Page 1


The original title of this book is: Animal Spirits: How Human Psychology Drives the Economy, and Why It Matters for Global Capitalism, by George A. Akerlof and Robert J. Shiller Copyright © 2009 Princeton University Press All rights reserved. No part of this book may be reproduced or transmitted in any form or by any means, electronic or mechanical, including photocopying, recording or by any information storage and retrieval system, without permission in writing from the Publisher. © Publica, 2010, pentru ediţia în limba română ISBN 978-973-1931-36-4 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României AKERLOF, GEORGE A Spirite animale : despre felul în care psihologia umană influenţează economia şi ce înseamnă asta pentru capitalismul global / George A. Akerlof, Robert J. Shiller ; trad.: Monica Sibinescu ; pref.: Crenguţa Nicolae. - Bucureşti : Publica, 2010 ISBN 978-973-1931-36-4 I. Shiller, Robert J. II. Sibinescu, Monica (trad.) II. Nicolae, Crenguţa (trad.) 159.9:33

EDITORI:

Cătălin Muraru Radu Minculescu Silviu Dragomir DIRECTOR EXECUTIV:

Bogdan Ungureanu COPERTA:

Alexe Popescu REDACTOR:

Valentin Protopopescu DTP:

Răzvan Nasea CORECTURĂ:

Sînziana Doman Rodica Petcu


Cuprins Cuvânt înainte ...................................................................................

7

Prefaţă ...............................................................................................

13

Mulţumiri ..........................................................................................

21

Introducere ........................................................................................

23

PARTEA ÎNTÂI. Spirite animale 1. Încrederea şi multiplicatorii ei .........................................................

35

2. Echitatea ...........................................................................................

47

3. Corupţia şi reaua‑credinţă ...............................................................

59

4. Iluzia banilor .....................................................................................

83

5. Povestiri .............................................................................................

99

PARTEA A DOUA. OPT ÎNTREBĂRI ŞI TOT ATÂTEA RĂSPUNSURI 6. De ce intră economiile în criză? .......................................................

111

7. De ce au bancherii băncilor centrale putere asupra economiei (în măsura în care au)? .....................................................................

133

POST-SCRIPTUM LA CAPITOLUL 7. Actuala criză financiară: ce e de făcut? .....................................................................................

151

8. De ce există oameni care nu pot găsi un loc de muncă? ................

169

9. De ce există o compensare pe termen lung între inflaţie şi șomaj? ......................................................................

185

10. De ce este atât de arbitrară economisirea pentru viitor? ................

199

11. De ce sunt atât de instabile preţurile financiare şi investiţiile firmelor? .........................................................................

223

12. De ce au pieţele imobiliare o viaţă ciclică? ......................................

251

13. De ce există o formă specială de sărăcie în rândul minorităţilor? ....................................................................

263

14. Concluzie ...........................................................................................

279

Note ................................................................................................... 295 Bibliografie ........................................................................................

325


Cuvânt înainte Pieţe în pragul unei crize de nervi Întâmplarea face ca momentul când volumul de faţă intră în tipar (mai 2010) să coincidă cu o perioadă deosebit de agitată pentru pieţele financiare: orice zvon, comentariu oficial sau informaţie statistică nou apărută despre Grecia are forţa de a împinge spre niveluri record dobânzile la obligaţiunile greceşti, de a ridica sau prăbuşi instantaneu cotaţia euro, de a mişca pieţele din SUA sau Asia la fel de mult ca anunţurile despre profitul sau pierderea unor companii de acolo. Desigur, aceasta e o poveste despre globalizare, când starea economiei greceşti influenţează bursa din Tokio. Nu e vorba însă numai de globalizare: deopotrivă ştirile de presă şi rapoartele tehnice ale băncilor de investiţii vorbesc de „nervii întinşi ai investitorilor”, temători de intrarea Greciei în incapacitate de plată, sau de „neliniştea pieţelor” privind viitorul zonei euro. Nervi, panică, reacţii exagerate sau iraţionale: ele au ocupat în ultimii ani prim‑planul informaţiilor din lumea financiară, au grăbit şi s‑au hrănit din falimentele bancare ce au culminat cu crahul Lehman Brothers, au crescut imprevizibilitatea viitorului în toate economiile lumii – despre ele e vorba şi în cartea economiştilor George Akerlof şi Robert Shiller. Profesor de economie la Berkeley, laureat Nobel şi teoretician, George Akerlof nu e la prima apariţie în Colecţia de economie a editurii Publica: în 2009, aici a apărut Cartea de poveşti a unui economist, a cărei primă ediţie datează din 1984. De astă dată, avem de‑a face cu cel mai recent volum publicat de Akerlof, în 2009, în colaborare cu Robert Shiller, la rândul lui

Cuvânt înainte  Spirite animale

7


profesor de economie la Yale şi autor al mai multor lucrări despre comportamentul investitorilor de pe pieţele financiare. Titlul volumului de faţă pare a vorbi de la sine: Animal Spirits: Despre felul în care psihologia umană influenţează economia şi ce înseamnă asta pentru capitalismul global. Dacă vă duce automat gândul la comentariile despre rolul lăcomiei umane în declanşarea crizelor sau în dezechilibrele de venituri din orice societate, nu vă grăbiţi. Iarăşi, nu vă grăbiţi să credeţi că „spiritul animal” are un sens (neapărat) peiorativ. În Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor, din 1936 (carte apărută anul trecut tot în Colecţia de economie), John Maynard Keynes descrie conceptul de animal spirits astfel: „Mare parte din deciziile noastre de a face ceva pozitiv, decizii ale căror consecinţe se vor vedea după multă vreme, pot fi explicate doar ca rezultat al spiritului animal – o nevoie spontană de a acţiona în loc de a alege inacţiunea şi care nu e produsul unei medii ponderate a beneficiilor cantitative multiplicate cu probabilităţi cantitative”. Spiritul animal ar fi deci o manifestare a încrederii, a unui „optimism naiv” care împinge consumatorul la cheltuieli şi omul de afaceri la investiţii: ideea de risc, teama de pierdere sunt puse în paranteză, aşa cum un om sănătos nu se gândeşte la moarte. Akerlof şi Shiller merg mai departe: într‑un articol din The Wall Street Journal referitor la cartea lor, Robert Shiller scria că animal spirits are legătură cu încrederea consumatorilor sau a companiilor, dar înseamnă mai mult de atât: „Se referă şi la sentimentul încrederii pe care îl avem unii în ceilalţi, la percepţia cinstei în tranzacţii, la percepţia noastră asupra gradului în care avem de‑a face cu corupţia şi reaua‑credinţă. Când spiritul animal e în recul, consumatorii nu vor să cheltuiască, iar companiile nu vor să investească şi să angajeze”. Shiller insistă asupra conceptului de animal spirits în teoria lui Keynes,

