Interior_Omul_Generos_BT_RAMO - crop

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 1

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 2

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 3

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 4

The original title of this book is Generous man: How Being Generous is the Sexiest Thing You Can Do,

by Tor Nørretranders, Thunder’s Mouth Press, An Imprint of Avalon Publishing Group Inc., New York © 2005 by Tor Nørretranders © Publica, 2008, pentru ediţia în limba română ISBN 978-973-88365-6-3 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României NØRRETRANDERS, TOR Omul generos : a-i ajuta pe alţii este cel mai sexy lucru pe care îl poţi face / Tor Nørretranders ; trad.: Cristina Sasu. București : Publica, 2008 ISBN 978-973-88365-6-3 I. Sasu, Cristina (trad.)

177.7

EDITORI: Cătălin Muraru Radu Minculescu Silviu Dragomir COPERTA: Alexe Popescu REDACTOR: Bogdan Ungureanu DTP: Cristian Coban CORECTURĂ: Sînziana Doman

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 5

Cuprins Mulþumiri ...................................................................................9 Prolog .........................................................................................11 Experimente. Homo economicus este o ficþiune ....................17 Cooperarea între egocentrici este posibilã..............................29 Darwin I. Urmãreºte linia celei mai mici rezistenþe...............40 Reciprocitatea ..........................................................................47 A ne ajuta unul pe celãlalt este natural...................................47 Darwin II. Alegerea cãii facile ..................................................75 Handicapul. Pãunul ºi penajul lui frapant ..............................91 Generozitatea. De unde vin faptele bune...............................117 Dublu Darwin. Doi oameni într-unul.....................................125 Teoria culturii. Mesajul libertãþii: fã un efort ºi vei face sex .....138 Bunuri ºi daruri. Mecanismul pieþei ºi faþa umanã ..............176 Creativitatea. Sã þi se dea o experienþã..................................199 Deschiderea. Multiplele avantaje de a împãrþi totul ............211 Spiritul public. Bunãstarea face banii, chiar ºi la nivel global .......232 Viitorul. Pãstraþi selecþia sexualã ..........................................255 Epilog ......................................................................................272

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 6

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 7

„Pictez ca sã primesc pãsãricã.“ (Jens Jørgen Thorsen)

Omul generos

7

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 8

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 9

Mulþumiri Aș vrea să mulţumesc tuturor celor care au contribuit de-a lungul anilor la procesul ce a dus la această carte.

Aici sunt incluși, printre mulţi alţii, Peter Bastian, Claus Bindslev, Gert Birnbacher, Nikolaj Cederholm, Chris Calude, Greg Chaitin, Claus Clausen, Wilfred Dolfsma, Thomas Hylland Eriksen, Lars Friberg, Don Foresta, Steve Gangestad, Marty Golubitsky, Karl Grammer, Martin von Haller Grønbœk, George Hersey, Peter Hesseldahl, Lars H.U.G., Timmi Jacob Jensen, Kevin Kelly, Ole Fogh Kirkeby, Morten Lund, Benoit Mandelbrot, George Markowsky, Pia Maria Marquard, George Miller, Poul Nesgaard, Nikolaj Nyholm, Anders Pape Møller, Ulla Puggaard, Howard Rheingold, Cecilie Rubow, Thomas Ryan Jensen, Christer Sturmark, Randy Th ornhill și Steven Weber.

Nici unul dintre cei de mai sus nu poartă absolut nici o responsabilitate pentru carenţele sau deficienţele acestei cărţi, cu atât mai puţin pentru înclinaţia ei rușinoasă de a încerca să explice mult prea mult din viaţă.

Mulþumiri

Omul generos

9

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 10

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 11

Prolog Bine aţi venit în lumea acestei cărţi despre sex sau — mai exact poate — despre cum se obţine acesta.

Instrucţiunile sunt simple: îndreaptă-te exact spre contrariu. Nu obţii sex gândindu-te la el. Îl obţii gândindu-te la tot felul de alte lucruri, dându-ţi toată silinţa la lucrurile pe care știi să le faci bine, cum ar fi să cânţi la vioară, să fii prietenos, să salvezi lumea sau să pictezi tablouri. Îţi arăţi valoarea făcând ceva dificil. Acesta este un factor central — deși până acum complet trecut cu vederea — în dezvoltarea vieţii pe pământ; într-adevăr, este un lucru central în viaţa oricui.

