Pastreaza copia si nu uita originalul (preview)

Teatru

Coperta: Valentin NICOLAU

Ilustra]ia copertei: Man Without a Face, Mann, Robert (20th Century Private Collection / @ Special Photographers Archive / The Bridgeman Art Library

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

NICOLAU, VALENTIN

P\streaz\ copia şi nu uita originalul / Valentin Nicolau. -

Bucureºti: Nemira Publishing House, 2012

ISBN 978-606-579-436-8

821.135.1-2

Valentin Nicolau

P|STREAZ| COPIA {I NU UITA ORIGINALUL © Nemira, 2012

Redactor: Monica ANDRONESCU

Tehnoredactor: Stelian BIGAN

Tiparul executat de Monitorul Oficial R.A.

Orice reproducere, totalã sau parþialã, a acestei lucrãri, fãrã acordul scris al editorului, este strict interzisã ºi se pedepseºte conform Legii dreptului de autor.

ISBN 978-606-579-436-8

P|STREAZ| COPIA

{I NU UITA ORIGINALUL

– povestire dramatic\ `ntr-un act –

Personaje:

Ac]iunea se petrece `n compartimentul unui tren ce urc\ spre o sta]iune montan\.

C|L|TOR1, aplecat `n afar\ peste geamul compartimentului, vorbe[te cu cineva aflat pe peron.

C|L|TOR1: Te sun negre[it. Deja mi-e dor de tine. (Se apleac\ mai mult `n afar\.) Nu te speria, c\ nu m\ arunc, de[i a[ fi `n stare de orice… pentru tine. ~nc\ un s\rut!… Tu s\-mi dai un semn [i zbor… ~]i trimit ma[ina cu [oferul s\ te ia din or\[elul \sta trist… (Trenul se pune `n mi[care. C|L|TOR1 face semne de desp\r]ire.) Ce singur m\ simt!… Nu trebuia s\ m\ la[i!… (Dup\ un ultim semn de adio `nchide geamul compartimentului [i se trânte[te pe canapea. Scoate telefonul mobil [i,fiindc\ se chinuie s\ disting\ bine ecranul,`[i pune ochelarii. Pentru sine.) Cum s\-i zic \steia ca s-o ]in minte?… O bag `n memorie cu numele g\rii la numele de familie… {i „blond\ cu ]â]e mari“ ca s\ am un reper. Nu se [tie niciodat\ când r\mân `n pan\. Naiba [tie când ajung prin or\[elul \sta

pr\p\dit [i m\ scot din plictiseal\. Iar pe ea din s\r\cie… (U[a compartimentului se deschide. C|L|TOR2 intr\ [i se a[az\ `n col]ul opus f\r\ s\ scoat\ un cuvânt. C|L|TOR1 `l urm\re[te cu privirea cum se cuib\re[te, c\utând o pozi]ie bun\ s\ trag\ un pui de somn. C|L|TOR1, ironic.) Da, sigur, e liber… F\ce]i-v\ comod, abia ce s-a eliberat. ~n maxim o or\ ajungem… Sunte]i din localitate?… Merge]i la munte?… {i eu. Cum e or\[elul din care veni]i?… Are femei frumoase, am v\zut. Dar cam cenu[iu. Cam trist… V-a]i n\scut acolo?… Locui]i acolo?… De mult timp?

C|L|TOR2: De 19 ani. Ajunge!

C|L|TOR1: O via]\ de om!… Acum `mi dau seama! N-am mai mers cu trenul de… s\ fie… cam tot a[a, aproape vreo dou\zeci de ani. Ce chestie!… Mi-a venit a[a, f\r\ motiv, s\ mai circul [i eu ca omul normal, c\-mi place s\ fiu popular. S\ mai iau pulsul na]iunii… Am trimis ma[ina cu [oferul `nainte, s\ m\ a[tepte la vil\, iar eu… glasul ro]ilor de tren, vorba cântecului. Da, domne’, un car de vreme de atunci!… {i? Cu ce treburi?… V-a]i mutat cu serviciul acum 19 ani?… V-a]i `nsurat acum… V-a]i… Ce putea s\ v\ re]in\ atâta vreme?

C|L|TOR2: N-am chef s\ vorbesc.

C|L|TOR1: Eu n-a[ sta prizonier `ntr-o localitate ca asta nici m\car o zi! Doar dac\ am ceva s\ conving\, cu argumente bine… ca domni[oara care tocmai a coborât. {i nici atunci mai mult de o zi – dou\, c\ avem treab\, responsabilit\]i. Trebuie s\ ]inem frâiele, s\ facem ]ara ca o floare. Plus plictisul,

[i \sta omoar\… A]i observat-o? O cunoa[te]i?… Frumoas\ femeie! S-a `ndr\gostit imediat de mine. ~nc\ o victim\!… Mai glumim [i noi, ce naibii, sunt con[tient c\ la vârsta mea f\tucile astea sunt atrase mai mult de portofelul meu decât de fizicul meu care, s\ recunoa[tem, nu arat\ chiar a[a de r\u. M\ men]in, domnule, pentru c\ toat\ via]a mea am [tiut s\ p\strez aparen]ele. Nimic nu-i mai important `n via]\ decât s\-i faci pe ceilal]i s\ cread\ ce-]i convine ]ie… {i crede]i-m\, am trecut prin atâtea. Am fentat via]a asta cum pu]ini au reu[it vreodat\. Via]a e docil\. Dac-o `mblânze[ti la timp [i dac\-i mai aduci aminte din când `n când cine-i st\pânul, se supune. De unde zicea]i c\ sunte]i?… Nu p\re]i din provincie. Ave]i un aer de Capital\, cam pr\fuit ni]el. Glumeam!… Se vede c\ [i dumneata ai f\cut ceva la [coala vie]ii. Tot nu mi-ai zis ce-ai c\utat `n or\[elul \la…

C|L|TOR2: N-am ie[it din el 19 ani.

C|L|TOR1: Pe bune?! Omule, ce femeie s\ te ]in\ legat atâta amar de vreme?!… Ai fost imobilizat? Paralizie?

C|L|TOR2: Pu[c\rie. 25 de ani.

C|L|TOR1: Nu m\-nnebuni!

C|L|TOR2: Am ie[it mai devreme pentru bun\ purtare, a[a c\ sta]i lini[tit, nu sunt agresiv.

C|L|TOR1: Dar nu m\ sperii eu a[a u[or… Era doar [ocul situa]iei. Nasol… A[a e `n via]\, unii o-ncurc\, al]ii se `nvârtesc [i scap\. {i eu am cunoscut pe cineva care a avut probleme cu justi]ia [i era gata-gata s\ fac\ pârnaie. Dar s-a descurcat.

E un tip al naibii de de[tept, unul care i-a `nvârtit pe to]i pe degete. I-a aiurit ca pe ni[te copii… De ce te-au `nchis?

C|L|TOR2: Pentru crim\. {i jaf. Dar nu le-am comis eu.

C|L|TOR1: A[a spun to]i.

C|L|TOR2 (violent): Nu l-am omorât eu!

C|L|TOR1: ~n regul\, cum zici!

C|L|TOR2: Aproape c-am ajuns s\ cred [i eu c\ am f\cut-o!

