Page 1

SI DONI ATEODORESCU

RALUCANI CULAE

ANDREIBÎ RSAN

VASI LEŢELEA

DI CŢI ONAR AL ARHI TECTURI IROMÂNEŞTIMODERNE ( sec.XI X,XX,XXI ) ( l i t er el eAC)

Pr oi ectbenef i ci araluneif i nanţ ăr idi npar t ea Uni uni iAr hi t ecţ i l ordi nRomâni a di nFondulTi mbr ulAr hi t ecţ i l or

BUCUREŞTI ,2012 I SBN:9789730182705


ASOCIAŢIA BUCUREŞTIUL MEU DRAG

DICŢIONAR AL ARHITECŢILOR ROMÂNI (sec. XIX, XX, XXI) literele A - C

2012


ECHIPA PROIECT Coordonator: ing. Andrei Bîrsan Cercetători: arh. Sidonia Teodorescu (S.T.) arh. Raluca Livia Niculae (R.N.) arh. Vasile Ţelea (V.Ţ.) Colaboratori: ist. artă Oana Marinache (O.M.) arh. Mariana Croitoru (M.C.) arh. Gabriela Petrescu (G.P.) Florin Leonte (tehnoredactare)

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012 Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag.2


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Prefaţă

Străbatem uneori galeriile muzeului în căutarea unui Botticelli sau a unui Bruegel, vedem un eleşteu cu nuferi sau o catedrală gotică în lumina purpurie a asfinţitului şi zicem – uite, Monet… Ascultăm Mozart, Brahms sau Ravel. În mentalul colectiv al omului cultural, opera de artă e legată de autor, de creatorul ei. Chiar şi în arta populară, vernaculară şi anonimă prin definiţie, identificăm meşteri olari sau, cel puţin, stiluri regionale sau locale. Dar când hoinărim pe străzile şi prin pieţele urbei natale sau ale unui oraş turistic, admirăm vreo casă mai veche, un palat, o biserică sau o catedrală, în cel mai bun caz mai deosebim un gotic de un baroc, dar nu ne atinge nici măcar adierea unei întrebări asupra arhitectului. Cine a făcut Domul de la Milano? Dar Palatul Dogilor? La Paris găsim Opera „Garnier”, dar nu prea ştim dacă Garnier a fost un mare tenor sau compozitor; la Sf. Petru parcă umbra lui Michelangelo e prea puternică (deşi în afară de cupolă - ceea ce se vede în exterior nu e Michelangelo…). Mult mai rău stăm cu Bucureştiul şi oraşele patriei, prin care ne plimbăm amicii vizitatori de prin străinătăţi - Ateneul, Cercul Militar, CEC-ul, Muzeul de Istorie (fosta Poştă Centrală), Muzeul Ţăranului Român, Opera, Primăria din Craiova sau cea bucureşteană din Banu Manta, Catedrala din Timişoara, ansamblul Băncii Naţionale sunt la fel de orfane de părinţii lor spirituali. Îi invităm la o masă cu meniu specific la pitorescul restaurant „Doina” (cine mai ştie de „Bufetul de la Şosea”!?) sau într-o impunătoare reşedinţă în stil neoromânesc despre care aflăm (eventual) că a fost a unui Oprea Soare, dar despre Mincu sau Petre Antonescu nimeni - în afară de (unii) arhitecţi sau istorici - n-a auzit… Mergem prin galeriile Creţulescu la Librăria Humanitas, dar habar n-avem că suntem în preajma spiritului lui G. M. Cantacuzino. Ne place să arătăm secession-ul din Timişoara, Oradea sau Târgu Mureş dar despre arhitecţii - uneori celebri şi la Viena nici vorbă. Înaintea ultimului război mondial se obişnuia ca pe case să se pună plăcuţe de marmură cu numele arhitectului (şi al constructorului, uneori). Anonimatul social al „colectivelor de proiectare” a desfiinţat personalităţile - iar mentalitatea aceasta (ca şi multe altele) s-a păstrat. În ultimul timp pe unele edificii au apărut timide inscripţii cu sigla patrimoniului pe care stă scris aproape ilizibil, numele arhitectului. Vorba lui Caţavencu: „Dar e puţin, foarte puţin”... * Această lacună nedreaptă în cultură şi în atitudinea generală faţă de arhitectură şi arhitecţi îşi propun să o remedieze autorii prezentei lucrări, sub impulsul şi Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 3


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

îndrumarea inginerului Nicolae Şt. Noica, un pasionat cercetător al edificării în România modernă. Proiectul e cu siguranţă ambiţios, mai ales prin atenţia sa către o quasiexhaustivitate şi, de aceea, perfectibil în etapele sale următoare. Pentru moment putem numai să aducem elogii acestui demers generos şi uriaşei munci de informare depusă de membrii echipei de autori. Remarcabilă este ideea de a prezenta, alături de lista arhitecţilor români şi a operelor acestora, o listă a principalelor edificii de referinţă ale arhitecturii moderne româneşti, ceea ce constituie un cert element de noutate şi de interes pentru public. Proiectul e de lungă respiraţie şi cu siguranţă pe parcursul împlinirii sale vor apărea necesarele corecţii şi ajustări, atât în structura generală, cât şi în completarea şi selecţionarea informaţiei. Ceea ce este însă sigur şi merită să fie aplaudat fără rezerve este faptul că ni se oferă aici una din cele mai importante contribuţii la cunoaşterea arhitecturii moderne româneşti.

Mihail Caffé Profesor arhitect

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 4


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Cuvânt - înainte

Contextul general al lucrărilor În ultimii ani au fost realizate şi publicate câteva cercetări monografice reprezentând aspecte din viaţa şi activitatea profesională a unor mari arhitecţi români. Pe de altă parte, diverse alte lucrări au înfăţişat unele dintre cele mai reprezentative construcţii de pe teritoriul României. Pe fondul cercetărilor recente şi al unui interes crescut asupra arhitecţilor şi asupra celor mai reprezentative realizări din arhitectura românească, s-a conturat nevoia centralizării informaţiilor din diferite surse bibliografice, în vederea realizării unei baze de date. Prin întocmirea acesteia, în scopul catalogării arhitecţilor şi a lucrărilor acestora am dorit să oferim o perspectivă centralizatoare, un punct de plecare pentru cercetări ulterioare. Obiectivul general al proiectului constă în realizarea unei baze de date cuprinzând arhitecţii români (literele A-C) şi lucrările lor reprezentative pentru arhitectura din România, ce constituie primul volum din cercetarea structurată în 5 volume: Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI). Această bază de date reprezintă un proiect cultural, deschis oricăror completări viitoare, nu unul editorial; se doreşte a fi un volum de lucru deschis cercetătorilor. Prezenta cercetare va aduce laolaltă, pentru prima dată, informaţii din lucrări publicate, fişe UAR, publicaţii de epocă, reviste de specialitate, arhive, fonduri aflate în muzee şi biblioteci, colecţii particulare. Grupul ţintă este alcătuit din punct de vedere ştiinţific din: cercetătorii preocupaţi îndeosebi de istoria arhitecturii, construcţiilor, urbanismului etc., iar din punct de vedere educaţional: instituţii de învăţământ, studenţi în domeniul arhitecturii sau domenii conexe. Nu în ultimul rând, un astfel de proiect se adresează publicului larg interesat de istoria arhitecturii, administraţiilor locale, ministerelor de resort, agenţilor economici interesaţi de stabilirea contactelor profesionale. Activităţile şi metodologia proiectului Una dintre activităţile principale ale proiectului a constat în colectarea datelor referitoare la arhitecţii români şi la clădirile reprezentative pentru creaţia acestora şi arhitectura românească, pentru care s-a avut în vedere, ca punct de plecare, întocmirea unui document centralizator (tabel) în care arhitecţii au fost listaţi alfabetic, precizând data naşterii/decesului, locul naşterii, promoţia, principalele lucrări, sursele bibliografice referitoare la viaţa arhitectului şi la activitatea sa profesională. Criteriile de selecţie, în ceea ce priveşte includerea arhitecţilor în prezentul volum, au fost reprezentate în principal, numărul de premii obţinute la nivel naţional şi/sau internaţional, numărul de menţionări ale respectivului arhitect şi ale lucrărilor sale în publicaţii de specialitate: lucrări de istorie a arhitecturii, artei şi construcţiilor, dicţionare de arhitecţi şi clădiri, premii, distincţii, recunoaşteri ale activităţii de proiectare, activităţii didactice, de cercetare şi publicistică în domeniul arhitecturii şi domenii conexe. În funcţie de criteriile de clasificare şi de materialul avut la dispoziţie în Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 5


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

acest moment, fiecărui arhitect i s-a acordat un anumit spaţiu de expunere în cadrul volumului tipărit. Informaţiile cuprinse în articolul referitor la activitatea arhitectului reflectă performanţele acestuia, cu rezerva că, exceptând fişele primite direct de la arhitecţi, datele culese nu pot reprezenta cu exhaustivitate activitatea arhitectului, ci oglindesc conţinutul materialului documentar disponibil. Datorită acestui fapt, amploarea articolelor referitoare la activitatea arhitecţilor variază, structura rămânând însă aceeaşi. Echipa proiectului s-a confruntat cu diferite situaţii în raport cu expunerea activităţii arhitecţilor în viaţă, mai mare sau mai mică, astfel, unii îşi publicaseră deja datele din Curriculum Vitae pe internet, iar echipa a încercat să le introducă în structura dicţionarului; alţii au oferit fişe special întocmite pentru acest dicţionar, iar alţii au refuzat să fie incluşi în el. Vom păstra anonimatul arhitecţilor care nu au dorit să fie incluşi în prezentul proiect cultural, respectând dorinţa acestora de a nu fi menţionaţi. Nu putem să nu remarcăm faptul că un număr foparte mic de arhitecţi au răspuns apelului repetat trimis de Ordinul Arhitecţilor din România prin email întregii baze de date. Apelul a putut fi citit şi în Observatorul Urban al Uniunii Arhitecţilor, fiind postat şi pe pagina principală a website-ului Uniunii Arhitecţilor din România.. Dicţionarul ar fi fost mult mai lesne întocmit numai cu date despre arhitecţii care nu mai sunt în viaţă, însă provocarea echipei proiectului a constat tocmai în realizarea unei radiografii evolutive a arhitecturii româneşti moderne iar, în acest scenariu, creaţia contemporană de arhitectură nu putea lipsi. Prin publicarea volumelor în mediul online, dorim ca demersul nostru să fie făcut public, ca acest dicţionar să poată fi accesibil arhitecţilor şi cercetătorilor din domenii conexe arhitecturii, oferind posibilitatea acestora de a contacta echipa proiectului şi de a contribui la întocmirea unei baze de date a arhitecţilor şi arhitecturii din România (prin completarea, întregirea şi îmbunătăţirea materialului existent). Cu toţii avem colegi arhitecţi a căror operă merită să fie cunoscută şi promovată, iar prin intermediul mediului online interactiv, proiectul poate fi continuu îmbunătăţit. Criteriile de selecţie a construcţiilor incluse în dicţionar au fost: autenticitate, concept, valori culturale – de identitate culturală (vechime, tradiţie, continuitate, stil, valoare simbolică, valoare memorială, valori naţionale etc.), valori economice, educaţionale - turism cultural, sociale - coeziune socială, activităţi sociale tradiţionale, politice - evenimente istorice, precum şi data realizării lor. Colectarea informaţiilor s-a desfăşurat prin studiul arhivistic, documentarea în cadrul bibliotecilor şi muzeelor, vizite documentare pe teren, culegerea de informaţii imagistice din documentaţie şi in situ. Au fost cercetate fişele arhitecţilor (A-C), membri ai Uniunii Arhitecţilor din România (de la înfiinţare până în prezent), surse bibliografice tipărite sau online, aferente fiecărui arhitect şi fiecărei construcţii reprezentative. Datorită constrângerilor temporale, respectiv datorită faptului că durata alocată prezentului proiect a fost martie- noiembrie 2012. Echipa proiectului nu a primit răspuns din partea tuturor arhitecţilor contactaţi cu solicitarea de a participa cu informaţii biografice la conţinutul volumului. Cu toate că intenţia echipei a fost de a contacta personal cât mai mulţi colegi arhitecţi, acest scop nu a fost în totalitate atins (fie din cauza absenţei datelor de contact, fie din motive ce ţin de durata strictă de desfăşurare a proiectului etc.) în aceste cazuri echipa recurgând la culegerea informaţiilor existente în documentaţiile accesibile. De asemeni, apelul făcut la diverse Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 6


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

institute de proiectări, pentru a ne pune la dispoziţie date despre arhitecţii care au lucrat în cadrul colectivelor de proiectare, s-a soldat cu eşec, fie datorită desfiinţării/ privatizării multor institute fie arhivei inaccesibile. Întocmirea fişelor de personalităţi şi lucrări - acţiune de sintetizare a informaţiilor obţinute în urma cercetării documentare - a fost înlesnită de distribuirea, cu ajutorul Uniunii Arhitecţilor din România şi a Ordinului Arhitecţilor din România, a fişelor cadru structurate pe informaţii biografice şi date despre clădiri reprezentative. Aceste fişe, completate de către arhitect, alături de informaţii bibliografice (în cazul în care nu s-au putut obţine date direct de la arhitect) au fost folosite la întocmirea volumului reprezentând obiectivul final al proiectului cultural. Informaţiile obţinute în urma interviurilor desfăşurate, a centralizării fişelor completate de arhitecţi, a cercetării documentaţiei bibliografice, arhivistice sau online, au fost sistematizate şi au luat forma finală a articolelor incluse în volumul: Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C. Volumul de faţă reprezintă forma de concretizare a rezultatelor cercetării documentare şi a fost pus la dispoziţia UAR pentru diseminarea informaţiei în cerc restrâns. Fişele completate de arhitecţi şi prelucrate apoi de către echipa proiectului, sau întocmite direct de către cercetători (în cazul în care nu a fost posibilă contactarea directă a arhitectului), au fost structurate într-un volum ce conţine o listare alfabetică a datelor biografice şi profesionale ale celor mai reprezentativi arhitecţi români din secolele XIXXXI. Articolul despre un anume arhitect, care a completat fişa sa proprie, este tributar informaţiilor date de arhitect despre activitatea sa profesională. Câteva fişe au avut drept bază (date existente în arhivă) fişele UAR despre acei arhitecţi. Structura fişelor şi informaţiile despre arhitecţii respectivi sunt rezultatul sintetizării datelor bibliografice existente şi a fişelor UAR. Rezultatele proiectului şi follow-up În urma finalizării proiectului cultural, preconizăm - ca rezultate aşteptate - un interes crescut cu privire la descoperirea profilurilor arhitecţilor, a căror creaţie a rămas necercetată sau incomplet analizată. Furnizarea datelor cu privire la activitatea unor arhitecţi, la programe arhitecturale sau stiluri adoptate de fiecare arhitect în parte ar putea servi la realizarea de parteneriate importante în context naţional sau internaţional. Utilitatea creării unei baze de date rezidă în completarea şi actualizarea documentaţiei actuale destructurate şi incomplete, care poate trece cu vederea nume importante în arhitectura românească. În următoarea etapă, echipa proiectului intenţionează să aplice aceeaşi metodologie pentru cercetarea datelor documentare aferente arhitecţilor şi clădirilor reprezentative cu literele D-H. Adresăm pe această cale mulţumirile noastre atât d-lui ing. Nicolae Şt. Noica pentru iniţiativa acestui proiect complex, demers dezvoltat în cadrul proiectului cultural al Asociaţiei “Bucureştiul meu drag”, cât şi tuturor colaboratorilor noştri şi arhitecţilor care ne-au furnizat informaţii pentru acest dicţionar (arhitecţii Mihail Caffé, Mircea Bivolaru, Doru Boilă, Dan Bolomey, Cristina şi Aurel Botez, Mircea Dan Boengiu, Tiberiu Boitan, Maria Boştenaru Dan, Liviu Brătuleanu, Ruxandra Cruţescu, Dorin Boilă, Dana Chirvai, Doina Ciocănea, Iuliana Ciotoiu, Sorin Doru Ciomârtan, Mihai Coşurbă, Tudor Cotiţosu, Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 7


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Florentina Craja, Doina Crainic, Adrian Cristescu, Camelia Cristian, Mihaela Criticos, Cerasella Crăciun, Mariana Croitoru). Echipa proiectului cultural

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 8


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

ARHITECŢI A ABRAHAM, Victor (n. 1929 - m. 1980) Studii: IAIM, dipl. 1954. Lucrări: s-a afirmat în amenajări interioare şi mobilier, lucrând la: Casa de Cultură din Târgovişte (1975); Hotel Intercontinental (şef proiect arh. Dinu Hariton, 1968); ansamblul hotelier Amfiteatru Olimp (1971-1972), Hotel Sarmis, Deva (1973); Casa Scriitorilor din Neptun; hoteluri, restaurante şi vile speciale din Neptun; hotel Forum, Costineşti; hotelurile din staţiunea Aurora (Cristal, Topaz, 1972-1973); Centrul de formare şi perfecţionare a cadrelor din industria hotelieră (1974) - Hotel Parc. [*](O.M., S.T.) ABRAMOVICI, Sava (n. 1892 - ?) Studii: Şcoala Superioară de Arhitectură, dipl. 1922. A lucrat la I.P.C.A; între 19221927 și 1945-1947 a fost liber profesionist realizând blocuri de locuinţe cu și fără magazine, garaje, 3 fabrici textile, 9 fabrici de tacâmuri, 16 locuinţe individuale etc. Funcţii: şef de şantier pentru Societatea de Locuinţe Eftine (1948); şef de proiectare la Întreprinderea 11 Construcţii (1950-1951); proiectant principal la I.P.B. (1951); referent tehnic, specialist II la Ministerul Construcţiilor (1952). Lucrări: pentru Casa Muncii C.F.R.: locuinţe muncitorești, cămine, școli,

creșe, dispensare, spitale, Şcoala medie din Buhuși, Centrul universitar din București, Institutul de Cultură Fizică şi Sport din București. [*](O.M.) ABRUDEANU, Emilia (n. 30.06.1936, Iaşi - m. 1987) Studii: IAIM, dipl. 1960. Născută la Iași, se stabilește la Oradea. Lucrări: locuinţe în cartierul Splaiul Crișanei și pe malul drept al Crișului Repede (Oradea, 1969); Pavilioanele Apollo I și II (Băile Felix, 1970-1973); piscina acoperită Apollo (Băile Felix, 1972); decoraţia interioară pentru Hotelul „Belvedere” (Băile Felix, 19741978), lucrări cu certe valenţe de modernitate. Premii: Premiu UAR în 1972 pentru piscina Apollo de la Băile Felix şi blocul de locuinţe „C” Criş, Oradea; menţiune UAR în 1979 pentru decoraţia interioară pentru Hotelul „Belvedere” (Băile Felix, 1978). (V.Ţ., S.T.) ACATRINEI, Ştefan (n. 1928) Studii: IAIM, dipl. 1955. S-a specializat în construcţii industriale. A fost colaborator extern pe lângă Institutul de Proiectări Carbonifere din Valea Jiului. Lucrări: locuinţe muncitorești în centre miniere din Valea Jiului, Vulcan-Lupeni; 20 locuinţe individuale proiectate în 1955 (executate între 1956-1957) pentru Trustul 7 Construcţii Petroșani; cămin cu 100 de paturi pentru Rafinaria 4 Câmpina; pavilion-staţie de gaze lichefiate (1956-1957); cantină de 200 de locuri (1956); staţie de cracare catalitică pentru Rafinăria 10 Onești (1956-1957); supraetajări 7

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 9


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

apartamente (Institutul Endocrinologic dr. Parhon); imobile pe str. Clucerului nr. 17, 21 A, B şi C, str. Porumbaru nr. 47; reparaţii capitale la 15 imobile pe str. Gen. Florescu nr. 11 , str. Sf. Ioan Nou nr. 38, Sf. Vineri nr. 12 (1956-1957); proiecte pentru particulari (parter - etaj) pe str. V. Alecsandri nr. 39C, str. Av. Șt. Fuică nr. 71, str. Cloșca nr. 19, str. T. Vladimirescu nr. 65. (1958). [*](O.M.) ADAM, Dorin Ştefan (n. 1977) Studii: IAIM, dipl. 2002. Lucrări: casă la Alba Iulia (2008); casa Lungu (2009); casă în str. Chefalului, Bucureşti (2009); casa Tudor în str. Timişului, Bucureşti (2009); casa Moga, Cernica (2010); bloc de locuinţe în str. Dâmbului nr. 96, Bucureşti (2010); locuinţă în aleea Codrii Neamţului nr. 5-7, Bucureşti (2010); locuinţă în str. Marginei nr. 8, Bucureşti (2010), bloc de locuinţe în str. Vasile Lascăr, Bucureşti (2011); casa Talea, Breaza (2011); hotel Diesel, Floreasca, Bucureşti (2011); locuinţă în Afumaţi (2011); biserica ortodoxă Alcalá de Henares, Madrid (2011). (V.Ţ.) ADAM (RIZEA), Tania (n. 1953, Oradea) Studii: IAIM, dipl. 1981. S-a născut în Oradea. Lucrări: Facultatea de Biologie din Alger (în colaborare cu ing. Radu Petrovici, 1977); reconsiderarea urbană a orașului Satu Mare (în colaborare cu arh. Peter Derer, 1977); a avut un contract de colaborare pentru design cu arh. Anton Dîmboianu şi arh. Bogdan Gheorghiu (1978); schiţă pentru sistematizarea orașului Bacău (în

colaborare cu cu arh. Sandu Alexandru și arh. Doina Cristea, 1980); uscător solar experimental (în colaborare cu arh. Smighelschi şi arh. Sandu Miclescu, 1980). Studii: studii de raţionalizare a consumului de energie solară pentru locuinţe şi studii de utilizare a materialelor sintetice în captarea energiei solare. În 1981 a realizat studii pentru un teatru şi un cinematograf la Focșani. Publicaţii: a colaborat cu arh. Peter Derer pentru lucrarea Capitalele Scandinaviei, 1979. [*](O.M.) ADAM, Toma (n. 1922 - m. 1998) Lucrări: în colaborare cu arh. C. Lăzărescu: colonie de copii la Eforie Nord (1957); complex de case de odihnă la Mamaia (1958); ansamblu hotelier de 10.000 de paturi, la Mamaia (1960) pentru care colectivul a primit Premiul de Stat. Alte lucrări: sala mică de festivităţi din Palatul Regal (1962); staţiunea turistică „Saturn” (1972); zona rezidenţială de serviciu a Centrului Naţional de Fizică Atomică de la Măgurele (1974); hotel cu 200 locuri la Băile Felix (1981); locuinţe la Scornicești-Olt (1982); faţade Casa Poporului, Bucureşti. [*](O.M.) ADAMESCU, Florin (n. 1962) Studii: colegiul C. Negruzzi, Iaşi (1980); IAIM, dipl. 1988. A activat până în anul 1996 la Botoșani, după care s-a stabilit în București. Lucrări: bloc cu apartamente, în str. Primăverii, Botoșani; sediu CEC, Botoșani; sediul Inspectoratului de Protecţia Muncii, Botoșani; extindere și amenajare sediu „Renel”, Botoșani; casa în str. Dragoş Vodă, Botoşani (19951996); sediul Bancpost, Botoșani (1996-

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 10


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

2000); sediul Allianz-Ţiriac, Bucureşti (1999-2000); imobile de locuinţe în București: str. E. Porumbaru 78, str. Soldat Buciumat (1997), str. Uruguay (1998), str. Gârlei 132 (1999-2000), str. L. Galvani 75, str. Popa Nan 51 (2002), str. Pictor G. D. Mirea 9A (2003-2005); imobil locuinţe, Calea Codrului 20A, Sinaia (2001); grup 3 locuinţe individuale în Pipera – jud. Ilfov (2008); ansamblu locuinţe „Izvorul Dorului”, Sinaia (2006-2008); ansamblu locuinţe “Colina Marei”, Sinaia (2007-2009); design interior: Club no. 1, Fălticeni (1996-1997); centrul de sănătate „Bia Sun Studio”, Ploieşti (2011). Premii: menţiune la Concursul pentru Catedrala greco-catolică din Cluj (1992). (V.Ţ., R.N.) ADELSTEIN MENDELSOHN, Edith (n. 1911, Cernăuţi - ?) Studii: Școala Politehnică din Viena (dipl. inginer- arhitect, 1935). În România, diploma i-a fost recunoscută în anul 1960. Lucrări: centrale hidroenergetice Bacău (I, II), Roznov, Buhuși, Bistriţa, Piatra Neamţ; Centrale pe Argeș-aval, Albești; laborator materiale de construcţii ISPH; hidrocentrala Câmpeni; hotel şi spital Voineasa. [*](O.M.) ADLER, Ladislau (n. 10.10.1913, Arad m. 1989) Studii: Politehnica din Brno şi Școala Superioară de Arhitectură din Florenţa, dipl. 1935, doctor în Bucureşti, 1971 (arhitectură industrială). Revenit în România din anul 1935, lucrează până în anul 1948 cu

Horia Creangă și Richard Bordenache. Funcţii: vicepreședintele C.S.A.C./ C.S.C.A.S. din anul 1953; şef serviciu investiţii industriale de stat la I.P.R.I.L/ I.P.R.O.M.E.T. Lucrări: creşă- grădiniţă la Uzinele Malaxa/ 23 August – Republica (în colaborare cu arh. R. Bordenache, 19471948); decoraţiuni interioare la Hotel ARO, Brașov; Palat cultural în Cernăuţi; Gara centrală, Florenţa, faza II. Activitate didactică: profesor de arhitectură industrială, şet de catedră în cadrul IAIM (1949-1964). Publicaţii: A colaborat cu revista Arhitectura, Buletinul M.I.M.I.C; Proiectarea clădirilor şi ansamblurilor industriale, în colaborare cu arh. Z. Solomon, C. Enache, 1956; Arhitectura industrială în RPR. 20 de ani de realizări în domeniul construcţiilor industriale, în colaborare cu arh. Z. Solomon, ing. M. Popovici, 1964; Amplasarea şi proiectarea industriilor în colaborare cu arh. T. Chirculescu, Z. Solomon, C. Spiride, Ed. Tehnică, 1962; Arhitectura industriei contemporane - probleme economice în colaborare cu arh. M. Enescu, ing. E. Baiculescu, 1972; Culoarea în arhitectură în colaborare cu arh. Z. Solomon, C. Enache, 1960; Studii asupra proiectării staţiunilor de mașini şi tractoare; Studiul în concepţia investiţiilor industriale, în colaborare cu arh. M. Ionescu, 1975. Premii: UAR, 1972 – lucrarea Arhitectura industriei contemporane probleme economice (publicaţie), autori Ladislau Adler, Mircea Enescu, Emilian Baiculescu. [*] (O.M., V.Ţ, S.T.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 11


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

AGENT, Dan Nicolae (n. 1951, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1976., doctorat în 2007 (domeniul: Noi tehnologii în arhitectura faţadelor, Universitatea Richmond, USA). Lucrări: întocmirea detaliului de sistematizare a Platformei INCERC București, realizarea unuia dintre laboratoarele de pe platformă; detaliu de sistematizare- platforma Institutului de Construcţii; elaborarea unor proiecteofertă de locuinţe pentru Siria, Algeria şi Libia (1982); amenajare Piaţa centrală din Bârlad; Facultatea de Utilaj pentru Construcţii, bd. Lacul Tei, Bucureşti (1986); ansamblu de locuinţe din str. Știrbei Vodă (1989); renovare Aula mare- Spitalul clinic Fundeni, Bucureşti; modernizare şi refuncţionalizare Cinema Alutus, Slatina (2010); amenajare interioară Centrul cultural Eugen Ionescu, Slatina (2010). Publicaţii: Schiţă pentru o teorie gestaltistă a arhitecturii, coautor, coordonator arh. Ana Maria Dabija, martie 2012; Analiză Compoziţională Diagramatică, 2010. Cercetare ştiinţifică: creator al sistemului de clasificare ARHICLASS pentru domeniul construcţiilor; ARHISPEC - sistem de baze de date pentru întocmirea specificaţiilor tehnice pentru lucrări de Arhitectură - demo, pus în circulaţie sub formă de CD (2000). Premii: Premiul Special al Juriului în cadrul Concursului Internaţional “Confruntări Varşoviene ‘86”; premii şi menţiuni în cadrul unor concursuri organizate de Uniunea Arhitecţilor din Romania în perioada 1985-1986; premiul I la secţiunea Arhitectură de Interior în cadrul Anualei OAR Bucureşti (2007). (V.Ţ, R.N.)

AGENT, Victor (n. 1922, Brăila) Studii: FA, dipl. 1947. Lucrări: imobil de locuit în str. 30 Decembrie, Bucureşti (1945-1946); şcoală medie tehnică (1951-1952); complex cinematografic Buftea (1951); siloz Costeşti (1952-1953); teatrul în aer liber de 2000 persoane Griviţa Roşie, Bucureşti (1953); teatrul de vară din Bd. Bucureștii Noi, Bucureşti (1953); blocuri turn P+11 în cartierul Floreasca, Bucureşti (1962); blocuri de locuinţe în bd. Lacul Tei, Bucureşti (1962); ansamblul de locuinţe „Pajura”, Bucureşti (1965); ansamblul de locuinţe în şos. Ștefan cel Mare, Bucureşti (1961); ansamblul de locuinţe în aleea Circului, Bucureşti (1961); bloc locuinţe în Calea Griviţei nr. 152, Bucureşti (1958). A realizat mobilier pentru C.C.P.M.R. (1947), pentru C.S.P. (1948), Academia R.P.R. (1948), S.T.A.S. (1949-1950), Institutul de Metalurgie şi mecanică (1952). Expoziţii: a participat la expoziţia tehnică R.P.R. (1950); „20 de ani de la apariţia Scânteii” (1952); expoziţia de arhitectură de la Moscova (1952). Concursuri: a participat la concursul de urbanizare a oraşelor Tanger (1948) şi Stokholm (1949). Premii: UAR, 1962 - blocuri turn P+11, Floreasca, Bucureşti. [*](O.M., V.Ţ.) AJTONY, Laszlo (n. 1943, Târgu Mureş) Studii: IAIM, dipl. 1968. Lucrări: a colaborat la proiectele U. M. G. Bucureşti: hală turboagregate, hală mecano- sudură, hală pereţi membrană, hala mecanic şef;

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 12


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

centrală electro-dinamică de la Otopeni; atelier reparaţii utilaj silvic la Târgu-Jiu; studiu tehnico-economic pentru sediul I.P.R.O.C.H.I.M. [*](O.M) ALĂMARIN, Monica (n. 1941, Piatra Neamţ) Studii: IAIM, dipl. 1963. Lucrări: a colaborat la proiectele I.P.C.M.C.: Centrul Şcolar Târgu Jiu (1964 -1965); dezvoltare balastiere Draga (19641965); sistematizarea carierei Ovidiu (1965); dezvoltarea balastierei Goleşti (1964); dezvoltarea balastierei PufeştiPădureni (1969); studiul pentru fabrica de var Codlea-Braşov; amenajare şi sistematizare Fabrica de ciment Comarnic. [*](O.M) ALBOI- ŞANDRU, Vasile (n. 1935, Câmpulung Moldovenesc) Studii: IAIM, dipl. 1959. Lucrează până în anul 1962 la D.S.P.A.C. Suceava. Lucrări: sistematizare de detaliu centru oraș şi proiect de locuinţe la Botoșani; sistematizare, blocuri de locuinţe cu magazine şi cinematograf la Dorohoi; ansamblul de locuinţe de 306 apartamente „Mihai Viteazu Vest” din Suceava. Între anii 1962-1998 şi-a desfăşurat activitatea la I.S.P.E. București, unde a participat la realizarea unor importante obiective energetice precum: centrala electrică de termoficare (CET)-Midia-Năvodari; centrala electrică- Laborator, din Ansamblul Institutului Politehnic București;

Pavilionul de Hidroenergetică şi Energetică Nucleară de la Institutul Politehnic București; centrală termoelectrică în Anatolia-Turcia (1985); centrala nuclearo-electrică de la Cernavodă- pavilionul de coordonare; centre de dirijare a zborurilor la Arad, Constanţa, București; centrul cinematografic „Castel Film”- Snagov; vile la Snagov, Pipera, Corbeanca. Expoziţii: pasionat de grafică (acuarelă şi desene în tuș) a participat la expoziţii organizate de U.A.R. [*](O.M., V.Ţ.) ALDAN, Louis (n. 1904, Bucureşti- ?) Studii: Şcoala Politehnică din Milano, dipl. 1928, specialitateaarhitectură industrială şi locuinţe. Lucrări: cca 30 imobile de locuit şi vile, 2 construcţii industriale (1930-1940); proiecte de spitale şi dispensare (19401944, în calitate de proiectant al Ministerului Sănătăţii); sistematizarea oraşului Brad (1948-1949). [*](O.M) ALEXANDRESCU, Bogdan (n. 1955, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1984. A lucrat la Institutul de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu”. A deţinut atestat de regizor şi operator de film (obţinut de la Școala Populară de Arte, 1982) şi a realizat filme de scurt metraj de 20 minute pentru cine-clubul facultăţii. Lucrări: expoziţie de stofe pentru Fabrica Dorobanţul, Ploieşti; Curtea Sticlarilor (membru în colectiv); interioare la Casa Poporului; club la Centrala Industriei Laptelui - București; cluburi la fabricile de produse lactateCălărași şi Slobozia; pavilionul administrativ al Centralei Industriei Sticlei.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 13


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Concursuri: A participat la concursurile pentru muzee din Belgia (1983) şi Anglia (1985). La concursul din 1985 de la Shinkenchiku a prezentat ”Atrium” şi ”Bastionul rezistenţei”. [*](O.M)(V.Ţ.) ALEXANDRESCU, Florin (n. 1961) Studii: IAIM, dipl. 1986. Până în anul 1990 a profesat la Centrul de Proiectare Olt - Slatina, după care a devenit asociat cu Marius Turcu la firma „Avangarda”, în cadrul căreia a participat la realizarea unor lucrări în București. Lucrări în Bucureşti: bloc de locuinţe şi birouri, str. Vasile Conta (1992); imobil birouri, str. Dr. Felix (2000); imobil de birouri, str. N. Filipescu (2001); showroom auto „Ford”, str. Parcului nr. 35 (2006); locuinţă individuală, str. Sebastian (2004); imobil de birouri Romtelecom „Grivco” (2004); Centru Informatic BRD - şos. Berceni nr. 108 (2008); vila „Cora”- Otopeni (1999); clădiri de birouri în Complexul Logistic Mogoșoaia (2010); imobil de birouri, bd. Unirii 74; imobil de locuinţe, str. Litovoi, 12 (2009). (V.Ţ.) ALEXANDRU, Rodica Ileana (n. 1918, Bacău - ?) Studii: FA, dipl. 1944. A activat în cadrul Institutului de Construcţii și Planificare Urbanistică (I.S.P.R.O.R.). Lucrări: Școala elementară din Șantău (1949); Școala medie de instalaţii din Dudești (1950, în colaborare); cantină Z. M2 (1950); Casă de odihnă la Lacul Roșu (1951, în colaborare); Casă de odihnă la Olănești (1952-1953, în colaborare). [*](O.M.)

ALEXIEVICI , Ovidiu Dorin (n.1932) Studii: IAIM, dipl. 1956. Lucrări: imobilul „Casa Cărţii” din Iași (1976); ansamblul de locuinţe și dotări „Centru Vaslui” (1975); blocul de locuinţe „Carmen” din Iași(1978); staţia de călători CFR, Iași Nord (1980); locuinţe în Piaţa Gării Centrale, Iași (1981); ansamblul noului Centru Civic din Satu Mare (1986, în colectivul lui N. Porumbescu). (V.Ţ.) ALEXIU, Victor (n. 16.06.1918, Bucureşti - ?) Studii: Școala de Arhitectură, dipl. 1948, specializarea arhitectură industrială. Lucrări: studii de sistematizare pentru orașul Hunedoara şi pentru regiunea Dobrogea (19491951); fabrică de mobilă, Brăila (1951-1953); bloc de locuinţe, Pădurea Neagră (1953); hale tip (1953); magazii tip D.G.D. (1953); „Electroizolantul” (1953); magazii cereale (1953, proiect tip); centrală beton (1953, proiect tip); lucrări de tipizare pentru tipografierea proiectelor tip în cadrul IPCT (1953-1958); lucrări în cadrul atelierelor de machete I.P. Bucureşti (1959-1975); lucrări pentru metrou (1975-1980). Din anul 1951 a lucrat în cadrul I.P.C.T., Institutul Proiect București şi Metroul București, până în anul 1980. [*](O.M., V.Ţ.) ALGI VAN–SAANEN, Edmond (n. 1882, Bucureşti - m. 1938) Studii: Politehnica din Munchen (din 1901), École Nationale des Beaux Arts din Paris. Edmond François Louis vanSaanen şi-a adăugat cognomenul Algi în

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 14


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

anul 1907, după al doilea soţ al mamei sale - Algiu. Arhitect, pictor şi grafician român de origine olandeză, tatăl său a venit în România pentru a lucra la dezvoltarea reţelei feroviare în anii 1870. A profesat în România după Primul Război Mondial. Lucrări: Palatul Telefoanelor, Calea Victoriei, Bucureşti (1931-1933, în colaborare cu arh. american Louis Weeks şi ing. Walter Froy (SUA), cea mai înaltă construcţie din Bucureşti în epocă, având 53 m; Conacul de la Miceşti (1928); Academia de Studii Economice, corpul din Piaţa Romană, Bucureşti (în colaborare cu arh. Grigore Cerkez şi arh. Arghir Culina, 1916-1925); locuinţe individuale, Ghidigeni, jud. Galaţi. Expoziţii: S-a afirmat şi ca pictor, participând la mai multe expoziţii apreciate în epocă, printre care “Expoziţia Tinerimii Artistice” din 1915, de la Bucureşti. Premii: lucrând în cadrul Ministerului de Război (Marele Cartier General, direcţia Serviciului Construcţiilor Sanitare) a fost decorat cu „Steaua României” “pentru destoinicia cu care a dirijat lucrările sanitare” (V.Ţ., R.N.) ALIFANTI, Cleopatra (n. 1916 - m. 2000?) Studii: FA, dipl. 1945. A lucrat la Radiodifuziune până în 1949, la I.P.C. din 1949 până în 1963, apoi la Ministerul Artelor al RPR. Lucrări în Bucureşti: Aerogara Băneasa (1945-1948, în colaborare cu arh. Ascanio Damian, N. Bădescu, M. Alifanti ş.a.) (v. > Aeroportul Internaţional Aurel Vlaicu Bucureşti, Băneasa); ansamblul de locuinţe - Calea Griviţei (între bd. Podul Basarab și str. Caraiman)(1958-1965); ansamblul de blocuri din Piaţa Gării de Nord (1961); blocurile turn pe bd. Dinicu

Golescu (1961, în colaborare cu arh. S. Julman, M. Crăifăleanu ş.a.); Policlinica Vitan din Cal. Dudeşti (1963, în colaborare cu arh. R. Stamatin); ansamblu de locuinţe - Şoseaua Giurgiului (1962-1963, în colaborare cu arh. C. Gherghiceanu, S. Bercovici ş.a.); detaliu de sistematizare zona Berceni Sud (1965, în colaborare cu arh. R. Vlahuţă, El. Potemschi, C. Popescu); Institutul de Studii şi Cercetări Agricole (1966); extindere - corp nou la Academia de Știinţe Economice, bd. Dacia (19671970, autoare, în colaborare cu arh. P. Cumpănaşu, R. Panaitescu). Premii: UAR, 1962 - Blocurile Turn pe bd. Dinicu Golescu; 1966 (menţiune)Institutul de Studii şi Cercetări Agricole, Bucureşti; 1966 (menţiune)- Policlinica Vitan, Bucureşti; 1970 – extindere - corp nou la Academia de Știinţe Economice. Premiul CSCAS: 1965 - Detaliu de sistematizare zona Berceni Sud. [*] (O.M., V.Ţ, S.T.) ALIFANTI, Mircea (n. 4.10.1914, Călimăneşti - m. 1999) Arhitect român de orientare funcţionalistă, profesor, cercetător, artist plastic, fotograf. Studii: FA, dipl. 1939. A început să profeseze în atelierul arh. Duiliu Marcu. Cadru didactic IAIM din 1965. Lucrări: fostul Minister al Apărării Naţionale, str. Brezoianu (1944); Aerogara Băneasa (1945-1948, în colaborare cu arh. A. Damian, N. Bădescu, C. Alifanti, P. Macovei ş.a.) (v.→ Aeroportul Internaţional Aurel Vlaicu Bucureşti, Băneasa); Fabrica de Confecţii, fostă APACA, București (1947-1948, în colaborare cu arh. I. Ghika-Budeşti, H. Stern ş.a); Casa Scânteii (azi Casa Presei)(1950-1955, în colaborare cu arh. H. Maicu, N. Bădescu, Marcel Locar, L.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 15


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Staadecker); Primăria din Baia Mare (1969, autor, în colaborare cu arh. Adrian Panaitescu, A. Florian ş.a.); Primăria şi hotelul Corona din Bistriţa (1970-1974, în colaborare cu arh. Adrian Panaitescu ş.a.). Despre realizarea Sediului politico-administrativ din Baia Mare, Mircea Alifanti preciza: „Am încercat să solicit funcţionalul şi constructivul să-mi ofere premizele unei certe expresivităţi, să-mi dezvăluie dispoziţii şi asocieri variate, interesante, neașteptate chiar, pe care să le ordonez, apoi să le simplific, să le fac mai puternice prin procedee de compoziţie cunoscute. Dintre acestea, am încercat să folosesc ca scheme de lucru numai pe acele care închideau în ele contrastul, conflictul, viaţa, considerând ca acestea vor transmite şi construcţiei - odată terminată - o închegare mai adecvată, mai îndrăzneaţă.” Apreciind vechea arhitectură populară din Maramureș ca deosebit de expresivă, Mircea Alifanti afirma că: „Această arhitectură nu este numai frumoasă, adecvată funcţiei şi peisajului; ea este în acelaşi timp viguroasă şi îndrăzneaţă. Ea respectă şi peisajul dar în mod conștient, variat şi inteligent, când suprapunându-i-se când folosindu-l ca element component, când înfruntându-l.” Activitate ştiinţifică: Relevee referitoare la arhitectura de lemn din Transilvania, Maramureş, Crişana şi Banat (1954-1962); Modularea şi dimensionarea elementelor pentru locuinţe (1978, în colaborare cu arh. M. Caffé, A Florian, D. Hardt ş.a.). Premii: UAR, 1970- Primăria din Baia Mare; 1978- Modularea şi dimensionarea elementelor pentru locuinţe (studiu). (V.Ţ., R.N.)

