un dispozitiv de măsurare a frecvenței și avusese curajul să caute în cartea de telefoane numărul lui Bill Hewlett, fondatorul HP, pe care l‑a sunat, rugându‑l să‑i ofere piesele componente. Jobs mi‑a spus că ultimii doisprezece ani ai vieții sale, de la revenirea la Apple, fuseseră cei mai fructuoși, din punctul de vedere al creării unor noi produse. Însă avea un țel și mai important, mi‑a spus, și anume, de a călca pe urmele lui Hewlett și ale prietenului său, David Packard, care creaseră o companie într‑atât de îmbibată de creativitate inovatoare, încât le‑a supraviețuit. „În copilărie m‑am considerat întotdeauna atras de științele umaniste, dar îmi plăcea electronica“, mi‑a spus el. „Apoi am citit o afirmație a unuia dintre eroii mei, Edwin Land, de la Polaroid, care vorbea despre importanța oamenilor aflați la granița dintre umanioare și științe și m‑am hotărât că asta vreau să fac și eu.“ Era ca și când mi‑ar fi sugerat teme pentru biografia sa (și, cel puțin în cazul acesta, tema s‑a dovedit a fi valabilă). Creativitatea care se poate naște atunci când înclinația pentru disciplinele umaniste se combină cu cea pentru știință într‑o singură personalitate puternică a fost subiectul care m‑a interesat cel mai mult în cazul biografiilor lui Franklin și Einstein și cred că aceasta va reprezenta elementul‑cheie în crearea unor economii inovatoare în secolul al XX‑lea.

L‑am întrebat pe Jobs de ce mă alesese pe mine pentru a‑i scrie biografia. „Cred că te pricepi să‑i faci pe oameni să vorbească“, a fost replica lui. Era un răspuns neașteptat. Știam că urma să intervievez zeci de oameni dintre cei pe care îi concediase, îi ofensase sau îi înfuriase într‑un fel sau altul și mă temeam că nu îi va face prea mare plăcere să audă ce aveau de spus. Și, într‑adevăr, a făcut nazuri când i‑au ajuns la urechi numele celor cărora le luam interviuri. Însă, după câteva luni, a început

Introducere Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 15

15

08-Feb-12 20:08:40 PM

să încurajeze oamenii să stea de vorbă cu mine, chiar și pe cei care îi erau dușmani sau pe fostele iubite. Nu a încercat în niciun fel să stabilească subiecte tabu. „Am făcut o mulțime de lucruri de care nu sunt deloc mândru, printre care faptul că la douăzeci și trei de ani am lăsat‑o însărcinată pe prietena mea și nu m‑am purtat prea grozav“, a spus el. „Însă nu ascund niciun schelet în dulap, niciun lucru despre care nu se poate vorbi.“ Nu a căutat să aibă control în niciun fel asupra lucrurilor pe care le scriam și nici măcar nu mi‑a cerut să citească ceva înainte de publicare. Singurul moment în care s‑a implicat a fost atunci când editorul meu a ales designul copertei. Când a văzut una dintre versiunile preliminare ale copertei, i‑a displăcut atât de mult, încât a cerut să i se permită să se implice în designul unei noi versiuni. Reacția lui m‑a amuzat și am fost de acord cu el, așa că am consimțit fără ezitare. În cele din urmă, am reușit să adun peste 40 de interviuri și conversații purtate cu el. Unele dintre ele au fost formale, desfășurate în livingul casei sale din Palo Alto, altele au avut loc în timpul unor lungi plimbări, pe jos ori cu mașina sau în cadrul unor convorbiri telefonice. În timpul celor doi ani în care l‑am vizitat, mi‑a devenit din ce în ce mai apropiat, făcându‑mi tot mai multe dezvăluiri, deși, din când în când, asistam la ceea ce vechii săi colegi de la Apple numiseră „câmpul său de distorsionare a realității“.* Uneori era vorba de capcanele înșelătoare pe care memoria ni le întinde tuturor; alteori țesea propria lui versiune a realității, atât pentru mine, cât și pentru sine. Pentru a‑i verifica și contura povestea, am intervievat peste o sută de prieteni, rude, competitori, adversari și colegi.

Nici soția lui nu mi‑a impus vreo restricție sau vreun control, și nici nu mi‑a solicitat să vadă dinainte ce voi publica. Ba chiar m‑a încurajat, insistând să fiu sincer în privința neajunsurilor lui, precum și a punctelor sale forte. Laurene este unul dintre cei mai inteligenți și pragmatici oameni pe care îi cunosc. „Există anumite aspecte ale vieții și personalității sale care sunt extrem de întunecate, ăsta e adevărul“, mi‑a mărturisit ea încă de la început. „Nu trebuie să le treci cu vederea. Se pricepe să înfrumuseţeze lucrurile, însă povestea lui e una remarcabilă și aș vrea ca aceasta să fie întru totul adevărată.“ * Sintagmă inventată de Bud Tribble de la Apple Computer, în 1981, pentru a descrie carisma lui Steve Jobs și efectele acesteia asupra celor care lucrau în cadrul proiectului Mac. Ulterior, a fost folosită și pentru a denumi modul în care erau percepute discursurile lui Steve de către observatori și utilizatorii devotați ai produselor Apple (n.t.).

16

Steve Jobs - BT.indd 16

Steve Jobs Introducere

08-Feb-12 20:08:41 PM

Voi lăsa cititorul să aprecieze dacă am reușit să duc la bun sfârșit această misiune. Sunt sigur că există personaje în această piesă care își vor aminti unele dintre evenimente în mod diferit sau care vor crede că uneori am căzut în capcana câmpului său de distorsionare a realității.

La fel cum s‑a întâmplat atunci când am scris o carte despre Henry Kissinger,* care, în anumite privințe, a reprezentat o utilă etapă pregătitoare pentru acest proiect, şi acum am constatat că oamenii aveau emoții atât de puternice față de Jobs, deopotrivă pozitive și negative, încât efectul Rashomon era evident.** Însă am făcut tot posibilul pentru a echilibra cu onestitate relatările conflictuale şi pentru a fi cât mai transparent în privinţa surselor pe care le‑am utilizat.

Această carte vorbește despre viața trepidantă și personalitatea de o intensitate mistuitoare a unui antreprenor creativ, care, prin pasiunea sa pentru perfecțiune și prin hotărârea sa încrâncenată, a revoluționat șase domenii de activitate: computerele personale, filmul de animație, muzica, telefoanele, tabletele computerizate și conținutul digital. Am putea adăuga un al șaptelea domeniu, cel al magazinelor de desfacere, pe care Jobs nu l‑a revoluționat neapărat, dar l‑a reinventat. Pe lângă acestea, a facilitat apariția unei noi piețe destinate conținutului digital, bazată mai curând pe aplicații decât strict pe site‑uri web. De‑a lungul carierei sale, nu numai că a creat produse inovatoare, ci și – la a doua încercare – o companie trainică, îmbibată cu ADN‑ul său, plină de designeri creativi și ingineri temerari, capabili să‑i ducă viziunea mai departe. În august 2011, exact înainte de a renunța la postul de CEO, compania pe care a lansat‑o în garajul părinților săi a devenit cea mai valoroasă din lume.

Totodată, sper ca această carte să fie una dedicată inovației. Într‑un moment în care Statele Unite caută modalități de a‑și susține întâietatea în domeniul inovației, în care societățile din întreaga lume încearcă să construiască economii creative, adecvate epocii digitale, Jobs reprezintă emblema absolută a inventivității, imaginației și inovației neabătute. Știa că cea mai bună cale de a crea valoare în secolul XX rezidă în conectarea creativității cu tehnologia, aşa că a construit o companie în cadrul căreia salturile imaginației s‑au îmbinat cu remarcabile reușite din domeniul * Diplomat american, secretar de stat în timpul mandatelor lui Richard Nixon, respectiv Gerald Ford; în 1973, i se decernează Premiul Nobel pentru Pace, ca urmare a contribuției aduse la încheierea Războiului din Vietnam, fapt care a stârnit mari controverse (n.t.). ** Descrie subiectivitatea percepției asupra amintirilor. Denumirea face referire la filmul lui Akira Kurosawa, Rashomon, în care martorii unei crime redau evenimentul în mod diferit (n.t.).

Introducere Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 17

17

08-Feb-12 20:08:41 PM

ingineriei. El și colegii săi de la Apple au fost capabili să gândească diferit: nu au contribuit doar la dezvoltarea unor produse superioare, pe baza unor focus‑grupuri, ci au creat dispozitive complet noi și servicii despre care consumatorii nici măcar nu știau că au nevoie.­ Nu a fost un șef sau un om exemplar, nici un model demn de urmat.

Mânat de demoni, era capabil să provoace furia și disperarea celor din jur. Însă personalitatea, pasiunile și produsele sale se întrepătrundeau, precum componentele hardware și software ale companiei Apple, alcătuind un sistem integrat. Așadar, povestea sa este una instructivă și totodată plină de povețe, conținând lecții despre inovație, caracter, leadership și valori.

Piesa lui Shakespeare, Henric al V‑lea – povestea unui prinț îndărătnic și imatur, care devine un rege pătimaș și sensibil, crud și sentimental, capabil să inspire, dar plin de cusururi – începe cu invocația: „O, de m‑ar duce‑o muză de văpaie/ în cerul luminos al poeziei“.* Pentru Steve Jobs, ascensiunea spre cerul luminos al invenției începe cu povestea celor două perechi de părinți și cu faptul că a crescut într‑o vale care abia începea să învețe cum să transforme siliciul în aur.

* Henric al V‑lea, traducere de Ion Vinea, Editura Univers, București, 1971. În original: „O for a Muse of fire, that would ascend/ The brightest heaven of invention“ (n.t.).

18

Steve Jobs - BT.indd 18

Steve Jobs Introducere

08-Feb-12 20:08:41 PM

Steve Jobs - BT.indd 19

08-Feb-12 20:08:41 PM

Casa din Los Altos și garajul în care s‑a născut Apple Paul Jobs cu Steve, 1956

Albumul Liceului Homestead, 1972

Steve Jobs - BT.indd 20

Năzbâtia de la şcoală, cu bannerul „SWAB JOB“

08-Feb-12 20:08:41 PM

1

Copilăria Abandonat și ales

Adopția După încheierea celui de‑al Doilea Război Mondial, înainte de a fi demobilizat din armată și de a părăsi Paza de Coastă, Paul Jobs a făcut un rămășag cu camarazii săi de arme. Sosiseră în San Francisco, unde nava lor a fost scoasă din serviciu, iar Paul, care era mecanic naval, a pariat că în două săptămâni avea să‑și găsească o soție.

Era un tip înalt și îngrijit, care avea tatuaje și aducea cu James Dean. Însă nu înfățișarea a fost cea care l‑a ajutat să obțină o întâlnire cu Clara Hagopian, simpatica fiică a unor imigranți armeni, ci faptul că Paul și prietenii săi aveau o mașină, spre deosebire de grupul cu care intenționase ea inițial să iasă în seara respectivă. Zece zile mai târziu, în martie 1946, Paul s‑a logodit cu Clara, câștigând pariul făcut. Au rămas împreună întreaga viață, având o căsnicie fericită, care a durat peste patruzeci de ani.

Paul Reinhold Jobs crescuse la o fermă de vaci, în Germantown, Wisconsin. Deși tatăl său fusese alcoolic, având uneori un comportament abuziv, Paul avea o fire blândă și calmă, în ciuda aspectului exterior aspru. După ce a abandonat liceul, a cutreierat prin Vestul Mijlociu, lucrând sporadic ca mecanic, până când, la nouăsprezece ani, s‑a înrolat în Paza de Coastă, deși nu știa să înoate. A fost repartizat pe nava USS General M.C. Meigs și a petrecut cea mai mare parte a războiului transportând trupele americane în Italia, pentru generalul Patton. Era un mașinist și un pompier înzestrat, ceea ce i‑a adus laudele superiorilor, însă ocazional era implicat în conflicte minore, astfel că nu a depăşit niciodată gradul de simplu marinar.

Clara s‑a născut în New Jersey, oraș în care părinții ei se refugiaseră din Armenia, de unde fugiseră de teama turcilor, iar apoi, pe când ea era doar o copilă, s‑au mutat în Mission District din San Francisco. Avea un secret pe care îl pomenea rareori: mai fusese căsătorită o dată, dar

Copilăria Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 21

21

08-Feb-12 20:08:41 PM

soțul ei fusese ucis în război. Astfel că, atunci când l‑a văzut pe Paul Jobs la acea primă întâlnire, era pregătită să înceapă o nouă viață.

La fel ca mulți alți oameni care au supraviețuit războiului, trecuseră prin multe momente tulburătoare, astfel că, la încheierea acestuia, nu‑și doreau altceva decât să se așeze la casa lor, să întemeieze o familie și să ducă o viață cât mai liniștită. Nu aveau prea mulți bani, așa că s‑au mutat în Wisconsin, locuind cu părinții lui Paul pentru câțiva ani, apoi s‑au îndreptat spre Indiana, unde el a găsit o slujbă ca mașinist, la International Harvester. Îi plăcea să repare mașini vechi și, în timpul liber, câștiga un ban în plus cumpărând, restaurând și vânzând automobile la mâna a doua. În cele din urmă, a renunțat la slujba pe care o avea, dedicându‑se în întregime vânzării mașinilor folosite.

Cu toate acestea, Clara iubea orașul San Francisco și, în 1952, și‑a convins soțul să se întoarcă acolo. Și‑au luat un apartament în Sunset District, care dădea spre Pacific, fiind situat exact la sud de Golden Gate Park, iar Paul a început să lucreze la o companie financiară ca „recuperator“, spărgând încuietorile mașinilor ai căror proprietari nu‑și plătiseră ratele și punându‑le sub sechestru. Totodată, cumpăra unele dintre aceste mașini, pe care apoi le repara și le vindea, asigurându‑și un trai decent din această activitate.

Totuși, ceva lipsea din viața cuplului. Își doreau copii, însă Clara avusese o sarcină extrauterină, care îi afectase fertilitatea. Astfel că, în 1955, după nouă ani de căsătorie, încercau să adopte un copil.

Ca și Paul Jobs, Joanne Schieble provenea dintr‑o familie cu descendență germană, din zona rurală a statului Wisconsin. Tatăl său, Arthur Schieble, se stabilise la periferia orașului Green Bay, unde, împreună cu soția sa, deținea o fermă de nurci, ocupându‑se pe lângă aceasta, cu succes, și de alte treburi diverse, printre care afacerile imobiliare și fotogravura. Era un om foarte sever, mai ales în privința relațiilor fiicei sale și se împotrivise din răsputeri primei iubiri a acesteia, un artist, care nu era catolic. Astfel că nu a fost deloc de mirare că a amenințat‑o pe Joanne cu dezmoștenirea atunci când i‑a ajuns la urechi că, în timp ce era studentă la Universitatea din Wisconsin, aceasta se îndrăgostise de Abdulfattah „John“ Jandali, un musulman din Siria, aflat acolo în calitate de asistent universitar.

Jandali era cel de‑al nouălea copil al unei notabile familii siriene. Tatăl său deținea rafinării de petrol și numeroase alte afaceri, cu

22

Steve Jobs - BT.indd 22

Steve Jobs Copilăria

08-Feb-12 20:08:41 PM

mari holdinguri în Damasc și Homs, ajungând, la un moment dat, să controleze în bună măsură prețul grâului din regiune. Mama sa, a afirmat el mai târziu, era „o femeie musulmană tipică“, o „soție conservatoare și supusă“. Ca și familia Schieble, părinții lui Jandali puneau mare preț pe educație. Abdulfattah a fost trimis la un internat iezuit, deși era musulman, și a absolvit Universitatea Americană din Beirut, înainte de a intra la Universitatea din Wisconsin, pentru a urma un doctorat în domeniul științelor politice. În vara anului 1954, Joanne l‑a însoțit pe Abdulfattah în Siria. Au petrecut două luni în Homs, unde familia acestuia a învățat‑o să gătească mâncare siriană. Când s‑au întors în Wisconsin, a descoperit că era însărcinată. Aveau douăzeci și trei de ani amândoi, însă au hotărât să nu se căsătorească. Tatăl ei era pe moarte în acea perioadă și amenințase că o va dezmoșteni dacă se va căsători cu Abdulfattah. Nici avortul nu era o opțiune la îndemână, într‑o comunitate catolică de dimensiuni reduse.

Astfel că, la începutul anului 1955, Joanne a mers la San Francisco, unde a fost plasată sub îngrijirea unui doctor cumsecade, care adăpostea mame necăsătorite, ajutându‑le să nască, pentru ca apoi să aranjeze, fără prea multă tevatură, adopții închise.

Joanne a avut o singură pretenție: copilul ei trebuia să fie adoptat de către părinţi cu studii universitare. Așa că doctorul a aranjat ca bebelușul să fie plasat în familia unui avocat. Însă, după nașterea băieţelului – pe 24 februarie, 1955 –, cuplul ales a hotărât că dorea o fetiță și a dat înapoi.

Așa se face că băiețelul nu a devenit fiul unui avocat, ci al unui tip pasionat de mecanică, care nu terminase liceul, și al soției acestuia, o femeie de nădejde, ce se ocupa de contabilitate. Paul și Clara și‑au botezat copilul Steven Paul Jobs.

Când a aflat că fiul ei fusese încredințat unor părinţi care nu aveau nici măcar studiile liceale încheiate, Joanne a refuzat să semneze actele de adopție. Amânarea a durat săptămâni în șir, chiar și după ce copilul fusese instalat în casa familiei Jobs. În cele din urmă, Joanne a cedat, cu condiția ca noii părinți să promită – și, într‑adevăr, au semnat un angajament – că vor deschide un cont de economii din care să plătească educația universitară a băiatului.

Mai exista un motiv pentru care Joanne a tergiversat semnarea actelor de adopție. Tătăl ei era pe moarte, iar ea plănuia să se căsătorească cu Jandali la scurt timp după dispariția acestuia. Nutrea speranța – avea să le spună ea ulterior membrilor familiei, lăcrimând uneori când își

Copilăria Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 23

23

08-Feb-12 20:08:41 PM

amintea de acest moment – că, în urma căsătoriei, ar fi putut să își recupereze fiul.

Arthur Schieble a decedat în august 1955, după finalizarea adopției. În același an, imediat după Crăciun, căsătoria lui Joanne și Abdulfattah a fost oficiată la Biserica Catolică St. Philip the Apostle, din Green Bay. În anul care a urmat, el a obținut doctoratul în politică inernațională, iar apoi au mai avut un copil, o fată, pe care au numit‑o Mona. După ce, în 1962, Joanne și Jandali au divorțat, Joanne a început să ducă o viață tulbure și rătăcitoare, pe care fiica sa, care urma să devină aclamata scriitoare Mona Simpson, a surprins‑o mai târziu în cartea Anywhere but Here. Dat fiind că adopția lui Steve fusese una închisă, aveau să treacă douăzeci de ani până să‑și regăsească familia biologică.

Steve Jobs a știut încă de la o vârstă fragedă că fusese adoptat. „Părinții mei au fost foarte deschiși cu mine cu privire la acest aspect“, povestea el. Își aducea aminte cu mare claritate cum, pe când avea șase sau șapte ani, stătea în fața casei, pe peluză, și i‑a mărturisit acest lucru fetiței care locuia peste drum. „Asta înseamnă că părinții tăi adevărați nu te‑au dorit?, a întrebat fata. „În capul meu s‑a declanșat o explozie de fulgere“, spunea Jobs. „Mi‑amintesc că am dat fuga în casă, plângând.

