LISTĂ DE AUTORI ȘI OPERE
Aesch. = Aeschylus Tragicus, Αἰσχύλος, sec. VI/V î.Hr.
Ed. G. Murray, Aeschyli tragoediae, Oxford: Clarendon Press, 1955; D.L. Page, Aeschyli Septem Quae Supersunt Tragoedias, Oxford: Clarendon Press, 1972.
Ag. = Agamemnon / Ἀγαμέμνων
Ch. = Choephoroe / χοηφόροι
Eu. = Eumenides / Εὐμενίδες
Supp. = Supplices / ἱκέτιδες
Pr. = Prometheus vinctus / Προμηθεὺς δεσμώτης
Pers. = Persae / Πέρσαι
Th. = Septem contra Thebas / ἑπτὰ ἐπὶ Θήβας
Fr. = Fragmenta, ed. H.J. Mette, Die Fragmente der Tragödien des Aischylos, Berlin: Akademie Verlag, 1959; S. Radt, Tragicorum Graecorum fragmenta, vol. 3. Göttingen: Vandenhoeck & Ruprecht, 1985.
Eleg. = Elegiaca (Fragmentum), ed. M.L. West, Iambi et elegi Graeci, vol. 2. Oxford: Clarendon Press, 1972.
Epigr. = Epigrammata, ed. H. Beckby, Anthologia Graeca (AG), ed.2., Munich: Heimeran, 19651968.
Aesop. = Aesopus Fabularum Scriptor, Αἴσωπος Fabulae, (1. Fabulae, 2. Fabulae tabulis ceratis Assendelftianis servatae; 3. Fabulae Dosithei; 4. Fabulae Libanii; 5. Fabulae Aphthonii rhetoris; 6. Fabulae Themistii rhetoris; 7. Fabulae Theophylacti Simocattae scholastici; 8. Fabulae Syntipae philosophi; 9. Fabulae rhetoris anonymi Brancatiani; 10. Fabula Nicephori; 11. Fabulae (P. Ryl. 493); 12. Fabulae ap. Dionem Chrysostomum), ed. A. Hausrath & H. Hunger, Corpus fabularum Aesopicarum, Leipzig: Teubner, 1959-70; citarea se face după numărul corpusului și numărul fabulei (e.g. Aesop. 1.12).
Epigr. = Epigramma, ed. H. Beckby, Anthologia Graeca (AG), ed.2., Munich: Heimeran, 1965-1968. Fab.dod. = Fabulae (dodecasyllabi), ed. E. Chambry, Aesopi fabulae. Paris: Les Belles Lettres, 19251926.
Paroem. = Paroemiae, ed. E.L. von Leutsch, Corpus paroemiographorum Graecorum, vol. 2. Göttingen: Vandenhoeck & Ruprecht, 1851 (repr. Hildesheim: Olms, 1958).
Prov. = Proverbia, ed. B.E. Perry, Aesopica, vol. 1. Urbana: University of Illinois Press, 1952. Sent. = Sententiae, ed. idem
App. = Appianus Historicus, Ἀππιανός, sec. II d.Hr.
Ed. E. Gabba, A.G. Roos, & P. Viereck, Appiani historia Romana, vol. 1. Leipzig: Teubner, 1939 (repr. 1962). Pentru Bella Civilia ed. H. White, Appian's Roman history, vol. 3-4. Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1913 (repr. 3:1964; 4:1961).
Bas. = Basilica (Regia - Fragmenta) / ἐκ
BC = Bella Civilia (Bellum civile) / ἐμφυλίων α-ε
Ep. = Appiani epistula ad Frontonem
Fr. = Fragmenta historiae Romanae
Gall. = Gallica (Celtica - Fragmenta) / ἐκ
Hann. = Hannibalica (Annibaica) / Ἀννιβαϊκή
Hisp. = Hispanica (Iberica) / Ἰβηρική
Ill. = Illyrica / Ἰλλυρική
Ital. = Italica (Fragmenta) / ἐκ
Mac. = Macedonica (Fragmenta) / ἐκ
τῆς βασιλικῆς
τῆς Κελτικῆς
τῆς Ἰταλικῆς
τῆς Μακεδονικῆς
Mith. = Mithridatica / Μιθριδάτειος
Num. = Numidica (Fragmenta)
Praef. = Praefatio (Prooemium) / προοίμιον
Pun. = Punica (Libyca) / Λιβυκή (Καρχηδονικὴ
Sam. = Samnitica (Fragmenta) / ἐκ τῆς Σαυνιτικῆς
Sic. = Sicula (Sicelica) (Fragmenta) / ἐκ
Syr. = Syriaca / ἐκ τῆς Συριακῆς
Ar. = Aristophanes Comicus, Ἀριστοφάνης, sec. V-IV î.Hr.
)
Ed. V. Coulon & M. van Daele, Aristophane, vol. 1-5. Paris: Les Belles Lettres, 1923-82 (repr. 1967).
Ach. = Acharnenses / Ἀχαρνῆς (ed. V. Coulon & M. van Daele)
Eq. = Equites / ἱππῆς (ed. V. Coulon & M. van Daele)
Nu. = Nubes / νεφέλαι (ed. K.J. Dover, Aristophanes. Clouds. Oxford: Clarendon Press, 1968)
V. = Vespae / σφῆκες (ed. D.M. MacDowell, Aristophanes. Wasps. Oxford: Clarendon Press, 1971)
Pax / εἰρήνη (ed. V. Coulon & M. van Daele)
Av. = Aves / ὄρνιθες (ed. V. Coulon & M. van Daele)
Lys. = Lysistrata / Λυσιστράτη (ed. V. Coulon & M. van Daele)
Th. = Thesmophoriazusae / θεσμοφοριάζουσαι (ed. V. Coulon & M. van Daele)
Ra. = Ranae / βάτραχοι (ed. V. Coulon & M. van Daele)
Ec. = Ecclesiazusae / ἐκκλεσιάζουσαι (ed. R.G. Ussher, Aristophanes. Ecclesiazusae. Oxford: Clarendon Press, 1973)
Pl. = Plutus / Πλοῦτος (ed. V. Coulon & M. van Daele)
Fr. = Fragmenta, ed. J.M. Edmonds, The fragments of Attic comedy, vol. 1. Leiden: Brill, 1957; T. Kock, Comicorum Atticorum fragmenta, vol. 1. Leipzig: Teubner, 1880; A. Meineke, Fragmenta comicorum Graecorum, vol. 2.2. Berlin: Reimer, 1840 (repr. De Gruyter, 1970); J. Demianczuk, Supplementum comicum. Krakau: Nakladem Akademii, 1912 (repr. Hildesheim: Olms, 1967); C. Austin, Comicorum Graecorum fragmenta in papyris reperta. Berlin: De Gruyter, 1973; T. Kock, Comicorum Atticorum fragmenta, vol. 3. Leipzig: Teubner, 1888; A. Meineke, Fragmenta comicorum Graecorum, vol. 5.1. Berlin: Reimer, 1857 (repr. De Gruyter, 1970).