ALMALECH, Angelo (n. 1905, Bucureşti m. 1977) Studii: FA, dipl. 1931. A început să profeseze ca desenator (19251931), apoi arhitect proiectat (19311932) în biroul de arh. M. Maller din București. Între 19321942 a fost arhitect proiectant pentru comunitatea israelită de rit spaniol din București. Între 1942 şi 1944 a fost profesor de urbanism şi edilitate la Universitatea „Inginer Bercovici” din str. Palade. În 1942 a devenit arhitect proiectant principal şi şef de birou la Ministerul Căilor Ferate. Lucrări: cca. 30 de imobile de locuinţe; Pavilion administrativ în Pipera, jud. Ilfov (1938); Grădiniţă de copii, str. Negru Vodă, Bucureşti (1946-1947); Centru şcolar de meserii şi şcoală de 30 de clase (Păltiniş Ciuc, jud. Harghita, 1941-1952), şcoală pentru 2500 elevi (1948); locuinţe de serviciu (34 apartamente), Petroşani (1951); Cazarmă şi cantoane cu locuinţe, Cernavodă; Clădiri pentru călători la Turda, Aurel Vlaicu, Sebeș; Complex feroviar Cernavodă port. Concursuri: A participat la concursul de realizare a unei sinagogi în Cluj (1947). [*](O.M.) AMITROAIE, Mircea (n. 1934) Studii: IAIM, dipl. 1958. Lucrări în Cluj-Napoca: blocuri, str. Moţilor nr.3 (1963), str. Dragalina nr.73 (1964), Piaţa Păcii (1960); Casa Agronomului, str. Fagului 1 (1972); Complexul Comercial „Mercur”, str. Unirii (1968); Complexul Comercial „Studio”, str. Donath 106 (1963); Policlinica CFR, str. Calvin 3 (1971); Catedrala greco-catolică Sf. Iosif, P-ţa T. Cipariu (1996); Biserica ortodoxă

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 16


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

"Sfintii Împaraţi Constantin şi Mama Sa, Elena", Calea Moşilor 25 (1998). (V.Ţ.) ANANIA (FILIP), Lidia (n. 1931 - m. 1996) Studii: IAIM, dipl. 1956. Lucrări: În cadrul Ministerului Culturii: refacerea cinematografului Cultural, Bucureşti; refacerea cinematografului Volga, Bucureşti; Grădina cinematografului din Râmnicu Sărat; bloc pe bd. gen. Mărășescu nr. 39 (1957, în cadrul Întreprinderii Drumuri şi Poduri); blocuri de locuinţe, bd. Ilie Pintilie (actual Iancu de Hunedoara), București (1962, șef proiect arh Dinu Hariton); blocuri D10, D11 din blvd. Mihai Bravu, Bucureşti; hala întreprinderii Fructexport (şef de proiect); sistematizare cartier Balta Albă, Bucureşti; barul de noapte „Vraja Mării” din Eforie Nord (1964); ansamblu de locuinţe - zona centrală Tulcea (1964); laborator pentru Încercări de Materiale, Cluj (1968); restaurant „Razelm” în staţiunea Venus (1970); ansamblul Turistic „Olimp I” (împreună cu arh. Şerban Manolescu – şef lucrări şi cu arh. Ştefan Lungu)/ Hoteluri Arad, Craiova (1971); creșă și grădiniţă în ansamblul Berceni Sud, Bucureşti (1972). Publicaţii: După anul 1990 a iniţiat şi editat cartea Bisericile osândite de Ceauşescu. [*](O.M., V.Ţ., S.T.)

ANANIA, Mihai Mircea (n. 1931, Cluj - m. 2009) Studii: IAIM, dipl. 1956. Între 1956 şi 1958 a fost inspector al monumentelor istorice în cadrul Ministerului Culturii. Tot în 1958 a fost şef spaţii verzi în raionul 23 August. Între 1959 şi 1961 a fost arhitect al Sfatului Popular al Capitalei, secţiunea Sistematizări. După 1962 a lucrat la D.S.A.P.C. Constanţa. În 1990 lucra la Institutul de Proiectări Carpaţi. Lucrări: Monumentul Eroilor C.F.R. din Oradea (1959); sistematizare peninsulă Constanţa (1962); amenajare bar-club Salvamar din Mamaia (1962); ateliere de creaţie pentru artiştii plastici, Constanţa (1963); barul de noapte „Vraja Mării” din Eforie Nord (1964); restaurantul „Gambrinus”, Staţiunea Turistică Venus (1970, în colaborare cu arh. Ş. Manolescu, K. Ghengiomer ş.a.); staţiunea Turistică „Saturn” (1970-1971, în colectivul arh. C. Rulea); ansamblul hotelier „Amfiteatru” din staţiunea Olimp (1970-1971, autor arh. Ş. Manolescu); bazarul din Neptun (1973, în colaborare cu arh. C. Rulea, Ioanovici); cantină la Academia de Ştiinţe Politice, Leu, Militari (1975, în colaborare cu arh. C. Rulea); Academia de Ştiinţe Politice, „Leu”, Militari (1975, autor: arh. C. Rulea); sală de cinematograf în Libia (1980); hotel cu bază de tratament la Moneasa, Arad (1984, în colaborare cu arh. R. Florea); restaurare şi reamenajare hoteluri „Palace” şi „Caraiman” din Sinaia (în colaborare cu arh. C. Rulea); Monument 1907 din Botoșani; pavilion administrativ Kayseri - Turcia (1985); complex turistic Baia de Aramă (1986). A lucrat şi la amenajările interioare ale unor spaţii reprezentative din Casa Poporului (azi, Palatul Parlamentului)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 17


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

(1987-1994). Premii: Premiul I şi III, pentru lucrarea „Clădiri administrative pentru înteprinderi industriale” (1965); Premiul III pentru „Sistematizare centru social cultural de cartier” - Lunca-Bârzavei Reșiţa (1979); Menţiunea concurs monument ”Griviţa 1933” din faţa Palatului C.F.R. Premii UAR, 1967detaliu de sistematizare pentru staţiunea turistică Mangalia; premiu UAR 1973 bazarul din Neptun (împreună cu Constantin Rulea, Dan Ioanovici); 1974 Cantina Complexului universitar Leul, Bucureşti; 1985 (menţiune) - Hotel cu bază de tratament la Moneasa, Arad. [*] (O.M., V.Ţ.) ANDREESCU, Ioan (n. 1957, Timişoara) Studii: Universitatea „Politehnică” din Timişoara, Facultatea de Construcţii, Secţia Arhitectură, titlul obţinut: conductor arhitect, specializarea: arhitectură (1979); IAIM, dipl. 1982, titlul obţinut: arhitect, specializarea: arhitectură şi sistematizare; doctor în 1999, specializarea: arhitectură, titlul tezei: Origini spirituale în arhitectura modernă, conducător doctorat prof. dr. arh Aurelian Trişcu. Între anii 1983-1990 a activat în cadrul Institutul de Proiectare IPROTIM Timișoara în calitate de arhitect, şef de proiect. Din 1990 profesează în cadrul Universităţii Politehnice Timişoara, Facultatea de Arhitectură (conferenţiar) şi în cadrul Sc. Andreescu & Gaivoronschii srl (partener asociat). Lucrări în Timişoara: bloc de locuinţe, Calea Buziaș (1986); bloc de locuinţe la Sânnicolau Mare (1989); hotel Perla, etapa I (1993); etapa II - (1995); etapa III - (1998); etapa IV – (1999); Piaţa Badea Cârţan (1996); casele: Cioc (1997);

Bistriceanu (1999); Ionescu (2000); Popa (2001); Dudaș (2001); Jumanca (2002); sediul firmei Trident; hotel Reghina Blue (2005); imobilul Galeria I Metaltim (2006, în colaborare cu arh. Dan Munteanu); ansamblul de birouri „City Business Center”, în Piaţa 700 (2007, în colaborare cu arh. Vlad Gaivoronschi şi Dan Munteanu); sediul CFR-Marfă (2008, în colaborare cu arh. Dan Munteanu); locuinţă în zona Calea Martirilor (2009). Din crezul său profesional desprindem: „Căutările pentru o nouă arhitectură nu sunt doar un mod de-a adapta arta clădirii la cererile unei noi societăţi şi economii, ele sunt o tentativă de a readuce realitatea și ordinea valorilor spirituale în lumea forţelor stihiice ale lumii în schimbare accelerată”. Publicaţii: Origini Spirituale în Arhitectura Modernă (2000); Discursurile (post)moderne ale arhitecturii (2008, împreună cu arh. Vlad Gaivoronschi); Identitate şi alteritate în spaţiul urban (2009, împreună cu arh. V. Gaivoronschi). În anul 2008 a apărut monografia Ioan Andreescu, Vlad Gaivoronschi, editată de Arhitext. Premii: Premiul II la concursul „Central Glass International Design”, Tokyo (1981, alături de arh. Vlad Gaivoronschi, arh. Florin Colpacci, arh. Adrian Ionaşiu, arh. Claudiu Panaitescu); Premiul II la Concursul “O casă poetică”- Bucureşti (1987); Premiul I la concursul local pentru Catedrala Ortodoxă din cartierul Fabric, Timișoara (1990, împreună cu arh. Gaivoronschi); Premiul Bienalei Internaţionale de Arhitectură de la Bucureşti- Arhitectura de interior: „Amenajarea Camerei de Comerţ”, Timişoara (1996, împreună cu arh. Adrian Ionaşiu); Premiul Bienalei Internaţionale de Arhitectură, Bucureşti „Piaţa Badea Cârţan”, Timişoara (1996, împreună cu arh. Vlad Gaivoronschi şi Adrian Ionaşiu); Premiul European

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 18


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

pentru cea mai bună construcţie metalică (ECCS) - pentru „Membrană tensionată hibridă pentru o piaţă în Timişoara” (1997, împreună cu : Vlad Gaivoronschi, A. Ionaşiu, prof. ing. V. Gioncu, ing. V. Văcaru, dipl. ing. H. Dürr şi dipl. ing. R. Essrich); Premiul special „Helios” al „Bienalei de arhitectură” Bucureşti pentru „Amenajare Agenţie comercială şi de relaţie cu publicul Romtelecom” Timişoara (2000, împreună cu V. Gaivoronschi); Premiul filialei OAR Timişoara pentru design interiormagazin Star Telefonica, Timişoara (2006, împreună cu arh. Marius Hârţa şi arh. Claudiu Toma). 2007- Nominalizare în cadrul Festivalului „Între/întru culturi” organizat de revista Arhitect Design la Sibiu pentru hotel „Reghina”; 2007-Nominalizare în cadrul Anualei de Arhitectură timişorene pentru proiect „Victoria” Sibiu (împreună cu arh. Dan Munteanu) şi pentru proiectul „Club nautic şi Birouri” Timişoara; 2010 – Final Selection W.A.F. (World Architecture Festival) Barcelona cu lucrarea „Sediul C.F.R. Marfă Timişoara”, susţinere şi prezentare 03-05 noiembrie 2010. (V.Ţ., R.N.) ANDREESCU HARET, Virginia (n. 21.06.1894, Bucureşti - m. 6.05.1962, Bucureşti) Studii: liceul “Mihai Viteazul”, Bucureşti; Școala Superioară de Arhitectură, dipl. 1919 (fiind prima femeie- arhitect din România) şi, concomitent, Şcoala de arte frumoase din Bucureşti. Specializare la Roma, unde ia parte la cercetări arheologice. Nepoată de frate a pictorului Ion Andreescu, căsătorită, din 1928, cu un nepot de soră al lui Spiru C. Haret. Au avut un fiu, pe ing. Radu Haret.

Funcţii: A lucrat pentru Comisia Monumentelor Istorice între 1918-1921, apoi pentru Ministerul Învăţământului Public între 1921 şi 1947. Cel mai înalt grad atins în minister a fost cel de inspector general în arhitectură. După 1947 până în 1951 a avut o colaborare cu A.G.I.R., iar între 1951 şi 1953 a lucrat ca arhitect pentru P.S.R. S.A.R. a trimis-o la congrese internaţionale la Bruxelles, Roma, Paris, Moscova şi Berlin. Lucrări: imobil pentru societatea „Construcţia Modernă” din str. Frumoasă, nr. 50-56, colţ cu Calea Victoriei, Bucureşti, şi care cuprinde şi o sală de spectacole cu 1200 de locuri (1922, în colaborare cu arh. J. Pompilian); imobil în aleea Spătarului, Bucureşti (1926); imobil în str. Petru Rareș 17-21, Bucureşti (1926); imobil în str. Lascăr Catargiu 14, Bucureşti (1930); imobil în str. Popa Savu 76, Bucureşti (1935); imobil în str. Bitoliei 1, Bucureşti (1936); imobil în str. Madrid 5B, Bucureşti; blocul „Tinerimea Română” din bd. Schitu Măgureanu cu o sală de spectacol de 1200 locuri, Bucureşti (1925, în colaborare cu J. Pompilian); vilă pe str. Paris 43, București (1923); aripa dinspre Șerban Vodă a Liceului ”Gheorghe Șincai”, Bucureşti (1924); Școala Primară din Socola, Iași (1925); Liceul Dimitrie Cantemir, str. Viitorului 60/bd. Dacia, București (1926); blocul Societăţii Locuinţelor Eftine din Piaţa Rosetti colţ cu Hristo Botev, Bucureşti (1926); Teatrul-Cinema-Cazino din Govora (1928); imobil bd. Dacia 41, București (1926-1929); imobil personal pe bd. Lascăr Catargiu nr. 14, Bucureşti; Școala normală de fete din Bârlad cu internat şi sală de gimnastică şi anexe (1931); vilă pe bd. Castanilor din Târgoviște (1932); vilă pe bd. Eroilor, 18, București (1932); Școala comercială din str. Traian, București, suprapunere 2 etaje şi amenajare interioară, sală de festivităţi

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 19


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

(1933); Liceul de Fete din Focșani (1933); Casa Lucia şi dr. G. Mândrescu din str. Republicii 28 fostă Lahovari din Giurgiu (1934); Liceul de fete ”Domniţa Rucsandra” din Botoșani, adăugiri şi amenajări diverse; biserica Ghencea, Calea 13 Septembrie, București (19271934); vilă pe str. Furnica, 71 din Sinaia (1937); Școala de meserii din Ploiești, adăugiri şi amenajări; Facultatea de Medicină din București- uzina de forţă, foișor de apă, muzeul de anatomie/ Centrul de Cercetări Antropologice; alte edificii şcolare în Pitești, Tecuci, ClujNapoca, Făgăraș, Ploiești; proiecte tip de Școală Primară cu 2, 3, 4 şi 7 clase, în diferite variante, cu şi fără sală de gimnastică şi locuinţă pentru Director, care s-au executat pe tot cuprinsul ţării; Staţia Meteorologică şi Pavilion birouri la Băneasa. O componentă esenţială a carierei sale a fost formarea tinerelor arhitecte în instituţii de învăţământ şi realizarea de proiecte şcolare tip 2 clase, 3 clase, şcoli şi locuinţe. A făcut parte din comisiile permanente ale Învăţământului tehnic, a lucrat la Casa Școalelor şi ca profesor în şcolile tehnice ale Ministerului de Construcţii. A realizat numeroase lucrări de artă grafică, existând şi astăzi desene, acuarele, tablouri create de ea. Publicaţii: Lucrările ei publicistice prezintă o prioritate feminină, începând cu deceniul al treilea al secolului al XXlea colaborând cu reviste de specialitate. A colaborat cu arh. Nicolae GhikaBudești la ampla lucrare Evoluţia arhitecturii în Muntenia şi Oltenia (1930) şi a publicat articole în revista Arhitectura (nr.12/1938, pp.5-12), Artele Frumoase. În ultimii ani ai vieţii a elaborat monografia: Istoricul clădirii Teatrului Naţional din București (1959). De-a lungul timpului a mai colaborat cu editurile Tehnică (documentarea pentru cele trei volume ale Manualului arhitectului proiectant publicat de arh.

Gheorghe Radu şi arh. Chiţulescu Traian în 1954) şi Arta. Concursuri: o aripă nouă la Ministerul Domeniilor din București - locul II; Băi Făgăraș - locul I; internat pentru Școala de Meserii din satul Năsăud - locul II; concurs de timbre pentru direcţia unei fabrici. [*](O.M., V.Ţ.) ANDREȘOIU, Bruno (n. 1972) Studii: IAIM, dipl. 1996. A înfiinţat în anul 1999 propriul birou de arhitectură „IGLOO Design”, avându-l ca asociat pe arh. Adrian Ciocăzanu. Lucrări: Complex de 5 vile pe şos. Nordului, București (2004); locuinţe unifamiliale la Sinaia, Săcele, Brașov; vila Piuaru , Constanţa; vila Popovici, Pipera, jud. Ilfov; vila Coman, Otopeni; vila Sabău, şos. Nordului 96, București (2010); imobil de locuinţe, şos. Nordului, București; casa „Gherbea”, şos. Iancu Nicolae, Pipera, jud. Ilfov (2006); casa „Chindea” în ansamblul „Paradisul Verde” din Corbeanca, jud. Ilfov (2008); imobil HQ, str. Gr. Alexandrescu, București (2010). Publicaţii: Din anul 2001 a înfiinţat revista lunară de arhitectură Habitat, devenită din anul 2003- Igloo. Foarte activ în domeniul editorial a coordonat publicarea mai multor studii: Cule-Case boierești fortificate (2006); Kombinatruine industriale ale epocii de aur (2007); Haţeg - ţara bisericilor de piatră (2007); Kastello- palate ale rromilor din România (2008); Stuf- case tradiţionale din Delta Dunării (2008); Stuf - Tradiţional înseamnă modern; Bucureștiul ascuns (2010); Liviu Ciulei. Cu gânduri şi imagini; Dorin Ștefan. Carte de bucate de arhitectură; Radu Teacă. Proiecte 19902010; Case din România (3

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 20


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

volume)(2007); Hoteluri din România; Birouri din România (2008); 13 birouri de arhitectură (2008); Hoteluri din România; Locuinţe colective (2 volume); Igloos Bucharest- Selected Places (2007). Totodată a editat cataloagele Anualelor de Arhitectură din București din anii 2003-2011. Premii: Premiul secţiunii Publicaţii în cadrul Anualei de Arhitectură București: Revista Igloo- Habitat şi Arhitectură (2003); Premiul secţiunii Amenajări interioare în cadrul Anualei de Arhitectură București: Amenajare mansardă (2003); Premiul secţiunii Amenajări interioare în cadrul Anualei de Arhitectură București: Amenajare şi design interior mansardă (2004); Premiul secţiunii Publicaţii în cadrul Anualei de Arhitectură București: Revista Igloo- Habitat şi Arhitectură (2005); Premiul secţiunii Arhitectură în cadrul Anualei de Arhitectură București: Casa Gherbea, locuinţă unifamilială (2006). (V.Ţ.) ANDRIU, Ion (n. 1949, Ploieşti) Studii: IAIM, dipl. 1974. Lucrări: bloc de locuinţe „Tosca” din Suceava (1980); Hotel pentru tineret, la Câmpulung Moldovenesc (1982); Muzeul Bucovinei din Suceava (1988); imobil de locuinţe „Casa Cărţii”, Fălticeni (1981); Hala Agroalimentară din Botoșani (1983); Complex de Sănătate la Gălănești; Motelul „Lucina”, Câmpulung Moldovenesc. (V.Ţ.)

ANDRONIC, Mariana (n.1959 – m.2011) Studii: IAIM dipl. 1985 Activitate: arhitect la Urban Proiect, colaborator Sc Pentadesign srl Lucrări: majoritatea lucrărilor la care a fost autor au fost de urbanism: PUG. Com. Moara Vlăsiei, PUG. Com Schela Jud. Galaţi, PUG. Scânteieşti, PUG. Ciorogârla, PUG. com Stăneşti, jud. Giurgiu, PUG. Chitila, PUZ-uri com Hurezi şi Biertan, A realizat PUD pt. locuinţă P+1, Str. Lipova, Bucureşti. În cadrul Sc Pentadesign SRL a fost coordonatorul PUG-urilor: în judeţul Arad, Comuna Bârsa şi Comuna Cărand, în judeţul Sibiu, Comuna Gura Râului, Comuna Păuca, Comuna Porumbacu, Comuna Loamneş, Comuna Apold, Comuna Merghindeal, Comuna Ludoş, Comuna Racoviţă , Comuna Hoghilag. (G.P.) ANGHEL, Emil - Dănuţ (n. 23.01.1953, Arad) Studii: IAIM, dipl. 1980. Specialist restaurare arhitectură, atestat MCC; expert în urbanism, parcuri şi grădini, atestat MCC; urbanist cu drept de semnatură, atestat RUR . Este membru UAR; membru fondator OAR; membru RUR; membru CIOR. Funcţii: membru, reprezentant jud. Arad în: Comisia Zonală a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice pentru Banat – Crişana din 1991 pană în 1994; Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, Secţiunea 4, din 2000 pană în 08. 2002 şi Comisia Regională a Monumentelor Istorice nr. 5 din 07. 2005 pană în 06. 2006.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 21


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Lucrări: Resturarea şi modernizarea cinematografului “Arta” (aparţine „Ansamblului Urban Arad” protejat, al monumentelor, 1987-1989); Restaurarea liceului “Moise Nicoară” (1991); Sediu ”Enel” Arad (1992); Extindere Finanţe Arad (construcţia extinsă este clasată pe lista monumentelor, 1994-1997); sediul Gărzii Financiare Arad (1994); ”Casa luminii”Arad (1997); Tipografia „Trinom”Arad (1997); Bisericile ortodoxe din Arad: Porumbacului (1998), Faleză Sud (1999); PAT Şiria (1999); PUG-uri comune: Şiria (2000), Ghioroc (2001), Păuliş (2001); Hală „Pago” Arad (2001); SPF-urile sediilor IPM şi SGA Arad (2002); Reconversii: ”M&F”expo, birouri Santana (2002); cabinetele Diagnostic SRL Arad (2005); Showroom “Casera Vestplast” Arad (2007-2012); Casa ”Dr. Cozma”, Arad (2008-2010); PUZ şi PUD-uri în Arad şi judeţ, numeroase locuinţe unifamiliale; ş. a. Publicaţii: Spiritul locului, în “Arhitectura” nr.5-6/1991, p. 45-47; Die Anordung der Markplätze von Arad, în “Historia Urbana” nr.1/1993, p. 51-64; Interferenţe morfologice urbane în cartierul Aradul Nou, în “Historia Urbana”, nr.2/1994, p. 131-140; Evoluţia reţelei stradale a oraşului Arad în raport cu reţeaua de comunicaţii pe apă şi pe uscat, în“Historia Urbana”, nr. 1-2/1995, p. 155162; Influenţa căilor ferate asupra dezvoltării urbanistice a oraşului Arad, în “Studii şi comunicări Museum Arad”, III, 1996, p. 257-271; Distrugeri şi recostrucţii la Arad, în ”Historia Urbana”, nr.12/1996, p.171-190; Strategii în domeniul protejării patrimoniului, cu referire la monumente şi situri necunoscute, în “Historia Urbana”, nr. 1-2/2001, p. 127144; Urbanism şi arhitectură în Aradul interbelic, “Vasile Goldiş”, University Press, Arad, 2004, p. 212-216. Premii: menţiune la concursul naţional “Catedrală Ortodoxă Romänă Arad – Piaţa Podgoria” (05. 1992) alături de arh. T. O.

Gheorghiu şi c. arh. I.Nistor. (prin amabilitatea d-lui arh. Emil – Dănuţ Anghel) (R.N) ANGHELESCU BENEDEK, Bogdan (n. 1975) Lucrări: imobil de birouri, bd. Dacia, Bucureşti (1995-2007, co-autori arh. Iuliana Anghelescu Benedek, arh. Corina Ungureanu); imobil birouri AvivimGonen, București (2003); imobil birouri, str. Michelet 18, București (2002); imobil birouri, Poşta Română, bd. Dacia/ str. M. Eminescu, București (2008); imobil de locuinţe, şos. Nordului 96, București (2007); imobil locuinţe, str. Postăvarului 3, București (2007); imobil de locuinţe, str. Eremia Grigorescu, Bucureşti; imobil birouri, str. Armand Călinescu 26 (20092013, co-autor: arh. Iuliana Anghelescu Benedek, în colaborare cu arh. A. M. Labo, arh. A. Muşetoiu, arh. A. Ciupercă); imobil birouri, str. Învingătorilor 24, București (2010, în colaborare cu arh. Iuliana Anghelescu Benedek, arh. A. M. Manda); ansamblu rezidenţial „My Dream”, şos. Pipera-Tunari (2009). Concursuri: Muzeul de istorie al Poloniei- concurs internaţional 2009 (în colaborare); The Spine Tower- concurs internaţional 2009; Sistematizare arhitecturală zona Casei de cultură Lugoj- concurs câştigat (co-autor arh. Alina Muşetoiu). Premii: „Sediul Uniunii Arhitecţilor” (1992, premiul I, în colectivul arh. Viorel Hurduc); amenajare Kilometrul Zero, Piaţa Sf. Gheorghe din București (1992, premiul I). (V.Ţ., R.N.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 22


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

ANTONESCU, Alexandru Ioan (n. 1956, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1982. A lucrat pentru Institutul de Cercetări şi Proiectări Industria Celulozei şi Hârtiei Brăilafiliala București. Lucrări: Zona centrală Ozun, jud. Covasna; design zonă suburbană C.F.R.; fabrica de celuloză sulfit din lemn de foioase la C.C.H. Dej; plan general Mașina de deshidratare C.C.H. Brăila; linia de fabricare a cartonului din Fabrica de hârtie Reconstrucţia din Piatra Neamţ. Publicaţii: A fost membru în echipa revistei Arhitectura. (V.Ţ.) ANTONESCU, Dinu (n. 1909 - m. 1998) Studii: Academia de Arhitectură, dipl. 1935; stagiu de pregătire de doi ani la prestigioasa „Academia di Romania” din Roma (1937-1939). După război se încadrează în învăţământul universitar de arhitectură, de unde este exclus după numai 3 ani, fiind obligat să activeze exclusiv în proiectare. Lucrări: locuinţe- zona centrală Călărași (1962); locuinţe- zona centrală Giurgiu (1963); lucrări de restaurare în zona Curtea Veche şi Hanul cu Tei (19671972, în colaborare cu arh. Constantin Joja şi arh. Nicolae Pruncu). Publicaţii: Pasiunea pentru istorie a generat studii aprofundate din care au rezultat şi următoarele lucrări publicate: Introducere în arhitectura Dacilor (1984); Columna Lui Traian- arhitectura de pe friza sculptată (2009); articole în revista Arhitectura (1967-1983). Cuvintele arhitectului: „Paralel cu activitatea de arhitect in diverse institute de proiectare, pentru că şi pe acestea, din aceleaşi motive, am fost obligat să le

schimb, din anul 1967 am inceput sa public diverse articole şi studii privind Columna Traiană şi ahitectura dacilor. Acestea aveau ca scop să lege studiile [mele] de la Şcoala Română din Roma cu noile cercetări arheologice, începute după 1950 pe întreg teritoriul ţării şi în special în Transilvania, în Munţii Orăştiei." (V.Ţ., R.N.) ANTONESCU, Ioan (n. 1924 - m. 1987) Lucrări: ansamblul de locuinţe, bd. Basarabia, București (1957); Institutul de Biologie şi Patologie Celulară, str. B.P. Haşdeu, București (1979); restaurarea Facultăţii de Medicină din București (1979). Premii: Premiul II pentru „Cantină de 600 locuri” (1955). (V.Ţ.) ANTONESCU, Petre (n. 29.06.1873, Râmnicu Sărat - m. 22.04.1965, Bucureşti) Studii: A părăsit studiile juridice în anul 1893 (Bucureşti) pentru a studia arta de a construi la Şcoala de Arte Frumoase din Paris, dipl. 1899. Funcţii: În 1912 şi între anii 1919 și 1921 a fost președintele Societăţii Arhitecţilor Români. În domeniul valorificării patrimoniului artistic, alături de ing. Gheorghe Balș și de arh. Nicolae Ghika-Budești, Petre Antonescu, ca membru al Comisiei Monumentelor Istorice, a sprijinit arhitecţii, care având sarcina de a proteja monumentele istorice, au pus bazele unei sănătoase tradiţii știinţifice de restaurare. Recunoașterea contribuţiei sale la

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 23


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

mișcarea artistică din prima jumătate a secolului 20, i-a adus numirea ca membru al Academiei Române în anul 1945, iar din anul 1927, devenise membru corespondent al Secţiei de Arhitectură al Academiei San Luca din Roma. Petre Antonescu s-a distins alături de înaintașul său Ion Mincu, în afirmarea existenţei unei arhitecturi românești, activând pe trei planuri conjugate: în învăţământ, în domeniul conservării și restaurării monumentelor istorice și ca practician în arhitectură. Faţă de preocupările prezente încă din ultimii ani ai secolului 19, pentru crearea unei arte cu specific naţional, Petre Antonescu n-a putut rămâne indiferent. Căutător și descoperitor de valoroase monumente de arhitectură veche românească, pe care le-a evocat în culegeri de desene, acuarele și studii istorice, Petre Antonescu a crezut și el ca și înaintașul său, Ion Mincu, în inepuizabilul izvor de inspiraţie pe care îl cuprinde arta creată în trecut de poporul român. Această orientare a constituit principala sa preocupare profesională. Realizările sale au volume echilibrate, structuri logice, linii armonioase, o plastică de detaliu atent studiată și de bun gust. Numeroasele sale lucrări sunt o dovadă a talentului, a vastei sale experienţe și pun în evidenţă știinţa sa în proporţionarea volumelor și arta cu care a știut să sublinieze, cu detalii adecvate, părţile din clădire care se cereau puse în valoare. Format în atelierul profesorilor Julien Gaudet și Edmond Paulin, la vestita Școală de Arte Frumoase din Paris, orientată în acea vreme către un academism de factură clasică, Petre Antonescu și-a început cariera de arhitect sub semnul acestui curent, în spiritul și formele căruia a conceput și realizat multe dintre lucrările sale cele mai importante. Lucrări în Bucureşti: Palatul Primăriei Capitalei (1911), pentru Ministerul de

Construcţii, restructurat după degradările suferite în timpul celui de al Doilea Război Mondial; Banca Marmorosch-Blank (azi BRD) de pe strada Doamnei (1923)(v > Banca Marmorosch-Blank); imobil cu apartamente în Şoseaua Kiseleff, 12 (azi hotel) (1936); locuinţe individuale în Bucureşti: casele (aşezămintele) Brătianu, str. Biserica Amzei nr. 1-5 (1908)(v> Casele Brătianu); casa Oprea Soare, din str. Apolodor nr. 1 (1914) (v. > Casa Oprea Soare); vila din str. Orlando nr. 8 (1904); casa din str. Aurel Vlaicu nr. 10; casa din str. Polonă nr. 8; casa din str. Cobălcescu nr. 1; casa din str. Schitu Măgureanu nr. 11; Palatul Facultăţii de Drept, pe bd. M. Kogălniceanu nr. 24 (1935); Casa de Cultură a Studenţilor din Calea Plevnei nr. 61; Palatul Creţulescu (Kretzulescu)(azi sediul UNESCO), str. Știrbei Vodă 39, Bucureşti (1903)(v>Casa Kretzulescu). Imobilul Societăţii Politehnica, C. Victoriei 118 (1925); Muzeul Arhivelor Statului (1925)(v> Arhivele Statului); imobile de birouri și locuinţe în Piaţa Naţiunile Unite (1927); casa Lipatti, bd. Lascăr Catargiu nr. 12 (1902); vila Malaxa, aleea Alexandru 38 (1907) (v> Casa Malaxa 1); Institutul de Istorie N. Iorga, Bd. Aviatorilor 1 (1939), imobilul cu Teatrul de Comedie din str. Poștei nr. 2. Tot lui P. Antonescu i se datorează realizarea Arcului de Triumf (v> Arcul de Triumf), de la Şosea, construit provizoriu din lemn și stucatură, în anul 1922, și ridicat în forma de azi, pe o structură de beton armat, în anul 1936. Alte lucrări în ţară şi străinătate: Palatul Administrativ din Craiova (19121913); Gara Fluvială Galaţi; Birourile magaziilor de cereale Constanţa, 1907; Palate de Justiţie în Botoșani și Buzău; Catedrala din Galaţi (1911) (v.>Catedrala din Galaţi) unde colaborează cu Ştefan Burcuş; Conacul de la Ștefănești; Conacul de la Păușești-Vâlcea; Institutul

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 24


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Academic Român din Tirana-Albania; clădirea „Academia di Romania”, construită între anii 1930-1931, la Roma, în stilul arhitecturii clasice; Cazinoul și „Hotel Palace” din Sinaia (1913) (v> Cazinouri/ Cazinoul din Sinaia); Hotel Postăvaru din Sinaia. Activitate didactică: Cariera didactică a început-o în anul 1900, la Școala de Arhitectură din București, unde timp de 38 de ani a predat cursul de Istoria Arhitecturii. „Cu ajutorul schiţelor desenate pe tablă cu o rapiditate uimitoare completa descrierea oricărui monument despre care vorbea, analizându-i cu deosebire structura și subliniind importanţa acesteia în determinarea formelor spaţiale”, mărturisea Grigore Ionescu, care l-a avut profesor. Între anii 1931-1938 a fost rectorul Școlii de Arhitectură. Publicaţii: Renașterea Arhitecturii Românești (1939); Biserici nouă proiecte şi schiţe (1942). În anul 1903, în revista Literatură și artă română, nr. VII, P. Antonescu scria: „Există o artă românească, și nu vorbesc de arta românească modernă care-și are talentele sale, și încă mari de tot, ci de arta noastră veche, de marile ei tradiţii, care s-au pierdut din ziua în care renegând și surghiunind tot ce era propriu sufletului lor. Românii, orbiţi de lumea occidentală și într-un nobil avânt de deșteptare, au avut naivitatea acelora care cedează cu bucurie aurul blond și greu din tara lor, în schimbul sticlăriilor fragile și orbitoare ce le aduc solii civilizaţiei”. În anul 1963 a apărut lucrarea Petre Antonescu-clădiri, construcţii, proiecte și studii, care face o amplă prezentare a arhitecturii realizată de Petre Antonescu. Premii: A obţinut Premiul de Stat în 1952 pentru refacerea şi supraetajarea Palatului fost al Ministerului Lucrărilor Publice. (V.Ţ., S.T.)

ANTONIANU, Ştefan (n. 1933, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1959. A activat în cadrul Institutului de Proiectare al Cooperaţiei Meșteșugărești din București şi a coordonat realizarea, în ţară, a unui număr mare de dotări și prestări servicii ale cooperaţiei. Lucrări: Gara Nouă din Braşov (1962, în colaborare); sediu birouri UCECOM, Calea Plevnei, București (1970); bloc locuinţe UCECOM, str. Maria Rosetti, București (1973); Casa de Modă din Sibiu (1980, în colaborare cu arh. Vasile Ţelea). (V.Ţ.) ANTONIU, Ştefan (n. 1920 - m. 1981) Studii: FA, dipl. 1945. Lucrări: S-a implicat în realizarea, după război, a primelor dotări sanitare, dintre care relevantă este Policlinica din Baia Mare (1953); Fabrica de Anvelope „Danubiana” din București; Combinatul Chimic de la Ișalniţa-Craiova. Din anul 1954, timp de 25 de ani s-a specializat în construcţii industriale, în calitate de arhitect la Institutul de Proiectare pentru Industria Chimică. Cercetare ştiinţifică: În anul 1966 a participat la Seminarul Internaţional de Arhitectură Industrială, de la Vevey Montreux în Elveţia. (V.Ţ.) APOSTOL, Eugen (n. 1939- m. 2012) Studii: IAIM, dipl. 1962. Lucrări: Sediul Politico-Administrativ, Târgu Jiu (1972); Teatrul Naţional,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 25


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

București (1972) - împreună cu Horia Maicu, Romeo Belea, Nicolae Cucu (autori), Anton Teodorov, Ruxandra Fotino, Richard Bordenache ş.a.; Hotel „Mila 14,5” (autori: Mircea Ochinciuc, Mircea Lupu; colaboratori: Alexandru Sandu, Eugen Apostol), Delta Dunării (1974); Palatul Sporturilor şi Culturii (6000-8000 de locuri) (în colectiv, autori principali: Cezar Lăzărescu şi Gabriel Cristea), București (1974); Ambasada României la Beijing (1977) (în colectiv, autori principali: Cezar Lăzărescu şi Gabriel Cristea). Activitate didactică: S-a dedicat îndeosebi activităţii didactice în cadrul IAIM, unde a rămas asistent după absolvire, devenind apoi profesor doctor arhitect, conducător de doctorate, membru în comitete ştiinţifice. Publicaţii: Într-un studiu dedicat arhitecturii românești dintre anii 19471987, publicat în Rev. Arhitectura nr. 6/1987, E. Apostol remarca: „Fără a fi arhitecţi, străbunii noștri, ridicându-și casa, au făcut arhitectură. Și încă una de calitate, osebită între alte plăsmuiri din lumea largă. O arhitectură a dreptei măsuri care nu a cunoscut corupţia dimensională, ci a rezultat dintr-o armonie a mărimilor între ele și din armonia lor întreagă faţă de om, pe care l-a învăluit într-o blândă supunere a comensurabilităţii proprie sieși.” -Numeroase articole în revista „Arhitectura” Concursuri: „Locuinţe sătești - zona Transilvania” (1969, menţiune) (V.Ţ., S.T.) ARBOREANU, Ioan (n. 1936) Studii: IAIM, dipl. 1967. Lucrări: Laboratoare la Institutul de Izotopi Stabili, din Cluj; Hala Comercială din Bistriţa; blocuri de locuinţă, în Micro III Gheorgheni, din Cluj; cantină la Complexul Studenţesc II din Cluj;

Complex Comercial în Zalău; Bis. Adormirea Maicii Domnului, str. Giordano Bruno 45, Cluj (1995). Activitate didactică: S-a implicat în activitatea didactică, la Liceul de Construcţii și la Institutul Politehnic din Cluj, din anul 1971. (V.Ţ.) ARDAN, Ion N. (n. 1925, Ploieşti) Studii: IAIM, dipl. 1961. Lucrări: proiect sistematizare cvartal, Republicii, Ploieşti (coautor); execuţie cvartal locuinţe, Fieni, jud. Prahova; Sediul administrativ Poşta din Ploieşti; fabrica de mobilă din CIL, Focşani; fabrica de confecţii, Focşani; locuinţe în jud. Buzău; construcţii socio-culturale, industriale şi agro-zootehnice în judeţul Buzău; construcţii industriale pentru Fabrica de becuri Fieni; construcţii industriale hidrotehnice la hidrocentrala Moroeni, jud. Prahova. Activitate didactică: A ocupat funcţia de lector la Şcoala profesională de Construcţii din Ploieşti, a fost lector la Şcolile de calificare construcţii şi instalaţii din Ploieşti şi Buzău. Cercetare ştiinţifică: Inovaţii şi raţionalizări în proiectare şi execuţie (cca. 25 brevete). [*] (R.N.) ARION, Vasile S. (n. 1902 - m. 1977) Anul absolvirii: 1929 Lucrări: bloc de locuinţe, Piaţa Amzei/str. Mendeleev, București (1935, în colaborare cu G.M. Cantacuzino); blocul de locuinţe Carlton, bd. N. Bălcescu, București (1936, în colaborare cu G.M. Cantacuzino); hotel Rex, Mamaia (1936-1940, în colaborare cu G.M. Cantacuzino). (V.Ţ.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 26


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

ARSENE, Vladimir (n. 1951) Studii: IAIM, dipl. 1976. Funcţii: În anul 1978 a plecat la New York, unde a devenit, din anul 1993 membru al Institutului American al Arhitecţilor. Între anii 1980-1984 a lucrat pentru biroul de arhitectură Harrison & Abramovitz din New York, iar după aceea a ales să se mute la New Jersey la firma Grad Associates. Din anul 1991 șia deschis la New York propria firmă de arhitectură. după 1993, când și-a înfiinţat și în București propriul birou de arhitectură cu un colectiv avându-i ca principali colaboratori pe arh. Călin Negoiescu și arh. Cristiana Ștefan. Lucrări: Școala de Afaceri la Universitatea Seton Hall din New Jersey, SUA (1994); Kozlowsky Hall din New Jersey, SUA (1996); un turn de 25 etaje care avea la parter o școală de avocatură (în cadrul firmei Grad Associates); un ansamblu imobiliar în Manhattan, NewYork; în Bucureşti: sediul MINDBANK, Calea Griviţei (1996); imobil birouri CONNEX , str. Avrig (2002); imobil birouri ORANGE, Bd. Lascăr Catargiu (2003); imobil birouri Mecano-Export, Bd. Dacia (2009); sediul firmei LAFARGE (2005); Centru de afaceri în Piaţa Charles de Gaulle (2005); Centru de afaceri „America House”, Bd. N. Titulescu (2006); Ambasada Canadei, str. Tuberozelor 1-3/ şoseaua Kiseleff (2006); imobil birouri TOPLINE, bd. Regina Maria (2007); imobil locuinţe, Aleea Alexandru 32 (2008); bloc de locuinţe, str. Virgiliu (2008); turnul de birouri „Premium Plaza” str. Dr. Felix (2008); imobil birouri, str. Dimitrie Pompei (2008); bloc dr locuinţe, str. G. Călinescu (2009); complexul de birouri „Sema Park”, Splaiul Independenţei

(2009); imobil de birouri UTI, str. Vasile Lascăr (2009); imobil locuinţe, str. Rahmaninov (2010); turnurile de birouri „City Gate”, Piaţa Presei (2010); ansamblul de locuinţe „Rose Garden”, șos. Colentina (2010); imobil birouri „Cathedral Plaza”, str. Gen. Berthelot (2011); sediul Unicredit Ţiriac Bank; alte lucrări în ţară: modernizare și extindere magazin „TOMIS” din Constanţa (2004); în stadiu de proiect: Ana Tower, bd. Poligrafiei, București; Craiova Tower, Craiova; Filan Apartment Tower, bd. Vergului, București; Poligrafiei Apartment Tower, bd. Poligrafiei, București; Șerban Vodă Business Tower, bd. Şerban Vodă, București. Activitate didactică: profesor adjunct la New Jersey Institute of Technology şi la School of Architecture Newark, New Jersey (1988-1995), profesor la Pratt Institute, School of Architecture (19941995), visiting-professor la Int'l Architecture Summer Program, Pratt Institute, School of Architecture (19901992), visiting-professor la Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu", Bucureşti (2004-2005). Premii: International Competition Santa Barbara, California, premiu (1983); Roger Williams School of Architecture International Competition, premiu (1985); High-rise Apartments Competition, Frankfurt, Germania, premiul I (1990); Industrialexport Business Center Competition, Bucureşti, România (1992); Mindbank Headquarters Competition, Bucureşti, România (1994); Bienala de Arhitectură, Bucureşti, România, premiul I (1996); medalia de bronz pentru Excelenţă în Arhitectură, American Institute of Architects, pentru Kozlowsky Hall, South Orange, New Jersey (1997); medalia de onoare pentru arhitectură de interior, American Institute of Architects, New York (1998); premiile Bienalei de Arhitectură de la București, în anii 1996,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 27


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

2009; premii la Anualele de Arhitectură din Bucureşti în anii 2003, 2005, 2009; premiul I la Concursul pentru Apartamente de Lux, Frankfurt 1990. În anul 2007, Fundaţia Arhitext a editat o monografie despre Vladimir Arsene. (V.Ţ.) ASACHI, Gheorghe (n. 1788, Herţa, Ucraina - m. 1869) Studii: Lemberg/Lvov/Lwow, azi Lviv, Ucraina (1796-1804); Viena (1805-1807, studiază astronomia, matematicile superioare şi pictura) şi Roma (18081807, studiază arta, arhitectura şi arheologia). Obţine un doctorat în filozofie, diplome de arhitect şi inginer. A fost un îndrumător şi animator al vieţii artistice şi culturale, unul din pionierii picturii româneşti, iniţiatorul învăţământului artistic în şcolile moldoveneşti. Lucrări în Iaşi: casa SturdzaPăstrăvanu; vile în cartierul Copou; Obeliscul leilor sau Monumentul Regulamentului Organic în Grădina Publică din Iaşi (1934). Activitate didactică: A predat desenul şi istoria artei începând din 1913. A înfiinţat o clasă de pictură şi una de arhitectură la Academia Mihaileană (v.→ Academia Mihaileană-Iaşi), a introdus în ţară litografia etc. Din 1814 a introdus la Academia Domnească din Iaşi un curs de inginerie şi hotărnicie şi un curs de matematică teoretică şi aplicaţie practică de geodezie şi arhitectură, cu predare în limba română. A înfinţat în anul 1841 Şcoala de arte şi meserii din Iaşi. Activitate ştiinţifică: Tot Gh. Asachi este primul arhitect român care iniţiază cercetări asupra monumentelor istorice din ţară. Publicaţii: editor gazeta politico-literară Albina românească (din 1850, Gazeta de Moldavia). (V.Ţ., R.N.)

