PRIMA CARTE
DESPRE VIA
ȚĂ
CAIETUL 1
Am mâncat bine la micul dejun, căci am mâncat două ouă fierte moi și cartofi prăjiți cu bob. Îmi place bobul, numai că e uscat. Nu-mi place bobul uscat, căci nu are viață în el. Elveția e o țară bolnavă, căci e toată numai munți. În Elveția oamenii sunt uscați, căci nu au viață în ei. Eu am o menajeră uscată, căci nu simte nimic. Ea gândește mult, căci au lăsat-o fără urmă de vlagă în altă casă, unde a lucrat multă vreme. Mie nu îmi place Zürich, căci e un oraș uscat, cu multe fabrici și-apoi cu mulți oameni de afaceri. Mie nu-mi plac oamenii uscați și, din cauza asta, nu-mi plac oamenii de afaceri. Menajera le-a servit micul dejun soției mele și verișoarei, dacă nu greșesc, așa se numește ruda care e sora soției mele, și Kirei, cu sora de la Crucea Roșie. Ea poartă cruci, dar nu le în ț elege semnificaț ia. Crucea este ceea ce a purtat Hristos. Hristos a purtat o cruce mare, iar sora poartă o cruciuliță micuță pe o panglicuță agățată de pălăria ei, care a luat-o la vale ca să lase să se vadă fâșiile. Surorile crucii cred că e foarte frumos și de-asta au păstrat obiceiul ăla pe care doctorii au vrut să li-l inoculeze. Surorile nu ascultă de doctori, căci fac lucruri
9
pe care nu le înțeleg. Sora nu își înțelege rolul, căci atunci când cea mică mânca voia să o țină departe de mâncare, crezând că cea mică vrea dulciuri. I-am spus că „va primi desert după ce o să mănânce tot din farfurie“. Cea mică nu s-a supărat, căci știe că eu o iubesc, dar sora a simțit altceva. Ea a crezut că eu am corectat-o. Ea nu se schimb ă , c ă ci îi place s ă m ă nânce carne. Eu i-am spus de multe ori că e mizerabilă carnea. Pe mine nu mă crede. Ei cred că e ceva indispensabil carnea. Vor multă carne. După micul dejun râd. Eu, după ce mănânc, sunt obosit, căci îmi simt stomacul. Ei nu-și simt stomacul, ci simt agitația sângelui. După ce mănâncă ei se trezesc. Și copilul e treaz, de asemenea. Îl pun în pat, crezând că e o ființă slabă. Copilul e puternic și nu are nevoie de ajutor. Nu pot să scriu, mă încurcă soția mea. Ea se ocupă de toate lucrurile mele. Eu nu-mi fac griji. Ei îi e teamă că nu voi fi gata. Eu sunt gata, numai stomacul meu lucrează încă. Nu vreau să dansez cu stomacul arhiplin, iar din pricina asta nu mă duc să dansez câtă vreme stomacul meu va fi plin. Voi dansa când se va liniști și voi da totul afară din intestine. Nu mă tem de ridicol și de aceea scriu deschis. Vreau să dansez, pentru că simt, ș i nu pentru că sunt așteptat. Nu-mi place să fiu așteptat și de aceea mă duc să mă îmbrac. Îmi voi pune un costum de oraș, căci publicul va fi urban. Nu vreau să mă cert și de aceea voi face tot ce mi se va cere. Acum o să mă duc sus, în camera mea de îmbrăcat, căci am o garderobă bogată și lenjerie scumpă. Mă duc să mă îmbrac în haine scumpe, așa încât toți să creadă că sunt bogat. Nu-i voi lăsa pe oameni să mă aștepte și de aceea mă voi duce acum sus.
10 J URNAL NECENZURAT
Eu am stat mult sus. Eu am dormit puțin și, când m-am
trezit, m-am îmbrăcat. După haine, m-am dus pe jos la croitoreasă. Croitoreasa și-a făcut bine treaba. Ea m-a înțeles, căci i-am dat un cadou pentru soțul ei. Am vrut să o ajut, dar nu-i plac doctorii. Am forțat-o să se ducă la doctor. N-a vrut. Am vrut să-i arăt că nu-mi pare rău de bani. I-am dăruit soțului ei izmene și o cămașă de piele. I-am făcut acest cadou. A primit cadoul cu dragoste. Ea m-a înțeles, căci n-a refuzat. Eu o iubesc pe Negri, așa o cheamă. E o femeie bună. Trăiește într-o mare sărăcie, dar m-am dus la ea și i-am închis lumina electrică pe care o ardea fără motiv. A înțeles de ce am făcut asta și nu s-a supărat. I-am spus că și-a făcut treaba foarte bine. Ea va primi banii și cadoul meu. Ea nu are haine groase. O să-i dau eu o pufoaică groasă, cu glugă, ca să o poarte afară, drept palton. Mie nu-mi plac cadourile, dar îmi place să le dau săracilor ce nu au. Ei îi e frig. Ea face foamea, dar nu se teme de muncă și de aceea se lipesc de ea banii. Are un băiețel de vreo șase ani și o fetiță de vreo doi. Vreau să le fac un cadou copiilor, căci sunt îmbrăcați foarte sărăcăcios.
O să-i dau puloverele mele sau altceva pentru copiii. Eu iubesc copiii. Și ei mă iubesc pe mine. Ea știe că eu iubesc copiii. Ea simte că nu mă prefac, căci sunt om. Ea știe că sunt artist și de-asta mă înțelege. Ea mă iubește. Eu o iubesc pe ea. So ț ul ei cântă la vioară la hotelul Palace, unde oamenii îș i pierd vremea cu toate prostiile. E necăjit, căci cântă noaptea. Lui îi e frig, căci nu are haine groase. Îi place să cânte la vioară.
El vrea să învețe, dar nu știe cum, căci nu are când. Eu vreau să-l ajut, dar mă tem că nu mă va înțelege. Eu pot să cânt la
11 CAIETUL 1
vioară fără să studiez. Eu vreau să cânt, mi-a mai rămas prea puțin timp.
Eu vreau să trăiesc mult. Soția mea mă iubește foarte tare.
Ea își face griji pentru mine, căci azi am jucat foarte nervos. Am jucat intenționat nervos, căci publicul mă înțelege mai bine, dacă sunt nervos. Ei nu-i înțeleg pe artiștii care nu sunt nervoși. Trebuie să fii nervos. Eu am jignit-o pe pianista de la Gel Bar. Am gre ș it în rândurile de mai sus spunând c ă o cheamă Belvar. Îi vreau binele. Am fost nervos, căci Dumnezeu a vrut să provoace publicul. Publicul a venit să se bucure. Ea a crezut că eu dansez ca să-i înveselesc pe oameni, dar eu am dansat chestii ciudate. Lor le era frică de mine și de asta au crezut că vreau să-i omor. Eu n-am vrut să omor pe nimeni.