Ultimele câteva decenii de cercetare în domeniul biologiei indică o legătură simplă: pentru a câștiga un partener pentru împerechere, animalele și oamenii își arată cele mai bune părţi. Toţi tind spre perfecţiune, demonstrează că sunt dispuși să îi ajute pe ceilalţi, să facă acel lucru în plus, să arate consideraţie și să nu stea în calea lor. Cu alte cuvinte, sunt generoși.

Această carte analizează felul în care atribute precum generozitatea, creativitatea, spiritul de cooperare și inteligenţa derivă din atracţia instinctivă către sex și dragostea pentru celălalt, obiectul dorinţei. După cum vom vedea, atracţia noastră către un partener sexual este cea care, în mare măsură, scoate la suprafaţă ceea ce este mai bun în noi — înţelepciune, frumuseţe și filantropie.

Acest lucru poate fi exprimat într-o scurtă propoziţie de o aproape nerușinată valabilitate universală: fă un efort și vei face sex.

Evoluţia nu înseamnă numai supravieţuire, ci înseamnă și a convinge sexul opus că ai ceva de oferit.

Prolog

Omul generos

11

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 12

Teoria lui Charles Darwin asupra originii omului prin evoluţie biologică are două părţi, dintre care una a fost uitată pentru mai bine de o sută de ani. Selecţia naturală, care este legată de supravieţuire și eficienţă, ne este familiară. Dar există, de asemenea, și selecţia sexuală, care este legată de seducerea unui reprezentant al sexului opus pentru a avea urmași („alegerea pentru împerechere“, după cum a numit-o J.P. Jacobsen, în traducerea daneză a operelor importante ale lui Darwin).

Selecţia sexuală este motorul creativ nu numai în istoria naturală, ci și în dezvoltarea culturii și societăţii. Intelectele noastre, puterile noastre creative și capacitatea de a lucra împreună s-au dezvoltat prin ritualuri de împerechere și curtare.

O schimbare dramatică are loc în prezent în imaginea pe care o avem asupra omului — de la o percepţie ce implică o luptă rece, egoistă și raţională pentru a supravieţui în natură și pe piaţă la o percepţie bazată pe generozitate, beneficiu reciproc și sprijinirea celuilalt.

Această schimbare a început prin descoperirile decisive în mai multe domenii știinţifice: economie experimentală, teoria jocului, teoria evoluţiei, antropologie, sociologia cunoașterii, teoria tehnologiei și teoria bunăstării și a asistenţei sociale. Împreună, toate acestea schiţează o imagine surprinzător de simplă care arată nu numai originile grijii, asistenţei și comunităţii, ci și ale creativităţii, curiozităţii și dorinţei de a explora lumea. Totul este legat de sex, dar calea spre sex nu este deschisă de preocuparea perversă pentru copulaţie, care este dominantă în mass-media de azi, ci, în mod ironic, de preocuparea pentru orice altceva decât sex: putere creativă, vânătoarea după premiul cel mare și rezervele umane din viaţa cotidiană. Mărinimie. Generozitate.

Există două persoane în om: Homo economicus, care este creat din instinctele de supravieţuire ale selecţiei naturale, și Homo generosus, cum îl numesc eu, care este creat din instinctele curtenitoare ale selecţiei sexuale.

12

Omul generos

Prolog

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 13

Ne îndreptăm spre o comunitate globală a bărbatului, în care darurile sunt la fel de importante ca și bunurile, cooperarea la fel de importantă ca și competiţia, în care atragerea atenţiei tinde să devină cea mai importantă formă de bogăţie și în care bunăstarea și absenţa foametei vor fi lucruri firești pentru fiecare membru al speciei.

Această dezvoltare nu se datorează carităţii sau sentimentalismului, ci pur și simplu faptului că urmărirea intereselor egoiste a luat forme noi și mai creative. Din punct de vedere biologic nu există nici o opoziţie fundamentală între egoism și cooperare sau între egoism și altruism, iar astăzi oamenii își arată valoarea într-un mod deosebit faţă de bărbatul Epocii de Piatră. Provocarea este aceeași: găsirea unui partener sexual.