De 19 ani toat\ lumea `mi spune: „Tu ai f\cut-o! Tu ai f\cut-o!…“ N-o s\ m\ convinge]i! Mai am un pic [i `nnebunesc. Dac\ mai st\team o zi `n pu[c\rie cred c\-mi pierdeam min]ile… N-am f\cut-o eu! ~n]elege]i?!

C|L|TOR1: Gata, omule, am priceput. N-ai f\cut-o tu. Ai picat de fraier, nu te enerva. A fost o eroare judiciar\ [i ai stat de poman\ 19 ani…

C|L|TOR2: O via]\!

C|L|TOR1: Corect, o via]\. Acum 19 ani, ce coinciden]\! {i amicul de care-]i ziceam era s-o `ncurce r\u, dar r\u de tot, cam tot pe-atunci. Nenic\, \la era uns cu toate alifiile, i-a aburit de n-a mai priceput nimeni nimic!… Ia zi, cum e s\ omori un om?

C|L|TOR2 (ap\sat): Nu eu l-am omorât!

C|L|TOR1: A[a-i, uitasem. ~mi `nchipui cum trebuie s\ fie. Groaznic! Po]i s\ dormi noaptea? N-ai co[maruri?

C|L|TOR2: N-am omorât pe nimeni!

C|L|TOR1: ~l visezi?… N-ai senza]ia c\ se ]ine dup\ tine? C\ ]i se zvârcole[te `n fa]a ochilor [i atunci `i `nchizi atât de tare,de te ustur\ [i te iau durerile de cap?… (C|L|TOR2 se ridic\ brusc [i iese din compartiment. C|L|TOR1 cu glas tare,ca s\ acopere zgomotul trenului.) Mai bine. {i a[a nu e aer. {i pe frumu[ica aia mic\ am trimis-o s\ fumeze pe culoar… Dr\gu]a de ea! Cum mi-ar\ta ea chilo]eii când `[i punea picior peste picior. ~i ar\ta ea lui nenea c\ are chilo]ei cu dantelu]\, c\ e o `ngrijit\ [i merit\ un sponsor darnic… (Cu glas tare.) Auzi, eu m-am l\sat de fumat, c\ n-am chef s\ mor ca prostul. Eu [tiu cum e s-o mierle[ti, a[a c\, ce dracu’, suntem oameni de[tep]i! Nu m-oi sinucide singur… Omule, nu mai spune c\ n-ai omorât pe nimeni! De unde [tii cine s-a cur\]at din cauza ta f\r\ ca tu s\ ai habar?! N-ai idee cum se propag\ r\ul! Cum o chestie care ]ie ]i s-a p\rut un nimic ajunge cauza decesului cuiva, cum se zice la legi[ti. C\ am studiat [i noi ni]el, un pic de carte om fi având, c\ altfel numai cu [mecherie goal\ nu faci fa]\. Talent, talent – ca la l\utari, dar dac\ vrei onorabilitate, mai trebuie s\ [tii [i notele. Sau m\car s\ la[i senza]ia c\ le [tii, c\ te pricepi. Trebuie musai [i-un pic de me[te[ug. (C|L|TOR2 revine `n compartiment.)

Ascult\ la mine, las\ ]igara! Te omori singur [i doar nu e[ti prost. De ce s\ le dai satisfac]ie la to]i \[tia care te vor rece? Eu la to]i du[manii le zic: „Ia, prietene, [i mai fumeaz\, mai bea o sticl\, mai arde un pachet, nu te l\sa!“ Dar dumneata `mi e[ti simpatic [i-]i zic: „D\-o dracului de ]igar\,c\ te bagi singur `n mormânt!“

C|L|TOR2: Dac\ m\ omor pe mine, nu m\ bag\ nimeni la zdup.

C|L|TOR1 (râzând): Bun\!… Bun\, r\u! (C|L|TOR2 tresare când `l aude pe C|L|TOR1 râzând.) }i-am spus eu c\ nu e[ti prost?! Las\-te de fumat!

C|L|TOR2: M\ las mâine.

C|L|TOR1: Azi e ziua de mâine de care-]i f\ceai probleme ieri. E o vorb\. Hai c\-i bun\! E vorb\ de duh adânc. Zi c\ nu ]i-a pl\cut… Deci a[a… Dac\ nu-l visezi pe respectivul, atunci e bine, e[ti salvat. Te po]i odihni. Eu doar la munte ce dorm cât de cât. Am acolo o c\su]\ [i când nu mai rezist `n Capital\ fug la aer curat. Ozonul \sta e s\n\tate curat\. E tare al naibii, te ame]e[te de cap [i dormi ca un drogat… Zic eu „c\su]\“, c\ sunt modest, dar e ditamai vila, c\ eu, vorba unei cuno[tin]e, eu tr\iesc `n proiecte mari! Hai c\-i bun\ [i asta! Când le-o servesc la f\tuci, le dau pe spate… Dar stau singur. Prietenii fac g\l\gie, se-mbat\, sparg pahare, sticle, aiureli de-astea. Pe urm\ au [i senza]ia c\ li se cuvine. Uit\ de unde au plecat, se mai [i cred egalul t\u… Nici putori de pe strad\ nu aduc `n cas\, c\ le intr\ `n cap c\ dac\ Cenu[\reasa a plesnit-o, ele de ce nu. Au v\zut filme cu p\s\rici care-au pus laba pe [mecheri [i cred c\ tot ce zboar\ se m\nânc\. Canci!…

Dac\ \ia erau [mecheri cu adev\rat nu c\deau `n gheru]ele panaramelor \lea. Eu prefer s\ le duc la hotel sau `n camere `nchiriate cu ora, c\-i mai ieftin. Le ar\t casele pe dinafar\ sau pe telefon, c\ le am pe toate fotografiate. {i ma[inile le am f\cute din toate pozi]iile. Asta `nseamn\ s\ fii [mecher!

S\ le ar\]i tot ce ai [i chiar mai mult decât atât, dar s\ le oferi numai cât le trebuie s\ treac\ ziua, ca s\ aprecize dac\ le mai dai un pic [i mâine. Astea nu se-nva]\ la [col\, omule, se-nva]\ la locul de munc\, zi de zi, pe strad\. {i de ce ziceai c\ l-ai omorât pe respectivul?

C|L|TOR2: Nu l-am omorât pe respectivul. Respectivul… Nici m\car n-au putut s\-l identifice ca lumea, a[a cum se face când vrei s\ condamni un om la 25 de ani de pu[c\rie.

C|L|TOR1: Ce-]i ziceam?! M\ pricep, nenic\! {tiu cum merge justi]ia, dr\gu]a. O bagaboand\ b\trân\ care nu vede, nu aude, dar le potrive[te cum `i vine. O curv\ ramolit\! ~]i pap\ banii [i s\n\tatea când te prinde `n gheru]a ei [i tu, dac\ e[ti t\nt\l\u, crezi `n toate prostiile \lea despre dreptate [i fapt\ [i r\splat\. Doar num\rul de dosare nerezolvate s\ fie mic. S\ nu le strice statisticile la minister. Pe asta se [i bazeaz\ \ia care-i duce capul [i [tiu cum s\ se scoat\.