Iar părinții mei mi‑au spus: «Nu, trebuie să înțelegi.» Erau foarte serioși și m‑au privit drept în ochi. Mi‑au zis: «Te‑am ales pe tine anume, nu pe altcineva». Mi‑au spus asta amândoi și au repetat‑o rar și apăsat. Au subliniat fiecare cuvânt din propoziția aceea.“ Abandonat. Ales. Special. Aceste idei au ajuns să facă parte din identitatea lui Jobs și din modul în care se percepea pe sine. Prietenii săi cei mai apropiați sunt de părere că faptul că știa că a fost abandonat la naștere a lăsat urme adânci. „Cred că dorința sa de a deține controlul în totalitate, indiferent de ce se ocupă, este consecința directă a personalității sale și a faptului că a fost abandonat la naștere“, spune un vechi coleg de‑al său, Del Yocam. „Vrea să controleze mediul în care se află și percepe produsul ca fiind o extensie a propriei sale persoane.“ Greg Calhoun, care a devenit un apropiat al lui Jobs imediat după colegiu, a sesizat existența unui alt efect. „Steve mi‑a vorbit foarte mult despre faptul că fusese abandonat și despre suferința pe care i‑a provocat‑o acest lucru. L‑a făcut să fie independent. A urmat ritmul unui alt metronom, ceea ce s‑a datorat faptului că se afla într‑o altă lume decât cea în care se născuse.“

24

Steve Jobs - BT.indd 24

Steve Jobs Copilăria

08-Feb-12 20:08:41 PM

Mai târziu în viață, când împlinise aceeași vârstă pe care o avusese și tatăl său biologic când îl abandonase, Jobs avea să devină la rândul său părintele unui copil pe care l‑a părăsit. (În cele din urmă, și‑a recunoscut paternitatea, asumându‑și responsabilitatea pe care o avea față de fiica sa.) Chrisann Brennan, mama copilului respectiv, spune că faptul că Jobs a fost încredințat spre adopție „l‑a marcat profund“ și explică anumite aspecte ale comportamentului acestuia. „Cel abandonat va abandona la rândul său“, a precizat ea. Andy Hertzfeld, care a lucrat alături de Jobs la Apple, la începutul anilor ’80, este unul dintre puținii oameni care au rămas apropiați atât de Brennan, cât și de Jobs. „Întrebarea‑cheie în ceea ce îl privește pe Steve este de ce, din când în când, nu se poate abține să manifeste o cruzime instinctivă față de anumiți oameni, rănindu‑i“, declară el. „Acest lucru are legătură cu faptul că a fost abandonat la naștere. Adevărata problemă esenţială a vieții lui Steve s‑a centrat pe tema abandonului.“ Jobs a dezabrobat această opinie. „Unii cred că, dat fiind că am fost abandonat, m‑am străduit din răsputeri să reușesc în viață, determinându‑i astfel pe părinții mei să‑și dorească să mă fi luat înapoi sau o chestie de genul ăsta, dar mi se pare o idee ridicolă“, insista el. „Probabil că am ajuns să mă simt mai independent știind că am fost adoptat, dar nu m‑am simțit abandonat niciodată. Mereu am simțit că sunt special.

Părinții mei m‑au făcut să mă simt astfel.“ Ulterior, avea să se supere ori de câte ori cineva îi numea pe Paul și Clara Jobs părinții lui „adoptivi“ sau sugera că nu erau părinții săi „adevărați“. „Au fost părinții mei 1.000%“, spunea el. Pe de altă parte, atunci când vorbea despre părinții săi biologici, afirma tăios: „Au fost banca mea de spermă și ovule. Și nu sunt aspru spunând asta, pur și simplu ăsta e adevărul, nu au fost nimic mai mult decât o bancă de spermă“.

Silicon Valley Copilăria pe care Paul și Clara Jobs au creat‑o pentru fiul lor reproducea, din multe puncte de vedere, stereotipul sfârșitului anilor ’50.

Când Steve a împlinit doi ani, au adoptat o fetiță, pe care au botezat‑o Patty și, trei ani mai târziu, s‑au mutat într‑o casă prefabricată din suburbii. Compania financiară CIT, la care Paul lucra ca recuperator, l‑a transferat la biroul său din Palo Alto, însă nu‑și putea permite să

Copilăria Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 25

25

08-Feb-12 20:08:41 PM

locuiască acolo, astfel că au ajuns într‑un cartier al localității Mountain View, un oraș mai puțin costisitor, situat în partea de sud.

Aici, Paul a încercat să îi transmită fiului său pasiunea sa pentru mecanică și mașini. „Steve, acesta este bancul tău de lucru de acum înainte“, i‑a spus el, repartizându‑i o parte din masa aflată în garajul familiei. Jobs își amintește că a fost impresionat de seriozitatea cu care tatăl său își exercita măiestria. „Mi se părea că tata avea un simț destul de dezvoltat în ceea ce privește designul, întrucât știa să construiască orice. Dacă aveam nevoie de un bufet, îl construia. Când am ridicat gardul casei, mi‑a dat un ciocan ca să pot lucra alături de el.“ Cincizeci de ani mai târziu, gardul respectiv încă mai înconjoară lateralele și dosul curții casei din Mountain View. În timp ce mi‑l arăta, Jobs mângâia panourile de șipci, amintindu‑și o lecție pe care tatăl său i‑o întipărise adânc în minte. Era important, îi spusese acesta, să fasonezi partea din spate a dulăpioarelor și a gardurilor așa cum trebuie, chiar dacă sunt ascunse. „Îi plăcea să facă lucrurile ca la carte. Îi păsa chiar și de felul în care arătau piesele care nu se aflau la vedere.“ Tatăl său a continuat să recondiționeze și să revândă mașini folosite, împodobind garajul cu imaginile automobilelor sale favorite. Obișnuia să scoată în evidență pentru fiul său detaliile designului: contururile, ventilele de aer, elementele cromate, modelul scaunelor. În fiecare zi, după muncă, își punea salopeta și se retrăgea în garaj, unde Steve îl urma deseori. „M‑am gândit că îl voi putea învăța câte ceva despre mecanică, dar nu îl prea trăgea inima să‑și bage mâinile în șuruburi și vaselină“, îşi amintea Paul mai târziu. „Nu s‑a prea dat niciodată în vânt după partea mecanică a lucrurilor.“ „Nu eram atras de repararea mașinilor“, recunoștea Jobs. „Dar abia așteptam să petrec timpul cu tatăl meu.“ Deși devenea tot mai conștient că fusese adoptat, se atașa tot mai mult de Paul. Într‑o zi, pe la opt ani, a descoperit o fotografie a acestuia, de pe vremea când fusese marinar la Paza de Coastă. „Era în sala motoarelor, își scosese cămășa și semăna cu James Dean. A fost unul dintre momentele acelea de uimire și admirație, pe care le trăiesc copiii. Uau, incredibil! Părinții mei fuseseră cândva foarte tineri și arătau nemaipomenit!“ Prin intermediul mașinilor, Paul l‑a pus pe Steve în contact cu electronica pentru întâia oară. „Tata nu avea prea multe cunoștințe de electronică, dar avusese de‑a face cu ea, reparând automobile și alte lucruri.

M‑a învățat primele noțiuni de electronică, ceea ce mi‑a stârnit extrem

26

Steve Jobs - BT.indd 26

Steve Jobs Copilăria

08-Feb-12 20:08:41 PM

de mult interesul.“ Și mai interesante erau incursiunile făcute în căutarea pieselor de schimb. „În fiecare weekend, făceam un drum până la cimitirul de mașini. Căutam un generator, un carburator, tot felul de piese.“ Își amintea că stătea și se uita la tatăl său care negocia cu vânzătorul din spatele tejghelei. „Se pricepea să se târguiască pentru că știa mai bine decât tipii de la casă care ar fi trebuit să fie prețul real al pieselor.“ Această calitate a contribuit la îndeplinirea făgăduinței pe care părinții săi o făcuseră când l‑au adoptat. „Banii din contul de colegiu se adunau pentru că tata dădea 50 de dolari pe un Ford Falcon sau pe o altă rablă care nu mai mergea, lucra timp de câteva săptămâni la ea, iar apoi o vindea cu 250 de dolari – sumă pe care nu o declara la Fisc.“ Casa familiei Jobs, ca și celelalte din cartier, fusese construită de dezvoltatorul imobiliar Joseph Eichler, a cărui companie a ridicat peste 11.000 de locuințe în diverse suburbii californiene, între 1950 și 1974.

Inspirat de viziunea lui Frank Lloyd Wright, de a face case moderne simple, pentru americanul „obișnuit“, Eichler a proiectat locuințe ieftine, construite în plan deschis, cu structură portantă, din lemn lamelar încleiat, care aveau glasvanduri din podea până în tavan, dușumele din plăci de beton și o mulțime de uși culisante din sticlă. „Eichler a făcut o treabă nemaipomenită“, mi‑a spus Jobs, într‑una dintre plimbările noastre prin cartier. „Casele sale erau elegante, ieftine și bune. Au introdus un design curat și gustul pentru simplitate în viața oamenilor cu venituri mici.

Aveau niște dotări secundare grozave, cum ar fi sistemele de încălzire care iradiau din pardoseală. Era o plăcere să mergem pe podeaua mereu caldă, acoperită cu un covor, când eram copii.“ Jobs mi‑a mărturisit că aprecierea pe care o simțea față de casele construite de Eichler i‑a insuflat pasiunea de a face produse cu un design atrăgător pentru piața de masă. „Îmi place teribil când reușesc să confer un design extraordinar și calități simple unui produs care nu costă mult“, mi‑a spus el, indicându‑mi eleganța simplă a caselor. „Aceasta a fost viziunea originală a companiei Apple. Asta am încercat să facem cu primul Mac. Asta am făcut cu iPod‑ul.“ Peste drum de familia Jobs, locuia un bărbat care avusese succes ca agent imobiliar. „Nu era cine știe ce deștept, își amintea Jobs, dar părea că face o avere. Așa că tatăl meu s‑a gândit: «Și eu aș putea să fac asta».

Mi‑aduc aminte că a muncit extrem de mult. A făcut niște cursuri la seral, a dat examenul pentru obținerea certificatului și s‑a apucat de afaceri imobiliare. Apoi piața a luat‑o razna.“ Drept urmare, în perioada

Copilăria Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 27

27

08-Feb-12 20:08:41 PM

în care Steve era la școala primară, familia a fost destul de strâmtorată timp de un an și ceva. Mama sa a început să țină contabilitatea la Varian Associates, o companie care făcea instrumente științifice și au reipotecat casa. Într‑o zi, pe când era în clasa a IV‑a, învățătoarea l‑a întrebat pe Jobs: „Ce nu înțelegi în legătură cu universul?“, la care el a răspuns: „Nu înțeleg de ce, așa deodată, tata este falit.“ Era mândru că tatăl său nu adoptase niciodată o atitudine servilă sau un stil mai alunecos care l‑ar fi ajutat, poate, să devină un vânzător mai bun. „Trebuia să periezi oamenii pentru a vinde în domeniul imobiliar, iar el nu se pricepea la așa ceva și nici nu‑i stătea în fire. L‑am admirat pentru acest lucru.“ Paul Jobs a redevenit mecanic.

Tatăl lui Steve era calm și blând, trăsături pe care, mai târziu, fiul său avea mai curând să le stimeze decât să le adopte. Era totodată un om hotărât. Jobs mi‑a dat următorul exemplu în acest sens: În apropiere locuia un inginer care lucra la Westinghouse. Era necăsătorit, genul beatnik. Avea o iubită, care uneori avea grijă de mine. Părinții mei munceau amândoi, așa că, după școală, mergeam la ei și stăteam acolo câteva ore. Tipul se îmbăta și de vreo două ori a lovit‑o. Într‑o noapte, a venit la noi acasă, speriată de moarte, iar el a alergat după ea; era beat și tatăl meu l‑a înfruntat, spunându‑i: „E aici, dar tu nu ai ce căuta în casa noastră“. A rămas neclintit. Ne place să credem că totul era idilic în anii ’50, însă tipul ăsta era unul dintre inginerii care aveau o viață distrusă.

Cartierul în care locuia Jobs se distingea de miile de suburbii presărate cu arbuști, din întreaga Americă, prin faptul că până și neisprăviţii tindeau să fie ingineri. „Când ne‑am mutat aici, toate colțurile astea erau ocupate de livezi de caiși și pruni“, își amintea Jobs. „Însă lucrurile începeau să ia amploare datorită investițiilor militare.“ Steve a absorbit istoria văii în care locuia, nutrind dorința arzătoare de a juca propriul său rol în crearea acesteia. Mai târziu, Edwin Land de la Polaroid i‑a spus că Eisenhower îl rugase să participe la construirea unor camere pentru avioanele‑spion U2, pentru a vedea cât de reală era amenințarea sovietică. Filmele erau depozitate în recipiente și trimise la Centrul de Cercetare Ames, de la NASA, în Sunnyvale, nu departe de locuința lui Jobs. „Am văzut primul computer din viața mea atunci când tata m‑a dus la Centrul Ames“, mi‑a spus el. „M‑am îndrăgostit irevocabil“.

De‑a lungul anilor ’50, numărul contractorilor din regiune, care activau în domeniul apărării, a început să crească. În 1956, lângă Centrul

28

Steve Jobs - BT.indd 28

Steve Jobs Copilăria

08-Feb-12 20:08:41 PM

NASA, a fost înființată Lockheed Missiles and Space Division, care construia rachete balistice, lansate de submarine; patru ani mai târziu, când Jobs s‑a mutat în această zonă, compania avea 20.000 de angajați. La câteva sute de metri de aceasta, Westinghouse a construit fabrici în care se produceau tuburi și transformatoare electrice pentru sistemele de rachetă. „În preajmă, erau o mulțime de companii militare extrem de avansate“, își amintea Jobs. „Asupra lor plana o aură de mister, căci produceau tehnologii de ultimă generație și făceau ca viața în zonă să fie foarte palpitantă.“ Odată cu emergența ramurilor industriale care deserveau domeniul apărării, a început să înflorească o economie bazată pe tehnologie.

Aceasta începuse să prindă rădăcini încă din 1938, când David Packard și proaspăta sa soție s‑au mutat într‑o casă din Palo Alto, în al cărei șopron urma să se instaleze în curând prietenul său, Bill Hewlett. Casa avea un garaj – anexă care urma să se dovedească utilă, devenind un loc emblematic pentru întreaga vale – în care cei doi au început să meșterească, ajungând să realizeze primul lor produs, un oscilator audio. În anii ’50, Hewlett‑Packard era o companie aflată în plină dezvoltare, care producea instrumente tehnice.

Din fericire, în apropiere exista un loc potrivit pentru antreprenorii ale căror garaje deveniseră neîncăpătoare. Printr‑o inițiativă care avea să contribuie la transformarea zonei într‑un leagăn al revoluției tehnologice, decanul Facultății de Inginerie din cadrul Universității Stanford, Frederick Terman, a creat un parc industrial, cu o suprafață de 700 de acri, pe terenul instituției, pe care l‑a pus la dispoziția companiilor private, capabile să comercializeze ideile studenților săi. Primul ocupant al parcului industrial a fost Varian Associates, unde lucra Clara Jobs. „Terman a avut o idee extraordinară, care a contribuit mai mult decât orice altceva la dezvoltarea industriei tehnologice în această zonă“, declara Jobs. La data la care Steve împlinise zece ani, HP avea 9.000 de angajați, fiind o companie de primă mână, la care își dorea să muncească orice inginer aflat în căutarea stabilității financiare.

Cea mai importantă tehnologie care a marcat dezvoltarea regiunii a fost, bineînțeles, semiconductorul. William Shockley, care fusese unul dintre inventatorii tranzistorului, la Bell Labs, în New Jersey, s‑a mutat în Mountain View și, în 1956, a înființat o companie ce construia tranzistori pe bază de siliciu, în locul germaniului, mai costisitor, folosit la vremea respectivă pe scară largă. Dar Shockley a devenit din ce în ce

Copilăria Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 29

29

08-Feb-12 20:08:41 PM

mai haotic, abandonându‑și proiectul de a produce tranzistori cu ajutorul siliciului, ceea ce i‑a făcut pe opt dintre inginerii săi – dintre care cei mai notabili erau Robert Noyce și Gordon Moore – să plece și să înființeze Fairchild Semiconductor. Această companie s‑a dezvoltat, ajungând să aibă 12.000 de angajați, însă s‑a destrămat în 1968, când Noyce a pierdut lupta pentru funcția de CEO. A plecat împreună cu Gordon Moore, fondând o companie pe care au numit‑o Integrated Electronics Corporation, denumire abreviată în curând, în mod fericit, Intel. Al treilea angajat a fost Andrew Grove, care, ulterior, avea să dezvolte compania, mutând centrul de interes al acesteia de la cipuri de memorie la microprocesoare. În câțiva ani, în zonă aveau să apară peste 50 de companii care produceau semiconductori.

Dezvoltarea exponențială a acestei industrii s‑a corelat cu celebrul fenomen descoperit de Moore, care, în 1965, a desenat un grafic al vitezei circuitelor integrate, pe baza numărului de tranzistori care puteau fi plasați pe un cip, demonstrând că aceasta se dubla la aproximativ doi ani, traiectorie care avea toate șansele să continue. Acest fapt a fost reafirmat în 1971, când Intel a reușit să încorporeze întregul procesor într‑un singur cip, Intel 4004, denumit „microprocesor“. Legea lui Moore a rămas, în principiu, valabilă până astăzi, iar estimarea corectă a raportului dintre performanță și preț, pe care a facilitat‑o, le‑a permis antreprenorilor din două generații, printre care Steve Jobs și Bill Gates, să realizeze estimări ale costurilor produselor lor inovatoare.

Industria cipurilor a conferit regiunii un nou nume, atunci când, în ianuarie 1971, Don Hoefler, reporter la săptămânalul comercial Electronic News, a început să scrie o serie de articole, intitulată „Silicon Valley USA“. Santa Clara Valley, care se întinde pe o lungime de 40 de mile, de la sudul orașului San Francisco, trecând prin Palo Alto, până în San Jose, are drept principală arteră comercială El Camino Real, calea regală, care cândva lega cele 21 de misiuni bisericești din California, fiind astăzi un bulevard animat, ce conectează companiile și noile firme high‑tech al căror capital de investiții se ridică la o treime din totalul anual al Statelor Unite. „Copilăria și adolescența mea au fost inspirate de istoria locului“, declara Jobs. „Îmi doream să iau parte la crearea ei.“ La fel ca majoritatea copiilor, a preluat pasiunile adulților care îl înconjurau. „Majoritatea taților din cartier făceau lucruri nemaipomenite, construind, de pildă, celule fotovoltaice, baterii sau radare“, își amintea Jobs. „Am crescut însuflețit de o mare admirație față de chestiile de

30

Steve Jobs - BT.indd 30

Steve Jobs Copilăria

08-Feb-12 20:08:41 PM

genul acesta, despre care mă informam, întrebându‑i pe oamenii din preajmă.“ Cel mai important dintre acești vecini, Larry Lang, locuia la șapte case distanță. „Pentru mine, el întruchipa portretul ideal al inginerului HP, fiind un mare radioamator și un tip foarte tare în electronică“, rememora Jobs. „Îmi aducea diverse dispozitive cu care mă jucam.“ Îndreptându‑ne spre vechea casă a lui Lang, Jobs mi‑a arătat aleea care ducea spre intrare. „A luat un microfon cu carbon, o baterie și un difuzor, pe care l‑a montat pe alee. Mi‑a spus să vorbesc la microfon și mi‑am auzit vocea amplificată, ieșind din difuzor.“ Jobs învățase de la tatăl său că microfoanele aveau întotdeauna nevoie de un amplificator electronic. „Așa că am dat fuga acasă și i‑am spus tatălui meu că nu avea dreptate.“ — Nu‑i adevărat, e nevoie de un amplificator, l‑a asigurat tatăl.