8

Spirite animale  Cuvânt înainte


conştient că (aşa cum avea să se şi întâmple de fapt) discuţiile din SUA anilor Obama nu mai văd în Keynes decât un susţinător al intervenţiei statului în mediul de business, nu şi un economist care a inclus emoţia şi iluzia între factorii ce explică de ce apar recesiunile şi de ce economia fluctuează atât de mult, dincolo de calcule, de modelări şi de scenarii raţionale, şi uneori totalmente în pofida lor. Akerlof şi Shiller constată că nevoia de a opera cu un concept ce ţine de teoria comportamentului în economie, cum e spiritul animal, a crescut substanţial în ultimii 30‑40 de ani, tocmai fiindcă tranzacţiile financiare au crescut în complexitate, instrumentele cu care operează pieţele s‑au rafinat, iar interacţiunea între economii din zone opuse ale planetei se petrece la cu totul altă scară acum. Or, cu cât mai complexă e o tranzacţie, de cu atât mai multă încredere e nevoie pentru a o face posibilă, iar ceea ce s‑a întâmplat din 2008 încoace a fost tocmai că băncile, autorităţile din multe ţări, instituţiile financiare s‑au dovedit nedemne de încrederea de până atunci a celor ce şi‑au lăsat banii şi soarta pe mâna lor: a fost de fapt un crah al încrederii. Aşa încât, pentru a redresa moralul oamenilor pe timp de criză, cei doi autori susţin că nu‑s de ajuns măsuri fiscale clasice, ci e nevoie şi de inventivitate din partea statului, prin instituţiile sale, spre a crea din nou condiţii de acces la credit pentru cei ce în vremuri normale ar fi fost oricum îndreptăţiţi să le obţină (căci „credit” e din aceeaşi familie de sens cu „încrederea”). Empiric, investitorii au ştiut dintotdeauna pe pielea lor cum funcţionează mecanismul spiritului animal; doar ei au inventat termenii de „piaţă a taurului” şi „piaţă a ursului” pentru ­perioadele de boom bursier, respectiv de recul. O ştiu şi sta­tisticienii, care în toate ţările întocmesc indici ai încrederii consuma­torilor şi buletine de conjunctură, unde studiază

Cuvânt înainte  Spirite animale

9


­ radul de optimism sau pesimism al managerilor. Şi o ştiu şi g politicienii sau bancherii centrali, care, în vremuri de incertitudine sau de depresi(un)e a economiei, apelează la ceea ce se numeşte to talk up the market, discursul pozitiv, de încurajare, mergând de la „nu e chiar aşa de rău” până la „vă spun eu că o să fie bine”. Cei doi economişti americani merg însă mai departe: pe de o parte, deconstruiesc atent câteva precepte ale monetarismului general acceptate (de pildă, că ar exista o rată naturală a şomajului, iar dacă statul încearcă să reducă şomajul sub acea rată, creşte inflaţia, sau că doar controlul prost al masei monetare de către autorităţi strică echilibrul pieţelor), iar pe de altă parte afirmă rolul practic al statului şi al instituţiilor lui în remedierea dezechilibrelor ce ţin de iraţionalitatea pieţelor sau de percepţiile greşite ale indivizilor (de pildă, percepţia muncitorilor de culoare asupra rolului lor în societate, comparativ cu cea a muncitorilor albi). Deosebit de instructive sunt studiile de caz, dacă le putem denumi aşa, privind felul cum informaţiile din media influenţează creşterea excesivă a preţurilor pe piaţa imobiliară, sau felul cum aşteptările angajaţilor în materie de salarii sunt corelate (sau nu) cu cele în materie de inflaţie. Cele de mai sus vor părea cu siguranţă o oroare pentru adepţii libertarianismului sau măcar o erezie pentru cei care au crescut cu Milton Friedman şi înţeleg piaţa muncii şi a banilor prin prisma lui. Ori, mai rău, cartea ar putea părea un simplu îndreptar pentru statele şi guvernele în căutarea unor teorii care să legitimeze pofta lor de a interveni în mersul pieţelor. În realitate, cartea e interesantă pentru oricine vrea să înţeleagă mai bine felul cum funcţionează economia şi să‑şi depăşească propriile automatisme şi clişee de gândire. Un comentator nemulţumit de pe Amazon.com zicea: „Aşa, şi cine

10

Spirite animale  Cuvânt înainte


decide ce avem noi nevoie? Guvernul, fireşte. Adică noi suntem animalele proaste, iar guvernul e îngrijitorul înţelept al grădinii zoologice”. Însă nici animalele nu sunt proaste, nici îngrijitorul nu e o făptură imună la erori grave, iluzii periculoase şi decizii luate la nervi. Dacă Akerlof şi Shiller ar susţine asta, n‑ar fi economişti şi oameni de ştiinţă, ci propagandişti de partid. Cine le cumpără cartea ca să caute în ea propagandă a dat banii degeaba. Crenguţa Nicolae, Business Magazin aprilie 2010