A.Rh. = Apollonius Rhodius Epicus, Ἀπολλώνιος Ῥόδιος, sec. III î.Hr.
Argonautica / Ἀργοναυτικά, ed. H. Fraenkel, Apollonii Rhodii Argonautica. Oxford: Clarendon Press, 1961 (repr. 1970).
Fr. = Fragmenta, ed. J.U. Powell, Collectanea Alexandrina. Oxford: Clarendon Press, 1925 (repr. 1970).
Epigr. = Epigramma, ed. H. Beckby, Anthologia Graeca (AG), ed.2., Munich: Heimeran, 1965-1968.
Arr. = Arrianus Historicus, Ἀρριανός, sec. II d.Hr.
Ed. A.G. Roos & G. Wirth, Flavii Arriani quae exstant omnia, vol. 1-2. Leipzig: Teubner, 1967-8.
Alan. = Acies contra Alanos / κατ' Ἀλανῶν ἔκταξις
An. = Alexandri anabasis / ἀνάβασις Ἀλεξάνδρου
Bith. = Bithynicorum fragmenta
Cyn. = Cynegeticus / κυνηγετικός
Ep.Gell. = Epistula ad Lucium Gellium
Fr.Alan. = Fragmentum ex Historia Alanica
Fr.Hist.inc. = Fragmenta incerta
Fr. = Fragmenta Historica, ed. F. Jacoby, Die Fragmente der griechischen Historiker (FGrH) #156. Leiden: Brill, 1923-1958 (repr. 1954-1969).
Ind. = Historia Indica / Ἰνδική Parth. = Parthicorum fragmenta
Peripl.M.Eux. = Periplus maris Euxini / περίπλους
Phys. = Fragmenta de rebus physicis
7
καὶ
τῆς Νομαδικῆς
ἐκ
Σικελικῆς καὶ νησιωτικῆς
τῆς
πόντου Εὐξείνου
SIGLE ȘI ABREVIERI
~ înlocuiește formal cuvântul-titlu, iar
în cazul verbelor substituie infinitivul
* neatestat în literatura noastră = echivalent (semantic) + se construiește cu (de ex. + ac.) // desparte categorii morfo-gramaticale diferite
| | indicații morfologice
{ } indicații dialectale
[ ] informații privind cantitatea vocalică; indicații etimologice; cuvinte subînțelese sau anterior exprimate
abs. absolut
abstr. (sens) abstract ac. (cazul) acuzativ act. activ(ă)
adj. adjectiv(al) adj.vb. adjectiv verbal adv. adverb(ial)
alb. în albaneză anat. în anatomie aor. aorist
aprox. aproximativ arhit. în arhitectură arm. în armeană art. articol
astr. în astronomie; în astrologie att. în dialectul atic
beot. în dialectul beoțian bot. în botanică
cf. confer; compară com. comic, în comedie comp. comparativ(ă) compl. complement concr. (sens) concret conj. conjuncție conjct. (modul) conjunctiv contr. contragere; (formă) contras(ă) coord. coordonată; în coordonare corel. corelat(iv) culin. termen culinar
d. despre dat. (cazul) dativ decl. declinare(a) def. defectiv dem. demonstrativ
deriv. derivat dim. diminutiv diat. diateză d.Hr. după Hristos dor. în dialectul doric du. dual dub. text, pasaj sau sens incert
ebr. în ebraică enclit. enclitic engl. în engleză entom. în entomologie eol. în dialectul eolic ep. epic etc. et cetera et. nec. etimologie necunoscută euf. eufemism ex. (de) exemplu exclam. exclamație; exclamativ ext. (prin) extensiune
f(em). feminin fam. în limbaj familiar fig. (sens) figurat; la figurat filos. în filosofie f. rar foarte rar frecv. frecvent
gen. (cazul) genitiv gener. termen generic; în (sens) general geogr. în geografie germ. în germană glum. în glumă gram. (termen) gramatical; în gramatică
id. idem IE în indo-europeană idiom. idiomatic iht. în ihtiologie imper. (modul) imperativ impers. impersonal impf. imperfect incoat. incoativ ind. (modul) indicativ indecl. indeclinabil indef. indefinit indir. indirect(ă) inf. (modul) infinitiv injur. (termen) injurios inscr. în inscripții instr. (cazul) instrumental
26
interj. interjecție interog. interogativ(ă) intranz. intranzitiv inuz. inuzitat
ion. în dialectul ionic irl. în irlandeză iron. ironic ist. istoric iter. iterativ
î.Hr. înainte de Hristos jur. în drept, termen juridic
lacon. în dialectul laconian lat. în latină lir. în lirica corală loc. locativ locut. locuțiune log. în logică m(asc). masculin
m.m.c.p. mai mult ca perfect mar. în marină mat. în matematică med. mediu, diateza medie medic. (termen) medical meton. metonimic, (prin) metonimie metr. în metrică metrol. în metrologie milit. (termen) militar mineral. în mineralogie mitol. în mitologie muz. în muzică
n(eut). neutru neg. negativ(ă); negație nom. (cazul) nominativ nr. număr num. numeral
onomat. onomatopee op. în opoziție cu opt. (modul) optativ ornit. în ornitologie
part. (modul) participiu partic. particulă pas. pasiv peior. peiorativ pers. personal; persoană person. personificat pf. perfect pl. (la) plural poet. în poezie; termen poetic polit. în politică pos. posesiv
posib. posibil poster. posterior, ulterior prez. prezent prob. probabil pron. pronume prop. propoziție propr. (sens) propriu; la propriu prov. proverb(ial) pt. pentru
R. rădăcină, radical rel. relativ(ă) relig. (termen) religios ret. (în) retorică
sanscr. în sanscrită sc. scilicet, adică sec. secolul sg. (la) singular spec. sens special; în special spur. text sau pasaj spuriu sincop. sincopat, formă sincopată sub. subiect subînț. subînțeles, se subînțelege subord. subordonat(ă), subordonare subst. substantiv; substantivat superl. (gradul) superlativ
ș.a. și alții, și altele
tard. tardiv, în greaca târzie tehn. în tehnică, termen tehnic temp. temporal trag. în tragedie tranz. tranzitiv
v. vide, vezi var. variantă vb. verb(al) viit. (timpul) viitor voc. (cazul) vocativ vulg. (termen) vulgar
zool. în zoologie
27
Κ, κ, τό indecl. kappa (κάππα), a zecea literă a alfabetului grec; ca numeral, κʹ = 20; ͵κ = 20.000.