Steve a protestat vehement, iar Paul i‑a spus că e nebun.

— Nu are cum să meargă fără amplificator. Trebuie să fie o șmecherie la mijloc. „Îl dezaprobam pe tata încontinuu, spunându‑i că trebuia să vadă și, în cele din urmă, l‑am convins să vină cu mine să vadă cu ochii lui.

Reacția lui a fost: «Măi să fie!»“ Jobs și‑a amintit acest incident cu intensitate, întrucât era prima dată când își dădea seama că tatăl său nu le știa pe toate. Apoi a mai făcut o descoperire și mai tulburătoare: era mai deștept decât părinții săi.

Admirase mereu competența și priceperea tatălui său. „Nu era un om educat, însă crezusem întotdeauna că era al dracului de deștept. Nu se omora cu cititul, dar era capabil să facă o grămadă de lucruri. Înțelegea cam tot ce avea legătură cu mecanica.“ Cu toate acestea, incidentul cu microfonul cu carbon, a mărturisit Jobs, a reprezentat începutul unui deconcertant proces de conștientizare a faptului că era mai inteligent și mai ager la minte decât părinții săi. „A fost un moment extrem de important, care mi‑a rămas întipărit în minte. Când mi‑am dat seama că eram mai deștept decât părinții mei, am fost copleșit de rușine că putusem să gândesc așa ceva. Nu voi uita niciodată acel moment.“ Această descoperire, le‑a spus el prietenilor mai târziu, laolaltă cu faptul că fusese adoptat, l‑au făcut să simtă că era altfel – detașat și distinct – decât familia sa și lumea din jur.

Curând după aceasta, a devenit conștient de încă un lucru. Nu numai că descoperise că era mai inteligent decât părinții săi, dar a ajuns să realizeze că ei știau acest lucru. Paul și Clara Jobs erau niște părinți iubitori și erau dispuși să facă schimbări în viața lor, astfel încât să‑i facă

Copilăria Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 31

31

08-Feb-12 20:08:42 PM

pe plac fiului lor, care nu era doar foarte deștept, ci și încăpățânat.

Făceau mari sacrificii pentru a‑i satisface dorințele. Astfel că, în scurt timp, Steve avea să mai descopere și acest fapt. „Părinții mei mă înțelegeau, amândoi. Au început să resimtă o mare responsabilitate după ce și‑au dat seama că eram special. Găseau tot felul de modalități de a mă stimula și de a mă trimite la școli mai bune. Erau dispuși să iasă în întâmpinarea nevoilor mele.“ Așa că a crescut nu doar cu sentimentul că fusese abandonat cândva, ci și cu senzația că era special. În mintea lui, acest fapt era mult mai important în ceea ce priveşte formarea personalității sale.

Școala Mama lui Jobs l‑a învățat să citească înainte de a începe școala primară. Acest fapt a condus la apariția unor probleme când a devenit școlar. „Mă cam plictiseam în primii ani, așa că nu făceam altceva decât să intru în tot soiul de buclucuri.“ De asemenea, în curând a devenit limpede că Jobs, atât ca fire, cât și ca educație, nu era dispus să accepte autoritatea. „Am făcut cunoștință cu o formă de autoritate diferită de tot ceea ce cunoscusem până atunci și nu mi‑a plăcut. Aproape că mi‑a pus capac. Învățământul era cât pe ce să reușească să‑mi distrugă curiozitatea față de orice.“ Școala sa, Monta Loma Elementary, era adăpostită într‑o serie de clădiri joase, tipice anilor ’50, și se afla la patru cvartale distanţă de casă. Steve contracara plictiseala punând la cale diverse năzbâtii. „Aveam un prieten bun, pe care îl chema Rick Ferrentino, și intram în tot felul de buclucuri împreună“, își aducea el aminte. „Odată am făcut niște postere mici, pe care am scris: «Ziua animalelor de companie.

Aduceți‑le cu voi la școală». A fost haos total: câinii alergau după pisici, iar profesorii își ieșiseră din minți“. Altădată, i‑au convins pe câțiva dintre copii să le spună cifrul de la cablurile antifurt ale bicicletelor. „Apoi am mers afară, am schimbat toate cablurile și nimeni nu mai putea să‑și dezlege bicicleta. Au trebuit să stea până seara târziu până să se dumirească ce și cum.“ Când a ajuns în clasa a treia, năzbâtiile au devenit ceva mai periculoase. „Odată am declanșat un explozibil sub scaunul învățătoarei noastre, doamna Thurman. A rămas cu un tic nervos din cauza aceasta.“

32

Steve Jobs - BT.indd 32

Steve Jobs Copilăria

08-Feb-12 20:08:42 PM

Nu e de mirare că, deși încă nu terminase clasa a treia, a fost trimis acasă de câteva ori. Oricum, tatăl său începuse deja să‑l trateze ca pe un copil special și, în maniera sa calmă, dar fermă, l‑a făcut să înțeleagă că se aștepta ca și scoala să procedeze la fel. „Știți ceva, nu e vina lui“, îşi aducea aminte Steve că le‑a spus Paul Jobs profesorilor. „Dacă nu‑i puteți capta interesul, dumneavoastră sunteți de vină.“ Părinții nu l‑au pedepsit niciodată pentru excesele școlare. „Tatăl tatălui meu era alcoolic și îl altoia cu cureaua, dar eu nu‑mi aduc aminte să fi încasat nici măcar o palmă.“ Amândoi părinții, a adăugat el, „știau că profesorii greșeau, încercând să mă facă să memorez chestii stupide, în loc să mă stimuleze“. Începuse deja să manifeste o combinație de sensibilitate și nepăsare, de neliniște și detașare, care avea să‑l marcheze pentru tot restul vieții.

Când a venit momentul să treacă în clasa a IV‑a, școala a decis că era mai bine ca Jobs și Ferrentino să nu mai fie colegi de clasă. Învățătoarea clasei de avansați era o femeie îndrăzneață, se numea Imogene Hill, dar i se spunea „Teddy“ și ea a devenit, mărturisea Jobs, „unul dintre sfinții vieții mele“. După ce l‑a observat timp de câteva săptămâni, s‑a gândit că cel mai bun mod de a‑l stăpâni era să‑l mituiască. „Într‑o zi, după ore, mi‑a dat un caiet de exerciții, cu probleme de matematică, spunându‑mi: «Vreau să‑l iei acasă și să le rezolvi». Iar eu m‑am gândit: «Ești nebună?» Apoi a scos o acadea care părea mare cât casa și mi‑a spus: «După ce termini, dacă rezolvi majoritatea problemelor bine, îți dau acadeaua și cinci dolari». Peste două zile, i‑am adus caietul înapoi.“ După câteva luni, nu mai era nevoie să fie mituit. „Voiam să învăț doar ca să‑i fac pe plac.“ Ea l‑a răsplătit, făcându‑i cadou o trusă pentru amatori, în care se aflau piesele și instrumentele necesare șlefuirii unei lentile și construirii unui aparat foto. „Am învățat mai multe de la ea decât de la oricare alt profesor și, dacă nu ar fi fost ea, sunt sigur că aș fi ajuns la închisoare.“ Ideea că era special i se confirma din nou. „Eram singurul din clasă de care îi păsa. Vedea ceva în mine.“ Nu era doar inteligență ceea ce vedea. Mulți ani după aceea, învățătoarei îi plăcea să arate o poză în care apărea clasa din anul respectiv, de Ziua Insulelor Hawaii. Jobs venise la școală fără să poarte o cămașă hawaiiană, așa cum li se sugerase, însă apare în centrul fotografiei, pe rândul din față, îmbrăcat cu o astfel de cămașă. Reușise să‑l convingă pe unul dintre copii să‑și dea cămașa de pe el, la propriu.

Copilăria Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 33

33

08-Feb-12 20:08:42 PM

Spre finalul clasei a IV‑a, doamna Hill l‑a testat pe Jobs. „Punctajul pe care l‑am obținut se ridica la nivelul anului doi de liceu“, își amintea el. Acum că era clar, nu doar pentru el însuși și părinții săi, ci și pentru profesori, că era excepțional de dotat intelectual, școala a făcut remarcabila propunere de a sări două clase, trecând direct într‑a VII‑a. Era cea mai ușoară modalitate de a‑i cultiva interesul și atenția. Părinții săi au luat o decizie mai rațională, optând pentru sărirea unei singure clase.

Schimbarea a fost traumatizantă. Era un puști singuratic și stingher, care se trezise în mijlocul unor copii mai mari cu un an decât el. Mai rău, clasa a VI‑a se ținea la o altă școală, Crittenden Middle. Nu o despărțeau decât opt blocuri de Monta Loma Elementary, însă, din multe puncte de vedere, făcea parte dintr‑o altă lume, fiind situată într‑un cartier plin de găști alcătuite pe criterii etnice. „Bătăile erau la ordinea zilei; la fel și perchezițiile în căutarea banilor, care se desfășurau la toaletă“, scria ziaristul din Silicon Valley, Michael S. Malone. „Era un lucru obișnuit ca elevii să vină cu cuțite la școală, pentru a arăta că sunt macho.“ În perioada înscrierii lui Jobs, un grup de elevi a fost trimis la închisoare pentru viol în grup, iar autobuzul unei școli din vecinătate a fost distrus, după ce echipa școlii respective învinsese echipa de la Crittenden la o competiție de lupte greco‑romane.

Jobs era agresat adesea și, pe la mijlocul clasei a VII‑a, le‑a dat părinților săi un ultimatum. „Am insistat să mă mute la altă școală.“ Din punct de vedere financiar, era o cerință greu de îndeplinit. Părinții săi abia se descurcau, însă deja nu mai exista nicio îndoială că în cele din urmă aveau să cedeze, făcându‑i pe plac. „Când se opuneau, le spuneam că pur și simplu n‑o să mai merg la școală deloc, dacă trebuia să mă întorc la Crittenden.“ Astfel că au început să caute cele mai bune școli, au făcut economii la sânge și au cumpărat o casă cu 21.000 de dolari, într‑un cartier mai civilizat.

S‑au mutat la doar trei mile distanță, înspre sud, într‑o zonă din Los Altos, pe care în trecut se întindea o livadă de caiși, ce fusese transformată într‑o suburbie de case identice, înșiruite una după alta. Locuința lor, situată pe Crist Drive, la numărul 2066, avea un singur etaj, cu trei dormitoare, de care era lipit indispensabilul garaj, a cărui ușă tip rulou dădea spre stradă. Aici, Paul Jobs putea să meșterească la mașini, iar fiul său, la dispozitive electronice.

Celălalt avantaj semnificativ al casei era faptul că se situa în interiorul graniței care separa ceea ce pe atunci se numea Districtul Școlar

34

Steve Jobs - BT.indd 34

Steve Jobs Copilăria

08-Feb-12 20:08:42 PM

Sunnyvale‑Cupertino, unul dintre cele mai bune și liniștite din întreaga vale. „Când m‑am mutat aici, în colțurile acelea erau încă livezi“, mi‑a arătat Jobs, în timp ce treceam prin fața vechii sale case. „Tipul care locuia aici m‑a învățat cum să fiu un bun grădinar, cum să obțin culturi organice, folosind îngrășământ. Tot ce planta era dus la perfecțiune.

Niciodată nu am mâncat ceva mai bun. Atunci am început să apreciez fructele și legumele organice.“ Chiar dacă nu erau extrem de pioși, părinții lui Jobs au vrut să îi ofere o educație religioasă, astfel că îl duceau la biserica luterană în aproape toate zilele de duminică. Acest obicei a luat sfârșit când avea treisprezece ani. În iulie 1968, revista Life avea pe copertă o fotografie șocantă, în care apăreau doi copii subnutriți din Biafra. Jobs a luat revista cu el la ora de religie și l‑a luat la întrebări pe pastorul bisericii: — Dacă ridic un deget, Dumnezeu va ști ce deget ridic, încă dinainte să o fac?

Pastorul a răspuns: — Da, Dumnezeu știe totul.

Apoi Jobs a scos coperta revistei Life și l‑a întrebat: — Ei bine, știe Dumnezeu despre asta și ce se va întâmpla cu acești copii?

— Steve, știu că nu înțelegi, dar, da, Dumnezeu cunoaște lucrurile acestea.

Jobs a afirmat că nu vrea să se închine unui astfel de Dumnezeu și nu s‑a mai întors niciodată la biserică. Cu toate acestea, a petrecut ani în șir studiind și încercând să urmeze învățăturile budismului Zen. Mulți ani mai târziu, reflectând asupra sentimentelor sale spirituale, a susținut că esența pozitivă a religiei se manifestă atunci când aceasta subliniază experiențele spirituale, nu dogma prescrisă. „Creștinismul devine arid atunci când se ancorează în credință, uitând să propovăduiască viața așa cum a fost ea dusă de Iisus sau să încurajeze percepția lumii prin ochii Lui“, mi‑a spus el. „Cred că religiile, chiar dacă sunt distincte, nu sunt decât uși diferite ale aceleiași case. Uneori, cred că această casă există, alteori, nu. Acesta este marele mister.“ Pe atunci, Paul Jobs muncea la Spectra‑Physics, o companie din Santa Clara, localitate situată în apropiere, care făcea lasere pentru domeniul electronic și produse medicale. În calitate de mașinist, el concepea prototipurile produselor inventate de către ingineri. Fiul său era fascinat de nevoia de perfecțiune. „Laserele necesită o aliniere de mare precizie“,

Copilăria Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 35

35

08-Feb-12 20:08:42 PM

spunea Jobs. „Cele extrem de sofisticate, destinate aplicațiilor aeronautice sau medicale, aveau caracteristici extraordinar de exacte. Inginerii îi transmiteau tatălui meu ceva de genul: «Iată de ce avem nevoie și vrem ca lucrul să fie făcut dintr‑o bucată de metal, astfel încât coeficienții expansiunii termice să fie toți identici». Și tata trebuia să găsească o soluție.“ Majoritatea pieselor trebuiau făcute de la zero, ceea ce însemna că Paul era nevoit să creeze unelte și matrițe personalizate. Fiul său era impresionat, dar mergea rareori la fabrică. „Ar fi fost amuzant dacă ar fi reușit să mă învețe să folosesc polizorul și strungul, dar, din nefericire, nu treceam niciodată pe acolo, fiindcă eram mult mai interesat de electronică.“ Într‑o vară, Paul l‑a dus pe Steve în Wisconsin, pentru a vizita ferma de vaci a familiei. Steve nu era atras de viața rurală, însă a existat o imagine care i s‑a întipărit în minte. A asistat la nașterea unui vițel și a fost uimit să vadă micul animal ridicându‑se pe picioarele‑i nesigure, în doar câteva minute, și începând să meargă. „Nu învățase să facă asta; pur și simplu era ceva înnăscut“, își amintea el. „Un bebeluș nu poate face așa ceva. Mi s‑a părut un fapt remarcabil, deși eram singurul care credea asta.“ Și‑a exprimat ideea în termeni hardware‑software: „Era ca și cum ceva din trupul și creierul animalului fuseseră proiectate în așa fel încât să conlucreze instantaneu, fără a fi nevoie de un proces de învățare“. În clasa a IX‑a, Jobs a început cursurile la Liceul Homestead, care avea un campus întins, pe suprafața căruia se ridicau clădiri din BCA, cu două etaje, zugrăvite cu roz, unde învățau 2.000 de elevi. „A fost proiectat de către un arhitect celebru pentru închisorile pe care le construia“, povestea Jobs. „Au vrut să‑l facă indestructibil.“ Prinsese drag să se plimbe și în fiecare zi parcurgea pe jos, de unul singur, distanța de cincisprezece cvartale dintre casă și școală.

Avea puțini prieteni de vârsta lui, dar cunoscuse câțiva liceeni din anii terminali, care erau absorbiți de contracultura de la sfârșitul anilor ’60. Era o perioadă în care lumea tocilarilor și a hippioților începea să dea anumite semne de suprapunere. „Mă împrietenisem cu puștii cei mai deștepți“, îmi spunea el. „Eram interesat de matematică, științe și electronică. La fel și ei; dar totodată eram atrași de LSD și de toate reperele contraculturii.“ Farsele pe care le punea la cale în această perioadă aveau în general de‑a face cu electronica. La un moment dat a instalat difuzoare

36

Steve Jobs - BT.indd 36

Steve Jobs Copilăria

08-Feb-12 20:08:42 PM

în întreaga casă. Dar, cum difuzoarele puteau fi totodată folosite ca microfoane, și‑a instalat o cabină de control în dulapul din perete, de unde putea asculta ce se întâmpla în celelalte camere. Într‑o noapte, când stătea cu căștile pe urechi, ascultând ce se auzea din dormitorul părinților lui, l‑a prins tatăl său, care s‑a înfuriat și i‑a cerut să dezmembreze sistemul. A petrecut numeroase seri în garajul lui Larry Lang, inginerul care locuia peste drum de vechea sa casă. În cele din urmă, Lang i‑a dat lui Jobs microfonul cu carbon care îl fascinase și i‑a stârnit interesul față de trusele autoasamblabile Heathkits, cu care puteai construi pe cont propriu un radio pentru amatori, și față de alte echipamente electronice îndrăgite de către tineri pe vremurile acelea, cu care puteai să te joci, cu ajutorul unui ciocan de lipit. „Toate plăcile și piesele Heathkits erau clasificate prin coduri de culoare, iar manualul îți explica întregul mod de operare“, își amintea Jobs. „Ajungeai să‑ți dai seama că poți construi și înțelege orice. După ce construiai câteva radiouri, vedeai un televizor într‑un catalog și îți spuneai: «Și eu pot să construiesc așa ceva», chiar dacă nu puteai. Am fost foarte norocos, pentru că, pe vremea când eram puști, atât tatăl meu, cât și trusele Heathkits m‑au făcut să cred că aș putea construi orice.“ Lang l‑a introdus de asemenea în Clubul Exploratorilor de la Hewlett‑Packard, alcătuit dintr‑un grup de aproximativ cincisprezece elevi, care se întâlneau în cantina companiei, în serile de marți. „Unul dintre inginerii din laboratoare era trimis la noi și ne vorbea despre proiectul la care lucra“, povestea Jobs. „Tata mă ducea cu mașina până acolo. Eram fericit peste măsură. HP era una dintre primele companii care produceau diode luminescente*. Așa că discutam la ce le‑am putea folosi.“ Deoarece tatăl său lucra pe atunci la o companie care utiliza tehnologia laserului, Steve manifesta un interes special față de acest subiect. Într‑o seară, în urma discuției de grup, l‑a asediat pe unul dintre inginerii de la HP care se ocupa de produsele pe bază de laser, convingându‑l să îi arate laboratorul de holografie. Însă ceea ce i‑a lăsat cea mai puternică impresie au fost micile computere pe care le dezvolta compania. „Acolo am văzut primul computer desktop. Se numea 9100A și era un calculator mult lăudat, dar, totodată, primul computer desktop.

Era imens, cred că avea vreo douăzeci de kilograme, însă era o frumusețe.

M‑am îndrăgostit de el.“ * Cunoscute sub denumirea de LED‑uri (n.t.).