C|L|TOR2: {i eu am co[maruri, dar nu pentru c\ m\ bântuie mortul. Nici nu [tiu cine era. ~n vise revine o umbr\, o n\luc\ f\r\ chip. {i-o voce… Despre… respectivul am `ncercat s\ aflu mai multe pe urm\, `n `nchisoare. Din ziarele care au scris despre crim\ [i despre victim\. Am p\strat o t\ietur\ dintr-un ziar… (Scoate un portofel din buzunar.) La vremea aia, procesul a stârnit mult interes, presa l-a reflectat pe `ndelete. Crim\, jaf, ni]el amor… Multe ciud\]enii… (Scoate din portofel o bucat\ veche de ziar `mp\turit\.) E copia c\r]ii lui de identitate… ~i [tiu datele pe dinafar\. S\-]i spun când

s-a-n\scut, unde?… {i codul numeric personal `l [tiu pe de rost. Poza e foarte clar\. Vrei s-o vezi?

C|L|TOR1: E[ti macabru, termin\!

(C|L|TOR2 pune la loc, `n portofel, bucata de ziar.)

C|L|TOR2: Anchetatorii au presupus c\ el trebuie s\ fi fost cadavrul g\sit.

C|L|TOR1: Z\u a[a, altceva mai vesel nu putem vorbi? Pove[tile astea triste m\ r\scolesc… ~mi stârnesc ni[te… N-ai cum s\ `n]elegi. Sunt un om sensibil. M\ impresioneaz\ chestiile astea… Uite, intr\m `n zona cu viaducte. E a[a frumos drumul \sta! Ce peisaj! ~mi place c\ e plin de curbe [i pr\p\stii. Ca `n via]\, omule, ca `n via]\! Or s\ `nceap\ [i tunelurile. Partea asta de drum merit\ s-o faci cu câte-o p\s\ric\. Pe `ntuneric s\-i strecori mâna sub fust\ [i dac\ e plin compartimentul, ea s\ nu poat\ s\ se opun\, nici m\car s\ dea un ]ip\t cât de mic. Pricepi? Când e `n aglomera]ie nici s\-i fie ru[ine nu mai poate! (Râde. C|L|TOR2 tresare din nou.)

Cu ru[inea, omule, te violeaz\ care cum vrea, `]i ia totul de pe tine [i te bag\ [i-n belea.

C|L|TOR2: Mi-a fost ru[ine s\ spun cu adev\rat ce f\cusem `n seara aia. Pe urm\, când avocatul m-a avertizat c\, dac\ nu le zic adev\rul, nu mai am nici o sc\pare, nimeni nu m-a mai crezut.

C|L|TOR1: {i ce p\]i[i a[a de ru[inos, amice?… Dac\ po]i s\ spui… Nu-i bai, to]i ne ]inem vie]ile ascunse de ochii lumii. Ce s\ [tie ei ce sl\biciuni am eu, ce prostii am f\cut, ce aiureli

`mi trec prin cap [i de ce sunt capabil la o adic\?!… Ca s\ m\ foloseasc\, s\ m\ [antajeze?! Exclus! De la mine afl\ doar ce am eu interes s\ afle. Corect?

C|L|TOR2: Atunci nu prea `n]elegeam.

C|L|TOR1: Ce-]i zisei?! Unii fraieri, al]ii [mecheri. Unii jos, al]ii sus. Unii ascun[i la mititica, al]ii liberi, zburdând [i bucurându-se de p\s\rici [i b\ni[ori. Nenic\, via]a e din doi `n doi! Fraier–[mecher, prost–de[tept, s\rac–bogat [i-a[a mai departe. Hai c\ acum, dup\ 19 ani, te-oi fi prins [i tu… Dac\ nu a[ fi `n]eles la vreme, cine [tie, poate [i eu eram `n pârnaie [i-acum, c\ n-a[ fi fost capabil de bun\ purtare. Doar c\ mandea a avut creier [i-a [tiut s\ se nasc\ din nou. Altfel, vai steaua mea ce a[ fi ajuns! Steaua mea a disp\rut, a[a li s-a p\rut fraierilor, dar n-au b\gat seam\ c\, de fapt, reap\ruse `n alt\ parte. Ce tare-am fost! Zici c\ nu-l visezi deloc pe respectivul?

C|L|TOR2: Atunci când nu po]i dormi noaptea e[ti de fapt `n visul altcuiva. E vorba colegului meu de celul\. Un somnambul. 30 de ani pentru crim\ cu sadism [i recidiv\. Avea ni[te mâini de pianist, cu degete lungi [i sub]iri, fragile. Un tip de[irat, u[or adus de spate prin care aveai senza]ia c\ trece aerul, a[a de pl\pând pare. Mai mult o umbr\. A ucis cu 83 de lovituri de satâr, ciopâr]ind…

C|L|TOR1: Nu-mi mai spune!

C|L|TOR2: Recita minunat… E albul aprins de sânge `nchegat, / {i corbii se plimb\ prin sânge… [i sug; / Dar ceasu-i târziu… `n z\ri corbii fug / Pe câmp, la abator, s-a `nnoptat…

De la el am `nv\]at buna purtare. Calmul e o virtute. R\bdarea, pl\cerea de a avea mereu de `ncasat ceva. Gustul r\zbun\rii amânat, cu atât mai dulce…

C|L|TOR1: {i unde te duci acum?

C|L|TOR2: Habar n-am. Dup\ ce s-a `nchis u[a penitenciarului `n urma mea, m-am sim]it de parc\ m\ abandonaser\. Mi-am adus aminte c\ fiecare ora[ are o gar\ [i-am pornit `ntr-acolo. Am urcat `n primul tren care a oprit.

C|L|TOR1: Ai avut noroc. Destina]ia e o frumoas\ sta]iune montan\, cu pârtii de schi, restaurante de fi]e, feti]e venite la ag\]at. E de treab\ acolo. Ai avut noroc [i de-o companie pl\cut\. Hai, recunoa[te! Câ]i ar vrea s\ stea `n preajma mea, dar n-au [ansa asta… A[a le potrive[te destinul pe toate. Ne scoate unul `n calea altuia s\ mai schimb\m o vorb\, s\ omorâm timpul cu gra]ie, vorba poetului.

C|L|TOR2: Când `l la[i pe Dumnezeu s\ hot\rasc\ pentru tine, via]a devine un fel de c\l\torie `n doi. Nu e c\l\uz\ mai bun\ ca El.

C|L|TOR1: Hai c\ nici cu mine nu te-ai plictisit, recunoa[te! E[ti cam bisericos sau mi se pare mie? Te-a cam dilit pu[c\ria. A[a-i?

C|L|TOR2: Pu[c\ria e grea c\ trebuie s\ te supor]i pe tine ani `n [ir. Condamnarea e s\ vezi cu adev\rat cine e[ti, când e[ti singur doar cu tine. Vezi pân\ `n h\ul sufletului t\u. Bezn\! ~n celul\, singur, ani la rând, `]i dai seama c\ una e[ti `n ochii lumii, la lumin\, [i alta `n ochii min]ii tale. ~ncepi s\

te obi[nuie[ti cu `ntunericul, ca [i cu lumina. ~ntunericul `]i reflect\ bezna pe care-o ascunzi.