κᾱ, (dor.) v. κε(ν) și ἄν1
Καβάλιοι, ων, οἱ subst. |var. gen. pl. Καβα-
λέων| cabali (numiți și Μηίονες), populație din regiunea Lykia-Pisidia: HDT. 3.90.
κᾰβάλλης, ου, ὁ subst. cal de povară: PLUT
M.828e.
[cf. lat. caballus?]
κάββαλ', v. ἐγκαταβάλλω
κάββαλε(ν), (ep.) ind. aor. 3sg. act. de la
καταβάλλω
καββᾰλικός, ή, όν adj. |comp. -ώτερος| {lacon. pt. καταβλητικός} bun pentru a răsturna sau pentru a culca la pământ: PLUT.
M.236e.
[
καταβάλλω]
καββάς, (ep.) part. aor. act. de la καταβαίνω: AESCH Supp.828.
Κάβειρα, ων, τά subst. Cabeira, cetate în
Pont: APP. Mith.350 ș.a.
Κάβειροι, ων, οἱ [ᾰ] subst. cabiri, vechi divinități, considerați fii ai lui Hephaistos: HDT 2.51, PLUT Marc.30.6 ș.a.
Καβηλέες, έων, οἱ subst. cabeli, populație în Asia: HDT. 7.77.
Κᾰβησόθεν, adv. din Cabes(s)os (oraș din Hellespont): IL. 13.363.
[
Καβησ(σ)ός]
κάβος, ου, ὁ subst. cab, măsură de capacitate (cca doi litri): LXX 4Rg.6.25.
[ebr. qab (בק)]
Καβύλη, ης, ἡ subst. Cabyle, cetate în Thracia: DEM 10.44, PLB 13.10.10 ș.a.
κάγ, prep. (ep. eol. pt. κατά înaintea unei velare prin apocopă și asimilare) sub, la: ~
γόνυ δουρὶ βαλὼν IL. 20.458 lovindu-l cu lancea sub (sau la) genunchi.
κἀγαθός, crază pentru καὶ ἀγαθός
κάγκᾰνος, ον adj. uscat: (lemne) IL 21.364, OD 18.308, THEOC 24.89, A.RH 3.272 ș.a. [et. nec.; posib. origine pregrecească]
καγχάζω, vb. |aor. ἐκάγχασα| v. καχάζω
καγχᾰλάω-ῶ, vb. {ep. prez. 3pl. καγχαλόωσι Il., impf. iter. 3. sg. καγχαλάασκε A.Rh., part. masc. καγχαλόων Il., fem. καγχαλόω-
σα Od.} I a se veseli, a se bucura: IL. 6.514, διήλασε … ἵππους καγχαλόων IL. 10.565 mână caii veselindu-se; OD. 23.1, A.RH. 3.286 ș.a. II a râde (în batjocură): IL. 3.43.
[cf. χαλάω, καγχάζω; vb. expresiv cu posibile origini onomatopeice]
καγχαρίζω, vb. (cf. καγχάζω) a bufni în râs: LUC. DMeretr.6.3.
[
καχάζω]
κἀγώ, crază pentru καὶ ἐγώ
κάδ, (ep.) pt. κατά înaintea lui δ: IL 24.268, THEOC 17.62 ș.a.
καδδίζομαι, |inf. pf. κεκαδδίσθαι| a fi respins prin vot: PLUT. Lyc.12.6.
[
κάδδιχος]
κάδδιχος, ου, ὁ subst. caddichos, vas sau urnă de vot: PLUT Lyc.12.6.
[
κάδος]
καδδραθέτην, (ep.) ind. aor. act. 3du. de la καταδαρθάνω: OD. 15.494 ș.a.
καδδῦσαι, (ep.) part. aor. act. nom. fem. pl. de la καταδύω: IL 19.25.
κάδιον, ου, τό subst. ulcică, vas mic: LXX 1Rg.17.49.
[κάδος]
κᾰδίσκος, ου, ὁ subst. urnă (de vot, în tribunal): AR. V.322, LYS. 13.37, IS. 11.21, DEM. 59.90 ș.a.
[dim. al lui κάδος]
Καδμεία, ας, ἡ subst. Cadmeia, citadelă a Thebei, întemeiată de Cadmos: PLUT. Phoc.26.5 ș.a.
Καδμεῖος, α, ον adj. {ion. Καδμήιος -η -ον Hdt.} din Cadmos, cadmean (cadmeian), gener. teban: ἄστυ καδμεῖον SOPH. OT35 cetatea lui Cadmos (sc. Theba); ~ λεώς EUR. Supp.467 popor teban; βάκχαι Καδμεῖαι EUR Ba.1160 bacante din țara lui Cadmos; (prov.) Καδμεία νίκη ARR Bith.69 victorie cadmeană (sau tebană), (sc. dezastruoasă și pentru învingători, și pentru în-
vinși, precum cea a fraților Polydeukes și Eteocles); // Καδμεῖοι, οἱ subst. cadmeeni (cadmeieni), urmași ai lui Cadmos, sc. tebani: IL 4.391, HDT 1.146 ș.a.
[
Κάδμος]
Καδμείωνες, ων, οἱ subst. cadmeeni (v.
Καδμεῖος): IL. 4.385, id. 23.680 ș.a.
Καδμήιος, η, ον (ion.) v. Καδμεῖος
Καδμηίς, ίδος adj.f. a lui Cadmos, cadmean, teban: (pământ) HES Op.162, THUC 1.12
ș.a. // Καδμηίς, ἡ subst. fiică a lui Cadmos: (d. Autonoe) CALL. Lav.Pall.107.
[
Κάδμος]
Καδμο-γενής, ές adj. urmaș al lui Cadmos, ext. teban: AESCH Th.303, SOPH Tr.116, EUR. Ph.808.
[
Κάδμος, γίγνομαι]
Κάδμος, ου, ὁ subst. (mitol.) Cadmos, fiu al lui Agenor și întemeitor al cetății Theba: OD 5.333, SOPH OT268 ș.a. Κάδμου πολῖ-
ται AESCH Th.1 cetățeni ai lui Cadmos (sc. ai Thebei).