Eu i-am iubit pe toți, dar pe mine nu m-a iubit nimeni și de aceea m-am enervat. Eu am fost nervos și de aceea am transmis acest sentiment și publicului. Publicul nu m-a iubit, pentru că voia să plece. Atunci am început să dansez ceva mai vesel. Publicul a început să se distreze. Credea că sunt un artist plictisitor, dar eu i-am arătat că pot să interpretez și lucruri vesele. Publicul s-a pus pe râs.
Eu am început să râd. Am râs dansând. Și publicul a râs în timp ce dansam. Spectatorii mi-au înțeles dansurile, căci voiau și ei să danseze. Eu am dansat prost, căci am căzut jos când nu trebuia. Pentru public nu a contat, căci am dansat frumos. El mi-a înțeles intențiile și s-a distrat.
Eu voiam s ă mai dansez, dar Dumnezeu mi-a spus: „Destul“. Și eu m-am oprit. Publicul a plecat. Arisstilorația și publicul bogat m-au implorat să mai dansez încă o dată. Eu
12 J URNAL NECENZURAT
le-am spus că sunt obosit. Nu m-au înțeles, căci au insistat. Eu am spus că o singură arisstilorată are mișcări excitante. Ea a crezut că vreau s-o jignesc. Atunci i-am spus că ea simte mișcarea. Ea mi-a mul ț umit pentru compliment. Eu i-am dat mâna și ea a simțit că am dreptate. O iubesc, dar simt că a venit să facă cunoștință cu mine. Ea iubește oamenii tineri.
Mie nu-mi place viața asta și, ca atare, am rugat-o să mă uite, lăsând-o să simtă. Ea a simțit și de aceea nu mi-a mai dat posibilitatea de a continua să vorbesc. Eu voiam să vorbesc cu ea, dar ea a simțit pe dos. Eu i-am arătat sângele de pe piciorul meu. Ei nu-i place sângele. Eu am lăsat-o să înțeleagă că sângele înseamnă război și că mie nu-mi place războiul. I-am pus o întrebare despre viață, arătându-i dansul cocotei. Ea a simțit, dar nu a plecat, căci știa că joc teatru. Ceilalți au crezut că o să mă întind pe jos și o să-mi facă plăcere. Eu nu am vrut să complic seara și de aceea m-am ridicat la momentul potrivit. Toată seara l-am simțit pe Dumnezeu. El mă iubește. Eu îl iubesc. Noi am fost cununați. În trăsură i-am spus soției mele că astăzi e ziua cununiei mele cu Dumnezeu. Ea a simțit asta în trăsură, dar apoi a pierdut sentimentul. Eu am iubit-o și de aceea i-am dat mâna, spunând că îmi e bine. Ea simțea tocmai pe dos. Ea credea că n-o iubesc, căci eram nervos. Eu știu că soția mea vrea să se ducă la telefon. Eu am ieșit și am văzut-o pe soția mea în pijama. Ei îi place să doarmă în pijama. Ea mă iubește și de-asta m-a lăsat să simt că trebuie să urc în dormitor. Am urcat în dormitor și m-am întins în pat, dar am luat și caietul cu mine, ca să scriu în el ce mi s-a întâmplat azi.
13 CAIETUL 1
S-au întmplat multe azi și de aceea vreau să scriu. N-am trăit decât chestii de groază. Mie îmi e frică de oameni, căci ei nu mă simt, dar mă înțeleg. Mie îmi e frică de oameni, căci ei vor ca și eu să duc aceeași viață pe care o duc ei. Ei vor ca eu să dansez lucruri vesele. Mie nu-mi place veselia. Mie îmi place viața. Soția mea doarme lângă mine, iar eu scriu. Soția mea nu doarme, căci are ochii deschiși. Eu am mângâiat-o. Ea se simte bine. Eu scriu prost, pentru că îmi e greu. Soția mea oftează, căci mă simte. Eu o simt pe ea și de aceea nu răspund la oftaturile ei. Azi mă iubește cu sentiment. O să-i spun o dată că trebuie să ne căsătorim după cum simțim, căci eu nu vreau să iubesc fără sentiment. Acum o las baltă, căci ei îi e frică de mine. Ea crede c-am înnebunit, dar eu îi știu ner... Eu nu pot să scriu, căci m-am gândit la un singur om toată seara. Acest om vrea să studieze muzica, dar nu poate, căci e sătul de ea. Eu îl înțeleg foarte bine, căci i-am spus că nici mie nu îmi place să studiez. Soția mea mă încurcă, fiindcă simte. Eu am izbucnit într-un râs nervos. Soția ascultă la telefon, dar se gândește la ce scriu eu. Eu scriu repede. M-a întrebat ce scriu. Eu am închis caietul în fața ei, căci voia să citească ce scriu. Simte că scriu despre ea, dar nu înțelege. Ea își face griji pentru mine și de aceea nu vrea să scriu. Eu vreau să scriu, căci îmi face plăcere să scriu. Azi vreau să scriu mult, căci vreau să spun mult. Eu nu pot să scriu repede, dar mâna mea scrie repede. Deja scriu mai bine, căci nu voi obosi prea repede. Scrisoarea mea e clară. Eu scriu clar. Vreau să mai scriu, dar vreau ca soția mea să doarmă.
14 J URNAL NECENZURAT
Ea nu poate să adoarmă. E agitată. Vrea să doarmă, pentru că gândește. Nu vrea să doarmă, pentru că nu doarme. Știu că i-am făcut o impresie puternică. Ea mi-a înțeles sentimentele.
Ea știe că eu sunt capabil să joc, căci e de acord cu faptul că
am jucat ca Duse sau Sarah Bernhardt. I-am dat o sarcină grea.
Ea nu înțelege ce e moartea. Ea nu se gândește la moarte, căci
nu vrea să moară. Eu mă gândesc la moarte, căci nici eu nu vreau să mor. Ea cască, gândindu-se că eu vreau să dorm. Ea
nu vrea să doarmă. Se teme că scriu de rău despre oameni. Mie
nu mi-e frică să scriu, căci știu că scriu bine. Soția tușește și cască, subliniindu-le sensul, crezând că mă poate face să mă
întind în pat și să dorm. Se uită la mine și se gândește că eu nu-i știu intenț ia. O cunosc bine. Nu vorbește, dar suferă.