Dar efortul pe care îl facem în acest sens este diferit acum, iar roadele acestuia sunt de un cu totul alt gen.

Așadar, da, această carte este despre sex. Dar numai pentru că sexul implică de fapt și cu totul alte lucruri — intelect, înţelepciune și estetică. Prin observarea a ceva foarte limitat (sex), descoperim ceva mult mai mare.

Să începem cu ceva ce ne stimulează cu adevărat interesul egoist: banii. Să jucăm un joc. Miza? Filosofia noastră de viaţă.

Prolog

Omul generos

13

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 14

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 15

Omul generos

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 16

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

1

3/21/2008

1:42 PM

Page 17

Experimente.

Homo economicus este o ficþiune

Vrei să joci? Iată care sunt regulile. Poţi primi 100 de dolari cu o condiţie: îi vei împărţi cu mine într-un mod pe care eu îl consider acceptabil. Trebuie să îmi faci o ofertă unică.

Dacă o refuz, nici unul dintre noi nu primește nici un cent. Jocul ultimatumului. Cât îmi vei oferi? Jumătate? Păi ai putea; dar ești privilegiat. Tu faci prima mutare, pe când eu pot doar să îţi accept sau să îţi refuz oferta. Așa că poate ar trebui să cântărești lucrurile puţin în favoarea ta și să îmi oferi 40, păstrând tu 60? Sau să păstrezi 70, faţă de 30 pentru mine? Sau 80, faţă de 20? Cât de departe îndrăznești să mergi? Cât de mult crezi că voi ceda eu?

Să inversăm rolurile. Acum mie mi s-au dat 100 de dolari.

Tu va trebui să îmi accepţi sau să îmi refuzi oferta.

Aș putea alege să îţi ofer jumătate. Dar nu: vreau o bucată mai mare din pradă.

Așa că voi fi neobrăzat și îţi voi oferi 5 dolari din cei 100. Îi iei sau nu. Asta înseamnă 95 de dolari pentru mine.

Ce spui? „Bagă-ţi-i undeva!“ Ești dezgustat de lăcomia mea? Crezi că sunt un nenorocit pentru că propun o împărţire atât de nedreaptă? Îţi vine să mă lovești cu o cărămidă și să mă lași apoi să mă pocnesc singur pentru că sunt atât de lacom? Mă vei lăsa să fierb în nefericitul meu suc propriu? Pedepsirea mea îţi va oferi satisfacţie?

Dar ţi-ai tăia craca de sub picioare. Ai fi putut face 5 dolari degeaba. Tot ce trebuia să faci era să accepţi: primeai cinci dolari gratis.

Chiar vrei să îţi faci rău ţie ca să te răzbuni pe mine?

Experimente. Homo economicus este o ficþiune

Omul generos

17

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 18

După cât se pare, așa este. Jocul ultimatumului a fost jucat de mii de oameni de când a fost gândit acum douăzeci de ani de către Werner Goth și colegii săi de la Universitatea Humboldt din Berlin. Rezultatele au fost uimitoare de fiecare dată: lumea refuză banii dacă li se pare că jucătorul celălalt este prea lacom. Când oferta făcută este de mai puţin de 20% din suma totală, aceasta este de obicei refuzată. (1) Cu alte cuvinte, oamenii nu sunt deosebit de egoiști.

Pentru că nu este egoist să refuzi 5 dolari din 100. Acest lucru nu este deloc în concordanţă cu presupunerea din spatele celei mai la modă teorii economice: că omul este un Homo economicus, egoist și bazat pe raţiune. (2) Nu este nici deosebit de egoist, nici raţional să refuzi bani doar pentru că ești înfuriat de lăcomia celuilalt.

Actul egoist ar fi să accepţi — chiar și dacă ţi s-ar oferi numai cinci cenţi. Totuși, cei mai mulţi refuză ofertele mici. Trebuie să existe o limită. Dar de ce?

Au fost propuse tot felul de versiuni sofisticate: jucători anonimi; asigurarea faptului că niciodată doi jucători nu joacă de două ori cu un altul; ridicarea mizei la salariul pe câteva luni; verificarea sexului, a nivelului educaţional și a aptitudinilor matematice ale participanţilor…. Totuși rezultatele sunt mereu aceleași.