Cuvânt înainte  Spirite animale

11


Prefaţă Din când în când viaţa are momentele sale de revelaţie. În romanul lui Henry James, The Golden Bowl*, a fost doar o privire — pe urmă însă, moştenitoarea americană a ştiut că bănuielile i se adevereau: soţul ei şi soţia tatălui său erau intimi1. Pentru economia globală ziua de 29 septembrie 2008 a reprezentat un astfel de moment hotărâtor. Congresul american a refuzat (deşi mai târziu s‑a răzgândit) să aprobe un plan de sprijin financiar de 700 de miliarde de dolari propus de secretarul trezoreriei Henry Paulson. Indicele Dow Jones a scăzut cu 778 de puncte. Bursele din întreaga lume s‑au prăbuşit. Dintr‑odată, ceea ce părea doar o vagă posibilitate — o repetare a Marii Crize — devenea acum o perspectivă reală2. Marea Criză a fost tragedia secolului trecut. În anii 1930 ea a determinat şomajul în întreaga lume. Iar după aceea, ca şi când criza propriu‑zisă nu ar fi produs şi aşa destulă suferinţă, vidul de putere pe care l‑a creat a condus la cel de‑al Doilea Război Mondial. Peste 50.000.000 de oameni au murit înainte de vreme3. O repetare a Marii Crize este acum posibilă deoarece economiştii, guvernul şi marele public sunt mulţumiţi cu actuala stare de lucruri. Au uitat lecţiile anilor 1930. În acei ani grei am învăţat modul cum funcţionează cu adevărat economia. Am învăţat totodată rolul corespunzător al guvernului într‑o economie capitalistă puternică. Această carte recuperează acele lecţii, conferindu‑le o tendinţă modernă. Pentru a vedea cum a ajuns economia în situaţia actuală este necesar să înţelegem *

Cupa de aur, în original, în limba engleză (n.t.).

Prefață  Spirite animale

13


acele lecţii. Şi ceea ce este şi mai important, trebuie să le înţelegem pentru a şti ce avem de făcut în continuare. În miezul Marii Crize, John Maynard Keynes a publicat Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii și a banilor. În această capodoperă a anului 1936, Keynes descrie modul cum guverne demne de încredere, cum ar fi cel al Statelor Unite şi cel al Marii Britanii, pot să ia cu împrumut şi să cheltuiască banii reintegrând în activitate şomerii. Această reţetă nu a fost niciodată aplicată sistematic şi în mod efectiv în timpul Marii Crize. Doar când aceasta a luat sfârşit economiştii au început să dea îndrumări clare politicienilor. Astfel, conducătorii au reuşit să o scoată cumva la capăt. De exemplu, în Statele Unite, atât Herbert Hoover, cât şi Franklin Roosevelt s‑au angajat într‑adevăr în cheltuieli bugetare excedentare. În mare măsură, deşi erau teribil de dezorientaţi, intuiţia lor a fost corectă, politicile lor mergând în cea mai mare parte în direcţia cea bună. Întrucât nu beneficiau însă de nicio îndrumare, le lipsea încrederea de a merge suficient de departe cu aceste politici. Când în cele din urmă împrumutul keynesian şi cheltuielile aferente lui au fost realizate – pentru contracararea războiului  –, şomajul a dispărut. Până în anii patruzeci, reţeta lui Keynes devenise atât de firească, încât fusese adoptată în ţări din întreaga lume şi chiar transformată în lege. În Statele Unite, Legea forţei de muncă din 1946 a făcut din angajarea integrală a forţei de muncă o responsabilitate federală. Principiile keynesiene referitoare la rolul politicii fiscale şi monetare în lupta împotriva recesiunii au fost încorporate total în gândirea economiştilor şi a politicienilor, a cadrelor didactice şi a unei părţi din marele public. Chiar şi regretatul Milton Friedman a fost citat spunând: „Toţi suntem de acum keynesieni”  – deşi mai târziu a negat această afirmaţie4. Iar politicile macroeconomice keynesiene au funcţionat în mare

14

Spirite animale  Prefață


măsură. Da, într‑adevăr, au existat suişuri şi coborâşuri. Da, au existat câteva răsturnări majore ale acestei evoluții, cum ar fi cazul Japoniei anilor 1990, al Indoneziei după 1998 şi al Argentinei după 2001. O privire de ansamblu asupra economiei mondiale sugerează însă că întreaga perioadă care a urmat războiului a fost şi continuă să fie un succes. Ţară după ţară, s‑a menţinut o ocupare aproape totală a forţei de muncă. Iar acum că India şi China şi‑au temperat tendinţele socialiste, şi ele, alături de vastele lor populaţii, au început să simtă creşterea şi prosperitatea economică. Dincolo însă de utilitatea finanţării deficitului pentru a ieşi din recesiuni, un alt mesaj fundamental al Teoriei generale a fost lăsat deoparte. Acesta se referea la analiza mai profundă a lui Keynes referitoare la modul de funcţionare al economiei şi la rolul guvernului în aceasta. În 1936, când a fost publicată Teoria generală, la unul din capetele spectrului politico‑economic s‑au aflat cei care au crezut că vechile ştiinţe economice prekeynesiene au înţeles pe deplin totul. Conform ştiinţei economice clasice, pieţele private, de comun acord şi fără amestecul guvernului, ar asigura, „ca mânate de o mână invizibilă”, ocuparea totală a forţei de muncă. Conform logicii clasice în forma sa cea mai simplă, dacă un lucrător este dispus să muncească pentru mai puţin decât poate produce, angajatorul ar putea avea un profit oferindu‑i un loc de muncă. Persoanele având aceste opinii au solicitat echilibrarea bugetelor şi au insistat asupra unor reglementări guvernamentale minime. În 1936, la celălalt capăt al spectrului se aflau socialiştii. Aceştia credeau că redresarea după şomajul anilor treizeci se poate realiza doar dacă guvernul se ocupă de această sarcină. Ar elimina atunci şomajul, făcând el însuşi angajările. Keynes a avut însă o abordare mai moderată. În concepţia sa, economia nu este guvernată doar de actori raţionali, care,