κάδος, ου, ὁ [ᾰ] subst. I vas, amforă: (pt. vin)
HDT. 3.20, AR. Pax1202 ș.a. II urnă (de vot): οὐκ ἀποίσεις τὼ κάδω; AR Av.1032
nu-ți vei lua de aici cele două urne? III cutie: PLAT. R.616d. [cf. ebr. kad (דכּ)]
κᾶδος, ου, τό subst. (dor.) v. κῆδος
Καδούσιοι, ων, οἱ subst. cadusii, populație riverană Mării Caspice: XEN Cyr.5.4.16, PLB 5.44.10 ș.a.
Κάειρα, ας adj.f. din Caria, cariană: (femeie) IL. 4.142, HDT. 1.92, CALL. Aet.fr.80.6 ș.a.
[
Καρία]
καείς, part. aor. pas. nom. masc. sg. de la
καίω, κάω
κάη, aor. 3sg. de la καίω, κάω
καήμεναι, (ep.) inf. aor. pas. de la καίω, κάω: IL. 23.198 ș.a.
καθ', v. κατά
κᾰθά, adv. |întărit cu particule / conjuncții:
καθάπερ (var. κατάπερ) sau κατά περ;
καθαπερεί sau καθάπερ εἰ; καθαπερανεί sau καθάπερ ἄν εἰ| {ion. cu psilosis (lipsa spiritului aspru) κατά Hdt. și κατάπερ sau
κατά περ} potrivit cu cele (pe) care, ext. în măsura în care, (după) cum, (așa) cum, precum: κατὰ ὑπέσχετο
HDT 1.208 după cum a promis la început; PLB. 9.1.4,
MEN. Gnom.848 ai grijă de sufletul tău cum
poți; ~ συνέταξεν κύριος τῷ Μωυσῇ LXX
Ex.40.19 după cum i-a rânduit Domnul lui Moise; PLUT M.311a ș.a., καθάπερ Παυσανίας ὑμῖν παρέδωκεν THUC 2.72 așa cum va lăsat Pausanias; καθαπερεί precum; PLAT. Phlb.64.b, ARSTT. HA526b3, καθαπερανεί după cum (dacă); PLB. 3.32.2, ARSTT Protr.fr.50.
[καθ᾽ἅ]
καθ-ᾰγιάζω, vb. |viit. καθαγιάσω, aor. καθηγίασα, part. pf med.-pas. καθηγιασμένος; pas. aor. καθηγιάσθην| a sfinți (în întregime): LXX Lev.27.26, id. 2Mac.1.26, (pas.) ἵνα ὁ τόπος καθαγιασθῇ LXX 2Mac 2.8 pentru ca locul să fie sfințit; LXX 1Par.26.20.
[
κατά, ἁγιάζω]
κᾰθ-ᾰγίζω, vb. |impf. καθήγιζον, viit. καθαγίσω, aor. καθήγισα| {ion. καταγίζω Hdt.} I a oferi ca jertfă, a sacrifica: (+ ac.) καθαγίζοιεν πάντα τοῦ ταύρου τὰ μέλη PLAT. Cri.120a ar oferi în sacrificiu toate părțile taurului; ἐγὼ καθαγίσω τήνδε AR. Lys.238 eu voi sacrifica această [cupă]; AR Av.566, (+ ac. și prep.) θυμιήματά τε παντοῖα ἐπὶ τῶν γεφυρέων καταγίζοντες
HDT. 7.54 oferind ca jertfă tot felul de mirodenii pe punțile [corăbiilor]. II a arde: (d. cadavre la înmormântare) τὸ μὲν σῶμα τοῦ
Καίσαρος ἐν ἀγορᾷ καθαγίσαι PLUT.
Ant.14.8 a arde în piață corpul lui Caesar; (pas.) καθαγιζομένοις ἐπὶ τῶν τάφων LUC
Luct.9 cele arse pe morminte (sc. sacrificate pentru sufletele celor morți).
[κατά, ἁγίζω]
καθαγισμός, οῦ, ὁ subst. rit funerar: LUC Luct.19.
[καθαγίζω]
καθ-αγνίζω, vb. |aor. καθήγνισα; pas. part. viit. καθαγνισθησόμενος Ios.| I a purifica (prin foc), a sfinți: IOS. AI3.233, (fig. d. riturile funerare) ὅσων σπαράγματ' ἢ κύνες καθήγνισαν, ἢ θῆρες SOPH Ant.1081 ale căror trupuri sfâșiate le-au sfințit (sc. le-au înmormântat în ele, le-au înghițit) fie câinii, fie fiarele; (pas.) πυρὶ καθήγνισται δέμας EUR. Or.40 corpul este purificat prin foc. II a jertfi, a sacrifica: πελανὸν ἐπὶ πυρὶ καθαγνίσας EUR Ion707 punând ca jertfă o turtă pe foc.
[κατά, ἁγνίζω]
καθαιμακτός, ή, όν adj. plin de sânge,
Καδμείωνες 29 καθαιμακτός
ἐπιμέλου τῆς σεαυτοῦ καθὰ δύνῃ
πρῶτα
ψυχῆς
însângerat: EUR. Or.1358.
[
καθαιμάσσω]
καθ-αιμάσσω, vb. |viit. καθαιμάξω, aor. κα-
θῄμαξα; med.-pas. pf. καθῄμαγμαι| a mânji cu sânge, a însângera: ἔστ᾽ ἄν … σφαγαὶ
καθαιμάξωσι νεοθήλου βοτοῦ AESCH. Eu.450 până când îl însângerează uciderea unui animal nou-născut; PLAT Phdr.254e, EUR IA311, χεῖρας δὲ καὶ ξίφη
καθαιμάσσοντες PLUT Galb.27.5 mânjindu-și cu sânge mâinile și pumnalele; IOS. BI4.201, (pas.) καθῃμαγμένην τὴν
τήβεννον PLUT. Pomp.53.3 togă însângerată
[κατά, αἱμάσσω]
κᾰθ-αιμᾰτόω-ῶ, vb. |viit. καθαιματώσω, aor. καθῃμάτωσα; med.-pas. καθῃμάτωμαι| a însângera, a umple de sânge: EUR. Hel.1599, καθαιματώσει κρᾶτα πολεμίων EUR Hel.1599 va umple de sânge capul dușmanilor; AR Th.695, (pas.) τὰ σκέλη καθῃματωμένος ἐκ τῶν μαστίγων LUC. Ind.9 cu gambele însângerate de pe urma loviturilor.