Copilăria Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 37

37

08-Feb-12 20:08:42 PM

Puștii înscriși în Clubul Exploratorilor erau încurajați să participe la diverse proiecte, iar Jobs s‑a hotărât să construiască un dispozitiv de măsurare a frecvenței, care cuantifica numărul impulsurilor pe secundă ale unui semnal electronic. Avea nevoie de anumite piese, pe care le producea HP, așa că a pus mâna pe telefon și l‑a sunat pe CEO‑ul companiei. „Pe atunci, toate numerele de telefon erau publice. Așa că l‑am căutat pe Bill Hewlett din Palo Alto în cartea de telefon și l‑am sunat pe numărul de acasă. Mi‑a răspuns și am stat de vorbă douăzeci de minute. Mi‑a făcut rost de piesele de care aveam nevoie și mi‑a oferit totodată o slujbă la fabrica unde se produceau dispozitive de măsurare a frecvenței.“ Jobs a lucrat acolo în vara de după încheierea primului an de liceu, la Homestead High. „Tata mă ducea dimineața cu mașina la muncă și mă lua seara.“ În mare măsură, treaba pe care o avea de făcut era „să pună piulițe și șuruburi în diverse lucruri“ pe linia de asamblare. Colegii de muncă aveau oareșce resentimente față de puștiul băgăreț, care ajunsese acolo după ce vorbise cu șeful cel mare. „Mi‑aduc aminte că i‑am spus unuia dintre supervizori: «Îmi plac la nebunie chestiile astea», iar apoi l‑am întrebat ce‑i plăcea să facă cel mai mult. Și mi‑a răspuns: «Să fac sex, să fac sex»“. Jobs se simțea mai bine pe lângă inginerii care lucrau la etajul superior, în grațiile cărora reușise să intre. „În fiecare dimineață, la ora zece, serveau gogoși și cafea. Așa că mergeam sus și stăteam cu ei.“ Lui Jobs îi plăcea să muncească. Pe lângă slujba de la fabrică, distribuia ziare pe o anumită rută – când ploua, tatăl său îl ducea cu mașina – și, în timpul celui de‑al doilea an de liceu, în weekenduri și pe durata verii, a lucrat ca funcționar la un magazin încăpător de electronice, numit Haltek. Pentru electronică, avea același rol ca și cimitirele de mașini pe care le frecventa tatăl său, în căutarea pieselor auto, fiind un paradis al vânătorilor de vechituri, care se întindea pe o suprafață de un cvartal, în care componentele noi, folosite, recuperate sau în surplus erau înghesuite într‑un labirint de rafturi, trântite în lăzi, fără nicio selecție prealabilă și aruncate unele peste altele într‑o curte exterioară. „În spate, în apropierea golfului, era o zonă îngrădită, în care puteai găsi interioare de submarine Polaris, ce fuseseră dezmembrate, vândute și revalorificate“, rememora el. „Toate butoanele de reglaj și comandă erau la locul lor. Coloristica era cea militară, cu obișnuitele nuanțe de verde și gri, dar mai erau niște comutatoare și becuri, acoperite cu un strat chihlimbariu sau roșu. Aveau niște manete mari și vechi pe

38

Steve Jobs - BT.indd 38

Steve Jobs Copilăria

08-Feb-12 20:08:42 PM

care, când le apăsai, era nemaipomenit, ca și când ai fi aruncat în aer orașul Chicago.“ Oamenii se tocmeau pentru comutatoare, rezistori, condensatori și, uneori, pentru cipuri de memorie de ultimă generație, în fața tejghelelor de lemn așezate la intrarea în depozit, înțesate cu cataloage groase, ale căror coperte erau făcute ferfeniță. Tătăl său făcuse acest lucru pentru a achiziționa piese auto și avusese succes, deoarece cunoștea valoarea fiecărui lucru mai bine decât vânzătorii. Jobs i‑a călcat pe urme. Și‑a dezvoltat cunoștințele despre piesele electronice, sub influența pasiunii de a negocia și de a face profit. Mergea la talciocurile de electronice, cum era cel din San Jose, unde lumea venea și schimba piese, se tocmea cu vânzătorii pentru o placă de circuite imprimate folosită, care conținea câteva cipuri sau componente valoroase, pe care i le vindea apoi managerului său de la Haltek.

Jobs a reușit, cu ajutorul tatălui său, să‑și cumpere prima mașină la vârsta de cincisprezece ani. Era un Nash Metropolitan de două tone, pe care tatăl său îl echipase cu un motor MG. Steve nu se prea dădea în vânt după ea, dar nu voia să‑i spună tatălui său acest lucru, ratând astfel șansa de a avea propria sa mașină. „Privind retrospectiv, Nash Metropolitan ar putea părea cea mai tare mașină“, spunea el mai târziu. „Însă, la momentul respectiv, era cel mai nefericit automobil din lume.

Cu toate acestea, aveam mașină, ceea ce era nemaipomenit.“ Într‑un interval de un an, reușise să economisească suficienți bani din diversele sale slujbe, încât a putut să o schimbe cu un Fiat 850 coupé, de culoare roșie, dotat cu un motor Abarth. „Tata m‑a ajutat să o cumpăr și să‑i fac revizia. Satisfacția de a câștiga propriii tăi bani și de a economisi cu un anumit scop mă făcea să mă simt nemaipomenit de bine.“ În aceeași vară, la Liceul Homestead, când trecea din clasa a X‑a într‑a XI‑a, Jobs a început să fumeze marijuana. „În vara aceea m‑am drogat pentru prima oară. Aveam cincisprezece ani și apoi am început să fumez iarbă în mod regulat.“ La un moment dat, Paul a găsit marijuana în Fiatul fiului său. „Ce‑i asta?“, l‑a întrebat el. Jobs a replicat șmecherește: „E marijuana“. A fost una dintre puținele ocazii când l‑a văzut furios pe tatăl său. „Atunci a fost prima și ultima dată când m‑am certat cu adevărat cu tata“, mi‑a spus el. Însă Paul Jobs a cedat din nou în fața voinței lui Steve. „Voia să‑i promit că n‑o să mai fumez iarbă niciodată, dar am refuzat.“ Mai mult, în ultimul an de liceu a făcut cunoștință cu LSD‑ul și cu hașișul, explorând totodată efectele stărilor de confuzie provocate

Copilăria Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 39

39

08-Feb-12 20:08:42 PM

de lipsa somnului. „Începusem să mă droghez ceva mai des. Ocazional, luam și LSD, de obicei pe câmpuri sau în mașini.“ Totodată, în ultimii doi ani de liceu, s‑a dezvoltat intelectual, situându‑se la granița dintre, după cum începuse el să o perceapă, lumea pasionaților de electronică și lumea celor atrași de literatură și preocupări creative. „Am început să ascult o grămadă de muzică și să citesc și altceva în afară de lucrări științifice și tehnologice, cum ar fi Shakespeare sau Platon. Îmi plăcea foarte mult Regele Lear.“ Printre cărțile sale preferate se mai numărau Moby Dick și poemele lui Dylan Thomas. L‑am întrebat de ce se raporta la Regele Lear și la căpitanul Ahab, două dintre cele mai îndărătnice și posedate personaje din literatură, dar nu a reacționat la conexiunea pe care o făceam, așa că nu am mai insistat. „În ultimul an de liceu aveam o oră de engleză fenomenală, destinată avansaților. Profesorul era un tip care semăna cu Ernest Hemingway.

Ne‑a dus pe câțiva dintre noi la snowshoeing, în Yosemite.“ Unul dintre cursurile pe care le‑a frecventat Jobs avea să ajungă să facă parte din folclorul Silicon Valley: cursul de electronică, la care preda John McCollum, un fost pilot de marină, cu flerul unui comediant, care era capabil să‑și încânte elevii cu trucuri precum aprinderea unei bobine Tesla. Micul său atelier, a cărui cheie o împrumuta elevilor preferați, era ticsit cu tranzistori și cu alte piese pe care reușise să le adune.

Ora lui McCollum se ținea într‑o sală de clasă dintr‑o clădire asemănătoare unui șopron, aflată la marginea campusului, vizavi de parcare. „Aici era“, mi‑a arătat Jobs, scrutând fereastra cu privirea, „iar aici, peste drum, se ținea ora de atelier auto“. Juxtapunerea sublinia schimbarea de interese survenită, în comparație cu generația tatălui său. „Domnul McCollum era de părere că ora de electronică era noul atelier auto.“ McCollum credea în disciplina militărească și respectul față de autoritate. Nu și Jobs. Nu mai încerca să‑și ascundă aversiunea față de orice formă de autoritate și adoptase o atitudine în care ardoarea lui intensă și stranie se îmbina cu aerul răzvrătit și distant. Mai târziu, McCollum avea să afirme că Jobs, „stătea de obicei într‑un colț, făcând ceva de unul singur, și nu prea avea chef să aibă de‑a face nici cu mine, nici cu restul clasei“. Nu i‑a încredințat niciodată cheia atelierului său. Într‑o zi, Jobs avea nevoie de o piesă care nu se găsea, așa că a sunat cu taxă inversă la producător – firma Burroughs, din Detroit –, spunând că proiecta un nou produs și voia să testeze piesa. Aceasta a fost livrată câteva zile mai târziu, cu avionul. Când McCollum a întrebat cum o obținuse, Jobs a

40

Steve Jobs - BT.indd 40

Steve Jobs Copilăria

08-Feb-12 20:08:42 PM

descris – cu o mândrie sfidătoare – convorbirea cu taxă inversă și povestea pe care o spusese. „M‑am înfuriat“, mărturisea McCollum. „Nu așa îmi învățasem elevii să se comporte.“ Răspunsul lui Jobs a fost: „Eu nu am bani pentru a plăti telefonul. Ei au o grămadă.“ Jobs a frecventat cursul lui McCollum doar un an, nu trei cum ar fi trebuit. Într‑unul dintre proiectele sale, a făcut un dispozitiv cu fotocelulă,­care acționa un circuit în momentul în care era expus la lumină, lucru pe care l‑ar fi putut face orice licean care studia științele. Era mult mai interesat să se joace cu laserele, despre care învățase de la tatăl său. Împreună cu câțiva prieteni, a creat spectacole de lumini pentru petreceri, făcând laserele să se refracte în oglinzile atașate la boxele combinei­ sale.

Copilăria Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 41

41

08-Feb-12 20:08:42 PM

Steve Jobs - BT.indd 42

08-Feb-12 20:08:42 PM

2

Un cuplu neobișnuit Cei doi Steve

Jobs și Wozniak, în garaj, 1976

Woz Pe când frecventa cursul lui McCollum, Jobs s‑a împrietenit cu un absolvent al liceului, care era favoritul incontestabil al profesorului și o legendă a școlii pentru măiestria pe care o arăta la orele de electronică. Stephen Wozniak, al cărui frate mai mic fusese în aceeași echipă de înot cu Jobs, era mai mare decât Steve cu aproape cinci ani și știa mult mai multe despre electronică decât acesta. Însă, emoțional și social, era încă un licean tocilar.

Ca și Jobs, Wozniak învățase o mulțime de lucruri stând în preajma tatălui său. Însă lecțiile pe care le primiseră erau diferite. Paul Jobs nu terminase liceul, dar știa să scoată un profit frumușel, încheind afaceri bune atunci când cumpăra piese auto, pe care le folosea pentru a repara mașini. Francis Wozniak, cunoscut drept Jerry, era un inginer inteligent, care absolvise facultatea la Cal Tech, fusese atacant în echipa de fotbal

Un cuplu neobișnuit Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 43

43

08-Feb-12 20:08:42 PM

a universității și ajunsese cercetător în domeniul rachetelor, la Lockheed.

Ridica ingineria în slăvi și îi disprețuia pe cei care se ocupau de afaceri, marketing sau vânzări. „Mi‑aduc aminte cum îmi spunea că ingineria este cel mai înalt statut din lume pe care îl poți atinge“, avea să spună Steve Wozniak mai târziu. „Duce societatea la un alt nivel.“ Una dintre primele amintiri ale lui Wozniak a fost vizita pe care i‑a făcut‑o într‑un weekend tatălui său la serviciu, unde acesta i‑a arătat piese electronice, pe care le‑a „pus pe masă ca să mă pot juca cu ele“. Îl privea fascinat pe tatăl său, care încerca să aplatizeze o linie ondulată ce apărea pe un ecran video, pentru a demonstra că unul dintre designurile sale de circuite funcționa bine. „Vedeam că, indiferent ce făcea tata, era ceva important și bun.“ Woz, după cum i se spunea încă de pe atunci, punea întrebări în legătură cu rezistorii și tranzistorii împrăștiați prin toată casa, iar tatăl său scoatea o tablă neagră pentru a ilustra modul de funcționare a acestora. „Îmi explica ce era un rezistor, oferindu‑mi o multitudine de detalii și ajungând până la atomi și electroni. Mi‑a explicat cum funcționau rezistorii când eram în clasa a doua, nu prin intermediul ecuațiilor, ci ajutându‑mă să mi‑i imaginez.“ Woz a mai învățat ceva de la tatăl său, un lucru care avea să îi marcheze personalitatea copilăroasă și stângace atunci când era vorba despre latura socială: să nu mintă niciodată. „Tata credea în onestitate. Una dusă la extrem. Acesta este cel mai important lucru pe care l‑am învățat de la el. Nu mint niciodată, lucru valabil și astăzi.“ (Singura excepție parțială a fost făcută pentru a asigura succesul unei farse pe care o pusese la cale.)

Pe lângă aceasta, i‑a insuflat fiului său o aversiune față de ambiția extremă, ceea ce îl deosebea pe Woz de Jobs. Cu ocazia unui eveniment prilejuit de lansarea unui produs Apple, în 2010, la patruzeci de ani după ce se cunoscuseră, Woz reflecta asupra diferențelor dintre ei. „Tata mi‑a spus: «Întotdeauna să‑ți dorești să fii la mijloc». Nu voiam să fiu în față, cu oamenii importanți, ca Steve. Tata a fost inginer și asta îmi doream și eu să fiu. Eram mult prea timid ca să devin un lider în domeniul afacerilor, ca Steve.“ Până să ajungă în clasa a IV‑a, Wozniak devenise, după cum s‑a exprimat chiar el, unul dintre „puștii pasionați de electronică“. Îi era mai ușor să stabilească un contact vizual cu un tranzistor decât cu o fată și căpătase înfățișarea îndesată și încovoiată a unui tip care își petrece cea mai mare parte a timpului aplecat deasupra plăcilor de circuite imprimate.

La aceeași vârstă la care Jobs era uimit de un microfon cu carbon, pe care

44

Steve Jobs - BT.indd 44

Steve Jobs Un cuplu neobișnuit

08-Feb-12 20:08:42 PM

tatăl său nu‑l înțelegea, Wozniak folosea tranzistori pentru a construi un sistem de tip interfon, dotat cu amplificatoare, relee, lumini și sonerii, care conecta dormitoarele din casele a șase puști din cartier. Iar, la vârsta la care Jobs construia radiouri pentru amatori cu ajutorul trusei Heathkit, Wozniak asambla un transmițător și un receptor de la Hallicrafters, care erau cele mai sofisticate radiouri existente.

Woz petrecea foarte mult timp acasă, citind revistele de electronică ale tatălui său, și a fost subjugat de poveștile despre noile computere, precum puternicul ENIAC. Dat fiind că algebra booleană nu avea secrete pentru el, se minuna cât de simple și lipsite de complexitate erau computerele, în realitate. În clasa a VIII‑a, a construit un calculator care conținea o sută de tranzistori, 200 de diode și 200 de rezistori, pe zece plăci de circuite imprimate. Cu el a obținut locul întâi la un concurs local, organizat de Forțele Aeriene, deși printre competitori se numărau elevi mai mari, inclusiv de clasa a XII‑a.

Woz a devenit și mai solitar în momentul în care băieții de vârsta lui au început să iasă cu fete și să meargă la petreceri, îndeletniciri pe care le găsea mult mai complexe decât proiectarea plăcilor de circuite imprimate. „Dacă înainte eram popular, mergeam cu bicicleta și făceam de toate, pe nepusă masă m‑am trezit că sunt izolat din punct de vedere social“, își aminteşte el. „Mi se părea că trecuse o grămadă de timp de când nimeni nu mai vorbea cu mine.“ Găsise o supapă, punând la cale tot soiul de farse juvenile. În clasa a XII‑a a construit un metronom electronic – unul dintre acele dispozitive ticăitoare, care țineau cadența la ora de muzică – și și‑a dat seama că sună ca o bombă. Așa că a îndepărtat etichetele de pe niște baterii mari, le‑a lipit cu bandă adezivă să stea laolaltă și le‑a pus într‑unul dintre dulăpioarele de pe holul școlii; a setat dispozitivul să ticăie mai repede în clipa în care se deschidea ușa dulăpiorului. În a doua parte a zilei a fost chemat în biroul directorului. A crezut că avea să fie desemnat, din nou, câștigătorul concursului de matematică organizat de școală. În schimb, a fost interogat de poliție. Directorul fusese convocat la găsirea dispozitivului; îl luase și alerga vitejește, strângându‑l la piept, spre terenul de fotbal, unde i‑a smuls firele. Woz a încercat fără succes să‑și înăbușe râsul.

Drept urmare, a fost trimis la centrul de detenție juvenilă, fiind nevoit să petreacă noaptea acolo. A fost o experiență memorabilă. I‑a învățat pe ceilalți prizonieri să deconecteze firele legate la ventilatoarele din plafon și să le conecteze la gratii, astfel că aceia care le atingeau erau electrocutați.

Un cuplu neobișnuit Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 45

45

08-Feb-12 20:08:43 PM

A‑i șoca pe ceilalți era un semn distructiv al lui Woz. Se mândrea cu faptul că era inginer hardware, ceea ce însemna că electrocutările întâmplătoare erau ceva obișnuit. Odată, a inventat un joc de ruletă, în cadrul căruia patru oameni își introduceau degetele mari într‑un orificiu; când mingea se oprea, unul dintre participanți era electrocutat. „Tipii care se ocupau de hardware luau parte la jocul acesta; nu și cei de la software, căci le era prea teamă“, povesteşte el. În timpul ultimului an de liceu, a obținut o slujbă cu jumătate de normă la Sylvania, având ocazia să lucreze la un computer pentru întâia oară. A învățat FORTRAN* dintr‑o carte și a citit manualele majorității sistemelor existente la vremea respectivă, începând cu Digital Equipment PDP‑8. Apoi a studiat specificațiile tehnice ale microcipurilor de ultimă generație, încercând să recreeze computerele cu ajutorul acestor noi piese. Provocarea la care s‑a supus el însuși a fost să reproducă designul, utilizând cât mai puține componente posibil. În fiecare seară, încerca să îmbunătățească schița pe care o făcuse în seara precedentă. La sfârșitul clasei a XII‑a, devenise maestru. „Ajunsesem să proiectez computere, folosind jumătate din numărul de cipuri pe care le utiliza compania producătoare, însă doar pe hârtie.“ Nu a suflat nicio vorbă despre acest lucru în fața prietenilor săi, niciodată. La urma urmelor, majoritatea puștilor de șaptesprezece ani se distrau în cu totul alte feluri. În ultimul an de liceu, Wozniak a vizitat Universitatea din Colorado, în weekendul de Ziua Recunoştinţei. Fiind sărbătoare, locul era închis, dar a găsit un student la inginerie care i‑a oferit un tur al laboratoarelor.

L‑a implorat pe tatăl său să‑i dea voie să se înscrie la facultatea de acolo, deși taxele la o instituție din alt stat erau prea mari pentru bugetul familiei. Au făcut o înțelegere: avea voie să frecventeze cursurile instituției timp de un an, iar apoi trebuia să revină acasă, transferându‑se la De Anza Community College. După ce a ajuns în Colorado, în vara anului 1969, a petrecut atât de mult timp punând la cale diverse farse (printre care maldăre de printuri pe care scria „La dracu cu Nixon“), încât a picat câteva examene și a fost pus sub supraveghere. În plus, a creat un program pentru a calcula numere Fibonacci**, care consuma atât de mult din resursele computerului, încât universitatea * Limbaj de programare, apărut la mijlocul secolului trecut; prescurtare de la „Formula Translator“ (n.r.). ** Un şir de numere, începând cu 0 şi 1, în care valoarea fiecărui număr este egală cu suma celor două numere anterioare (n.r.).