ASLAN, Victor Teodor (n. 19.10.1919, Bucureşti - m. 1.04.1982, Bucureşti) Studii: FA, dipl. 1951. Lucrări: Teatrul de Vară „N. Bălcescu”, București (1953, autor arh. P.E. Miclescu, în colaborare cu arh. D.V. Marinescu ş.a.); Teatrul Masca din bd. Bucureştii Noi (1953, autori arh. D. Bacalu, N. Porumbescu, T. Stănescu ş.a.); Stadionul Progresul (1953); ansamblu rezidenţial în cartierul Griviţa, București (1954); cvartal de blocuri, București Noi (1954-1958, în colaborare cu arh. A. Iotzu ş.a.); Casa Radiodifuziunii, str. g-ral Berthelot (autor arh. T. Ricci, M. Ricci, J. Beral ş.a.); sediu politico-administrativ, Alexandria; ansamblul de blocuri din centrul oraşului Suceava (1960, în colaborare cu arh. Alexandru Iotzu, N. Scully); complex de odihnă, Eforie Sud (1960); locuinţe, magazine și hotel „Ceahlăul” în zona centrală din Piatra Neamţ (1966, în colaborare cu arh. A. Iotzu, G. Rudich); rectoratul din campusul universitar Politehnica (19681970, autor arh. O. Doicescu); Institutul Politehnic București (1970, şef de proiect Octavian Doicescu); hotel „Parc” din Turnu Severin (1969, în colaborare cu arh. A. Iotzu); reconstrucţia teatrelor din Reşiţa şi Drobeta Turnu Severin. Activitate didactică: cadru didactic apreciat al IAIM (peste 20 de ani). Premii: Premiul I: Sistematizarea pieţei Nicolae Bălcescu (azi Piaţa Teatrului Naţional din București) (1956); Premiul III: Sistematizarea Centrului SocialCultural Lunca Bârzavei, Reșiţa (1979); UAR, 1960- Ansamblul central de blocuri din Suceava; UAR, 1965, menţiunehotelul Ceahlăul din Piatra Neamţ; UAR, 1965, menţiune- ansamblul central din Piatra Neamţ.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 28


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

A alternat în tinereţe activitatea profesională cu viaţa sportivă, practicând rugby-ul. A fost selecţionat în lotul naţional. (V.Ţ.) ASQUINI, Victor (n. 1892 - m. 1969) Arhitect de origine friulană, stabilit în România. Studii: Arhitect recunoscut fără diplomă. Lucrări în Bucureşti: casa Rossi (19321933, demolată); casa Tabacu (19321933); casa Apostolescu, str. Mătăsari 36 (1938); casele Pr. Stănciulescu și Dr. Enculescu, în Parcul Domenii (19391940); casa Pomojescu (1942); bloc de locuinţe, str. Ghenadie Petrescu 118 (1933); vilă, str. Ghenadie Petrescu 207 (1934). Publicaţii: Manualul Arhitectului (1940); Indicator Tehnic în Construcţii. Date Tehnice, Organizarea lucrărilor, metode de lucru, Analize de preţuri (1938), reeditat de mai multe ori și premiat de către Societatea Arhitecţilor Români; Dosar-Deviz de construcţii; Directive în Construcţii. În anul 1928 a făcut parte din redacţia revistei Căminul, revistă care a apărut timp de doi ani. Între anii 19341944 a fost prezent cu articole privind materiale, mijloace și tehnici de realizare a construcţiilor, în revista Arhitectura, dând dovada unor valoroase aptitudini tehnice. (V.Ţ., R.N.) ATANASIU, Crişan Viorel (n. 1942, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1966. Funcţii: A făcut parte din Comitetul de conducere al

Ordinului Arhitecţilor. Lucrări: În cadrul Institutului de proiectare al Ministerului Comerţului a participat la realizarea unor dotări specifice ca: hotel „Semenic” din staţiunea Semenic (1976); Complex Comercial la Vulcan (1987); alte lucrări: hala de Turboagregate de la IMGB, Bucureşti (1969, în colaborare cu arh. Al. Farcaşiu); Pavilionul de Cercetare la IMGB, Bucureşti (1973); complex de alimentaţie publică la Vulcan (1978); magazin universal la Sighişoara (19851991); realizări recente: vilă la Snagov (2010). Concursuri: În anul 2000 a obţinut o menţiune la concursul pentru „Catedrala Patriarhală” din București pe amplasamentul din Piaţa Unirii (împreună cu arh. Petre Ciută). Premii: UAR, 1969: hala pentru torboagregate de la IMGB. (V.Ţ., R.N.) ATANASESCU, Iancu (n. 26.01.1894, Călăraşi - m. 9.02.1980, Craiova) Studii: A absolvit Liceul "Mihai Viteazul" şi Institutul Electrotehnic din Bucureşti (1921). A terminat Şcoala de Operatori Topometri din cadrul Ministerului Domeniilor şi Şcoala Superioară de Arhitectură, dipl. 1926. Se afirmă în domeniul restaurărilor de monumente istorice. Funcţii: În perioada 1927-1944 a condus Serviciul Tehnic din Comisia Monumentelor Istorice a Regionalei Oltenia, apoi Serviciul Tehnic al Mitropoliei Olteniei (1948-1957). A fost arhitect proiectant la Institutul de Proiectare Regională Craiova (19571968) şi restaurator al monumentelor istorice şi de artă din ţinuturile Olteniei. Lucrări: proiecte de restaurare a unor mănăstiri: Cozia, Cornet, Govora, Dintrun Lemn, Polovragi, Crasna, Mamul, Iezer, Brâncoveni, Gura Motrului, Topolniţa, Hurezi, Arnota, Bistriţa,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 29


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Bucovăţ, Jitianu, Sadova ş.a.; restaurarea a numeroase monumente istorice de arhitectură civilă craiovene: Casa Glogoveanu (extindere), Casa Băniei, extinderea Palatului de Justiţie (azi Universitatea din Craiova), Policlinica "Dr. Nicodim" şi alte aproximativ 60 de proiecte de biserici noi şi peste 200 de locuinţe particulare; locuinţe în Craiova, Târgu Jiu și Turnu Severin. Activitate ştiinţifică: studiu despre Biserica „Sfântul Dumitru" din Craiova (1931, revista Ion Maiorescu); Mănăstirea Bucovăţ (1932, revista Ion Maiorescu); Mănăstirea Polovragi (1932, revista Ion Maiorescu); Mănăstirea Brâncoveni (1954, în revista Mitropolia Olteniei). Publicaţii: Culele din Oltenia (1974, în colaborare cu Valeriu Grama); Lista monumentelor istorice din Craiova (aproximativ 130, în anul 1931). A publicat mai multe articole şi studii de specialitate în revistele vremii: Mitropolia Olteniei (1954,1957), Ramuri (1937, 1938, 1939), Ion Maiorescu (1931, 1932). (V.Ţ., R.N.) AUDISIO, Gheorghe A. (n. 1894, Bucureşti-?) Studii: École Nationale Supérieure des Beaux-Arts din Paris, dipl. 1927. Între 1928-1929 a lucrat la Casa Centrală a Asigurărilor Sociale, apoi la I.P.C. până în 1952. Din 1953 a lucrat la I.S.P.R.O.R. ca arhitect proiectant principal. Lucrări: policlinici și administraţii de asigurare sociale (1930-1949); imobil cu mai multe apartamente în str. Grigore Alexandrescu nr. 3, Bucureşti (1930); cămin de copii C.S.P., blvd. M. Kogălniceanu, Bucureşti (1950); Palatul administrativ din Oraviţa (1932, în

colaborare cu arh. Henrieta DelavranceaGibory); Școala Profesională Hunedoara. [*](O.M.) AUNER, Niels Karl Studii: IAIM, dipl. 1970. Membru al UNRMI-uniunea naţională a restauratorilor de monumente istorice; AEERPAasociaţia europeană a antreprizelor de restaurare a monumentelor istorice. Funcţii: Expert în domeniul restaurării monumentelor istorice. Lucrări: lucrări de sistematizare urbană şi rurală; lucrări de locuinţe şi social culturale în ţară; şcoli; centre comerciale în străinătate (Libia); lucrări de arhitectură industrială şi lucrări de îndrumare tehnologică cu specific industrial; lucrări pentru lăcaşe de cult, peste 20 biserici noi din lemn în diverse zone ale ţării; lucrări de restaurare a unor monumente istorice: ansamblul Mănăstirii Văcăreşti Bucureşti, biserica palatului Mogoşoaia, biserica Mănăstirii Snagov, biserica Doamnei din Bucureşti; lucrări de sistematizare şi strămutare de monumente în ansambluri etnografice în aer liber: muzeele în aer liber din Sighetu Marmaţiei, Oaş, Vâlcea, Bucureşti; restaurarea a peste 80 de biserici de lemn în majoritatea zonelor etnografice, respectiv în judeţele Sălaj, Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Suceava, Dâmboviţa, Vrancea, Hunedoara, Alba, Harghita, Mureş. Publicaţii: lucrări de sinteză în domeniul restaurării monumentelor: Manual privind tehnologia restaurării monumentelor din lemn; Ghid privind costurile şi consumurile de resurse în activitatea de restaurare a monumentelor din lemn. Premii: Ordinul Meritului Cultural în grad de ofiţer. [**](R.N.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 30


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

B BABICI, Bogdan Studii: IAIM, dipl. 1999; master 2002. A beneficiat de o specializare la biroul de arhitectură Cesar Pelli & Asoc. din New York (2000-2001). Lucrări: Locuinţă în Samurcași, Buftea (2001, în colaborare cu arh. Radu Teacă); Pavilion expo auto, Găneasa (2001); Motel la Km. 36, Autostrada BucureștiPitești (2003); amenajare sediu Den Braven (în colaborare cu arh. Eliodor Streza, arh. Roxana Nistor); amenajare Ministerul Tineretului şi Sportului (în colaborare cu arh. Eliodor Streza, arh. Roxana Nistor); locuinţă individuală, str. C. Porumbescu, Voluntari, jud. Ilfov (2005); Minihotel pe Valea Râșnoavei (2006); locuinţă individuală în Pipera, jud. Ilfov (2006); locuinţă individuală, str. Radului, București (2006); imobil birouri, str. M. Eminescu 238, București (2007); ansamblu rezidenţial, Comuna Pantelimon, jud. Ilfov (2007); locuinţă de vacanţă la Găneasa, jud. Ilfov (2009); locuinţă individuală, str. Vultureni 43, București (2010); imobil locuinţă, Intrarea Tipografilor 6, București (2010); bazin didactic localitatea Câmpina (în colaborare cu arh. Anca Păunescu, co-autor arh. Lucia Simion)(2001); pensiunea turistică „Atra” din Valea Doftanei, Jud. Prahova (2011, în colaborare cu arh. George Maftei, coautor arh. Bogdan Brandiburg); clădire de birouri S+D+P+11E, str. C.F. Robescu, Bucureşti (2012, în colaborare cu arh. Eliodor Streza). Premii: A fost premiat la Anualele de Arhitectură, București 2003 (premiul II la secţiunea Amenajări interioare), 2007, 2010, 2011. (V.Ţ., R.N.)

BÁBOLNAY, József (n. 1886, Dej - m. 1983) Studii: studiază la București în atelierul lui Ö. Lechner, arhitect de orientare secesionistă. Lucrări: Banca de Comerţ din Timișoara (1913). În anul 1924, emigrează în Statele Unite, construind la New York primul teatru transformabil în cinematograf (1931). (V.Ţ). BACALU, Dan (n. 1920) Studii: Facultatea de Arte Frumoase din Bucureşti (1945-1947), Academia de Arte Plastice Repin, Leningrad (1948-1952, dipl. 1952), Facultatea de Arhitectură (1946-1948). Lucrări: cinematograful Înfrăţirea între popoare, ulterior Teatrul Masca (bd. Bucureştii Noi)(1953-1954, în colaborare cu arh. N. Porumbescu, arh. T. Stănescu ş.a.); sistematizarea Pieţei Sala Palatului (1958-1960, în colaborare cu arh. H. Maicu, N. Bădescu, D. Marcu, D. Stănescu); ansamblu de locuinţe, bd. Ferdinand I (Gara de Est) (1962, în colaborare cu arh. G. Cristea, Gh. Nădrag); cămine studenţeşti (1965, în colaborare cu arh. C. Lazăr); licee şi şcoli generale (1967, în colaborare cu arh. A. Costin, A. Ivăneş ş.a.). Premii: UAR, 1964: Elemente spaţiale mari prefabricate şi prefinisate pentru clădiri (menţiune); UAR, 1967: licee şi şcoli generale tip. Premiul CSCAS, 1965: cămine studenţeşti (proiecte tip). (V.Ţ., R.N.) BACIU (ROŞCA) Pompilica (n. 1933, Buzău) Studii: IAIM, dipl. 1959. Timp de 13 ani, până în anul 1972, a lucrat la Oradea, în proiectare și la Primărie.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 31


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Activitate didactică: profesor la Şcoala Postliceală de Arhitectură din Oradea (până în anul 1972); profesor la Școala Postliceală de Arhitectură din Bucureşti, unde a predat „urbanism” (1973-2000). Publicaţii: A făcut parte din colectivele care au elaborat manualele școlare de specialitate și anume: Sistematizare (1979); Arhitectură și sistematizare (1980). (V.Ţ.) BALAMACE, Tiberiu (n. 1938, Silistra) Studii: IAIM, dipl. 1961. Lucrări: punct comercial Dacia, Hunedoara (șef proiect); Micro III Hunedoara, complex comercial (membru în colectiv de elaborare); complex comercial Corvinul, Hunedoara (șef proiect); complex comercial centru, Hunedoara (membru în colectiv); Ambasada RSR la Ankara (membru în colectiv); EREN (membru în colectiv); Complex comercial Micro 16 A Galaţi (șef proiect); casa de cultură Galaţi (șef proiect); Casa de cultură Galaţi; bloc G Micro 16 - 16A, Galaţi (coautor). [*](O.M.) BALAZS, Zoltan (n. 1932) Lucrări în Cluj: blocuri locuinţe în: str. Caragiale 5 (1966), Piaţa Mihai Viteazul 9 (1959), str. Dubălani 36 (1963), str. Dragalina (1964), str. Horea 94 (1959); laboratoarele Facultăţii de Chimie, str. A. Ianoș 11 (1963); cămin studenţesc, str. Hașdeu (1976); Centru Teritorial de Calcul, str. Republicii 104 (1971); Facultatea de Medicină Veterinară, str. Mănăştur (1967); Dispensarul din complexul Studenţesc, str. Observatorului (1972); Cantina Studenţească, str. Observatorului (1972); Cămine Studenţești, str. Observatorului (1972) și str. Hașdeu (1964 și 1977); Liceul de Informatică,

Calea Turzii (1976); Policlinica Universitară, str. Moţilor (1971); Grupul Social Studenţesc „Aurel Vlaicu” (1978). (V.Ţ.) BALLU, Albert (n. 1.06.1849, Paris - m. 1930) Arhitect francez, activ şi în România, fiu al arhitectului francez Théodore Ballu (1817-1885). Studii: Învaţă mai întâi cu tatăl său, apoi la Școala de Arte Frumoase din Paris, dipl. 1872. Lucrări: Restaurează numeroase monumente în Franţa şi în străinătate şi construieşte Palatul Charleroi din Belgia (1875-1879). Lucrări în București: Albert Ballu a fost chemat să proiecteze Palatul de Justiţie, unde arh. Ion Mincu a fost însărcinat cu urmărirea lucrărilor de execuţie şi efectuarea decoraţiilor interioare (plafoane, lambriuri, mobilier pentru sălile de ședinţe) perfect armonizate cu celelalte spaţii de factură clasică. Lucrările au fost terminate în anul 1895. Concursuri: Premiul I pentru Palatul de Justiţie din Charleroi, Franţa; Premiul II pentru Palatul Senatului din București. Premii: Grand prix la Expoziţia Universală din 1889, pentru Pavilionul Agriculturii. (V.Ţ., S.T.) BALOŞIN, State (n. 1892 - ?) Studii: FA, dipl. 1915. Lucrări: casa Grigore Junian, cartierul Dorobanţi, București (1924); casa Ștefănescu, Dorobanţi, București (1924); Banca Populară „Înfrăţirea” din Domnești, Muscel (1924); casa Filliti, Parcul Inginerilor CFR, București (1925); vila Angelescu, Predeal (1925); restaurantul „Monte Carlo” în Cișmigiu, București (azi demolat); vila Radoslav, București (1932); locuinţă individuală, str. Popa Tatu, București (1924); bloc de

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 32


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

locuinţe „Creditul Rural”, bd. I.C. Brătianu (1932); imobilul „Cișmigiu Palace”, Grădina Cișmigiu /str. Marcovici, Bucureşti (1933); Monument- Criptă al Eroilor din 1916-1918, Drobeta Turnu Severin (1933, sculptori: T. Burca, C. Umberto); bloc de locuinţe „Creditul Minier”, bd. Bălcescu, București (1934); bloc de locuinţe „Wilson”, bd. Bălcescu, București (1934); bloc de locuinţe str. Brezoianu 29, București (1935); casa Bilciurescu, str. B. Șt. Delavrancea, București (1935). Premii: Premiul III la concursul pentru „Primăria Municipiului București”(1926). (V.Ţ.) BALŞ, Gheorghe (n. 24.04.1868, Adjud - m. 22.09.1934, Bucureşti) Studii: Inginer şi istoric de artă, membru titular al Academiei Române. Se distinge atât în domeniul restaurării monumentelor istorice, cât și ca cercetător al vechii arhitecturi, putând fi considerat printre fondatorii istoriei arhitecturii românești. Funcţii: A făcut parte din comisia monumentelor istorice (din 1923). La 4 iunie 1923 a fost ales membru titular al Academiei Române, între mai 1928 și mai 1931 fiind vicepreședinte al înaltului for. La 9 iunie 1925 a ţinut discursul de recepţie, vorbind despre începuturile arhitecturii românești din Moldova. Lucrări: A colaborat și la câteva lucrări edificate în epocă: Podul de la Cernavodă (cu A. Saligny); Construcţii în Portul Constanţa; Institutul de seruri și vaccinuri „Louis Pasteur” București. Publicaţii: Biserica din Filipeștii de Pădure (1908); O vizită la câteva biserici din Serbia (1911); Histoire de l’art roumain ancien (Paris, 1922, în colaborare); Bisericile lui Ștefan cel Mare (1926); Bisericile și mănăstirile

moldovenești din veacul al XVI-lea (1928); Biserica din Lujen (1930); Influences arméniennes et georgiennes sur l’arhitecture roumaine (1931); Despre biserica Prislopului (1932); Les monuments byzantins de Roumanie (1932); Bisericile și mânăstirile din veacurile XVII si XVIII (1933); Contributions à la question des églises superieures superposées dans les domaine byzantin (1934). (V.Ţ., R.N.) BALŞ, Ştefan Lupu M. (n. 27.10.1902, Bucureşti - m. 1994) Arhitect, istoric de arhitectură şi important restaurator de monumente român. Studii: Școala Superioară de Arhitectură, dipl. 1927; bursier la Școala Română din Roma (1928- 1929). Și-a dedicat activitatea domeniului restaurării monumentelor istorice. Lucrări de restaurare: bisericile: Sf. Elefterie Vechi (1930), Creţulescu (19321939), Scaune (1934-1947), Sf. Spiridon Vechi (1937), Antim (1946), Snagov (1947), Patriarhiei (1962), Radu Vodă (1962), Sf. Gheorghe Nou (1974, 1987), toate din București; bisericile Golia (1944), Cetăţuia (1943), Sf. Sava (1939), Bârnova (1937), în Iași; mânăstirile Neamţ (1930, 1960), Căldărușani (1947, 1965), Cernica (1960), Brebu (1963), Hurez (1961-1975), Moldoviţa (19661970), Râșca (1968-1975), HodoșBodrog, din jud. Arad (1979); Catedrala Romano-Catolică (1967-1975); Catedrala Ortodoxă (1967-1971); Cazarma Babilon și Sala Unirii (1968), toate din Alba Iulia; bisericile din Borzești (1934, 1943), Precista din Bacău (1936), Dobrovăţ (1938), Sf. Ioan din Piatra Neamţ (1937), Sf. Dumitru din Suceava (1943); Biserici

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 33


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

din Burdujeni Suceava (1944), Sf. Gheorghe din Pitești (1968), Brădet (1966), Războieni-Neamţ (1975); Cetatea Neamţ (1963-1970); Cula Duca din Măldărăști (1965); Cetatea Câlnic (1962); Episcopia Romanului (1938); Palatul Episcopal din Huși (1936); Mausoleul de la Buftea (1938); vile la Balcic: Pherekyde (1937), Constantinescu (1938); Biserica din Balcic (1938). Publicaţii: monografii despre: Mănăstirea Neamţ (1958), Mănăstirea Moldoviţa (1958), Mănăstirea Humor (1965), Mănăstirea Secu (1966), Mănăstirea Potlogi (1968). A colaborat intens prezentând studii în Buletinul Monumentelor Istorice, privind problematica restaurării. (V.Ţ.)

Premii: UAR, 1975: ansamblul de blocuri din Cal. Dorobanţilor. Cutremurul din anul 1977 a curmat o carieră promiţătoare. (V.Ţ.)

BANCIU, Gabriel Lucrări: ansamblu Hotelier „Orfeu”, „Amiral” și „Comandor” din Mamaia (1979); Casa de Cultură, bd. Lăpușneanau, Constanţa (1981); ansamblu Hotelier „Lido”, „Savoy” și „Ambasador” Mamaia (1984). (V.Ţ.)

BARONCEA, Ion Justin (n. 1974, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1998; master în urbanism (1998- 1999); doctorand al UPC Barcelona (2000-2004, bursier AECI). Activitate didactică: asistent al catedrei de urbanism a UAUIM (1999-2000). Participă la numeroase congrese, seminarii, conferinţe. Concursuri: 2003- Menţiune Habitatge Jove, Llum Verd Barcelona; 2003Premiul I Hotel Paseig de Gracia, Barcelona (în colaborare cu arh. Juan Trias de Bes şi Carlos Ferrater); 2004Proiect nominalizat Habitatge Jove, Heigh Park Barcelona. Premii: Premiul special UIA Berlin pentru The Core Berlin (2002); Premiul I pentru sediul Coca Cola Barcelona (2002, în colaborare cu arh. Juan Trias de Bes şi Carlos Ferrater). [**](R.N.)

BARNA, Gloria (n. 28.11.1934, Constanţa - m. 4.03.1977, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1958. Lucrări în Bucureşti (în colectiv): ansamblul de locuinţe din Drumul Taberei (1961); ansamblul de locuinţe din şos. Pantelimon (1976); ansamblul de locuinţe din şos. Iancului (1978); ansamblul de locuinţe din Calea Dorobanţilor (1975); bloc de locuinţe pentru Corpul Diplomatic, str. M. Eminescu (1975); Club sindical în cartierul Militari; Policlinică în Drumul Taberei.

BARTHON, Ştefan (n. 1936, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1961; doctor în 1987. A activat în special în domeniul arhitecturii industriale și a proiectării tipizate a subansamblelor și detaliilor de arhitectură, în definitivarea unor norme, standarde și normative naţionale de specialitate (1973-1990). A fost unul dintre cei mai apreciaţi verificatori de arhitectură. A făcut parte din colectivul de elaborare de normative în construcţii în cadrul I.P.C.T. Lucrări: ansamblu de blocuri în Ploieşti (1962-1963): fabrică de prefabricate în

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 34


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Ploieşti (1963); Fabrica de sticlărie, Militari, București (1966-1970. în colaborare cu arh. Ghe. Petrescu şi C. Bălan); Fabrică de porţelan de menaj din Curtea de Argeş (1972); Fabrica de sticlărie menaj din Turda (1973), Târgu Jiu, Timişoara (1972); concepţii şi soluţii industrializate pentru realizarea pereţilor exteriori la construcţii industriale (1973, în colaborare cu arh. V. Jipa, I. Oprişescu); Abator și Fabrică de produse din carne de la Căzănești, Ialomiţa (1976). Cercetare ştiinţifică: Deţine 6 invenţii brevetate între anii 1972 - 1986. Premii: UAR, 1970: Fabrica de articole din sticlă, Bucureşti; UAR, 1973: Concepţii şi soluţii industrilizate pentru realizarea pereţilor exteriori la construcţii industriale; UAR, 1973 (menţiune): Fabrica de articole din sticlă, Turda. Iubitor de muzică, a urmat timp de doi ani cursurile de la Conservatorul din București, însă a renunţat în favoarea arhitecturii. (V.Ţ., R.N., S.T.) BASMAGEAN, Magardici (n. 1880, Adrianopol, Turcia - m. 1972) Studii: Politehnica din Padova, Italia, dipl. 1901, echivalarea studiilor din partea Academiei de Arhitectură din Bucureşti în 1934. Funcţii: a activat în Ministerul Lucrărilor Publice, Direcţia Generală a Refacerii (1941-1944); Şef al Serviciului Urbanism al jud. Argeş (1948-1949); a lucrat în cadrul Sfatului popular Raionul Piteşti, sector Gospodării locale şi comunale (1951-1953). Lucrări: A proiectat numeroase lucrări în oraşul Bazargic, capitala vechiului judeţ Caliacra: moscheea Haci Osman a cărei cupolă din beton măsura diametrul de 10m (1929), casa dr. Salby (1930), şcoala de copii (1930), Fabrica de Pâine Dumitrescu (1932), casa de raport Marco (1934); alte lucrări: casa si clinica dr.

Simof (1936); Tribunal în vechiul judeţ Ismail (1942); vila col. Veleanu (Balcic); Clubul Comercianţilor (Ismail); proiecte de restaurare pentru numeroase biserici în jud. Cetatea Albă şi Ismail; Sfaturi Populare, cămine culturale şi şcoli cu 2,3,4 şi 5 clase în jud. Argeş (1945-1953). [*](R.N.) BAŞCA, Radu (n. 1936) Studii: IAIM, dipl. 1959. Lucrări: Specializat în dotări pentru comerţ, a realizat: magazin BIG, Berceni, București (1975); magazin general „Orion”, Piatra Neamţ (1975); magazin universal „Dumbrava”, Sibiu (1978); magazin universal „Unirea”, Alba Iulia (1985); magazinul Tineretului, Bd. Unirii, București, transformat în anul 2002 în Tribunal (1989). (V.Ţ.) BAUCHER, Alexandru (n. 16.09.1877, Nisa, Franţa - m. 1.09.1935) Studii: Arhitect recunoscut fără diplomă. Lucrări: Lucrează în București ca arhitect, colaborând la începutul carierei cu arh. Ion D. Berindey. Între anii 19281930, colaborează cu Nicolae GhikaBudești la extinderea Universităţii din București. Alte lucrări: imobil pentru locuinţe, str. General E. Broșteanu, Bucureşti (1934); conacul din Segarcea (jud. Dolj). (V.Ţ., S.T.) BAUCHER, Ioan (n. 15.05.1913, Bucureşti - m. 1999) Studii: FA, dipl. 1944. Fiul arh. Alexandru Baucher. Lucrări: imobilul situat în str. Justiţiei, nr. 11, București (1947); restaurarea Școlii N. Iorga din Vălenii de Munte

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 35


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

(1948); Schiţa de sistematizare a Municipiului Arad (1949-1951); Institutul de Cercetări Agricole din Fundulea Călăraşi (1959), Fabrica de furaje concentrate IAS Dragalina (1961), Studiu de sistematizare regională a jud. Teleorman (1974). Cercetare ştiinţifică: studii și sistematizări de arhitectură agricolă; lucrări teoretice în acest domeniu: Sistematizarea satelor (1962, coautor); Sistematizarea localităţilor rurale (1978, coautor). (V.Ţ., S.T.) BAUMGARTEN, Sándor (n. 1864, Dunaföldvár, Ungaria - m. 1928, Budapesta). Studii: Universitatea Tehnică din Budapesta, dipl. 1888. A colaborat cu arh. Ödön Lechner, arhitect secesionist. Lucrări: S-a afirmat în domeniul construcţiilor școlare, realizând peste 300 de școli în Austro-Ungaria; alte lucrări: colegiul naţional Silvania, Zalău (1902-1903); Liceul „Bolyai Farkas” din Tg. Mureș (1908-1909). (V.Ţ.) BĂBAN, Alexandru Funcţii: vicepreşedintele Filialei N-V a OAR. Lucrări: sediul băncii Dacia Felix, Baia Mare (1995); sediul Trezoreriei din Baia Mare (1996); lăcaș de cult pentru „Martorii lui Iehova”, Baia Mare (1996); sediul BCR. Baia Mare (1996); Judecătoria din Târgul Lăpuș (1997). Peste 500 de proiecte în cadrul firmei Architel, în colaborare cu arh. Petre Roşca ş.a. (V.Ţ.) BĂDESCU, Dumitru Aurel (n. 1941, Râmnicu Vâlcea.) Studii: IAIM, dipl. 1968. După o activitate de 10 ani în cadrul Institutului Proiect Bucureşti se stabilește, în anul

1978, în Los Angeles, SUA. Lucrări: Dacă până în anul 1986 a lucrat la diverse firme pentru proiecte de birouri, hoteluri, bănci, locuinţe și zone comerciale, din anul 1986 și-a deschis propria firmă de proiectare, în cadrul căreia a realizat îndeosebi locuinţe individuale sau colective în diferite cartiere din Los Angeles. A proiectat și două biserici ortodoxe pentru comunităţile românești din Shadow Hills și Palm Springs, California; în România: blocuri în cartierul Militari: blocul de locuinţe P+17, Piaţa Lujerului București (1977); Blocul fost Casata, bd. Magheru (1977-1978); restaurări imobile pe str. Covaci/Curtea Veche; complex comercial în zona Pitești Nord (1971); sediul sindicatelor din Râmnicu Vâlcea (1972). (V.Ţ., R.N.) BĂDESCU, Nicolae (n. 1912, Bucureşti - m. 1991) Studii: FA, dipl. 1939. Şi-a început activitatea de proiectare în atelierele arh. Horia Creangă, Henrietta DelavranceaGibory și Octav Doicescu. Funcţii: rector al IAIM (1952-1953); preşedinte CSAC. Arh. Eugenia Greceanu relatează că: „în 1957, ca președinte al CSAS a fost criticat și sancţionat pentru angajarea în CSAS a unor reprezentanţi ai marilor familii boierești, dintre care unii făcuseră și închisoare politică. Spre cinstea lui, Bădescu a susţinut că protecţia monumentelor istorice trebuie și poate fi asigurată numai de cei cu experienţă dovedită în domeniu, dar a trebuit să renunţe la unul din cei doi „pușcăriași”, respectiv la G.M. Cantacuzino, pentru care a găsit un serviciu la Mitropolia Moldovei”. A fost cooptat în diverse organisme de avizare și control în domeniul construcţiilor. Lucrări: vila Cancicov din Balcic, biserica din Vulturești, Drăghiceni, Palatul Principelui Nicolae de la Snagov (19341939, în colaborare cu arh. H.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 36


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Delavrancea ); Aerogara Băneasa (19451948, în colaborare cu arh. A. Damian, M. Alifanti, C. Alifanti, ş.a.) (v.> Aeroportul Internaţional Aurel Vlaicu Bucureşti, Băneasa); Expoziţie Agricolă Bucureşti (1951-1952); clădire de locuit, planuri cu 2 apartamente (1948); Aerogara Băneasa-Bucureşti (1949); Casa Scânteii, București (1950-1955, în colaborare cu arh. H. Maicu, M. Locar, M. Alifanti ş.a.); sistematizarea Pieţei Sălii Palatului (1958-1960, în colaborare cu arh. H. Maicu, D. Marcu, T. Stănescu). Activitate didactică: FA/IAIM din 1946. Activitate ştiinţifică: În anul 1949, a participat, împreună cu Gustav Gusti la Primul Congres al Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor de la Lausanne- Elveţia. Concursuri: 5 concursuri publice între anii 1936-1947, concurs internaţional Sofia, concurs Opera de Stat RPR, premiul I, plan sistematizare Galaţi – schiţe între anii1947-1948. Premii: UAR, 1960: Sistematizarea Pieţii Sălii Palatului, Bucureşti. [*](R.N.,V.Ţ.) BĂDIC, Dan (n. 1932, Iaşi) Studii: IAIM, dipl. 1959. A fost constrâns ca victimă a persecuţiilor politice, la o întrerupere a studiului pe timp de trei ani. Funcţii: directorul Institutului de Proiectare pentru Comerţ, Ministerul Comerţului Exterior (1964-1969). A plecat din anul 1969, mai întâi în Belgia, s-a stabilit după doi ani în Elveţia. Lucrări: Centrul de Calcul și Departamentul de Matematică al Politehnicii (1977, Lausanne). Din anul 1980 și-a deschis propriul Birou de Arhitectură la Lausanne, în cadrul căruia a realizat: vile în Echichens, Nyon, Vaud, Geneva; Centru Comercial „Tunnel Shopping”, Lausanne (1987); dom expoziţional la Școala Politehnică din Lausanne (1991); sediul Consiliului

Comunal și Școala Primară din Denens (1998-2001). În demersul pentru afirmarea adevărului istoric despre regalitate, a fost un permanent colaborator al fostei Majestăţi Regale, Regele Mihai I. (V.Ţ.) BĂICOIANU, Constantin Alexandru (n. 1859, Bucureşti - m. 1929) Studii: Școala de Arte Frumoase din Paris, dipl. 1886. Lucrări: supravegherea lucrărilor de execuţie ale Palatului Băncii Naţionale, str. Lipscani (din 1884) şi ale Ateneului Român (1886-1888, autor arh. Albert Galeron); Arhivele Statului, din jurul Bisericii Mihai Vodă (aripa din dreapta vechiului turn clopotniţă de pe latura est și aripile dinspre nord și vest, celelalte construcţii ale incintei fiind proiectate de arh. Nicolae Gabrielescu, Cristofi Cerchez și Petre Antonescu, construcţii demolate în anul 1986); fosta Curte de Conturi, Cal. Victoriei colţ cu str. N. Iorga; Colegiul Naţional Roman-Vodă, str. M. Eminescu din Roman (1898); Colegiul I. C. Brătianu, str. Armand Călinescu, nr. 14, din Pitești (1899) și Colegiul din Focșani; modificări la Palatul Grădișteanu din Calea Victoriei, Bucureşti (1897); restaurări biserici: Sf. Nicolae din Dorohoi; Popăuţii din Botoșani; Sf. Gheorghe din Hârlău; Cetăţuia din Iași. A protestat contra restaurărilor făcute de André Lecomte du Nouy la Biserica Sf. Dumitru din Craiova și Mitropolia din Târgoviște, unde vechile locașuri au fost rase din temelii, ridicându-se alte biserici noi. Premii: Premiul III la concursul pentru Palatul Camerei Deputaţilor din Dealul Patriarhiei (1890, în colaborare cu arh. I. Mincu). (V.Ţ.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 37


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

BĂLĂCEANU, Constantin Alexandru (n. 11.04.1933, Râmnicu Vâlcea) Studii: IAIM, dipl. 1958. Activează la Timișoara. Lucrări: ansamblul rezidenţial Moroasa, Reșiţa (1959-1962); ansamblul rezidenţial, orașul Moldova Nouă, CarașSeverin (1960-1972); ansamblurile rezidenţiale Negoi, Giroc, Dâmboviţa – Moldova Nouă (detalii de sistematizare); sală de sport și spectacole, la Reșiţa (1974-1979). (V.Ţ.)

până în 1981 a lucrat la Târgovişte atât în proiectare cât şi în administraţia locala. A activat în cadrul ROMPROIECT din Bucureşti (1982 -1991) iar din 1992 şi-a deschis propriul birou de proiectare. Lucrări: amenajarea parcului Chindia, Târgoviste; ansamblu locuinţe, Aleea Trandafirilor,Târgovişte; ansamblu de locuinţe pentru Krivoirog (URSS); ansamblu de locuinţe la Tripoli (Libia); PUZ-uri, PUD-uri şi proiecte de execuţie pentru locuinţe individuale. (V.Ţ.)

BĂLĂŞOIU, Adrian (n. 1966) Studii: IAIM, dipl. 1991; master în Luminotehnică 2002 (UTCB); curs postuniversitar UAR: management si marketing in arhitectura. Funcţii: Director Divizia 2s, Lumină şi Arhitectură - Comitetul Naţional Român de Iluminat (2003). Practică arhitectura în Hanovra-Germania (1992 -1994). Lucrări: Din 1994, are propriul birou de proiectare în cadrul căruia a realizat: Sediu BRD, București (1998); remodelare vilă, str. Dumbrava Roșie, București (2000); locuinţă de vacanţă la Snagov (2002); sală de sport și piscină la o locuinţă din Snagov (2003); clubul de noapte „Fluture”, Constanţa (2003). Premii: 2009 - Premiul pentru proiect luminotehnic exterior: integrarea iluminatului în conceptul de arhitectură /spaţiu comercial FUTURE; 2003Premiul sponsori Anuala de Arhitectură Bucureşti-OAR; 2000- Premiul de inovatie 3D - Kent Awards (BAT) cu lucrarea „Natura-Tehnologie-Locuire”; premiul I acordat de UAR - pentru cea mai buna lucrare de diplomă (licenţă): Muzeu al ştiinţelor şi tehnicii (1991). (V.Ţ., R.N.)

BĂNIŞOR, Elena (n. 1934, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1955. Funcţii: Între anii 1950-1951 a ocupat funcţia de proiectant în cadrul Sovromconstruct 3 Sinaia. Între anii 1951-1953 a fost arhitect proiectant I ISPE, în 1954 a fost numită șef serviciu devize în cadrul Trustului Regional de Construcţii Sociale București. Lucrări: decoraţie Saloanele de recepţie ale BRPR (1948); decoraţie, amenajări Hotel cota 1400 Sinaia (1950); complexul termocentralei Sângiorgiu de Pădure (1951); termocentrala Comănești (1952); proiect atelier construcţii metalice Progresul (1953); atelierele, garaj depozit întreprindere chimicofarmaceutice 9, București (1953); 3 proiecte fabrici de pâine, Baia Mare (1953); sistematizarea coloniei Stejarul Bicaz (1953); studii complex termocentrală, anexă, uzină, ateliere, garaje, casa transbordorilor, casa transformatori, bloc de locuit, grup social (1954-1955); casa de odihnă TRCLB pentru 80 de persoane, Predeal (195459). [*] (O.M.)