C|L|TOR1: {i p\reai un tip resemnat… Las’ c\-]i trece. Te reintegrezi tu. E normal s\ fii marcat. Dai tu din nou de c\rni]\ cu suflet, de distrac]ii, de lovele. Mintea ]i se ocup\ la loc cu nebunia de a le avea cât mai mult. Redevii om normal, c\ n-ai `ncotro. Ia, zi-mi, e adev\rat c\ la pârnaie [i-o trag la popou?

C|L|TOR2: Via]a e din doi `n doi, nu ziceai dumneata a[a?

(C|L|TOR1 râde din ce `n ce mai tare. C|L|TOR2 `l prive[te cu un interes aparte.)

C|L|TOR1: Depinde de care parte a… stai! Hai c\-i bun\! Bun\ r\u!

C|L|TOR2: ~n primele luni de pu[c\rie nu-]i vine s\ râzi deloc. Pe urm\, cre[ti mare, te faci r\u, pui mu[chi pe tine [i calci `n picioare din prima pe oricine `ncearc\ s\ te-ncalece.

C|L|TOR1: Treci de partea cealalt\ a… (C|L|TOR1 izbucne[te din nou `n râs.) Foarte tare! Vezi c\ totul depinde de tine. Dac\ e[ti [mecher, `i pui cu botul pe labe pe to]i. Las\-m\ cu Dumnezeu, cu c\l\uze [i pove[ti de-astea de muieri bisericoase!

C|L|TOR2: Nimic nu ni se poate `ntâmpla f\r\ consim]\mântul nostru, fie el [i incon[tient.

C|L|TOR1 (grav): Nenic\, dar tu e[ti tare-n neuron! Po]i s\ mai repe]i o dat\? (Râde.) M\ la[i?! Pu[c\ria asta v\ tâmpe[te

pe to]i. De-asta bag\ statul oamenii la bul\u, s\ le fac\ min]ile cioburi. P\i cum s\ consimt eu s\-mi fac singur r\u?! Cum s\ m\ las eu b\gat la r\coare?! Dar ce, sunt prost?! Sunt vreun fraier?! Te credeam om serios, cu [coala vie]ii… Zi-mi c\ ai glumit [i te `n]eleg!

C|L|TOR2: Ave]i un râs… [i-un glas!

C|L|TOR1: Da, [tiu, lumea se impresioneaz\ imediat de personalitatea mea. Are [i de ce, c\ nu-s pe toate drumurile oameni care s\ fi fentat via]a ca mine. {tii ceva? ~mi e[ti simpatic! Ai a[a un aer familiar, de parc\ te [tiu dintotdeauna [i ne rev\zur\m acum dup\ un car de ani.

C|L|TOR2: {i mie `mi stârni]i amintiri. Vocea, râsul…

C|L|TOR1: Amice, vorba aia: P\streaz\ copia [i nu uita originalul! (Izbucne[te `n râs. C|L|TOR2 se schimb\ la fa]\.) Hai c\-i bun\!… }i-a pl\cut?

C|L|TOR2: Exact ca `n visele mele… Se face c\ sunt la subsol, pe coridorul care duce la centrala termic\. C\ldura dogore[te. Aud vorbe nedeslu[ite [i m\ opresc. Cineva râde [i din perete o mân\ `mi `ntinde o carte po[tal\ `n care sunt pozat eu [i un individ f\r\ chip. Vocea `mi spune: „P\streaz\ copia [i nu uita originalul!“.

C|L|TOR1: {i asta e tare! (Râde, dar pare un pic descump\nit.) Ce aiureal\! Pe cinstea mea!

C|L|TOR2: Exact ca `n noaptea crimei, când m-am `ntors la central\, ca s\ nu r\mân la doamna `n apartament. M\ luase

un fior rece. O presim]ire rea `mi spunea c\ domnul administrator o s\ se `ntoarc\ din drum [i o s\ m\ surprind\ `n cas\. (Privindu-l direct pe C|L|TOR1.) Vrei s\ [tii povestea mea ru[inoas\?

C|L|TOR1: Cum crezi, eu nu ]in musai s\ aflu mizeriile din via]a oamenilor. {i, oricum, nu mai e mult [i trebuie s\ ne preg\tim … (Trenul intr\ `ntr-un tunel. Compartimentul se `ntunec\, zgomotul trenului se `nte]e[te pentru scurt timp. Trenul iese din tunel.)

C|L|TOR2: Eram un pu[ti, de-abia terminasem profesionala [i venisem de la ]ar\ `n Capital\, s\ ajung om mare [i `nst\rit. (Scoate o ]igar\ [i se joac\ pu]in cu ea.) Sta]i lini[tit, n-o aprind. Le dau mâinilor ceva de f\cut… A[a sperau ai mei s\ mi se-ntâmple când m-au trimis la ora[. Dup\ absolvire am g\sit de lucru ca fochist la centrala unui bloc din centru, lâng\ Prim\rie. Cel mai `nalt bloc din centru. ~l [tii?… Te-am `ntrebat dac\-l [tii?

C|L|TOR1: Poate c\-l [tiu… Auzi, nu vrei mai bine…

C|L|TOR2 (t\r\g\nat): Eram bucuros c\-mi d\deau un salariu bunicel, aveam o odaie numai a mea, la subsol, lâng\ central\ [i m\ bucuram de grija p\rinteasc\ a domnului administrator, un b\trânel ce se pensionase de curând [i care, fiindc\ n-avea copii, parc\ m\ `nfiase. So]ia dânsului m\ chema la mas\, `mi f\cea tot felul de bun\t\]uri, era ca o mam\ pentru mine… El era mare pescar [i…

C|L|TOR1: Amice, e cam plictisitor, dac\ tot e s\ ne omorâm timpul, m\car s\ povestim ceva mai dinamic, s\ râdem, s\ ne batem joc de via]a asta am\rât\…

C|L|TOR2 (continu\ pe acela[i ton): Obi[nuia s\ plece la dou\ s\pt\mâni la pescuit, prin b\l]ile din jur sau, cum s-a-ntâmplat `n iarna aia, mai departe, pe un lac de la poalele mun]ilor, ca s\ dea la copc\. Povestea ru[inoas\ `ncepuse cu ceva vreme `n urm\, când, `ntr-o sear\, pe când el era plecat, am f\cut pe vitezul [i m-am `mb\tat. Nu [tiu cum, dar am ajuns `n patul doamnei…

C|L|TOR1: I-ai tras-o babei! Bravo! Asta-mi place! {i ce-i ru[inos `n asta? Crezi c\ eu m-am culcat numai cu fete mari? ~ntr-o diminea]\ m-am trezit c\ am `n pat una cu p\rul alb, dar complet alb! Alb, domne’, m\ jur! Noaptea, beat cum eram, am cules de pe strad\ o blond\ sau o platinat\, nu [tiu ce-o fi fost `n capul meu, a[a mi s-a p\rut c\ ar\ta… Diminea]a, când am v\zut-o lâng\ mine, muma p\durii, am borât instant. Mi-a fost r\u dou\ zile. S\raca… Hoa[ca a sp\lat pe jos vomele mele, mi-a strâns lucrurile [i le-a pus `n ordine pe sp\tarul scaunului. Apoi s-a `mbr\cat, s-a parfumat, iar, `nainte s\ ias\, mi-a mul]umit [i mi-a l\sat pe mas\ o sut\ de lei. Darnic\ babeta! Bine c-am mai recuperat din pagub\, c\-mi amintesc c-am dus-o [i la un bar s-o `mblânzesc cu ni[te votc\. Nu-n]elegeam eu de ce râdea chelnerul care ne servea, de ce se hlizeau to]i la mine ca la ultimul retardat… Aparen]ele, nenic\, ele ne `ncurc\, ele ne descurc\! Vezi, astea

sunt pove[ti de via]\, nu c\ i-ai tras-o tu cu recuno[tin]\ unei b\trânici milostive.