Vrea să mă facă să mă așez în pat să dorm, căci ea crede că e obosită. Ea e nervoasă, iar nervii sunt o chestie mizerabilă. Ea crede că eu trebuie să dorm. Eu i-am răspuns la căscat. Ea nu
mă înțelege. Ea crede că eu sunt obosit. Eu nu sunt obosit. Mu ș chii mei sunt obosiț i, dar eu nu sunt obosit. Eu le-am promis că o să le dansez, adică lor, arisstiloraților, eu nu voi dansa pentru ei, căci ei cred că pot avea totul.
Eu nu vreau să le dau sentimentele mele, căci știu că ei nu mă vor înțelege. Eu voi juca la Paris foarte curând. Eu voi dansa singur în beneficiul artiștilor francezi săraci. Eu vreau ca artiștii să mă simtă și de aceea le ofer viața. Voi fi beat pentru a-i înțelege. Dacă Dumnezeu va vrea, mă voi duce cu ei la cabaret. Ei eu nevoie de mine, căci și-au pierdut sentimentul. Ei au nevoie de bani, iar eu le voi da. Ei mă vor uita, dar sentimentul lor va trăi. Eu vreau ca ei să simtă și de aceea voi
15 CAIETUL 1
dansa la Paris în lunile ce vin, în beneficiul artiștilor săraci. Dacă vor, organizez eu tot. Nu trebuie decât să-mi plătească sejurul la Paris. O să-l întreb pe Astriuk1 ca să îi cheme pe artiștii săraci să discutăm, căci eu le voi vorbi. O să le spun așa: „Ascultați! Eu sunt artist ca și voi. Noi suntem artiști și de aceea ne iubim unii pe alții. Ascultați, vreau să vă spun ceva de bine. Vreți?“ O să le pun o întrebare despre viață. Dacă vor simț i, sunt salvat. Dacă nu vor simț i, sunt un biet om patetic și demn de milă, căci voi suferi din cauza asta. Eu nu vreau să dansez la St Moritz, căci oamenii nu mă iubesc. Eu știu că ei cred că sunt bolnav. Mie îmi e milă de ei, pentru că ei cred că eu sunt bolnav. Sunt sănătos și nu-mi menajez puterile. Eu voi dansa mai mult ca niciodată. Vreau să studiez dansul și de aceea mă voi ocupa în fiecare zi câte puțin de dans. De asemenea, eu voi și scrie. Nu voi mai merge la serate. Mi-a ajuns pentru toată viața distracția asta. Mie nu-mi place să mă distrez. Eu înțeleg ce e distracția. Eu nu sunt un om al distracțiilor, căci știu că distracția e moarte. Distracția e moartea rațiunii. Mie îmi e frică de moarte și de aceea iubesc viața. Eu vreau să-i invit pe oameni să vină la mine, dar soția mea se teme de mine. Eu vreau să invit un evreu bătrân, care e rudă cu baronul Günzburg. Baronul Günzburg e om bun. El nu înțelege viața. El trebuie să se însoare și să aibă copii, iar el își chinuie soția cu faptul că vrea o viață distractivă. Eu știu că toți vor spune ‒ „Nijinski e nebun“, dar nu contează, căci eu
1 Astruc Gabriel (1864–1938) – jurnalist francez, dramaturg, manager și impresar teatral, critic muzical, promotor al muzicii rusești în Franța (n. tr.).
16 J URNAL NECENZURAT
deja am jucat rolul nebunului în casă. Toți se vor gândi la asta, dar nu mă vor duce la casa de nebuni, căci eu dansez foarte bine și le voi da bani tuturor care îmi vor cere. Mie îmi plac nebunii, căci știu să comunic cu ei. Când fratele meu a fost la casa de nebuni, eu l-am iubit, iar el a simțit. Prietenii lui m-au iubit. Atunci aveam 18 ani. Eu nu-i contrazic pe nebuni și de aceea nebunii mă iubesc. Fratele meu a murit la casa de nebuni. Mama mea își trăiește ultimele ore de viață. Îmi e teamă s-o văd. Eu o iubesc și de aceea mă rog la Dumnezeu să îi dea încă mulți ani. Știu că mama și sora mea au fugit din Moscova de maximaliști1. Maximaliștii le oboseau. Ele au fugit împreună cu Kocetovski2, soțul surorii mele, și cu fiica lor, Ira, lăsând în urmă toată gospodăria. Ei sunt oameni buni. Eu o iubesc pe sora mea Bronia3. Kocetovski e un om bun. Pe el viața îl încurcă, căci trebuie să se gândească mult la bani. Și el se gândește la pictură. El se gândește să scrie. Lui îi place să fie scriitor. El scrie bine, dar nu cunoaște artele. Eu cunosc artele, căci le-am studiat. Soția mea mi-a tradus lucruri pe care nu le în ț elegeam. Sun ă . E Tessa, care a venit să se distreze după spectacolul meu. Ea nu mă iubește pe mine, căci se gândește la distracție. Ea vrea s-o iau în trupa mea. Eu n-o pot lua, căci
1 Într-o perioadă, termenul „bolșevic“ a fost tradus în diverse limbi străine cu cuvântul „maximalist“, iar „menșevic“ ca „minimalist“ (n. tr.).
2 Alexandr Vladimirovici Kocetovski (1889–1952) – dansator, coregraf (n. tr.).
3 Bronislava Fominicina Nijinskaia (1891–1972) – balerină, coregrafă, profesoară de balet rusă, de origine poloneză. Sora mai mică a lui Vaslav Nijinski (n. tr.).
17 CAIETUL 1
nu simte munca. Ea vrea să intre în trupă pentru confortul ei.
Ea vrea să-și ajute soțul, dar nu se gândește la mine. Ei îi e indiferent ce fac eu. Ea se distrează când eu lucrez. Ea nu-mi simte iubirea. Eu i-am dăruit un inel și haine pentru ca ea să
mă simtă. Eu am făcut pe îndrăgostitul, dar ea nu m-a simțit, căci ea bea vin. Soția mea îi dă vin, căci știe că ea bea pe furiș.