46

Steve Jobs - BT.indd 46

Steve Jobs Un cuplu neobișnuit

08-Feb-12 20:08:43 PM

l‑a amenințat că va trebui să suporte costurile. Astfel că a dat curs cu bucurie înțelegerii încheiate cu părinții săi, transferându‑se la De Anza.

După ce a petrecut un an plăcut la De Anza, Wozniak și‑a întrerupt studiile pentru a câștiga ceva bani. A găsit de lucru la o companie care producea computere pentru California Motor Vehicle Department, unde un coleg i‑a făcut o ofertă minunată: avea să‑i furnizeze o parte din surplusul de cipuri, astfel încât Wozniak să poată face unul dintre computerele pe care le schițase pe hârtie. Woz s‑a decis să utilizeze cât mai puține cipuri posibil, atât pentru că pusese un pariu cu sine, cât și deoarece nu voia să profite de generozitatea colegului său.

Cea mai mare parte a muncii s‑a desfășurat în garajul lui Bill Fernandez, un prieten care locuia în apropiere și care era încă elev la Liceul Homestead. Pentru a‑și reface puterile, consumau cantități impresionante de suc Cragmont; după ce goleau sticlele, dădeau fuga cu bicicleta la Sunnyvale Safeway pentru a le returna, primind o garanție, pe care o foloseau la înnoirea proviziilor de băutură răcoritoare. „Așa am început să denumim proiectul nostru Cream Soda Computer“, își aminteşte Wozniak. În esență, era un calculator capabil să înmulțească numerele introduse cu ajutorul unui set de comutatoare, afișând rezultatele în sistem binar, prin intermediul unor luminițe.

Când a fost gata, Fernandez i‑a spus lui Wozniak că la Liceul Homestead era cineva pe care ar trebui să‑l cunoască: „Îl cheamă Steve. Și lui îi place să pună la cale farse și e pasionat de electronică, așa cum ești tu.“ Probabil că a fost cea mai semnificativă întâlnire care a avut loc într‑un garaj din Silicon Valley, de când Hewlett trecuse pragul garajului lui Packard, cu treizeci și doi de ani în urmă. „Am stat cu Steve pe bordura din fața casei lui Bill o grămadă de timp, uitând de noi și împărtășindu‑ne povești – în mare era vorba despre farsele pe care le puseserăm la cale și despre proiectele electronice pe care le făcuserăm“, își aduce aminte Wozniak. „Aveam extrem de multe lucruri în comun.

De obicei, îmi era foarte greu să le explic oamenilor la ce proiecte lucram, însă Steve pricepea imediat. Și îmi plăcea de el. Era subțirel, flexibil și plin de energie.“ Și Jobs era impresionat: „Woz era prima persoană dintre câte întâlnisem care știa mai multă electronică decât mine“, a afirmat el cândva, supralicitându‑și propriile competențe. „Mi‑a plăcut instantaneu de el. Eu eram destul de matur pentru vârsta mea, iar el era ceva mai necopt pentru anii săi, așa că ne echilibram unul pe celălalt. Woz era extrem de inteligent, dar emoțional eram de aceeași vârstă.“

Un cuplu neobișnuit Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 47

47

08-Feb-12 20:08:43 PM

Pe lângă interesul pe care îl manifestau față de computere, împărtășeau pasiunea pentru muzică. „Era o perioadă incredibilă pentru muzică“, își amintea Jobs. „Era ca și cum ai fi trăit pe vremea când Mozart și Beethoven erau în viață. Pe bune. Asta e impresia cu care au rămas oamenii despre vremurile acelea. Iar eu și Woz eram extrem de pasionați de muzică.“ Mai exact, Wozniak i‑a dezvăluit lui Jobs splendoarea creației lui Bob Dylan. „Dăduserăm peste un tip din Santa Cruz, care scotea un newsletter despre Dylan“, povestea Jobs. „Dylan își înregistra toate concertele și nu toți oamenii care îl înconjurau erau tocmai corecți, astfel că, în curând, înregistrările erau peste tot. Ediții piratate ale tuturor concertelor. Iar tipul ăsta le avea pe toate.“ În curând, vânarea benzilor cu Bob Dylan a devenit o preocupare comună. „Hoinăream împreună prin San Jose și Berkeley, întrebând de înregistrări piratate cu Dylan, pentru a ne completa colecția“, spune Wozniak. „Cumpăram broșuri cu versurile lui Dylan și stăteam până seara târziu să le deslușim. Cuvintele lui Dylan ne stârneau creativitatea.“ Jobs a adăugat: „Aveam peste o sută de ore de muzică, inclusiv toate concertele din turneul din ’65 și din ’66“, cel în care Dylan a trecut la chitară electrică. Amândoi și‑au cumpărat câte un sofisticat magnetofon TEAC. „Îl foloseam pe al meu la viteză mică pentru a înregistra mai multe concerte pe o bandă“, relatează Wozniak. Jobs era la fel de obsedat. „În locul unor boxe mari, mi‑am cumpărat o pereche de căști grozave și stăteam în pat, ascultând muzică ore întregi.“ Jobs înființase un club la Liceul Homestead, unde se asculta muzică, se organizau spectacole de lumini și se puneau la cale diverse farse. (La un moment dat au lipit un colac de veceu, vopsit cu auriu, de un ghiveci de flori.) Purta denumirea de Buck Fry Club, care făcea aluzie la numele directorului. Deși absolviseră deja, Wozniak și prietenul său, Allen Baum, și‑au unit forțele cu Jobs, care nu mai avea mult până la încheierea clasei a XI‑a, pentru a marca despărțirea de elevii din ultimul an de liceu. Întorcându‑se în campusul Homestead, patruzeci de ani mai târziu, Jobs s‑a oprit la scena faptei, spunându‑mi: „Vezi balconul acela?

Acolo s‑a desfășurat farsa cu bannerul, care ne‑a consfințit prietenia“.

Baum a vopsit un cearceaf mare cu verde și alb, culorile școlii, peste care au pictat o mână uriașă, care le oferea privitorilor salutul cu degetul mijlociu. Mama lui Baum, care era o evreică amabilă, i‑a ajutat s‑o deseneze și le‑a arătat cum să traseze contururile și umbrele astfel încât să pară cât mai reală. „Știu ce înseamnă asta“, chicotea ea. Au ticluit un

48

Steve Jobs - BT.indd 48

Steve Jobs Un cuplu neobișnuit

08-Feb-12 20:08:43 PM

sistem de frânghii și scripeți, cu ajutorul căruia să poată lăsa pânza în jos în mod spectaculos, în momentul în care viitorii absolvenți treceau pe sub balcon, semnând „SWAB JOB“, inițialele lui Wozniak și Baum, combinate cu o parte din numele lui Jobs. Farsa a intrat în folclorul școlii, iar Jobs a mai primit o suspendare.

O altă farsă pe care au pus‑o la cale se baza pe un dispozitiv de buzunar, construit de Wozniak, care putea emite semnale TV. Woz intra cu el într‑o cameră în care lumea se uita la televizor, cum ar fi un dormitor din căminele studențești, și apăsa pe buton fără să știe nimeni, iar imaginile se distorsionau și ecranul se umplea de purici. Când cineva se ridica și umbla la televizor, Wozniak dădea drumul butonului, iar imaginea revenea la normal. După ce îi făcea pe telespectatorii inocenți să se ridice sau să se aşeze, după placul său, le făcea viața și mai grea.

Menținea lipsa de claritate a imaginii până în clipa în care cineva atingea antena. Până la urmă îi făcea să creadă că trebuia să țină antena, stând într‑un picior sau cu mâna pe televizor. Mulți ani mai târziu, în timpul unui discurs de prezentare a unui produs, cum nu reușea să pună în funcțiune un video, Jobs s‑a abătut de la scenariul său, reamintindu‑și de amuzamentul prilejuit de acest dispozitiv: — Woz îl punea în buzunar și intram într‑un dormitor... unde câțiva oameni se uitau la Star Trek, să zicem, și începea să se joace cu televizorul lor, moment în care cineva se ridica să rezolve problema, însă în clipa în care voia să facă un pas, imaginea își revenea, pentru ca apoi să o ia razna din nou, când punea piciorul pe pământ.

Contorsionându‑se pe scenă, până a căpătat formă de covrigel, Jobs a încheiat, stârnind hohotele de râs ale celor prezenți.

— În mai puțin de cinci minute, reușea să facă pe cineva să ajungă într‑o poziție ca aceasta.

Cutia albastră Combinația absolută dintre farse și electronică – și ștrengăria care a contribuit la înființarea companiei Apple – a prins contur într‑o după‑amiază de duminică, când Wozniak a citit un articol în revista Esquire, pe care mama sa i‑o lăsase pe masa din bucătărie. Era septembrie 1971, iar a doua zi urma să plece la Berkeley, al treilea colegiu pe care îl frecventa. Articolul, „Secretele micii cutii albastre“ de Ron

Un cuplu neobișnuit Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 49

49

08-Feb-12 20:08:43 PM

Rosenbaum, descria modul în care hackerii și „phreakerii“* găsiseră metode de a folosi telefoanele pentru convorbiri interurbane gratuite, reproducând tonurile care transmiteau semnalele rețelei AT&T. „Când am ajuns la jumătatea articolului nu am mai putut rezista, trebuia să‑l sun pe cel mai bun prieten al meu, Steve Jobs, și să‑i citesc o parte din acel articol lung“, își aminteşte Wozniak. Știa că Jobs, care începea pe atunci ultimul an de liceu, era unul dintre puținii oameni care i‑ar fi putut împărtăși exaltarea.

Unul dintre eroii acestei isprăvi era John Draper, un hacker cunoscut sub numele de Captain Crunch, deoarece descoperise că sunetul emis de fluierița de jucărie, care însoțea fulgii de cereale consumați la micul dejun, era identic cu tonul de 2600 de Hertzi, folosit de comutatoarele de transmitere a convorbirii, aparținând rețelei telefonice. Acesta putea păcăli sistemul, permițând realizarea unei convorbiri telefonice interurbane, fără taxare. Articolul dezvăluia că existau și alte tonuri care serveau la transmiterea convorbirilor, ce puteau fi găsite într‑un număr al revistei Bell System Technical Journal, pe care AT&T le ceruse bibliotecilor să îl scoată imediat de pe rafturi.

De îndată ce a vorbit cu Wozniak la telefon în acea după‑amiază de duminică, Jobs a știut că trebuia să pună mâna pe revista tehnică cât mai curând. „Woz a venit și m‑a luat cu mașina câteva minute mai târziu și am mers la biblioteca de la SLAC (Stanford Linear Accelerator Center) pentru a vedea dacă puteam să dăm de ea“, își reamintea Jobs.

Era duminică și biblioteca era închisă, însă știau cum să intre, pe o ușă care era încuiată rareori. „Mi‑aduc aminte că răscoleam cu furie printre teancurile de cărți, iar cel care în cele din urmă a găsit revista unde apăreau toate frecvențele a fost Woz. Nu ne venea să credem când am deschis‑o și am găsit totul acolo. Ne spuneam încontinuu: «E adevărat. Doamne, e adevărat!» Aveam tot ce ne trebuia acolo – tonurile și frecvențele.“ În seara aceea, Wozniak a mers la Sunnyvale Electronics înainte de ora închiderii și a cumpărat piesele de care avea nevoie pentru a face un generator de ton analog. Jobs construise un dispozitiv de măsurare a frecvenței în perioada când făcea parte din Clubul Exploratorilor HP, pe care l‑au folosit pentru a regla tonurile dorite. Cu ajutorul unui cadran, * Phreak, de la care derivă phreaker și phreaking, este rezultatul combinației dintre phone (telefon) și

freak (ciudat, fanatic, împătimit), fiind un termen utilizat pentru a denumi manipularea unui sistem telefonic cu ajutorul frecvențelor audio (n.t.).

50

Steve Jobs - BT.indd 50

Steve Jobs Un cuplu neobișnuit

08-Feb-12 20:08:43 PM

puteau reproduce și înregistra pe bandă sunetele menționate în articol.

La miezul nopții erau gata să testeze aparatul. Din nefericire, oscilatoarele pe care le‑au folosit nu erau suficient de stabile pentru a reproduce pe deplin sunetele, astfel încât să‑i păcălească pe cei de la compania telefonică. „Vedeam instabilitatea aparatului datorită dispozitivului de măsurare a frecvenței pe care îl făcuse Steve, rememorează Wozniak, și nu am reușit să‑l facem să funcționeze, oricât ne‑am străduit. A doua zi dimineața trebuia să plec la Berkeley, așa că m‑am hotărât să construiesc o versiune digitală după ce ajungeam acolo.“ Nimeni nu mai crease până atunci o versiune digitală a Cutiei Albastre, dar Woz era făcut pentru această provocare. Folosind diode și tranzistori de la Radio Shack și cu ajutorul unui student la muzică din dormitorul său, a cărui voce atingea tonalitatea perfectă, a reușit să construiască aparatul înainte de Ziua Recunoştinţei. „Nu mai proiectasem niciodată un circuit de care să fiu atât de mândru“, povestește el. „Și astăzi cred că era incredibil.“ Într‑o noapte, Wozniak a plecat cu mașina din Berkeley, cu gândul de a ajunge acasă la Steve pentru a testa dispozitivul. Au încercat să‑l sune pe unchiul lui Wozniak din Los Angeles, dar au format numărul greșit. Nu conta, dispozitivul mergea.

— Bună! Vă sunăm gratis! Sunăm gratis! zbiera Wozniak.

Persoana de la celălalt capăt al firului era buimacă și nervoasă. Jobs îi ținea isonul: — Sunăm din California! Din California! Cu ajutorul unei Cutii Albastre!

Probabil că aceste cuvinte l‑au zăpăcit și mai tare pe bietul om, dat fiind că și el locuia în California.

La început, Cutia Albastră a fost folosită ca distracție și pentru a juca diverse feste. Cea mai îndrăzneață dintre acestea a fost atunci când au sunat la Vatican, iar Wozniak s‑a prefăcut că e Henry Kissinger, cerând să vorbească cu papa.

— Ne aflăm la zummit‑ul zin Moscova și thrrebuie să vohrrbim cu papa, intona Woz*.

I s‑a spus că era 5.30 dimineața și că papa dormea. Când a sunat din nou, i‑a răspuns un episcop, care trebuia să facă pe traducătorul. Dar nu * Woz imita accentul german al lui Kissinger (n.t.).

Un cuplu neobișnuit Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 51

51

08-Feb-12 20:08:43 PM

au reușit să vorbească cu papa însuși. „Și‑au dat seama că Woz nu era Henry Kissinger“, povestea Jobs. „Eram într‑o cabină telefonică publică.“­ Atunci s‑a întâmplat ca ei să ajungă la un moment de răscruce, care urma să stabilească un tipar al parteneriatelor lor: Cutia Albastră, i‑a venit lui Jobs ideea, putea fi ceva mai mult decât un hobby; puteau să construiască mai multe și să le vândă. „Am adunat restul componentelor, printre care carcasa, sursa de alimentare și tastele și m‑am gândit ce preț i‑am putea pune“, spunea Jobs, anticipând rolurile pe care aveau să le joace după înființarea companiei Apple. Produsul finit era cam de mărimea a două pachete de cărți de joc. Piesele componente costaseră în jur de 40 de dolari, iar Jobs a hotărât că ar trebui să‑l vândă cu 150 de dolari.

Călcând pe urmele altor phreaks care aveau drept țintă telefoanele, precum Captain Crunch, cei doi și‑au luat câte un nume. Wozniak a devenit „Berkeley Blue“, iar Jobs era „Oaf Tobark“. Au introdus dispozitivul în dormitoarele studențești și au făcut demonstrații, atașându‑l de un telefon și de un amplificator. În timp ce potențialii clienți priveau, sunau la hotelul Ritz din Londra sau la un serviciu telefonic care oferea glume înregistrate, aflat în Australia. „Am făcut cam o sută de Cutii Albastre și le‑am vândut aproape pe toate“, povestea Jobs.

Distracția și profitul au luat sfârșit la o pizzerie din Sunnyvale. Jobs și Wozniak se preagăteau să meargă cu mașina la Berkeley, cu o Cutie Albastră pe care tocmai o terminaseră de făcut. Jobs avea nevoie de bani și era nerăbdător să vândă, așa că le‑a prezentat dispozitivul unor tipi de la masa alăturată. Aceștia erau interesați, astfel că Jobs a mers la o cabină telefonică și a făcut o demonstrație, sunând în Chicago. Potențialii clienți au spus că trebuie să meargă la mașină pentru a lua bani. „Am mers spre mașină, împreună cu Woz, ținând Cutia Albastră în mână.

Tipul a intrat în mașină, a băgat mâna sub scaunul șoferului și a scos o armă“, își amintea Jobs. Nu mai fusese niciodată atât de aproape de o armă și era îngrozit. „A îndreptat arma exact spre abdomenul meu, zicând: «Dă‑mi‑o, frățioare». Îmi vâjâia creierul. Portiera mașinii era aproape și mă gândeam că aș putea să i‑o trântesc peste picioare și apoi s‑o luăm la goană, dar exista o mare probabilitate să mă împuște. Așa că i‑am dat aparatul încet și cu mare atenție.“ A fost o tâlhărie ciudată.

Tipul care a luat Cutia Albastră i‑a dat lui Jobs un număr de telefon, spunând că va încerca să o plătească, dacă funcționează. Ulterior, când Jobs a sunat la numărul respectiv, tipul i‑a spus că nu știa cum să

52

Steve Jobs - BT.indd 52

Steve Jobs Un cuplu neobișnuit

08-Feb-12 20:08:43 PM

folosească dispozitivul. Așa că, ajutat de elocvența sa caracteristică, Jobs l‑a convins pe tip să se întâlnească cu el și cu Wozniak într‑un loc public. Însă, până la urmă, s‑au hotărât să nu‑l mai revadă pe pistolar, chiar dacă renunțau astfel la șansa de a‑și primi cei 150 de dolari.

Acest parteneriat a pregătit calea pentru ceea ce avea să fie o aventură mult mai mare, în care urmau să fie implicați amândoi. „Dacă nu ar fi fost Cutiile Albastre, Apple nu ar fi existat“, reflecta Jobs mai târziu. „Sunt 100% sigur de asta. Eu și cu Woz am învățat cum să lucrăm împreună și am devenit încrezători în capacitatea noastră de a rezolva probleme tehnice și de a produce ceva.“ Creaseră un dispozitiv care conținea o mică placă de circuite imprimate, capabil să controleze o infrastructură în valoare de miliarde de dolari. „Nici nu poți să‑ți imaginezi câtă încredere am dobândit atunci.“ Și Woz a ajuns la aceeași concluzie: „Probabil că nu a fost o idee bună să le punem în vânzare, însă am început să întrezărim ce puteam face cu ajutorul abilităților mele inginerești și a viziunii lui Steve“. Aventura Cutiei Albastre a stabilit tiparul unui parteneriat care urma să se nască în curând. Wozniak avea să fie vrăjitorul blând, ce născocea o invenție nemaipomenită, pe care ar fi fost fericit pur şi simplu să o ofere altora, fără a aștepta nimic în schimb, iar Jobs găsea o modalitate de a o face prietenoasă cu utilizatorul, de a o asambla și ambala, pentru ca apoi s‑o lanseze pe piață, scoțând un ban cinstit.