C|L|TOR2: De fapt, era mai tân\r\ decât el cu vreo dou\zeci de ani. Era chiar foarte frumoas\ [i atât de tandr\.

C|L|TOR1: Adic\ era bun\ de pârâia [i ostenitul de b\rbat-su n-o mai ac]iona la instala]ie, c\ terminase de mult benzina. Cazul clasic. P\i ea te-a b\gat `n a[ternut, copile!

C|L|TOR2: Era prima femeie…

C|L|TOR1: Erai virgin?! S\racul de tine! De-asta te-a ame]it b\b\tia. Mare coard\ tanti asta a ta!

C|L|TOR2: Era o femeie deosebit\. Eu am fost cel care… ~n noaptea aia, când domnul plecase la pescuit pe lacul `nghe]at…

C|L|TOR1: Iar `ncepi?

C|L|TOR2: Sim]eam c\ o s\ se `ntâmple ceva r\u. {i credeam c\ nu se putea `ntâmpla nimic mai r\u decât s\ se `ntoarc\ pe nea[teptate [i s\ m\ prind\…

C|L|TOR1: Peste bab\. Amice, ajunge, s-a r\suflat.

C|L|TOR2: Mi-era fric\ s\ nu se creeze o situa]ie care s\-mi ia min]ile [i s\ fac cine [tie ce lucru nes\buit. C\ uneori mi se pune pata [i totul se-nnegre[te `n fa]a mea.

C|L|TOR1: Adic\ pe administrator l-ai omorât. Zi a[a! Acum m-am lini[tit. Aveam senza]ia c\…

C|L|TOR2: Nu pe el … Se `nsera când am coborât de la doamna, de la mas\. M-am scuzat c\ am treab\ la central\ c\

se l\sase un ger cumplit. ~n strad\, la intrarea `n bloc, tremura un individ din cei f\r\ cas\, care dorm prin parcuri, pe unde apuc\. ~l l\sam de câteva nop]i s\ se aciuiasc\ `n scara blocului, pe sc\rile care duc la subsol. Cu o zi `nainte `l g\sise administratorul [i-l gonise `n [uturi, iar pe mine m\ certase s\ nu mai primesc vagabonzi `n bloc. Dar `n seara aia administratorul era plecat. {i era un viscol!… I-am deschis am\râtului u[a. Era `nghe]at bocn\. Am verificat caloriferele din hol – duduiau, totul func]iona normal. Am aprins lumina la intrare. Cei de la magazinul de la parter plecaser\, doar angajata de la casa de amanet nu terminase `nc\, fiind `n ajun de s\rb\tori avusese dever mare… (Scap\r\ bricheta `n mod repetat. Cu glas ap\sat.) Vrei s\ m\ opresc aici?

C|L|TOR1 (tulburat): Cum crezi…

C|L|TOR2: Nu [tiam ce s\ fac. A[ fi urcat `napoi, c\ tare `mi pl\cea s\ stau `n bra]ele doamnei. Numai c\ spaima aia nedeslu[it\ m\ sufoca. Am ales s\ urc sc\rile, `ncet-`ncet, s\ prelungesc timpul de a lua o decizie. Sus, la opt, m-am a[ezat nehot\rât pe pragul u[ii cu gândul ap\sat. Aproape c\ am a]ipit. M-am ridicat, tremurând de frig. Am vrut s\ sun la u[\, dar m-am r\zgndit. Ceva `mi spunea c\ se va `ntâmpla o groz\vie [i mai bine era s\ evit s\ m\ surprind\ administratorul `n cas\ la el. Am coborât sc\rile lini[tit c\ luasem o decizie `n]eleapt\, c\ avusesem puterea s\ m\ ab]in, s\-mi `nfrâng dorin]a. Când am ajuns `n subsol, u[a de la central\ era `ntredeschis\ [i am auzit vorbe. Cineva râdea. Mi-am amintit c\-l b\gasem `n\untru pe am\râtul \la [i m-am gândit c\

el trebuie c\ bodog\nea de unul singur. Mi-am zis c\, `n definitiv, focul e supravegheat, `i f\cusem o bucurie unui om nec\jit, domnul administrator nu avea cum s\ se-ntoarc\ decât cel mai devreme a doua zi, eu de ce n-a[ fi fericit? O stare de relaxare m\ `nv\luia [i nu o puneam pe seama c\durii care m\ toropea. Am fugit `napoi pe sc\ri, sus la opt.

C|L|TOR1: {i aici s-a f\cut al naibii de cald.

C|L|TOR2: {i am fost fericit ceva timp `n bra]ele doamnei. Ne-a trezit h\rm\laia din bloc [i sirena poli]iei. Eram convins c\ s-a `ntors administratorul [i c\ am dat de belea. Am fugit cu hainele `n mân\. M-am `mbr\cat coborând `n goan\ sc\rile. M-am oprit la etajul unu, de unde puteam vedea printre balustrade ce se-ntâmpla jos, `n hol. Plin de oameni `n halate, `nfofoli]i de frig. ~ngrozi]i, cu ochii ie[i]i din orbite.

Nu `n]elegeam nimic. Era h\rm\laie [i un poli]ist `ncerca s\ fac\ ordine, s\-i pun\ s\ vorbeasc\ pe rând. La un moment dat, cineva a ridicat privirea [i, v\zându-m\, a strigat: „Uite-l!“. {i to]i au luat-o spre sc\ri, dup\ mine, c\ imediat am fugit `napoi, urcând câte dou\-trei trepte odat\. M-au prins la ultimul etaj. Urcasem nebune[te, m\rind mereu distan]a dintre mine [i ei, doar c\ la un moment dat sc\rile s-au terminat. Am `n]eles c\ era cap\tul liniei. Am r\mas nemi[cat. Pân\ au ajuns mi s-a p\rut o ve[nicie. Dup\ ce au pus mâna pe mine [i au `nceput s\ m\ loveasc\, s\ m\ târâie pe sc\ri, totul a devenit suportabil…

(Trenul intr\ `ntr-un tunel. Iese dup\ scurt timp.)

C|L|TOR1: Dar ce-]i veni s\ poveste[ti toate astea?

C|L|TOR2: M-am gândit c\ s-ar putea s\ te intereseze.