Ea e bețivă. Bețivii nu simt, căci se gândesc la vin. Și omul care ne face focul e bețiv. Și el bea încontinuu. E bolnav. Eu am presimțit și i-am spus că eu m-am îmbolnăvit cu multe zile înainte. El s-a îmbolnăvit și a lăsat toată casa să înghețe, în timp ce eu trebuia să îmi pregătesc costumele cu Negri. Eu nu o iubesc pe Tessa, pentru că bea și se distrează, dar o iubesc pentru că simte arta. Ea e proastă. Nu înțelege viața. Nu își poate face soțul să nu mai bea, ci dimpotrivă, bea și ea. Ea bea vin de Madeira, lichioruri etc. etc. Eu mă tem pentru ea, căci atunci când simte dansul, ea se leagănă. Soția mea nu se leagănă când simte dansul. Ea e o femeie sănătoasă, numai că gândește prea mult. Eu mă tem pentru ea, căci mă gândesc că poate o încurcă încercarea de a mă înțelege pe mine. Eu mă tem pentru ea, căci ea nu-mi înțelege scopurile. Ea simte multe, dar nu știe ce simte. Eu mă tem să-i spun, căci știu că se va speria. Eu vreau s-o influențez pe altă cale. Ea mă va asculta. Eu o ascult pe ea. Ea mă va înțelege, dacă alții îi vor spune că tot ce fac eu e bine. Eu mă aflu în fața unei prăpastii în care pot să cad, dar nu mi-e frică să cad și de aceea nici n-o să cad. Dumnezeu nu vrea ca eu să cad, căci mă va ajuta atunci când voi cădea.
Într-o zi am ieșit să mă plimb și mi s-a părut că pe zăpadă
văd sânge, atunci am alergat după urme. Mie mi s-a părut că
18 J URNAL NECENZURAT
cineva a ucis un om, dar el e viu, atunci am alergat în altă direcție și am văzut o urmă mare de sânge. Mi-a fost frică, dar am mers spre pr ă pastie. Am în ț eles c ă urmele nu sunt de sânge, ci pi…t. Eu nu știu altă expresie și de aceea o scriu pe asta. Nu pot să învăț toate expresiile, dar îmi pare rău să pierd timpul. Vreau să-mi descriu plimbările. Când am ieșit în zăpadă, am văzut urme de schiuri, care se opreau înaintea urmei de sânge. Eu m-am temut că oamenii au îngropat un om în zăpadă, căci l-au străpuns cu bețele de la schiuri. M-am speriat și am fugit înapoi. Eu știu oameni care au frici. Mie nu-mi e frică și de aceea m-am întors, atunci am simțit că Dumnezeu mă pune la încercare, mă tem sau nu de el. Am spus cu voce tare: „Nu, eu nu mă tem de Dumnezeu, căci el e viața, și nu moartea.“ Atunci Dumnezeu m-a făcut să mă duc spre prăpastie, spunând că acolo e un om spânzurat, care trebuie salvat. Mi-a fost frică. Mă gândeam că mă ispitește diavolul, exact cum l-a ispitit pe Iisus când era pe munte, spunându-i: „Sari și atunci o să te cred!“ Eu m-am speriat, dar, rămânând o vreme pe loc, am simțit o forță care mă trăgea în direcția prăpastiei. Am pornit spre prăpastie, apoi am căzut, dar m-au ținut crengile copacilor, pe care nu le observasem. Atunci m-am mirat și m-am gândit că asta e o minune. Dumnezeu a vrut să mă pună la încercare. Eu l-am înțeles și de aceea am vrut să mă desprind, dar el nu m-a lăsat. M-am ținut multă vreme, dar la un moment dat m-am speriat. Dumnezeu mi-a spus că o să cad, dacă dau drumul la o singură creangă. Am dat drumul crengii, dar nu am căzut. Dumnezeu mi-a zis: „Du-te acasă și spune-i soției că ești nebun!“ Eu am înțeles că Dumnezeu îmi vrea binele și
19 CAIETUL 1
de aceea am plecat acasă, cu intenția de a le da această veste. Pe drum am văzut din nou urmele de sânge, dar nu le-am mai crezut reale. Dumnezeu mi-a arătat urma, ca să îl simt pe el. Eu l-am simțit și m-am întors înapoi. El mi-a spus să mă întind în zăpadă. Eu m-am întins. El m-a lăsat să stau întins multă vreme. Eu am rămas acolo până când am început să simt frigul la mână. Mâna a început să-mi înghețe. Mi-am luat-o din zăpadă, spunând că ăsta nu e Dumnezeu, căci pe mine mă doare mâna. Dumnezeu a fost mulțumit și mi-a cerut să mă întorc, dar după câțiva pași m-a pus să mă întind din nou în zăpadă, lângă un copac. Eu m-am prins de copac și m-am întins, căzând
încet pe spate. Dumnezeu m-a lăsat din nou să zac în zăpadă. Am zăcut mult acolo. Eu nu am simțit frigul, când Dumnezeu m-a pus să mă ridic. Eu m-am ridicat. Mi-a spus că mă pot duce acasă. Eu am plecat acasă. Dumnezeu mi-a spus: „Stai“. Eu m-am oprit. Am nimerit în urma de sânge. El m-a pus să mă întorc. Eu m-am întors. El a zis: „Stai“. Eu m-am oprit. Eu știu că toți vor crede că tot ce scriu e inventat, dar trebuie să spun că tot ce scriu eu e purul adevăr, căci eu am trăit toate astea în practică. Eu am trăit tot ce scriu. Voi scrie până când îmi va amorți mâna. Nu voi obosi și de aceea voi continua să scriu. Bate cineva. Lumea doarme. Eu nu vreau să dorm, căci simt multe. Omul de afară a spus: „Oiga“1. Eu nu vreau să-mi trezesc soția și de aceea nu vreau să mă ridic din pat. Soția mea doarme bine. Eu sper că servitoarea se va trezi și va răspunde la ușă. Caietul meu e incomod, căci alunecă. Se aude cineva pe
1 „Auzi! Ascultă!“ – în lb. sp. în orig. (n. tr.).
20 J URNAL NECENZURAT
scări. Mie nu-mi e frică. Mă gândesc că e Tessa, care se întoarce de la vreo petrecere, e incorect, dar altfel nu știu. Dumnezeu știe. Eu nu știu, căci eu sunt încă om, și nu Dumnezeu. Dacă
Dumnezeu va vrea, voi afla, căci el mă va face să mă dau jos din pat. Dumnezeu m-a făcut să înțeleg că e Tessa. Tessa locuiește în camera vecină, iar lângă camera Tessei este camera Kirei. Kira doarme profund și de aceea ea nu a putut să bată. Ușa a scârțâit. Eu am simțit că e Tessa. Îi recunosc mișcările Tessei. Ea e întotdeauna nervoasă și de aceea ușa a scârțâit foarte nervos. Ea s-a întors acasă la unu și un sfert noaptea. Eu m-am uitat la ceasul meu de aur, care merge foarte bine. Eu nu mă tem de povestirea mea, numai oamenii se tem de moarte. Îmi voi continua povestirea despre plimbarea la Saint-Moritz.
