Cel mai sanatos om din lume 1 12

A.J. Jacobs

Prea-umila încercare a unui jurnalist de a dobândi un corp mai mult ca perfect

Traducere din limba engleză de Liviu Dascălu

d r o p d e a d h e a lt h y A.J. Jacobs Copyright © 2012 by A.J. Jacobs

c e l m a i s ă n ăto s o m d i n lu m e A.J. Jacobs isbn 978-606-8560-32-8 © 2014 – Editura philobia internet: www.philobia.com e-mail: contact@philobia.com +40 746 49 25 59 (ro) +33 625 51 13 24 (fr) Editor: Bianca Biagini Traducere: Liviu Dascălu Redactor: Cristina Ioana Rusu DTP: Cătălin Furtună Corectură: Dorina Oprea Copertă: Cătălin Furtună Imagini: Michael Cogliantry/Jason Heuer Copyright © 2012 Simon & Schuster

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României JACOBS, A. J. Cel mai sănătos om din lume / A.J. Jacobs ; trad.: Liviu Dascălu ; red.: Cristina Ioana Rusu. - București : Philobia, 2014 isbn 978-606-8560-32-8 I. Dascălu, Liviu (trad.)

II. Rusu, Cristina Ioana (red.)

61

Juliei Ĺ&#x;i fiilor mei

Prolog În ultimele luni, am întocmit o listă cu lucruri pe care trebuie să le fac ca să-mi îmbunătăţesc sănătatea. E o listă descurajant de lungă. 53 de pagini, în total. Iată câteva exemple luate la întâmplare:

yySă mănânc mai multe legume cu frunze verzi. yySă fac patruzeci de minute de mişcare pe zi. yySă fac meditaţie de câteva ori pe săptămână. yySă mă uit la meciuri de baseball (scade presiunea arterială,

spune un studiu). yySă trag un pui de somn după prânz (e bine pentru creier şi inimă). yySă fredonez cântece (previne răceala). yySă câştig un Oscar. (Cam greu, ştiu. Dar studiile arată că actorii care au luat premiul Oscar trăiesc cu trei ani mai mult decât colegii lor mai puţin norocoşi.) yySă menţin temperatura în apartament la 16,5°C, pentru că astfel se ard mai multe calorii. yySă-mi cumpăr un palmier Areca (creşte nivelul de oxigen). yySă ridic greutăţi până la epuizare. yySă mă transform într-o japoneză din Okinawa (iarăşi ceva greu de realizat). Şi multe altele, asemenea.

5

cel mai sănătos om din lume Apropo, mi-am printat lista cu caractere Papyrus, font 10, fiindcă am găsit un studiu care spune că fonturile greu de citit îmbunătăţesc memorarea.

Vreau să fac tot ce am trecut în listă fiindcă obiectivul pe care mi l-am propus nu este să devin doar un pic mai sănătos şi nici să dau jos câteva kilograme. Scopul meu este să-mi transform corpul – o masă amorfă, flască, moderat predispusă la boli – într-o întruchipare a sănătăţii şi condiţiei fizice. Să devin atât de sănătos pe cât e omeneşte posibil.

Condiţia fizică şi sănătatea sunt subiecte care mă preocupă de ani de zile. Însă ideea de a mă dedica acestei cauze mi-a venit în minte recent, într-o vacanţă de o săptămână cu familia în Republica Dominicană. Tot ce trebuia să fac în acele câteva zile era să mă relaxez, să construiesc castele de nisip cu copiii, să jucăm Boggle şi să comandăm sucuri fără gheaţă. În schimb, am ajuns într-un spital din Caraibe, unde am stat internat trei zile cu o pneumonie severă. Mă aşteptam să sufăr din cauza decalajului orar sau să am ceva probleme de digestie. Dar să mă pricopsesc cu o pneumonie tropicală?

Asta m-a luat prin surprindere.

Am citit mult despre importanţa sentimentului de recunoştinţă. Aşa că în timp ce stăteam alungit pe salteaua subţire de spital, respirând cu greutate şi tremurând de frig, am încercat să găsesc lucruri pentru care să fiu recunoscător. De exemplu, internarea în spital a fost o ocazie să mai învăţ câteva cuvinte în spaniolă – pulmón şi dolor („plămân”, respectiv „durere”). Apoi, dimineaţa m-a trezit cântatul cocoşilor, ceea ce e preferabil alarmelor de maşină din New York.

