Contextul istoric din România face ca literatura şi activitatea anarhistă pre-comunistă, de altfel destul de prolifică, să fi rămas în mare parte necunoscută. Regimul comunist represiv fie i-a alungat, fie i-a amuţit pe anarhişti, astfel că abia la începutul anilor ‘90 a reînceput să se coaguleze o mişcare anarhistă, şi asta datorită scenei punk. Afinitatea dintre cele două nu este una întâmplătoare, ele având în comun anumite principii care au dus la formarea hibridului muzical-politic „anarho-punk”. Rebeliunea, etica „Do It Yourself” (DIY), autogestiunea economică şi socială sau contestarea autorităţii sunt principii politice şi militante care definesc mişcarea anarho-punk.