Partea 1: Paradigme sine qua non
imunitate preponderent umorală versus autoimunitate preponderent celulară, anticorpi patogeni versus anticorpi markeri/epifenomen) şi nu atât contextul neoplazic/ non-neoplazic se corelează cu răspunsul la tratament precum şi că mecanismul etiopatogenic depinde de topografia antigenului (şi a epitopului) şi nu de contextul neoplazic/non-neoplazic (7, 76), pe parcursul prezentei lucrări sindroamele autoimune antineuronale ale SNC sunt împărţite în sindroame mediate de anticorpi care recunosc antigene cu epitop extracelular, respectiv sindroame asociate cu anticorpi care recunosc antigene cu epitop intracelular (nucleare, citoplasmatice, membranare). Această clasificare este criticabilă prin prisma caracteristicilor patogenice şi fenotipice distincte pe care par să le aibă sindroamele autoimune antineuronale asociate cu anticorpi care recunosc antigene membranare intracelulare (care cel puţin în anumite cazuri ar putea fi expuse tranzitor extracelular, aspect cu potenţiale implicaţii privind atât tipul de răspuns declanşat, cât şi consecinţele sale), sindroame luate în discuţie alături de cele asociate cu anticorpi care recunosc antigene cu epitop intracelular cu care par a împărtăşi cele mai multe caracteristici. Clasificarea în funcţie de topografia membranară respectiv non-membranară a epitopului ar fi pertinentă, dar criticabilă într-un mod similar celei pe care am ales-o, în timp ce o delimitare riguroasă sinaptic versus extrasinaptic nu este permisă de distribuţia majorităţii antigenelor membranare la ambele niveluri. ESENŢIAL: – – – – – –
– – – – – – – –
autoimunitatea este răspunsul sistemului imun adaptativ faţă de antigene aparţinând structurilor proprii; este mediată umoral (anticorpi antigen-specifici) și celular (celule T citotoxice antigen-specifice); are roluri fiziologice, dar poate deveni patologică; autoimunitatea patologică poate avea drept ţintă neuronii => SINDROAME AUTOIMUNE ANTINEURONALE; contextul de apariţie poate fi: criptogen, neoplazic, infecţios/post-infecţios, post-vaccinal; sindroamele neurologice paraneoplazice nu sunt consecinţa invaziei directe sau a diseminării la distanţă a neoplasmului, nici a modificărilor circulatorii, endocrine, metabolice sau hidroelectrolitice cauzate direct sau indirect de acesta; neoplazie ≠ cancer ≠ tumoră; anticorpii antineuronali pot fi mediatori ai autoimunităţii sau markeri/epifenomen ai răspunsului imun; anticorpii onconeuronali sunt anticorpi antineuronali care recunosc și antigene neoplazice; cvasitotalitatea anticorpilor antineuronali implicaţi în patologia umană sunt și onconeuronali; un anticorp antineuronal se poate corela cu unul sau mai multe sindroame neurologice antineuronale; un sindrom neurologic antineuronal poate fi asociat cu/mediat de unul sau mai mulţi anticorpi antineuronali; anticorpii antineuronali care recunosc antigene cu epitop extracelular sunt patogeni în majoritatea cazurilor; aceștia mediază sindroame neurologice reversibile, de regulă criptogene; anticorpii antineuronali care recunosc antigene cu epitop intracelular sunt patogeni în cazuri excepţionale; aceștia se asociază cu sindroame neurologice ireversibile, de regulă paraneoplazice.
25