Pentru un important studiu publicat în 2001, un număr de reprezentaţi de vază ai economiei experimentale au făcut echipă cu unsprezece antropologi pentru a examina rezultatele jocului ultimatumului în alte culturi decât cele ale colegilor de breaslă. (3) Puteau găsi mai multe comportamente egoiste în culturile de vânători-culegători încă răspândite pe planeta noastră?

Dar, fără să conteze dacă jocul era jucat de populaţiile Hadza din Tanzania, de cazacii din Mongolia, de Aché din Paraguay sau de Au sau Gnau din Noua Guinee, răspunsul era același: Homo economicus nu exista. Ofertele cu valoare scăzută erau refuzate.

18

Omul generos

Experimente. Homo economicus este o ficþiune

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 19

Existau variaţii între culturi, dar istoria comportamentului uman este pretutindeni mult mai veche decât istoria indivizilor egoiști, raţionali, care sunt fiecare pe cont propriu și indiferenţi faţă de oricine altcineva.

Homo economicus nu este întreaga istorie a omenirii.

Experienţa care te pune cel mai mult pe gânduri din jocul ultimatumului este probabil următoarea: cineva care joacă împotriva unui computer care sugerează o împărţire este dispus să accepte o parte mai mică decât cineva care joacă împotriva altei persoane.

Ce? Un dolar e un dolar! Dacă primesc 10 dolari, pentru mine au aceeași valoare, fie că îi primesc de la un computer, fie că îi primesc de la un student la economie, nu?

De ce tu sau eu am refuza o ofertă făcută de un om, dar am accepta aceeași ofertă din partea unui computer?

Sunt economiștii lacomi pentru că a fi economist te face lacom sau pentru că oamenii lacomi devin economiști?

Bună întrebare, pentru că nu încape îndoială că studenţii la economie sunt mai pasibili să fie necooperanţi în jocuri de acest fel decât alte grupuri de studenţi. Acest lucru a fost descoperit din 1981. (4) Dar de ce?

Pentru a examina acest fenomen, un joc al ultimatumului a fost jucat de două grupuri de studenţi. (5) Unul era format din studenţi la economie, celălalt din studenţi la alte discipline, de exemplu astronomie.

Când au fost analizate rezultatele, cele două grupuri au fost subdivizate încă o dată: studenţi din anul întâi și studenţi din ani mai mari. Ideea din spatele acestei subdivizări a fost aceea de a vedea dacă economiștii aflaţi la început și colegii lor mai experimentaţi dădeau dovadă de niveluri diferite de lăcomie. Dacă lăcomia ar fi fost ceva ce se dobândea studiind economia, aceasta desigur ar fi crescut pe măsura trecerii timpului. În schimb, dacă studenţii la economie veneau întotdeauna din grupul de oameni care se întâmplă să se nască lacomi,

Experimente. Homo economicus este o ficþiune

Omul generos

19

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 20

atunci nici o schimbare nu ar fi fost remarcată pe măsură ce cursurile erau aprofundate.

Oamenii de știinţă din spatele acestui studiu au vrut să stabilească dacă lăcomia din rândul economiștilor era rezultatul învăţării sau al selecţiei.

Primul stadiu al studiului a fost un joc de cuvinte. Jucătorii trebuiau să formeze cât de multe cuvinte puteau dintr-o grămadă de litere — un exerciţiu care nu avea nimic de-a face cu economia. Jucătorii care aveau cele mai bune rezultate au fost aleși să le prezinte celorlalţi ultimatumurile.

Apoi, acești jucători care „făceau prima mutare“ au scris pe bucăţi de hârtie partea din miză pe care erau dispuși să o împartă cu un alt student. Miza era de 10 dolari, iar ofertele trebuiau să fie divizibile cu 0,50. Astfel, cea mai mare sumă pe care cineva putea să spună că vrea să o păstreze era de 9,50 dolari. În același timp, al doilea grup de studenţi trebuia să noteze cea mai mică sumă pe care ar accepta-o din partea celor care făceau prima mutare, cea mai mică sumă posibilă fiind de 0,50 dolari.