C|L|TOR1: Mai bine s\ ne `ntoarcem `n prezent. {tii bancul cu blonda care se duce la ginecolog [i-i spune…

C|L|TOR2: M-au dus la sec]ia de poli]ie. Nu `n]elegeam nimic, dar absolut nimic! Am ref\cut filmul din `ntreb\rile, din acuzele lor. Când m\ aflam `n apartamentul administratorului, `n pat cu doamna, cu baba, cum `]i place ]ie s\-i spui, cineva a jefuit casa de amanet lovind-o pe angajat\ cu o rang\ `n cap,de a r\mas legum\ toat\ via]a. Singura ei m\rturie coerent\ a fost c\ a v\zut un vagabond vorbind cu cineva la intrarea blocului, `n rest nu a fost capabil\ s\ mai spun\ nimic. Bijuteriile [i banii au fost fura]i. Poli]i[tii n-au avut nici un dubiu: eu eram autorul jafului. La câteva s\pt\mâni dup\ aceea, când s-a stricat centrala [i a trebuit s-o repare, au g\sit `n camera arz\torului urme de cenu[\ uman\ [i de metal topit, pu]in, pesemne de la o bijuterie ieftin\, o imita]ie. Au tras concluzia c\ trebuie s\ mai fi existat un complice pe care l-am omorât tot eu. {i-au adus aminte de declara]ia angajatei de la casa de amanet. Au dedus c\ cel cu care fusese v\zut vagabondul vorbind nu puteam s\ fiu decât eu, lucru pe care l-am [i recunoscut, fapt `nt\rit [i de m\rturia administratorului, care a relatat cum m\ prinsese cu o zi `nainte, dându-i am\râtului drumul `n scara blocului… Concluzia anchetei: ca s\ scap de martor [i s\ p\strez toat\ prada, mi-am omorât complicele [i l-am aruncat `n foc. Am declarat de o mie de ori c\ nu eu am pr\dat amanetul, c\ nu eu l-am omorât pe

vagabond. Poli]i[tii `mi r\spundeau: Atunci, cine? (Scap\r\ `n mod repetat bricheta, f\r\ s\ o aprind\. Schimbând tonul.) Tu ce p\rere ai, cine l-a omorât?

C|L|TOR1: Mai las\ naibii bricheta aia `n pace, c\ m-ai `nnebunit de cap! O tot freci, de-mi freci min]ile…

C|L|TOR2: Au g\sit ascuns\ `n c\m\ru]a mea, c\zut\ pe jos, o chitan]\ de la casa de amanet pe numele unuia… (Scoate portofelul din buzunar din care extrage bucata de ziar `mp\turit\.) L-au identificat ca fiind \sta. Vrei s\-i [tii numele?

C|L|TOR1: Iar `ncepi?

C|L|TOR2: Ce-i mai r\u, ignoran]a sau indiferen]a?

C|L|TOR1: Nu [tiu [i nici nu m\ intereseaz\!

C|L|TOR2: Concluzia lor a fost c\ vagabondul, complicele meu, a depus o bijuterie la casa de amanet, ca s\ cerceteze locul pentru lovitura pe care o preg\team `mpreun\. Adic\ am\râtul o f\cuse cu premeditare. |la, care era `nghe]at bocn\, nemâncat de-o s\pt\mân\ [i care nu avea habar pe ce lume tr\ie[te, \la, cu premeditare! Procurorul avea acum o poveste rotund\, o victim\, un mobil [i-o dovad\. Dovada oferea [i identitatea victimei. Avea tot ce trebuia ca s\ m\ `nfunde. De poman\ s-a zb\tut avocatul meu, un tip sufletist, angajat de administrator. Problema a fost când am m\rturisit c\ fusesem toat\ seara la doamna. Alibiul meu ar fi trebuit s\ m\ scoat\ complet din situa]ie. Nu mai aveam de ce s\ fiu suspect. Rezultatul?… B\trânul era s\ `nnebuneasc\, mai ales c\ doamna a confirmat c\ `n timpul jafului eram `n

patul ei. Cu to]ii au preferat s\ cread\ c\ babei – tot a[a `i spuneau [i ei – i s-a f\cut mil\ de mine [i, pentru c\ a vrut s\ m\ scape, a min]it c\ eram amantul ei. B\trânul a f\cut infarct la pu]in timp dup\ ce s-a pronun]at sentin]a, iar doamna s-a mutat din bloc, a disp\rut. {tii ce nu au vrut ei s\ `n]eleag\?… }i-e r\u?

C|L|TOR1: De la altitudine, a[a p\]esc când urc pe munte.

C|L|TOR2: Nu au vrut s\ `n]eleag\ c\ vagabondul nu sem\na deloc cu cel din fotografia de pe actul de identitate al celui care pierduse chitan]a `n c\m\ru]a mea. Vrei s\-i vezi chipul?… Crezi c-ar putea cineva s\-l mai recunoasc\?

C|L|TOR1: Dup\ atâ]ia ani?

C|L|TOR2: Cu experien]a de via]\ pe care o ai, poate m\ aju]i s\ descâlcim povestea asta.

C|L|TOR1: Nu m\ pricep. Mai bine ne preg\tim, c\ uite-acu[i ajungem la destina]ie.

(Un tren trece `n sens invers.)

C|L|TOR2: Spune-mi, ce s-a `ntâmplat de fapt?… Spune! (Trenul intr\ `n tunel. ~n timp ce str\bate tunelul, C|L|TOR2 scap\r\ de câteva ori bricheta, scânteile ei luminând ca ni[te flashuri chipurile celor doi.)

C|L|TOR1: Omule, ce-]i trece prin minte?! Nu cumva s\ te gânde[ti!… Eu habar n-am, eu… Eu…

(Trenul iese din tunel.)

C|L|TOR2 (t\r\g\nat): }i-am zis s\ fii lini[tit, nu fumez `n compartiment, m-au eliberat pentru bun\ purtare, m\ comport exemplar cu oricine, oricare ar fi fost el, orice ar fi f\cut el.

C|L|TOR1: Ce vrei s\ insinuezi?

C|L|TOR2: Cred c\ e[ti un pic agitat. De la altitudine. Nu insinuez nimic, doar povestesc. 19 ani am fost un exemplu, am avut un comportament impecabil. Calm des\vâr[it, nici cea mai mic\ urm\ de dorin]\ de r\zbunare. Dac\ justi]ia a spus c\ am fost vinovat, atunci am fost vinovat. Pân\ ast\zi, când am isp\[it totul [i m-am eliberat de toate. {i c\l\uza mea m-a `ndrumat c\tre gar\. Cu Dumnezeu nu te `ntâlne[ti oriunde. Nu circul\ aiurea. ~l g\se[ti doar acolo unde e suferin]\. Prima oar\ când dai de el, `l acuzi [i `l batjocore[ti pentru ce nedreptate ]i-a f\cut, pentru cum a l\sat lumea s\ te batjocoreasc\. ~l scuipi [i-l calci `n piciore. M\i, Dumnezeule, s\ vezi [i tu cum e s\ fii n\p\stuit! {i-l calci mai tare `n picioare… Cu timpul, pricepi c\ e [i el doar un Dumnezeu care-]i spune `n [oapt\, te trage u[or de mânec\, `ncearc\ `n felul lui, dar nu reu[e[te mereu, nu te poate `ntoarce de la ce tu vrei s\ faci, s\ fii cu tot dinadinsul. Ai fi preferat un Dumnezeu r\u care s\ te apere `mpotriva voin]ei tale… Târziu pricepi c\ e doar o c\l\uz\ t\cut\… Ce pro[ti suntem! Ce `ngâmfa]i! Credem c\ [tim drumul, c\ [tim s\ alegem… Cum mi-a dus el pa[ii spre gar\! De ce zici c-ai luat azi trenul, [i nu ma[ina?… ~ntâmplarea?… C\l\uza! Sunt eliberat de toate.