Prefață  Spirite animale

15


„ca printr‑o mână invizibilă”, se vor angaja în orice tranzacţie care este în avantajul lor reciproc, aşa cum credeau clasicii. Keynes a apreciat că majoritatea activităţilor economice rezultă din motivaţii economice raţionale – dar şi că o bună parte din activitatea economică este guvernată de spirite animale. Oamenii au motive neeconomice. Şi ei nu sunt întotdeauna raţionali atunci când îşi urmăresc interesele economice. În opinia lui Keynes, aceste spirite animale sunt principala cauză pentru care se petrec asemenea fluctuaţii economice. Tot ele reprezintă şi principala cauză a şomajului involuntar. Deci pentru a înţelege economia trebuie să înţelegem cum este ea influenţată de spirite animale. Aşa cum mâna invizibilă a lui Adam Smith este elementul‑cheie al economiei clasice, spiritele animale ale lui Keynes reprezintă elementul‑cheie într‑o viziune diferită asupra economiei – o viziune ce explică instabilităţile fundamentale ale capitalismului5. Odată cu afirmaţia lui Keynes referitoare la modul cum spiritele animale influenţează economia, ajungem şi la rolul guvernului. Opinia sa cu privire la rolul guvernului în economie semăna foarte mult cu sfaturile pe care le primim în cărţile despre creşterea şi educarea copiilor6. Pe de‑o parte, suntem sfătuiţi să nu fim prea autoritari. Docilitatea copiilor va fi superficială, iar când vor fi adolescenţi se vor revolta. Pe de altă parte, aceste cărţi ne spun să nu fim nici prea îngăduitori. În acest caz, copiii nu vor învăţa să‑şi stabilească în mod adecvat propriile limite. Cărţile de sfaturi ne spun că o creştere şi o educare corespunzătoare a copiilor trebuie să urmeze un drum de mijloc între aceste două extreme. Rolul potrivit al părintelui este cel de a fixa limitele astfel încât copilul să nu‑şi dezvolte prea mult spiritele animale. Însă aceste limite trebuie să permită copilului independenţa de a învăţa şi de a fi creativ. Rolul părintelui este acela de a crea un cămin fericit care‑i

16

Spirite animale  Prefață


oferă copilului libertate, protejându‑l totodată de spiritele animale. Acest cămin fericit corespunde exact poziţiei lui Keynes (şi totodată şi poziţiei noastre) cu privire la rolul guvernului. Societăţile capitaliste, aşa cum sunt ele văzute corect de către vechea ştiinţă economică, pot fi extraordinar de creative. Guvernul ar trebui să se amestece cât mai puţin în acea creativitate. Pe de altă parte, lăsate de capul lor, economiile capitaliste vor vâna excesul, aşa cum ne demonstrează vremurile actuale. Vor exista manii. Maniile vor fi urmate de panici7. Va exista şomaj. Oamenii vor consuma prea mult şi vor economisi prea puţin. Minorităţile vor fi tratate necorespunzător şi vor avea de suferit. Preţurile locuinţelor, preţurile acţiunilor şi chiar preţul petrolului vor exploda pentru ca apoi să scadă puternic. Rolul corect al guvernului, similar rolului corespunzător al părintelui din cărţile de sfaturi, este cel de a netezi calea pentru a da frâu liber creativităţii capitalismului. Însă el ar trebui, în acelaşi timp, să prevină excesele care apar ca urmare a stărilor noastre emoţionale. Vorbind de excese, actuala criză economică a fost explicată în mod inteligent de George W. Bush astfel: „Wall Street s‑a îmbătat”. Dar o explicaţie referitoare la motivul pentru care s‑a îmbătat Wall Street, căreia guvernul i‑a stabilit condiţiile care i‑au permis să se îmbete fără a lua nicio măsură în timp ce acesta se lăfăia, trebuie să provină dintr‑o teorie a economiei şi a modului cum funcţionează aceasta. Explicația provine din secătuirea permanentă a Teoriei generale a lui Keynes, care a început curând după prima sa publicare, intensificându‑se în anii 1960 şi 1970. Urmare a publicării Teoriei generale, adepţii lui Keynes au eradicat aproape toate spiritele animale – motivele neeconomice şi comportamentele iraţionale – care s‑au aflat în centrul

Prefață  Spirite animale

17


explicaţiilor sale pentru Marea Criză. Au lăsat doar atâtea spirite animale cât pentru a produce o teorie a celui mai mic numitor comun, care minimiza distanţa intelectuală dintre Teoria generală şi ştiinţa economică standard de tip clasic. În această teorie economică standard nu există spirite animale. Oamenii acţionează doar din motive economice şi doar în mod raţional. Adepţii lui Keynes au acceptat această „banalitate” (aşa cum a fost descrisă de Hyman Minsky) din două motive serioase8. Primul era că încă se manifesta criza, iar ei doreau să strângă cât mai repede cu putinţă adepţi pentru mesajul lui referitor la politica fiscală. Apropierea cât mai mult posibil de teoria existentă putea atrage numărul maxim de adepţi. Iar o astfel de deviere minimală era utilă şi din alt motiv. Ea a permis economiştilor timpului să înţeleagă noua teorie în funcţie de cea veche. Însă această soluţie pe termen scurt a avut consecinţe pe termen lung. Versiunea prescurtată a Teoriei generale a fost aproape universal acceptată în anii 1950 şi 1960. Şi totuşi această versiune prescurtată a economiei keynesiene era vulnerabilă în faţa atacurilor. În perioada anilor 1970 a apărut o nouă generaţie de economişti. În critica lor, denumită ştiinţa economică neoclasică, aceştia au observat că acele spirite animale ce rămân în gândirea keynesiană erau prea nesemnificative pentru a avea vreo importanţă pentru economie. Ei au argumentat că teoria keynesiană originală nu se atenuase suficient. În opinia lor, aflată acum în centrul macroeconomiei moderne, economiştii nu ar trebui să ia deloc în considerare spiritele animale. Astfel, nu fără o doză de ironie, vechea ştiinţă economică prekeynesiană clasică, fără şomaj involuntar, a fost reabilitată. Spiritele animale au fost trimise la lada de gunoi a istoriei intelectuale.