BĂLOIU, Victor (n. 1935) Studii: IAIM, dipl. 1966. Dupa absolvire, Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 38


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

BĂRBULESCU, Andreea (n. 1967) Studii: IAIM, dipl. 1991. Şi-a înfiinţat propriul birou de arhitectură în anul 1992. Lucrări: imobil de birouri “Nordcity Tower”, şos. PiperaTunari nr. 1-VIII, jud. Ilfov; hotel str. G. Clemenceau 11, Bucureşti; club “American Village”, şos. Pipera-Tunari, jud. Ilfov; de birouri şi apartamente de lux Bd. Dacia nr. 153-155, Bucureşti; ansamblu de imobile de birouri, Str. Nicolae Iorga nr. 13, Bucureşti; “Jolie Ville Mall”, şos. Iancu Nicolae 103, Băneasa; imobil de birouri “Edilconst”, Câmpina, judeţul Prahova; imobil pentru birouri şi apartamente, str. Puţul lui Zamfir nr. 7, Bucureşti; imobil de birouri “Asirom”, Str. Verii 1-3, Bucureşti; imobil de birouri Str. Franzelari nr. 2, Bucureşti; clădiri industriale; clădiri de apartamente: “Lar”, Aleea Privighetorilor, Bucureşti, “Green Dream”, bd. Poligrafiei nr. 3A, Bucureşti, str. Ghiozdanului 22, Bucureşti, str. Sevastopol 17, Bucureşti, “B28”, str. Matei Basarab, Băneasa, şos. Nordului 94-96A, Bucureşti, şos. Nordului 94-96 Z, Bucureşti, str. V. Madgearu 26A, Bucureşti, str. N. Gafencu, Bucureşti, cal. Floreasca 188, Bucureşti, str. Av. Protopopescu, Bucureşti; numeroase parcuri rezidenţiale. [**](R.N.) BÂLDEA, Maja (n. 06.04.1979, Timişoara) Studii: Liceul Teoretic nr. 1, Reșiţa (19931997); Facultatea de Construcţii și Arhitectură, Universitatea Politehnică Timișoara (1997-2003); Facultatea de Construcţii și Arhitectură, Universitatea

Politehnică Timișoara, master (20032004); UNESCO și Facultatea de Construcţii și Arhitectură, Universitatea Politehnică Timișoara, cursuri școală de vară, coord. Marius Miclăuș, Ileana Zbirnea (sept. 2004); Universitatea Politehnică din Milano - workshop Metropolis, coord. Massimo Tadi (Italia), Marcel Bajard (AREP - Franţa), Craig Hartman (Skidmore, Owings & Merrill SUA) (sept. 2005). În 2003 fondează împreună cu Attila Wenczel și Claudiu Toma biroul Parasite Studio, în cadrul căruia desfășoară o activitate diversă și dinamică care include proiecte de urbanism, reabilitare, arhitectură de interior și participă la numeroase concursuri. Lucrări: GTZ - Proiect cooperare româno-german, Reabilitarea Prudentă și Revitalizarea Economică a Cartierelor Istorice din Timișoara (2006-2009); Land use plan Timişoara (în colectiv); City Bussiness centre Timişoara (coord. Arh. Vlad Gaivoronschi); casa black on white (2008-2012, Timişoara- Parasite Studio); black box (2010, Timişoara, Parasite Studio); bastionul Theresia, Timişoara (2008). (R.N.) BÂRLĂDEANU, Ion (n. 1935, com. C.A. Rosetti, jud. Tulcea) Studii: IAIM, dipl. 1959. A lucrat până în anul 1997 la Institutul de Proiectări Construcţii si Urbanism din Constanţa. Funcţii: Director Adjunct la „S.C. ProUrba SRL” din Constanţa (1997-2003). Lucrări: schiţe de sistematizare pentru Constanţa și Tulcea (1959-1967); studiu de amplasare pentru Centrala NuclearoElectrică de la Cernavodă și Hârșova (1975); studiu de sistematizare teritorială a reţelei de localităţi urbane din Dobrogea (1967); planuri urbanistice generale și regulamente de urbanism pentru Sulina, Babadag, Isaccea, Basarabi, Medgidia, Cernavodă, Valu lui

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 39


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Traian, Castelu, Peștera, Mircea Vodă, Ostrov, Adamclisi, Oltina, și altele; detalii de sistematizare pentru: zona centrală Tulcea, ansamblu de locuinţe pentru cartierul Soveja-Constanţa, zona industrială Medgidia Nord; Detaliu de sistematizare centru civic Albeşti (1959, autor); schiţă de sistematizare Sulina (1959, coautor); centrul civic al oraşului Negru Vodă (1959 coautor); sistematizarea zonei industriale de vest şi gara Tulcea (1960, autor); ansamblul de locuinţe gara Constanta (1960, coautor); centrul civic al comunei Istria, detaliu sistematizare (1960 autor); schiţa satului colectivist Cobadin (autor); schiţa satului Jurilovca (coautor); centrul civic al comunei Topraisar (coautor); 2 machete ale centrului oraşului Constanţa (în colectiv); perimetrul oraşului Babadag (autor); perimetrul oraşului Medgidia, (coautor); perimetrul oraşului Hîrşova (1960, coautor); Liceul Sanitar din Constanţa; Dispensar Stomatologic în Tulcea; Benzinării la: Cabodin, Tropaisar, Negru Vodă, Medgidia; locuinţe individuale la: Valul lui Traian, Basarabi, Constanţa; fântână decorativă la Hârșova. Premii: Premiul III la concursul pentru „Sistematizarea unei localităţi rurale” (1970). (V.Ţ., R.N.) BECIU, Gheorghe (n. 1909, Bucureşti - ?) Studii: FA, dipl.1939. Lucrări: 14 imobile de locuit în București și provincie (19371947); locuinţe muncitorești și cămin de ucenici în cadrul ansamblului Uzinele Laromet (1941); clădire birouri și grup social (1944); sală de spectacole, proiectări Uzina de Aluminiu, Laromet (1940); fabrică de armături, Laromet, (1940); sistematizarea orașului Tecuci

(în colectiv); fabrica Metalurgică Tehnometal, București (1947); proiecte industriale şi administrative pentru industria metalurgică (în cadrul Institutului de Proiectări IPROMET și al IPIA). [*](O.M.) BECU, Sterie (n. 1883, com. Perivole, Macedonia - m. 1970) Studii: Şcoala Superioară de Arhitectură Bucureşti, dipl. 1915. Funcţii: arhitect în cadrul Primăriei oraşului Bucureşti (1915); arhitect şef la Primăria oraşului Brăila (1918); arhitect inspector la Ministerul Domeniilor şi Agriculturii (1923); arhitect la Ministerul Cultelor şi Artelor (1925-1943); arhitect în cadrul Serviciului de Proiectare al Sfatului Popular Regional Arad. Lucrări: biserica Madona Dudu din Craiova (v> Biserica Madona Dudu); biserica ortodoxă pentru românii din Gheorgheni (1929, la recomandarea lui Nicolae Iorga); restaurarea bisericii Sfântul Gheorghe-Vechi din Ploieşti ce datează din prima jumătate a sec. XVIII (1939-1942). Concursuri: Premiul II la concursul Primăriei Bucureşti; Premiul I la concursul pentru o catedrală la Satu Mare; Premiul I ex aequo pentru proiectul Prefecturii din Satu Mare; Premiul unic pentru sistematizarea fostei Pieţe I. C. Brătianu din Bucureşti; recompensă la concursul pentru un Muzeu Greco- Roman în Alexandria, Egipt; recompensă la concursul pentru Teatrul Naţional Bucureşti; recompensă la concursul pentru Opera din Belgrad; participare la concursul pentru Opera din Bucureşti; recompensă la concursul pentru Mausoleul Eroilor Bucureşti. [*] (R.N.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 40


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

BEDEUS von SCHARBERG, Josef (n. 1888 - ?) Studii: Școala de arhitectură Berlin, dipl. 1912 (arhitect urbanist), diplomă recunosută în România, în anul 1933. Şi-a desfăşurat activitatea profesională în Sibiu în cadrul ISPROR. Între anii 1912-1950 a activat drept arhitect liber profesionist. Funcţii: Între anii 1950 şi 1952 a fost consultant tehnic în cadrul Sfatului Popular Sibiu. Lucrări: orfelinatul evanghelic Sibiu (1912-1913); arhiva săsească (19131915); cartier de locuinţe muncitorești Petrila, Petroșani (1922); cartier locuinţe muncitorești, Mediaș (1923-1924); fabrica Vitrometan (1923-1924); şcoală evanghelică, Constanţa (1936-1937); biserică evanghelică, Ploiești (19381940); Palatul Telefoanelor din Sibiu (1947-1948); cartier de locuinţe muncitorești, Sibiu (1951); planuri de sistematizare pentru orașele: Sibiu (1926-1929); Câmpina (1931); Balcic (1935 în colaborare cu arh. D. Marcu); Constanţa (1939-1943, în colaborare cu arh. T. Rădulescu); Focșani (1940-1941, în colaborare cu arh. T. Rădulescu); Iași (1948-1950, în colaborare cu arh. T. Rădulescu). [*](O.M.) BELDIMAN, Alexandru (n. 1943) Studii: IAIM, dipl. 1967. Şi-a desfășurat o parte din activitate la Institutul Proiect București. Funcţii: Între 1990-1999 a fost Președintele UAR, membru în consiliul UIA (1993-1999), iar între anii 19992002 a fost vicepreședintele UIA. Din

1999, este preşedintele Fundaţiei pentru Arhitectură şi Urbanism Simetria. Lucrări: extinderea Institutului de Arhitectură Ion MIncu, str. Academiei 18-20, București (1970, autori arh. Elena Voinescu, G. Filipeanu); hotel Dorobanţi din București, cu o capacitate de 530 de locuri (1974, autor arh. V. Niţulescu); bloc de locuinţe din bd. Ion Mihalache, București (1981, în colaborare cu arh. M. Neagu, V. Irimescu); ansamblu de blocuri din bd. I. Mihalache, Bucureşti (în colaborare cu arh. E. Voinescu, V. Niţulescu); blocuri pentru locuinţe, Bd. Unirii-latura nord, București (19851988); în cadrul firmei proprii de arhitectură (BBM Grup, asociat cu arh. Doina Butică şi arh. Moise Mathé): ansamblul de locuinţe „La Mesteceni” din str. Grigore Gafencu (1998-2001); extindere hotel „Majestic”, Calea Victoriei (1998-2002, în colaborare cu arh. Doina Butică şi arh. Moise Mathé); ansamblu birouri „S-Park”, şos. București-Ploiești lângă Casa Presei (2007); ansamblu rezidenţial în Năvodari-Mamaia Nord (2009); imobil de birouri „Nitésco” ,str. Știrbei Vodă 104, București (20012004); ansamblu de locuinţe, str. Ovidiu; restaurare Casa Petrașcu, Piaţa Romană, București; ansamblu de locuinţe „City Center” București (2008); ansamblul de locuinţe din str. Episcop Chesarie; PUZ Cal. Victoriei (2005-2007); ansamblul Europa Group Towers din Splaiul Independenţei (2006-2008); hotel Savoglia str. Maria Rosetti, București (2010); crama Avincis de la Drăgășani şi restaurarea conacului Dobruşa, Drăgăşani (2007-2011). Activitate didactică: IAIM: 1972-1978, 1999-2005; UNArte (din 1994, curs de: Istoria Arhitecturii Moderne). Publicaţii: A coordonat apariţia în anul 1996 a lucrării București, anii 1920-1940, între avangardă și modernism. Concursuri: Concursul Internaţional pentru „Sistematizarea Cartierului

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 41


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Halelor din Paris” (1980). Premii: menţiune la concursul pentru „Complex de ateliere de creaţie pentru artiști plastici” (1972); UAR, 1974: hotelul fost Dorobanţi; UAR, 1985: ansamblul de blocuri din bd. Ion Mihalache, Bucureşti; premiul Bienalei de Arhitectură-București (2002). Într-un interviu realizat de arh. Françoise Pamfil, în anul 2002, Alexandru Beldiman preciza: „Existenţa unui client, cu dorinţele lui, cu teribila lui lipsă de cultură în domeniul arhitecturii, urbanismului și în general al artelor vizuale, trebuie luată în calcul. Este necesar ca arhitectul să fie și pedagog și aceasta nu este la îndemâna tuturor. Cred că este nevoie să fie învăţate lucruri noi la facultăţile de arhitectură nu în ultimul rând deontologia profesională.” (V.Ţ.) BELDIMAN, Matei Studii: IAIM, dipl. 1968. Frate cu Alexandru Beldiman, s-a stabilit din deceniul 8 al sec. 20 în Franţa. Înfiinţează în 1980, la Paris, din iniţiativa arh. Matei Beldiman şi a istoricilor Matei Cazacu, Paul Stahl ş.a., Comitetul pentru apărarea monumentelor istorice din România. Lucrări: cămin pentru handicapaţi la Flers în Normandia-Franţa (1984); casa Loison din Saint Rigomer des Bois, Normandia (1987); casa Leonce din Argentan, Normandia (1985); casa Saint Rigomer des Bois, Normandia (1986); apartamente pentru persoane în vârstă la Lisieux, Normandia (1988); hipodrom la Argentan, Normandia (1987). (V.Ţ.)

BELEA (RUŢĂ), Liliana (n. 15.10.1935, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1960. Lucrări: spital Onești (1963); cinematograf în aer liber în cadrul parcului expoziţional Romexpo, fost EREN (1964), Bucureşti; pavilioane în cadrul Expoziţiei Realizărilor Economiei Naţionale (1965); Casa de Cultură din Ploiești (1969-1971, în colaborare cu arh. D. Gheorghe şi arh. M. Mayer); teatru in aer liber în staţiunea Neptun (1967); sanatoriu la Căciulata (1969-1972, in colaborare cu arh. V. Lupu); ansamblu hotelier Neptun II (1970-1972, în colaborare cu arh. A. Grimberg Solari, S. Bercovici ş.a.); hotelul Sanatoriului de Geriatrie-Otopeni (19771978, în colaborare cu arh. Ş. Manolescu, C. Comşa, Şt. Lungu); complex școlar agro-industrial și spaţii de cazare la Scornicești, Olt; mărirea capacităţii Sălii Palatului (1985, în colaborare cu arh. R. Belea, M. Smighelschi ş.a.). Publicaţii: Articol Influenţa parametrilor geometrici și spaţiali ai construcţiilor asupra costului zonei de locuit, în Arhitectura RPR, 2/1952. Premii: UAR, 1964 (menţiune): Ansamblul expoziţional Romexpo EREN; UAR, 1970- Ansamblul de odihnă Neptun II (pentru industrializare); UAR, 1972Complexul sanatorial din Căciulata; UAR, 1977- Hotel pentru Sanatoriul de geriatrie Otopeni. [*] (O.M., S.T., V.Ţ.) BELEA, Romeo Ştefan (n. 28.07.1932, Tulcea) Studii: IAIM, dipl. 1958; doctor în arhitectură cu teza „Spaţiul teatrului de dramă contemporan”

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 42


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

(1973); bursa FORD pentru specializare în urbanism la Bruxelles (1976). A parcurs stagii de pregătire documentară pentru: teatre şi săli de spectacole (în Statele Unite, Germania şi Austria); pentru hoteluri (în Statele Unite, Germania şi Egipt); pentru sistematizări (în Belgia, la Ford); pentru probleme profesionale (în Olanda, Danemarca, Grecia, Italia, Iugoslavia, Libia, Liban, Franţa, Austria, Spania, Elveţia şi Egipt). Funcţii: Arhitect la Direcţia de Studii şi Proiectări din Constanţa (1957-1958), arhitect şef de proiect la Institutul de proiectări „Proiect” din Bucureşti (19581973), Şef de atelier, asistent, şef de lucrări, conferenţiar la IAIM (19631973), profesor universitar, conducător de diplome, coordonator teze de doctorat (1973-prezent) la IAIM; prorector şi profesor al Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti (1997-2001, 2009), asociat al Biroului de Arhitectură „Bel Studio” SRL (1994-2002), membru al Consiliului de Administraţie al Biroului de arhitectură Roinvest SA, membru al Comitetului de conducere (1965-1989) şi preşedinte al Fondului de Arhitectură (1980-1989) din Uniunea Arhitecţilor din România (din 1997). Membru corespondent al Academiei Române din 2010. Lucrări: Sala Sporturilor din Constanţa (1958, în colaborare cu arh. Gh. Dumitraşcu, I. Grigorescu); Sala Palatului, București (1958-1960, autor arh. Horia Maicu, în colaborare cu arh. T. Ricci, I. Şerban ş.a.); complexul căminelor studenţești (în colaborare cu arh. I. Şerban, N. Opreanu) și cantina din Grozăvești, București (1963, şef de proiect arh. H. Maicu, în colaborare cu arh. H. Novac); detaliu de sistematizare şi blocuri în piaţa Gării de Est, Bucureşti (1962-1964); hotel Intercontinental București (1968-1970, autor arh. D. Hariton, în colaborare cu arh. Gh. Nădrag, I. Moscu ş.a.); Teatrul Naţional București

(1964-1973, în colectivul condus de arh. Horia Maicu); Ministerul Industriei Chimice şi Institutul de Cercetări pentru Chimia Organică, București (1967-1969, în colaborare cu arh. H. Maicu, R. Verona Fotino, I. Nămescu); sistematizarea Pieţei N. Bălcescu (1967-1970); mărirea capacităţii Sălii Palatului (1985, în colaborare cu arh. L. Belea, M. Smighelschi ş.a.); hotel Continental, Constanţa (1992); renovarea Palatului Ghica din Căciulaţi (1993); reamenajarea şi extinderea hotelului Capşa (1996); hotel Hollyday Inn, Aeroportul Otopeni (1996); hotel „Novotel”, Calea Victoriei, București (2002 în colaborare); extinderea Bibliotecii Academiei, bd. Dacia, Calea Victoriei (1992-2005); imobil birouri „Alpha Bank”, cal. Dorobanţilor (1999); Cantină- restaurant la Electroaparataj, București (1972); refuncţionalizare Teatru Naţional (20082011); teatre şi săli de spectacole în S.U.A., Austria, Germania şi Siria; hoteluri în S.U.A., Germania, Austria; invitat pentru dezbaterea diverselor probleme profesionale în Olanda, Danemarca, Belgia, Grecia, Italia, Iugoslavia, Liban, Libia, şi ca expert în domeniul sălilor de spectacol pentru construcţia Teatrului Naţional din Damasc precum şi pentru alte construcţii (hoteluri, şcoli, aerogări) în Franţa, Austria, Spania, Elveţia, Egipt (Hotelul Sharoun el Sheik); imobil cu apartamente de lux şi spaţii comerciale adiacente şi parcaje subterane Beirut, Liban (autor Avant-Project); hotelul „Ouzoud Waterfall” Maroc (autor AvantProject); Arenă Multifuncţională 6000 locuri Tripoli, Libia (autor AvantProject); Piscină Olimpică 2000 locuri Tripoli, Libia (autor Avant-Project); Sala Sporturilor 2000 locuri Tripoli, Libia (autor Avant-Project); Şcoli Tripoli, (autor Avant-Project); Hotel cu Sală de Congrese şi Conferinţe Damasc, Siria (autor Avant-Project).

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 43


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Activitate didactică: Devenit, după absolvire, asistent al profesorului arh. Horia Maicu, a desfășurat o îndelungată și deosebit de apreciată activitate didactică în cadrul Institutului de Arhitectură din București, iar din anul 1983 devine profesor de atelier, beneficiind de bogata sa experienţă generaţii de arhitecţi care ulterior s-au afirmat ca buni profesioniști. Prorector şi profesor al Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti (1997-2001, 2009). Publicaţii: A elaborat lucrarea: Desenul în arhitectură, construcţii şi urbanism, Bucureşti, 1962. Numeroase articole publicate în reviste de arhitectură româneşti şi străine şi diverse conferinţe de specialitate. Concursuri: Premiul I și II pentru Sistematizarea Pieţii Unirii din Iași (1959); Premiul III și Menţiune pentru Sistematizarea Pieţii Unirii din Focșani (1967); Proiect reţinut pentru „Complex turistic pentru tineret” Costinești (1975); Premiul II pentru „Centru Civic Ploiești” (1959); Premiul III pentru Sistematizarea Pieţii Unirii din București (1959); Premiul I pentru Sistematizarea unui cartier de locuinţe din Ploiești (1967); Menţiune pentru Sistematizarea Pieţii Tineretului din Iași; Menţiune pentru Sistematizarea Pieţii Palatului Culturii din Iași (1965); Premiul I pentru Sistematizarea intrării în Pitești (1965). Participări la concursuri internaţionale: sediul ONU din Viena (1969); sistematizarea zonei centrale din orașul Karlsruhe (1970). Premii: În anul 1960 obţine premiul UAR pentru Sala Palatului- Bucureşti iar în 1962 pentru Ansamblul de cantine şi cămine studenţeşti Grozăveşti, Bucureşti. A fost decorat cu Medaliile Muncii clasele II şi III (1960 şi, respectiv, 1970) şi distins în anul 2002 cu Ordinul Serviciului Credincios în grad de Cavaler. A primit Meritul Academic al Academiei Române (2005) şi Distincţia Culturală a Academiei Române (2001). Din crezul

profesional al arhitectului Belea putem cita: „Sunt adeptul sculpturalităţii în arhitectură, al formelor care captează diferit lumini și umbre și care pun probleme privitorului, obligându-l să gândească, să reinterpreteze imaginea arhitecturală pe care o vede. Arhitectura prin natura destinaţiei, fiind foarte longevivă, trebuie să intre cât mai firesc și mai natural în viaţa comunităţii”. (R.N., V.Ţ., S.T.) BELL, Ştefan (n. 1905, localitatea Apşa de Mijloc, în Ucraina de astăzi, fostă localitate a Maramureşului istoric - ?) Studii: Şcoala de arhitectură din Roma, dipl. 1933. Funcţii: A fost membru în comisia planurilor de sistematizare de pe lângă Ţinutul Timiș (1938-1939), şef birou tehnic de sistematizare al comisiei planurilor de sistematizare a Ţinutului Someș (mai 1939-nov. 1940). A activat în Comitetul de Stat pentru Arhitectură și C onstrucţii (ian. 1953 - sept. 1956). Din anul 1958 a activat în cadrul Ministerul Sănătăţii și Prevenţiei Sociale, Direcţia Construcţii. Lucrări: aerogara Arad (1936); supraedificare spital de copii din Arad (1937); pavilion sugari pentru spitalul de copii din Arad; proiecte tip pentru şcoli primare; 11 imobile de locuit executate între (1936-1939); clădiri de locuit în Arad; proiecte de sistematizare în Brașov și Arad. Concursuri: A participat la concursul pentru sistematizarea Pieţii Victoriei din București (menţiune obţinută în 1943), la concursul pentru Ateneul popular Brașov (menţiune obţinută în 1948). [*](O.M.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 44


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

BELLU, Constantin V. (n. 1942, Constanţa) Studii: IAIM, dipl. 1966. A profesat în cadrul DSAPC Constanţa. Funcţii: Din 1991 a îndeplinit diferite funcţii de conducere la S.C. ProiectConstanţa şi CNE- Prod, Cernavodă. Lucrări: hotel cu bază de tratament la Terchirghiol (1972, în colaborare); sediu politico-administrativ din Constanţa (în colaborare); bază de tratament la Eforie Nord (1973, în colaborare); bază de tratament balnear la Mangalia (1975, autor); grup şcolar de chimie la Năvodari (1976, autor); ans. preuzinal al Combinatului Petrochimic Midia (1977, autor); ans. de locuinţe şi dotări pentru specialiştii de la Centrala Nucleară din Cernavodă (1980 si 1982, autor); bloc de locuinţe cu spaţii comerciale la parter pe Şos. Mangaliei din Constanţa (1981, autor); proiecte de urbanism în calitate de şef de atelier de sistematizare la IPJ Constanţa (1983-1990). (V.Ţ.) BENEA, Liviu Ioan (n. 17.04.1952, Tg. Ocna) Studii: IAIM, dipl. 1977. Își desfășoară activitatea la Râmnicu Vâlcea. Lucrări: planuri urbanistice Municipiul Râmnicu Vâlcea şi alte oraşe din judeţul Vâlcea, inclusiv zonele lor centrale; blocuri de locuinţe în zonele centrale din Râmnicu Vâlcea, Călimăneşti, Drăgăşani; vile în diverse localităţi din ţară şi în Bucureşti; biserici în Titeşti, Perişani, Iezer, Vlahiţa; case de oaspeţi la mănăstiri: Horezu, Dintr-un Lemn, Iezer, Ţigăneşti; magazine şi spaţii comerciale în Râmnicu Vâlcea şi Bucureşti; clădiri de birouri totalizând peste 15000 mp în Bucureşti; amenajări interioare la majoritatea obiectivelor proiectate; ans. de locuinţe și dotări „Mihai Bravu” (1981-1982, Râmnicu Vâlcea); ans. de locuinţe și dotări „Știrbei Vodă” (19841985, Râmnicu Vâlcea); ans. de locuinţe

„Ana Ipătescu II” (1981, Râmnicu Vâlcea); alte lucrări: hotel CASCOM la Olănești și la Govora; bloc locuinţe în Drăgășani; locuinţe, zona centrală Călimănești; imobil birouri „Union” Râmnicu Vâlcea; imobil birouri „Rigaco”; imobil birouri „Argentina”. Publicaţii: articole şi studii în presa locală şi Buletinul S.A.V.; „Tradiţie şi contemporaneitate”; „Miracolul Râmnicului”; „Specificul arhitectural local”; „Arhitectul-cetăţean”; „Evoluţie şi integrare”. Premii: UAR, 1983: Ansamblul Mihai Bravu, Vâlcea; UAR, 1987: Ansamblul Ştirbei Vodă, Vâlcea; premiul I – concurs sit comercial central, Râmnicu Vâlcea (1993). [**](R.N.) BENEDEK, Tiberiu E. (n. 1922, Oradea - ) Studii: Liceul “Kecskeméti” din Oradea; IAIM, dipl. 1951; doctoratul la Institutul de Arhitectura din Moscova. Funcţii: şeful Departamentului de Bunuri Imobiliare al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România. Lucrări: Sediu politico-administrativ Baia Mare (1970, şef de proiect arh. Mircea Alifanti, în colaborare cu arh. Adrian Panaitescu, Alexandra Florian); sediul Primăriei şi Prefecturii din Bistriţa Năsăud. Activitate didactică: A fost în deceniile 7 şi 8 ale secolului 20, decan al Institutului de Arhitectură Ion Mincu din Bucureşti. A parcurs, prin concurs, toate gradele de învăţământ: asistent, şef de lucrari, conferenţiar, profesor; profesor la Facultatea de Arhitectură a Universităţii “Spiru Haret”. Activitate ştiinţifică: Arhitectura cluburilor muncitorești în RPR, disertaţie la Moscova febr. 1956; autorul Manualului Arhitectului şi a numeroase

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 45


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

studii teoretice, didactice si pedagogice cu privire la arhitectura clădirilor publice. (R.N.) BENIŞ (BENESCH, BENEŞ), Carol (Karl, Scarlat) (n. 1822, Imp. Austriac, Krnov, azi în Cehia - m. 1896, Bucureşti) În 1875 devine cetăţean român. Studii: studii de arhitectură la Viena. A fost adus în România în anul 1847, de Principele Nicolae Bibescu Brâncoveanu. Funcţii: membru fondator și primul vicepreședinte al Societăţii Arhitecţilor din România (1891-1892); arhitect șef al orașului București în 1865. A fost membru în diferite comisiuni după 1848, alături de arh. Gaetano Burelly şi Dumitru Berindey. Lucrări: Biserica Domniţa Bălașa, Bucureşti (1895, în colaborare cu arh. Alexandru Hristea Orăscu, Hartman); a condus lucrările de execuţie a Catedralei Catolice Sf. Iosif din București (18731884, după proiectul arhitectului austriac Friedrich Schmidt); Universitatea din București (1869, în colaborare cu arh. Alexandru Orăscu); Castelul Peleș din Sinaia (în colaborare cu arh. Johannes Schultz, Karel Liman); proiectul unui chioșc pentru sfinţirea apei de Bobotează; planul unui ansamblu de clădiri tip locuit; dotări pentru administraţia de moșii; magazii și grajduri; Casele Marghiloman, str. Biserica Amzei 13-15 (1873, extinse în anul 1889, azi Sediul Ambasadei Franţei) (v>Ambasada Franţei); reparaţii la Mănăstirea Mihai Vodă (1864-1865, în colaborare cu arh. Gaetano Burelly); Catedrala ortodoxă Sfinţii Apostoli Petru și Pavel din Constanţa (1883-1885) (împreună cu Alexandru Orăscu; mobilierul catedralei este proiectat de arh. Ion Mincu); Azilul Elena Doamna, București (1862-1870); reconstrucţia Mănăstirii Tismana, jud. Gorj (1855) în

colaborare cu J.Schlatter; reconstrucţia Mănăstirii Bistriţa, jud. Vâlcea (1855) în colaborare cu J. Schlatter şi E.Fark; reconstrucţia Mănăstirii Arnota, jud. Vâlcea (în colaborare cu arh. Johann Schlatter). S-a ocupat de canalizarea Dâmboviţei, în calitate de arhitect şef al oraşului Bucureşti. Activitate didactică: profesor la prima Școală de Arhitectură înfiinţată și condusă de Alexandru Orăscu. Premii: Este decorat de Papă cu Ordinul Sf. Grigorie pentru Catedrala Sf. Iosif. (V.Ţ., S.T.) BENIŞ, Oscar (n. 1866 - m. 1925) Fiul arhitectului Carol Beniş. Studii: studii de arhitectură la Viena. Lucrări: A activat în România realizând proiecte pentru case particulare în București (vila Patzelt, Intrarea G-ral Chistian Tell 16) și Bârlad, fiind multă vreme arhitectul şef al orașului Bârlad. (V.Ţ.) BERCOVICI, Mircea (n. 1923) Studii: IAIM, dipl. 1951. Lucrări: ansamblu de locuinţe, Calea Griviţei (între Gara de Nord și Podul Basarab, București (1959, în colaborare cu arh. P. Focşa, M. Cepleanu, M. Vass ş.a.); bloc plombă în str. Ion Câmpineanu (1959); ansamblul de locuinţe, Piaţa Gării de Nord, București (1960, în colaborare cu arh. C. Gherghiceanu); ansamblul de locuinţe, lângă Mânăstirea Sf. Gheorghe, Suceava (1960, în colaborare cu arh. A. Iotzu şi N. Scully); ansamblul de locuinţe, Calea Griviţei (între str. Caraiman și Piaţa Chibrit) București (1962, în colaborare cu arh. R. Cărăuşu, C. Teodorescu ş.a.); ansamblul de locuinţe

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 46


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

în Şos. Giurgiului (1963, în colaborare cu arh. C. Gherghiceanu ş.a.). Premii: UAR, 1960: blocuri în Piaţa Gării de Nord; UAR, 1962: ansamblul de blocuri în Calea Griviţei, Bucureşti. (S.T., V.Ţ.) BERCOVICI, Sully (n. 1924) Din 1974 s-a stabilit în străinătate. Lucrări în Bucureşti: ansamblu de locuinţe P+1 din cartierul Căţelu (1954, autor arh. Tiberiu Niga, în colaborare cu arh. I. Antonescu, A. Dâmboianu); ansamblul de locuinţe, bd. Basarabia, București (1959 și 1962, în colaborare cu arhitecţii T. Niga, I. Moscu, M. Bărbulescu, M. Dâmboianu ş.a.); bloc plombă P+7 în str. I. Câmpineanu, (1957, în colaborare cu arh. I. Moscu ş.a.); sală de sport la Uzinele Republica (1956, în colaborare cu arh. I. Moscu, H. Stoicescu); schiţa de sistematizare a cartierului Balta Albă (1961-1962, în colaborare cu arh. N. Kepeş, N. Porumbescu ş.a.); ansamblu de locuinţe, bd. Nicolae Grigorescu, Balta Albă, București (1961); ansamblu de locuinţe, şos. Giurgiului, București (1962, în colaborare cu arh. C. Gherghiceanu, C. Alifanti ş.a.); spital la Uzinele Republica (1957, în colaborare cu arh. I. Moscu); Circul de Stat (1960-1961, în colaborare cu arh. N. Porumbescu, N. Pruncu, C. Rulea); sistematizarea ansamblului din bd. I. Şulea (1965, în colaborare cu arh. N. Kepeş, M. Bărbulescu ş.a.). Lucrări în ţară: arhitectura podului de la Giurgiu (1954, în colaborare cu arh. N. Nedelescu); ansamblu turistic Neptun, etapa II (zona Hotelului Caraiman Doina) (1970, în colaborare cu arh. A. Solari-Grimberg, L. Belea ş.a.); ansamblu hoteluri înalte (P+14) în staţiunea Olimp (1971, în colaborare cu arh. C. Rulea, D. Ioanovici). Premii: UAR,1963 (menţiune) şi 1965 Ansambluri de blocuri Balta Albă; UAR,

1965 - Sistematizarea ansamblului bd. I. Şulea; UAR, 1970 - Ansamblul de odihnă Neptun II (pentru industrializare). (S.T., V.Ţ.) BERINDEY (BERINDEI), Dumitru (n. 1832, Roșiori de Vede - m. 1884, Bucureşti) Studii: primul român (din punct de vedere al originii etnice) care a studiat la Școala de Arte Frumoase din Paris (1853-1859), ca elev al arhitectului Henri Labrouste, dipl. 1859. Funcţii: Ministru al Lucrărilor Publice (1970-1971); membru al Parlamentului. A fost un om cu o bogată cultură, ce s-a implicat în organizarea învăţământului artistic în ţară. Lucrări: A proiectat Conacul lui Ion Ghica din Ghergani - Dâmboviţa (1870), situat într-un parc, unde a realizat și o capelă. Cercetare ştiinţifică, publicaţii: Studii artistice asupra Romei antice (1861); Repede ochire asupra artei bizantine (1862); Artele și cultura lor în Ţara Românească (1862). Aşa cum arată istoricul Dan Berindei, Dumitru Berindei «activează în cercul tinerilor studenţi români apropiaţi de exilaţii paşoptişti, fiind unul din redactorii „Junimei Române”, unde a publicat articolul Trecutul şi prezentul, atribuit multă vreme lui N. Bălcescu. [...] Reîntors în ţară s-a manifestat ca om de cultură, scriind, între altele, în „Revista Română” (Studii artistice asupra Romei antice, Bucureşti, studiu istoric, Despre arte şi despre cultura lor în ţara Românească, Repede ochire asupra arhitecturii bizantine etc.)». A fondat, împreună cu Alexandru Odobescu și Fălcoianu Revista Română, în care la 1861 a publicat articolul București -

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 47


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

studiu istoric, însoţit de schiţa planului orașului după F. I. Sulzer. În revista Analele Arhitecturii, Berindey a publicat numeroase studii despre starea arhitecturii în ţară și despre problema restaurării monumentelor istorice. Întrun studiu publicat în Revista Română, D. Berindey scria: „Viitorul artistic al ţării va fi asigurat când pictorii, sculptorii și arhitecţii își vor da mâna pe tărâmul artelor și vor lucra împreună pentru cultura și răspândirea lor”. În arhitectura Bucureștilor acelor vremuri Berindey remarcă: „Caracterul de fortăreţe păstrat în mai toate edificiile și stilul bizantin adoptat în arhitectura civilă ca și în cea religioasă, dar modificat după gustul epocii și obiceele societăţii”. (S.T., V.Ţ.) BERINDEY, Ion D. (n. 1871 - m. 1928) Fiul arhitectului Dumitru Berindey. Studii: Şcoala de Arte Frumoase din Paris, dipl. decembrie 1897. În acelaşi an, se întorcea în ţară. Funcţii: Între anii 1899-1901, a fost arhitect-şef al Serviciului Tehnic al Ministerului de Interne. A fost un apreciat arhitect şi urbanist, ale cărui lucrări − majoritatea eclectice, unele în stil naţional (neoromânesc), neogotic, cu influenţe Art Nouveau impresionează prin armonie şi eleganţă. În 1905, este numit inspector general al expoziţiei naţionale jubiliare din Parcul Carol, inaugurate în 1906, pentru care a proiectat Pavilionul Comisiunii Europene a Dunării şi Pavilionul Casei Staadecker. Lucrări: În activitatea de arhitect, un loc important îl ocupă realizarea de locuinţe individuale, construite pentru burghezia din acea epocă, dintre care cele mai cunoscute sunt, în Bucureşti: casa generalului Eraclie Arion, bd. Lascăr

Catargiu 15, astăzi, sediul Agenţiei Naţionale de Integritate (1898)(v> Casa General Eraclie Arion); casa Grigore Ollănescu, bd. Lascăr Catargiu 51 demolată în 1989 (1900); Palatul Gheorghe Grigore Cantacuzino, Calea Victoriei 141, inaugurat în 1906 cu mare fast, astăzi, Muzeul Naţional „George Enescu” şi sediul Uniunii Compozitorilor din România (1902, arhitectul Ion D. Berindey a realizat această reşedinţă somptuoasă, în stil academist de factură Beaux-Arts, îmbinând elemente de neobaroc, neorococo, neoclasic francez şi Art Nouveau); vila Vasile Gănescu, Şos. Kiseleff 9 (1902); casa Alexandru G. Florescu, str. Henri Coandă 22 (1903)(v> Casa Alexandru G. Florescu); casa industriaşului George Assan, piaţa Lahovary 9 (1904, azi, Casa Oamenilor de Ştiinţă)(v> Casa George G. Assan); casa George Solacolu, str. Visarion 8 (colţ cu bd. Lascăr Catargiu), clădire eclectică, astăzi demolată (1905); Muzeul şi casa Kalinderu, str. Dr. Vasile Sion 2 - 4 (1906-1908, păstrat parţial); casa amiral Vasile Urseanu (astăzi, Observatorul Astronomic şi Muzeul Ştiinţelor Experimentale), Bd. Lascăr Catargiu 21, destinat de la început a servi drept locuinţă soţilor Urseanu şi ca observator astronomic (1908)(v> Casa Amiral Vasile Urseanu); casa doctorului Ioan E. Costinescu, str. Thomas Massarik 31 (1909, una dintre primele încercări de stil neoromânesc)(v> Casa dr. Ioan E. Costinescu); casa Eliza Zănescu, str. Emil Balaban 6 (1909); vila Ion Procopiu, str. Dumbrava Roşie 5 (1911); casa general C. A. Tănăsescu, str. Dumbrava Roşie 11 (1911); casa Leopold Gsur (azi, casa Nicolae Titulescu), Şos. Kiseleff 47 (1911)(v> Casa Nicolae Titulescu); vila Maria Ioanid(i), bd. Dacia 79 (1911); casa Grigore Filipescu, str. N. Filipescu 40 (1911-1915)(v>Casa Grigore N. Filipescu); vila Nicolae Iatan-Poenaru, str. Polonă 2 (1912); casa Alexandru

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 48


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Zamfirescu, str. Ion Slătineanu 22 (1912); casa Ana Berindey, str. Maria Rosetti 26 (1912); casa Emil Costinescu, str. Polonă, 4 (1913)(v> Ambasada Japoniei); casa avocatului Toma Stelian, Şos. Kiseleff 10 (1912) (v> Casa Toma Stelian); vila Hugo Staadecker, str. Dumbrava Roşie 4 (1913); casa Ion Cămărăşescu, Bd. Lascăr Catargiu 39, colţ cu str. Gina Patrichi (1913)(v> Casa Cămărăşescu); casa actriţei Marioara Voiculescu, str. Spiru Haret 14 (1914); casa Emanuel şi Catherina Kretzulescu, bd. Dacia 15, colţ cu str. Henri Coandă (1914)(v> Casa Emanuel şi Caterina Kretzulescu); casa Alexandru Tărtăşescu, str. Dumbrava Roşie 9 (1915); casa Ion D. Berindey, str. Paris 7; casele cuplate Săbăreanu–Leonida, Bd. Dacia 81 (1922); casa Ana Berindey, str. Roma 14 (1923); casa actriţei Maria Filotti, str. Vasile Pârvan 12, proiectată în colaborare cu fiul său, arhitectul Ion I. Berindey (1927). A proiectat imobilele de raport Ion Sterian (1914, Piaţa Pache Protopopescu 9) şi Margot Orăscu (1915, str. Franceză 19-21); hipodromul de la Băneasa, demolat în 1956 (1905, proiectat pentru a adăposti 5000 de spectatori. Copertina era susţinută de ferme metalice care ieşeau 10 m. în consolă, soluţie constructivă îndrăzneaţă pentru acea vreme). Hipodromul a reprezentat un loc de mare atractivitate pentru bucureşteni, pavilionul tribunelor fiind edificiul cel mai spectaculos al acestuia. În ţară, proiectează: casa Manissalian, în Constanţa (1905, bombardată pe 3.08.1941 şi demolată); extinderea, decorarea şi restaurarea casei Nicolae P. Romanescu (Calea Unirii 57, Craiova) devenită Casa Universitarilor (19031907) şi vila Alexandru Poenaru, Craiova (1908), str. Eugeniu Carada, 10; Palatul de la Floreşti, la comanda lui Gheorghe Grigore Cantacuzino (început în 1911, acesta nu a apucat să fie mobilat şi locuit şi este astăzi, în ruină. Decoraţia

construcţiei palatului este inspirată de către cele două palate Trianon de la Versailles); conacul Paul Grecianu (1906) din Cioceni, jud. Prahova şi conacul N.N. Popp (1907, astăzi pensiune), din Padea, jud. Dolj; biserica comunală din Comuna Miroşi şi mobilierul ei, judeţul Argeş; lucrări de utilitate publică bucureştene: Leagănul Sf. Ecaterina (1900, operă de tendinţă neoromânească), şi capela acestuia (1901), Azilul de Infirmi Regina Elisabeta (1902-1915), Palatul Sindicatului Ziariştilor (1915, astăzi, Teatrul Foarte Mic); Palatul Administrativ din Iaşi (astăzi, Palatul Culturii), în stil neogotic (între 1906-1925, pe temeliile fostei Curţi Domneşti). Activitatea sa în domeniul urbanismului include proiectul neconcretizat pentru Planul General al oraşului Bucureşti (1904-1906) şi planul de aliniere şi sistematizare a Craiovei (1914), realizat împreună cu inginerul M. Coleanu. Din arhitectura funerară proiectată de I.D. Berindey, menţionăm: Cavoul colonelului P. Macca, la Mănăstirea Pasărea (1906), Capela familiei Toma Stelian, în cimitirul Bellu (1907), Cavoul familiei Poroineanu, în cimitirul Bellu (1908) şi Mausoleul Toma Stelian (1923-1924), în cimitirul Bellu. Activitate didactică: În anul 1900, a fost însărcinat de C.C. Arion, ministrul educaţiei şi al artelor frumoase, să fie profesor la Secţia de Arhitectură a Şcolii de Belle-Arte din Bucureşti. În anul 1906, în revista Arhitectura nr. 1, Berindey scria: „Dacă muzica este arhitectura sufletelor, arhitectura este muzica sufletului! Deci cum sunetul dezacordat izbește auzul nostru producând o impresie neplăcută sufletului nostru, nu mai puţin ar trebui să fim surprinși de liniile nearmonioase ale unei clădiri”. Ion D. Berindey rămâne unul dintre cei mai prolifici şi apreciaţi arhitecţi români din primele trei decenii ale secolului al XXlea. (S.T.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 49


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

BERINDEY, Ion I. (n. 1899 - m. 1981) Provine dintr-o familie de arhitecţi, atât tatăl (Ion D. Berindey), cât și bunicul său, Dimitrie Berindey, fiind arhitecţi. Studii: Școala de Arte Frumoase din Paris, dipl. 1924. Funcţii: O perioadă a fost Arhitect Şef al Eforiei Spitalelor Civile, realizând amenajări la spitalele: Colentina, Filantropia, Colţea și Grigore Alexandrescu. A ocupat funcţia de arhitect-urbanist, inginer la PMB din 1936; a fost director tehnic Soc. Locuinţe Comunale 1947-1949; şef serviciu planului MAI dep. gospodării comunale 1949-1950; consilier tehnic Ministerul Gosp. Comunale 1950-1951. A fost arhitect proiectant șef la IPCE între anii 1951-1953. Lucrări: Palat Administrativ din Iași (în colaborare cu arh. Ion D. Berindey) și la casa Maria Filotti din București (în colaborare cu arh. Ion D. Berindey); dintre cele 75 de case particulare construite se pot remarca cele din București: bd. Dacia 25A și 31-33; str. M. Eminescu 7; str. Batiștei 28; str. Paul Greceanu 39. Tot în București a realizat în deceniul 4 al sec. 20, numeroase lucrări reprezentative ca: Banca Ardeleană, str. I. Ghica, 5 (v> Banca Ardeleană); Camera de Muncă, str. Calomfirescu; Hotel Turnu Serverin; Garaj Dorobanţi; Palat Sovrom Asigurare, str. Doamnei; bloc de locuinţe, bd. Dacia 38 (1934); bloc de locuinţe, bd. L. Catargiu 15A (1940); imobilul modernist pentru Dinu Bratianu S+P+3 bd. L. Catargiu 43; bloc de locuinţe, bd. Magheru 30; imobilul Crucii Roșii, str. Biserica Amzei 29; imobilul „Societatea Naţională” și „Asigurarea Română”, str. I. Ghica nr. 5 și 7; bloc locuinţe, str. G.