Un cuplu neobișnuit Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 53

53

08-Feb-12 20:08:43 PM

Steve Jobs - BT.indd 54

08-Feb-12 20:08:43 PM

3

Abandonarea colegiului Deschideți‑vă și găsiți calea potrivită

Chrisann Brennan În primăvara anului 1972, spre finalul ultimului an de liceu la Homestead, Jobs a început să iasă cu o fată pe nume Chrisann Brennan, cam de aceeași vârstă ca și el, dar care era încă în clasa a XI‑a. Avea un păr șaten deschis, ochi verzi, pomeți înalți și o aură de fragilitate, care o făceau să fie foarte atrăgătoare. Suferea în urma destrămării căsniciei părinților ei, ceea ce o făcea vulnerabilă. „Am lucrat împreună la crearea unui film de animație, după care am început să ieșim și astfel a devenit prima mea prietenă adevărată“, își amintea Jobs. După cum mărturisea Brennan mai târziu: „Steve era cam nebun. Asta mă atrăgea la el.“

Țicneala lui Jobs era una premeditată. Începuse să facă experimente, ținând diete drastice, la care avea să recurgă întreaga viață, mâncând doar fructe și legume, astfel că era suplu și vânjos ca un ogar. Învățase să privească oamenii fix în ochi, fără a clipi și își rafina tăcerile prelungite, punctându‑le cu izbucniri sacadate de vorbire rapidă. Acest straniu amestec de ardoare și detașare, în combinație cu părul lung, care îi ajungea până la umeri, și cu barba răvășită, îi conferea un aer de șaman cu mințile rătăcite. Era când carismatic, când înspăimântător. „Umbla de colo‑colo, părând pe jumătate nebun“, povesteşte Brennan. „Era plin de anxietate, de parcă ar fi fost înconjurat de un imens halou întunecat.“ Jobs începuse deja să consume LSD și a inițiat‑o și pe Brennan, într‑un lan de grâu, aflat în apropiere de Sunnyvale. „Era grozav“, spunea el. „Ascultasem mult Bach. Deodată, lanul de grâu cânta muzica lui Bach.

Fusese cel mai minunat sentiment din viața mea de până atunci. Mă simțeam ca și când aș fi fost dirijorul unei orchestre simfonice, iar muzica lui Bach se propaga prin spicele de grâu.“ După absolvirea liceului, în vara anului 1972, Jobs și Brennan s‑au mutat într‑o cabană aflată pe dealurile care se ridicau deasupra orașului Los Altos.

Abandonarea colegiului Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 55

55

08-Feb-12 20:08:43 PM

— O să merg să locuiesc cu Chrisann într‑o cabină, și‑a anunțat el părinții într‑o zi. Tatăl său s‑a înfuriat: — Nu pleci nicăieri. Nu‑ți dau voie nici în ruptul capului.

Nu demult se certaseră din cauză că Steve fuma marijuana, însă, încă o dată, tânărul Jobs își dovedea îndărătnicia. Și‑a luat rămas‑bun și a pornit‑o din loc. În vara aceea, Brennan a petrecut mult timp pictând; era talentată și a făcut un tablou cu un clovn pentru Steve, pe care el l‑a atârnat pe perete. Jobs scria poezii și cânta la chitară. Uneori era extrem de rece și bădăran cu ea, însă, totodată, putea fi fermecător și capabil să‑și impună punctul de vedere. „Era o ființă luminată, dar plină de cruzime“, povesteşte ea. „E o combinație stranie.“ La mijlocul verii, Jobs era cât pe‑aci să moară în incendiul care a cuprins Fiatul său roșu. Conducea pe Skyline Boulevard, în Santa Cruz Mountains, când Tim Brown, un prieten de liceu care îl însoțea, a întors capul și, văzând că motorul era în flăcări, i‑a spus calm lui Jobs: „Oprește, mașina ta a luat foc!“ Jobs l‑a ascultat. Tatăl său, în ciuda disputelor lor, a urcat dealurile, pentru a‑l tracta, aducând Fiatul acasă. Încercând să găsească o modalitate de a face bani pentru o nouă mașină, Jobs l‑a rugat pe Wozniak să‑l ducă cu mașina la Colegiul De Anza, unde voia să se uite la avizierul pe care erau puse anunțurile cu locuri de muncă pentru studenți. Au descoperit că Westgate Shopping Center, din San Jose, căuta studenți la colegiu dispuși să se mascheze pentru a amuza copiii. Astfel că, pentru trei dolari pe oră, Jobs, Wozniak și Brennan s‑au costumat din cap până‑n picioare, devenind Alice în Țara Minunilor, Pălărierul Nebun și Iepurele Alb. Lui Wozniak, care era plin de zel și agreabil din fire, i se părea amuzant. „Am zis: «Vreau s‑o fac, e șansa mea, căci iubesc copiii». Cred că lui Steve i se părea o treabă nasoală, dar pentru mine era o aventură.“ Într‑adevăr, pentru Jobs era o corvoadă. „Era cald, costumele erau greoaie și, la un moment dat, îmi venea să‑i pocnesc pe unii dintre copii.“ Răbdarea nu a fost niciodată una dintre calitățile sale.

Colegiul Reed Cu șaptesprezece ani în urmă, când îl adoptaseră, părinții lui făcuseră un legământ: trebuia să meargă la colegiu. Munciseră din greu și

56

Steve Jobs - BT.indd 56

Steve Jobs Abandonarea colegiului

08-Feb-12 20:08:43 PM

făcuseră economii eroice pentru a strânge bani în contul său de colegiu, care era modest, dar suficient, în momentul absolvirii liceului. Însă Jobs, care era din ce în ce mai încăpățânat, le‑a îngreunat misiunea. La început a cochetat cu ideea de a nu merge la colegiu deloc. „Cred că aș fi plecat la New York, dacă nu m‑aș fi înscris la colegiu“, spunea el, cugetând la cât de diferită ar fi fost lumea lui – și poate că a noastră, a tuturor – dacă ar fi ales calea aceea. Când părinții l‑au îndemnat să meargă la colegiu, a reacționat într‑un mod pasiv‑agresiv. Nu lua în considerare posibilitatea de a merge la o instituție de stat, cum era Berkeley, la care era înscris Woz, în ciuda faptului că era mai puțin costisitoare. Nu era interesat nici de Stanford, care se afla la o aruncătură de băț și unde existau șanse să primească o bursă. „Puștii care au mers la Stanford știau deja ce voiau să facă“, povestea el. „Nu prea aveau talente artistice. Eu voiam ceva mai artistic și mai interesant.“ În schimb, insista să aplice la Colegiul Reed, o instituție privată, axată pe predarea artelor liberale, din Portland, Oregon, care era una dintre cele mai scumpe din țară. Steve se afla în vizită la Woz, la Berkeley, când tatăl său l‑a sunat să‑i spună că primise o scrisoare de acceptare de la Reed, încercând să‑l convingă să nu se înscrie. Același lucru l‑a făcut și mama sa. Era mult prea mult pentru posibilitățile lor, i‑au spus ei. Însă fiul lor le‑a răspuns cu un ultimatum: dacă nu putea să meargă la Reed, nu voia să se înscrie nicăieri altundeva. Așa că părinții au cedat, ca de obicei.

Reed nu avea decât o mie de studenți, jumătate din numărul elevilor de la Liceul Homestead. Era cunoscut pentru stilul de viață hippie, propice libertăţii de spirit, fapt care intra într‑o combinație cumva bizară cu standardele sale academice riguroase și cu programa școlară de bază.

Cu cinci ani în urmă, Timothy Leary, un guru al iluminării psihedelice, stătuse cu picioarele încrucișate în cantina Colegiului Reed, în timp ce efectua un tur al instituției, în cadrul campaniei League for Spiritual Discovery (LSD)*, vreme în care le predica ascultătorilor: „La fel ca toate marile religii din trecut, căutăm să descoperim divinitatea dinăuntru...

Definim aceste țeluri străvechi prin metafora prezentului: deschideți‑vă, găsiți calea potrivită și lăsați‑vă de școală“.** Mulți dintre studenții de la * Liga pentru Descoperirea Spirituală (n.t.). ** Sintagmă popularizată la sfârșitul anilor '60 de către Timothy Leary, prin care oamenii erau îndemnați să utilizeze substanțele psihedelice ca modalitate de schimbare, în ideea de a renunţa la convențiile și ierarhiile sociale (n.t.).

Abandonarea colegiului Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 57

57

08-Feb-12 20:08:43 PM

Reed au luat aceste îndemnuri în serios; în anii ’70, rata abandonului școlar depășise o treime. În toamna anului 1972, când a venit momentul ca Jobs să se înscrie la colegiu, părinții l‑au condus la Portland, dar, în semn de revoltă, Steve a refuzat să le permită să‑l însoțească în campus. De fapt, nu și‑a luat nici măcar rămas‑bun și nici nu le‑a mulțumit. Mai târziu, avea să relateze momentul respectiv, exprimându‑și regretul, ceea ce nu‑i stătea deloc în fire.

Este unul dintre lucrurile din viața mea de care îmi este rușine cu adevărat.

Nu am dat dovadă de o prea mare sensibilitate și i‑am rănit. Nu ar fi trebuit s‑o fac. Se străduiseră atât de mult ca eu să pot ajunge acolo, dar pur și simplu nu voiam să‑i am în preajmă. Voiam ca nimeni să nu știe că aveam părinți. Voiam să fiu la fel ca un orfan, care rătăcise prin întreaga țară, trecând dintr‑un tren în altul, sosind acolo de nicăieri, dezrădăcinat, lipsit de orice legături și familie.

La sfârșitul anului 1972, în viața campusurilor americane a survenit o schimbare fundamentală. Implicarea țării în Războiul din Vietnam și recrutările care îl însoțeau începuseră să scadă. Activismul politic din cadrul colegiilor își pierdea din importanță, fiind înlocuit, în numeroasele conversații care aveau loc noaptea târziu în dormitoare, de interesul față de descoperirea unor căi către împlinirea personală. Jobs a fost profund influențat de o varietate de cărți despre spiritualitate și iluminare, în special de Be Here Now, un ghid despre meditație și minunile drogurilor psihedelice, scris de Baba Ram Dass, pe numele său real Richard Alpert. „Era o carte profundă. M‑a transformat atât pe mine, cât și pe mulți dintre prietenii mei“, spunea Jobs.

Cel mai apropiat dintre aceștia era Daniel Kottke, un alt student din anul întâi, care l‑a întâlnit pe Jobs la o săptămână după sosirea la Reed și care împărtășea interesul acestuia față de filosofia Zen, muzica lui Dylan și LSD. Kottke era un tânăr cu o bărbuță rară, deștept și liniștit, cu o fire calmă și copilăroasă, accentuată de atracția sa față de budism, care provenea dintr‑o suburbie newyorkeză înstărită. Căutările spirituale îl determinaseră să respingă posesiunile materiale, ceea ce nu îl împiedica să fie impresionat de magnetofonul lui Jobs. „Steve avea un magnetofon TEAC și un număr enorm de benzi cu ediții pirat ale muzicii lui Dylan“, își aminteşte Kottke. „Era deopotrivă un tip cool şi un pasionat de tehnologia de ultimă generație.“

58

Steve Jobs - BT.indd 58

Steve Jobs Abandonarea colegiului

08-Feb-12 20:08:43 PM

Jobs a început să petreacă cea mai mare parte a timpului cu Kottke și cu prietena acestuia, Elisabeth Holmes, chiar dacă, atunci când s‑au văzut prima dată, a insultat‑o, întrebând‑o fără menajamente câți bani ar pretinde pentru a face sex cu un alt bărbat. Mergeau împreună în drumeții spre coastă, participau la discuțiile curente din dormitoare, legate de sensul vieții, luau parte la festivalurile dedicate iubirii de la templul Hare Krishna și mergeau la centrul Zen, pentru a beneficia de mese vegetariene gratuite. „Ne distram de minune, dar totodată era o perioadă în care acordam o mare importanță filosofiei, luând practicile Zen foarte în serios“, povesteşte Kottke.

Jobs şi Kottke au început să‑şi împărtăşească pasiunea şi pentru alte cărţi, printre care Zen Mind, Beginner’s Mind de Shunryu Suzuki, Autobiography of a Yogi de Paramahansa Yogananda și Cutting Through Spiritual Materialism de Chögyam Trungpa. Au creat o încăpere destinată meditației, în spațiul scund de deasupra camerei lui Elisabeth, pe care l‑au împodobit cu printuri indiene, un covor tradițional, lumânări, tămâie și perne de meditație. „În tavan era o deschizătură ce ducea în pod, care se întindea pe o suprafață imensă“, spunea Jobs. „Uneori, urcam acolo cu droguri psihedelice, dar, în general, pur și simplu meditam.“ Preocuparea lui Steve față de spiritualitatea orientală și, în special, față de budismul Zen nu era doar o toană trecătoare sau rodul teribilismului tipic vârstei. S‑a implicat cu pasiune, trăsătură caracteristică lui, acest fapt lăsând urme profunde asupra personalității sale. „Steve întruchipează în mare măsură filosofia Zen. Aceasta a avut o puternică influență asupra lui. Se poate observa în întreaga sa abordare, centrată pe o estetică autentică, minimalistă și pe o concentrare intensă“, susţine Kottke. De asemenea, Jobs a fost profund influențat de importanța pe care budismul o acordă intuiției. „Am început să realizez că înțelegerea și conștiința bazate pe intuiție sunt mult mai semnificative decât gândirea abstractă și analiza intelectuală logică“, mărturisea el mai târziu. Cu toate acestea, înflăcărarea îl împiedica să găsească pacea interioară; luciditatea sa Zen nu era însoțită de un calm excesiv, de liniște spirituală sau de maturitate în relațiile cu ceilalți.

Lui Steve și lui Kottke le plăcea să joace o versiune nemțească de șah, din secolul al XIX‑lea, numită Kriegspiel, în care jucătorii stau spate în spate; fiecare dintre ei are propria sa tablă și propriile piese de șah și nu le poate vedea pe cele ale adversarului. Există un moderator, care îi informează dacă mișcarea pe care vor să o facă este permisă sau nu și

Abandonarea colegiului Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 59

59

08-Feb-12 20:08:43 PM

fiecare dintre ei trebuie să‑și dea seama care este poziția pieselor celuilalt. „Afară ploua torențial, iar noi stăteam în casă, la căldură; atunci am jucat cel mai palpitant joc cu ei. Luaseră LSD. Se mișcau atât de repede, că abia puteam ține pasul cu ei“, își aminteşte Holmes, care le‑a servit drept moderator.

O altă carte care l‑a influențat profund pe Jobs în timpul anului întâi de colegiu a fost Diet for a Small Planet de Frances Moore Lappé, ce lăuda beneficiile personale și planetare ale vegetarianismului. „Atunci am jurat că nu mai mănânc niciodată carne“, a spus el. Dar cartea i‑a consolidat totodată tendința de a adopta diete extreme, care includeau purgativele, posturile sau reducerea consumului de alimente la unul sau două, cum ar fi morcovi sau mere, timp de săptămâni în șir.

Jobs și Kottke au luat vegetarianismul în serios, în primul an de colegiu. „Steve era mai drastic decât mine“, își aminteşte Kottke. „Nu se hrănea decât cu cereale Roman Meal“. Mergeau la cumpărături la cooperativa unor fermieri, de unde Jobs lua o cutie de cereale, care îi ajungea o săptămână, și alte alimente sănătoase, vândute în cantități mari. „Cumpăra curmale deshidratate, migdale și o grămadă de morcovi; luase un blender Champion și făceam suc și salate de morcovi. Circulă o poveste în care se spune că Steve se făcuse portocaliu de la atâția morcovi și există un sâmbure de adevăr în ea.“ Prietenii își amintesc că uneori pielea lui căpăta o nuanță de oranj, desprins parcă dintr‑un amurg.

Obiceiurile culinare ale lui Jobs au devenit și mai obsesive după ce a citit Mucusless Diet Healing System de Arnold Ehret, un nutriționist fanatic, de la începutul secolului XX, născut în Germania. Acesta credea în beneficiile consumului exclusiv de fructe și legume fără amidon, care, susținea el, împiedicau corpul să producă secreții nocive și pleda pentru detoxifierea regulată a trupului prin intermediul unor posturi prelungite. Ceea ce presupunea că fulgii Roman Meal – sau orice tip de pâine, cereale sau lapte – erau interzişi. Jobs începuse să‑și avertizeze prietenii de pericolele secrețiilor pe care le puteau produce covrigii pe care îi mâncau. „Mă apucasem de asta, lăsându‑mă condus de țăcăneala mea caracteristică“, mărturisea el. La un moment dat, el și Kottke nu au mâncat altceva decât mere timp de o săptămână întreagă, iar apoi Jobs a început să experimenteze posturi și mai drastice. A început cu posturi de două zile, pe care, în cele din urmă, a încercat să le prelungească până la o săptămână, consumând în acest interval mari cantități de apă și

60

Steve Jobs - BT.indd 60

Steve Jobs Abandonarea colegiului

08-Feb-12 20:08:43 PM

legume cu frunze verzi. „După o săptămână începi să te simți fantastic“, spunea Jobs. „Vitalitatea ți se îmbunătățește semnificativ datorită faptului că nu mai trebuie să digeri atâta mâncare. Eram într‑o formă ­grozavă. Simțeam că pot să merg pe jos până la San Francisco, dacă aveam chef.“ Vegetarianism și budism Zen, meditație și spiritualitate, LSD și rock – Jobs a îmbinat, într‑un mod exacerbat, multiplele imbolduri care au marcat subcultura studențească a acelei epoci, aflată în căutarea iluminării. Și, deși la Reed nu a avut de‑a face mai deloc cu electronica, în sufletul său exista totuși un curent subteran, de împătimit al domeniului, care, într‑o bună zi. avea să se combine surprinzător de bine cu restul caracteristicilor sale.

Robert Friedland Pentru a face rost de bani, Jobs s‑a hotărât într‑o zi să‑și vândă mașina de scris IBM Selectric. A intrat în camera studentului care se oferise să o cumpere, descoperind că acesta făcea sex cu prietena lui.

Jobs a dat să plece, dar potențialul cumpărător l‑a invitat să ia loc și să aștepte până terminau. „M‑am gândit: «E cam deplasat»“, povestea Jobs mai târziu. Și astfel a debutat relația sa cu Robert Friedland, unul dintre puținii oameni din viața lui Jobs care au avut capacitatea de a‑l fascina.

A adoptat câteva dintre trăsăturile carismatice ale lui Friedland și, timp de câțiva ani, l‑a tratat aproape ca pe un guru – până în momentul în care a început să‑l vadă ca pe un șarlatan.

Friedland era cu patru ani mai mare decât Jobs, dar încă nu terminase colegiul. Era fiul unui supraviețuitor al lagărului de la Auschwitz, care devenise arhitect de succes în Chicago. Inițial frecventase cursurile de la Bowdoin, un colegiu de arte liberale din Maine. Însă, în anul doi, fusese arestat pentru posesia a 24.000 de tablete LSD, în valoare de 125.000 de dolari. În poza din ziarul local apărea un tip cu păr blond ondulat, ce‑i ajungea până la umeri, zâmbind din mers către fotografi.

A fost condamnat la doi ani într‑o închisoare federală din Virginia, de unde a fost eliberat condiționat în 1972. În toamna acelui an a pornit spre Reed, unde a candidat imediat la funcția de președinte al ligii studenților, afirmând că trebuia să‑și reabiliteze numele pătat în urma „nedreptății comise de justiție“ pe care o suferise. A câștigat alegerile.