18

Spirite animale  Prefață


Această imagine neoclasică a modului cum se comportă economia a trecut de la economişti la experţi, la elite politice şi intelectualitate şi în final la mass‑media. A devenit o formulă politică sacră. „Cred în economia liberă.” Credinţa că guvernul nu ar trebui să se amestece cu oamenii în căutarea propriului lor interes a influenţat politicile naţionale pe întreg mapamondul. În Anglia a luat forma thatcherismului. În America a luat forma reaganismului. Şi din aceste două ţări anglo‑saxone s‑a răspândit pretutindeni. Această imagine a rolului guvernului de părinte permisiv a înlocuit imaginea căminului fericit a lui Keynes. Acum, la treizeci de ani de la alegerea lui Margaret Thatcher şi a lui Ronald Reagan, vedem la ce necazuri poate da naştere o astfel de substituire. Exceselor de pe Wall Street nu li s‑a impus nicio limită. Acesta s‑a îmbătat peste măsură. Iar acum lumea trebuie să suporte consecinţele. A trecut mult timp de când am descoperit cum era posibil ca un guvern să compenseze şocurile raţionale şi iraţionale care apar în economiile capitaliste. Dar întrucât moştenirea lui Keynes şi rolul guvernului au fost contestate, sistemul de protecţie proiectat în urma Marii Crize s‑a deteriorat. De aceea este necesar să ne reînnoim înţelegerea modului despre cum funcționează cu adevărat economiile capitaliste – în care oamenii nu au numai motive economice raţionale, ci şi tot soiul de spirite animale. Această carte, care se apropie de un domeniu emergent numit economie comportamentală, descrie cum funcţionează în realitate economia. Ea explică cum funcţionează aceasta când oamenii sunt cu adevărat umani, respectiv posedând toate spiritele animale specific omeneşti. Şi explică de ce ignoranţa faţă de modul cum funcţionează în fapt economia a condus la actuala stare a economiei mondiale, cu prăbuşirea

Prefață  Spirite animale

19


pieţelor creditului, în timp ce ameninţarea prăbuşirii economiei reale este iminentă. Având avantajul a peste şaptezeci de ani de cercetare în domeniul ştiinţelor sociale, putem dezvolta rolul spiritelor animale în macroeconomie într‑un mod în care keynesienii timpurii nu o puteau face. Şi pentru că în loc să le trecem cu vederea, noi recunoaştem importanţa spiritelor animale şi le oferim un loc central în teoria noastră, această teorie nu este vulnerabilă la atacuri. Această teorie este necesară mai ales în contextul recesiunii actuale. Mai presus de toate, politicienii sunt cei care trebuie să ştie ce au de făcut. Însă teoria este necesară şi pentru cei care au deja intuiţiile corespunzătoare, cum ar fi preşedintele Federal Reserve* Ben Bernanke. Numai prin înţelegerea clară pe care o oferă vor avea aceştia încrederea, dar şi legitimitatea intelectuală de a‑şi urma instinctele în vederea adoptării unor măsuri cu adevărat drastice necesare pentru a face faţă crizei noastre economice actuale.

*

The Federal Reserve System sau Federal Reserve, adesea The Fed, comun The Feds, în

limba română, Sistemul Federal de Rezervă [monetară], este banca centrală naţională şi sistemul naţional aferent al acesteia din Statele Unite (n.t.).

20

Spirite animale  Prefață


Mulţumiri Îi suntem recunoscători în primul rând lui Peter Dougherty, director la Princeton University Press, care ne‑a oferit o îndrumare înţeleaptă şi constantă pe parcursul anilor în care am lucrat la această carte. Am beneficiat totodată şi de punctul său personal de vedere asupra literaturii economice şi a amplelor sale implicaţii. Suntem recunoscători în mod special acelor economişti care au participat la seminariile de macroeconomie comportamentală (denumite ulterior seminarii de macroeconomie şi decizii individuale), pe care amândoi le‑am organizat la National Bureau of Economic Research* încă din 1994. Acestea au avut loc cu sprijinul programului de economie comportamentală al Fundaţiei Russel Sage până în 2004, de atunci fiind susţinute de Federal Reserve Bank din Boston. Această carte cuprinde ideile care au fost publicate pentru prima dată în presă în articolele noastre separate scrise cu diverşi coautori. Printre acești coautori se numără John Campbell, în domeniul instabilității preţului activelor; Karl Case şi Allan Weiss, în domeniul imobiliar; William Dickens şi George Perry, în domeniul compensării inflaţie – şomaj; Rachel Kranton, în domeniul sărăciei minorităţilor; Paul Romer, în privinţa falimentului şi a jafurilor şi Janet Yellen, în ceea ce priveşte şomajul şi corectitudinea în domeniul salarizării. Suntem, de asemenea, profund îndatoraţi pentru cele trei rapoarte de referinţă primite pentru o versiune precedentă a manuscrisului, din 2003. Aceste rapoarte sugerau că întreprindem un proiect mult mai ambiţios decât am prevăzut iniţial. *

Biroul Naţional pentru Cercetare Economică, în original, în limba engleză (n.t.).

Mulțumiri  Spirite animale

21


Suntem, de asemenea, îndatoraţi celor patru persoane care ne‑au dat referinţe pentru manuscrisul aproape finalizat din 2008. Suntem foarte recunoscători pentru sprijinul nepreţuit pe care l‑am primit din partea cercetătorilor asistenţi Santosh Anagol, Paul Chen, Stephanie Finnel, Diego Garaycochea, Joshua Hausman, Jessica Jeffers, Mark Schneider, Hasan Seyhan, Ronit Walny şi Andy Di Wu, precum şi din partea lui Carol Copeland, o credincioasă asistentă în domeniul administrativ. Suntem recunoscători pentru multiplele comentarii primite din partea studenţilor la cursurile lui Robert Shiller de economie / drept/ management, ca parte a programei de macroeconomie de la Universitatea Yale, în cadrul căreia, pe parcursul a cinci ani consecutivi, au fost utilizate drept manual proiecte succesive ale acestei cărţi. Soţia lui Robert, Virginia Shiller, psiholog clinician, a avut influenţa sa, făcându‑l pe soţul ei să înţeleagă semnificaţia pentru economie a diferitelor principii ale psihologiei umane, şi a fost de folos în sensul temperării impulsurilor tehnice ale acestuia, asigurându‑se că există mereu o legătură cu realitatea economică. Amândoi avem fii care sunt cercetători în devenire şi care au făcut comentarii la această carte. George Akerlof mulţumeşte Canadian Institute for Advanced Research şi National Science Foundation (grantul SES 04 – 17871) pentru generoasa susţinere financiară. Mulţumim, de asemenea, lui Edward Koren, ale cărui desene captează succint şi fără cuvinte spiritul acestei cărţi.

