Introducere Majoritatea organizaţiilor au asemenea oameni. Sunt acele persoane care aduc o contribuţie disproporţionată la ceea ce realizează organizaţiile. De obicei ridică greutăţi peste categoria lor. Uneori sunt foarte mulţi, alteori sunt doar o mână. Cine sunt ei mai exact şi ce anume fac, variază foarte mult în funcţie de context. Într‑un articol din Harvard Business Review, i‑am denumit pe aceşti oameni „deştepţii“. În Statele Unite, ştim prea bine acest lucru, „deştept“ are conotaţii de persoană deosebit de inteligentă şi dificilă. Însă preferăm interpretarea britanică – persoană dotată şi talentată – acceptând faptul că uneori deşteptăciunea are şi o serie de neajunsuri. La cine ne referim când vorbim despre oameni deştepţi? Ei bine, ne gândim, de exemplu, la programatorii de software sau la cercetătorii din domeniul farmaceutic care creează un nou gen de cod sau de medicament care poate practic să crească exponenţial veniturile organizaţiei din care fac parte, pentru un întreg deceniu. Sau ne gândim la bancherii din domeniul investiţiilor sau la contabilii care găsesc o cale eficientă, sub aspectul impozitării, pentru structurarea unei fuziuni, sau ne gândim la acei specialişti în studiile de piaţă care văd modele de cheltuieli ale consumatorilor pe care nimeni altcineva nu le mai poate detecta şi identifică o nouă categorie de piaţă. Ca să spunem adevărul, atunci când am început să ne documentăm în legătură cu aceşti oameni deştepţi, inteligenţi şi puternici, deşi adeseori recalcitranţi, ne‑am spus că o să stăm de vorbă cu avocaţi, consultanţi, bancheri din domeniul investiţiilor, experţi din cercetare‑dezvoltare şi alţi profesionişti la fel
Introducere Clever
15