La sfârșit, fâșiile de hârtie au fost puse pe perechi aleatoriu. Un ultimatum ar putea fi de 2,50, de exemplu, ceea ce ar fi bine dacă respondentul ar fi fixat 2 dolari ca limită inferioară. Dacă ultimatumul era 1,50, nici unul dintre jucători nu primea nici un ban.

Rezultatele? În primul rând, economiștii au fost mai lacomi decât studenţii la alte materii. Dar diferenţa se diminua cu fiecare an: economiștii sunt lacomi pentru că oamenii lacomi devin economiști. Ei se destind pe măsură ce progresează cu studiile. Vești bune pentru profesorii de economie.

Tinerii studenţi la economie începeau prin a cere să păstreze o medie de 6,30 dolari când își pronunţau ultimatumurile, în timp ce studenţii din anii mai mari cereau numai 6 dolari din cei 10. Tinerii de la alte discipline voiau o medie de 5,70 dolari, în timp ce cei mai în vârstă ar fi fost mulţumiţi cu 5,20.

20

Omul generos

Experimente. Homo economicus este o ficþiune

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 21

Dacă ne uităm la cât de mică ar fi fost bucata cu care s-ar fi împăcat în calitate de respondenţi, observăm o dezvoltare remarcabilă pe măsură ce studenţii avansau în studii. Tinerii economiști refuză părţi mai mici de 1,40 dolari, în timp ce studenţii din anii mai mari vor cel puţin 2 dolari. Tinerii de la alte specializări vor 2,90 ca să se joace, dar pe măsură ce timpul trece, învaţă că te poţi mulţumi și cu 2 dolari; la fel și studenţii experimentaţi de la economie. (6) Cele două grupuri converg. Chiar înveţi ceva la universitate. Sau poate că din viaţă.

Dar un alt rezultat a fost la fel de remarcabil: nici unul dintre studenţii la economie, boboc sau senior, într-adevăr nici un jucător din tot studiul, și au fost aproape o sută, nu s-a purtat în modul în care prevede teoria economică a comportamentului uman: în modul în care s-ar fi comportat Homo economicus. (7) O analiză raţională, egoistă, îţi spune foarte clar ce ar trebui să faci: ca respondent trebuie să ceri cel puţin 0,50 dolari. În acest fel nu vei respinge nici o ofertă și poţi să speri că oferta pe care o primești de fapt este mai mare. Nu există nici un sens raţional să ceri 1, 2 sau 3 dolari, pentru că nu vei primi mai mult decât ultimatumul, orice ar fi. Dar, cerând mai mult decât cea mai mică sumă posibilă, nu faci decât să sporești probabilitatea că vei cere mai mult decât ţi se va oferi și riști astfel să nu primești absolut nimic.

Ca jucător care face prima mișcare, realizezi desigur că orice respondent raţional și egoist ar fi cerut minimul de 0,50 (pentru că a cere mai mult ar fi ceva prostesc). Așa că asta este ceea ce oferi. Și ai ocazia să păstrezi 9,50 dolari. Și, totuși, nici măcar o singură persoană din studiu nu s-a purtat în modul în care teoria economică spune că ar trebui să se poarte oamenii: raţional și egoist. Nimeni!

Economiștii sunt lacomi pentru că oamenii lacomi aleg economia, dar nu sunt nici pe departe atât de lacomi cum spune economia că ar trebui să fie. Economiștii sunt mai cinici decât

Experimente. Homo economicus este o ficþiune

Omul generos

21

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 22

noi ceilalţi, dar nici pe departe atât de cinici pe cât presupun teoriile lor despre noi toţi că suntem. Dar acest comportament nu a fost complet iraţional. Bunul-simţ îi spune unei persoane raţionale însărcinate cu prezentarea unui ultimatum că o ofertă de 0,50 dolari este posibil să fie refuzată, așa că oferă cea mai mică sumă care are șanse să îi aducă cel mai mult profit: adică cea mai mică sumă cu care are șanse să scape. Aceasta este mai degrabă 7 dolari decât 9,50.

Dar cum explicăm refuzul din partea celui care este gata să accepte orice sumă mai mică de 2 dolari? Până la urmă, nu e deosebit de raţional sau egoist. Și asta este esenţa acestei ghicitori, acestei sonde care ne va duce la sursa secretă a socialului din om: există limite pentru cât de puţin ne poate oferi o altă fiinţă umană.