Dup ă ce am văzut urma, m-am întors brusc și am fugit repede înapoi, căci eram convins că e cineva ucis. Eu am înțeles că urmele de sânge fuseseră mascate cu bețele de schiuri, pentru părea că e pi..t. M-am uitat bine și mi-am dat seama că e pi..t. După toate astea m-am întors. Toată distanța pe care am parcurs-o nu era mai mare de 10 arșini1, poate doar puțin peste. Am alergat bine. Mie îmi place să alerg. Mă simt ca un copil. Am alergat acasă, convins că e sfârșitul încercărilor, dar
Dumnezeu m-a pus să îi acord atenție omului care venea în întâmpinarea mea. Dumnezeu m-a făcut să mă întorc, spunând c ă acest om l-a omorât pe cel ă lalt. Am alergat înapoi. Întorcându-m ă , am sim ț it sângele ș i m-am ascuns dup ă o
1 Veche unitate rusească de măsură pentru lungime, egală cu 0,711 metri (n. tr.).
21 CAIETUL 1
ridicătură de pământ. M-am aplecat pe vine, ca omul acela să nu mă vadă. M-am prefăcut c-aș fi căzut în zăpadă și nu mă pot ridica. Am stat întins acolo mult. După un timp, m-am întors. Când m-am întors, am văzut un om care scormonea prin zăpadă cu un băț. Acel om a rupt un copac. Eu am înțeles că omul caută ceva. Eu am trecut pe poteca de mai jos. Omul m-a văzut, dar nu mi-a spus nimic, atunci eu am vrut să-i spun lui: „Bună ziua, bătrâne“. Bătrânul era ocupat cu ceva. Eu nu știam cu ce, dar, după un timp, Dumnezeu m-a făcut să mă întorc. M-am întors și am văzut un om care scormonea intens zăpada cu un băț. Mi-a fost teamă că o să i se frângă bățul. Am simțit că el este asasinul. Știam că nu am dreptate, dar simțeam. Greșeala era justificată. Voiam să plec, dar am văzut brusc o bancă pe care era o ridicătură, ca o umflătură în care era înfiptă o bucată de lemn. Lemnul era de brad. Bradul era rupt în două, în umflătură era o gaură mare. Eu m-am uitat la gaură și m-am gândit că omul a făcut special acea umflătură. Umflătura era mică, iar pe ea era o cruce, iar sub cruce era o inscripție. Eu mi-am dat seama că e mormântul soției lui. Eu am înțeles că omul a făcut acest mormânt, căci s-a gândit la soția lui. Eu m-am speriat și am fugit, gândindu-mă că soția mea s-a îmbolnăvit. Mie îmi e frică de moarte și de aceea nu o vreau. Eu m-am întors și am dat la o parte lemnul. Gândindu-mă că omul va afla de obrăznicia mea, am înfipt înapoi bucata de lemn, dar am dat la o parte crucea, gândindu-mă că omul nu în ț elege moartea. Moartea e via ță . Omul moare pentru
Dumnezeu. Dumnezeu e mi ș care ș i de aceea e nevoie de moarte. Corpul moare, dar rațiunea trăiește. Eu vreau să scriu,
22 J URNAL NECENZURAT
dar mâna mea moare, căci nu vrea să mă asculte. Azi voi scrie mult. Am spus de bine, dar am gândit altceva. Eu mă tem că viața mea nu e bună, dar simt că viața mea e bună. Eu îi iubesc pe toți, dar ei nu mă iubesc pe mine. Eu voi continua să scriu mâine, căci Dumnezeu vrea să mă odihnesc.
C ă omul se trage din maimu ță n-a spus Nietzsche, ci Darwin. De dimineață am întrebat-o pe soția mea, căci mi s-a făcut milă de Nietzsche. Eu îl iubesc pe Nietzsche. El nu mă înțelege pe mine, căci el gândește. Darwin e om de știință. Soția mea mi-a spus că el a scris lucruri științifice în fraceză, se numește Istoria naturii. Natura lui Darwin a fost inventată.
Natura e viață, iar viața e natură. Eu iubesc natura. Eu știu ce e natura. Eu înțeleg natura, căci o simt. Natura mă simte pe mine. Natura e Dumnezeu, eu sunt natura. Eu nu iubesc natura inventată. Natura mea e vie. Eu sunt viu. Eu cunosc oameni care nu înțeleg natura. Natura e un ceva extraordinar. Natura mea e extraordinară. Eu știu ce mi se va spune, ce învăț ș i eu, de asemenea. Dar eu înv ăț natura dup ă cum simt.
Simțămintele mele sunt puternice și de aceea eu știu și fără să studiez ce e natura. Maimu ț a e natur ă . Omul e natur ă . Maimu ț a nu e natura omului. Ș i nu este maimu ț a în om. Maimuța e Dumnezeu în natură, căci simte mișcarea. Eu simt mișcarea. Eu am mișcări simple. Maimuța are mișcări complicate. Maimuța e proastă. Eu sunt prost, dar eu am rațiune. Eu sunt o ființă rațională, iar maimuța nu este rațională. Eu cred că maimuța s-a născut din copac, iar omul din Dumnezeu. Dumnezeu nu e maimu ță . Omul e Dumnezeu. Omul are
23 CAIETUL 1
mâini, ca și maimuța. Eu știu că omul seamănă cu maimuța ca substanță organică, dar sufletește nu seamănă. Ei cred că eu nu înțeleg faptul că ei vorbesc maghiară. Eu scriu și în același timp le ascult discuția. Scrisul meu nu mă împiedică să mă gândesc
și la altceva. Eu sunt un om care simte și de aceea simt limba maghiară. În timpul războiului am locuit la mama soției mele.
Eu am înțeles războiul, căci am purtat un război cu mama soției mele. Eu voiam să merg la restaurant, dar o forță interioară mă împiedica, iar eu numesc această forță interioară sentiment, simț, simțământ. Eu am încremenit în fața unui mic restaurant unde merg muncitorii. M-am gândit să intru, dar m-am temut să nu-i deranjez, căci eu nu sunt muncitor. Muncitorii fac același lucru ca oamenii bogați. Voiam să scriu despre mama soției mele, am început să scriu despre restaurantul muncitoresc. Eu îi iubesc pe oamenii muncii. Ei simt mai bine decât oamenii bogați. Muncitorul e la fel ca bogatul, cu singura diferență că are bani puțini. Eu azi am văzut muncitori și de aceea vreau să vorbesc despre ei. Muncitorii sunt la fel de depravați ca arisstilorații. Ei au mai puțini bani. Ei beau vin ieftin. Vinul ieftin e tot vin. Mie mi-au plăcut cocotele pariziene, când am fost acolo cu Diaghilev. El credea că eu mă plimb, iar el dădea fuga la cocote. Eu alergam prin Paris și căutam cocote ieftine, căci mă temeam să nu-mi fie descoperite faptele. Știam că aceste cocote nu sunt bolnave, căci sunt urmărite de poliție. Știam că tot ce fac e îngrozitor. Știam că, dacă mă descoperă, o să mă prăbușesc. Eu știu că Tessa iubește tinerii, dar ea se teme să nu se observe. Ea e exact cum eram și eu când eram tânăr. Acum eu am 29 de ani, îmi e rușine
24 J URNAL NECENZURAT
să-mi spun vârsta, căci toți cred că sunt mai tânăr. Am vrut să
schimb creionul, căci creionul meu e mic și îmi alunecă printre degete, dar am observat că altul e și mai rău, căci se rupe.