Enescu 7/ intrarea Biserica Albă (1937); bloc de locuinţe, str. Xenopol 3 (1937); imobil bancar, str. Batiștei 25 (1939), azi sediul Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie. Începând din anul 1935, timp de aproape 30 de ani, a lucrat în cadrul Institutului „Proiect București” în colectivul de elaborare și actualizare succesivă a Planului de Sistematizare al Orașului București. A fost membru in comitet pt. planul sistematizare București 6 ani, director tehnic al Eforiei Spitalelor Civile 1940-1947, proiectant la IPCU, Palatul MGCL, Combinat Narujea, locuinţa Bicaz, garaje troleibuze Hunedoara. Concursuri: În anul 1936 a obţinut Premiul I la concursul pentru „Biserica din Parcul Domenii”. [*](O.M., V.Ţ.) BERINDEI, Ion (n. 1947, Bucureşti - m. 2009) Studii: a început să studieze arhitectura în anul 1964 la Institutul de Arhitectură din București, întrerupând studiile în anul 5, când a hotărât să emigreze, mai întâi în Suedia și apoi în SUA. Aici și-a continuat studiile obţinând diploma de arhitect a Universităţii din Minnesota, în anul 1973. După anul 1990 și-a terminat studiile și la București, susţinând proiectul de diplomă în anul 1992. A lucrat ca arhitect la Boston și Mineappolis, apoi la Roma, Canton și Taiwan. Lucrări: În Puerto-Rico a realizat lucrarea sa preferată „Conservatorul Naţional de Muzică”, unde a îmbinat pasiunea pentru arhitectură cu cea pentru muzica de jazz. Timp de 6 ani, din anul 1978 a lucrat la firma de arhitectură condusă de Hugh Stubbins din Boston, unde a fost implicat în proiecte mari ca: Hotelul Mariott din Copley SquareBoston și Banca Naţională din Kuweit. (V.Ţ.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 50


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

BERINDEI, Marius (n. 1950, Câmpia Turzii, jud. Cluj Napoca) Studii: IAIM, dipl. 1975. Lucrări: staţie de transport interurban și semnale de intrare în orașele din jud. Caraș Severin; Casa Tehnicii în Tg. Jiu; mobilier urban; staţii transport în comun. A colaborat la realizarea studiului de restaurare a cetăţii Slimnic, jud. Sibiu. Activitate didactică: A activat drept colaborator al catedrei de mobilier și ambient din Institutul de Arhitectură şi urbanism “Ion Mincu”. [*](O.M.) BERINDEI, Radu (n. 24.06.1915, Bucureşti-m. 20.05.1975) Studii: FA, dipl. 1940. Lucrări: Fabrica de ghete „Drata” Bucureşti (1943); Centrale telefonice la: Bacău, Rm. Sărat și Sibiu (1943-1947); fabrica de crem ghete „Bata” din Bucureşti, 1946-1947; Grupul Școlar pentru Construcţii, şos. Mihai Bravu, București (1950); Școala Profesională de Construcţii Galaţi (1950); ansambluri rezidenţiale în Petroșani (1953-1956). În anul 1948 participă la întocmirea Schiţei de Sistematizare a orașului Turnu Severin. (V.Ţ.) BERNARD, Cassien (n. 1848, Franţa - m. 1926) Studii: Școala de Arte Frumoase din Paris, dipl. 1876. Lucrări în România: Palatul Băncii Naţionale, str. Lipscani 25 (1884-1888)(v> Banca Naţională a României), în stil eclectic, de a cărui execuţie s-au ocupat arh. Albert Galeron, care era stabilit în București în acel timp şi arh. Grigore Cerkez; Școala Naţională de Poduri și Șosele, str. Polizu, București

(1885-1886), azi Institutul Politehnic București; modificări interioare la Teatrul Naţional din București (1897) și completarea acestuia cu anexe pe str. Câmpineanu (1898). Despre Palatul Băncii Naţionale din București, arh. Ion Mincu spunea: „este o lucrare desăvârșită, faţada principală fiind chiar superioară interioarelor prin admirabilele ei proporţii, prin caracterul de bancă ce i-a imprimat, prin studiul impecabil al elementelor care o compun, variate și totuși dând o perfectă unitate ansamblului, ca și prin fineţea și rafinamentul de studiu excepţional al detaliilor”. Lucrări în Franţa: Banca Franco– Elveţiană din Paris (1885); Opera din Montpellier (1888); Podul Alexandru al III-lea din Paris (1900); Accese la staţiile de metrou din Paris (1904). Premii: A fost decorat în anul 1891 cu Ordinul Coroanei Regale din România. (V.Ţ.) BERTHET, Jules (n. 1848, Elveţia - m. 1899) Studii: Școala de Arte Frumoase din Paris, dipl. 1873. Funcţii: În anul 1886 a fost numit arhitect în cadrul Serviciului Tehnic al Primăriei Orașului București. Lucrări în Bucureşti: casa Dr. Nicolau, str. Boteanu, lângă Biserica Boteanu; casa Oteteleșanu, str. Biserica Amzei 23, stil neogotic (1890); casa din str. General Angelescu 14, stil eclectic; case pe str. Icoanei și str. N. Filipescu; Casa Grădișteanu- Ghica, Calea Victoriei/str. N. Iorga (1884), modificată în anul 1897 de arh. Constantin Băicoianu (a fost redecorată în interior)(v> Casa Grădişteanu Ghica); casa Cesianu, str. C.A. Rosetti 5, stil eclectic (1893); casa Butculescu, str. C.A. Rosetti 33, stil neogotic (1887); refacerea imobilului cu Pasajul Român, Calea Victoriei 53-55 (1899), imobil distrus în anul 1963 prin

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 51


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

construirea „Muzica”. (V.Ţ.)

blocului

cu

magazinul

BERTUME (CARANDINO), Gabriela (n. 1924, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1949. Lucrări: sistematizare Brașov (1957); sistematizare Fili peștii de Pădure (1957); sistematizare Oţelul Roșu (1952); sistematizare Popești proiect (1952); sistematizare Vulcan (1952); 2 imobile de locuit la Cernavodă (1953). [*](O.M. BEZNILĂ, Gheorghe (n. 1932) Studii: IAIM, dipl. 1967. Lucrări: staţiile de metrou Piaţa Unirii 1 şi 2 Bucureşti (1979, 1985), Nicolae Grigorescu 1 (1981) şi 2; tronsonul Bucureşti NoiStrăuleşti (şef de proiect complex). Premii: UAR, 1979: arhitectura staţiilor de metrou din cadrul tronsonului 1, Magistrala I; Premiul Academiei, în anul 1981, pentru arhitectura staţiilor de metrou. (V. Ţ.) BICIUŞCĂ, Florin (n. 1957, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1984. Activitatea didactică: cadru didactic IAIM din 1990 (din 2002, confrenţiar). Cercetare ştiinţifică: În anul 2004 a publicat studiul „Uitatul în Cetate”, iar în

anul 2008 cel despre „Experimentul Căţelu”; Cuvinte de folos pentru cei ce fac biserici (împreună cu arh. Augustin Ioan, Alexandru Nancu). În anul 1986, proiectul său „Locuinţă unifamilială din lemn” a fost reţinut la Târgul Internaţional al Lemnului de la Klugenfurt, Austria. Concursuri: menţiune la selecţia naţională pentru „Tsukuba-85”; REVOLVING HOUSE FOR EVERCHANGING LIVING (locuinţa evolutivă), 1985; medalia de argint, premiul special al orașului Toulouse la INTERARCH 85; medalia de bronz la IFYA’85; 3 premii la Bienala de Arhitectură de la Sofia, 1985, cu proiectul „Studiul pentru orașul în era postindustrială”; IN THE SAME TIME, THE SAME PLACE (în acelaşi timp, în acelaşi loc), 1987; premiul al III-lea la IFYA’87; selecţionat pentru expoziţia finală la Concursul Internaţional de Design de la Osaka, Japonia cu suita de afișe „Nefumători-Fumători”, 1989; menţiune la concursul dezbatere „Gânduri despre Casa Poporului”, 1991; menţiune la concursul internaţional „București 2000”, 1996; premiul II la Concursul pentru „Catedrala Patriarhală”, 2002. Premii: Obţine premii din partea revistelor World Architecture şi Building Design. Menţiunea Uniunii Arhitecţilor, Menţiunea Uniunii Scriitorilor, Menţiunea Uniunii Muzicienilor, Menţiunea Uniunii Artiştilor Plastici, Menţiunea MLPAT. [**] (V.Ţ., R.N.) BILCIURESCU, Liana (n. 1937 - m. 1997) Studii: IAIM, dipl. 1959. Şi-a consacrat activitatea în domeniul restaurării monumentelor istorice (specializare UNESCO

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 52


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

la Roma). Lucrări: restaurarea Mănăstirii Văcăreşti (1973-1977); proiect pentru reconstruirea Mănăstirii Văcăreşti (1991, în colaborare cu arh. N. Auner); alte restaurări: biserica reformată din Cluj, ansamblu Târguşor, Mânăstirea Snagov, Palatul Voievodal Curtea Veche, Palatul de Justiţie din București, Castelul Bran, Mănăstirea Comana, biserica Stelea din Târgoviște, cetatea Poenari-Argeș, mausoleul Eroilor de la Mărășești, Vechea Universitate (Palatul Calimachi) din Iași, biserica Stavropoleos din București, ansamblul rupestru BasarabiConstanţa, casa Hirscher din Brașov (şef pr. arh. E. Greceanu). Publicaţii: Criteriile şi parametrii modernizării fondului vechi construit şi folosirii raţionale a investiţiilor (1981, studiu în colaborare cu arh. M. Miu, A. Cara Thasse, I. Cumpănaşu ş.a.). Premii: UAR, 1972: restaurarea ansamblului rupestru Basarabi; UAR, 1982: criteriile şi parametrii modernizării fondului vechi construit şi folosirii naţionale a investiţiilor (studiu). (V.Ţ., R.N.) BILEK, Franz (n. 1876 - m. 1930) Arhitect cu școală germană. Funcţii: A lucrat mult timp la Craiova, unde a deţinut funcţia de arhitect şef al orașului. Lucrări: Teatrul din Caracal (18961901). A urmărit lucrările de execuţie la Banca Comerţului din Craiova proiectată de arh. Ion Mincu. (V.Ţ.)

BIVOLARU, Mircea Traian Muşat, T (n. 26.02. 1950) Studii: IAIM., dipl 1968 Activitate profesională: cercetareproiectare în industria lemnului, proiectare construcţii, activitate didactică universitară. Lucrări: Locuinţe individuale: locuinţa fam. Dan Nicoara - Bucureşti- (1996); locuinţa fam. MirceaPopa – Tamasi Corbeanca (1995); sediu "STIMATIMEX" Tamaşi (1994); locuinţa fam. Viorel Stoian - Corbeanca- (2000); locuinţa familială Fl. Binciu- Otopeni – (2000); extensie sediu AXIMEX- Bucureşti- 1998 (neexecutat); restaurare şi modificare apartament T. F. Lucutar- Bucureşti (1996); reconversie şi extindere imobil din str. Al.Sihleanu - Bucureşti – (1999); locuinţe familiale în Pipera, str. Drumul Potcoavei- (1999); reconversie imobil de locuit în Pipera, str. Drumul Potcoavei(2010-2013); locuinţa fam. Văduva - com. Sinşti- (2011); locuinţa fam. NicolaeTunari – (2012); locuinţe unifamiliale în com. Frumuşani- (1998) şi Glina – (2001 amenajări, decoraţii şi mobilier nava de pasageri cu regim de protocol "MUREŞUL", (1677-1986); amenajare interioară şi mobilier a zonei de protocol a "navei amiral" MĂRĂŞEŞTI, (19811983); amenajări interioare şi mobilier la navele de protocol guvernamental "EGRETA" şi "SNAGOV"-1983; amenajări interioare nava de pasageri fluvială "STEAUA DUNARII"- (1984); mobilier sala de şedinte a Senatului României (2005); mobilier sala de şedinte a Curţii Constituţionale a României (2011): mobilier şi decoraţii pentru restaurante din Moscova şi Kiev- (1978-1980); mobilier hotelier in Poiana Braşov şi Mamaia-(1976-1982); modele de

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 53


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

mobilier pentru fabricaţie industrială (1958-1990); mobilier unicat privat (1992-2014): amenajări de expoziţii naţionale şi internaţionale (1973-1986). Lucrări publicate: Articole în revistele Mobila, Foresta, Arhitectura, Normativ de dimensiuni mobilier Premii: UAR 1981 pentru amenajări interioare şi mobilier, distincţie de merit din partea Comandamentului Marinei Militare Române. Activitate didactică: asistent universitar la USH, Facultatea de Arhitectură în perioada 2006-2010, asistent universitar la UAUIM din 2008până în prezent. (prin bunăvoinţa dl. arh. Mircea Bivolaru) (G.P.) BÎNĂ, Vlad Studii: IAIM, dipl. 1990; Université de Rouen, Ėcole d’Architecture (Diplome universitaire d’études superieures specialisés); master la Pratt Institute (1992-1994). Funcţii: Din 2001 este director tehnicscenografie digitală la ESC entertainment Alameda, CA. Lucrări: decoruri digitale, design cadraj camera, design lumini /culoare, animaţie cameră pentru „Matrix Reloaded” (Warner Bros. 2003), „Matrix Revolutions” (Warner Bros. 2003), „Catwoman” (Warner Bros. 2004); designul şi decorurile virtuale pentru serialul de televiziune bazat pe „The Book of Pooh“; scenografie (design, modelare, lumini / culoare, cadraj); 2D/3D 16x9 producţie pentru Expo 2000 (Hanovra); proiect multimedia bazat pe un film lansat în 1997 (The Crow – City of angels); modelare 3D, detalii construcţie pentru Proiectul Arterei centrale din Boston, MA (1994-1995, în colaborare cu Paul Lukez architects); modelare 3D, design urban-Piaţa primăriei din Boston (1994-1995, în

colaborare cu Paul Lukez architects). [**](R.N.) BLANC, Louis Pierre (n. 1860, Geneva - m. 1903) Studii: Școala de Arte Frumoase din Paris, dipl. 1883. A venit în România în anul 1885 şi a activat aici, întreaga sa viaţă, fiind căsătorit cu Irina (n. A. Berindey), verişoară a arhitectului Ion D. Berindey, Doamnă de Onoare a Reginei Maria. Lucrările sale de factură clasică constituie prezenţe remarcabile ale Bucureștilor de la sfârșitul secolului al 19-lea. Lucrări: Facultatea de Medicină Carol Davilla, Bucureşti (1895-1902); Ministerul Agriculturii şi domeniilor, bd. Carol I, Bucureşti (1895); proiect pentru Primăria Orașului București (1895, în colaborare cu George Sterian și Giulio Magni); Institutul de Bacteriologie „V. Babeș”, Splaiul Independenţei Bucureşti (1889); case în Bucureşti: casa Pictor Mirea, şos. Kiseleff, casa Take Ionescu, str. Take Ionescu 25A (1897); casa Nicolae Filipescu, str. Batiștei 13 (18881890)(v.> Casa Nicolae Filipescu); casa Lahovari, Calea Dorobanţilor 39 (1889); casa Hermann Spayer, str. Batiștei 24A (1900, completată în 1907, după moartea arhitectului de arh. Ion D. Berindey cu grajd, sere etc.)(v> Casa Hermann Spayer). Este autorul Universităţii din Iaşi. Concursuri: Premiul I la Concursul pentru „Gara Centrală din București” (1893); Premiul III (împreună cu arh. I. Mincu) la concursul pentru Camera Deputaţilor (1890). Distincţii: Louis Pierre Blanc a fost decorat cu Steaua României şi a fost ofiţer al Ordinului „Coroana României”. (V.Ţ., S.T.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 54


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

BLEBEA, Constantin (n. 1938, Constanţa) Studii: IAIM, dipl. 1961. Lucrări: între anii 1961-1964 (în cadrul DSAPCU Bacău): magazine generale în Tg. Neamţ, sediul trust Foraj Moineşti, Prosectura spitalului din Bacău, Primăria din Moineşti, blocuri P+10 în Piaţa Gării din Bacău (coautor), maternitatea din Bacău (coautor), complex comercial Aviator în Bacău (coautor), detaliu de sistematizare a cartierului URA din Bacău (şef de proiect); între anii 19641968 (în cadrul DSAPC Suceava şi ISPH Bucureşti): atelier mecanic la Hidrocentrala Vidraru, jud. Argeş (autor), motel cu restaurant Haţeg, jud. Hunedoara (autor), proiect de sistematizare comuna Borşa, jud. Suceava (autor), amenajare complex UJCM Suceava (autor), locuinţa particulară P+1 în Bucureşti (autor); între anii 1968-1975 (în cadrul IPJ Bacău şi IPC Bacău): Casa de Cultură Roman, magazinul general central în Buhuşi, imobil birouri URA în Bacău, hotel Perla în Slănic Moldova, sala de atletism în oraşul Roman, pavilion fizioterapie la Slănic Moldova, Casa de Modă în Bacău, bloc turn cu 24 de niveluri în Bacău, spital cu 650 de paturi în Bacău, complex comercial Orizont în Bacău, complex comercial Cremenea în Bacău, detaliu de sistematizare a zonei de N-V a oraşului Bacău, sistematizarea cartierului Dărmăneşti din Piatra Neamţ, decoraţii interioare în Cofetăria Nufărul din Bacău, magazinul general în Cleja, magazinul general în comuna Schei, jud. Botoşani, magazinul general în Poiana Teiului, jud. Neamţ, sediu administrativ în Tg. Neamţ, magazinul general în Agnita (jud. Sibiu); între anii 1975-1992 (în cadrul societăţii Socalp din Bacău şi Direcţiei Comerciale a jud. Bacău): decoraţiuni interioare în Restaurantul Bistriţa din Bacău (1969, 1988), decoraţiuni interioare în Restaurantul Decebal din Bacău (salon

principal şi internat), decoraţiuni interioare în Restaurantul Select din Bacău (1978), decoraţiuni interioare în restaurantul Parcul Trandafirilor din Bacău, decoraţiuni interioare bar şi restaurant Pasaj în Bacău, amenajare interioară birouri Socalp în Bacău, amenajare interioară birouri Direcţia comercială Bacău, motel Buhuşi, locuinţa particulară în Calea Moldovei. Premii: UAR, 1964: maternitatea din Bacău. [*](R.N.) BOBOC, Constantin (n. 1928) Studii: Facultatea de Arhitectură din Leningrad, dipl. 1956. Lucrări: cămin nefamiliști în Baia de Arieș (1956-1957); şantier Valea Călugărească și Scăeni (19571958); fabrica de prefabricate Progresul (1958-1960); sistematizare Turnu Măgurele, Titu (1960-1961, pentru D.S.A.P.C. București); moara Olteniţa (1961-1963, pentru I.S.P.A). (V.Ţ.) BOCAN, Dragoş (n. 1977) Studii: Facultatea de Arhitectură din Timișoara, dipl. 2001. Lucrări: Şi-a făcut ucenicia în câteva birouri de proiectare unde a colaborat la întocmirea proiectelor: Reconversia clădirii de birouri CFR Marfă din Timișoara și Reconversia imobilului Euro Shopping Center, Timișoara. Din anul 2004 și-a înfiinţat propriul birou de proiectare, împreună cu soţia sa, arh. Cătălina Bocan realizând: imobil birouri, Calea Aurel Vlaicu din Arad; imobil locuinţe, str. Ghiba Birta din Arad; locuinţele: Aron, Stamoran, Miclăuș, Amafteesi, Ferenczi, Sulincean, Vârșan, Betegh; casa Groza din Arad; amenajări interioare de birouri sau magazine în Arad și Timișoara. (V.Ţ.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 55


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

BOCĂNEŢ, Bogdan (n. 1952, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1976. Până în anul 1980, când părăsește România și se stabilește în Olanda, a lucrat la Institutul de Proiectare pentru Industria Ușoară (IPIU) din București. În Olanda lucrează la câteva firme din Amsterdam, ultima colaborare fiind cu arhitectul Veenendaal. Lucrări: Primăria din Amersfoort; Complex de birouri și spaţii expoziţionale „Cap Gemini” din Utrecht (2001); imobilul de birouri Westerstrete din Utrecht. Premii: Premiul II pentru Pavilion pe marginea unui lac, Forbokrommenie (1987); Premiul II pentru Telematica 2025- o viziune asupra orașului Amsterdam (1988); Premiul III pentru Planul director pentru staţia de cale ferată districtuală Tilburg-1991, în colaborare cu arhitecţii Alex Colpacci și Alexandru Miclescu. (V.Ţ.) BOCEANU, Ion (n. 1906, Câmpina - m. 1984?) Anul absolvirii: 1933. Lucrări: vile, str. Atena 7 și 7A (1936) și str. Atena 8 (1938), București; vilă la Brebu (1937); vilă, Aleea Zoe 7A, din București (1936); bloc de locuinţe, bd. Brătianu, str. Doamnei, București (1935); vila Dr. Philippide din Câmpina (1934); vila, str. Av. Stâlpeanu 13, București (1933); sală cinematograf la Ploiești; bloc de locuinţe, bd. N. Bălcescu 32, București (1937). Din anii 1960, a lucrat la Institutul de Proiectare din Ploiești. (V.Ţ.) BODEA, Horea Florin (n. 1942, Arad) Studii: IAIM, dipl. 1965. Lucrări: hotelul Astoria din Arad (în colaborare cu arh. Miloș Cristea). Între anii 1968-1971 a fost arhitect la Buzău,

iar între anii 1971-1973 la Timișoara. Activitate didactică: În anul 1973 a fost selecţionat în Programul ONU, pentru ţările în curs de dezvoltare fiind până în anul 1986 angajat cadru didactic la Facultatea de Arhitectură a Universităţii din Constantine (Algeria). Concursuri: Revenit în anul 1986, pentru scurt timp în Romania, după câștigarea unui concurs pentru Casă de Cultură și Bibliotecă în Alger-Vest, părăsește definitiv România și se stabilește în Canada la Ottawa, reușind în anul 1998 să devină membru al Institutului de Arhitectură American (A.I.A.). În anul 1994, la concursul organizat de Uniunea Arhitecţilor din Ontario (Canada) pentru un Pavilion Temporar al Canadei la Bienala de la Veneţia, a prezentat un proiect în care forma construcţiei face trimitere la frunza de arţar, simbolul Canadei. (V.Ţ.) BODNĂRESCU, George (n. 1921) Studii: IAIM, dipl. 1954. A lucrat la Institutul de Cercetare și Proiectări Electrotehnice. Funcţii: În 1951 a fost șef al secţiei tehnice la Întreprinderea Locuinţe și Localuri București. Din 1952 a fost șef colectiv proiectare D.E.P.E.T. din cadrul M.E.E. La I.P.C.I. a fost arhitect proiectant. Lucrări: dispensare în Ilfov (19421943); bloc de locuinţe pe str. Schitu Măgureanu (1947, în colaborare); Parc de cultură și odihnă fost I.V. Stalin din București (1950, împreună cu arh. Vișan și Orășanu); 10 hale de fabricaţie, 2 ansambluri industriale (1951-1953). [*](O.M.) BODNĂRESCU, Ileana (n. 1920 - m. 1987) Lucrări: restaurarea de monumente istorice: Cetatea Rupea, Râșnov, Suceava, Putna, Palatul Cuza din Iași (Muzeul

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 56


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Unirii); șantiere Cozia, Govora; amenajări oficii poștale și centrale telefonice în cadrul I.S.P.C. (Ministerului Poștelor și Telecomunicaţiilor, 19511953). Din 1951 a lucrat la I.P.B. [*](O.M.) BOENGIU, Dan Mircea (n. 1944) Studii: IAIM, dipl. 1970. S-a specializat în amenajări interioare şi mobilier. Lucrări: amenajări interioare pentru: vile speciale în Neptun şi Olimp, hoteluri în Predeal, Banca Naţională, Banca Chrisovelloni, dotare Hotel Mangalia, restaurante, cofetării, braserii, vile, case de vacanţă în zona Saturn, Venus (19691971). (prin amabilitatea d-lui Dan Mircea Boengiu) [*](O.M.) BOGDAN, Oana (n. 9.12.1977, Sighişoara) Stabilită la Bruxelles. Studii: UAUIM, dipl. 2003, calificativ magna cum laudae. Dipl. în 2001 la K.U. Leuven, ASRO (Departmentul de Arhitectură şi Urbanism). Dipl. în arhitectură, în 2002 la Henry van de Velde Institute of Architecture, Antwerp. Burse Tempus în 1999 - Fachhochschule Regensburg, Germania şi Erasmus, în perioada 1999-2000, la K.U. Leuven, ASRO. 2004-2007 - Director al BLU-net [building landscapes and urbanism network], Barcelona. Funcţii: Între 2001-2007 este Arhitect la VBmarchitects, Leuven. Director la

BOGDAN & VAN BROECK ARCHITECTS, Bruxelles din 2007. Lucrări: Sediul firmei BOGDAN & VAN BROECK ARCHITECTS, Quai au Foin 55, Bruxelles, Belgia (2009); Academia de Media și Design „Mina C. Genk”, Belgia (2010); ansamblu de vile, str. Bererurului din Leuven, Belgia (2010); sediul Atelierelor Căilor Ferate din Leuven (2010); extinderea și reorganizarea Universităţii Catolice din Leuven (2007). Activitate didactică: Cadru didactic la K.U. Leuven, ASRO (Departmentul de Arhitectură şi Urbanism) şi European Master of Urbanism. Publicaţii: 2002corespondent eutopean oficial al revistei Arhitectura. Premii şi concursuri: 2003 – câştigător al concursului EUROPAN 7, Pärnu, Estonia. În anul 2010 a obţinut la Bienala de Arhitectură, locul 1 la secţiunea Arhitectura>1000 mp şi medalia Preşedintelui UAR, iar în anul 2011 a făcut parte din Juriul Anualei de Arhitectură din București. Două proiecte nominalizate la Mies der Rohe Award 2011, Premiul Uniunii Europene pentru Arhitectură Contemporană. Două proiecte nominalizate la Benelux Trofee Thermisch Verzinken 2011. (V.Ţ., S.T.) BOGDĂNESCU, Zeno (n. 1955) Studii: Institutul Politehnic din Timişoara, Secţia de Arhitectură, dipl. 1981 (IAIM); Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie din București (studii postuniversitare, specialitatea Regie Film de Animaţie), dipl. 1985. Până în anul 1990 a lucrat ca regizor la Studioul Cinematografic „Animafilm” din București. Din anul 1992 s-a asociat cu

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 57


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

arh. Dan Marin în cadrul firmei de proiectare „Total Design”. Lucrări: amenajarea interioară a Camerei de Comerţ și Industrie București (1996); Extinderea birourilor Leo Burnett, str. Monetăriei București (2002); reprezentanţa „Dacia”, Calea Floreasca, București (2002); sediul Uniunii Arhitecţilor, str. Dem. Dobrescu, București (2004). Activitate didactică: Din anul 1991 a devenit asistent în cadrul Institutului de Arhitectură din București, ajungând în anul 2008, Decan al Facultăţii de Arhitectură. Din 2012, este Rector al UAUIM. Publicaţii: Spectacolul Arhitecturii (2003), în care arh. Zeno Bogdănescu este de părere că: „În arhitectură, ideea desenată este scheletul pe care continuarea proiectării va pune toate elementele necesare pentru ca obiectul rezultat să poată să aibă o existenţă autonomă. Faza concepţiei se încheie atunci când apare, din multitudinea de schiţe posibile, aceea care răspunde cel mai bine impulsului iniţial. Atunci când se atinge aducerea, pentru prima dată, în real a „seminţei” a formei și formulei ce conţine în ea întregul viitor obiect de arhitectură! Ea presupune găsirea unui răspuns simbolic pertinent”. Concursuri: Premiul III – Amenajarea Pieţei Revoluţiei din București (1997); Premiul I- Sediul Uniunii Arhitecţilor din București (1992); Premiul I - Imobil de birouri, bd. I. Mihalache, București (1998); Premiul II- Amenajare Centru Civic Brașov (2005); Premiul I- Biserica Societăţii „Cristiana” București (1992). (V.Ţ.)

BOGOESCU, Bogdan Traian (n.1945) Studii: IAIM, dipl. 1969. Funcţii: şef proiect complex la Institutul Proiect Bucureşti (1969- 1980); şef colectiv arhitectură la Institutul Proiect Bucureşti (1980-1986); arhitect şef adjunct al municipiului Bucureşti (1990-1991); arhitect şef al municipiului Bucureşti (1991-1992); iar din 1992 este administratorul firmei personale. Este membru în Comisia Tehnică de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, Primăria Sector 2; vicepreşedinte al OAR - Filiala Bucureşti; membru al Consiliului Naţional al OAR. Lucrări: sistematizare B-dul Decebal, str. Dristorului, Th. Speranţia, şos. Mihai Bravu, Bucureşti; sistematizare centru Titan, Bucureşti; P.U.Z.- zona Lacul Dâmboviţa, Bucureşti; P.U.Z.- Calea Victoriei, strada Orlando, Bucureşti; P.U.Z.- Calea Şerban Vodă, Bucureşti; P.U.Z.- Sector 6, Bucureşti; P.U.Z. Gara de Nord, Bucureşti; P.U.G. Bucureşti Etapa I -Secţiunea Habitat; ansamblul de locuinţe+magazine bd. Decebal, Bucureşti; ansamblul de locuinţe + magazine şos. Mihai Bravu -Piaţa Muncii, Bucureşti; ansamblul de locuinţe+ magazine şos. Mihai Bravu- Baba Novac, Bucureşti; ansamblul de locuinţe b-dul Muncii- b-dul Basarabia, Bucureşti; blocuri Piaţa Unirii, Bucureşti; sediul central World Bank, Bucureşti; sediu central DISTRIGAZ, b-dul Mărăşeşti, Bucureşti; Universitatea Hyperion, Bucureşti; Hotel „Sport”, Parcul Naţional, Bucureşti; amenajare Hotel olimpic, Bucureşti; ansamblul de locuinţe, bănci, hotel, birouri Vitan, Bucureşti; sediul „DANONE ROMANIA”, Bucureşti; vile strada Săbiuţei, Iancu Nicolae, Pipera Tunari, Primăverii, Brodina; clădire de birouri BECTRO, Bucureşti, complex

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 58


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

balnear „Olăneşti“; extindere Spital Clinic de neurochirurgie „Prof. D. Bagdasar”, Bucureşti; hotel 4 stele Olăneşti. Concursuri: ansamblul de locuinţe şos. Străuleşti; ansamblul de locuinţe aleea Privighetorilor; Concursul „Bucureşti 2000”; Concursul Catedralei Patriarhale. Premii: UAR, 1971: menţiune pentru sistematizarea staţiunii Sovata; UAR, 1987: menţiune pentru Ansamblul de blocuri din şos. Mihai Bravu/ Piaţa Eudoxiu Hurmuzachi; nominalizare la Bienala de Arhitectură din 1996 pentru PUZ Gara de Nord. [**] (R.N.) BOGOESCU, Iuliana (n. 1948) Soţia arh. Bogdan Bogoescu. Studii: IAIM, dipl. 1973. Funcţii: şef proiect complex şi şef colectiv arhitectură în cadrul Institutului Proiect Bucureşti. Lucrări: A lucrat alături de soţul ei, Bogdan Bogoescu, pentru realizări ca: ansamblul de locuinţe, şos. Nordului Satul Francez, Bucureşti; bloc locuinţe, str. Puţul lui Zamfir, Bucureşti; bloc locuinţe, str. Th. Aman, Bucureşti; bloc locuinţe, str. Alexandru cel Bun, Bucureşti; bloc locuinţe - str. Turgheniev, Bucureşti; sediu central DISTRIGAZ, Bucureşti; clădirestrada Paris, Bucureşti; hotel „Sport” - Ministerul Tineretului şi Sportului, Bucureşti; vila de lux, B-dul Primăverii 33, Bucureşti; clădire multifuncţională, Intrarea Ciclop 5, Bucureşti; vilă, str. Borodina 15, Bucureşti; ansamblu, locuinţe, hoteluri, comerţ şi bănci Vitan, Bucureşti; Clinica franco-română, str. Sfânta Vineri, Bucureşti; extindere Universitate „Hyperion“, Bucureşti; vile sat Pipera, comuna Voluntari; Miniclub Pipera; Complex multifuncţional „CORA” , Bucureşti; extindere Spital Clinic de

neurochirurgie „Prof D. Bagdasar”, Bucureşti; hotel 4 stele Olăneşti. Expoziţii: A participat la târgul internaţional Habitat II, Istanbul, în cadrul standului naţional românesc. [**](R.N.) BOIAN, Horia (n. 1952, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1976. Lucrări: A luat parte, în cadrul Institutului „Proiect București” la elaborarea unor proiecte, printre care: extinderea si amenajarea Liceului „I. L. Caragiale”, Calea Dorobanţilor, București; bloc de locuinţe, în ansamblul „Băneasa”, București (1980); studii de proiecte, tip, pentru locuinţe cu spaţii pentru comerţ la parter; complex Hotelier „Lebăda”, Pantelimon, București (1988). După anul 1990 s-a stabilit în Germania. (V.Ţ.) BOILĂ, Dorin (n. 17.09.1954, Sighişoara, Jud. Mureş) Studii: 1973 - 1976 Instit. Politehnic Cluj – Facultatea de Construcţii – Secţia Arhitectură, diplomă de conductor arhitect; 1976 – 1979, IAIM, dipl. 1979; 20042007, Facultatea de Arhitectură şi Urbanism Cluj, Curs de studii academice postuniversitare în restaurare arhitecturală (FESRA) . Lucrări: proiecte realizate: -Restructurări-restaurări la Biserica evanghelică din Richiș (com.Biertan); Șura casei parohiale evanghelice Avrig (jud. Sibiu); Biserica Ortodoxă Mohu (jud. Sibiu); Mănăstirile ortodoxe Cârţișoara (Sibiu), Strungari (Alba);

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 59


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

-Renovări -restaurări -restructurări în zone istorice - „Centru Sibiu”, „Centru Mediaș”, sat Biertan (locuinţe, spaţii comerciale, centre medicale, centre de zi) -Bisericile ortodoxe din Ștrand (Sibiu) și Râu-Vadului (Lazaret, jud. Sibiu) -Ateliere / studii „Satele transilvane” – prin I.N.T.B.A.U. –Prince's Foundation -Mini-sat de vacanţă – Rășinari (jud. Sibiu). Proiecte de urbanism aplicate: -P.U.G. orașe Mediaș, Blaj, Tălmaciu -P.U.G. comune cu monumente și ansambluri istorice protejate – sate medievale Biertan, Moșna, Târnava. -P.U.Z. complex pentru seniori „Nou Săsesc Garden” – sat Nou Săsesc (jud. Sibiu) Concursuri: Premiul II faza naţională „TSUKUBA” /JAPONIA, 1984; Premiul Municipiului PERPIGNAN, Franţa „Universitatea și orașul” 1991; 2006 – Proiect cercetare/restructurare/lansare în circuit turistic „Ansamblul bisericii evanghelice fortificate din Axente Sever (jud. Sibiu) – FESRA Facult. Arhit. Cluj-N. Activitate didactică: 1981-83 profesor de Arhitectură generală la Clasa de arhit. –Liceul de construcţii Alba Iulia; 1990-92 coautor al programei de învăţămînt (discipline ambientale) ptr. 5 ani studiu ECOLOGIE –Fac. de ştiinţe, Univ. Sibiu + programa Colegiu montanologie Sibiu (3 ani); 1995-96 asistent invitat – seminar la cursul ECOLOGIA AŞEZĂRILOR UMANE (conf.dr.C. Berindan –Cluj) la secţia Ecologie, Fac. de ştiinţe, Univ. ”Lucian Blaga” Sibiu; 1994-99 profesor la Şcoala postliceală pt. amenajarea teritoriului –Liceul de constr. şi arhitectură „Carol I” Sibiu – cursuri de URBANISM ŞI AMENAJAREA TERITORIULUI / ESTETICA ÎN URBANISM ŞI ARHITECTURĂ / ISTORIA URBANISMULUI ŞI ARHITECTURII; prelegeri de „Arhitectură specifică zonei rurale şi zonei montane” în cadrul programelor internaţionale de

consultanţă pentru turismul cultural şi agro-turism al fundaţiilor „Casa 35-Ille et Vilaine”(Sibiu - Sibiel) şi INTBAU (fil. română –Mediaş -Sighișoara) – 1996 2012 Publicaţii: STUDII în rev. „Arhitectura RSR” –Un model ambiental de locuire a Munţilor Apuseni 1984/ Analiza multicriterială a două centre pt. tineret în zone urbane istorice” 1988; STUDIU – „Identitate culturală în procesul arhitectural” –Congresul Arhit. MondialSofia 1985; ESEU–„Despre diversitatea spaţiului eclezial la români” –simpozion Spaţiul Eclezial–Brăila*90. ARTICOLE – Critica de arhitectură / Locuirea urbană – rev. ”Tribuna” Cluj-Napoca 1990-92; STUDIU – ”Proces arhitectural de secol 21 în centru medieval transilvănean – cazul Sibiu”–Compendiul seminarului internaţ. Centre istorice - Alba Iulia 1992/ rev. Arhitext Design 2/ 93; ESEU – ”Noul Urbanism – tradiţional” în volum simpozion „35 de ani de Învăţămînt superior clujean de arhitectură” –Cluj 2005; STUDIU –„Urbanismul indecent – contra urbanizării zonelor non-urbane” – Simpozion internaţ. QUESTIONS –Cluj 2012; STUDIU –„Proces contemporan de regenerare rurală – un model românesc ” –Simpozion internaţ. QUESTIONS –Cluj 2013; ARTICOLE săptămînale –rubrica „Serial pentru minte, inimă și arhitectură” în ziarul Turnul Sfatului din Sibiu ( 2011 – prezent ). (prin amabilitatea d-lui arh. Dorin Boilă) (G.P.). BOITAN, Tiberiu (n. 1945, Călărași) Studii: IAIM, dipl. 1969. Activează în proiectare la Institutul „Proiect București” între anii 1969-1979 și „Carpaţi Proiect” între anii 1980-1989. Lucrări înainte de 1990: Muzeul de Etnografie, Slobozia (1971); blocuri de locuinţe în București, str. George Enescu (1979) și în Calea Dorobanţilor (1976);

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 60


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

ansamblul bd. N. Titulescu din București; restaurare Cercul Militar, Bucureşti. Lucrări după 1990: După anul 1990 și-a înfiinţat propria firmă de proiectare (SOMEC) împreună cu arh. Marcel Borţun și Mircea Bologan realizând: extinderea BRD, str. E. Carada, București (1997, în colaborare cu arh. M. Borţun); biserica Romano-Catolică „Sfânta Cruce”, şos. Mihai Bravu, București (1998); extindere Casa Vernescu, Bucureşti; vila str. Octav Cocarescu, Bucureşti; Fabrica produse de panificaţie Mc Donald's, RED.CO Străuleşti. Lucrări în cadrul firmei Tiberiu Boitanarhitecţi asociaţi (asociat cu arh. Ligia Boitan): consolidare, reabilitare și extindere Hotel „Europa”, Eforie Nord (2005, împreună cu arh. Petre Ciută); clădire de birouri, sediul firmelor ANA GROUP, bd. Poligrafiei 1, Bucureşti (în colaborare cu Petre Ciută); extindere cu sala polivalenta - hotel Crowne Plaza, Bucureşti; vile Băneasa; Vile Zimnicea; Vilă Buşteni; clădire de birouri si cramă Centru de vinificaţie, Zimnicea; Hotel Zimnicea - reabilitare clădire existentă; Cabana de vânătoare - Dunăre, Zimnicea; hotel Carmen – Venus - reabilitare şi ridicare grad de confort 4 stele; hotel 5 stele, Azuga; extindere cu piscină la cabana de vânătoare, Dunăre; cabana de vânătoare - Lac Suhaia, Dunăre. Concursuri: Premiu la concursul pentru Sediul Politic Administrativ din Satu Mare (1971); Premiul I la concursul pentru „Casa Tineretului” Ploiești (1984); Premiul I la concursul pentru „Complex Turistic Diham” (1984, în colectiv); Premiu la concursul pentru „Complex Hotelier Sinaia” (1991); participare la Concursul Internaţional pentru Teatrul Naţional din Tokyo (1987). Încă din anul 1972, T. Boitan opinia „Cel mai mult mă deranjează arhitectura care se pretinde de filiaţie tradiţională, care torturează materiale născute a se

exprima simplu și nobil”. (prin amabilitatea d-lui arh. Tiberiu Boitan) [**](V.Ţ., R.N.) BOLD, Adrian (n. 1958) Studii: IAIM, dipl. 1983. Funcţii: Din anul 1997, timp de 12 ani a fost Arhitect Șef al Capitalei. Lucrări: imobil de locuinţe, str. Docenţilor, București (2004); imobil apartamente, str. Mircea Eliade, București (2006). Concursuri: Premiul II la concursul internaţional organizat de Fundaţia Yoshioka din Japonia cu tema „Confortul în metropolă” (1988). (V.Ţ.) BOLOMEY, Dan (n. 1954, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1979. Lucrări: În cadrul Institutului Proiect Bucureşti, între 1979 şi 1989, participă în calitate de colaborator sau şef de proiect la elaborarea unor proiecte de locuinţe şi obiective social-culturale pentru capitală: Complex hotelier «Bucureşti», Calea Victoriei (1982), blocuri de locuinţe Calea 13 Septembrie, intersecţia Calea Moşilor – Bd. Carol (1987), Bd. Unirii (ex. Victoria Socialismului), Pţa. Victoriei (în colectiv arh. Ruxandra Fotino), sala polivalentă 500 de locuri şi centru de calcul în clădirea «Sediu Ministere», Piaţa Constituţiei (1988-89). Concursuri (în colectiv cu arh. Matei Lykiardopol): Premiul II, Hotel de 100 de locuri într-o staţiune montană, Diham, 1984; Premiu I, Concurs pentru locuinţa colectivă integral prefabricată (împreună cu arh. Sorin Ştefănescu), 1984; Premiul II ex-aequo, «London Docklands

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 61


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Competition», muzeul docurilor, 1986; Menţiune de onoare şi Premiul Comisiei Monumentelor Istorice şi de arhitectură din Cracovia, reamenajarea pieţei Wiosny Ludow, a 3-a Bienală de arhitectură Cracovia 1989; Proiect selecţionat pentru expoziţia permanentă de arhitectură «A house in wood», Ljubljana, 1989; Pemiul I, arie autorutieră «Rose de la Broye», Bulle, Elveţia, (în colaborare cu Widmer, Christe, Henzelin). Activitate didactică: Din 1991, activitate didactică în cadrul Secţiei de arhitectură (iniţial Département d’architecture) a Ecole Polytechnique fédérale de Lausanne, Elveţia. Responsabil pentru cursul de construcţii şi materiale de construcţie. (prin amabilitatea dl. arh. Dan Bolomey) (V.Ţ. G.P.) BOLOMEY, Roger H. (n. 1883, Broșteni, jud. Suceava - m. 1947) S-a născut într-o familie de obârșie elveţiană. Studii: École Spéciale d’Architecture, Paris (1900-1904); École Nationale Supérieure des Beaux Arts din Paris (1905-1911). Anul absolvirii: 1911. Din anul 1912 își începe activitatea în ţară, atât în București cât și în Moldova, unde realizează vile, imobile de locuinţe colective, școli, bănci, o biserică, un teatru, o sală de sport, etc. Funcţii: Director al Serviciului de Arhitectură al Primăriei Capitalei (19231936). Lucrări în Bucureşti: 1913-1940: vila Brâncoveanu, bd. Aviatorilor/Aleea Modrogan (1915); vila Lucasievici din parcelarea Filipescu; Casa Cernescu din str. Caragea Vodă; proprietatea A. Steriadi din str. Sf. Ionică; garajele atelier „Taxico”, pe str. Dr. Ion Cantacuzino (1929); imobilul Pruteanu de pe Bd. Ghica; sala de sport a Liceului Spiru Haret, pe str. Italiană. Cel de-al doilea

corp al Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti a fost construit de arhitectul Roger Bolomey (1911-1914) şi firma Pietro Axerio după planurile arhitectului Paul Gottereau (v> Biblioteca Centrală Universitară). Lucrări în ţară: vila Lalu și vila Măcărescu din Piatra Neamţ, oraș în care realizează și Teatrul Naţional (1938); 11 case pentru funcţionarii Fabricii de Bere (Azuga); sistematizarea oraşelor Ţiglina, Galaţi (1924) și Câmpina (1925). Împreună cu arh. G. M. Cantacuzino, I. Davidescu, D. Marcu și T. Rădulescu contribuie la întocmirea, într-un timp record a „Planului Director de Sistematizare al Capitalei”. Concursuri: La concursurile pentru sistematizarea orașelor Belgrad și Split este printre laureaţi. Cea mai important competiţie la care participă, în anul 1936, este pentru „Palatul Comunal București”, având ca amplasament platforma actualului Teatru Naţional. Juriul concursului a fost format din 2 arhitecţi francezi și 2 arhitecţi români, sub președinţia Primarului General Al. G. Donescu. Concursul s-a desfășurat în 2 faze, la prima fază participând 17 proiecte, inclusive 2 variante horsconcurs, ale arh. Petre Antonescu, dintre care s-au ales 10 proiecte care să se prezinte și în cea de a 2-a fază. În luna martie 1937, se prezintă 7 propuneri din cele 10 admise, lucrările fiind expuse publicului, în sala de expoziţii din subsolul Ateneului Român. Roger Bolomey a prezentat un proiect care concentra birourile municipale pe verticală, într-un turn înalt de 138 m, care ar fi constituit și în prezent o performanţă demnă de capitala ţării. (V.Ţ.) BOLTRES, Cristian Lucrări: reabilitare turn medieval Mediaş (1998, în colaborare cu arh. Zoltan Bartik); Dental Clinic, Timişoara

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 62


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

(2003, în colaborare cu arh. Octavian Boglut, Mihaela Cozac); Clinică de Stomatologie, București (2003); casa Dejan din Timișoara (2004); casa P, Timişoara (2006); casa L, Timişoara (2007, în colaborare cu arh. Pescaru); hypermarket Real, Craiova (2006, în colaborare cu arh. Juja Ciriak, Ovidiu Cosma); banca San Paolo din Timișoara (2006, în colaborare cu arh. Attila Wenczel, Cosma); Infotim training center, Timişoara (2006, în colaborare cu arh. Attila Wenczel, OvidiuCosma); banca San Paolo din Baia Mare (2007, în colaborare cu Parasite Studio); Logistica TNT, Timişoara (2008, în colaborare cu arh. V. Geamănu); hotel Orizont, Predeal (2010, Aiba srl., în colectiv); cramărestaurant Mioriţa, Orizont, Predeal (2011, în colaborare cu arh. S. Ciupuliga, O. Cosma); hotel S, Sinaia (2012, în colaborare cu arh. S. Ciupuliga). Concursuri: Science Center, Belgrad (2011, în colaborare cu arh. Th. Murgu, S. Ciupuliga). (V.Ţ., R.N.) BORCOMAN, Corneliu (n. 1935) Studii: IAIM, dipl. 1960. Lucrări: Întreprindere pentru aparataje de cercetare în campusul universitar Politehnica (1978, în colaborare cu arh. D. Vârtosu); întreprinderea Tehnoton Iaşi (1973, în colaborare cu arh. I. Spătaru, M. Gheorghiu, M. Lykiardopol, C. Stanciu). Premii: UAR, 1974: Întreprinderea Tehnoton Iaşi; UAR, 1978: menţiunea UAR pentru Întreprinderea pentru aparataje de cercetare în campusul universitar Politehnica Bucureşti. (R.N.)