[
κατά, αἱματόω]
κάθ-αιμος, ον [ᾰ] adj. plin de sânge, însângerat: EUR. HF384, id. IT1374.
[
κατά, αἷμα]
καθαίρεσις, εως, ἡ subst. I răsturnare, distrugere, dărâmare: THUC. 5.42, περὶ δὲ τῶν
τειχῶν τῆς καθαιρέσεως XEN HG2.2.15 despre dărâmarea zidurilor; (fig.) τὴν
καθαίρεσιν τοῦ λαοῦ LXX 1Mac.3.43 distrugerea (= prăbușirea) poporului. II eliminare, ucidere: (d. pers.) IOS. AI14.438, PLUT Ant.82.4. III diminuare, micșorare, ruinare: PLAT Tim.58e, ποιεῖ τῶν
σωμάτων καθαίρεσιν ARSTT GA738a31 produce o ruinare a corpurilor.
[
καθαιρέω]
καθαιρετέος, α, ον adj.vb. care trebuie suprimat sau stârpit: THUC 1.118.
[
καθαιρέω]
καθαιρέτης, ου, ὁ subst. distrugător, ucigaș: (+ gen.) THUC. 4.83.
καθαιρετός, ή, ό adj. care se poate obține: THUC. 1.121.
[καθαιρέω]
καθ-αιρέω-ῶ, vb. |impf. καθῄρουν, viit. κα-
θαιρήσω și καθελῶ, aor. καθεῖλον (tard. κα-
θεῖλα și καθῄρησα), pf. καθῄρηκα, m.m.c.p.
καθῃρήκειν; med. impf. καθῃρούμην, viit.
καθαιρήσομαι și καθελοῦμαι, aor. καθειλόμην, pf. καθῄρημαι, m.m.c.p. καθῃρήμην; pas. viit. καθαιρεθήσομαι, aor. καθῃρέθην| {ion. κατ-; part. pf. med.-pas. καταραιρημένος Hdt.; eol. κατάγρημι} I a trage sau a târî în jos, a coborî: (+ ac.) (tm.) κὰδ δ' ἀπὸ
πασσαλόφι ζυγὸν ᾕρεον IL. 24.268 au dat jos din cui jugul; καθείλομεν ἱστία πάντα OD 9.149 coborârăm toate pânzele; (τὰς σκηνὰς) οὔτε δὲ καθελεῖν ἔξεστιν οὔτ' ἀναστῆσαι PLB. 6.40.2 nu este permis să demonteze sau să ridice (corturile); (μᾶλα) τηνῶθε καθεῖλον THEOC. 3.11 [ți-]am dat jos (= ți-am cules) de acolo (mere); οὐ μὲν σοί ὄσσε καθαιρήσουσι θανόντι IL 11.453 nu-ți vor închide ochii odată mort; PLUT. M.145c, (d. o vrăjitoare din Thessalia) καθέλοιμι νύκτωρ τὴν σελήνην AR. Nub.750 noaptea aș putea coborî luna; (med.) PLB 1.61.1. II a distruge, a strica, a surpa, a dărâma, a nimici: (+ ac.) (frecv.) ~ τὰ τείχη XEN. HG5.2.3 a distruge zidurile; THUC. 8.92, XEN. Cyr.6.1.20, πόλιν τοσήνδε καθαιρεῖν APP. Pun.227 a nimici o asemenea cetate; τάς τ' εἰκόνας ἡ βουλὴ καθεῖλεν Ἀντωνίου PLUT Cic.49.6 senatul a îndepărtat statuile lui Antonius; (fig.) λογισμοὺς καθαιροῦντες NT 2Cor.10.4 surpând judecățile. III a doborî, a răsturna, a elimina, a ucide: (d. pers.) εἰς ὅτε κέν μιν μοῖρ' ὀλοὴ καθέλῃσι OD 2.100 când soarta nimicitoare l-ar ucide; τὸ λῃστικόν καθῄρει ἐκ τῆς θαλάσσης THUC. 1.4 elimina pirateria de pe mare; ἠλπίσαμεν Ἀθηναίους καθαιρήσειν THUC. 4.85 am sperat că-i vom doborî pe atenieni; Διὸς υἱὸς ἀδηφάγον ἄνδρα καθεῖλεν THEOC 22.115 fiul lui Zeus la ucis pe mâncău; (pas.) Ἀπρίεω δὲ [ὧδε] καταραιρημένου HDT. 2.172 Apries fiind eliminat astfel; (fig.) τίνες … λόγοι καθεῖλον ἡμᾶς EUR. Or.862 ce cuvinte ne-au doborât?; καθεῖλεν δυνάστας ἀπὸ θρόνων NT Lc.1.52 i-a răsturnat pe cei puternici de pe tronuri. IV a anula, a abroga, a aboli: (d. hotărâri, legi ș.a.) τὸ Μεγαρέων ψήφισμα ~ THUC. 1.140 a anula decretul privitor la megarieni. V a diminua, a reduce la foarte puțin: (op. αὐξάνω „a spori”) ARSTT Rh.1376a34. VI a condamna: (d. vot) τὴν καθαιροῦσαν LYS. 13.37 (vot) care condamnă; (fig.) κἀμὲ
SOPH.
καθ-αιμάσσω 30 καθ-αιρέω-ῶ
τὸν
πάλος καθαιρεῖ τοῦτο τἀγαθὸν λαβεῖν
δυσδαίμονα
Ant.275 pe oropsitul de mine sorțul îl condamnă să ia această procopseală VII a slăbi, a subția: τὸ σῶμα λεπταῖς καθῄρει
διαίταις PLUT Ant.53.5 (Cleopatra) își subția trupul cu diete. VIII a captura, a prinde, a apuca, a obține: (+ ac.) τὴν δέ οἱ πέμπτην
τῶν νεῶν κατεῖλον HDT. 6.41 i-au capturat a cincea corabie; (+ gen.) τῶν ὤτων καθε-
λοῖσ' THEOC 5.133 apucându-mă de urechi; (pas.) μεγάλα πρήγματα μεγάλοισι
κινδύνοισι ἐθέλει καταιρέεσθαι HDT. 7.50 este nevoie ca marile realizări să se obțină cu mari riscuri. IX a cuceri, a dobândi: ἀγώ-
νιον εὖχος, ἔργῳ καθελών PI O.10.63 dobândind cu fapta gloria din concursuri.