Dumnezeu mi-a spus clar că e mai bine să scriu cu cel mic, că nu pierd timpul. Acum schimb creionul, căci îmi e teamă să nu obosesc de la scris, fiindcă eu vreau s ă scriu mult. Am plecat să caut creion, dar n-am găsit, căci dulapul unde sunt creioanele era încuiat. Apoi am schimbat mai multe creioane de probă, crezând că e mai bine să scriu cu unul mare decât cu unul mic. Eu știu că se rup și de aceea voi scrie cu un stilou. Stiloul cu care scriau Tolstoi și mulți oameni de afaceri din zilele noastre. O să-mi schimb obiceiul, căci știu că tot ce scriu trebuie corectat. Mâine voi scrie cu cerneală, căci simt că așa vrea Dumnezeu. Acum scriu cu un stilou cu cerneală. Vreau să-mi descriu intențiile cu cocotele. Eram foarte tânăr și de aceea făceam prostii. Toți tinerii fac prostii. Eu mi-am pierdut echilibrul ș i am plecat pe str ă zile Parisului să caut cocote. Le-am căutat multă vreme, căci voiam ca fata să fie sănătoasă și frumoasă. Uneori, căutam o zi întreagă fără să găsesc, căci căutările mele erau lipsite de experiență. Eu am iubit câteva cocote pe zi. Eu știam că fac ceva îngrozitor. Nu-mi plăcea ce fac, dar obiceiurile mele s-au complicat și am ajuns să alerg în fiecare zi. Știam un loc sinistru unde-și fac veacul cocotele.
Locul se numea „la bulevard“. Eu mă plimbam pe bulevard și adesea întâlneam cocote care nu mă simțeau. Am apelat la toate trucurile ca să nu mă observe cocotele. Mă observau prea puțin, căci eram îmbrăcat simplu. Eu nu voiam să fiu îmbrăcat ca un om bogat, căci mă temeam să nu fiu recunoscut. O dată
25 CAIETUL 1
m-am grăbit după o cocotă care s-a întors în direcția Galeriilor
La Fayette. Și brusc am simțit privirea insistentă a unui tânăr, care era în trăsură cu soția lui și cei doi copii, dacă nu mă înșel, el m-a recunoscut. Am primit o lovitură morală, căci m-am întors, înroșindu-mă tot, dar mi-am continuat vânătoarea de cocote. Dacă soția mea va citi toate astea, va înnebuni, căci ea are încredere în mine. Eu am ales-o pe ea pentru că e prima femeie pe care o iubesc. Până la soția mea, am cunoscut multe altele. Ele erau simple și frumoase. O dată am iubit o femeie care avea menstruație. Ea mi-a arătat tot și atunci eu am fost șocat și i-am spus că e păcat să faci așa ceva când omul e bolnav. Ea mi-a spus că, dacă n-ar face-o, ar muri de foame. Eu i-am spus că eu nu vreau nimic și i-am dat bani. Ea m-a implorat, dar eu nu am acceptat, căci aveam un sentiment de aversiune față de ea. Am lăsat-o singură și am plecat. Camere găseam în micile hotelașe pariziene. Parisul e plin de asemenea hotelașe. Oamenii din aceste hotelașe sunt simpli. Eu știu multe asemenea hotelașe, care trăiesc din închirierea camerelor pe termen scurt pentru iubirea liberă. Eu numesc iubire liberă acea iubire când oamenii excită penisul bărbatului și vaginul femeii. Mie nu-mi place excitația și de aceea nu vreau să mănânc carne. Azi am mâncat carne și am dorit o femeie de pe stradă. N-o iubeam, dar dorința m-a împins după ea. Voiam să o iubesc, dar Dumnezeu m-a apărat. Mie îmi e frică de dorință, căci îi știu semnificația. Dorința e moartea vieții. Omul plin de dorință e asemenea unui animal. Eu nu sunt animal și de aceea m-am întors acasă. Pe drum, Dumnezeu m-a oprit, căci el nu a vrut ca eu să continui să merg. Apoi am văzut aceeași fată cu un
26 J URNAL NECENZURAT
bărbat, pe care nu l-a lăsat să intre într-un restaurant. Atunci bărbatul a început să o convingă în italiană ca ea și prietena ei să meargă la restaurant. Am rămas stană de piatră. Mă țineau simțurile. Am rămas mult acolo. După ce fata a intrat în restaurant cu bărbatul, un bărbat în vârstă a trântit ușa, spunându-mi „Bună ziua“. I-am răspuns și eu la fel. Am căpătat obiceiul de a le spune tuturor „Bună ziua“ fără să-i cunosc neapărat. Eu am înțeles că toți oamenii sunt la fel. Eu spun asta mereu, dar nu sunt înțeles, că toți au nas și ochi și așa mai departe și de aceea suntem la fel. Cu asta eu vreau să spun că trebuie să-i iubim pe toți. Eu îmi iubesc soția mai mult decât pe oricine pe lume. Azi la cină i-am spus. Eu nu mănânc carne, dar azi Dumnezeu a vrut ca eu să mănânc carne. Eu nu știu de ce, dar el a avut nevoie de asta. Eu i-am îndeplinit porunca și am mâncat carne. Mi-a fost ca o greutate pe suflet și de aceea am mâncat repede, înghițind bucăți mari. Eu nu știam ce înseamnă voia lui, dar i-am îndeplinit cerința. Așa a vrut el, căci eu am simțit. Oamenii vor spune probabil că Nijinski se dă nebun din pricina faptelor lui îngrozitoare. Trebuie să spun că faptele îngrozitoare sunt un lucru îngrozitor și de aceea mie nu-mi place și nu vreau să fac asta. Eu am făcut înainte astfel de lucruri, căci nu-l înțelegeam pe Dumnezeu. Îl simțeam, dar nu-l înțelegeam. Ceea ce fac azi toți oamenii. Toți oamenii simt, dar ei nu înțeleg ce simt. Eu vreau să scriu această carte, căci vreau să explic ce este sentimentul. Eu știu că mulți vor spune că acesta este punctul meu de vedere despre sentiment, dar eu știu că nu e adevărat, căci acest punct de vedere reiese din poruncile lui Dumnezeu. Eu sunt om, ca și Iisus Hristos,