Această experienţă s-a repetat în alte jocuri.

Jocurile cu bunuri publice sunt un altfel de joc explorat într-o nouă disciplină ce oferă puncte de vedere uimitoare despre comportamentul uman: economia experimentală. (7) Rezultatele de aici sunt poate și mai surprinzătoare. Patru jucători primesc fiecare câte 10 dolari. Vor putea să ia banii acasă după joc. Dar pot câștiga și mai mulţi bani dacă joacă jocul.

Cel care conduce experimentul face o ofertă: dacă jucătorul își pune o parte din bani în bancă, cel care conduce experimentul va dubla suma și o va împărţi între ceilalţi jucători în mod egal.

Dacă fiecare jucător pune toţi cei 10 dolari în bancă, el sau ea va primi de două ori mai mult în schimb (cei 40 de dolari se dublează la 80 și se împart între cei patru jucători, adică fiecare primește 20 de dolari). Deci este în interesul evident al grupului să contribuie pe cât de mult posibil la bancă. Dar este asta și în interesul jucătorului individual?

Dacă trei jucători își pun banii în bancă pentru a fi dublaţi și împărţiţi din nou, în timp ce al patrulea își păstrează banii în mânecă, ultimul va câștiga un avantaj.

22

Omul generos

Experimente. Homo economicus este o ficþiune

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 23

Cei 30 de dolari din bancă se dublează la 60 și se împart în porţii egale.

Rezultatul? Fiecare jucător primește 15 dolari de la bancă.

Cei trei contributori au acum o dată și jumătate miza originală, ceea ce este chiar bine. Dar al patrulea, care nu și-a pus banii la bătaie, primește 15 dolari în plus faţă de cei 10 de la început cu care nu a contribuit. Deci există un avantaj evident pentru jucătorul individual în a sta pe tușă și a aștepta. Dar este un dezavantaj evident pentru grup ca întreg.

Dacă doi contribuie, în timp ce ceilalţi doi stau și așteaptă, lucrurile arată de-a dreptul enervant pentru primii. Fiecare își ia cei 10 dolari înapoi, în timp ce ceilalţi doi primesc, de asemenea, 10 dolari în plus faţă de cei 10 pe care i-au păstrat.

Dacă un singur jucător își pune la bătaie miza, iar ceilalţi trei stau o tură, jucătorul are parte de un rezultat teribil: se alege cu un total de 5, în timp ce ceilalţi primesc 5 pe lângă cei 10 de la început. Singurul contributor chiar pierde bani în afacerea asta în timp ce ceilalţi, care nu au avut nici o contribuţie, profită de naivitatea lui.

Așadar logica este clară: un jucător egoist și raţional va decide întotdeauna să nu contribuie cu nimic la bancă, pentru că nu va primi niciodată mai mult de un sfert pentru sine. Dar poate spera că restul vor pune ceva în bancă pentru că va primi un sfert din sumă, indiferent ce ar alege să facă.

Parcă recunoaștem situaţia din viaţa reală?

Dar ce fac subiecţii de fapt? Stau toţi pe tușă? Nu! De fapt, contribuie în medie cu jumătate din miză la bancă. Din nou, dovadă că oamenii nu sunt atât de egoiști pe cât ai crede.

Dar poţi juca jocul bunului public câteva runde. Cei mai mulţi jucători încep cu același comportament ca atunci când se joacă o singură rundă: contribuie cu o părticică bună din banii lor la grămadă.

Dar după câteva runde, lumea încetează să mai pună ceva la grămadă. Încetează să mai lucreze împreună. Dacă nu contribuie toată lumea, nu este profitabil. Adio comunitate.

Experimente. Homo economicus este o ficþiune

Omul generos

23

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 24

O poveste tristă. Dar nu se oprește aici. În ianuarie 2002, doi profesori de economie elveţieni, Ernst Fehr de la universitatea din Zürich și Simon Gächter de la universitatea din St. Gallen, i-au uimit pe cititorii publicaţiei știinţifice de top Nature cu descrierea lor asupra impactului pedepsei în experimentele cu bunuri publice. (8) Dacă jucătorilor li se permite să îi pedepsească pe participanţii care nu contribuie la grămadă, comportamentul se schimbă pe măsură ce rundele progresează.