C|L|TOR1: S\ nu-]i treac\ prin minte acum c\ trebuie musai s\ g\se[ti pe cineva care s\ devin\ responsabil pentru crima pe care zici c\ nu ai f\cut-o.

C|L|TOR2: Eu nu judec! Suficient m-au judecat al]ii. Eu doar povestesc ce-mi aduc aminte. {i-mi aduc aminte [oaptele pe care le-am auzit jos, la central\, când eram gata s\ renun] s\ mai merg al doamna. Abia `n pu[c\rie mi-am dat seama… ~mi reveneau iar\[i [i iar\[i `n urechi, pân\ `ntr-o noapte când m-am trezit [i m-am ridicat brusc `n capul oaselor. Auzisem `n sfâr[it clar. {i nu era doar un glas, ci dou\! R\mânea nedeslu[it râsul acela strident. Nu era al vagabondului. Al cui era, atunci?… Dup\ 19 ani, l-am reauzit. {i cuvintele r\mase tot acest timp doar o bolboroseal\ f\r\ sens pot acum s\ le pronun] limpede: „P\streaz\ copia [i nu uita originalul!“, asta `i spunea vocea vagabondului.

C|L|TOR1: E o coinciden]\…

C|L|TOR2: Acelea[i vorbe ca `n visul ce m\ bântuia. Ce simplu era, dar eu nu am `n]eles pân\ ast\zi.

C|L|TOR1: E o confuzie…

C|L|TOR2: Vagabondul ]i-a deschis u[a. A[a-i?

C|L|TOR1: Termin\ cu `nchipuirile tale! Sunt om serios, am o reputa]ie.

C|L|TOR2: Tu e[ti mortul [i mor]ii nu au reputa]ie, au doar un trecut supus uit\rii. Tu e[ti victima, cea din acte. Dar e[ti tuo victim\?… Tu nu exi[ti, omule!… Ai tatonat casa de amanet,

ai depus gaj o bijuterie ca s\ vezi care e rostul acolo, s\ [tii cum s\ dai lovitura imediat dup\ terminarea programului. Pesemne m-ai v\zut când `l b\gam pe vagabond `n scara blocului [i ]i-a venit ideea s\ te folose[ti de el. L-ai pus s\-]i deschid\ [i ]ie u[a, s\ te `nc\lze[ti, dar planul era ca, odat\ intrat `n bloc, s\ dai lovitura. Prada a fost bogat\, doar c\ u[a de la intrare s-a blocat de la ger, se `ntâmpla mereu. Disperat, ai coborât la central\ unde vagabondul se `nc\lzea la foc. I-ai promis c\-i dai [i lui o parte din prad\ [i chiar i-ai dat o bijuterie mic\, s\ nu p\gube[ti prea mult. Corect?… Dar ai tri[at. I-ai dat o imita]ie, nu era aur, de aceea ai ]inut s\ faci pe `n]eleptul [i i-ai spus…

C|L|TOR1: P\strez\ copia [i nu uita originalul.

C|L|TOR2: Ai râs. Asta am auzit atunci, dar am deslu[it abia acum. Cred c\ am\râtului `i sticleau ochii de fericire când a v\zut bijuteria str\lucindu-i `n palm\. }i-a mul]umit?

C|L|TOR1: Nu mi-a mul]umit. Idiotul a vrut s\-mi dea inelul `napoi, zicea c\ nu [tie ce s\ fac\ cu el. I l-am b\gat eu `n buzunar, lui `i era indiferent. Se bucura ca un prost, doar c\ era cald. Doar asta `l f\cea fericit.

C|L|TOR2: Apoi?

C|L|TOR1: L-am luat cu mine s\ m\ ajute s\ deschid u[a. Când ne opinteam, vagabondul a z\rit-o pe angajata de la amanet `ntins\ pe jos. Pân\ s\ realizez ce reac]ie o s\ aib\, el era deja deasupra ei,zgâl]âind-o [i strigând: „Sânge! Sânge! Sânge!…“. Urla cât `l ]ineau pl\mânii. Am luat drugul de fier

de jos [i l-am lovit `n moalele capului. L-am târât `n subsol, la central\. Se auzeau voci pe sc\ri. Am dedus c\ s-au strâns `n holul blocului, iar la scurt timp am auzit [i sirena poli]iei.

Eram atât de `ncordat! C\utam o solu]ie [i primul gând a fost s\ scap de cadavrul vagabondului.

C|L|TOR2: L-ai aruncat `n camera de ardere a centralei.

C|L|TOR1: Da, dar mai `nainte l-am scotocit prin buzunare. Norocul meu a fost s\ dau, legate `ntr-o batist\, de o [uvi]\ de p\r, o fotografie cu o femeie ]inând `n bra]e un copil [i certificatul lui de na[tere, bo]it [i murdar. Am legat batista la loc [i-am ascuns-o la mine `n buzunar… A fost un chin s\-l `ndes prin u[i]a camerei arz\torului.

C|L|TOR2: Ai stat [i te-ai uitat?

C|L|TOR1: Nu m-am putut desprinde. Parc\ eram hipnotizat. ~i vedeam corpul cuprins de fl\c\ri, contorsionându-se. Se mi[ca singur, strâmb [i imprevizibil. I se ridicau pe rând buc\]i de trup, i se roteau bra]ele `n timp ce luau foc. Fa]a i se topea transformându-i râsul, c\ci p\rea c\ râde `n continuare, ca prostul, bucurându-se de c\ldur\. F\r\ oprire, `ntr-un rânjet sinistru de lung. {i se uita fix la mine. M-a ]intuit cu privirea pân\ când ochii i-au explodat. (Trenul intr\ `n tunel. Iese `n scurt timp.)

C|L|TOR2: |sta-i co[marul care te bântuie nop]ile?

C|L|TOR1: Da. Privirea fix\, bra]ele rotindu-se `ncet, globii ochilor plesnind… E groaznic!

C|L|TOR2: {i pe urm\?

C|L|TOR1: Creierul `mi frigea, mintea-mi huruia. Aproape c\ orbisem de la fl\c\ri. Avea fa]a ars\. Cu un efort imens am `nchis u[a arz\torului. ~ncet-`ncet am `nceput s\ revin la realitate, am `nceput s\ judec din nou. Am auzit pa[i coborând spre central\. M-am ascuns `n spatele u[ii. Cineva a dat s\ intre, dar s-a oprit. De sus, din hol, s-au auzit strig\te [i un iure[ s-a pornit pe sc\ri `n sus, spre etaje. Cel care d\dea s\ intre peste mine a f\cut cale `ntoars\ [i a rupt-o la fug\ `napoi.

C|L|TOR2: Eu te-am salvat. Ap\rusem `n capul sc\rilor, buimac, `ntre etajul unu [i parter, iar lumea s-a repezit la mine, dup\ mine. ~]i dai seama c\ eu te-am salvat?!