BORDENACHE, Marina (n. 1939) Studii: IAIM, dipl. 1963. Fiica arhitectului Richard Bordenache. L-a avut ca profesor pe arh. Ascanio Damian. Lucrări: staţiunea turistică „Neptun”, etapa I (1967, în colectiv); Teatrul Naţional din Tg. Mureș (1972, în colectivul arh. C. Săvescu); motelul „Dacia” din Sebeș (1970, în colectivul arh. C. Săvescu). (V.Ţ.) BORDENACHE, Richard V. (n. 10.05.1905, Botoșani - m. 14.04.1982) Studii: Școala Superioară de Arhitectură, dipl. 1929; bursier al statului la Școala Română de la Roma (1930-1933). A călătorit în întreaga Italie și în sudul Franţei, studiind monumente și situri arheologice, aprofundând cunoașterea artei medievale și renascentiste. Funcţii: referent în Consiliul Tehnic Superior și apoi Director al Direcţiei de Urbanism din Ministerul Lucrărilor Publice. După anul 1949, a lucrat pe rând la Institutul de Proiectări în Construcţii, La Institutul „Proiect - București” și la Institutul Central de Sistematizare a Orașelor și Regiunilor (ICSOR), în calitate de Şef de Proiect sau îndeplinind alte funcţii de conducere. Din anul 1959 a fost conducător de atelier de proiectare și director al Direcţiei Monumentelor Istorice. Se dedică profesiunii, întemeindu-și propriul birou de proiectare, în cadrul căruia a realizat proiecte de locuinţe în vile și blocuri de apartamente, imobile administrative, construcţii industriale și rurale. Lucrări: amenajarea interioară şi terminarea faţadelor Muzeului Ţăranului

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 63


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Român, şos. Kiseleff (1934-1936, autor arh. N. Ghika-Budeşti); şcoală pe str. M. Ghica (în colaborare cu arh. Clucer); case în Bucureşti (1934-1945): casa dr. Enescu, str. Viitor; casa Tzigara Samurcaș, str. M. Kogălniceanu; casa ing Pâslaru, str. Sf. Elefterie; casa Ursescu, str. Roma; casa Nicolau, str. Dr. Lister; casa Emandi, str. Clucerului; fabrica de zahăr la Târgu Mureş (1934); imobil cu apartamente str. M. Eminescu, Bucureşti (1941); amenajarea Spitalului Panduri (1947-1948); biserica din comuna Lacu Turcului, Jud. Prahova; casa de Cultură din Ditrău, Harghita (1935); primăria din Câmpina (1936); imobilul AGIR, str. M. Eminescu, București (1937); sistematizarea ansamblului industrial Reşiţa (1938); restaurare Şcoala Centrală de Fete (1939, autor arh. Ion Mincu); extinderea tipografie Unirea, Braşov (1940); Uzinele IOR București (19381939, extinderi în 1942); cămin de ucenici, creșă și grădiniţă la Uzinele Malaxa (1947-1948, în colaborare cu arh. L. Adler); transformarea sălii de şedinţe şi a corpului central al sediului Academiei Române (1948-1949); Institutul de Ştiinţe Economice şi Planificaţie din Iaşi (1949-50); imobilul cu fântâni de pe latura de sud a Pieţei Revoluţiei (1952); Centrul de odihnă la Snagov (1951-1952); restaurant pe şos. Viilor (1952); Institutul de Mine și Petrol din Petroșani (1950-1953, în colaborare cu arh. Şt. Catina şi A. Dâmboianu); Universitatea Politehnică din Iaşi (1953, în colaborare cu arh. St. Catina). Participă la campanii de săpături arheologice în colectivul prof. E. Condurachi, D. M. Pipidi: săpăturile de la Mangalia, zona de nord a cetăţii Callatis şi cercetare necropolei Albeşti (1949-50); dezvelirea cetăţii Histria (1951-1952), lucrări de consolidare şi reconstituire a zidurilor de vest din Histria (1957-59, în colaborare cu arh. D. Teodorescu). Activitate didactică: Profesor de Istoria

Arhitecturii Vechi, în cadrul Facultăţii de Arhitectură, devenită Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București (1944-1971). Publicaţii: Documentar analitic pentru studiul ordinelor și elementelor de arhitectură clasică. Antichitatea grecoromană și Renașterea (1957, în colaborare cu arh. H. Stern); Palladio – patru cărţi de arhitectură (traducere, 1957). Premii: A obţinut Premiul de Stat cls. III pentru Centrul de Odihnă din Snagov (1952). (V.Ţ., R.N.) BORDENACHE, Sergiu Alexandru Richard jr. (n. 1939 - ?) Fiul arhitectului Richard Bordenache. Studii: IAIM. dipl. 1961. După 1975 se stabileşte în străinătate. Lucrări: Sala Studio a Teatrului Naţional din București (1972, şef de proiect arh. H. Maicu); elaborarea unor proiecte din ansamblul studenţesc Regie (1962-1963, în colectiv); Pavilion în parcul expoziţional Romexpo, fost EREN (1964, coordonatori: arh. A. Demian, L. Staadecker ş.a.). Premii: UAR, 1964 (menţiune): Pavilion în parcul expoziţional Romexpo, fost EREN (coordonatori: arh. A. Demian, L. Staadecker ş.a.) (S.T., V.Ţ.) BORGOVAN (IONESCU), Anca (n. 17.04.1932, București) Studii: IAIM, dipl. 1957; doctor în arhitectură – teza de doctorat cu titlul „Folosirea timpului liber în mediul urban” (1972). Lucrări: vile în staţiunea Neptun, etapa I (1967); Casa de Cultură din Onești (1968); restaurante și magazine în

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 64


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

staţiunea Olimp (1971); restaurantul „Flora” din Mamaia (1960); restaurantul „Nunta Zamfirei” din Eforie Nord; ansamblu turistic 10.000 paturi în Mamaia (1960, coordonator general – arh. Cezar Lăzărescu); restaurante în staţiunea Neptun, etapa a II-a (1970); Palatul Parlamentului Khartoum-Sudan (1977); ansamblu de odihnă la Eforie Sud (1958). În anul 1992 a întocmit un proiect pentru „Muzeul Naţional al Știinţei și Tehnicii”. Publicaţii: Făcând parte dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Cezar Lăzărescu, a participat la întocmirea lucrării Arhitectura românească contemporană (1972). Într-o dezbatere din revista Arhitectura nr. 2/1974, Anca Borgovan opina că: „Timpul liber, timpul rămas disponibil după exercitarea muncii profesionale este un spaţiu al dezvoltării umane care eliberează personalitatea de automatismul gândirii și acţiunii cotidiene, permiţând o participare socială liberă și responsabilă faţă de cultură, o atitudine creatoare și inovatoare”. (S.T., V.Ţ.) BORTNOWSCHI, Paul (n. 17.07.1922, Sinaia - m. 2007) Fratele lui Stan Bortnowschi. Studii: FA, dipl. 1949. Carieră remarcabilă în domeniul scenografiei de film (din 1951) şi teatru (din 1956), scenografie și tehnică teatrală, design și artă monumentală. Lucrări: transformarea sălii „Studio” a Teatrului Lucia Sturdza Bulandra din București (1966, în colaborare cu Liviu Ciulei); amenajarea Muzeului Arheologic şi Acvariul din Constanţa (1957, în colaborare cu arh. S. Bortnowski); reședinţă la Predeal (1968); proiecte pentru pavilioane de expoziţii la București, Belgrad, Budapesta, Milano,

Moscova, Praga, Salonic; a realizat scenografia pentru numeroase spectacole ale teatrelor din București și provincie. Activitate didactică: Cadru didactic la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu (1961-1973). Promotor al înfiinţării învăţământului de design în România (din 1969). A fost multă vreme Şeful catedrei de Scenografie și primul profesor al secţiei de design din cadrul universităţii. Publicaţii: A publicat Studiu asupra spaţiilor teatrale variabile (1973); Studiul ciclului Urbanism - artă monumentală - land art (1977). [*] (S.T., V.Ţ.) BORTNOWSCHI, Stan (n. 20.09.1914, Sinaia m. 2009) Frate cu arh. Paul Bortnowschi. Studii: FA, dipl. 1940. Din timpul studenţiei (1936-1937), lucrează în atelierele arh. Duiliu Marcu, Henrieta Delavrancea Gibory. Lucrări (autor sau în colaborare): grup industrial, Pitești (înglobat în Întreprinderea de Autoturisme); spitalul de copii „Emilia Irza”, București (19491950, autor arh. Grigore Ionescu); Institutul de Seruri și Vaccinuri din Giulești-București (1948); hale alimentare în Petroșani (1950); Fabrica de conserve din Vlădeni, Brăila; Studiourile cinematografice Buftea (1949-1959, în colaborare cu arh. Nicolae Cucu, ş.a.); blocuri de locuinţe pe Magistrala Nord-Sud; Centrul de calcul al Comitetului de Stat al Planificării, București (1974); Planul de sistematizare al orașului Alba Iulia (1947); Plan de sistematizare parţială, Petroșani (1949); Primăria din Alexandria; amenajarea Muzeului Arheologic şi Acvariul din Constanţa

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 65


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

(1957, în colaborare cu arh. Paul Bortnowschi). Activitate didactică: cadru didactic al FA, (1944-1952). Cercetare ştiinţifică: Curs de artă decorativă (1954); Studii pentru construcţii de locuinţe în regiuni seismice (1956); Aspecte actuale în concepţia ansamblurilor de învăţământ superior; Evoluţia caracterelor mobilei de stil. [*] (V.Ţ.) BORŢUN, Marcel Lucrări: ansamblul de locuinţe, bd. Iuliu Maniu, București (1975). După anul 1990 s-a asociat cu arh. Tiberiu Boitan, participând la realizări ca: extindere Banca Română de Dezvoltare, str. E. Carada, București (1997); biserica Romano-Catolică „Sf. Cruce”, şos. Mihai Bravu, București (1998); casa Retegan din Valea Doftanei, Prahova (2010); casa Elisabeta din Cerașu, Prahova (2004); casa Barbu din București (2004). Premii: Premiu la Bienala de Arhitectură 2004 din București (Medalia presedintelui UAR pentru lucrarea Casa Elisabeta, Cerașu, Prahova). (V.Ţ.) BOŞTENARU DAN, Maria (n. 15.01.1974, Bucureşti) Studii: Dipl. ing. (arhitectură) Universität Karlsruhe, Germania, 1999; certificat multimedia (2000) şi proiect management (2002) Universität Karlsruhe, Germania; studii postuniversitare amenajarea teritoriului (1999-2000) şi inginerie civilă (20002006) Universitatea din Karlsruhe, Germania şi Istituto Universitario di Studi Superiori di Pavia, Italia (20022003), student oaspete scenografie Staatliche Hochschule für Gestaltung

Karlsruhe, atelier Daniel Libeskind (2000), doctorat în arhitectură UAUIM (2012). Activitate ştiinţifică: cercetător la UAUIM (2007-prezent), expert evaluator pentru Administraţia Fondului Cultural Naţional şi pentru Research Executive Agency, Bruxelles, Belgia (2012), Marie Curie Fellow la ERGOROM 99, Bucureşti (2007-2010), şi la Istituto Universitario di Studi Superiori di Pavia (2005-2007 şi 2002-2003), cercetător la Universität Karlsruhe (2000-2004, 1996) la Institut für Technologie und Management im Baubetrieb, Studienzentrum Multimedia, Institut für Baugestaltung, Baukonstruktion und Entwerfen, Institut für Boden - und Felsmechanik, practicant la Kramm et Strigl, Darmstadt, Germania (1998-99). Lucrări: colaborator ca practicant la concursul Hamburger-Hof, Hamburg, Germania, lucrare ulterior executată, birou Kramm et Strigl; colaborare la proiect R +V Versicherungen, Wiesbaden şi TA Hochhaus, Erfurt, ambele Germania, neexecutate; Colaborator în perioadă de probă la spitalul REA, Atena, Grecia, lucrare ulterior executată, birou Studio T. Proiectarea unei instalaţii de scenografie “Spaţiul redescoperit”, atelier Daniel Libeskind, expusă în HfG Rundgang, Karlsruhe, Germania şi publicată; Două participări cu locuinţe colective la concursul “Locuinţa sustenabilă”, proiecte Bucureşti, Bursa construcţiilor. Colaborare la partea de participare publică pentru noua aripă a căminului studenţesc HaDiKo, Karlsruhe, Germania. Publicaţii: cărţi: Wirtschaftlichkeit und Umsetzbarkeit von Gebäudeverstärkungsmaßnahmen zur Erdbebenertüchtigung (2006), Shaker, Aachen; Von den Partizipationsmodellen der 70er Jahre zu Kommunikationsmodellen Ende des 20. Jahrhunderts in Architektur und

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 66


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Städtebau (2007), Cuvillier, Göttingen; Spaţiul verde redescoperit/Der wiederentdeckte Grünraum (2010), Cuvillier, Göttingen (recenzie International Journal of Biourbanism, Urbanismul – Serie Noua, Analele de geografie); Housing in Bucharest, Romania (2010), Cuvillier, Göttingen (recenzie International Journal of Biourbanism), Vernacular and modernist housing in Bucharest and Romania (2010), Cuvillier, Göttingen (prezenţă la Bienala de la Veneţia 2012), Assessment of structural performance of retrofit measures on characteristic "interwar" structures in Bucharest, Romania (2010), Cuvillier, Göttingen (prezenţă la Bienala Naţională de Arhitectură 2012, România), Materials, technologies and practice in historic heritage structures (2009, coordonator cu Richard Prikryl & Ákos Török), Springer Netherlands (recenzie în DBZ şi e-conservation); Earthquake Hazard Impact and Urban Planning (coordonator, cu Iuliana Armaş şi Agostino Goretti), Springer Netherlands şi o ediţie editată a unui poem de început de secol XIX, Cuvillier. Peste 170 de articole şi contribuţii cu texte la diferite volume şi enciclopedii. (prin amabilitatea d-nei arh. Maria Boştenaru Dan) (G.P). BOTA, Dan Marcel (n. 1935, Săliște, jud. Sibiu) Studii: IAIM, dipl. 1959. Lucrări: În cadrul colectivului de arhitectură din IPTANA: aerogara din Târgu Mureș; clădire tehnică de întreţinere aeronave la Aeroportul Băneasa; gările fluviale de la Orșova și Mahmudia; Autogara Militari; Centrala telefonică din Râmnicu Vâlcea; Policlinica CFR Petroșani. Din anul 1970 a lucrat în cadrul IPCT pentru proiecte tip de construcţii civile și industriale. Expoziţii: Din anul 1971 a participat cu

lucrări la expoziţii de artă plastică, iar din anul 1981 a fost și membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Premii: Pentru activitatea sa artistică a primit Premiul pentru pictură al Salonului de Artă din Reșiţa în anul 1998 și Premiul pentru pictură la Bienala Artelor „Ion Andreescu” de la Buzău, în anul 2002. O parte din lucrările sale se găsesc în diverse colecţii particulare din România, Elveţia, Italia, Germania, Franţa, Anglia, Israel și SUA. (V.Ţ.) BOTESCU, Gheorghe Mihai Studii: IAIM, dipl. 1969. Lucrări: Spital Clinic cu 720 de paturi, Timișoara (1974); extinderea Bibliotecii Universitare Timișoara (1985); restaurantul „Bănăţean” Timișoara (1978); Casa Tineretului din Turnu Severin (1981); reabilitare și restaurare imobil de locuinţe, str. Ștefan cel Mare 2, Timișoara (2001). (V.Ţ.) BOTEZ, Aurel Ioan Eugen (n. 23. 10. 1949, Bucureşti) Studii: IAIM., dipl. 1973. Membru în asociaţii profesionale şi calificări: membru al OAR; membru al UAR, Comisia organizatorică; Preşedinte Filiala Sect. 3, Bucureşti, al UAR; Preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice; membru al Secţiunii tehnice a C.N.M.I.; membru fondator al I.C.O.M.O.S. România; Iniţiator şi fondator al Uniunii Naţionale a Restauratorilor de Monumente Istorice din România; membru al Comitetului Director şi al Comitetului Executiv al UNRMI; membru fondator al Asociaţiei ”ARS TRANSILVANIAE”; expert şi verificator

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 67


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

atestat de Ministerul Culturii şi Cultelor în domeniile restaurare arhitectură şi cercetare monumente istorice; arhitect cu drept de semnatură atestat de Registrul Urbaniştilor din România. Lucrări: din 1992-prezent activează la SC ABRAL ART PRODUCT SRL., fiind asociat unic; şef proiect şi/sau coordonator având ca activitate: executarea lucrărilor de restaurare (4 lucrări); studii şi investigatii; expertize pentru monumente, ansambluri şi situri istorice (67 lucrări); elaborarea proiectelor de restaurare, consolidare, reabilitare, refunctionalizare (55 lucrări); articole şi comunicări în domeniul monumentelor istorice (8 lucrări); în perioada 1990-1992, a activat ca director adj. tehnic în cadrul Direcţiei Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice; în perioada 1986-1990 a activat ca arhitect proiectant la ICPVILF, Bucureşti; 1983-1986- în cadrul Şantirului de restaurări mon. Istorice ICRAL Vitan; 1982-1983- a activat la ROMPROIECT, fiind şef de proiect pentru „Şcoli Libia” şi Institutul de Cultură Fizică şi Sport Tripoli; 1975-1978- activitate în cadrul Direcţiei Patrimoniului Cultural Naţional. Lucrări de execuţie: perioada 1975-1976activitate de execuţie şi colaborare proiectare a restaurărilor Bisericii Sf. Nicolae Nou – Focşani (şef pr. arh. M. Adrian); Biserica Mrii. Mera – Vrancea (sef pr. arh. N. Diaconu); Cetatea Bradu – Buzău, (sef pr. arh. C. Modoran); ansamblul M-rii Berca – Buzău (şef pr. arh. A-M. Orăşanu); Biserica Armenească – Focşani (şef pr. arh. M. Adrian); Casa paznicului - Ansamblul Mogoşoaia (şef pr. t. arh. D. Ciocoş); perioada 19831988: execuţie restaurare: Imobil “AIDA”, Calea Rahovei 147-152; Imobil str. Mântuleasa nr.10; Imobil str. Stelea Spataru nr.10 A; Cinematograf str. Doamnei; Biblioteca Centrală Universitară; Mrea Antim – Bucureşti;

Villa “Matilda” str. Arţarilor – Bucureşti; restaurator al mobilierului ritual Casa de rugaciune, spitalul Ripiceni, Colentina; perioada 1993-1999: execuţie intervenţie urgentă Imobil str. Bărăţiei nr. 35; Imobil “Voaleta” str. Lipscani nr.77 (şef pr. arh. C. Carp); Imobil str. Gh. Manu nr.16: (şef pr. arh. A. Drogeanu); Imobil str.Şerban Vodă nr.33 (proiectant MC DESIGN). Lucrări de proiectare consultanţă şi dirigenţie: Sinagoga Muzeu str. Mămulari: restaurare faţade si reparatii capitale, (proiectant, 1986-87); Mausoleul Mărăşeşti, Mausoleul Soveja şi Mausoleul Mărăşti: (proiectant 199697). Lucrări de proiectare: colaborator la relevee, detalii măsurători la: Ansamblul Mrea Văcăreşti (1977, şef proiect arh. Liana Bilciurescu şi arh. N. Auner); şef proiect la: Biserica din Halmagiu - jud. Arad (1977), Hanul de poştă vechi Pâncota - jud. Arad (1977), M-rea Bezdin - jud. Arad, (1977), biserica din Dezna jud. Arad (1977); proiectant la restaurare faţade Sinagoga Templul Coral, str. Sf. Vineri – Bucureşti (198586); Sinagoga Muzeu şi Baia Rituală, str. Mămulari Bucureşti (consilier prof. arh. M. Caffe); şef proiect la: Biblioteca Centrală Universitară, Bucureşti (1985); Casa “prof. Cahane”, str. H. Botev, Bucureşti; ansamblul M-rii Comana, Giurgiu (1993-1994); Imobil str. Bărăţiei nr.29 şi nr. 35, Imobil str. Cavafii Vechi nr.17 (şef proiect arh. Cristina Botez), toate în Bucureşti (1993-1994); Capela Kapri, jud.Suceava, (coordonator, 19941995); Biserica “Sf. Impăraţi” (Robescu), Focşani (şef proiect 1994-1997); coordonare consolidare imobile Calea Moşilor nr. 21, nr. 36, Str. Şelari nr. 20, Str. CF Robescu nr. 2; şef proiect consolidare restaurare: Biserica fostului schit Bordeşti, jud. Vrancea (1996-1999); Mrea Dintr-un Lemn, jud. Vâlcea (19921998); Biserica Sf. Treime, Mrea Coteşti,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 68


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

jud.Vrancea (1997-1998); Biserica armenească Sf. Gheorghe, Focşani, (1997-1998); Ansamblul de arhitectură islamică Babadag: moscheea, casa imamului, mormântul sfânt (19971998); Biserica Sf. Voievozi, SlăviteştiSirineasa, jud.Valcea, (1999); Biserica Sfinţii Voievozi, Mierea Ghioroiu, jud. Vâlcea, (1999); Biserica Vioreşti – Slătioara, jud. Vâlcea (2001); Biserica Sfinţii Împăraţi, Stâlpu, jud. Buzău (2000); Biserica Sfinţii Împăraţi, Focşani (1998); Biserica Sfântul Nicolae, Densuş, (1999-2001); restaurare biserică (20032004); Ansamblul sculptural Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Târgu Jiu (2003); Mânăstirea Govora, jud. Vâlcea, (2003 – 2004); Mânăstirea Popăuţi, jud. Botoşani, (2004); Poarta Castrului Roman, Cetatea Alba Iulia, Jud. Alba (2006); Geamia „Esmahan Sultan” Mangalia, jud. Constanţa (2006); Turn clopotniţă, Mănăstirea Dintr-un lemn, Jud. Vâlcea; (2006); Muzeul de Artă, Str. Grigore Antipa nr. 2, Tulcea, Jud. Tulcea; (2008); Sediul Secretariatului de Stat pentru Culte, Bucureşti, str. Nicolae Filipescu nr. 40; (2008); Sinagoga Mare, Iaşi, Jud. Iaşi, (2010); Ansamblul Istoric Mogosoaia, Zona Nord, Jud. Ilfov, (2010); Mănăstirea “Radu Vodă”, Bucureşti, (2010); Tribunalul Prahova, Ploieşti (coord., 2010; şef proiect arh. Cristina Botez); Biserica „A.M.D.” a Târgului Târgoviste, Jud. Dambovita (2011); restaurare Cercul Militar Constanţa (2011). Studii, investigaţii, expertize: a realizat peste 64 de lucrări de expertizare, relevee, teme de proiectare. Activitate didactică: în domeniul monumentelor istorice: curs postuniversitar “Proiectul de reabilitare arhitecturală- exigentă de conţinut şi formă” şi “Interventiile arhitecturaleproiectare, execuţie şi exploatare” predate între anii 1999-2003 la Universitatea “Babeş-Bolyai”.

Premii/distincţii: 3 Premii ale Uniunii Naţionale a Restauratorilor de Monumente istorice din România (1996), pentru proiectele de restaurare ale mănăstirii Mera, capelei Kapri şi bisericii fostului schit Bordeşti; Premiul pt. restaurare al revistei ”Arhitext Design” (1999), pentru restaurarea ansamblului de monumente islamice din Babadag; Premiul ”Ştefan Balş” al Min. Culturii şi Cultelor pt. salvarea Bisericii ”Bordeşti”; Diplomă de excelenţă pt. întreaga activitate în domeniul restaurării şi conservării monumentelor istorice acordată de UNRMI (2003); Premiul ”Gheorghe Vartic” al Min. Culturii şi Cultelor pt. restaurarea Ansamblului Poarta Sărutului, Masa Tăcerii şi Aleea Scaunelor din Târgu Jiu, opera sculptorului Constantin Brâncuşi (2003); Ordinul Meritul Cultural în gr. de Ofiţer conferit de Preşedintele României (2004); Diploma de performanţă şi calitate acordată de UNRMI (2004); Premiul ”Ştefan Balş” al Min. Culturii şi Cultelor pt. conservarea- restaurarea Bisericii ”Densuş” şi a Turnului clopotniţă (2005); Marele premiu al Fundaţiei ”Nişte Ţărani” pt. restaurarea Bisericii ”Vioreşti”, Slătioara (2006); Diplomă de excelenţă acordată de Institutul Naţional al Patrimoniului (2010); Act de cinstire acordat de IPS Gherasim al Râmnicului, pentru restaurarea bisericii si turnului din Gruşeţu, com. Costeşti, Vâlcea (2011); Premiul Bienalei Naţionale de Arhitectură 2012 pentru restaurarea, conservarea si reabilitarea Casei Avramide, Tulcea. (prin amabilitatea d-lui arh. Aurel Botez) (G.P.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 69


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

BOTEZ (GIURGEA), Cristina Maria (n. 09.06.1949, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1973. Şcoala de înalte studii postuniversitare în „Restaurări de Monumente, Ansambluri şi Situri Istorice”. Specialist CIMEC. A activat în diverse instituţii: Centrul de proiectare judeţean Buzău, Trustul de izolaţii pentru lucrări industriale Bucureşti, ARCOM (Atelierul de proiectare Tripoli - Libia), SC Romproiect SA (arhitect şef adjunct). Lucrări: în colaborare: cartare şi sistematizare Centru oraş Râmnicu Sărat; releveu Palat Brâncovenesc şi biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Râmnicu Sărat; complex poştal Tripoli – Libia; proiect tip pentru clădiri de locuit cu P+3,4 şi P+7,8 niveluri; ansamblu de locuinţe cu parcaj subteran; complex turistic şi de recreere în Parcul Herăstrău; studiu de reconstituire a incintei mănăstirii Comana, jud. Giurgiu; restaurare biserica Vovidenia, Bârlad; restaurare şi consolidare biserica Stâlpu, Buzău, biserica Coteşti din Vrancea; restaurare şi consolidare Palat Domnesc din cadrul mănăstirii „Dintr-un lemn”, Vâlcea; proiect de reabilitare mănăstirea Berca, Buzău; intervenţii la biserica Sf. Nicolae, Densuş, biserica Sf. Arhangheli din Sirineasa, Vâlcea. Lucrări ca şef de proiect: Institutul de Cultură Fizică şi Sport, Tripoli, Libia; Reabilitare restaurant Grota Haiducilor, Băile Herculane; Bloc de locuinţe P+13 în oraşul Astrahan, Rusia, executat; 36 vile unifamiliale s+p+e în Rastopulovka, Rusia, executate; Ansamblu de locuinţe cu parcaj subteran str Plevnei nr.141, Bucureşti, executat; „Plaza Center”, Fundeni; Cotroceni Park Mall, Bucureşti, executat; reabilitare Vila Florica, Ştefăneşti, Argeş.

(prin amabilitatea d-nei arh. Cristina Botez) (R.N., G.P.) BOTNARIU (VLĂDESCU), Rodica (n. 1959) Studii: IAIM, dipl. 1984. Lucrări: A lucrat la I.P.B și a fost coautor: DDE lacul Dâmboviţa; istoricul sistematizării orașului București; DS zona de agrement Dumitrana; Tabăra de pionieri Snagov; mobilare urbană peisagistică Giurgiu și Armata Poporului; reactualizarea schiţei de sistematizare București; SA unităţi de producţie ale Cooperativei Meșteșugărești și SA pentru zone de agrement. (V.Ţ.) BOUARIU, George (n. 1959, Braşov - m. 2009) Studii: liceul A. Şaguna, Braşov (1977); studii de grafică (1975-1978); IAIM, dipl. 1984; în 1993 a obţinut în Germania recunoaşterea studiilor: DiplomIngenieur cu specialitatea Arhitectură şi Sistematizare. Funcţii: A lucrat în calitate de arhitect şi designer, în Bucureşti, între anii 19841989. A activat drept scenograf la Româniafilm (1989-1990). Între anii 1990-1992, a lucrat drept designer în Germania. A activat drept liber profesionist, arhitect şi designer în Koln, Leverkusen, Gummersbach 1992-1999. În 1995 a fost admis în Camera Arhitecţilor Landului NordrheinWestfalen. A activat drept arhitect şi designer pentru firme din Ottawa, Montreal, Leonberg, Stuttgart, Braşov, Bucureşti etc. În anul 2004 a înfiinţat propriul birou de arhitectură în România. A fost Iniţiator şi oordonator al programelor germano-române „NeufertRO“ şi „detalistica GB“. Lucrări: Delphi Automative Center, Wuppertal, Germania, (1999-2001, în colaborare); Autohaus Ford-Mohac,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 70


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Landsberger Tor, Berlin-Marzahn, Germania (2004, în colaborare); Krbshaus Gummersbach, Germania, (1999-2001, în colaborare); City Wohnpark, Gummersbach, Germania, (1997, în colaborare); Kinderherzzentrum Sankt Augustin, Bonn, Germania (2001, detaliere şi design); Casa Romana, Braşov, (2004, în colaborare); Senoren Wohnen Boarding House Hotel, Gummersbach, Germania, (2001, în colaborare). Expoziţii: A participat la expoziţii colective şi personale de design în România şi Germania din 1990. [**](R.N.) BRĂTESCU, Gheorghe (n. 1891, Câşla, jud. Tulcea - m. 1969) Este fiul lui I.C. Brătescu, primul învăţător din comuna Mineri, numită Câşla până în anul 1968, şi fratele academicianului geograf Constantin Brătescu. Studii: Academia de Arhitectură, dipl. 1922. Se specializează în arhitectura agricolă, sistematizare urbană şi locuinţe colective. Funcţii: Activează ca arhitect urbanist în cadrul Primăriei Tulcea (1942); în Ministerul Agriculturii ocupă postul de arhitect referent (1950); este arhitect şef la Sovrom Constanţa (1951) şi arhitect proiectant la cooperativa 7 noiembrie, Tulcea (1952); şef al serviciului tehnic şi de producţie IRC Galaţi (1954). Lucrări: Colegiul Dobrogean Spiru Haret (1925-1927, 1971); gara maritimă din Constanţa (1931); spitalul polivalent din Tulcea (1939); biserica Chilia, Tulcea (1925); restaurarea mânăstirii Comana (1922); sistematizarea satului Zebil judeţul Tulcea (1937); sistematizarea cartierului agricol din oraşul Tulcea (1938); imobil de locuinţe în Bucureşti (1923-1936); vilă la Mamaia (1936); sistematizarea parcului şi străzii 23

august din Tulcea (1942). Publicaţii: Tulcea, schiţă urbanistică în Analele Dobrogei an IX, vol. II; studii referitoare la sistematizarea oraşului Constanţa (în Analele Dobrogei, 1930). Concursuri: A participat între anii 19231937 la concursuri pentru monumente publice şi fântâni decorative. [*](R.N.) BRĂTULEANU, Anca (n. 30.04.1949) Studii: IAIM, dipl. 1973, doctor în arhitectură (1992). Între 1990-2003 a beneficiat de burse de cercetare în Ungaria, Marea Britanie, SUA, (The Getty Foundation, Los Angeles,1997), Italia, Cehia Activitate didactică: profesor de excepţie la Catedra de Teoria şi Istoria Arhitecturii şi îndrumător de doctorate în cadrul UAUIM. Funcţii: Din 2000 este expert atestat în restaurarea monumentelor istorice. Din 2013 este numită vicepreşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Membru fondator al IPAC (Intéraction pour le Patrimoine Architectural Communautaire – Atena), membru în comisii şi comitete din ţară şi străinătate, este implicată în activitatea diverselor foruri profesionale internaţionale şi naţionale în domeniul protecţiei monumentelor. Cercetare ştiinţifică: A întocmit studii de evaluare a unor momente istorice din Bucureşti, în vederea restaurării, studii privind posibilităţile de intervenţie în zonele de protecţie a monumentelor, precum şi sinteze documentare pentru studii urbanistice pentru zona centrului istoric al Bucureştiului si pentru oraşele Târgovişte şi Tulcea (1994-2007). A elaborat şi studii de istorie arhitecturală, preliminare proiectului de restaurare pentru: Biserica Robescu din Focşani,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 71


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Biserica din Slăviteşti-Vâlcea, Biserica Olari din Curtea de Argeş, Biserica mănăstirii Coteşti-Vâlcea, Mănăstirea Dintr-un Lemn şi Biserica din BordeștiVrancea. Prin proiectul moNUmente UITATE, care se derulează în cadrul UAIM, încearcă scoaterea din uitare şi salvarea de la ruină a reşedinţele nobiliare extraurbane din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş prin crearea unei arhive. În 2008 a coordonat organizarea expoziţiei cu acelaşi nume la Cluj Napoca. A iniţiat întocmirea Arhivei “Alexandru Tzigara-Samurcaş”, cât şi a expoziţiei cu acelaşi nume prezentată la ICR Veneţia în 2010. A fost organizator şi coordonator al expoziţiei „Kermel en dévénir”, în cadrul Bienalei de la Dakar, Senegal. A fost solicitată să participe şi a participat la jurizarea unor concursuri de arhitectură din Coreea de Sud, Italia şi România. Publicaţii: Portrete domneşti în colecţii străine, ICR (2010); L’influence française sur l’architecture de la petite bourgeoisie roumaine, French Cultural Studies, vol 11, Alpha Academic (2000); Curţi domneşti şi boiereşti în România-sec. 1718 (1997); traducerea cărţii lui JeanLouis Harouel Histoire de l’ urbanisme (2011); traducerea în lb. franceză a cărţii Bucureşti, un oraş între Orient şi Occident, autor Dana Harhoiu (1997); articole în reviste de specialitate (Arhitectura, Revista Monumentelor Istorice) sau în publicaţii culturale (Dilema veche). Premii/distincţii: 2010, menţiune la trienala UNRMI- Alba Iulia; 2008, diplomă de merit al MCC-PC; 2003, premiul Ştefan Balş, pentru studiul istorico-arhitectural al bisericii mănăstirii Bordeşti; nominalizare la Bienala de Arhitectură din 1994 cu teza de doctorat Arhitectura curţilor domneşti şi boiereşti din Valahia în secolele XVII si XVIII.

