Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012
Filipescu şi a Castelului de la Floreşti, proiectate de arhitectul Ion D. Berindey. Registrul soclului cu bosaje este despărţit printr-un brâu de cel al parterului înalt, decorat iniţial cu asize în tencuială. Balustradele sunt din fier forjat. Aticul cu baluştri urmează cornişei proeminente, bogat decorată, ce maschează podul cu pante line, clădirea având şi o parte mansardată acoperită de o cupolă. (text S.T.; foto: S.T.) CASA Cleopatra TRUBETZKOI Calea Victoriei, nr. 94 (azi Centrul de Cercetări Fonetice al Academiei) Construită în prima jumătate al sec. Al XIX-lea, pentru paharnicul Manolache Faca, casa a fost cumpărată în anul 1840 de prinţesa Trubetzkoi (născută Ghica). Aceasta a redecorat-o pentru a primi în saloanale ei pe mai marii vremii, politicieni şi artişti (Mihail Kogălniceanu, Ion Eliade Rădulescu, Vasile Alecsandri, Ion Ghica). Timp de două săptămâni aici a locuit şi concertat compozitorul şi pianistul Franz Liszt (între 19 decembrie 1846 - până în primele zile ale anului 1847). După moartea prinţesei, în anul 1876, casa a fost cumpărată de un bogat negustor, Z. Nenciu, care i-a redecorat interioarele. Clădirea e realizată în stil neoclasic francez. În ornamentaţia faţadei se distinge frontonul clasic, amplasat deasupra părţii centrale şi ieşit în afara aliniamentului faţadei. (V.Ţ., S.T.) CASA TURNESCU str. Dionisie Lupu, nr. 37 (azi sediul Rectoratului Facultăţii de Medicină) Monument istoric – cod LMI - B-II-m-B19106. Construită în anii 1893–1895, după proiectul arh. Albert Galeron, în stil
neoclasic, casa are un interior bogat decorat cu pereţi trataţi cu stucomarmură, plafoane de structură aurită, vitralii și fresce. (V.Ţ.) CASA amiral Vasile URSEANU bd. Lascăr Catargiu, nr. 21 (azi, Observatorul Astronomic şi Muzeul Ştiinţelor Experimentale) Monument istoric – cod LMI - B-II-m-B18332.
Construită între anii 1908 – 1909, după proiectul arh. Ion D. Berindey, clădirea impunătoare a fost destinată de la început dublei funcţiuni de locuinţă şi observator astronomic. Forma clădirii imită conturul unei nave, iar cupola ei a fost de la început amenajată pentru observaţii astronomice. Construcţia de colţ valorifică acest amplasament prin volumul rotunjit, supraînălţat, acoperit de o cupolă, volum prin care laturile clădirii dinspre străzi se racordează, camerele de pe colţ fiind saloane ovale cu balcoane semicirculare. Pe terasă era prevăzută o pegolă din lemn, care echilibra volumul, fiind ca o contrapondere faţă de cupola de pe colţ.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 190