22

Spirite animale  Mulțumiri


Introducere Pentru a înţelege cum funcţionează economiile şi cum le putem administra şi dezvolta, trebuie să fim atenţi la structura gândurilor care animă ideile şi sentimentele oamenilor, spiritele lor animale*. Nu vom înţelege niciodată cu adevărat evenimentele economice importante decât dacă ne dăm seama de faptul că, în realitate, cauzele lor sunt în mare parte de natură mentală. Este regretabil că majoritatea economiştilor şi scriitorilor în domeniul afacerilor par să nu recunoască, în aparenţă, acest lucru şi apelează deseori la cele mai artificiale şi chinuite interpretări ale evenimentelor economice. Aceştia presupun că variaţiile sentimentelor omeneşti, impresiile şi pasiunile nu au importanţă în acest ansamblu şi că evenimentele economice sunt determinate de factori tehnici imprevizibili sau de acţiunea arbitrară a guvernului. De fapt, aşa cum vom descoperi în această carte, originile acestor evenimente sunt pe deplin familiare şi se regăsesc în gândirea noastră de fiecare zi. Am început *

Sintagma „spirite animale”, venită pe filieră latină (spirites animales), cu o istorie ce

acoperă cel puţin două mii de ani, desemna acel „fluid nervos“ despre care se credea în urmă cu câteva secole că, aidoma unui „sânge sufletesc“, îi determină pe oameni să poată simţi şi să se mişte – ceea ce astăzi probabil am numi „factori de motivaţie psiho-emoţionali“. „Spiritele animale” apar şi la medicul antic Galenius, preluate apoi în alchimie şi filozofie. La Descartes ele sălăşluiesc în sânge şi sunt responsabile de mişcarea muşchilor şi de comunicarea mişcărilor către sediul percepţiei din creier. Deşi fizice, ele par să joace rolul de intermediar între spirit şi trup. La fel ca spiritele animale înţelese drept manifestări ale spiritului mercurial (in alchimie cerbul, câinele, corbul, leul, inorogul etc.), şi inconştientul este proteic, îmbrăcând o infinitate de forme de manifestare în experienţa psihică a omului. În sens larg, „spiritele animale” se referă la vioiciune şi însufleţire, sau, altfel spus, la starea de spirit firească a unui animal sănătos. În contextul economic, Keynes vorbea despre vigoarea şi vitalitatea intrepidă care îi determină pe oameni să ia decizii îndrăzneţe şi să investească bani, muncă şi timp în iniţiative de afaceri (n.r.).

Introducere  Spirite animale

23


să lucrăm la această carte în primăvara anului 2003. În anii care au urmat, economia mondială s‑a deplasat în direcţii ce pot fi înţelese doar în termeni legaţi de spiritele animale. Economia „s‑a dat” în montagne‑russe. Mai întâi a fost urcuşul. Şi după aceea, cam acum un an, a început coborâşul. Însă, ciudat, spre deosebire de o călătorie într‑un parc normal de distracţii, pasagerii nu şi‑au dat seama că s‑au îmbarcat într‑o călătorie imprudentă decât atunci când economia a început să se prăbuşească. Şi, stârnită de acest joc, administraţia parcului de distracţii nu a acordat niciun fel de atenţie stabilirii unor limite privind înălţimea până la care se pot ridica unii pa­sageri. Şi nici nu a oferit echipament de siguranţă pentru a li­mita viteza sau înălțimea în eventualitatea unei căderi ulterioare. Ce a fost în mintea oamenilor? De ce nu au observat nimic până când evenimentele reale – prăbuşirea băncilor, pierderea locurilor de muncă, prescrierea ipotecilor – nu s‑au precipitat? Există un răspuns simplu. Publicul, guvernul şi majoritatea economiştilor au rămas calmi căci se bazau pe o teorie economică ce spunea că erau în siguranţă. Totul era în regulă. Nimic periculos nu se putea întâmpla. Însă teoria era eronată. Ea ignorase importanţa ideilor în dirijarea economiei. Şi mai ignorase şi rolul spiritelor animale. Şi trecuse cu vederea faptul că oamenii ar putea să nu conştientizeze că s‑au urcat într‑un montagne‑russe periculos.

Ce a fost în mintea oamenilor? Ştiinţa economică tradiţională ne învaţă avantajele pieţelor libere. Această credinţă a acaparat nu numai bastioanele capitalismului, ca Statele Unite şi Marea Britanie, ci s‑a extins în

24

Spirite animale  Introducere


întreaga lume, chiar şi în ţările cu tradiţii socialiste mai înrădăcinate, cum ar fi China, India şi Rusia. Conform ştiinţei economice tradiţionale, capitalismul pieţei libere va fi în esenţă perfect şi stabil. Intervenţia guvernului nu este deloc sau aproape deloc necesară. Din contră, singurul risc de producere a unei crize economice majore, acum sau în viitor, este reprezentat chiar de intervenţia guvernului. Acest stil de raţionament provine încă de la Adam Smith. Fundamentul ideii că economia este esenţialmente stabilă se regăseşte într‑un experiment de gândire care pleacă de la întrebarea: ce presupun pieţele libere perfecte? Răspunsul: dacă oamenii raţionali îşi urmează propriile lor interese economice pe astfel de pieţe, vor epuiza toate posibilităţile reciproc avantajoase de a produce bunuri şi de a le schimba între ei. Această epuizare a posibilităţilor pentru schimburi reciproc avantajoase determină o angajare totală a forţei de muncă. Lucrătorii care au solicitări salariale rezonabile – cei care acceptă un salariu care este mai mic decât ceea ce adaugă ei producţiei – vor fi angajaţi. De ce? Dacă un astfel de lucrător ar fi şomer, s‑ar putea aranja un schimb reciproc avantajos. Un angajator ar putea angaja acest lucrător cu salariul pe care îl solicită, rămânându‑i şi ceva în plus pentru un profit mai mare. Desigur că unii lucrători ar fi şomeri. Dar ei nu ar putea să găsească de lucru pentru că sunt angajaţi într‑o căutare temporară a unui loc de muncă sau pentru că insistă asupra unui salariu care este nejustificat de mare – mai mare decât ceea ce adaugă ei producţiei. Un astfel de şomaj este voluntar. Există un sens în care această teorie despre stabilitatea economiei are un succes remarcabil. De exemplu, explică de ce majoritatea persoanelor care caută de lucru sunt angajate în cea mai mare parte a timpului – chiar şi în momentele de vârf ale unei crize. De exemplu, aceasta nu poate explica de ce 25%