[
κατά, αἱρέω]
κᾰθαίρω, vb. |impf. καθῇρον, viit. κᾰθᾰρῶ, aor. ἐκάθηρα și ἐκάθᾱρα; med.-pas. impf.
καθῃρόμην, viit. καθαροῦμαι, aor. ἐκαθη-
ράμην și ἐκαθᾱράμην, pf. κεκάθαρμαι, m.m.c.p. (ἐ)κεκαθάρμην; pas. viit. καθαρ-
θήσομαι, aor. ἐκαθάρθην| {ep. aor. 3sg. κάθηρεν Hom.} I a curăța, a spăla, a șterge: (+ ac.) ἀπὸ χροὸς … λύματα πάντα κάθηρεν IL 14.171 a curățat de pe trup toate murdăriile; μάλα περ ῥυπόωντα καθῆραι OD 6.87 a curăța și părțile cele mai murdare; (+ ac. dublu) αἶμα κάθηρον … Σαρπηδόνα IL.
16.667 curăță sângele de pe Sarpedon. II (d. arbori) a curăța: πᾶν τὸ καρπὸν φέρον καθαίρει αὐτό NT In.15.2 curăță orice [mlădiță] care poartă rod. III a purifica, a curăța: (în purificări) δέπας … ἐκάθηρε
θεείῳ πρῶτον IL. 16.228 a curățat cupa întâi cu pucioasă; χρόνος καθαίρει πάντα γη-
ράσκων AESCH Eu.286 timpul, când îmbătrânește, le curăță pe toate; SOPH Tr.1012, ἐκάθηρε τὴν πόλιν ARSTT Ath.1.1 a purificat orașul; (+ ac. și gen.) καθᾶραι τῶν μιαι-
φόνων τὸ ἅγιον IOS. BI4.160 a curăța locul sfânt de crime; (abs.) τὸ πῦρ καθαίρει PLUT. M.263e focul purifică; (spec.) τοῖς τὸν χρυ-
σὸν καθαίρουσι PLAT Pol.303d cei ce purifică aurul; (med.) οἱ φιλοσοφίᾳ ἱκανῶς κα-
θηράμενοι PLAT. Phd.114c cei care s-au purificat îndeajuns prin filosofie; (pas.) ὁ
καθαρθεὶς τὸν φόνον HDT. 1.43 fiind purificat pentru crimă; PLAT Lg.869a. IV (fig.) a curăța, a elibera, a epura: καθᾶραι λῃστηρίων τὴν ἐπαρχίαν PLUT. Mar.6.2 a curăța regiunea de tâlhari; καθαίρων τὴν σύγκλητον PLUT. Flam.19.1 epurând senatul. V
(fig. iron.) a săpuni (= a ciomăgi), a biciui: (fig. iron.) τυ δήσας … ἐκάθηρε THEOC. 5.119 legându-te, te-a săpunit bine (= ți-a tras o chelfăneală); MEN Dysc.114.
[
καθαρός]
καθ-άλλομαι, vb. |aor. καθηλάμην, part. aor. καθαλάμενος, inf. aor. καθαλέσθαι| I a sări jos: (+ gen.) καθαλλόμενοι τῶν πύργων IOS BI5.337 sărind jos din turnuri; (+ prep.) (εἰς „în” + ac.) IOS BI3.341, (ἀπό „de pe”) XEN
Eq.3.7. II (fig.) a se abate asupra: (d. furtună) IL. 11.298.
[κατά, ἅλλομαι]
καθαμέριος, (dor.) v. καθημέριος
κάθαμμα, ατος, τό subst. nod: EUR Hipp.671, (prov.) ~ λύειν PLUT. Prov.Alex.49 a dezlega o dificultate.
[καθάπτω]
κᾰθ-αμμίζω, vb. a acoperi cu nisip: ARSTT. HA620b29.
[κατά, ἅμμος]
καθ-άπαν, adv. (scris frecv. καθ' ἅπαν) în general: IOS. BI1.411 ș.a.
[κατά, ἅπας]
κᾰθ-άπαξ, [θᾰ] adv. o dată pentru totdeauna, pentru totdeauna, absolut: OD 21.349, οἱ ~ ἐχθροὶ τῆς πόλεως DEM. 18.231 dușmani pentru totdeauna ai cetății; οὐ βουλόμενοι
δὲ ~ εἴκειν PLB. 1.38.5 nedorind sub niciun chip să cedeze; PLB. 1.2.6, APP. Pun.411.
[κατά, ἅπαξ]
κᾰθάπερ, [θᾰ] v. καθά
κᾰθᾰπερ-αν-εί, v. καθά
κᾰθᾰπερ-εί, v. καθά
καθαπτός, ή, όν adj. prins, acoperit: (+ dat.) EUR Hyps.fr.752n2, νεβρῶν δοραῖς ~ AR Ra.1212 acoperit cu piei de pui de cerb.
[καθάπτω]
καθ-άπτω, vb. |impf. καθῆπτον, viit. καθάψω, aor. καθῆψα; med.-pas. impf. καθηπτόμην, viit. καθάψομαι, aor. καθηψάμην, pf. καθῆμμαι| {ion. κατάπτω Hdt.} I (act.) 1 (tranz.) a a prinde (de sus în jos), a lega, a uni: (+ ac. și dat.) καθῆψεν ὤμοις τοῖς ἐμοῖς
ἀμφίβληστρον SOPH. Tr.1051 a prins de umerii mei o plasă (sc. tunica lui Nessos); (pas.) βρόχῳ … καθημμένην SOPH. Ant.1222 fiind atârnată într-un laț b a fixa: (ἐπί „pe” + ac.) καθάπτων τοὺς περιδρόμους ἐπὶ τὴν γῆν XEN. Cyn.6.9 fixând de pământ cordoanele plaselor. 2 (intranz.) a a ajunge în contact, a se prinde: (+ gen.) ἔχιδ-
κᾰθαίρω 31 καθ-άπτω
…
να …
καθῆψεν τῆς χειρὸς αὐτοῦ NT
Fp.28.3 o viperă s-a prins de mâna lui. b a se întinde: (πρός + ac.) ARSTT HA515a3 II (med.) 1 a(-și) prinde, a atașa: κισσὸν ἐφ' ἱμερτῷ κρατὶ καθαπτόμενος THEOC. Ep.3.4 prinzându-și iederă pe capul grațios. 2 a (se) îndrepta (cu) vorba către cineva, a se adresa: (+ ac.) τὸν ἐπέεσσι καθάπτεσθαι
μαλακοῖσιν IL 1.582 ia-l cu vorbe blânde; καθαπτόμενος φίλον ἦτορ OD 20.22 adresându-se propriei inimi (= vorbind cu el însuși); OD. 2.39. 3 a mustra, a dojeni: (+ ac.)