27 CAIETUL 1
care îndeplinește poruncile lui Dumnezeu. Eu mă tem de popor, căci cred că ei au dorințe animalice și pot să mă înțeleagă greșit și atunci mă vor „linșa“. Eu știu ce este Linșarea. Linșarea este ceva groaznic. Linșarea este o faptă atroce. Linșarea este o Bestie. Lin ș area nu e Dumnezeu. Eu sunt Dumnezeu. Dumnezeu e în mine. Eu am făcut greșeli, dar le-am îndreptat prin viaț a pe care am dus-o. Eu am suferit mai mult decât oricine altcineva pe lume. Eu îl iubesc pe Frenkel1. E un doctor bun. El începe să mă simtă. El începe să mă înțeleagă. Soția lui e deșteaptă. Ea mă simte și de aceea îi transmite și lui ceea ce simte. El o iubește și de aceea face tot ce vrea ea. El m-a invitat s ă mergem la restaurant s ă îl vedem pe dansatorul Wilson, dar eu l-am refuzat, spunând că nu mă pot uita la el, căci îmi e milă de el. Soția a fost de acord și el la fel. Eu i-am invitat să meargă cu noi la o plimbare cu trăsura în Maloja, la mai multe verste de St Moritz. Plimbarea e frumoasă, dacă vremea e bună. Eu iubesc natura rusă, căci am crescut în Rusia. Eu iubesc Rusia. Soția mea se teme de Rusia. Mie îmi e totuna unde trăiesc. Eu trăiesc acolo unde vrea Dumnezeu și voi călători toată viața, dacă așa va vrea Dumnezeu. Eu l-am desenat pe Iisus fără barbă și mustață, cu păr lung. Eu semăn cu el, numai că el are o privire liniștită, iar privirea mea aleargă. Eu sunt un om care aleargă, nu unul care stă pe loc. Eu am alte obiceiuri decât Iisus. Lui îi plăcea să stea, iar mie îmi place să
1 Zaharia Grigorievici Frenkel (1869–1970) – medic, deputat în Duma de Stat din partea Regiunii Kostroma, profesor, specialist în igiena socială și comunală, demografie și gerontologie, membru al Academiei de Științe Medicale a URSS (n. tr.).
28 J URNAL NECENZURAT
dansez. Ieri am fost la fetița mea, Kira, care gâfâia din cauza bronșitei, și nu știu de ce, dar Kirei i-au dat o mașină pentru a inspira aburi cu medicamente. Eu sunt împotriva oricăror medicamente. Eu nu vreau ca oamenii să folosească medicamente. Medicamentele sunt ceva inventat. Eu știu oameni care iau medicamente din obișnuință. Oamenii cred că medicamentele sunt ceva necesar. Eu găsesc că medicamentele sunt ceva necesar numai pentru a ajuta, dar nu au niciun sens, căci ele nu pot da sănătate. Nici lui Tolstoi nu-i plăceau medicamentele. Mie îmi plac medicamentele, căci sunt ceva necesar. Eu am spus că medicamentele nu sunt necesare, căci nu au sens. Eu am spus adevărul, căci așa este. Dacă nu mă credeți, atunci nici nu trebuie. Eu cred în Dumnezeu și de aceea scriu tot ce îmi spune el. Azi soția mea mi-a spus că tot ce am făcut ieri seară e asemenea spiritismului, căci m-am oprit când nu trebuia. I-am răspuns că eu nu m-am legănat, cum se întâmplă la ședințele de spiritism. Oamenii în transă spiritistă par beți, iar eu nu eram beat, căci am simțit tot ce-am făcut. Eu nu vreau ca oamenii să bea vin și să facă ședințe de spiritism, căci asta e nociv pentru sănătate. Eu sunt un om sănătos, dar slab, pentru că nu mănânc mult. Eu fac ce-mi poruncește Dumnezeu.
Eu voi vorbi despre Nietzsche și Darwin, căci eu am gândit. Darwin, ca ș i Nietzsche, s-a născut din maimu ță . Ei îi imită pe cei care au scornit deja ideea asta. Ei cred că au descoperit America. Eu numesc descoperirea Americii când un om spune ceva ce a fost făcut deja. Darwin nu e primul care a inventat maimuța. Maimuța s-a născut din maimuță, iar maimuța din Dumnezeu. Dumnezeu s-a născut din Dumnezeu.
29 CAIETUL 1
Eu simt bine, căci înțeleg tot ce scriu. Eu sunt om născut din Dumnezeu, nu din maimuță. Eu sunt maimuță, dacă nu simt, eu sunt Dumnezeu, dacă simt. Eu știu că mulți mă vor admira
pentru rațiunea mea și eu voi începe să mă bucur, căci scopul meu va fi atins. Eu voi dansa pentru a câștiga bani. Eu vreau să-i dau soției mele o casă cu gospodărie. Ea vrea de la mine și un fiu, căci se gândește că eu voi muri în curând. Ea crede că eu sunt nebun, căci gândește prea mult. Eu gândesc puțin și de aceea înțeleg tot ce simt. Eu simt în trup, și nu mintea în trup. Eu sunt trup. Eu sunt simțire. Eu sunt Dumnezeu în trup și simțire. Eu sunt om, nu Dumnezeu. Eu sunt simplu. Pe mine nu trebuie să mă gândească. Pe mine trebuie să mă simtă, iar, prin intermediul sentimentelor, să mă înțeleagă.
Oamenii de știință se gândesc la multe și își rup gâtul, căci gândirea nu-i duce la niciun rezultat. Ei sunt proști. Ei sunt animale. Ei sunt carne. Ei sunt moartea. Eu vorbesc simplu, dar fără tot felul de grimase. Eu nu sunt maimuță. Eu sunt om.
Omenirea s-a n ă scut din Dumnezeu. Omul este fiul lui
Dumnezeu. Oamenii nu îl pot în ț elege pe Dumnezeu.
Dumnezeu îl înțelege pe Dumnezeu. Omul este Dumnezeu și de aceea îl înțelege pe Dumnezeu. Eu sunt Dumnezeu. Eu sunt om. Eu sunt bun, nu un animal. Eu sunt un animal cu rațiune. Eu am trup. Eu sunt trupul. Eu nu m-am n ăscut din trup.