Introducere  Spirite animale

25


din forţa de muncă americană nu avea un loc de muncă în 1933, în momentul de vârf al Marii Crize, însă explică de ce chiar şi atunci 75% dintre lucrătorii aflaţi în căutarea unui loc de muncă erau angajaţi. Aceştia se angajau în producţia şi comerţul prevăzute de Adam Smith. Astfel, chiar şi în cel mai rău caz această teorie merită apreciată – cel puţin după criteriul unui şcolar pe care l‑am auzit odată într‑un restaurant. Acesta se plângea de un şase pe care tocmai îl primise la un test de silabisire – în ciuda faptului că 70% din răspunsurile lui fuseseră corecte. Mai mult decât atât, teoria se adevereşte foarte bine până şi în cea mai rea previziune a sa din ultimii două sute de ani. În majoritatea timpului – ca acum, când rata şomajului în SUA este încă 6,7% (şi continuă să crească) – previziunile sale sunt deosebit de corecte. Să ne gândim iarăşi la Marea Criză. Puţini oameni se întreabă de ce angajarea forţei de muncă era atât de ridicată încât atingea 75% în 1933. În schimb, întrebarea obişnuită este de ce 25% din forţa de muncă e formată din şomeri. În mintea noastră macroeconomia se preocupă de abaterile de la angajarea totală a forţei de muncă. Nereuşita de a realiza angajarea totală a forţei de muncă trebuie să fie deci rezultatul unei abateri de la modelul clasic al lui Adam Smith. Ca mulţi dintre colegii noştri, credem că Adam Smith a avut dreptate în mod fundamental în ceea ce priveşte numărul mare de persoane angajate. Suntem, de asemenea, înclinaţi să credem, cu oarecare rezerve, că el a avut esenţialmente dreptate în ceea ce priveşte avantajele capitalismului. Credem însă că teoria sa nu reuşeşte să descrie de ce există o asemenea variaţie în economie. Aceasta nu explică de ce economia „se dă” în montagne‑russe. Iar mesajul pe care îl păstrăm de la Adam Smith – acela că nu este nevoie deloc sau aproape deloc de intervenţia guvernului – este şi el nejustificat.1

26

Spirite animale  Introducere


Spiritele animale Experimentul de gândire al lui Adam Smith ia corect în considerare faptul că oamenii îşi urmăresc în mod raţional interesele economice. Bineînţeles că aşa fac. Însă acest experiment de gândire ignoră măsura în care oamenii sunt mânaţi totodată şi de motivaţii noneconomice. Şi nu ia în considerare nici în ce măsură aceştia sunt iraţionali sau nu sunt bine îndrumaţi. Ignoră spiritele animale. Dimpotrivă, John Maynard Keynes a căutat să explice abaterile de la o ocupare totală a forţei de muncă, subliniind importanţa spiritelor animale. El a accentuat rolul lor fundamental în calculele oamenilor de afaceri. „Fundamentul cunoaşterii noastre în vederea estimării randamentului pe zece ani de acum încolo pentru o cale ferată, o mină de cupru, o fabrică de textile, fondul comercial al unui brevet în medicină, un vapor transatlantic, o clădire din City‑ul londonez este nesemnificativ şi uneori inexistent”, scria acesta. Dacă oamenii sunt atât de nesiguri, atunci cum se iau deciziile? Ele „pot fi luate doar ca rezultat al spiritelor animale”. Ele sunt rezultatul unui „impuls spontan de a acţiona”. Ele nu sunt, aşa cum ar dicta teoria economică, „rezultatul unei medii ponderate a beneficiilor cantitative multiplicate cu probabilităţile calitative”.2 Aşa cum a fost utilizat iniţial termenul, în forma latină antică şi medievală – spiritus animalis, cuvântul animalis înseamnă „care ţine de suflet” sau care „însufleţeşte”. El se referă la energia spirituală elementară şi la forţa vitală3. Dar în ştiinţa economică modernă el a căpătat un înţeles oarecum diferit; el este acum un termen economic ce se referă la un element de nelinişte şi inconsecvenţă prezent în economie. Se referă la relaţia noastră neobişnuită cu ambiguitatea şi nesiguranţa.

Introducere  Spirite animale

27


Uneori, așa ceva ne paralizează. Şi totuşi, alteori ne însuflețește şi ne dă un nou avânt, depăşindu‑ne fricile şi indeciziile. Aşa cum şi familiile uneori sunt unite şi alteori au neînţelegeri, uneori sunt fericite, iar alteori sunt abătute, uneori au reuşite şi altă dată sunt dezorganizate, la fel şi economiile trec uneori prin momente bune şi momente proaste. Eşafodajul social se schimbă. Nivelul nostru de încredere unul în celălalt variază. Iar bunăvoinţa noastră de a face eforturi şi sacrificii de sine nu este câtuşi de puţin constantă. Ideea că momentele de criză economică, cum ar fi actuala criză financiară şi imobiliară, sunt determinate în special de modificarea structurilor de gândire este împotriva gândirii economice standard. Însă actuala criză stă mărturie pentru rolul jucat de astfel de modificări în gândire. Ea a fost determinată exact de sentimentele noastre schimbătoare de încredere, invidie, indignare, de tentaţiile şi iluziile noastre – şi mai ales de poveştile schimbătoare despre natura economiei. Aceste elemente intangibile au fost motivul pentru care oamenii au plătit mici averi pentru case în câmpuri de porumb; explică de ce alţii au finanţat aceste achiziţii; de ce media indicelui Dow Jones a trecut de nivelul de 14.000 pentru ca, aproape un an mai târziu, să scadă la 7.500; de ce rata şomajului în SUA a crescut cu 2,5 puncte procentuale în ultimele 24 de luni, fără ca finalul acestei creşteri să poată fi încă estimat; de ce Bear Stearns, una dintre cele mai mari bănci de investiţii din lume, a fost singura salvată de programul special al Federal Reserve (cu mare greutate) şi de ce, un an mai târziu, Lehman Brothers s‑a prăbuşit dintr‑odată; de ce o bună parte din băncile din lume sunt subcapitalizate; şi de ce, acum când scriem, unele dintre ele încă se clatină chiar şi după ce au fost sprijinite şi s‑ar putea să fie următoarele care să dispară. Şi încă nu ştim ce va mai urma.