ἐπέεσσι καθάπτετο θοῦρον Ἄρηα IL. 15.127 l-a mustrat cu vorbe pe năvalnicul Ares; οὔ τι καθαπτόμενοι ἐπέεσσι μνηστῆρας OD 2.240 fără să-i dojeniți cu ceva pe pețitori prin vorbe; HES. Op.332. 4 a se lua (de cineva), a ataca: (+ gen.) ἄν μου δικαίως
καθάπτοιντο PLAT. Cri.52a (Legile) m-ar ataca pe drept; Τιμοκρέων ἐν ᾄσματι
καθάπτεται τοῦ Θεμιστοκλέους PLUT Them.21.3 Timocreon îl atacă în poezie pe Themistocles; καθαπτόμενος τοῦ Καίσαρος
PLUT. Cat.Mi.23.1 reproșându-i lui Caesar; τῆς ἀσωτίας καὶ πολυτελείας καθαπτόμενος
PLUT M.198d acuzând desfrâul și luxul. 5 a apuca (strâns), a cuprinde: καθαπτομένα
βρέφεος χείρεσσι φίλῃσιν THEOC. 17.65 apucând bebelușul cu mâinile sale; (fig.) τὸ
παρὸν ὑμῶν καθάπτεσθαι δέος IOS. BI1.373 frica ce vă cuprinde acum; τυραννίδος
οὐ καθηψάμην PLUT Sol.14.8 (Sol. ap.) nu am adoptat tirania. 6 a cere ajutor, a apela:
θεῶν σε … καταπτόμενος ἱκετεύω HDT. 6.68 te implor cerând ajutorul zeilor.
[
κατά, ἅπτω]
κᾰθάρ(ε)ιος, ον [θᾰ] adj. |comp. -ώτερος, superl. -ώτατος| curat, pur, îngrijit, ext. delicat, rafinat, elegant: τοὺς καθαρείους περὶ
ὄψιν ARSTT. Rh.1381b1 cei cu aspect îngrijit; MEN. Phasm.74, τὴν ψαῦσιν ἔχει καθά-
ριον PLUT M.683c este delicat la atingere.
// καθάρ(ε)ιον, τό subst. rafinament, delicatețe: (d. mâncare) PLUT. M.663c. // καθαρ(ε)ίως, adv. I în mod pur, neamestecat (după alții, cu îndemânare): XEN. Cyr.1.3.8. II cu claritate sau cu precizie: συνόψεσθαι
… ~ PLB 6.3.4 a privi laolaltă (= a judeca) cu claritate.
[
καθαρός] κᾰθᾰρ(ε)ιότης, ητος, ἡ subst. I curățenie, puritate, curăție:
καθαρειότητος εἵνεκεν HDT. 2.37 își taie
împrejur părțile rușinoase pentru curățenie; ἁφῆς καθαρειότητι ARSTT EN1176a1 puritatea simțului tactil; τὴν καθαριότητα τῶν χειρῶν μου LXX 2Rg.22.25 curăția mâinilor mele. II simplitate: ἡ δ' εὐτέλεια
τὴν καθαριότητα … ἡδίονα τοῦ πολυτελοῦς
εἶχε PLUT Crass.3.2 prețul mic oferea o simplitate mai plăcută decât scumpetea; PLUT Ages.36.6. III limpezime: (a cerului)
LXX Ex.24.10.
[
καθάρειος]
καθαρευτέον, adj.vb. (neut.) trebuie să fie lipsit (propr. curat): (+ gen.) ἅτινα ὧν
μάλιστα καθαρευτέον LUC Hist.Consc.6 cele de care trebuie mai cu seamă să se lipsească.
[καθαρεύω]
, vb. |impf. ἐκαθάρευον, viit. καθαρεύσω, aor. ἐκαθάρευσα, pf. κεκαθάρευ-
κα| a fi curat sau pur, a se menține curat sau pur: ἐν τῷ χρόνῳ τούτῳ ~ τὴν πόλιν PLAT. Phd.58b în acest interval de timp cetatea se menține curată (sc. nepângărită); ὅστις … γνώμην μὴ καθαρεύει AR Ra.355 cel care nu-i curat în gând; IOS AI1.102, PLUT Phoc.37.2, ὁ δὲ λογισμὸς ἐκαθάρευε δοξο-
κοπίας APP. BC2.77 rațiunea curăța [în ei] setea de glorie.
[καθαρός]
κᾰθᾰρίζω, vb. |impf. ἐκαθάριζον, viit. καθαριῶ și καθαρίσω, aor. ἐκαθάρισα, pf. κεκαθάρικα; med.-pas. impf. ἐκαθαριζόμην, viit. rar καθαριοῦμαι și καθαρίσομαι, aor. ἐκαθαρισάμην, pf. κεκαθάρισμαι; pas. viit. καθαρισθήσομαι, aor. ἐκαθαρίσθην| a curăța sau a curăți, a purifica: ἑπτὰ ἡμέρας καθαριεῖς τὸ θυσιαστήριον LXX Ex.29.37 șapte zile vei curăța altarul; ὁ ἱερεὺς ὁ καθαρίζων τὸν ἄνθρωπον τὸν καθαριζόμενον LXX Lev.14.11 preotul care curăță omul care se curățește; καθαρίζει ἡμᾶς ἀπὸ πάσης ἁμαρτίας NT 1In.1.7 ne curăță de orice păcat; LXX 2Ezr.23.9, NT Mt.23.25 ș.a.
[καθαρός]
καθάριος, v. καθάρ(ε)ιος
καθαριότης, ητος, ἡ subst. v. καθαρ(ε)ιότης: LXX Ex.24.10, PLUT M.644b ș.a.
καθαριόω-ῶ, vb. |pas. aor. 3pl. ἐκαθαριώθησαν LXX Plâng.4.7| v. καθαρίζω
καθαρισμός, οῦ, ὁ subst. (tard. pt. καθαρμός) curățire, purificare: ἀπὸ τοῦ αἵματος
κᾰθάρ(ε)ιος 32 καθαρισμός
τά τε αἰδοῖα περιτάμνονται
κᾰθᾰρεύω
τοῦ καθαρισμοῦ τῶν ἁμαρτιῶν LXX
Ex.30.10 din sângele curățirii păcatelor; LXX 2Mc.1.18, NT Lc.5.14, id. In.3.25 ș.a.