Niciuna din observaţiile astea nu mi-a fost de prea mare ajutor. Dar până la urmă am descoperit partea bună a 6

Prolog situaţiei, un lucru care mi-a schimbat viaţa: experienţa mi-a servit drept memento mori, timp de 72 de ore. A fost unul dintre rarele momente când am crezut că voi părăsi această lume. Privind din afară, frica asta poate părea cam melodramatică; în apărarea mea, voi spune însă următoarele: când eşti legat la o perfuzie cu lichide necunoscute în toate culorile curcubeului, când vezi că doctorii vorbesc în şoaptă între ei în timp ce te privesc pe furiş, când nu poţi respira fără să te schimonoseşti de durere, când mintea ţi-e înceţoşată din cauza virusului, începi să crezi că n-o să ieşi de aici decât pe targă, acoperit cu un cearşaf.

Niciodată frica mea n-a fost atât de precisă. Probabil că din cauza celor trei băieţi ai mei încă mici. Vreau să trăiesc ca să-i văd crescând. Vreau să fiu prezent când îşi vor primi diplomele şi când se vor căsători, bineînţeles, dar şi ca să-i aud cum cântă la karaoke prima lor piesă de la Led Zeppelin şi când or să mănânce primul lor ardei iute. Vreau să le fiu alături ca să-i învăţ importanţa compasiunii şi să le explic de ce primul Willy Wonka e mai bun decât remake-ul. M-am îngrozit, gândindu-mă la toate aceste amintiri pe care poate că nu le voi avea niciodată.

Trebuie să ţin cont că am 41 de ani. Nu pot să mă port ca şi cum e de la sine înţeles că voi avea o sănătate perfectă. Pneumonia nu e decât un semn că organismul meu se degradează.

Oasele mele devin tot mai uşoare şi mai poroase. Muşchii mi se atrofiază. Creierul mi se micşorează, arterele mi se îngustează, coordonarea mea e mai lentă. În fiecare an pierd câte un procent din testosteron. În plus, sunt gras. Nu sufăr de obezitate morbidă. Sunt ceea ce specialiştii numesc „un slab gras” – corpul meu are forma unui „piton care a înghiţit o capră”. Am aflat că acest 7

cel mai sănătos om din lume tip de grăsime e cel mai periculos. Aşa-numita grăsime viscerală (care înconjoară ficatul şi alte organe vitale) este considerată mult mai periculoasă decât cea subcutanată (care se găseşte sub piele şi formează celulita). De fapt, măsura taliei este unul dintre cei mai buni predictori ai bolilor cardiace.

Soţia mea, Julie, mă tachinează de ani de zile în legătură cu burta mea în creştere. Are un întreg repertoriu de glume.

De exemplu, îmi spune „Buddha”. Sau mă întreabă, ironică, „În ce lună eşti?”. Dacă vrea să fie din cale-afară de subtilă, începe să fluiere tema cântecului „Balena albă”, când trece pe lângă mine. Îmi spune că nu e îngrijorată de felul cum arăt, ci de sănătatea mea. Acum câţiva ani, mi-a cerut să mă aşez la masă, şi-a pus mâinile pe umerii mei, m-a privit în ochi şi mi-a zis: „Nu vreau să fiu văduvă la 45 de ani.” „Am înţeles”, i-am spus, pe un ton solemn, şi am promis că o să-mi fac abonament la o sală de sport – în acel moment, chiar asta aveam de gând. Dar inerţia a fost mai puternică decât intenţia.

Aşa că n-am făcut nimic. Am continuat să mă hrănesc cu alimente pline de calorii rele – multe paste şi cereale cu sirop de glucoză. Cu greu ai fi găsit ceva verde la mine în frigider, cu excepţia sticlelor de bere. Cu mişcarea stăteam la fel de prost. N-am mai făcut exerciţii fizice din facultate. Mi se tăia răsuflarea când mă jucam de-a v-aţi ascunselea cu băieţii mei. Şi atunci m-am trezit pe un pat de spital, gata să mă sufoc.

De aceea, când asistenta a intrat în cameră ca să-mi aducă o pastilă cât un capac de sticlă de bere, mi-am promis ceva: dacă ies viu de aici, următorul meu proiect va fi să-mi refac organismul.