28

Spirite animale  Introducere


Macroeconomia cu şi fără spirite animale Bineînţeles că există o parte substanţială a macroeconomiei care explică de ce există fluctuaţii în economie. Într‑adevăr, despre asta este vorba în manualele de macroeconomie. Vă vom oferi doar două exemple. În perioada imediat următoare celui de‑al Doilea Război Mondial, economiştii au simţit că ar putea explica abaterile de la ocuparea totală a forţei de muncă printr‑un singur tip de stare emoţională: faptul că lucrătorilor le displac reducerile salariale şi că, în consecinţă, angajatorii ezită să le facă.4 Această tradiţie s‑a transformat într‑o explicaţie mai complicată referitoare la motivul pentru care salariile se modifică greu. Aceasta explică fluctuaţiile în ocuparea forţei de muncă ce apar ca urmare a modificării cererii din cauza faptului că salariile şi preţurile nu sunt stabilite simultan. În macroeconomie acest concept este cunoscut sub denumirea de „contracte eşalonate”5. Manualele de macroeconomie sunt pline de multe alte abateri de la simplul experiment în materie de gândire al lui Adam Smith, în care întotdeauna are loc o întâlnire a mai multor opinii, iar contractele sunt negociate între oameni raţionali motivaţi exclusiv de interese economice.6 Iar aceasta ne conduce la diferenţa filozofică dintre această carte şi textele economice standard. Această carte decurge dintr‑o viziune diferită despre cum trebuie descrisă economia. Economia din manuale caută să minimizeze pe cât posibil abaterile de la motivaţia economică pură şi de la caracterul raţional. Există un bun motiv pentru care se procedează astfel – şi fiecare dintre noi şi‑a petrecut o bună bucată din viaţă scriind în acest fel. Economia lui Adam Smith este bine înţeleasă. Astfel, explicaţiile în ceea ce priveşte micile abateri de la sistemul ideal al lui Smith sunt clare, deoarece ele sunt aşezate într‑un cadru care este deja foarte bine înţeles. Dar aceasta nu

Introducere  Spirite animale

29


înseamnă că micile abateri de la sistemul lui Smith descriu modul cum funcţionează cu adevărat economia. Cartea noastră înseamnă o separare faţă de această tradiţie. În viziunea noastră teoria economică ar trebui să decurgă nu din abaterile minime de la sistemul lui Adam Smith, ci, mai degrabă, din abaterile care totuşi apar cu adevărat şi care pot fi observate. În măsura în care spiritele animale există în economia de fiecare zi, descrierea modului de funcţionare al economiei trebuie să ia în considerare aceste spirite animale. Acesta este scopul cărţii de faţă. Realizând o astfel de descriere, credem că putem explica modul cum funcţionează economia. Acesta este un subiect de interes permanent. Însă fiind scrisă în iarna anilor 2008–2009, această carte descrie şi modul cum am intrat în încurcătura de acum – şi ce trebuie să facem pentru a scăpa.

Cum funcţionează de fapt economia şi rolul spiritelor animale Partea întâi a acestei cărţi va descrie cinci aspecte diferite ale spiritelor animale şi cum afectează ele deciziile economice – încrederea, echitatea, corupţia şi comportamentul antisocial, iluzia banului şi poveşti: • Punctul forte al teoriei noastre sunt încrederea şi meca-

nismele de răspuns care amplifică anomaliile dintre aceasta şi economie. • Stabilirea salariilor şi a preţurilor depinde în mare măsură de preocupările pentru echitate. • Recunoaştem tentaţia spre corupţie şi comportament antisocial şi rolul acestora în economie.

30

Spirite animale  Introducere


• Iluzia banului este un alt punct forte al teoriei noastre.

Publicul este nedumerit de inflaţie sau deflaţie şi nu distinge efectele sale. • În cele din urmă, simţul realităţii, respectiv cine suntem şi ce facem, se îngemănează cu povestea vieţilor noastre şi a vieţilor altora. Mulţimea unor astfel de poveşti este o poveste naţională sau internaţională, care joacă ea însăşi un rol important în economie. Partea a doua a acestei cărţi descrie cum sunt afectate deciziile economice de către aceste cinci spirite animale, demonstrând că ele joacă un rol crucial în răspunsul la opt întrebări: 1. De ce intră economiile în criză? 2. De ce au bancherii băncilor centrale putere asupra eco-

nomiei (atât cât au)? 3. De ce există oameni care nu pot găsi un loc de muncă? 4. De ce există o compensare pe termen lung între inflaţie şi șomaj? 5. De ce este atât de arbitrară economisirea pentru viitor? 6. De ce sunt atât de instabile preţurile financiare şi investiţiile firmelor? 7. De ce au pieţele imobiliare o viaţă ciclică? 8. De ce persistă sărăcia de‑a lungul mai multor generaţii în rândul minorităţilor dezavantajate? Observăm că spiritele animale oferă un răspuns comod la fiecare dintre aceste întrebări. Observăm, de asemenea, că, în mod corespunzător, la niciuna dintre aceste întrebări nu se poate răspunde dacă oamenii sunt consideraţi ca având exclusiv motivaţii economice pe care caută să le realizeze în mod

Introducere  Spirite animale

31


raţional – respectiv dacă economia este văzută ca funcţionând conform mâinii invizibile a lui Adam Smith. Fiecare dintre aceste opt întrebări este fundamentală. Ele ar trece prin mintea oricărei persoane mânate în mod firesc de curiozitatea de a citi despre economie. Oferind răspunsuri fireşti, satisfăcătoare tuturor acestor întrebări, teoria noastră despre spiritele animale descrie cum funcţionează economia. Răspunzând acestor întrebări, relatând cum funcţionează realmente economia, obţinem ceea ce teoria economică existentă nu reuşeşte. Oferim o teorie care explică firesc şi deplin cum a intrat economia americană, ba chiar şi economia mondială, în actuala criză. Şi – de un interes probabil şi mai mare – o astfel de teorie ne permite apoi să înţelegem ce trebuie să facem pentru a ieşi din criză. (Ne prezentăm analiza şi recomandările în postscriptumul capitolului 7, capitol care se ocupă de puterile Federal Reserve.)

32

Spirite animale  Introducere

Animal Spirits  

Animal Spirits

Advertisement