Abandonarea colegiului Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 61

61

08-Feb-12 20:08:44 PM

Friedland îl auzise pe Baba Ram Dass, autorul lucrării Be Here Now, susținând un discurs în Boston și, ca și Jobs și Kottke, era profund im­plicat în spiritualitatea orientală. În timpul verii anului 1973 a călătorit în India pentru a‑l întâlni pe gurul hindus al lui Ram Dass, Neem Karoli Baba, cunoscut de către numeroșii săi discipoli sub celebra denumire de Maharaj‑ji. Când s‑a întors, în aceeași toamnă, Friedland adoptase un nume de cult, purta sandale și robe indiene vaporoase. Avea o cameră în preajma campusului, deasupra unui garaj, unde Jobs mergea adesea, după‑amiaza, să‑l caute. Era fascinat de aparenta forță a convingerii lui Fiedland că exista cu adevărat o stare de iluminare, care putea fi dobândită. „M‑a ajutat să acced la un cu totul alt nivel de conștiință“, declara Jobs. Și Friedland era fascinat de Jobs. „Mereu mergea desculț“, i‑a mărturisit el mai târziu unui reporter. „Ceea ce m‑a frapat a fost spiritul lui pasional. Toate lucrurile de care se interesa erau în general duse la extrem, mergând până la irațional.“ Jobs își perfecționase trucul de a‑și folosi privirea aţintită și tăcerea, pentru a‑i controla pe ceilalți. „Avea obiceiul să se holbeze la persoana cu care vorbea. Se uita fix în ochii omului respectiv, punea o întrebare și aștepta un răspuns, fără a‑i permite să‑și abată privirea.“ După spusele lui Kottke, anumite trăsături ale personalității lui Jobs – dintre care unele au persistat pe parcursul întregii sale cariere – erau împrumutate de la Friedland. „De la el a învățat Steve să utilizeze câmpul de distorsionare a realității“, spune Friedland. Era carismatic și avea ceva de escroc, pricepându‑se să întoarcă situațiile după bunul său plac, căci era înzestrat cu o voință extrem de puternică. Era ager, sigur pe sine și avea tendințe dictatoriale. Steve admira aceste trăsături și a început să‑i semene tot mai mult după ce a petrecut ceva timp cu Robert.“ Jobs a preluat, de asemenea, felul în care Friedland reușea să devină centrul atenției. „Robert era un tip extrem de sociabil și carismatic, fiind un vânzător autentic. Când l‑am cunoscut pe Steve, era timid, modest și extrem de discret. Cred că Robert l‑a învățat o grămadă de lucruri despre vânzări, despre capacitatea de a ieși din propria‑i carapace, de a se deschide și de a prelua controlul asupra unei situații“, își aminteşte Kottke. Friedland proiecta o aură cu o mare încărcătură energetică. „Intra într‑o cameră şi îl observai imediat. Steve era complet opusul lui când a sosit la Reed. După ce a petrecut ceva timp cu Robert, s‑a molipsit de la el, într‑o anumită măsură.“

62

Steve Jobs - BT.indd 62

Steve Jobs Abandonarea colegiului

08-Feb-12 20:08:44 PM

În serile de duminică, Jobs și Friedland mergeau la templul Hare Krishna, aflat în partea de vest a orașului Portland, unde Kottke și Holmes îi însoțeau adesea. Dansau și cântau cât îi țineau plămânii. „Intram într‑o stare de frenezie extatică“, povesteşte Holmes. „Robert o lua razna și dansa ca un dement. Steve era mai reținut, ca și când i‑ar fi fost jenă să își dea drumul“. Apoi primeau mâncăruri vegetariane, stivuite pe farfurii de unică folosință.

Friedland administra o fermă de 220 de acri, pe care erau plantați meri, situată cam la 40 de mile la sud‑vest de Portland, deținută de un unchi excentric și milionar din Elveția, pe care îl chema Marcel Müller. După ce Friedland a început să fie preocupat de spiritualitatea orientală, a transformat‑o într‑o comunitate, denumită All One Farm*, unde Jobs venea să‑și petreacă weekendurile, împreună cu Kottke, Holmes și alți tineri interesați de iluminare. Ferma cuprindea o casă, un hambar încăpător și o anexă plasată în grădină, în care dormeau Kottke și Holmes. Jobs își asumase sarcina de a curăța merii Gravenstein de uscături. „Steve se ocupa de livada de meri. Făceam cidru organic, pe care îl vindeam. Treaba lui era să conducă o echipă de toxicomani care trebuia să curețe livada de uscături și să o facă să devină productivă“, relatează Friedland.

Călugării și discipolii de la templul Hare Krishna veneau la fermă și pregăteau festinuri vegetariene, cu feluri de mâncare în care se distingeau aromele de chimion, coriandru și șofran de India. „Steve ajungea acolo hămesit și începea să se îndoape. Apoi se ducea și dădea totul afară. Ani întregi am crezut că suferă de bulimie. Era supărător, căci ne băteam capul să organizăm ospețele acelea, iar el făcea risipă“, își aminteşte Holmes.

Totodată, Jobs începuse să nu mai prea înghită stilul de lider de cult al lui Friedland. „Poate că se identifica puțin cam prea mult cu Robert“, spune Kottke. Deși comunitatea era menită a fi un refugiu din calea materialismului, Friedland începuse să o conducă din ce în ce mai mult ca pe o afacere; discipolilor li se spunea să taie și să vândă lemne de foc, să construiască teascuri pentru mere și sobe care mergeau pe lemne și să se implice în alte activități comerciale, pentru care nu erau plătiți. Într‑o noapte, Jobs a dormit sub masa din bucătărie și s‑a amuzat, văzând că oamenii veneau unul după altul și își furau unul altuia * Ferma Tuturor (n.t.).

Abandonarea colegiului Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 63

63

08-Feb-12 20:08:44 PM

mâncarea din frigider. Economia comunitaristă nu era pentru el. „Începuse să fie ceva extrem de materialist“, rememora Jobs. „Toți au înțeles că, de fapt, se speteau pentru ferma lui Robert și au început să plece unul câte unul. Mă cam săturasem și eu.“ Mulți ani mai târziu, după ce Friedland devenise miliardar și conducea o companie minieră, care extrăgea cupru și aur – dintr‑o zonă aflată în afara orașului Vancouver, din Singapore și Mongolia –, m‑am întâlnit cu el în New York și am mers să bem ceva împreună. În seara aceea i‑am trimis un e‑mail lui Jobs, pomenind de întâlnirea cu Robert. După o oră, m‑a sunat din California, avertizându‑mă să nu‑l ascult pe Friedland.

Mi‑a spus că, atunci când acesta a avut probleme din cauza abuzurilor ecologice comise de unele dintre minele sale, a încercat să‑l contacteze pe Jobs, rugându‑l să intervină pe lângă Bill Clinton, însă Jobs nu i‑a răspuns. „Robert s‑a considerat mereu o persoană spirituală, însă a sărit calul, devenind, dintr‑un tip carismatic, un escroc. Era ciudat să vezi că unul dintre oamenii spirituali din viața ta se dovedește a fi, simbolic și în realitate, un miner care extrage aur“, declara Jobs.

... Abandonarea colegiului Jobs s‑a plictisit repede de colegiu. Îi plăcea la Reed, numai că nu se dădea în vânt după frecventarea cursurilor obligatorii. De fapt, a fost surprins când și‑a dat seama că, în ciuda aurei hippie a instituției, existau cerințe riguroase cu privire la cursuri. Când Wozniak a venit să‑l viziteze, Jobs i‑a fluturat orarul prin fața ochilor, plângându‑se: „Trebuie să merg la toate cursurile astea“, la care Woz i‑a răspuns: „Da, de‑asta vine lumea la colegiu“. Jobs a refuzat să meargă la cursurile la care fusese înscris, frecventându‑le în schimb pe cele care îi plăceau, cum era de pildă cursul de dans, unde avea ocazia să‑și exercite creativitatea și totodată să întâlnească fete. „Eu nu aș fi refuzat niciodată să mă duc la cursurile la care trebuie să mergi tu, asta e diferența dintre noi“, se minuna Wozniak. Și el începuse să se simtă vinovat, mărturisea Jobs mai târziu, din cauza faptului că îi făcea pe părinții săi să cheltuiască atât de mulți bani pe o educație care nu părea să‑și justifice valoarea. „Toate economiile părinților mei, care erau simpli muncitori, se duceau pe taxele mele de colegiu“, povestea el într‑un celebru discurs de deschidere, pe care l‑a

64

Steve Jobs - BT.indd 64

Steve Jobs Abandonarea colegiului

08-Feb-12 20:08:44 PM

susținut la Stanford. „Habar nu aveam ce vreau să fac cu viața mea și nu‑mi dădeam seama în ce fel m‑ar putea ajuta colegiul să găsesc un răspuns la această întrebare. Și iată‑mă cheltuind toți banii pe care părinții mei îi strânseseră o viață întreagă. Așa că m‑am hotărât să renunț la școală, păstrându‑mi încrederea că totul se va sfârși cu bine.“ În realitate, nu voia să plece de la Reed; nu voia decât să nu mai plătească taxele de colegiu și să nu mai fie nevoit să meargă la cursurile care nu îl interesau. În mod surprinzător, instituția a tolerat acest lucru. „Avea o minte iscoditoare, care era extrem de interesantă“, declara decanul răspunzător de serviciile studențești, Jack Dudman. „Refuza să accepte automat adevărurile primite de‑a gata, dorind să examineze el însuși totul.“ Dudman i‑a permis lui Steve să audieze cursurile care îl interesau și să stea în dormitoarele prietenilor, chiar și după ce nu a mai plătit taxele de colegiu. „Din clipa în care am abandonat colegiul, nu a mai fost nevoie să merg la cursurile obligatorii, care nu‑mi transmiteau nimic, și am început să mă înființez la cele care păreau interesante“, spunea Jobs. Printre acestea se număra un curs de caligrafie, de care a fost atras după ce a văzut prin campus niște postere desenate extrem de frumos. „Am învățat despre fonturi serif și sans serif, despre varierea spațiului dintre diverse combinații de litere și despre caracteristicile care asigură un tipar de înaltă calitate. Mă atrăgea, oferindu‑mi o perspectivă istorică și o subtilitate artistică pe care știința nu o poate surprinde, ceea ce mi se părea fascinant.“ Încă o dată, Jobs se plasa în mod conștient la granița dintre arte și tehnologie. În toate produsele sale, tehnologia avea să se îmbine cu designul de înaltă calitate, distingându‑se prin eleganță, umanitate și fantezie. Avea să se situeze în avangardă, pledând pentru accesibilitatea interfețelor grafice în raport cu utilizatorul. Cursul de caligrafie urma să devină emblematic în acest sens. „Dacă nu aș fi ajuns la acel curs deosebit de la colegiu, Mac‑ul nu ar fi avut niciodată caractere multiple sau fonturi cu o spațiere proporționată. Și, de vreme ce Windows nu a făcut decât să copieze Mac‑ul, probabil că niciun computer personal nu ar fi beneficiat de toate acestea.“ Între timp, Jobs continua să ducă o viață boemă, în preajma colegiului Reed. Mergea desculț de cele mai multe ori, purtând sandale când ningea. Elisabeth Holmes îi gătea, încercând să țină pasul cu dietele sale obsesive. Returna sticlele de apă minerală, pentru a primi în schimbul

Abandonarea colegiului Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 65

65

08-Feb-12 20:08:44 PM

lor ceva mărunțiș, continua să meargă la templul Hare Krishna, unde duminica primea o cină gratuită, și purta o jachetă groasă în apartamentul neîncălzit din garaj, pentru care plătea o chirie de douăzeci de dolari pe lună. Când avea nevoie de bani, găsea de lucru la laboratorul departamentului de psihologie, unde asigura mentenanța echipamentului electronic, utilizat pentru desfășurarea experimentelor privind comportamentul animalelor. Chrisann Brennan venea uneori în vizită. Relația lor avea un traseu neregulat, cu întreruperi și reveniri. Însă, în cea mai mare parte a timpului, Jobs se îngrijea de neliniștile propriului suflet, angajându‑se în căutarea personală a iluminării. „M‑am maturizat într‑un moment magic“, reflecta el mai târziu. „Conștiința noastră s‑a dezvoltat cu ajutorul filosofiei Zen și, totodată, al LSD‑ului.“ Chiar și mai târziu în viață avea să considere că drogurile psihedelice au contribuit la iluminarea sa. „Consumul de LSD a constituit o experiență profundă pentru mine, fiind unul dintre cele mai importante lucruri din viața mea. LSD‑ul îți arată că există o altă perspectivă asupra realității, pe care nu ți‑o mai amintești după ce dispare efectul drogului, dar știi că există. Mi‑a întărit credința în ceea ce era cu adevărat important pentru mine: să creez lucruri nemaipomenite, și nu să fac bani, să readuc lucrurile pe făgașul istoriei și al conștiinței umane, atât cât îmi stătea în putință.“

66

Steve Jobs - BT.indd 66

Steve Jobs Abandonarea colegiului

08-Feb-12 20:08:44 PM

4

Atari și India Zen și arta designului de jocuri

Atari În februarie 1974, după optsprezece luni petrecute la Reed, Jobs s‑a hotărât să se întoarcă acasă la părinții săi, în Los Altos, și să‑și caute de lucru. Nu a fost o căutare dificilă. În perioadele de vârf din anii ’70, secțiunea de anunțuri publicitare din San

Jose Mercury acoperea până la 60 de pagini de oferte cu locuri de muncă în domeniul tehnologiei. Una dintre acestea i‑a atras atenția lui Jobs. „Vă distrați și faceți bani“, spunea anunțul. În ziua aceea, Jobs a pășit în holul recepției producătorului de jocuri video Atari, spunându‑i directorului de la Resurse Umane, care tresărise văzându‑i părul și ținuta neîngrijită, că nu avea de gând să plece până nu primea o slujbă.

Fondatorul companiei Atari era un antreprenor voinic, pe nume Nolan Bushnell, un vizionar carismatic, cu o doză plăcută de histrionism – cu alte cuvinte, un alt model care aștepta să stârnească emulația.

După ce a devenit celebru, îi plăcea să se plimbe în mașini Rolls Royce, să fumeze marijuana și să organizeze ședințe cu angajații, în timp ce stătea cufundat în apa fierbinte din cadă. La fel cum făcuse Friedman și cum avea să învețe și Jobs să facă, era capabil să‑și transforme farmecul într‑o forță vicleană, să amăgească prin lingușiri și să intimideze, distorsionând realitatea prin puterea personalității sale. Inginerul‑șef al companiei era Al Alcorn, un tip vânjos și jovial, ceva mai pragmatic, adultul casei, care încerca să implementeze viziunea și să tempereze entuziasmele lui Bushnell. Până în momentul acela, dăduseră marea lovitură cu un joc video numit Pong, în care doi jucători încercau să ridice în aer un punct luminos pe un ecran, cu ajutorul a două linii mobile, care acționau la fel ca niște palete. (Dacă aveți sub treizeci de ani, întrebați‑vă părinții!)

Când Jobs a intrat în holul de la Atari, purtând sandale și cerând să i se dea un loc de muncă, a fost convocat Alcorn. „Mi s‑a spus: «E un

Atari și India Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 67

67

08-Feb-12 20:08:44 PM

puștan hippie pe hol. Zice că nu pleacă până nu‑l angajăm. Să chem poliția sau îi dau voie să intre?» Am spus: «Dă‑i drumul înăuntru!»“ Așa a ajuns Jobs să fie unul dintre primii 50 de angajați ai companiei Atari, lucrând ca tehnician pentru cinci dolari pe oră. „Gândind retrospectiv, era ciudat că angajasem un puști care renunțase la colegiul Reed“, își aminteşte Alcorn. „Însă am văzut ceva în el. Era foarte inteligent, entuziast și manifesta o mare frenezie față de tehnologie.“ Alcorn l‑a repartizat să lucreze sub conducerea unui inginer extrem de strict, pe nume Don Lang. A doua zi, Lang s‑a plâns că: „Tipul ăsta e un hippie nenorocit, care mai și miroase urât pe deasupra. De ce mi‑ai făcut așa ceva? Și e imposibil să te înțelegi cu el.“ Jobs era fidel credinței sale că dieta vegetariană drastică pe care o ținea, care consta în fructe, era capabilă să prevină nu doar secrețiile, ci și mirosurile neplăcute, chiar dacă nu folosea deodorant și nici nu făcea duș regulat. Se pare că teoria lui era deficitară.

Lang și alții voiau să scape de Jobs, dar Bushnell a găsit o soluție. „Nu aveam o problemă nici cu mirosul, nici cu comportamentul lui“, spune el. „Steve era dificil, dar îmi plăcea de el. Așa că i‑am cerut să lucreze în tura de noapte. Era o modalitate de a‑l salva.“ Jobs intra la muncă după ce Lang și alții plecau și lucra aproape toată noaptea. Deși fusese izolat de ceilalți, ajunsese să fie cunoscut pentru obrăznicia sa.

Când se întâmpla să interacționeze cu alții, avea tendința să le spună verde‑n față că erau „niște idioți“. Privind retrospectiv, îşi susţinea în continuare poziția. „Singurul motiv pentru care eu străluceam era faptul că toți ceilalți erau vai de capul lor“, preciza el. În ciuda aroganței sale (sau poate datorită acesteia), a reușit să‑l farmece pe șeful companiei Atari. „Era mult mai înclinat spre filosofie decât ceilalți oameni cu care lucram. Obișnuiam să discutăm despre raportul dintre liberul arbitru și determinism. Eu înclinam să cred că lucrurile erau în mare măsură predeterminate, că eram programați într‑un anumit fel. Dacă am fi deținut toate informațiile necesare, am fi putut prevedea acțiunile oamenilor. Steve avea o părere opusă“, își aminteşte Bushnell.

Această perspectivă era în consonanță cu credința sa în puterea voinței de a subjuga realitatea.

Jobs a contribuit la îmbunătățirea câtorva jocuri, conferind cipurilor niște designuri atrăgătoare și a preluat dispoziția sugestivă a lui Bushnell de a juca după propriile sale reguli. Pe lângă aceasta, aprecia intuitiv simplitatea jocurilor Atari. Nu aveau manual de utilizare și trebuia să

68

Steve Jobs - BT.indd 68

Steve Jobs Atari și India

08-Feb-12 20:08:44 PM

fie suficient de lipsite de complexitate, încât să se poată prinde cum funcționează chiar și un boboc drogat. Singurele instrucțiuni ale jocului Star Trek, produs de Atari erau: „1. Introduceți moneda de 25 de cenți; 2. Evitați klingonienii“.