Pedeapsa este financiară: dacă un jucător impune o pedeapsă asupra altuia pentru blat, contravenientul trebuie să dea conducătorului experimentului o anumită sumă din cei 10 dolari iniţiali, de exemplu 1,50 dolari. Suma merge la conducătorul experimentului, nu la grămadă, de unde ceilalţi jucători ar beneficia de o parte din ea.

Jucătorul care hotărăște să impună o pedeapsă trebuie să plătească pentru aceasta: 0,50 dolari, de exemplu, care de asemenea dispar din suma disponibilă pentru jucători în buzunarul conducătorului experimentului.

Posibilitatea pedepsei face ca jocul să meargă mai departe într-un mod foarte diferit. Dorinţa de cooperare este menţinută de către jucători rundă după rundă. În final, mai mult de 80% își investesc banii în bancă. Cooperează și toată lumea are de câștigat.

Partea interesantă nu este aceea că sancţiunile descurajează blaturile. Lucrul cu adevărat uimitor a fost acela că 85% dintre jucători au pedepsit un alt jucător cel puţin o dată.

Acest lucru este surprinzător pentru că pedepsirea costă bani. Desigur, este un avantaj și pentru grup să pedepsești — din moment ce acest lucru tinde să ducă la mai mulţi bani pentru toată lumea —, dar experimentul a fost făcut în așa fel încât jucătorii, 240 de studenţi, nu au jucat niciodată în faţa aceluiași partener. Jucătorii erau regrupaţi cu alţii după fiecare rundă.

La fiecare rundă, fiecare jucător anunţa simultan cât de mult dorea să pună în bancă. Apoi donaţiile erau publicate și

24

Omul generos

Experimente. Homo economicus este o ficþiune

Omul generos_BT_RAMO_MODIF.qxp

3/21/2008

1:42 PM

Page 25

exista posibilitatea de a-i pedepsi pe blatiști. O dată ce se aplica o pedeapsă, grupul era schimbat.

Jucătorii individuali nu beneficiau de efectul pedepsei dispuse, pedeapsa afecta jucători care nu aveau să se mai întâlnească. Dar preţul de a impune pedeapsa, 0,50 dolari, tot trebuia plătit.

Nu exista așadar un interes personal imediat în impunerea pedepselor; era mai profitabil să îi lași pe alţi jucători să o facă. Și totuși jucătorii aproape toţi au impus pedepse. De ce?

Cu siguranţă că Homo economicus, omul raţional, egoist, nu și-ar irosi economiile pentru a pedepsi pe cineva pe care nu îl va mai vedea vreodată?

Pedeapsa nu îl avantajează pe jucătorul care plătește pentru ea, dar îi avantajează foarte mult pe ceilalţi jucători, care îl vor întâlni pe blatist în runda următoare: este o descurajare reală și crește probabilitatea ca jucătorul pedepsit să cotizeze și el în viitor.

Ernst Fehr și Simon Gächter numesc acest comportament pedeapsă altruistă. Jucătorul individual este dispus să sacrifice ceva pentru a dispune o pedeapsă. Cum ceea ce sacrifică este în beneficiul altora și nu al său, pedeapsa este etichetată ca fiind altruistă.

Altruismul este un termen inventat de francezul Auguste Comte în secolul al XIX-lea. (10) Comte este cel mai bine cunoscut ca fondator al filosofiei pozitiviste, dar el a intenţionat ca termenul altruism să descrie acţiunile umane făcute pentru binele altora (altre este un cuvânt din franceza veche pentru altul, înrudit cu cuvântul latin alter). O acţiune altruistă nu este în interesul propriu al celui care o face, dar cere un preţ de la acesta și funcţionează în beneficul altora. Exemple clasice de altruism includ operaţiunile de salvare în care salvatorii îi salvează pe alţii din râuri și riscă să se înece ei înșiși.

Homo economicus nu este nebun de entuziasm pentru a se purta altruist. Dar jucătorii din experimentul cu bunul public aveau chef de asta. De ce?

Experimente. Homo economicus este o ficþiune

Omul generos

25