C|L|TOR1: Da, m-ar fi g\sit cu siguran]\… Am redevenit lucid. Am verificat locul s\ nu fi l\sat urme [i, când s\-mi iau t\lp\[i]a, mi-a str\fulgerat ideea s\ arunc chitan]a de la amanet `n c\m\ru]a fochistului. Eu nu mai puteam fi eu! Asta am `n]eles `n acel moment. Aveam un certificat de na[tere al unui nimeni. Nu [tiam c\ lumea fugea deja dup\ un suspect. Era doar un miracol inexplicabil c\ nu d\duser\ buzna peste mine [i aleseser\ s\ alerge urlând pe sc\ri. ~n plus, fa]\ de beleaua `n care tocmai era s\ intru, mai aveam o condamnare de doi ani [i eram urm\rit pentru `n[el\ciune. Un cazier pe cinste!… O singur\ variant\ `mi r\mânea: eu nu mai puteam fi eu!

C|L|TOR2: Te-ai omorât, dac\ tot aveai la `ndemân\ identitatea altuia.

(C|L|TOR1 confirm\ printr-un gest [i tace pentru o clip\.)

C|L|TOR1: Am ie[it tiptil. Holul era pustiu. Afar\, `ntuneric bezn\. Am deschis u[a de la intrare, care nici m\car n-a scâr]âit. M-am lipit de ziduri [i dus am fost.

C|L|TOR2: Batista vagabondului?

(C|L|TOR1 scoate din buzunar portofelul din care extrage o bucat\ veche de hârtie, o [uvi]\ de p\r [i o foto gra fie `ng\lbenit\.)

C|L|TOR1: Batista era jegoas\, am aruncat-o la câteva zile. Cu certificatul \sta de botez mi-am f\cut cartea de identitate, declarând c-am pierdut-o. N-a fost greu, o mit\ mic\ [i nimeni nu s-a mirat de nimic.

(C|L|TOR2 `ntinde mâna, cerându-i astfel s\-i dea lucrurile scoase din portofel. C|L|TOR1 ezit\. C|L|TOR2 scoate [i el portofelul din care extrage bucata de ziar `mp\turit. I-o `ntinde lui C|L|TOR1. Acesta o ia [i-i d\ lui C|L|TOR1 obiectele cerute. C|L|TOR2 examineaz\ lucrurile primite, nu [i C|L|TOR1.)

C|L|TOR2: De ce nu te ui]i?… Ai s\ consta]i c\ nu te-ai schimbat foarte mult. Semeni destul de bine cu cel de acum 19 ani, cu mortul… (Privind certificatul de na[tere.) I-ai furat identitatea… (Privind fotografia `ng\lbenit\.) Vagabondul când era prunc, `n bra]ele mamei, el trebuie s\ fie.

C|L|TOR1: A[a cred [i eu. Am c\utat-o pe femeie, dar nu i-am dat de urm\. {uvi]a de p\r, nu-mi dau seama a cui a fost. A copilului, t\iat\ la botez? A mamei?…

C|L|TOR2: De ce le-ai p\strat?

C|L|TOR1: Sunt singurele m\rturii ale existen]ei pe care n-am tr\it-o. Deveniser\ ale mele [i,chiar dac\ eu nu eram eu, sim]eam nevoia s\ am un trecut. Ce demen]\!… {i acum? Ai s\ te r\zbuni?

C|L|TOR2: Am fost eliberat pentru bun\ purtare, ai uitat? Nu pot omor` de dou\ ori acela[i om.

C|L|TOR1: A[ putea s\ te ajut s\-]i refaci via]a. Când ajungem, vii cu mine la vil\ [i… De ce taci? Ce-]i trece prin minte?

C|L|TOR2: M\ gândeam c\ nu poate fi condamnat cineva care a ucis un om decedat acum 19 ani.

C|L|TOR1: D\-mi lucrurile `napoi! Ia-]i t\ietura de ziar [i d\-mi ce-i al meu!

(C|L|TOR2 ia t\ietura din ziar, dar nu-i returneaz\ lucrurile.)

C|L|TOR2: Nici astea nu sunt ale tale. Ce `ncurc\tur\ ar fi pe poli]i[ti s\ g\seasc\ cadavrul unui individ asasinat acum 19 ani.

C|L|TOR1: Pentru recidivi[ti pedeapsa e pârnaie pe via]\!

C|L|TOR2: A[! Nu po]i fi condamnat de dou\ ori pentru aceea[i crim\. Poli]i[tii, `ncurca]i, vor g\si o categorie `n statistic\ unde s\ azvârle cazul \sta ciudat. Dosar `nchis! Clasat!

C|L|TOR1: Ai `nnebunit?!

C|L|TOR2: Oamenii nu se schimb\, doar se acomodeaz\.

C|L|TOR1: Vino-]i `n fire!… N-am aer, m\ sufoc! (Deschide geamul compartimentului.) Suntem persoane responsabile, ce-a fost a fost! Trecutul e `ngropat…

(C|L|TOR2 `i `ntinde t\ietura de ziar `napoi.)

C|L|TOR2: Asta e ta, s\-]i aduci aminte cum te cheam\, când te-ai n\scut …

C|L|TOR1: ~nceteaz\! Deschide u[a c\ nu e aer! (Face un pas c\tre u[\, dar C|L|TOR2 `i blocheaz\ calea.) S\ fim lucizi!… S-a f\cut a[a de cald! Parc\ am fi `ntr-un cuptor!

(Se apropie de geam,c\utând aer.) Trecutul e `ngropat, `n]elege! Suntem oameni `n toat\ firea! Ne `n]elegem noi…

(C|L|TOR2 continu\ s\-i `ntind\ t\ietura de ziar.)

C|L|TOR2: E a ta. (C|L|TOR1 vrea s\ ias\ din compartiment, dar C|L|TOR2 se posteaz\ `n dreptul u[ii. ~i `ntinde din nou t\ietura de ziar.) Ia-o, e a ta!… E a ta!

C|L|TOR1: Eu nu mai sunt eu!

(C|L|TOR1 se retrage `nsp\imântat spre fereastr\, `ncercând s\ pun\ distan]\ `ntre el [i C|L|TOR2.)

C|L|TOR2: Oamenii nu se schimb\.

C|L|TOR1: M\ sco]i din min]i!

C|L|TOR2: Tu e[ti din nou tu.

C|L|TOR1: Unde sunt?… Nu te mai uita a[a la mine!

C|L|TOR2: Altfel, de ce ai luat azi trenul, [i nu ma[ina?

C|L|TOR1: O s\-]i explodeze ochii, nu te mai uita a[a! ~nceteaz\!

C|L|TOR2: Ia-o!

C|L|TOR1: Ce s\ fac cu ea?!

C|L|TOR2: P\streaz\ copia [i nu uita originalul!

(Trenul intr\ `n tunel. Odat\ cu `ntunericul, de la geamul des chis, zgomotul devine asurzitor. Bricheta scap\r\, luminând slab compartimentul `n care se afl\ doar C|L|TOR2, aprinzându-[i ]igara. Trage un fum zdrav\n. ~ntuneric.)

Cuprins

P\streaz\ copia [i nu uita originalul....................................5

Dac\ va ninge......................................................................37

Pu]in\ rugin\........................................................................57

Zi c\-]i place!.......................................................................69 Room service.......................................................................87

Pove[ti din al nou\lea cer....................................................97 Joi la dou\............................................................................111