Decoraţii: Ordinul Meritul Cultural/ gradul Comandor/ 2004 (semnat de Președintele României). (V.Ţ., G.P., S.T.) BRĂTULEANU, Liviu (n. 1 iulie 1942, Cişmele - jud. Chilia, azi în Ucraina fostul Bugeac) Studii: Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”/1970; Studii postuniversitare la IAIM, (specializarea sistematizare) /1983; Absolvent cu atestare în domeniul centralelor nucleare pentru proiectare în regim AQ/ Institutul Politehnic Bucureşti /1987; Şcoala de Înalte Studii – Dep. Restaurarea monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice/1992-1994. Din 2000/0048 specialist atestat în restaurarea monumentelor istorice (restaurare arhitectură, urbanism parcuri şi grădini, cercetare). Afilieri la organizaţii profesionale: UAR (din 1970); OAR (membru fondator al OAR/2001). Funcţii: Comisia Naţională a Monumentelor Istorice - Subcomisia Evidenţă (2006 - prezent); atribuţii de secretariat, inspector, şi membru în comisia zonală Bucureşti DMASI/ 19921994. Lucrări: Între anii 1970-1990 şi desfăşurat activitatea ca arhitect proiectant la două prestigioase firme din România (IPROTIM Timişoara şi ISPE Bucureşti), unde a colaborat mai întâi, a proiectat, apoi a condus colective pluridisciplinare (parcurgând toate etapele de proiectare, de la studii la proiecte de execuţie – arhitectură civilă, industrială, urbanism) care au condus totodată la un firesc exerciţiu şi atitudine pragmatică. De la banale locuinţe, la

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 72


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

clădiri cu destinaţii spitaliceşti, hoteliere, comerciale (1970-1979 la Timişoara, Reşiţa, Orşova, Jimbolia), de la studii şi proiecte tehnice de specialitate din industria energetică funcţionând pe baza combustibililor fosili, la domeniul de strictă specializare în energetica nucleară conform exigenţelor cerute de respectiva specializare (1979 –1990). Continuând şi în aceeaşi măsură, beneficiind de experienţa la planşetă, la care se adaugă specializările postuniversitare, Liviu Brătuleanu şi-a dedicat aproape un deceniu (anterior anului 1990), cunoaşterii monumentelor istorice din fostul principat al Ţării Româneşti şi a ţărilor central şi sud-est europene. Această preocupare (neinstituţionalizată) l-a îndreptat spre investigarea unei categorii arhitecturale puţin cunoscută la acea dată: reşedinţele nobiliare. Rodul acelei cercetări fundamentale l-a reprezentat sinteza publicată în RMM MIA nr. 2/1989 privitor la sistemele de boltire (coautor), precum şi constituirea unei bogate arhive proprii. Cooptarea în mai 1990 în nou înfiinţata DMASI (Direcţia monumentelor ansamblurilor şi siturilor istorice) a reprezentat o recunoaştere, o continuare într-un cadru instituţionalizat a anterioarelor activităţi. Considerând că restaurarea nu este un scop în sine, ci un mijloc prin care să fie reabilitat şi apoi pus în valoare un monument istoric şi că fundamentarea cercetării este o condiţie prealabilă şi obligatorie pentru o abordare ştiinţifică şi pragmatică a demersului arhitectului, a elaborat documentaţii constând în expertizarea construcţiei şi elaborarea conceptului de reabilitare până la proiecte propriu-zise (în cadrul C.P.P.C.N. şi în colaborare cu terţi) - clădiri civile, clădiri şi ansamluri religioase, spaţii urbane. Cercetare ştiinţifică: A întocmit studii

de evaluare a unor momente istorice, în vederea restaurării, studii privind posibilităţile de intervenţie în zonele de protecţie a monumentelor, precum şi sinteze documentare pentru studii urbanistice din fostele principate Moldova, Ţara Românească, Transilvania şi pentru zona centrului istoric al Bucureştiului. A elaborat şi studii arhitectural -istorice, preliminare proiectului de restaurare. Activitate ştiinţifică, publicaţii: Preocupat de aspectele teoretice ale arhitecturii, a publicat articole şi studii de teoria şi istoria arhitecturii în publicaţii precum Revista Monumentelor Istorice, Buletinul Monumentelor Istorice, Monumentul – tradiţie şi viitor. A participat la manifestări ştiinţifice atât în ţară: Simpozionul internaţional de la Tuşnad şi respectiv Iaşi şi la alte manifestări ce privesc patrimoniul cultural al României, cât şi în străinătate: Ungaria, Eger (1995); FYROM, Skopje (1996); Grecia, Salonic(1997). A publicat articole şi ghiduri culturale sub egida C E, ICOMOS, UNESCO. A participat cu comunicare şi, cu material scris şi desenat la expoziţie şi în catalogul expoziţiei dedicată Arhitecturii civile medievale din Balcani, ca parte a manifestărilor organizate la Salonic, oraş care în anul 1997 a fost Capitală Culturală a Europei. Premii/ distincţii: Distincţii acordate de Ministerul Culturii: Premiul Ştefan Balş obiectul Biserica Sf. Nicolae Densuş (2005-2008); Diploma de merit obiectul distincţiei – Lista Monumentelor Istorice (2004). (prin amabilitatea d-lui arh. Liviu Brătuleanu) (S.T.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 73


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

BUBULETE, Doina (7.10.1952, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1977. Urbanist cu drepturi de semnătură atestate de către Registrul Urbaniştilor din România (categoriile A, B, C, D, E, F6, G5,G6), Expert atestat de către Ministerul Culturii şi Cultelor (1, 2, 3, A, D,G), membru în Uniunea Arhitecţilor din România, Asoc. Profesională a Urbaniştilor din România; Registrul Urbaniştilor din România (din 2004, membru în Cons. Superior şi în Comisia de atestare a dreptului de semnătură şi din 2011, membru supleant în Cons. Superior din partea MDRT); Comisia Naţ. a Monumentelor Istorice – secţiunea urbanism (2000–11, membru cooptat); Comisia Interministerială pentru Zone Const. Protejate (2002–04, membru); Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului şi Urbanism a Primăriei Mun. Bucureşti 2009–12, reprezentant al Min. Culturii şi Patrimoniului Naţ.; Comisia Naţ. de Dezv. Teritorială a MDRT– din 2010, membru; Comisia de atestare în domeniul monumentelor istorice MCPN- din 2010, membru (responsabil cu atestarea în domeniile urbanismului, parcuri şi grădini istorice); Comisia Naţ. a Monumentelor Istorice (din 2012, membru); Comisia Zonală a Monumentelor Dolj, Gorj, Mehedinţi (din 2012, preşed.); apartenenţă la alte org.: expert în comitetul consultativ ptentru cooperare transfrontalieră al Consiliului Europei (2004 - 05). Funcţii: 1977– 90- arhitect, şef proiect, co-autor studii şi proiecte, Centrul de Proiectări Jud. Brăila – detaşat la Instit. de Studii şi Proiectări pt. Sistematizare Locuinţe şi Gospodărie Comunală – ISLGC Bucureşti; 1990–97- arhitect urbanist Instit. de Proiectare pt. Urbanism şi Amenajarea Teritoriului

Urbanproiect Bucureşti; 1997– 01arhitect urbanist Instit. Naţ. de Cercet.Dezv. pt. Urbanism şi Amenajarea Teritoriului Urbanproiect Bucureşti, 2001–02 - arhitect urbanist, şef secţie urbanism, şef proiect, elaborator lucrări de cercet., proiectare în cadrul programului AMTRANS 2000 şi Programului Internaţ. INTERREG IIC şi IIIB CADSES, Instit. Naţ. de Cercet.-Dezv. pt. Urbanism şi Amenajarea Teritoriului Urbanproiect Bucureşti; 2008- arhitect urbanist, Dir. Gen., Şef proiect, coord. pt.: Secţiuni ale PATN (Zone protejate) – studii de fundamentare, metodologii de elaborare a docum. de urbanism pt. zone constr. protejate, reglementări, studii, cercet. privind: planificare teritorială şi urbană, planificare strategică regională, perfecţionarea instrumentelor de control ale planificării urbane, manag. instit., Instit. Naţ. Cercet. Dezv. pt. Urbanism şi Amenajarea Teritoriului Urbanproiect Bucureşti; 2008– 10- arhitect urbanist, CS III, Dir. Şt. (cu delegare), coord., consultant de spec. în elaborarea docum. de amenajarea teritoriului şi urbanism (Studii de fundamentare privind protecţia patrimoniului aferente docum.), coord. elaborării strategiei de cercet., inovare a Urbanproiect şi a măsurilor de aplicare (preşed. al Cons. şt.), dir. Program de cercet. NUCLEU, Instit. Naţ. de Cercet. Dezv. pt. Constr., Urbanism şi Amenajare Teritorială Durabilă "URBAN-INCERC", sucursala Urbanproiect Bucureşti; din 2010arhitect urbanist, CS III, şef secţie urbanism şi gestiunea localităţilor, coord., consultant de spec. în elaborarea docum. de amenajarea teritoriului şi urbanism (Studii de fundamentare privind protecţia patrimoniului aferente docum.), dir. Program de cercet. NUCLEU, Instit. Naţ. de Cercet.-Dezv. pt. Constr., Urbanism şi Amenajare Teritorială Durabilă "URBAN-INCERC", sucursala Urbanproiect Bucureşti. Alte

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 74


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

act. profesionale: Consultant angajat prestări servicii al Spec. Consulting SRL România, Bucureşti pt. elaborarea realizării docum. tehnico-ec. (faza Proiect tehnic, Detalii execuţie, docum. atribuire, docum. pt. PAC, caiete de sarcini, avize şi acorduri şi celelalte servicii conf. Legea 10/1995 pt. Obiectivul "Restaurarea şi valorificarea turistică durabilă a monumentului istoric Mânăstirea fortificată Comana şi modernizarea infrastructurii conexe" (Obţinere finanţare nerambursabilă în cadrul POR 2007-2013, Axa prioritară 5 – Dezv. durabilă a turismului regional şi local, Domeniul major de intervenţie 5.1.- restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, crearea şi modernizarea infrastructurilor conexe , 2010). Lucrări: Lucrări de proiectare pt. investiţii: Consolidarea şi refacerea Teatrului Dramatic "Maria Filotti" din Brăila (1977- 84), şef proiect; Consolidarea şi reamenajarea clădirii de la Nr. 1-3, Piaţa Teatrului "Maria Filotti" din Brăila (1980-1984), şef proiect; Docum. de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, Plan Urbanistic Zonal pt. zone constr. protejate cu valoare istorică – centrul istoric al Mun. Sighişoara (1992- 93) şef proiect; Plan Urbanistic Zonal pt. zona constr. protejată aferentă ansamblului monumental "Calea Eroilor" realizat de Constantin Brâncuşi în Mun. Tg. Jiu (1994- 95) şef proiect; Plan Urbanistic Gen. al Mun. Bucureşti, docum. de spec. (1998- 99), membru echipă de elaborare; studii de fundamentare pt. PATN, secţiunea a III-a – Zone protejate (Legea 5/2000) (199899), membru echipă de elaborare; Studii de fundamentare pt. PATN – secţiunea a VI-a – Zone cu resurse turistice (200708), coord. gen., coord. studii de fundamentare în domeniul patrimoniului constr., urbanism istoric; Întocmire Plan Urbanistic Zonal – zona centrală oraş

Turnu Măgurele (2009- 10), membru echipă elaborare; Întocmire Plan Urbanistic Gen. al Mun. Satu Mare (200812), membru echipă de elaborare, şef proiect din 2010; Plan Urbanistic Gen. al Oraşului Turceni (2010- 12) şef proiect; Plan Urbanistic Zonal – Zona Costieră, sect. sudic – (Capul Midia – Vama Veche), (2010- 12) membru echipă de elaborare; Întocmire PATJ Galaţi – Studiu istoric de fundamentare (2010– 11) autor studio; Întocmire PATJ Olt – Studiu istoric de fundamentare (2010– 11) autor studio; Întocmire PUG oraş Dumbrăveni, Jud. Sibiu – Studiu istoric de fundamentare (evoluţie urbanistică a oraşului, analiza monumentelor istorice, analize de peisaj cultural, parcuri, grădini istorice, spaţii publice urbane, propuneri de reglementare, propuneri operaţiuni urbane de regenerare) (2010– 11) autor studio; Întocmire PUG Mun. Odorheiu Secuiesc, Jud. Harghita – Studiu istoric de fundamentare (evoluţie urbanistică a oraşului, analiza monumentelor istorice, analize de peisaj cultural, parcuri, grădini istorice, spaţii publice urbane, propuneri de reglementare, propuneri operaţiuni urbane de regenerare), (2010– 11) autor studiu; Întocmire PUG oraş Ocna Mureş, Jud. Alba – Studiu istoric de fundamentare (evoluţie urbanistică a oraşului, analiza monumentelor istorice, analize de peisaj cultural, parcuri, grădini istorice, spaţii publice urbane, propuneri de reglementare, propuneri operaţiuni urbane de regenerare) (2011) autor studiu; Întocmire PUG oraş Ocna Sibiului, Jud. Sibiu – Studiu istoric de fundamentare (evoluţie urbanistică a oraşului, analiza monumentelor istorice, analize de peisaj cultural, parcuri, grădini istorice, spaţii publice urbane, propuneri de reglementare, propuneri operaţiuni urbane de regenerare) (2011– 12) autor studiu; Actualizare Plan Urbanistic Gen. Mun. Brăila; Studiu

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 75


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

de fundamentare privind situaţia zonelor ind. aferente falezei Dunării (2011) autor studio. Publicaţii: Art. de spec. în buletine şi rev. profesionale (ex. Rev. Arhitectura, Rev. Muzeelor şi Monumentelor din România, Rev. Arhitext Design, Rev. Urbanismul – (serie nouă), Rev. "Urbanism, Arhitectură, Construcţii" (publ. INCD URBAN-INCERC), part. la manif. şt.: part. cu referate şi intervenţii la seminarii, ateliere, conf. pt. programe de planificare spaţială din Austria, Canada, Danemarca, Germania, Franţa, Italia, Rusia, Slovacia, Slovenia, Polonia, Suedia, Ungaria, Spania, Belgia. Premii: 1985 Premiul anual al Uniunii Arhitecţilor din România pt. coord. proiectului de reabilitare a Teatrului Mun. "Maria Filotti" din Brăila; 1991 Menţiunea Uniunii Arhitecţilor din România pt. elaborarea studiului de renovare urbană a Centrului istoric al Mun. Slatina; 2008 Diploma şi Premiul Registrului Urbaniştilor din România pt. lucrarea "Plan de amenajare a teritoriului naţ. – zone cu resurse turistice". (R.N.) BUCŞA, Tiberiu (n. 1978) Asociat cu arh. Attila Kim, Ioana Pagu și Adriana Diaconu la biroul de arhitectură SKBD. Lucrări (în cadrul SKBD): Pensiune turistică la Sălciua, jud. Alba, pe valea Arieșului (2008); casa Bern-Neamu, Mogoşoaia (2008); interior librărie Cărtureşti, Suceava (2008); casa Meda, Feleac, Cluj Napoca (2009); casa Dincă, Borşa (2010); casa Mociran, Făget (2010); casa Braicu, Făget (2010); amenajare interioară IFB Cărtureşti, Institutul Francez, Bucureşti. Premii: Bienala de Arhitectură Bucureşti 2010- premiu la secţiunea Arhitectură < 1000mp pentru "Casa Dincă, Borşa,

Maramureş" (birou: Studio SKBD); Bienala de Arhitectură Bucureşti 2010premiu la secţiunea Arhitectură de interior, scenografie şi design de obiect: "Expoziţie pilot - colecţia armenilor transilvăneni" (birou: Studio SKBD, coautori arh. Attila Kim, Adriana Diaconu, Elena Stoian, Ruxandra Berinde, Ana Botezatu); Premiul 1 acordat de OAR Transilvania, categoria Amenajări interioare, pentru IFB Cărtureşti (2009, birou SKBD). Publicaţii: Coautor al lucrării Oraşul posibil. In(ter)venţii în spaţiul urban postcomunist (2013, autori arh. Daniela Calciu, Elena Stoian). (R.N., V.Ţ.) BUCUR, Mariana (n. 22.08.1921, Fetești - m. 4.03.1977) Studii: FA, dipl. 1948. Lucrări: Școală profesională la Sibiu (1954); Spitalul militar din Iași (1000 paturi) (1951-1954); club muncitoresc la Câmpina (1954); proiecte tip pentru creșe (1957-1967); proiecte tip pentru cinematografe de 800, 1000 și 1200 de locuri. S-a stins din viaţă, prematur, la cutremurul din anul 1977. (R.N.) BUDACĂ, Elena (n. 1939) Studii: IAIM, dipl. 1961. Lucrări: ansambluri de blocuri din bd. Metalurgiei (1974, în colaborare cu arh. Gh. Leahu, G. Hacker, ş.a.), str. Doamna Ghica, între Parcul Tei şi şos. Colentina (1975-1977). Premii: UAR, 1978: ansamblul de blocuri din şos. Colentina- Doamna Ghica

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 76


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Bucureşti. (R.N.) BUDICĂ, Dan (n. 1942, Craiova - m. 1993) Studii: IAIM, dipl. 1966. Lucrări: cantină restaurant, str. M. Viteazu, Craiova (1980); Casa Tineretului din Craiova (1985). Publicaţii: A colaborat la revista Arhitectura cu cronici și caricaturi, în perioada 1970-1991. (V.Ţ.) BUDIŞ, Sanda (n. 1926, Constanţa) Studii: FA, dipl. 1949. Face parte din colectivul care înfiinţeză Institutul de în Construcţii (I.P.C

Proiectare Bucureşti). În 1969 - participă la Congresul U.I.F.A. organizat de arhitecta Solange d'Herbez de la Tour, la Monte Carlo. Lucrări: În 1954 termina cursurile la Şcoala de pictură bisericească de pe lângă Patriarhie şi în paralel lucra pe şantierele de pictură bisericească. În 1972 - se stabileşte în Elveţia unde lucrează ca desenatoare în diverse birouri de arhitectură, unde se ocupă printre altele de restaurarea monumentelor istorice. Proiectează singură un complex locativ, pe 5200 mp. Publicaţii/media: Fata tatei şi mama fetei: Istoria unei vieţi între România şi Elvetia. (Bucureşti: ed. Polirom, 2012). Arhitectura m-a salvat şi în timpul comunismului şi în capitalism, în Elvetia (interviu, emisiune Omul demn, Trinitas TV, 2013). În România eram un număr, acolo am fost un nume (interviu, emisiune Profesioniştii, TVR) (R.N.)

BUDIŞTEANU, Alexandru (n. 1928, jud. Bălţi, Rep. Moldova) Se stabileşte cu părinţii, începând cu anul 1944, mai întâi la Alba Iulia, iar apoi la Ploiești. Studii: IAIM, dipl. 1955; studii de sistematizarea și amenajarea teritoriului, efectuate la Moscova, dipl. 1960 cu titlul de „Candidat în Ştiinţe” cu această specializare; doctor în 1965. Funcţii: Între anii 1960-1967 este arhitect în cadrul CDCAS. Între anii 19671972 a fost arhitect funcţionar internaţional în Secretariatul ONU de la New York, în cadrul Comitetului pentru Locuinţe, Construcţii și Urbanism. Din anul 1977, timp de 6 ani, a fost Arhitect Şef al Bucureștilor, iar între anii 19831990 a activat ca Şef al Centrului Naţional de Sistematizare, funcţie pe care a mai deţinut-o si între anii 19731977. A reprezentat ţara între anii 19902000, ca expert al Parlamentului României, la diferite reuniuni internaţionale, întocmind și prezentând studii privind situaţia fondului de locuinţe din România și propuneri metodologice în formularea unei politici a locuinţelor. Lucrări: amenajarea Falezei şi extinderea complexului balnear din Eforie Nord (1955-1956); ansamblu de locuinţe unifamiliale la Caracal; schiţe de sistematizare pentru orașele: Galaţi, Sulina și Tulcea şi detaliu de sistematizare pentru centrul din Galaţi (1955-1956); organizarea zonei de cură, odihnă și turism din teritoriul preorășenesc al orașului București (1960); reactualizarea schiţei de sistematizare a Municipiului Bucureşti (1983). Activitate didactică: cadru didactic la catedra de urbanism a IAIM între anii

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 77


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

1960-1967 și 1972-1976. Cercetare ştiinţifică: Profilarea reţelei de localităţi din România (1975, studiu); Modele matematice şi sistem de programe pentru tratarea zonelor de locuit în oraşe (1981, studiu în colaborare cu arh. M. Enache, T. Dinulescu ş.a.). Publicaţii: Amenajarea teritoriului (1966, în colaborare cu Barry Cullingworth- în engleză şi franceză); Cercetarea ştiinţifică privind formarea cadrelor în domeniul amenajării în Israel (1967, în engleză); Căi de ridicare a eficienţei în construcţia ansamblurilor urbanistice din ţara noastră (1967); Sistemul SIANO de proiectare automată a ansamblurilor de locuinţe şi dotări socioculturale (1981). Premii/ distincţii: În anul 2000, i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Stat din Bălţi, Republica Moldova. I s-a acordat premiul UAR în anul 1981 (menţiune) pentru Modele matematice şi sistem de programe pentru tratarea zonelor de locuit în oraşe. A fost distins cu Ordinul Naţional al Serviciului Credincios al României în grad de Ofiţer. (V.Ţ., R.N.) BULGĂREANU, Viorel (n. 1943, Deva) Studii: IAIM, dipl. 1966. Lucrări: hotel „Parc” din Moneasa (1972); sala de sport din Arad (1979); ansamblul de locuinţe din cartierul „Micălaca”, Arad (1982); bazin de înot acoperit la Arad (1984); sanatoriu la Moneasa (1985); motel Nădlac; punct de frontieră Nădlac; bloc de locuinţe și magazine la Moneasa; club sindical la Arad; ansamblu locuinţe Piaţa Arenei din Arad. (V.Ţ.)

BUNU, Adriana (n. 1947) Studii: IAIM, dipl. 1972. Lucrări în Bucureşti: staţiile de metrou Timpuri Noi (1979), Lujerului (1983), Pipera (1987), Piaţa Romană (1988), Gorjului (1995). Premii: UAR, 1979: arhitectura staţiilor de metrou din cadrul tronsonului I, Magistrala I; Premiul Academiei pentru arhitectura staţiilor de metrou (1981). (R.N.) BURCUŞ, Cornelia (n. 1954) Studii: IAIM, dipl. 1979. Este membru fondator al Uniunii Femeilor Arhitect din România (1998), membru fondator al Asociaţiei Arhitecţilor de Interior din România (1999), membru fondator al Ordinului Arhitecţilor din România şi a Filialei Bucureşti a OAR (2001). Lucrări: apartamente I.C.V.L., Tulcea (1981-1983, şef proiect); grup gospodăresc la Casa Republicii (19871989, şef proiect arhitectură); reconstrucţie şi refuncţionalizare Spital Interdepartamental Bucureşti (19911993, şef proiect); imobil apartamente, str. Sportului, Sinaia (1992, autor); locuinţă unifamilială, str. Pictor Iscovescu 21, Bucureşti (1993, colaborator); locuinţă unifamilială, satul Coltăţeni, jud Buzău (1993, autor); imobil str. Şcoala Herăstrău nr. 19 (1994, colaborator); locuinţă unifamilială, com. Puchenii-Mari, Jud. Prahova (1994, şef proiect); locuinţă unifamilială, Breaza (1994, autor); vilă şos. Străuleşti nr. 11A (1996, colaborator); casă de vacanţă com. Cornu, Câmpina (1996, autor); reamenajare hotel Intercontinental Bucureşti (1996, coautor cu arh. G.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 78


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Tureanu şi arh. Gh. Pătraşcu); reabilitare dotări plaja Neptun-Olimp (1996, colaborator); vila Belu Eforie Nord (1997, coautor cu arh. Gh. Pătraşcu); locuinţă unifamilială com. Bălileşti, sat Băjeşti (1997, autor); vila Mitulescu Băneasa (1997, autor decoraţii interioare); locuinţă S+P+2E, Eforie Nord II (1998, coautor cu arh. Gh. Pătraşcu); Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir (1998, colaborator); modernizare Hotel Crown Plaza, Holiday Inn Flora, Bucureşti, decoraţii interioare parter (1998, în colaborare cu cu arh. G. Tureanu, arh. Gh. Pătraşcu, arh. D. Demetriu); imobil str. Emanoil Porumbaru nr. 69, Bucureşti (1998, în colaborare cu arh. Gh. Pătraşcu); amenajare vila Rometti, Pipera (1999, în colaborare cu arh. Gh. Pătraşcu); refacere Hotel Intercontinental Bucureşti, modernizare şi consolidare etaj 1 (Sala Rondă, Sala Intim, holuri, garderobă, grupuri sanitare) şi mezanin (1999, coautor cu arh. G. Tureanu şi arh. Gh. Pătraşcu); vilă str. Andrei Mureşeanu, Eforie Nord (1999, în colaborare cu arh. Gh. Pătraşcu); Magazin Billa 2, str. Braşov, Bucureşti (2000, colaborator); amenajare Romanian- Austrian Casino (2000, colaborator); reamenajare şi consolidare Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti (2001, în colaborare cu arh. Gh. Pătraşcu); locuinţă unifamilială str. Someşul Rece nr. 45A, Bucureşti (2001, colaborator); reparaţii şi amenajări imobil str. Republicii nr.36 Eforie Nord (2001, şef proiect); locuinţă unifamilială com. Cornu str. Florilor, Prahova (2001, autor); locuinţă unifamilială Buftea (2003, autor). Concursuri: Bienala de Arhitectură 1996: Refacere Hotel Intercontinental Bucureşti; Bienala de Arhitectură 1998: Modernizare Hotel Flora Bucureşti; Bienala de Arhitectură 2000: Imobil de locuit Emanuil Porumbaru nr. 69 Bucureşti, Reamenajare bar Intermezzo,

Hotel Intercontinental Bucureşti, vila Străuleşti. [**] (R.N.) BURCUŞ, Jean (n. 22.10.1896, Paris m. 1987) Arhitect român de orientare eclectică, apoi funcţionalistă. Studii: Şcoala Superioară de Arhitectură din București, dipl. 1924. Lucrări: blocuri de locuinţe (19291935): str. Toamnei 8, Calea Dorobanţilor 10, str. Știrbei Vodă 23, str. Silvestru, bd. M. Kogălniceanu 3, str. Câmpineanu 54, str. Cazzavilan, str. M. Eminescu 159; str. Coşbuc 10; Întreprinderea Poligrafică „13 Decembrie”, str. Gr. Alexandrescu din București; locuinţă unifamilială, str. Cihoschi 8, București. Concursuri: Premiul I la Concursul pentru Primăria Capitalei (1926, în colaborare cu arh. I. C. Roșu); Premiul I la Concursul pentru Sediul Asociaţiei Inginerilor de Mine (1926, în colaborare); unul din cele 4 proiecte reţinute la concursul pentru Biserica Madona Dudu din Craiova. (V.Ţ.) BURCUŞ, Ştefan (n. 1871 – m. 21.08.1928, Bucureşti) Studii: Își face studiile de arhitectură atât în București, cât și la Școala de Arte Frumoase din Paris, de unde revine în ţară în anul 1900, ca diplomat al Guvernului Francez. Funcţii: Președinte al Societăţii Arhitecţilor Români (1922–1924, 1928).

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 79


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Fondator al Societăţii „Construcţia Modernă” din Bucureşti. Lucrări: Planul general al Expoziţiei Jubiliare din anul 1906 din Parcul Carol I, Pavilionul Regal și Palatul Artelor din cadrul Expoziţiei, lucrare efectuată împreună cu arh. Victor Ștefănescu (demolată în prezent); Palatul Bursei din București, str. Doamnei (1911) (v>Biblioteca Centrală de Stat). Construcţia a fost executată ca urmare a câștigării concursului din anul 1907, pentru Palatul Bursei; Catedrala Ortodoxă din Galaţi (1911, cu arh. Petre Antonescu); bloc de locuinţe, str. Cihoschi 8, și str. M. Eminescu 76, București; casa Stamatiade, str. Olteni 46, București; locuinţe pentru funcţionari, str. Clucerului, București (1924); vilă în str. V. Alecsandri nr. 4, București. Activitate didactică: Între anii 19001928, a fost profesor la Școala de Arhitectură din București. (V.Ţ., S.T.) BURELLY (BOURELLY), Gaetano Antonio (n. 1813, Bucureşti - m. 1896, conacul din Pătârlagele) Italian de origine, efor şi restaurator de monumente istorice. Funcţii: A fost numit arhitecton (arhitect restaurator), funcţie ocupată între anii 1853-1858. În 1860 a intrat în funcţiune „Comisia pentru înfrumuseţarea şi însănătoşirea oraşului”, în care Burelly figura alături de Dumitru Berindey, Kostake Râmniceanu, arhitect peisagist. A fost membru al „Societăţii de Arhitecţi şi Ingineri” înfiinţată de arh. Alexandru Orăscu (din 1878). Studii: A urmat şcoala de Belle Arte, la Paris, pe care o absolvă în 1848, cu o diplomă clasa a II-a, inferioară celei de arhitect, lucru ce nu a contat însă în carieră. „A fost adus în ţară de generalul Florescu şi de principele Bibescu, după ce fusese un timp secretarul lui

Lamartine, poate chiar în timpul revoluţiei de la 1848.” (interviu cu Alexandrina Caragiale, fiica sa, în „Universul Literar” din 25 iunie 1938). Lucrări: reparaţii la Mănăstirea Mihai Vodă (1864-1865, în colaborare cu Carol Beniş); proiect (nerealizat) pentru amenajarea râului Dâmboviţa (1854); Pasajul Englez (1856-1862); iar în 1856, amenajează împreună cu arhitecţii Carol Beniş şi Johann Schlatter, Sala Obştii Adunări. În aceeaşi perioadă face lucrări de reparaţii la Colegiul Sf. Sava, reparaţii şi extindere la Mănăstirea Sărindar, Teatrul Naţional, Curtea Administrativă. restaurarea bisericii Sf. Atanasie (Bucur) (1860); trasarea primului bulevard bucureştean între Uliţa Colţei şi Podul Mogoşoaiei (1860-1863, în colaborare cu Alexandru Orăscu, Dumitru Berindey, Kostake Râmniceanu); muzeul din aripa vestică a Palatului Academiei (Universităţii), dinspre Uliţa Academiei (1864); În 1864 se ocupă de amenajarea Palatului Domnesc de la Cotroceni pentru domnitorul Al. I. Cuza, alături de Petre Tabai şi Carol Beniş. În acelaşi an face o evaluare a stării Mănăstirii Mihai Vodă, în vederea mutării aici a Arhivelor Statului. Aceeaşi evaluare o va face în 1866 pentru Mănăstirea Clocociov, aflată în stare de ruină, iar între 1866-1867 evaluează pagubele pricinuite de distrugerea Templului Coral din Bucureşti. În 1868 face parte din comisia de restaurare a Mănăstirii Curtea de Argeş, fiind arhitect şef la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice; restaurarea Mânăstirii Floreşti (18791883), casa din str. Pitar Moş (aprox. 1857-1863)(astăzi sediul OAR, casa arh. Ion Mincu din str. Pictor A. Verona). În perioada 1867-1868, împreună cu V.A. Urechia se ocupă cu proiectarea unor „Clădiri tip” de şcoli rurale. Textul, însoţit de planuri, a apărut în 1868, sub titlul „Localuri de şcoli săteşti în Romania”. Între 1879-1880 este colaborator al arh.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 80


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Paul Gottereau, la reparaţii ale casei Bărcănescu, închiriată de prinţul George Bibescu. Pentru o scurtă perioadă de timp, Gaetano Burelly s-a asociat cu Andreas Bielz, punând bazele unui stabiliment intitulat „Litografia Bielz şi Burelli” pe „Podul Mogoşoai în Kurtea Teatrului”. Activitate didactică: Printr-un decret semnat la 20 ianuarie 1865 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Gaetano Burelly era numit profesor de arhitectură la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti. Lua fiinţă astfel secţia de arhitectură a acestei şcoli înfiinţate în 1864 la Iaşi. Expoziţii: A participat la „Expoziţia artiştilor în viaţă” (1865) cu un proiect de restaurare a Mânăstirii Curtea de Argeş, pentru care a primit Menţiunea Onorabilă. (R.N., S.T., G.P.) BURNEA - GEORGESCU, Rozela (n. 1937, Ploiești) Studii: IAIM, dipl. 1960, avându-l ca profesor la atelier pe Horia Maicu. Lucrări: S-a stabilit la Bacău, unde dintre lucrările realizate în cadrul Institutului de Proiectare Judeţean se pot menţiona: blocuri de locuinţe în orașele: Roman, Moinești, Comănești (1962-1963); sediul Procuraturii Bacău (1963); sediul Trust-Petrol din Moinești (1966); hotel pe bd. Gării (1967) și Policlinică, Piatra Neamţ (1967); magazine universale în Roman (1967) și Moinești (1968); complexul comercial „Zemeș” din Moinești (1968); ansamblu de locuinţe și magazine în zona centrală din Bicaz (1969); hotel cu bază de tratament în Slănic Moldova (1971); blocuri de locuinţe în Piaţa Unirii din Focșani (1972); hanul Turistic „Măgura” (1974); magazin universal „Luceafărul” în zona centrală Bacău (1975); extindere și reamenajare la Teatrul „G, Bacovia” din Bacău (1979); bloc locuinţe „Select” din

Bacău (1978); hotel „Moldova” din Bacău (1979); cinematograf cu 650 de locuri în Bacău (1981); ansamblu de locuinţe „Bacovia II” din Bacău (1985); sală pentru audiţii muzicale ”Ateneu” din Bacău (1983). Printr-o activitate prolifică s-a impus ca un arhitect de prestanţă în zona centrală a Moldovei. (V.Ţ.) BUTICĂ, Dan (n. 1951, Carei) Studii: IAIM, dipl. 1988. Lucrări: În cadrul Institutului Proiect Bucureşti a participat ca şef de proiect la realizarea unor locuinţe ca: ansamblul de locuinţe Băneasa; bloc 4-6 Sahia-Republicii; bloc 115 zona Centrului Civic; bloc 102 Izvor Coşbuc Nord; detaliu de sistematizare prelungire B-dul Dacia între Piaţa Romană şi Calea Griviţei. [*](O.M.) BUZULOIU, Aurelian (n. 1939) Studii: IAIM, dipl. 1962. S-a stabilit la Cluj. Lucrări: locuinţe în cartierul Gheorgheni, micto I, II, Cluj (1966); hotel „Napoca” din Cluj (1970); hotel „Belvedere” din Cluj (1977); cinematograful „Mănăștur” din Cluj (1982); hotel „Victoria” din Cluj (1988); pavilion de expoziţii, str. A. Vlaicu (1971); complexul Comercial „Pasaj”, str. Donath 15 (1980) catedrala grecocatolică Sf. Iosif, piaţa T. Cipariu (1993, în colaborare cu arh. Mircea Amitroaie). (V.Ţ.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 81


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

C CAFFÉ, Albert Mihail (n. 1924) Studii: IAIM, dipl. 1951, doctor în arhitectură din anul 1963. A activat în cadrul IPCT, realizând proiecte pentru locuinţe tip P+1, P+4, P+8-10 (circa 20 de serii, 1956-1970) și studii privind Orientarea construcţiilor de locuinţe în etapa 1966-1970. Acestea s-au concretizat în lucrări precum clădiri de locuit P+9, cu garsoniere (1965proiect tip). Lucrări: Cămin de Bătrâni din str. Sevastopol., str. Jimboliei, Ghica Tei, București (1975-1985, în colaborare cu arh. D. Hardt); imobil de birouri și locuinţe, str. Vasile Lascăr 42-44 şi str. gral Praporgescu nr. 5, București (1996); monumentul comemorativ al Holocaustului (1986); vilă pe str. Primăverii, București (1993); vilă pe str. Jean Monet, București (1998); vilă pe str. Verdi nr. 11, București (2003); vilă în Predeluţ - Bran (2002); vilă în Brașov (2009). Activitate didactică: Din anul 1953, este cadru didactic universitar (IAIM), profesor de excepţie, îndrumător la proiectare, diplome și doctorate; profesor în cadrul Universităţii Spiru Haret, Facultatea de Arhitectură. Cercetare ştiinţifică: comportarea în exploatare a locuinţelor tip (1959-1970); orientarea construcţiilor de locuinţe în etapa 1966-1970 (în colaborare cu arh. T. Niga, Al. Florian, M. Laurian, W. Juster ş.a.); blocuri P+9 cu garsoniere (1965, în colaborare cu arh. Gh. Negreanu, V. Petrovici ş.a.); dezvoltarea proiectelor tip (1975-1990); modularea şi

dimensionarea elementelor pentru locuinţe (1978, în colaborare cu arh. M. Alifanti, A. Florian, D. Hardt, C. Niculiu, M. Cocheci, F. Colpacci, R. Simiraş). Publicaţii: numeroase articole, pe tema locuinţei, publicate în revista Arhitectura; Arhitectul Ion Mincu (1960); Arhitectura litoralului (1962); Arhitectura în România–album (1964); Pier Luigi Nervi (1975); Ion Mincu (1975); Dicţionar de arhitectură şi construcţii (colaborare pentru termenii de arhitectură, 1980-1982); Locuinţa contemporană (1987, în colaborare cu arh. P. Derer, Al. Florian, C. Iurov, Gh. Sebestyen). Premii/ distincţii: Pentru activitatea desfășurată în domeniile proiectării, publicistic și didactic, pentru întreaga carieră, a primit două distincţii profesionale și culturale: Premiul „Opera Omnia” al Anualei de Arhitectură din București (2000); Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer (2004). Menţiune UAR, 1965: Orientarea construcţiilor de locuinţe în etapa 19661970 (studiu); UAR, 1978: Modularea şi dimensionarea elementelor pentru locuinţe (studiu, în colaborare cu arh. M. Alifanti, A Florian, D. Hardt ş.a.); Menţiune UAR, 1987: Locuinţa contemporană (publicaţie); Premiul CSCAS, 1965: Clădiri de locuit P+9, cu garsoniere (proiecte tip). (prin amabilitatea d-lui arh. Mihail Caffé) (V.Ţ., M.C.) CANTACUZINO, George Matei (n. 1899, Viena - m. 1960) Studii: Școala de Arte Frumoase din Paris, atelierul lui arh. Georges Gromort, dipl. 1929. Stabilit în ţară din anul 1929, abordează o gamă largă de programe

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 82


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

precum: vile, blocuri de locuinţe, hoteluri, bănci, pavilioane de expoziţii, atât în stilul arhitecturii clasice cât mai ales înscrise în tendinţele epocii, către o arhitectură modernă. Lucrări: imobilul „Creditul Industrial” din Piaţa Universităţii din București (1934); banca Chrissoveloni, str. Lipscani 16, București (1923-1928, împreună cu A. Schmiedigen), integrată armonios într-o zonă valoroasă de arhitectură clasică (v> Banca Chrissoveloni); bloc de locuinţe, str. Dionisie Lupu 65/ Piaţa Lahovary, București (1936); bloc de locuinţe, str. Mendeleev 17/ Piaţa Amzei din București (1935); blocul de locuinţe „Carlton” din Bd. N. Bălcescu, București (1932), prăbușit în timpul cutremurului din anul 1940; hotel „Bellona” din Eforie Nord (1933); hotel „Rex” din Mamaia (1939, împreună cu arh. George Arion); cazinoul din Mamaia (1935, împreună cu Victor Ștefănescu); imobil administrativ, bd. Carol I. nr. 29, București (1948, azi sediul ISPH, continuat pe str. Vasile Lascăr 5-7); imobilul „Kretzulescu”, Calea Victoriei, București (1937-1940, în colaborare cu arh. D. Marcu, H. Teodoru); hală industrială la IAR Brașov (1933); vila Prinţesei Elisabeta, Calea Victoriei 163, București (1925, convertit azi în restaurantul „Mărul de Aur”)(v>Casa Prinţesei Elisabeta); Pavilionul României la Expoziţia Universală de la New York (1939, împreună cu Octav Doicescu); hotel „Neptun”, bd. Ovidiu, Eforie Nord (1929); vila „Crinul”, vila „Aviana”, vila Bibescu, vila Ţilea și Vila Violeta, toate pe str. T. Vladimirescu din Eforie Nord (1930-1933); vila B; vila Egreta și Vila Oiţa, toate pe bd. Ovidiu din Eforie Nord (1932); vilă pe Calea Floreasca 24 (1934), vila Mavrocordat, pe intrarea Blaj 1 (1933), ambele în București; restaurarea Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia (1921-1932, iniţial în colaborare cu arh. D. Rupolo);

restaurarea Conacului Drugănescu din Stoienești, Giurgiu (1940); locuinţa Arghezi, str. Mărţișor 26, București (1932); casă de odihnă la Olănești; Mausoleul lui O. Goga, Ciucea (1938); vila Nae Ionescu, bd. Ion Ionescu de la Brad 4, București (1936); imobil locuinţe pentru funcţionarii Băncii Chrissoveloni din Calea Floreasca 9, București; bisericile din Băilești, Dolj, Flămânda și Teţcani. Între anii 1934-1935, a lucrat la „Planul Director de Sistematizare al Capitalei”, alături de arh. Roger Bolomey, Ion Davidescu și Duiliu Marcu. În anul 1948 a fost arestat și a făcut mulţi ani de detenţie la Aiud și Pitești. A pierdut și proprietăţile și bunurile materiale ale familiei. După eliberarea din detenţie, între anii 1953-1956 s-a implicat, cu pasiune, în cadrul activităţii de restaurare a monumentelor istorice din Nordul Moldovei, lucrând în cadrul Direcţiei Monumentelor Istorice. În ultimii ani ai vieţii s-a retras la Iași continuându-și activitatea de restaurator. A realizat în acești ultimi ani, cele două palate siameze: al Bibliotecii „D. Stăniloaie” și al „Cancelariei” din ansamblul Mitropoliei din Iași. Între anii 1941-1943, a fost corespondent și pictor de război pe frontul rusesc, până la Stalingrad, realizând o serie de 50 de picturi, acum în posesia Bibliotecii Naţionale a României. Activitate didactică: Din larga varietate de activităţi pe care a desfășurat-o, nu a lipsit cea de profesor de istorie și de teorie a arhitecturii între anii 19421948, în cadrul Facultăţii de Arhitectură din București. A fost cadru didactic la Facultatea de Arte Frumoase Bucureşti (1930-1943). Publicaţii: Ca publicist, G. M. Cantacuzino s-a remarcat încă din anul 1926 cu lucrarea Introducere la Studiul Arhitecturii. În anul 1927, a publicat în revista franceză L’ arhitecture nr.10,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 83


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

studiul L’ arhitecture Roumaine, primul articol publicat în Occident despre realizările din ţară între anii 1906-1926, iar în anul 1934, în revista L’arhitecture d’aujoud’hui nr. 5, a publicat o amplă prezentare a arhitecturii moderne din România, sub titlul Tendaces dans L’Architecture Roumaine. Alte lucrări teoretice: Izvoare și popasuri (1934); Despre o estetică a reconstrucţiei (1947); Arcade, firide și lespezi (1932); Pătrar de veghe (1938); Monografie despre A. Palladio (1928). De asemeni a tradus în limba română tratatul lui Vitruviu Despre arhitectură. Participă între anii 19391947, alături de Octav Doicescu, Paul Emil Miclescu și Mathyla Ghika la editarea revistei Simetria (8 numere). Expoziţii: Pasiunea sa pentru pictură, a fost remarcată printr-o expoziţie cu peste 150 de tablouri, la Pavilionul din Parcul Herăstrău, în anul 1956. Dintre consideraţiile sale asupra arhitecturii cităm: „Pentru un arhitect forma înseamnă organizarea spaţiului, limitarea și deci precizarea lui, pentru înfăptuirea unei lumi ale cărei armonii să ne fie utile în viaţa noastră materială și spirituală” (citat din: Despre o estetică a reconstrucţiei, 1947). În Simetria nr. VII/1946, G.M. Cantacuzino opina: „Creaţiile pentru a deveni valori, au nevoie de înţelegerea comunităţii. Există o armonie între creator și societatea lui, care societate este prima capabilă să pună în lumină creaţia. Dacă forţa acestei creaţii depășește grupul uman în care s-a născut, poate căpăta o valoare universală”. Într-o scrisoare adresată lui Marcel Iancu, publicată în Contemporanul din anul 1931, G. M. Cantacuzino remarca: „Fiind un premergător, ai pus în toată activitatea dumitale un fanatism necesar avangardelor. N-am făcut parte din această grupare. Acolo unde dumneata și prietenii dumitale au ajuns în marș forţat, am sosit și eu mult mai târziu și

fără grabă, dar cu aceeași sinceritate. Întârzierea mea și acea predilecţie pentru a-mi urma drumul în calitate de cavalier seul mi-au dat prilejul să hoinăresc mai mult. Am ajuns prin deducţie acolo unde dumneata ai ajuns prin pasiune.” (V.Ţ.) CANTACUZINO, Şerban (Sherban, Serban) (n. 1928, Paris) Studii: Fiul arhitectului G. M. Cantacuzino, Șerban Cantacuzino, stabilit din anul 1939 în Anglia, își face studiile la Cambridge, de unde obţine diplomele de Bachelor și Master of Arts în anul 1956 și respectiv în anul 1959. Funcţii: Secretar al Royal Fine Arts Commission (1979-1994). Este fondatorul și președintele Fundaţiei Pro Patrimonio (din 2000), ale cărei obiective sunt salvarea, conservarea şi restaurarea moştenirii arhitecturale şi culturale. Preşedinte emerit al ICOMOS, UK. După 1990 a fost făcut membru onorific al UAR şi al Comisiei Monumentelor Istorice. Activitate didactică: A predat Istoria Arhitecturii și Design la Școala de Arhitectură din Canterbury. Publicaţii: Între 1973-1979 este redactor executiv la revista The Architectural Review. A editat, de-a lungul anilor, cărţi valoroase, dedicate îndeosebi preocupării sale constante pentru remodelarea funcţională a clădirilor vechi și a conservării arhitecturii vechi. Dintre acestea se remarcă: New Uses for Old Buildings (1973); What Makes a Good Building; Architectural Conservation in Europe (1975); Re-Architecture, Old Buildings, New Uses (1989); Architecture in

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 84


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Continuity (1993), Saving Old Buildings (1998). Premii/ distincţii: Recunoașterea valorii activităţii sale s-a concretizat prin alegerea sa ca membru în diferite foruri internaţionale de prestigiu în domeniul arhitecturii. În anul 1996 primește titlul de doctor onorific Honoris Causa al Universităţii York, iar în anul 1998 pe cel de profesor Honoris Causa al Institutului de Arhitectură din București. „Trebuie de la început să ne asigurăm (prin proiect) că toate clădirile nou construite, restaurate sau reamenajate sunt consumatoare de energie, dar că oamenii, componentele structurale și mecanice (utilizate pentru încălzire și răcire) folosesc la maximum lumina naturală și energia solară; trebuie să ne asigurăm deci, că au nevoie să funcţioneze artificial numai noaptea, când energia soarelui nu este disponibilă”– din prelegerea ţinută la București cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa al Institutului de Arhitectură (1998). În anul 2008 a primit Medalie în cadrul Premiilor Uniunii Europene pentru Patrimoniu Cultural. (V.Ţ., S.T.) CANTEMIR, Florin (n. 1908, Bacău - ?) Studii: FA, dipl. 1936. Funcţii: Între 1936-1937 a ocupat funcţia de arhitect la Ministerul Sănătăţii, Direcţia Higienei. Între 1937-1939 a lucrat drept arhitect la Fundaţia Culturală Regale Mihai, iar între 19401947 a fost angajat arhitect la Ministerul Muncii, Casa Construcţiilor. Între 19471951 a lucrat ca arhitect la Serviciul Tehnic al Ministerului Muncii iar după 1951 a fost arhitect al Institutului de Studii si Proiectări Energetice. Lucrări: planuri pentru 41 cămine culturale (1937-1939, 18 realizate): Grănari, Ticuşul Nou- fostul jud. Târnava Mare, Cusui - fostul jud. Durostor,