[
καθαρίζω]
κάθαρμα, ατος, τό [κᾰ] subst. I murdărie, lături (propr. ceea ce a fost curățat sau trebuie curățat): καθάρμαθ' ὥς τις ἐκπέμψας
AESCH Ch.98 ca cineva care varsă murdăria. II (frecv. d. pers.) scursură (a societății), canalie, ticălos, jeg: (injur.) σοὶ δ'
ἀρετῆς, ὦ ~ DEM. 18.128 ce ai tu de-a face cu virtutea, scursură!; AR. Pl.454, καθάρ-
μασιν ἐξελευθερικοῖς PLUT. Sull.33.2 liberților de cea mai joasă speță; LUC Cont.10, id. DMort.20.9 ș.a. III curățire, (ritual de) purificare: δόλια δ' ἦν καθάρματα EUR. IT1316 purificările au fost înșelătoare. IV (ext.) loc purificat, incintă sacră: AR. Ach.44.
[
καθαίρω]
καθ-αρμόζω, vb. |impf. καθήρμοζον, aor.
καθήρμοσα; pas. aor. καθηρμόσθην| a potrivi (sub), a prinde: οὐχ ὡς ἐγώ νιν ὑπὸ
μίτραι καθήρμοσα EUR. Ba.929 nu cum lam potrivit eu sub mitră (sc. cârlionțul);
ἅψεται ἀμφὶ βρόχον
δειρᾶι EUR. Hipp.771 apucă lațul potrivindu-l de jur împrejurul gâtului alb; EUR. El.1228, (pas.) EUR. Rh.767.
[
κατά, ἁρμόζω]
κᾰθαρμός, οῦ, ὁ subst. I jertfă care poate șterge sau răscumpăra o greșeală, sacrificiu expiator, purificare: HDT. 7.197, εἷς σοι ~ AESCH. Ch.1059 ai o singură cale de purificare; θοῦ νῦν καθαρμὸν τῶνδε δαιμόνων
SOPH OC466 săvârșește pe dată ritualul de ispășire față de aceste zeități; καθαρμὸν
ἐποιήσαντο PLB 4.21.9 au făcut o purificare; PLAT. Phd.69c, id. Sph.227d, XEN. An.5.7.35, (= lat. lustrum, lustratio) PLB. 21.41.9. II (medic.) purgație, evacuare, curățare: ARSTT HA587b1, PLUT M.134d. III resturi sau murdărie (de pe urma unei purificări): τὰ λύματα καὶ
ἐκβάλλουσιν PLUT. M.518b evacuează murdăriile și resturile unei purificări (după alții, d. pers., scursuri)
[καθαίρω]
κᾰθᾰρός, ά, όν adj. |comp. -ώτερος, superl. -ώτατος| I curat, pur, nepătat: (concr. și fig.)
IL. 8.491 într-un loc curat, unde se deslușea
un spațiu gol între cadavre; καθαρὰ
εἵματ' ἔχοντα OD. 6.61 având pe piele haine curate; οὗ μή εἰσιν βόες,
καθαραί LXX Prov.14.4 unde nu sunt vite, ieslea este curată; εἰς
καθαρὰν οἴκησιν PLAT. Phd.114c într-un sălaș pur; (cf. lat. dies fasti) ἡμέραι μὴ καθαραί τινες ἀλλὰ ἀποφράδες PLAT Lg.800d zile care nu sunt faste, ci nefaste; (+ dat.) μακάριοι οἱ καθαροὶ τῇ καρδίᾳ NT Mt.5.8 fericiți cei curați în inimă; (+ gen.) τῶν ἀδίκων καθαρὰν ποιῆσαι τὴν πόλιν LYS. 12.5 a curăța orașul de oameni nedrepți; ~ ἀδικίας PLAT. R.496d curat de (= lipsit de) nedreptate; (ἀπό + gen.) ~ εἰμι ἀπὸ τοῦ αἵματος πάντων NT Fp.20.26 sunt curat de sângele tuturor. // καθαρόν, τό subst. ceea ce este curat, curățire: LXX Ier.4.11. // καθαρά, τά subst. cele curate: (op. ἀκάθαρτα „cele necurate”) LXX Lev.10.10. II pur, neamestecat, autentic, adevărat: Τίμων ~ AR Av.1549 un adevărat Timon (personaj cunoscut pentru mizantropia sa); τῶν γὰρ Ἀθηναίων ὅπερ ἐστράτευε καθαρὸν ἐξῆλθε THUC. 5.8 partea de atenieni care participa la expediție era formată din cetățeni neamestecați (cu străini) (după alții, din trupe alese) III care curăță, purificator: καθαρῷ δὲ πυρώσατε δῶμα θεείῳ THEOC. 24.96 afumați casa cu pucioasă curată IV (d. monede, metale) curat, autentic: πλέον ἀργυρίω καθαρῶ μνᾶν ἢ δύο THEOC 15.36 mai mult de două mine de argint curat; LXX 2Par.4.20, NT Apoc.21.21 V valid, sănătos: τοῦ καθαροῦ <τοῦ> στρατοῦ HDT. 1.211 partea validă din armată // καθαρῶς, adv. |comp. -ώτερον și -ωτέρως, superl. -ώτατα| I (în mod) curat, nepătat, fără (de) prihană: HES Op.337, τὰ γὰρ ἐξ ἡμῶν ~ ἔσται βασιλεῦσιν EUR. Hercl.1055 din partea noastră regii vor fi fără de prihană II curat, necontaminat: οἱ ~ γεγονότες Ἴωνες HDT 1.147 ionienii cu sânge pur (= adevărații ionieni) III cu claritate, limpede, lămurit: οὐπώποθ' οὕτω ~ … ἠκούσαμεν AR. V.631 niciodată nu am auzit atât de limpede; διορίσωμεν ~ ARSTT. Rh.1356b27 să definim cu claritate; (superl.) PLAT Cra.426b. IV onest, cu cinste: πατρίδα ~ καὶ πιστῶς διεφύλαξαν PLUT Tim.16.4 au păzit cetatea cu cinste și cu încredere; PLAT. Phd.108c, PLUT. Cic.9.2 ș.a. [et. nec.]
κάθαρμα 33 κᾰθᾰρός
λευκᾶι καθαρμόζουσα
τοὺς
καθαρμοὺς
ἐν
ὅθι δὴ νεκύων διεφαίνετο χῶρος
καθαρῷ
χροῒ
φάτναι
τὴν