Nu toți colegii îl evitau pe Jobs. S‑a împrietenit cu Ron Wayne, proiectant la Atari, care, anterior, fondase o companie ce construia jocuri mecanice. Dăduse faliment până la urmă, dar Jobs era fascinat de ideea de a‑ți lansa propria companie. „Ron era un tip uimitor. Înființase companii. Nu mai întâlnisem pe nimeni care să fi făcut asta“, mărturisea Jobs. I‑a propus lui Wayne să intre în afaceri împreună; Jobs spunea că ar putea împrumuta 50.000 de dolari, cu care ar fi putut proiecta și lansa pe piață un joc mecanic. Însă Wayne era pățit cu afacerile, așa că l‑a refuzat. „I‑am spus că era cel mai ușor mod de a pierde 50.000 de dolari, dar admiram faptul că avea o dorință arzătoare de a pune bazele propriei sale afaceri“, își aminteşte Wayne. Într‑un weekend, Jobs se afla în vizită la Wayne, care locuia într‑un apartament, și discutau chestiuni filosofice, cum făceau adesea, când acesta i‑a spus că voia să‑i spună ceva. „Da, cred că știu ce vrei să‑mi spui“, a replicat Jobs. „Cred că‑ți plac bărbații.“ Wayne i‑a răspuns că da. „Era prima dată când întâlneam pe cineva despre care știam că e gay“, îşi amintea Jobs. „Ron m‑a ajutat să dobândesc o perspectivă corectă asupra acestui lucru“. Jobs l‑a întrebat fără să stea pe gânduri: „Ce simți când vezi o femeie frumoasă?“, la care Wayne a răspuns: „E la fel ca atunci când privești un cal frumos. Îl admiri, dar nu vrei să te culci cu el. Apreciezi frumusețea în sine.“ Wayne susţine că nevoia sa de a face această dezvăluire lui Jobs era un semn că acesta îi inspira o mare încredere. „Nimeni de la Atari nu știa și puteam să‑i număr pe degetele de la mâini și de la picioare pe cei cărora le mărturisesem acest lucru în toată viața mea. Dar cred că pur și simplu mi s‑a părut firesc să‑i spun, simțind că va înțelege, iar asta nu ne‑a afectat deloc relația.“

India Unul dintre motivele pentru care, la începutul anului 1974, Jobs abia aștepta să facă niște bani era faptul că Robert Friedland, care fusese în India cu o vară înainte, îl îndemna să plece într‑acolo, în propria sa călătorie spirituală. Friedland studiase în India cu Neem Karoli Baba

Atari și India Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 69

69

08-Feb-12 20:08:44 PM

(Maharaj‑ji), care fusese gurul multora dintre membrii mișcării hippie din anii ’60. Jobs a hotărât că trebuie să facă și el acest lucru și l‑a convins pe Daniel Kottke să‑l însoțească. Nu era motivat doar de aventură. „Pentru mine era o căutare serioasă“, declara el. „Îmi intrase în cap ideea de iluminare și încercam să‑mi dau seama cine eram și care era locul meu în lume.“ Kottke adaugă că misiunea pe care și‑o asumase Jobs și căutările sale părea a fi motivată parțial de faptul că nu‑și cunoștea părinții biologici. „Avea un gol în suflet, pe care încerca să‑l umple.“ Când Jobs i‑a anunțat pe tipii de la Atari că își dădea demisia pentru a pleca în India, în căutarea unui guru, jovialul Alcorn s‑a amuzat. „A intrat la mine, m‑a privit fix, declarându‑mi: «Mă duc să‑mi caut un guru», la care eu i‑am zis: «Nu mai spune. Bravo. Să‑mi scrii!» Apoi mi‑a spus că ar vrea să‑l ajut să‑și plătească drumul și i‑am răspuns: «E, pe dracu!»“ Apoi Alcorn a avut o idee. Atari făcea kituri de jocuri pe care voia să le expedieze la München, unde erau asamblate în forma finală și distribuite de către un angrosist din Torino. Dar exista o problemă: deoarece jocurile erau proiectate să funcționeze în sistemul american de 60 de cadre pe secundă, în Europa, unde tempoul era de 50 de cadre pe secundă, apăreau probleme de interferență, care dădeau bătăi de cap. Alcorn a schițat o soluție împreună cu Jobs, iar apoi s‑a oferit să‑l plătească să meargă în Europa pentru a o implementa.

— Cu siguranță e mai ieftin să pleci spre India de acolo, i‑a spus el.

Jobs a fost de acord. Astfel că Alcorn i‑a urat drum bun, adăugând un îndemn: — Salută‑l pe gurul tău din partea mea!

Jobs a petrecut câteva zile în München, unde a rezolvat problema de interferență, reușind să‑i consterneze pe managerii nemți, care purtau costume în culori închise. Aceștia i s‑au plâns lui Alcorn că Jobs se îmbrăca și mirosea ca un vagabond, fiind și nepoliticos pe deasupra. „I‑am întrebat: «A rezolvat problema?», iar ei mi‑au răspuns: «Da». Apoi am adăugat: «Dacă mai aveți necazuri, sunați‑mă, mai am și alți tipi ca el!», la care ei mi‑au zis: «Nu, nu, ne descurcăm singuri data viitoare».“ În ceea ce îl privește, Jobs era supărat că nemții încercau întruna să‑i dea să mănânce carne și cartofi. „Nici măcar nu există cuvântul vegetarian în limba lor“, s‑a plâns el (pe nedrept) lui Alcorn, într‑una dintre convorbirile telefonice.

S‑a simțit mai bine atunci când a mers cu trenul pentru a se întâlni cu distribuitorul la Torino, unde pastele italiene și amabilitatea gazdei au

70

Steve Jobs - BT.indd 70

Steve Jobs Atari și India

08-Feb-12 20:08:44 PM

fost mult mai plăcute. „Am stat vreo două săptămâni în Torino, care e un oraș industrial plin de viață, unde m‑am simțit minunat“, își amintea el. „În fiecare seară, distribuitorul mă scotea la cină și mergeam într‑un local unde nu erau decât opt mese și niciun meniu. Le spuneai pur și simplu ce voiai și îți făceau mâncarea cerută. Una dintre mese era rezervată pentru președintele companiei Fiat. A fost super tare.“ Apoi a plecat spre Lugano, în Elveția, unde a stat la unchiul lui Friedland, după care a luat avionul spre India.

Când a coborât din avion în New Delhi, a simțit valurile de căldură care se ridicau din asfaltul pistei, deși nu era decât luna aprilie. Cineva îi dăduse un nume de hotel, dar era plin, așa că a plecat spre un altul, la insistențele șoferului său de taxi, care susținea că e bun. „Sunt sigur că primise bacșiș, căci a luat‑o pe ocolite, oferindu‑mi un tur complet.“ Jobs l‑a întrebat pe proprietarul hotelului dacă apa era filtrată și a fost suficient de nesăbuit să creadă răspunsul acestuia. „M‑am îmbolnăvit rapid de dizenterie. Mi‑era rău, mă simțeam îngrozitor și aveam febră mare. Într‑o săptămână am ajuns de la 72,5 la 54,5 kilograme.“ După ce s‑a însănătoșit suficient încât să se poată mișca, s‑a hotărât că trebuia să plece din Delhi. Așa că a pornit spre orașul Haridwar, aflat în vestul Indiei, aproape de locul din care izvora Gangele, unde se organiza un festival ce purta denumirea de Kumbh Mela. Peste 10 milioane de oameni inundaseră orașul care, în mod obișnuit, adăpostea mai puțin de 100.000 de locuitori. „Peste tot erau oameni sfinți. Era plin de corturile unui învățător sau altul. Am văzut oameni mergând călare pe elefanți și câte și mai câte. Am petrecut câteva zile în acel loc, dar am hotărât că trebuia să plec și de acolo.“ A mers cu trenul și cu autobuzul, până a ajuns într‑un sat aflat în apropiere de Nainital, la poalele munților Himalaya. Acolo locuia Neem Karoli Baba, sau locuise. La sosirea lui Jobs, acesta nu mai era în viață, cel puțin nu în aceeași întrupare. Jobs a închiriat o cameră, în care era o saltea așezată pe dușumea, de la o familie care l‑a ajutat să‑și revină, oferindu‑i mese vegetariene. „Am găsit un exemplar în engleză al cărții Autobiography of a Yogi, ce fusese lăsat de către unul dintre călătorii care trecuseră pe acolo, și am citit‑o de mai multe ori, pentru că nu aveam prea multe de făcut: mă plimbam dintr‑un sat în altul, așteptând să mă înzdrăvenesc după dizenterie.“ Din comunitate făcea parte Larry Brilliant, un epidemiolog care se străduia să eradicheze variola şi care mai târziu avea să conducă filiala dedicată actelor filantropice a

Atari și India Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 71

71

08-Feb-12 20:08:44 PM

companiei Google și a Fundației Skoll. Larry și Steve au legat o prietenie pe viață.

La un moment dat, Jobs a aflat de existența unui tânăr hindus ajuns sfânt şi care ținea o întrunire cu discipolii săi pe moșia din Himalaya a unui înstărit om de afaceri. „Aveam ocazia de a cunoaște o ființă spirituală și de a petrece timp cu discipolii săi, dar totodată era o șansă de a primi o masă bună. Mi‑era foarte foame și simțeam mirosul mâncării pe măsură ce mă apropiam.“ În timp ce Jobs mânca, omul sfânt, care nu era cu mult mai vârstnic decât el, l‑a ales din întreaga mulțime, a arătat spre el și a început să râdă fără să se mai poată opri. „A alergat spre mine, m‑a înșfăcat, scoțând un sunet ca de trompetă și a spus: «Ești exact ca un copil»“, își amintea Jobs. „Nu eram prea încântat de atenția pe care mi‑o acorda.“ Luându‑l de mână, l‑a scos din mulțimea de discipoli, conducându‑l spre un deal, unde se afla un puț și un mic iaz. „Ne‑am așezat și am văzut că scoate un brici drept. Mă gândeam că e nebun și începusem să‑mi fac griji. Apoi a scos la iveală o bucată de săpun – pe vremea aceea purtam părul lung –, m‑a săpunit și mi‑a ras părul. Mi‑a spus că îmi salvează sănătatea.“ Daniel Kottke a sosit în India la începutul verii și Jobs s‑a întors la New Delhi să‑l întâmpine. Au rătăcit dintr‑un loc într‑altul, fără nicio țintă, mergând în mare parte cu autobuzul. În momentul acela Jobs renunțase la ideea de a găsi un guru care să‑i împărtășească din înțelepciunea sa și încerca să caute iluminarea prin intermediul experiențelor ascetice, al privațiunilor și al simplității. Nu reușise să dobândească liniștea interioară. Kottke își amintește că, la un moment dat, Steve s‑a certat cu o femeie hindusă, întâlnită în piața unui sat, femeie care, susținea Jobs, strigând furios, pusese apă în laptele pe care li‑l vindea.­ Cu toate acestea, Jobs era capabil și de generozitate. Când au ajuns în orașul Manali, sacul de dormit al lui Kottke a fost furat, cu tot cu cecurile sale de călătorie. „Steve mi‑a dat să mănânc pe cheltuiala sa și mi‑a plătit biletul de autobuz înapoi spre Delhi“, istoriseşte Kottke. Totodată i‑a mai dat lui Kottke o sută de dolari, adică toți banii pe care îi mai avea, pentru a‑l ajuta să se descurce. În cele șapte luni pe care le‑a petecut în India, le scrisese rar părinților, luându‑și corespondența de la biroul American Express din New Delhi, când trecea pe acolo, astfel că aceștia au fost cumva surprinși când i‑a sunat de pe aeroportul Oakland, rugându‑i să vină să‑l ia. S‑au urcat în mașină și au venit imediat după el. „Aveam capul ras, purtam o robă

72

Steve Jobs - BT.indd 72

Steve Jobs Atari și India

08-Feb-12 20:08:44 PM

indiană de bumbac, iar pielea îmi căpătase o nuanță ciocolatiu‑roșiatică de la atâta soare“, rememora el. „Stăteam acolo și părinții mei au trecut de vreo cinci ori pe lângă mine, când, în cele din urmă, mama a venit spre mine, spunând: «Steve?», iar eu am zis: «Bună!»“ L‑au dus acasă, unde a continuat să încerce să se găsească pe sine.

Drumul spre iluminare era o misiune cu nenumărate căi. Dimineața și seara medita și studia budismul Zen, iar peste zi mergea să audieze cursuri de fizică sau de inginerie la Stanford.

Căutarea Interesul lui Jobs față de spiritualitatea orientală, față de hinduism, budismul Zen și căutarea iluminării nu era o simplă toană adolescentină a unui băiat de nouăsprezece ani. De‑a lungul întregii sale vieți, avea să încerce să urmeze multe dintre principiile de bază ale religiilor orientale, insistând asupra conceptului de prajňā, înțelepciune sau înțelegere cognitivă, trăită intuitiv, prin concentrarea minții. Ani mai târziu, stând în grădina sa din Palo Alto, reflecta asupra influenței călătoriei sale în India: Întoarcerea în America a constituit, pentru mine, un șoc cultural mult mai mare decât șederea în India. Oamenii din mediul rural indian nu‑și folosesc intelectul așa cum o facem noi, ci intuiția, iar intuiția lor este mult mai dezvoltată decât în restul lumii. Intuiția este un lucru foarte puternic, mai puternic decât intelectul, în opinia mea. A avut un mare impact asupra muncii mele.

Gândirea rațională occidentală nu este o caracteristică umană înnăscută; este o deprindere și constituie marea realizare a civilizației occidentale. Oamenii din satele indiene nu au dobândit niciodată această deprindere. Au învățat altceva, care, din anumite puncte de vedere, este la fel de valoros, iar din altele, nu. Acest lucru este puterea intuiției și a înțelepciunii empirice.

Când m‑am întors, după ce petrecusem șapte luni în satele din India, am sesizat nebunia lumii occidentale, precum și capacitatea acesteia de a gândi rațional. Dacă stai pur și simplu și observi, îți dai seama cât de agitată e mintea ta. Dacă încerci să o calmezi, nu faci decât să înrăutățești lucrurile, însă, în timp, se liniștește cu adevărat, iar când reușești să o faci, ți se oferă ocazia de a auzi lucruri mai subtile: e momentul în care intuiția începe să înflorească și începi să vezi realitatea mai clar și să exiști mai mult în prezent. Mintea încetinește și asiști la o imensă dilatare a clipei. Vezi mult mai mult decât până atunci. Este o întreagă disciplină; trebuie să o exersezi.

Atari și India Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 73

73

08-Feb-12 20:08:44 PM

Filosofia Zen a avut o profundă influență asupra vieții mele începând de atunci. La un moment dat mă gândeam să merg în Japonia și să încerc să fiu primit la mănăstirea Eihei‑ji, dar îndrumătorul meu spiritual m‑a sfătuit să rămân aici. Mi‑a spus că nu e nimic acolo pe care să nu‑l pot găsi aici și a avut dreptate. Am înțeles adevărul zicalei Zen care spune că, dacă dorești să călătorești în jurul lumii pentru a întâlni un învățător, îți va apărea unul la ușă.

Și, într‑adevăr, Jobs a găsit un învățător chiar în cartierul său. Shunryu Suzuki, care a scris Zen Mind, Beginner’s Mind și care conducea Centrul Zen din San Francisco, venea în Los Altos în fiecare seară de miercuri pentru a ține prelegeri în fața unui mic grup de discipoli și pentru a medita împreună cu aceștia. După o vreme, l‑a rugat pe asistentul său, Kobun Chino Otogawa, să deschidă un centru permanent acolo. Jobs a devenit un discipol fervent, laolaltă cu prietena sa ocazională, Chrisann Brennan, cu Daniel Kottke și Elisabeth Holmes. Totodată, a început să aibă perioade de izolare, în care se retrăgea la Centrul Zen Tassajara, o mănăstire situată în apropiere de Carmel, unde preda și Kobun.

Kottke îl găsea amuzant pe Kobun. „Engleza lui era îngrozitoare.

Vorbea folosind un fel de haikuuri, recurgând la fraze poetice și sugestive. Stăteam și îl ascultam, și jumătate din timp habar n‑aveam despre ce turuia. Pentru mine totul era un soi de farsă haioasă“, își aminteşte el. Holmes era mai implicată în scenele de acest gen. „Când mergeam la meditațiile lui Kobun, noi ne așezam pe perne zafu, iar el stătea pe dais*. Am învățat cum să ignorăm lucrurile care ne distrăgeau atenția.

Era ceva magic. Într‑o seară meditam împreună cu Kobun, în timp ce afară ploua, iar el ne‑a învățat cum să folosim sunetele din mediul înconjurător pentru a ne recăpăta concentrarea, cufundându‑ne în meditație“, povesteşte ea.

Cât despre Jobs, era plin de abnegație. După spusele lui Kottke, „devenise foarte serios, plin de sine și, în general, insuportabil“. Începuse să se vadă cu Kobun aproape zilnic și, la câteva luni, plecau în călătorii solitare, izolându‑se pentru a medita. „Ajunsesem să petrec cât de mult timp puteam cu el“, își amintea Jobs. „Era căsătorit, iar soția lui era asistentă medicală la Stanford și aveau doi copii. Ea lucra în turele de noapte, așa că seara mergeam la ei și stăteam cu Kobun. Pe la miezul nopții, ea se întorcea de la muncă și‑mi spunea să o iau din loc.“ Uneori * Platformă plasată într‑o cameră sau sală, adesea în partea din față a acesteia, destinată în trecut nobililor sau persoanelor cu autoritate (n.t.).

74

Steve Jobs - BT.indd 74

Steve Jobs Atari și India

08-Feb-12 20:08:44 PM

discutau dacă era cazul sau nu ca Jobs să se dedice în totalitate căutărilor spirituale, dar Kobun l‑a sfătuit să nu o facă. L‑a asigurat că putea păstra legătura cu latura sa spirituală, chiar dacă se ocupa de o afacere. Relația lor s‑a dovedit a fi una profundă și de durată; șaptesprezece ani mai târziu, Kobun avea să oficieze ceremonia de căsătorie a lui Jobs.

Căutarea obsesivă a cunoașterii de sine l‑a determinat, de asemenea, pe Jobs să participe la ședințe de terapie prin strigăte primare, care fusese dezvoltată recent și popularizată de un psihoterapeut din Los Angeles, numit Arthur Janov. Se baza pe teoria freudiană conform căreia problemele psihologice sunt cauzate de suferințele reprimate în copilărie; Janov susținea că acestea puteau fi rezolvate prin retrăirea momentelor primare și prin exprimarea necenzurată a durerii – uneori, prin strigăte.

Pentru Jobs, aceasta părea preferabilă terapiei bazate pe limbaj, deoarece implica mai curând sentimentele intuitive și acțiunile emoționale decât analiza rațională. „Nu era ceva la care trebuia să te gândești“, declara el mai târziu. „Era ceva ce trebuia făcut: închideai ochii, îți țineai respirația, plonjai și ieșeai de cealaltă parte mai lucid.“ Un grup alcătuit din prozeliții lui Janov se ocupa de un program numit Centrul Sentimentelor, aflat în Oregon, care se desfășura într‑un vechi hotel din orașul Eugene, administrat de gurul lui Jobs de la Colegiul Reed, Robert Friedland, a cărui fermă se afla în apropiere. La sfârșitul anului 1974, Jobs s‑a înscris la un curs de terapie care se desfășura acolo, timp de douăsprezece săptămâni, și costa o mie de dolari. „Atât Steve, cât și eu eram preocupați de dezvoltarea personală, așa că voiam să merg cu el, dar eu nu‑mi puteam permite cursul“, precizează Kottke.

Jobs le‑a mărturisit prietenilor apropiați că era mânat de suferința pe care o resimțea din cauza faptului că fusese încredințat spre adopție și că nu‑și cunoștea părinții. „Steve era animat de o profundă dorință de a‑și întâlni părinții biologici, cu scopul de a se cunoaște mai bine pe sine“, spunea Friedland ulterior. Aflase de la Paul și Clara Jobs că părinții săi absolviseră facultatea și că era posibil ca tatăl său să fie sirian. Ba chiar se gândise să angajeze un detectiv particular, însă hotărâse să amâne acest demers deocamdată. „Nu voiam să‑mi rănesc părinții“, mărturisea el, referindu‑se la Paul și Clara.

Potrivit lui Elisabeth Holmes „îl frământa faptul că fusese adoptat.

Simțea că era o problemă pe care trebuia să ajungă să o controleze emoțional“. Jobs i‑a spus acelaşi lucru: „E o chestiune care mă

Atari și India Steve Jobs

Steve Jobs - BT.indd 75

75

08-Feb-12 20:08:44 PM