8

Prolog Spun „următorul proiect” fiindcă această carte nu este prima mea incursiune în domeniul dezvoltării personale radicale. În ultimii zece ani, am făcut o mică obsesie. Studiile arată că e bine să ai un scop în viaţă, iar al meu a fost o căutare neîncetată, bine intenţionată, deşi uneori imprecisă, a perfecţiunii.

Proiectul Sănătatea va fi a treia probă într-un triatlon menit să-mi dezvolte intelectul, sufletul şi corpul.

O mică recapitulare: la început a fost intelectul. După facultate, departe de referate şi seminarii, m-am temut ca nu cumva creierul meu să capete consistenţa iaurtului grecesc (care, fiindcă veni vorba, este pe lista mea cu alimente „sănătoase”). Simţeam cum IQ-ul meu scade pe zi ce trece. Şi atunci am venit cu următoarea soluţie: mi-am propus să citesc Encyclopedia Britannica, de la un capăt la altul, şi să învăţ cât mai multe. Era o măsură extremă, bineînţeles, dar nu fără precedent în familie. Tatăl meu a început să citească şi el Britannica, când eram copil, dar a ajuns doar la litera B, pe la „Borneo” sau „bumerang”. Am vrut să termin ce a început el şi să şterg respectiva pată din istoria familiei.

Acest periplu alfabetic – căruia i-am făcut cronica în prima mea carte – a fost uneori dureros. Inclusiv pentru cei apropiaţi (soţia mea a început să mă amendeze cu câte un dolar pentru fiecare fapt irelevant pe care-l introduceam în conversaţie). Ca să fiu cinstit, am uitat 98% din ce-am învăţat. Dar a fost, totuşi, o experienţă uimitoare. Înălţătoare, chiar. După optsprezece luni în care am citit despre suişurile şi coborâşurile istoriei, am devenit mult mai încrezător în umanitate.

Am citit despre răul de nepătruns de care oamenii sunt în stare, dar şi despre lucrurile uimitor de bune pe care le-au făcut (arta, medicina, arcul butant al catedralelor gotice). Judecând corect lucrurile, se pare că binele cântăreşte mai greu decât răul, chiar şi numai cu un fir de păr.

9

cel mai sănătos om din lume După ce am dus la capăt proiectul Intelectul, m-am simţit îndeajuns de inspirat încât să mă ocup de sufletul meu. Am ales să fac asta fiindcă am crescut fără niciun fel de educaţie religioasă sau spirituală. Aşa cum am scris în cartea dedicată acestui proiect, sunt evreu, dar sunt evreu cam tot atât cât pizza este „mâncare italienească”. Deci nu din cale-afară. Însă soţia mea tocmai îl adusese pe lume pe primul nostru fiu şi ne întrebam ce ar trebui să-l învăţăm despre moştenirea culturală pe care o avem. Aşa că am hotărât să învăţ Biblia cât mai complet cu putinţă, integrând-o în viaţa mea.

Am ales să urmez sutele de porunci ale Sfintelor Scripturi. Voiam să mă supun faimoaselor precepte, cum ar fi „Iubeşte-ţi aproapele” şi Cele Zece Porunci. Dar, de asemenea, voiam să acord atenţie unor reguli mai puţin cunoscute şi deseori neglijate, precum „Nu-ţi rade barba” sau „Să nu porţi haine ţesute din fibre amestecate.” Voiam să văd care din ele avea să-mi facă viaţa mai bună şi care nu avea niciun fel de relevanţă pentru America secolului XXI. Şi de această dată a fost o experienţă în egală măsură profundă şi absurdă, în mare măsură inventată, dar care a reuşit să-mi schimbe viaţa. La sfârşitul anului, mi-am ras barba asemănătoare cu a lui Ted Kaczynski1 şi am început să port din nou haine cu amestec de fibre, însă am păstrat multe obiceiuri din viaţa mea biblică. De exemplu, încerc să respect ziua de Sabat, să fiu recunoscător, să evit bârfa. „Încerc” este ­cuvântul cheie aici, în special în ceea ce priveşte bârfitul.

Iar asta mă aduce la ultimul proiect, a treia probă a triatlonului meu: să-mi refac organismul.