Trupul vine de la Dumnezeu. Eu sunt Dumnezeu. Eu sunt
Dumnezeu. Eu sunt Dumnezeu...............................
Eu sunt fericit, c ă ci eu sunt iubire. Eu îl iubesc pe
Dumnezeu și de aceea îmi zâmbesc mie însumi. Oamenii cred
30 J URNAL NECENZURAT
că eu o să înnebunesc, căci ei se gândesc că o să-mi pierd rațiunea. Nietzsche și-a pierdut rațiunea, căci el a gândit. Eu nu gândesc și de aceea nici n-o să-mi pierd capul. Eu am capul tare și înăuntru totul e zdravăn. Eu stau în cap în baletul Șeherezada, unde trebuie să interpretez un animal sălbatic împușcat. Eu am interpretat bine animalul și de aceea publicul m-a înțeles.
Acum eu voi interpreta sentimente și publicul mă va înțelege. Eu cunosc publicul, căci l-am studiat bine. Publicului îi place să fie surprins, știe puțin și de aceea se miră. Eu știu ce trebuie să faci ca să uimești publicul și de aceea sunt convins de succes. Vreți să puneți pariu cu mine că voi avea milioane. Eu vreau să am milioane, pentru ca bursa să pocnească. Eu vreau să falimentez bursa. Bursa e un bordel. Eu nu sunt un bordel. Eu sunt viață, iar viața e iubire de oameni. Bursa e moarte. Bursa îi jufuiește pe oamenii săraci, care îi aduc ultimii bani pentru a-i înmulți, în speranța de le a da posibilitatea să-și îndepli-
nească obligațiile lor de viață. Eu îi iubesc pe săraci și de aceea voi juca la bursă, pentru a-i face praf pe speculanții de la bursă.
Speculan ț ii sunt oameni care joac ă sume uria ș e la burs ă .
Sumele uriașe sunt moarte și de aceea suma nu este Dumnezeu. Eu vreau să câștig bani la bursă și de aceea voi merge peste câteva zile la Zürich. Soția mea îmi spune să mă duc la Zürich la doctorul de nervi, pentru a-mi consulta sistemul nervos. Eu i-am promis 100 000 de franci, dacă are dreptate că e ceva în neregulă cu nervii mei. Eu îi voi da banii, dacă doctorul va constata că sunt bolnav de nervi. Nu îi voi da acești bani, dacă nu are dreptate. Eu nu am ace ș ti bani, dar i-am promis.
Dumnezeu vrea ca eu să câ ș tig la bursă . Eu voi dansa, dar
31 CAIETUL 1
pentru asta trebuie să rămân câteva săptămâni la Zürich, iar eu merg la Zürich pentru câteva zile. Eu nu am bani, dar sper că o să-mi dea soția. Voi merge cu soția. Mă va duce pe banii ei. Eu nu am prea mulți bani la bancă, în jur de 200 de franci. Eu voi merge la bursă și voi juca banii ăștia. Eu vreau să-mi pierd ultimii bani, pentru ca Dumnezeu să-mi dea alții. Eu
sunt convins că Dumnezeu mă va ajuta să câștig și de aceea mă duc să joc la bursă. Mie nu-mi e frică de bursă, căci știu că Dumnezeu vrea ca eu să câștig. El vrea ca eu să sparg bursa.
Eu voi avea bani de la bursă, nu din dansul meu. În curând voi merge la Zürich și de dimineață mă voi duce la bursă. La bursă mă voi uita mai întâi la hârtii, iar apoi le voi cumpăra, voi cumpăra de toți banii pe care îi am. Eu nu știu să citesc în germană, dar voi înțelege tot ce am nevoie să înțeleg.
Azi-dimineață eram beat înainte de micul dejun, căci am fost la Heinzelmann. Mi-am pierdut cunoștința, căci așa a vrut
Dumnezeu și nu a vrut să fiu prost, căci consider că asta e moartea. Eu nu pot s-o fac pe soția mea să mănânce legume în loc de carne. Ea preferă carnea, căci îi place. Ea a simțit lovitura pumnului meu, după cum am spart nucile. Am lovit pe neașteptate, cu puterea unui uriaș. Eu sunt foarte puternic. Am pumnul tare. Ea s-a speriat de mine și mi-a spus că am lovit intenționat. Ea a simțit bine, căci eu am lovit intenționat. Ea simte mai mult ca mine. Azi m-am prefăcut bolnav din cauza vinului băut la Heinzelmann. Am băut un singur pahar,
32 J URNAL NECENZURAT
.......................................................................................
după ce am mâncat plăcinte. Mult mai târziu, am simțit că mi se învârtește capul. Eu am ieșit cu Tessa în stradă și după ce-am făcut câțiva pași am simțit o slăbiciune în genunchi. Mi s-au
înmuiat genunchii. Eu aproape că am căzut, iar Tessa a fost mulțumită de mine. Ei îi plac oamenii beți și de aceea bea ea însăși. Eu îi cunosc obiceiurile. Ea iubește bărbații. Ea se îmbată cu ei. Ea este o femeie jalnică, are multe obiceiuri proaste. Eu sunt jalnic, căci îi țin isonul. Dumnezeu a vrut ca eu s-o înțeleg pe Tessa. Ieri ea a ieșit să se plimbe cu mine, pentru ca eu să-i fac cadou cizme. Azi eu i-am cumpărat cizme, căci ea nu avea. Eu am cizme și de aceea eu nu am nevoie de ele. Eu i-am dat cizmele mele, căci i se potrivesc. Picioarele mele sunt puțin mai mari decât ale Tessei, dar ea nu le încalță cum trebuie, căci nu înțelege ce face. Ea simte vinul, carnea și așa mai departe. Pe mine nu mă simte, când îi vorbesc din cealaltă parte a mesei. Ea simte carnea etc. etc. Eu îi spun sub orice pretext soției: „Nu e bine să mănânci carne.“ Soția mea înțelege, dar nu vrea să mănânce numai legume, considerând că sunt invențiile mele. Eu îi vreau binele și am rugat-o să nu mănânce salam seara, căci eu știu ce efect are. Ea îmi spune că ceea ce mie îmi face bine ei nu îi face bine. Ea nu m-a înțeles când am spus că fiecare trebuie să facă ce simte. Ea gândește și de aceea nu simte. Mie nu îmi e frică să nu mă părăsească, fiindcă eu nu mă mai recăsătoresc. Eu o iubesc foarte mult și de aceea o să îi cer iertare, dacă așa va vrea Dumnezeu. Dumnezeu nu vrea ca eu să-mi cer iertare, căci nu vrea ca soția mea să mănânce carne. Ea mănâncă repede, căci simte că nu e bine.
33 CAIETUL 1
