Iarna tãiatã în douã Mã gândesc la iarnã, La gerul din vii, La Crivãþul ce culcã pâcla... Scormonesc chiciura scânteietoare Venitã din pãdurile întunecate, Din râpele pline de scãieþi... Din Jura... Iatã-i pe monºtri cu creastã În lumina albã a destinului... Niºte samurai care bombãnesc, Veniþi din ger. Câmpia a rãmas uriaºã Bântuitã de ierburi îngheþate. Soarele umbros curge în vãi Sub mãrãciniºuri, Lizierele transparente κi poartã mirosul de sudoare ca pe o glorie... Unde ne sunt morþii... Bãtrânele noastre amante...? Roata cocoºilor se învârte în plinã luminã!
33