Theodore Kaczynski, cunoscut și sub numele de Unabomber, este un matematician american și critic social neo-luddit, ce a dus o campanie de atentate cu bombă prin poștă. A terorizat Statele Unite timp de 18 ani. (n.tr.)

1

10

Prolog La fel ca aventurile mele precedente, și aceasta se hrăneşte, în mare măsură, din propria ignoranţă. Ştiu incredibil de puţin despre corpul meu. Ştiu că intestinul subţire se află înaintea celui gros. Ştiu că inima e de mărimea unui pumn şi că are patru cavităţi. Dar ciclul Krebs? Timusul? Sunt sigur că am citit despre ele în enciclopedie, dar aceste informaţii nu intră în cele două procente pe care le-am reţinut.

Mult mai important este că nu ştiu ce să mănânc sau să beau, nici care este cea mai bună modalitate de a face sport.

Ciudată situaţie. E ca şi cum aş fi proprietarul unei case de 41 de ani despre care nu ştiu nici măcar informaţiile de bază – de exemplu, cum funcţionează chiuveta. Sau unde e chiuveta.

Sau ce înseamnă „chiuvetă”.

Văd acest proiect ca pe un curs intensiv despre propriul organism. Voi studia ciudatul tărâm care se întinde sub pielea mea. Voi încerca regimuri alimentare şi exerciţii fizice. Voi testa medicamente, suplimente alimentare şi încălţări de tip mănuşă. Voi experimenta cele mai extreme recomandări pentru sănătate, fiindcă, aşa cum am aflat în anul trăit după Biblie, doar explorându-ţi limitele poţi descoperi care este calea de mijloc.

La încheierea acestui proiect, probabil că nu-mi voi păstra toate obiceiurile sănătoase, însă o parte dintre ele vor rămâne.

Le voi descoperi pe acelea care dau cele mai bune rezultate. Şi sper că ele mă vor ţine în viaţă suficient de mult timp ca să pot să-mi învăţ copiii cum să ducă o viaţă sănătoasă.

Încălzirea

La fel ca înaintea oricărui efort fizic, ai nevoie de încălzire.

Nu poţi să începi să faci genuflexiuni şi să mănânci varză fără să ceri sfatul unui specialist.

11

cel mai sănătos om din lume Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi aleg o echipă de consilieri medicali. Nu am un „Dr.” în faţa numelui, însă – prin noroc şi perseverenţă – am acces la cele mai bune minţi din domeniul sănătăţii din SUA. E un grup format doar pentru acest scop, alcătuit din oameni respectaţi, cu competenţe diferite şi mult mai bine informaţi decât mine.

Voi primi recomandări de la profesori de la Harvard, cercetători de la Johns Hopkins, specialişti de vârf din domeniul medicinei şi antrenori de sport cu bicepşii mari cât pepenii.

Mătuşa Marti se va implica şi ea. E femeia cea mai preocupată de sănătate din toată America şi are o mică afacere cu suplimente alimentare bazate pe alge şi dezinfectanţi bio pentru mâini, pe care le vinde prin poştă. Locuieşte la Berkeley, aşa că îmi va oferi un punct de vedere 100% californian.

Când am sunat-o ca să-i vorbesc despre proiect, la început s-a arătat încântată, apoi consternată. „Ai început un proiect de sănătate şi mă apelezi de pe un telefon mobil?”. Apoi mi-a ţinut o predică despre cât de periculoase sunt radiaţiile pe care le emit celularele, care îţi „prăjesc creierul“. Dar şi pentru c-am sunat-o aşa de târziu, întrucât statul până la ore târzii din noapte îţi perturbă ritmul circadian.

Am devorat o mulţime de cărţi, reviste şi bloguri despre sănătate. Numai despre beneficiile afinelor am citit paisprezece articole (cel puţin). Ştiu cam tot ce se poate şti despre omega 3 şi flavonoide. Ştiu să fac diferenţa dintre marele dorsal şi un deltoid, între fructoză şi zaharoză, HDL şi LDL. Ştiu că trebuie să mănânci mult şofran indian, fiindcă previne cancerul.

De asemenea, ştiu că trebuie să eviţi şofranul indian, fiindcă ar putea conţine un nivel ridicat de plumb.

Până aici, cercetările mele au fost captivante, uneori derutante – dar în general, încurajatoare. E drept, nu pot să schimb 12