Pucheni Moşneni- jud. Prahova, Movila jud. Satu Mare, Şanţ- jud. Năsăud, Rudaria - jud. Caraş Severin, Salişte- jud. Argeş, Buciumeni- jud Dâmboviţa, Ravile- jud. Bacău, Moşnita- jud. Timiş, Draghici Cetăţeni- fostul jud. Muscel, Zavideni- jud. Râmnicu Vâlcea, Seboienijud. Argeş, Brăneşti, Câmpofeni - jud. Gorj, Dioşti- fostul jud. Romanaţi - toate cu planuri diferite; planuri pt. satul Ghişti jud. Romanaţi (interbelic) - partea nouă cu 26 locuinţe de 3 tipuri, căminul cultural, şcoala, dependinţe. (1938-1939, şef proiect); planuri pt. un sat cu 100 locuinţe în Turcia în reg. Erzincan încercată de cutremur în 1940; moară mecanică la Câmpulung Muscel (1946); bloc P+4 (str. Toamnei nr. 19) şi alte diverse locuinţe particulare; cămin copii la Snagov, pt. Ministerul Muncii (1949). Premii: A câştigat premiul 3 la concursul pt. locuinţe muncitoreşti la Casa Construcţiilor şi a executat 2 blocuri muncitoreşti totalizând 96 apartamente în Parcul Vatra Luminoasă, după planurile prezentate la concursul din 1946. [*](R.N.) CANTUNIARI, Vasile (n. 1910, Roman, jud. Neamţ - m. 1974) Studii: Academia de Arhitectură din Bucureşti, dipl. 1937. Funcţii: Ocupă funcţia de arhitect proiectant la MAN în 1937, între 19371939 activând ca arhitect proiectant la Serviciul Social. Între anii 1939-1940 este arhitect proiectant la Banca de Credit Român, între 1949-1950, şef de şantier la ferma de stat Bragadiru. Lucrări: 6 cămine culturale săteşti (1938-1939); 180 de locuinţe individuale în Bucureşti şi provincie (1938-1962); aeroportul din Arad (1937-1938); 4 sucursale ale Băncii de Credit Român în Timişoara, Brăila, Cernăuţi şi Giurgiu (1940-1942); cabana Poiana Secuilor (1945); baza sportivă

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 85


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Sovrom (1945); amenajare Lacul Tei Bucureşti (1950); extinderea Universităţii Iaşi cu 2 amfiteatre (1951); sistematizare 3 aeroporturi militare (1952); local MAI Reşiţa (1953); amenajare magazin Filatelia (1959); mobilier pentru unităţile de difuzare a presei (1959); fabrica de mobilă Braşov (1956); fabrică de cahle teracotă (1964); sistematizarea bazei navale Mangalia (prima etapă, 1952-1954); fabrica de montaj avioane URA din Bacău (19521954); sistematizarea şi construcţia a 116 GAS-uri (1953-1955); şcoala militară din Câmpulung Moldovenesc (1952-1955); şcoala militară navală din Mamaia (1952); sistematizare Fabrica de ţevi din Roman (1955); bloc 18 bloc A (1961) şi magazinul Muzica (1962, Cal. Victoriei, Bucureşti); sistematizarea şi construcţia satului model Dioşti (1939, coautor); fabrica de geamuri Scăieni (1958, coautor); vile P+1 pentru parcelarea Bordei (1939, autor arh. Octav Doicescu); amenajare pavilion expoziţional EconNat (1962-1964); coordonare lucrări de construcţie pentru blocurile din jurul Pieţii Sălii Palatului (1961); proiectul pentru o staţie meteo montană (1937, proiect neexecutat). (R.N.) CAPTARI, Lilian Petru Studii: IAIM, dipl. 2002. Lucrări: imobil birouri str. C. A. Rosetti 17, București (2008); imobil birouri și locuinţe, str. Izvor 80, 3S+P+11E, București (2009, coautori arh. Iana Captari, Cătălin Goea); imobil birouri și locuinţe, 2S+P+M+7E, str. Aurel Vlaicu 62-66, București (2010, coautori arh. Daniela Mirza, Iana Captari); imobil birouri, str. Batiștei 34, București (2011, coautor arh. Iana Captari); imobil de birouri LSG, str. Hagi Ghiţă 89-91, București (2012, coautor arh. Iana Captari). Premii: A obţinut Premiul Președintelui

Filialei OAR București la Anuala de Arhitectură din anul 2011. (V.Ţ., R.N.) CAPUŢINEANU, Mihai (n. 1834 - m. 1912) Studii: Școala de Arte Frumoase din Paris, dipl. 1857. A fost printre cei 24 de membri fondatori ai Societăţii Arhitecţilor Români din anul 1891. Funcţii: Între anii 1863-1869 este arhitect al orașului București, iar apoi desfășoară o apreciată activitate în Ministerul Lucrărilor Publice, având funcţia de Sectretar General. A fost director al Şcolii de Poduri şi Şosele în 1877. Lucrări: Numele lui este în legătură directă cu folosirea betonului armt la primele lucrări de construcţii din ţara noastră între 1887 şi 1888. Activitate didactică: O perioadă îndelungată, între anii 1867-1901, a fost profesor la Școala de Poduri și Șosele din București, unde a predat cursul de Geometrie Descriptivă, de Arhitectură și Construcţii Civile. (V.Ţ., S.T.) CARAMUZI, Gheorghe (n. 1918, Salonic, Grecia-?) Studii: dipl. 1944. Lucrări: Până în 1951 a proiectat în colectiv cu arh. Traianescu, arh. Ghercu, arh. Muşatescu construcţii agricole tip Gostat. A proiectat complex-ul Fortalvita (1953), lucrare executată la GAS Rosetti şi Andrăşeşti. Din 1953 lucrează tot la Gostat la organizarea teritoriului şi ca specialist în sectorul construcţii şi sistematizări. Publicaţii: A publicat articole în revista Gostat SMT: Îndrumări tehnice pentru confecţionarea cărămizilor la faţa locului de către constructori şi arderea cărămizilor cu mijloace locale; Cum asigurăm cazarea animalelor în timpul iernii cu construcţii executate cu mijloace

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 86


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

locale; Îndrumări tehnice pentru sistematizarea gospodăriilor agricole de stat: rev. 1/ ianuarie 1952; Indicator Tehnic şi Îndrumări pentru construcţii agricole. [*] (R.N.) CARP, Constanţa Studii: IAIM, dipl. 1969. Funcţii: Institutul de Proiectare Construcţii Maşini, Bucureşti (1969), Direcţia Monumentelor Istorice (19691978), Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti, Direcţia Comercială - atelier Proiectare (1978-1990), Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice - referent pentru judeţele Arad, Bihor, Caraş Severin, Timişoara (1990-1994), consilier gr. II în cadrul Direcţiei Monumentelor Istorice Ministerul Culturii (1994-2000), vicepreşedinte al Uniunii Restauratorilor de Monumente Istorice (din 1997), membru în cadrul Secţiunii de Arhitectură şi Inginerie a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice Ministerul Culturii şi Cultelor (din 2001), nominalizată ca membru pentru Consiliul Europei în "Groupe de coordonation de Réseau Européen des métiers du patrimoine". Lucrări: biserica ortodoxă Mănăstirea, Cluj; castel Kornis, turn poartă, Cluj ; Cetatea Bradu, jud. Buzău ; biserica Precista, Galaţi; conacul Buzescu, Strejeştii de Jos, jud. Olt; biserica "Adormirea Maicii Domnului", Cicău, jud. Alba; mănăstirea Mărcuţa, turn clopotniţă; Vila Minovici, Muzeu de Etnografie, Bucureşti; sediu B.C.R., str. Lipscani nr. 18-22, Bucureşti; mănăstirea Zamca, Suceava; biserica Trei Ierarhi, Colţea. (R.N.)

România în 1976 şi s-a stabilit la Paris. Îşi definitivează studiile în Franţa, obţinând diploma de arhitect în 1981, de la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Paris. Este co-fondator al firmei de arhitectură „Delaage Tsaropoulos Carvunis Cholet Arch” (alături de arh. Jaques Cholet). Lucrări: reabilitare şi restaurare „Washington Plaza” (1988); reabilitarea sediului social al Campaniei Canalului de Suez şi extinderea lui; renovarea sediului „Groupama”, Paris (2005); restaurarea sediului ziarului „Le Figaro”, Paris; reabilitare sediu social al Poştei, în Montparnasse; imobil multifuncţional pentru Căile Ferate Franceze. (V.Ţ.) CATANĂ, Aurelia Elisabeta (n. 1947, București) Studii: IAIM, dipl. 1972. Lucrări: bloc de locuinţe cu parter comercial zona centru Sf. Gheorghe (coautor); bloc locuinţe cu parter comercial zona Tg. Secuiesc (autor); bloc 36 apartamente cu parter comercial zona Gării Tg. Secuiesc (autor); amenajare magazine săteşti Cernat (autor); proiect tehnic şi de execuţie pentru 380 apartamente zona centrală Întorsura Buzăului (autor); bloc 100 apartamente zona centrală Covasna (autor); bloc 20 apartamente zona industrială Covasna (autor); reactualizare detaliu sistematizare Centru Tg. Secuiesc (autor); schiţe sistematizare Cernat, Virghis, Vîlcele, Comandau, Biborţeni, Bretcu, Baraolt, Tg. Secuiesc (autor); schiţă şi detaliu de sistematizare Bragadiru (autor); detaliu de sistematizare Odorheiu Secuiesc (coautor); detaliu de sistematizare zona centrală Bistriţa (coautor). [*](R.N.)

CARVUNIS, George Tudor (n. 1952, Bucureşti - m. 2008 ) Studii: IAIM între 1971-1976. A părăsit Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 87


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

CATINA, Ştefan (n. 1919) Lucrări: S-a specializat în programe pentru învăţămant, realizând importante dotări în acest domeniu, ca: Institutul Politehnic din Iaşi (1953, în colaborare cu R. Bordenache); Institutul de Mine din Petroşani (1953, în colaborare cu R. Bordenache); extindere la Academia de Ştiinte Economice, str. Căderea Bastiliei, Bucureşti (1955); laborator cramă la Institutul Agronomic din Iaşi (1968); extindere la Institutul de Medicină din Iaşi (1971); Universitatea din Braşov (1974). (V.Ţ.) CĂCIULĂ, Aurel (n. 7.01.1925, Ţepeş Vodă, jud. Constanţa) Studii: dipl. 1951. Lucrări: în cadrul IPC: colaborator la proiectul de locuinţe muncitoreşti tip (1949); Institutul Siderurgic Hunedoara (1949, coautor); refacerea acoperişului şi aripii de est a Ministerului de Construcţii Bucureşti (coautor); Şcoală şi Cămin de ucenici în oraşul Stalin (Braşov) (1949, coautor); Casa Scânteii (1950-1953, autori arh. H. Maicu, N. Bădescu); școală cu 24 de clase pe bd. Dacia, București (1960); ansambluri rezidenţiale în București pe bd. Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare (1961, în colaborare cu arh. V. Agent) și Mihai Bravu (19611966, în colectiv); blocul fost Perla (1962); ansamblu de blocuri în cartier Balta Albă (1965, în colaborare cu arh. N. Kepeş, N. Porumbescu); grădiniţă, str. Tomis 47, București (1968). Concursuri: A participat la concursul pentru panoul de onoare al staliniştilor şi fruntaşilor în producţie din Raionul IV Lenin Bucureşti, proiect premiat cu premiul I şi executat în iulie-august 1952. Tot în anul 1952 a participat la concursul EPD pentru chioşcuri tipproiect distins cu menţiune.

Premii: UAR, 1965: Ansamblul de blocuri din Cartierul Balta Albă, Bucureşti. 1979: Clădiri de locuit tip, din panouri mari P+8 şi P+4 pentru Bucureşti, integral prefabricate. (V.Ţ., R.N.) CĂCIULĂ (ZAHARIA), Maria (n. 26.02.1925, com. Tărlungeni, jud. Braşov) Soţia arh. Aurel Căciulă. Studii: IAIM, dipl. 1951. Funcţii: A ocupat funcţia de arhitect proiectant principal la IPC şi IPB. A fost numită şef de şantier la Întreprinderea de Construcţii nr 1 (1949-1950). Lucrări: Spitalul de Contagioşi din Hunedoara (1952, autor); Institutul de Cercetări Chimice şi mobilier pentru laboratoarele ICECHIM din Bucureşti (1953, autor); cămin cultural cu 100 de locuri - proiect tip (1954, autor); bloc de locuinţe P+5 cu 40 de apartamente pe str. Witting 39-40 din Bucureşti (1957, autor); bloc de locuinţe P+3 cu 16 apartamente pe str. Dudeşti 29-31, Bucureşti (1959, autor); blocuri P+4, Academia Militară, Bucureşti (1959, în colaborare cu arh. C. Neagu); bloc de locuinţe P+4 cu 100 de apartamente pe bd. 1 mai din Bucureşti (1959, autor); Şcoala de Calificare Gura Barza din localitatea Brad, judeţul Hunedoara (1950, autor); locuinţe în Hunedoara (1951); Centrul de Televiziune din Calea Dorobanţilor, Bucureşti (1969, autor arh. T. Ricci); ansamblul de locuinţe din bd. Titulescu etapa I, Bucureşti (1974, în colaborare cu arh. M. Slomnescu); ansamblul de locuinţe din bd. Iuliu Maniu, Bucureşti (1975, colaborare); ansamblul de locuinţe din bd PăciiMilitari (1975, în colaborare cu arh. P. Focşa, M. Vass ş.a.); ansamblul de locuinţe din Calea Dorobanţilor, Bucureşti (1975, în colaborare cu arh. G. Mularidis, G. Iamandi ş.a.).

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 88


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Premii: UAR, 1969: Centrul televiziunii Române; UAR, 1975: ansamblul de blocuri din Cal. Dorobanţilor, Bucureşti. (V.Ţ., R.N.) CĂLIN, Marius Asociat cu arh. Roxana Roșca (Zip & Box Studio). Lucrări: ansamblu de locuinţe, aleea Privighetorilor, Băneasa (2008); Piaţă Agroalimentară, str. Traian Popovici 85A, București (2008); renovare și extindere Complex Administrativ, București (2006); imobil birouri, Calea Griviţei 136, București (2006); Pavilionul Vizitatorilor la Hidrocentrala Stejaru, Bicaz (2010, în colaborare cu arh. Roxana Roșca); Party lab-Constanţa (2010, în colaborare cu arh. Roxana Roșca). (V.Ţ.) CĂLINESCU, Grigore (n. 1859, Craiova - m. 1947) Studii: Școala de Arte Frumoase din Paris, dipl. 1889. Funcţii: A activat o lungă perioadă de timp în cadrul Ministerului de Interne. În ultima parte a activităţii a funcţionat ca arhitect la Comisia Monumentelor Istorice, sub șefia lui Nicolae GhikaBudești. În anul 1891 a făcut parte dintre membrii fondatori ai Societăţii Arhitecţilor Români. Lucrări: spitalele de alienaţi din Berceni, București și Socola, Iași; sanatoriul de la Bisericani, Neamţ; Seminarul de la Curtea de Argeș; Azilul „Providenţa” de la Filaret, București; tribunalul din Tecuci; penitenciarele din Tulcea, Craiova și Ocnele Mari; locuinţă pe str. Armașului din București. (V.Ţ.) CĂLUGĂREANU, Ştefan I. (n. 10.02.1904, Buftea - m. 3.05.1975) Studii: Școala Superioară de Arhitectură din București, dipl. 1929. S-a specializat

în realizarea construcţiilor din domeniul transporturilor. Lucrări: A făcut parte din colectivul de arhitecţi al lui Duiliu Marcu, care au proiectat Palatul Ministerului Transporturilor, din bd. Dinicu Golescu din București, obiectiv la care a fost și conducătorul lucrărilor de execuţie între anii 1937-1946. Este autorul a numeroase dotări feroviare din ţară. Activitate didactică: Conferenţiar (1949-1953) la Institutul de Transporturi Bucureşti. (V.Ţ.) CĂNĂNĂU, Constantin (n. 1898 - ? ) Studii: Școala Superioară de Arhitectură, dipl. 1919. Lucrări: cinematograful „Marconi”, Calea Griviţei, București. Concursuri: Premiul I, pentru „Localul Asociaţiei Inginerilor Minieri (1926); Premiu pentru „Catedrala Madona Dudu” din Craiova (1926). (V.Ţ.) CĂRĂUŞU, Renzo (n. 1934, Constanţa) Studii: IAIM, dipl. 1957, doctor în 1977; Facultatea de Arhitectură din Florenţa, dipl. 1983. Din anul 1980 s-a stabilit în Italia, în anul 1983 devenind și diplomat al Facultăţii de Arhitectură din Florenţa. Funcţii: Lucrează în proiectare la Institutul Proiect București (1957-1963) și la Camera de Comerţ (1963-1966). Lucrări în România: bloc de locuinţe în București, Calea Victoriei 97, (în colaborare cu arh. C. Enăchescu); ansambluri de blocuri în Calea Griviţei (1958-1962, în colaborare cu arh. M. Bercovici, V. Niţulescu), bd. I. Mihalache (1958, în colaborare cu arh. C. Neagu), str Caraiman - Piaţa Chibrit (1962, în colaborare cu arh. M. Bercovici, C. teodorescu ş.a. ), str. Sf. Voievozi nr. 4850; școala de ambliopi din Vatra

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 89


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Luminoasă (1962, în colaborare cu arh. E. Cosmatu) și depozit alimentar în Militari pentru Ministerul Comerţului Interior (1966). Lucrări în Italia: bloc turn în cartierul Pieve Modolena-Reggio Emilia (1987); locuinţe pe Via Danimarca-Reggio Emilia (1987); zonă rezidenţială Arcobaleno din Rivalta (1987); locuinţe pe Via BarillaMontechio Emilia (1990); locuinţe pe Via Alegri din Rubiera (1991); locuinţe în orașul Corregio și în cartierul Moretti din Reggio Emilia; casa din Scandiano; restaurări la Castelul din Rossena, Vila Valisneri din Scandiano. Activitate didactică: cadru didactic IAIM (1966-1980) și în paralel între anii 1977-1980 a fost cadru didactic și la Institutul de Arte Plastice. Concursuri: În anul 1972 a obţinut o menţiune la concursul pentru „Sistematizarea zonei centrale din Zalău”. Premii: Strălucit desenator, a fost atras de pictură și grafică obţinând mai multe premii la expoziţiile anuale ale Uniunii Arhitecţilor din România, la care a expus între anii 1958-1980. Și în Italia a obţinut importante premii pentru grafică și pictură la Expoziţia de Grafică Modenart, la Bienala Antoniano de la Bologna (1991), la Expoziţia Internaţională Fabriano (1991), la Bienala de la Veneţia (1997), la Bienala dei Dogi din Camogli (1998). În 1962 obţine premiul UAR pentru Ansamblul de blocuri din Calea Griviţei, Bucureşti. (V.Ţ., R.N.) CEGĂNEANU, Spiridon (n. 18.10.1880, sat Pârlita, com. Săruleşti, jud. Călăraşi - m. 1973, Bucureşti) Studii: Şcoala Superioară de Arhitectură (1904). Funcţii: A ocupat timp de trei luni funcţia de Director General al Serviciului pentru Refacerea Regiunilor dărâmate de război. Între anii 1925 – 1926 a fost

preşedinte al Societăţii Arhitecţilor Români. Lucrări: bloc cu 520 de apartamente pentru Ministerul Muncii (proiect neexecutat); locuinţele fraţilor Petraşcu în Piaţa Romană, Bucureşti (v> Casele Petraşcu); casa prof. I. Bogdan; casa dr. Belciugoşteanu, bd. Carol I, Bucureşti; casa dr. Ivoniţescu; Cercul Subofiţerilor; biserica din Târgu Răcari, jud. Dâmboviţa; clădiri agricole din fosta fermă Cămărăşescu, com. Dâlga, jud. Călăraşi; casa Andreşescu; alte clădiri de raport şi de locuit. Publicaţii: A publicat numeroase lucrări ştiinţifice în Revista de Istorie şi Arheologie, Literatura şi Arta Română, Arhitectura, Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, Luceafărul, Neamul Românesc etc. În anul 1919 apare Revista de Arhitectură şi Construcţie înfiinţată de arhitecţii S. Cegăneanu şi C. Iotzu. Referindu-se la problemele arhitecturii de la începutul sec. 20, S. Cegăneanu scria în Luceafărul nr. XIV–1919 următoarele: „Viaţa orășenească actuală este o viaţă de luptă continuă, de libertate și de strânsoare economică. În aceste date omul trebuie totuși să trăiască comod și igienic”. Semnează traducerea lucrării celebre vitruviene: De arhitectura. Este unul dintre fondatorii criticii de arhitectură din România. Concursuri: Premiul I la concursul pentru biserici de ţară cu una şi trei turle; Premiul II la concursul internaţional pentru Primăria din Săliştea; Premiul III la concursul internaţional pentru abatorul din Sofia. (V.Ţ.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 90


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

CELAC, Mariana (n. 1936, Chişinău) Studii: IAIM, dipl. 1966; studii de teoria sistemelor generale aplicate spaţiului urban la Universitatea Bucureşti (19731977). Preocupările sale s-au îndreptat îndeosebi spre cercetare, în domeniul teoriei și istoriei arhitecturii. Funcţii: vicepreşedinte al UAR (19901996); membru supleant în consiliul UIA (1993-1996). Lucrări (studii): Studii pentru schiţa de sistematizare a capitalei (1967, membru în colectiv); Detaliu de sistematizare a zonei industriale UMGB (membru în colectiv); Studiul general: reţea pentru dotarea Bucureştiului cu monumente de arta plastică (şef de proiect); studiul de etapizare a locuinţelor şi echipamentelor socio-culturale în Bucureşti 1971-1975 (1969, în colaborare cu arh. T. Ricci, T. Stănescu, M. Dima, D. Iancu ş.a.); zonificarea macrofuncţională a teritoriului (1981, în colaborare cu arh. Ş. Nădejde, I. Budişteanu); analiză multicriterială a teritoriului şi localităţilor (1983, în colaborare cu arh. B. Grinberg, M. Miu, I. Budişteanu); studiu pentru amplasarea unui liceu de arte plastice în Bucureşti (coautor); studiu pentru amenajarea hipodromului. În ultimii ani dezvoltă studii despre comunităţile excluse și marginale, participând la experimente în arhitectura minimalistă. Referindu-se la problematica necesităţii arhivării pentru posteritate a proiectelor de arhitectură, M. Celac atenţionează că: „A impune criterii de valoare inevitabil rezultate din prezent, din stadiul teoretic actual, din considerente derivate de estetica dominantă a momentului, dar și de interacţiuni personale, de vogă poate pasageră și gust administrativ conţine un

risc evident – acela al unor omisiuni și distrugeri justificate astăzi, dar pe care viitorul nu le va putea ierta”. În anul 1981 a făcut parte din colectivul care a întocmit studiul pentru „Zonificarea Economică Funcţională a Teritoriului Naţional”. Iniţiatoare a grupului de arhitectură ecologică Arhiterra (2006, în colaborare cu arh. Ş. Strudza, R. Munteanu, critic de artă M. Duculescu). Publicaţii: Sistemele spaţiului amenajat (1980, coautor); București - arhitectură și modernitate – un ghid adnotat (Bucureşti, ed. Simetria, 2005, 2007, 2008, coautor alături de Octavian Carabela Marius Marcu-Lapadat); Locuirea şi sărăcia extremă (2007, coautor); Teme ale arhitecturii din România în secolul XX (2003). Participantă la disidenţa antitotalitară; după anul 1990, a fost o perioadă redactor șef al revistei Arhitectura fiind și o activă iniţiatoare, și organizatoare de expoziţii sub egida Uniunii Arhitecţilor. A realizat Cronica plastică la ziarul Scânteia Tineretului (1959-1964). Concursuri: A participat la concursul pentru construirea unui internat pentru studenţii la arhitectură (proiect selecţionat printre cele 7 din faza finală pe ţară, 1965). Premii/ distincţii: Obţine în anul 2000, Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler. UAR, 1969: Etapizarea locuinţelor şi dotărilor social-culturale din Bucureşti între 971-1975 (studiu); UAR, 1981: Zonificarea Economică Funcţională a Teritoriului Naţional; UAR, 1984 (menţiune): Analiza multucriterială a dezvoltării economico-sociale a teritoriului şi localităţilor. Cadru metodologic (studiu). (V.Ţ., R.N.) CERCHEZ, Arta (prescurtare de la Artaxerxe) (n. 1878, Bârlad - m. 1962) Studii: Politehnica din Karlsruhe, dipl.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 91


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

1904. Echivalarea diplomei de arhitect de către Academia de Arhitectură din Bucureşti are loc în anul 1933. Tot în anul 1933 devine membru al Corpului Arhitecţilor din România. Lucrări: fabrica de Tricotaj de la Bucureşti (fosta str. Guter, actuala str. Gramont, 1905); spitalul de tuberculoză osoasă din str. Traian, Bucureşti (1907, în colaborare cu arh. Grigore Cerkez), imobilul din str. Antim nr. 36, Bucureşti (1907, în colaborare cu arh. Grigore Cerkez), vila Alexandru IIliescu (1908, în colaborare cu arh. Grigore Cerkez), vila doctor Ţăranu, hotelul Balneara (ultimele trei la Băile Govora, în colaborare cu arh. Grigore Cerkez); bloc locuinţe, bd. Kogălniceanu 67-71, București (1922); cazinoul din Techirghiol (1933); gara din Sinaia şi etajele 1,2,3 la hotelul din Călimăneşti; clădirile fostului aerodrom de la Chitila (1909-1910, tribune, observator, administraţie, bufet, hangare, ateliere pentru construcţii şi reparaţii avioane etc.). Aerodromul de la Chitila cu care şia început activitatea firma Cerchez Co (iniţiatorul primei şcoli pentru piloţi militari a fost avocatul Mihail Cerchez), era cel mai modern aerodrom din sudvestul Europei, conform ziarelor vremii. În anul 1911, ansamblului din str. Guter i se mai adaugă o clădire proiectată de arh. Arta Cerchez, un imobil de locuinţe cuprinzând casa doctor Beraru din oraşul Tg. Ocna, judeţul Bacău şi casa Cocias din fostul bulevard 6 Martie, Bucureşti (1912). Realizează mai multe proiecte pentru familia boierească moldavă a Movileştilor, căsătorit fiind cu Felicia Movilă. Ioan Movilă a pus piatra de temelie a staţiunii Techirghiol-Movilă (numită ulterior Băile Movilă, Carmen Sylva şi Vasile Roaită, astăzi Eforie). În anul 1913 execută proiectul cavoului familiei Ioan Movilă, în cimitirul Bellu, Bucureşti. Publicaţii: publicare în revista

Arhitectura a următoarelor articole: Din aspectele Bucureştilor (1934, p. 21), Istoria Arhitecturii Româneşti (19311933, p. 9), Din aspectele Bucureştilor (iulie-oct 1937, p.21; iulie-dec. 1940, p.15). Premii/ distincţii: Este decorat în anul 1925, cu meritul sanitar clasa I atât pentru clădirile proiectate şi executate în localitatea Eforie Sud cât şi pentru lucrările de amenajare a parcurilor cu alei, terase, instalaţii de sport, solarii etc. A fost iniţiatorul concursului pentru „Istoria Arhitecturii Românești”, oferind remuneraţia pentru Premiul I obţinut de Grigore Ionescu în anul 1937. (R.N.) CERCHEZ, Cristofi (n. 5.07.1872, com. Băneasa, Herăstrău m. 15.01.1955, Bucureşti) Studii: Facultatea de Drumuri și Poduri la Politehnica din București; Politehnica din Milano (18951898). Se afirmă, în ţară, ca discipol al lui I. Mincu în căutările pentru realizarea unei arhitecturi cu specific naţional. Pe această linie de preocupări studiază arhitectura populară și vechile monumente din Muntenia și Oltenia, desenând, fotografiind și publicând articole în presa vremii. Funcţii: Între 1905-1906 (1910?) lucrează la Ministerul Justiţiei. Între 1916-1921 este şef al serviciului de arhitectură de la Primăria sectorului I Bucureşti. Lucrări: Dintre numeroasele sale lucrări, realizate îndeosebi în stil „neoromânesc” se pot semnala, în București, următoarele: vila dr. N. Minovici, str. N. Minovici (1904-1905) – proiectant şi constructor (v> Casa dr. Nicolae Minovici (Casa cu Clopoţei); vila Micu Zentler, str. Mântuleasa 10 (1910); vila N. Stanovici,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 92


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

str. Remus 6 (1914); ansamblul Arhivelor Statului (1909, latura de sud și turnul de intrare de pe latura de miazăzi cu cele două clădiri adiacente acestuia, ce delimitau incinta Mănăstirii Mihai Vodă, lucrări demolate în anul 1986)(v> Arhivele Statului); vilele fraţilor Ionescu, str. Atena 4-6 (1914) în Parcul Filipescu; vila proprie, str. Sf. Ștefan 13A (1927); vila „dublă” Sofia şi Eliza CandianoPopescu, str. Rabat 19-21 (1912-1913); vila Eufrosina Mătăsaru, str. Emil Porumbaru 12 (1929-1932); Banca Franco-Română (azi Legaţia Republicii Cehe), str. Ion Ghica (1926-1927); maternitate, str. Polizu (1924-1927); Casa parohială a Bisericii Mântuleasa (1928); casa dr. I. Oreviceanu, str. Al. Donici 28 (1928). După cutremurul din anul 1940, C. Cerchez s-a implicat în restaurarea Catedralei din Alexandria, care fusese avariată. În același oraș a restaurat și Biserica Sfinţii Apostoli, biserică construită de el anterior, intre 1902-1904. În București, Biserica Popa Nan, distrusă de un incendiu în anul 1910, a fost integral refăcută între anii 1910–1916, după planurile lui C. Cerchez. Lucrări eclectice: bloc locuinţe (Cristofi Cerchez), bd. Carol I 66 (1915); laboratoarele Institutului Medico-Legal (1913-1314) demolate în 1985. A proiectat în stil modernist-cubist, un imobil propriu de locuinţe în str. V.A. Ureche 23 (1932-1934, demolat în 1984). Alte lucrări: vila Stătescu din Câmpulung Muscel (1898-1900); casa parohială a bisericii Sfinţii Apostoli (1926); Casa Neagu/Argetoianu, str. Henri Coandă 36 (1920-1921); imobil de locuinţe fraţii Steinhart în str. Olteni 27 (1922, astăzi demolat); conacul Frunzeanu/Iatan-Poenaru din satul Merii Petchi, com. Nucu-Ilfov (1929); casa de servitor pe proprietatea Minovici (1931); vila Nicu Cerchez, str. dr.

Atanasiu 10 (după 1932); vila Căpăţână în Cotroceni – str. Dr. Gh. Marinescu 3; vila Maria Răducanu str. Emil Porumbaru 52/str. dr. I.Cantacuzino – inspirată de casele vechi din Câmpulung Muscel, Târgovişte şi Argeş (1923); repararea şi supraînălţarea imobilului Georgescu-Ştefănescu, str. Londra 24/ str. Washington (1945); vila Linde, str. Brazilia 24 (1928). Cercetare știinţifică: Preocupat de cercetarea istorică în legătură cu trecutul nostru și cu valenţele arhitecturii vechi românești, a conferenţiat, pe aceste teme, la Societatea Arhitecţilor Români, la Casa Școalelor, la Palatul Ligii Culturale și la Sala Dalles. Membru (1921) şi preşedinte al Uniunii „Istoria şi Arta”. În 1936 este colaborator al revistei Arhitectura. Concursuri: În anul 1923 s-a decis construirea la Constanţa a unui imobil pentru Camera de Comerţ, Bursă și Ateneu. Proiectul prezentat cu această ocazie de C. Cerchez (1924) a fost premiat, însă construcţia nu s-a executat. A participat și la concursul pentru Palatul Primăriei Capitalei din 1925, proiectul său fiind premiat împreună cu altele, în ambele faze ale concursului. (O.M., V.Ţ., S.T.) CERKEZ/CERCHEZ, Grigore P. (n. 5.10.1850, București - m. 14.05.1927, București) Frate cu Nicolae Cerkez. Studii: Școala Centrală de Arte și Manufacturi din Paris, absolvită în anul 1873. Funcţii: Inginer Șef al Primăriei Capitalei (1874-1879); membru fondator al „Societăţii de Arhitecţi și Ingineri” – 1876 al cărei preşedinte a fost ales Alexandru Orăscu; 1881 – membru al Societăţii Politehnice; 1886-1888 – membru în

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 93


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Comisia Tehnică Consultativă a Ateneului; 1891-arhitect al Ministerul Lucrărilor Publice; în anul 1891 figurează printre membrii fondatori ai Societăţii Arhitecţilor Români, al cărui președinte a fost între anii 1913-1918; Director General al Poștelor (19051908). În 1900 şi între anii 1913-1927 a fost și membru în Comisia Monumentelor Istorice. Lucrări: Între anii 1890-1915, a construit în București câteva locuinţe în stil neogotic sau eclectic: casa proprie pe Calea Victoriei/str. Sevastopol (1885, demolată în anul 1985); casa Ilie Niculescu-Dorobanţu, str. General Manu 9 (1911) (v> Casa I. Niculescu Dorobanţu); vila Iancu/Ioan Cerkez, bd. Lascăr Catargiu 48; Casa Lahovary, str. Orlando 10 (1910); vila Herescu, bd. Dacia 26; vila Manu din bd. Aviatorilor 22 (1915). Tot dintre lucrările sale trebuie amintite: Casa Dissescu de pe Calea Victoriei/str. general Manu la care a lucrat împreună cu Al. Clavel (v>Casa Constantin Dissescu); imobilul de pe Calea Victoriei 31, construcţie între calcane, cunoscută în perioadă sub numele de „Café de la Paix”, ambele în București și Casa Suţu din Constanţa (1889). Tot lui Gr. Cerchez i se atribuie și faţadele Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa” (1906), din București, realizat împreună cu ing. M. Rocco, precum și un Conac pentru NiculescuDorobanţu, la Darvari, în apropiere de București. Într-o vreme când principiile de restaurare mult contestate ale lui Lecomte de Nouy care implicau dărâmare și rezidire, se experimentau la Biserica Episcopală din Curtea de Argeș, la Mitropolia din Târgoviște sau la cea din Craiova, Gr. Cerkez, afirma, cu privire la restaurarea pe care a executat-o la Biserica Domnească din Curtea de Argeș că: „Principiul care m-a călăuzit a fost să conserv clădirea astfel cum am găsit-o, consolidând-o și să o restaurez aducând-

o pe cât se poate în forma pe care o avusese la întemeiere, înlăturând toate părţile aduse fără pricepere”. Consolidarea bolţilor și pereţilor a efectuat-o cu elemente metalice. Tot Gr. Cerkez a restaurat și Biserica Sfinţilor din București. A fost însărcinat să completeze Palatul Cotroceni cu mai multe corpuri noi, precum și cu construirea sediului Școlii de Arhitectură de pe str. Biserica Enei din București, lucrare realizată între anii 1912 -1927. Alte lucrări: școala „Clemenţa”, str. C.A. Rosetti, București (1877) – prima şcoală „mixtă”, de băieţi şi fete – în prezent este grădiniţă; Reședinţa Regală de pe str. Kiseleff 13-15, realizată prin transformarea și amplificarea casei Iarca (1910-1911); Palatul Cantacuzino din Zamora, Bușteni (1911); Teatrul Comedia (1911); Teatrul din Turnu Severin (1919); imobil locuinţe, Calea Victoriei 31, București (1912). La Teatrul Comedia de pe Calea Victoriei, prin utilizarea elementelor structurale metalice a realizat tavanul glisant al sălii de spectacole. Tot de acest nou material de construcţie – metalul – s-a folosit la Academia Comercială din Piaţa Romană din București, realizată împreună cu arh. Ed. van Saanen Algi (1926). Numit Inginer Șef al Primăriei Capitalei (18741879), Gr. Cerkez s-a implicat în proiectarea și conducerea lucrării de ample proporţii, a rectificării și adâncirii cursului Dâmboviţei pe traseul din oraș. Se pare că lui Gr. Cerkez i se datorează și un prim studiu pentru un plan de sistematizare al Capitalei. A înfiinţat un birou de arhitectură, sub conducerea arh. Al. Clavel, care a avut astfel ocazia să construiască mai multe săli de poștă (14) în ţară, printre care la Sinaia (1909); Rm. Vâlcea (1910); Târgoviște, Roman, Craiova și Bârlad. Activitate didactică: Profesor de Geodezie, Tehnologie și Construcţii la Școala de Poduri și Șosele din București

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 94


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

(din 1880); cadru didactic la Școala de Arhitectură unde a predat Cursul de Construcţii până în anul (1897-1926). Publicaţii: În anul 1920 a editat un Curs de Construcţii. Din crezul artistic al lui Gr. Cerkez desprindem ca: „artistului, care pe lângă o cultură enciclopedică posedă și conceperea celor trei dimensiuni, i se poate zice, cu drept cuvânt, arhitect; fără sentimentul artistic, și mai ales fără conceperea celor trei dimensiuni, rămâne un simplu tehnician sau decorator. (din Arhitectura, 1924). (V.Ţ., O.M., S.T.) CERKEZ/CERCHEZ, Nicolae P. (n. 2.11.1851, București - m. 1927) Frate cu Grigore Cerkez. Studii: Școala Centrală de Arte și Manufacturi, dipl. 1876 „Constructor Diplomat” al Guvernului Francez. Întors în ţară, participă ca membru fondator al „Societăţii de Arhitecţi și Ingineri”– 1876 al cărei preşedinte a fost ales Alexandru Orăscu, precum și la înfiinţarea primei societăţi tehnice din ţară „Societatea Politehnică” (1881), iar în anul 1882 la „Societatea Enciclopedică Română”. Între 1883-1889 este arhitect şef al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor. Între 1890-1891 al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice. În anul 1891, la crearea Societăţii Arhitecţilor din România se numără printre fondatori. A făcut parte din Societatea Politehnică, din Societatea Geografică și din Automobil Clubul Român. Funcţii: deputat în Parlamentul României începând din anul 1892, iar din anul 1911 a fost senator. Lucrări: blocul Societăţii petroliere „Steaua Română” - vizavi de Ministerul Agriculturii; hotelul și Stabilimentul de

Băi din Călimănești; extinderea Palatului Ministerului de Finanţe din Calea Victoriei 111 (1883) (azi Muzeul Colecţiilor de Artă); Școala Superioară de Medicină Veterinară; Școala Superioară de Arte și Meserii din str. Polizu nr. 11 (1902); Imprimeria Statului (azi Arhivele Naţionale); Pavilionul Agriculturii la Expoziţia Naţională din anul 1906, din Parcul Carol (împreună cu fratele său, arh. Gr. Cerkez). Numele inginerului arhitect N. Cerkez va rămâne în istoria construcţiilor și prin participarea la construcţia Palatului Băncii Naţionale din str. Lipscani 25, lui fiindu-i încredinţată conducerea șantierului, după proiectul întocmit de arhitectul francez Cassien Bernard, edificiu realizat între anii 1883 – 1889. Activitate didactică: În anul 1882 este numit profesor la Școala Naţională de Poduri și Șosele, unde activează până în 1911, predând cursul de Fizică Industrială. (V.Ţ., O.M., S.T.) CHEFNEUX, Eugen (n. 1914, Roman - m. 1978) Studii: FA, dipl. 1940. S-a dedicat îndeosebi restaurării monumentelor istorice. Lucrări: restaurare biserica Precista din Galaţi (1953); restaurare Castelul Huniazilor di Hunedoara (1964); restaurarea Cetăţii din Târgul Mureș (1964); restaurarea complexului dacoroman de la Sarmisegetusa (1964); restaurarea fostului imobil al Direcţiei Monumentelor Istorice, str. Enăchiţă Văcărescu 16, din București (1966). Alte lucrări: imobil locuinţe, str. Baicului din București (1943); Teatrul din Galaţi (1953); Aeroportul din Cluj. (V.Ţ.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 95


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

CHEPTEA, Gheorghe Studii: IAIM, dipl. 1963. Lucrări în Iași: motel „Bucium” (1965); restaurantul „Civic” (1969); Facultatea de Medicină Veterinară (1972); blocul „Cina”, str. Ștefan cel Mare (1975); sediul Institutului de Proiectare (1969); hotel „Moldova” (1984). (V.Ţ.) CHERA, Constantin (n. 1924) Studii: IAIM, dipl. 1960. S-a integrat îndeosebi în colectivele care au elaborat proiecte pentru construcţii pentru sănătate. Lucrări: spitalele din Suceava (19621965, autor arh. M. Enescu) și Baia Mare (1969, în colaborare cu arh. M. Enescu, A. Lepădatu ş.a.); Clinica de neurochirurgie din Berceni, București (1970-1975, în colaborare cu arh. M. Marcu, M. Enescu ş.a.); Spitalul Cardiovascular cu 710 paturi, Fundeni, București (1968-1975, în colaborare cu arh. E. Machedon, E. Stoenescu ş.a.); Spitalul Clinic cu 1200 de paturi și policlinică din Târgu Mureș (1975, autor arh. E. Machedon); alte lucrări: vile de faleză la Neptun (1967); Pavilionul de învăţământ general la Institutul Politehnic București (1969); reconstrucţia orașului Zimnicea după cutremurul din anul 1977 (1980, coord. arh. C. Lăzărescu). Concursuri: Premiul II - Clădire de locuit cu 16-18 niveluri (1965). Premii: UAR, 1966: spital cu 600 de locuri, Suceava; UAR, 1975: spital de neurochirurgie din Berceni, Bucureşti; UAR, 1975: Centrul de hematologie şi gastroenterologie, Bucureşti; UAR, 1981: schiţă de sistematizare pentru reconstrucţia oraşului Zimnicea. (V.Ţ., S.T.) CHERCIU, Christian (sec. 19) Studii: cursuri de inginerie la Viena şi de

arhitectură la Munchen. Funcţii: A fost o perioada arhitect al Primăriei din Ploieşti. Lucrări: S-a stabilit la Ploieşti, unde a construit în oraş, într-o arhitectură neogotică: casa Pârvulescu, str. Romană; casa Mamaciu, str. M. Kogălniceanu; școala primară de pe str. Roşiori (1875); casa Lăzărescu, str. Gh. Lazăr. (V.Ţ.) CHERNBACH, Mircea (n. 1900, București - ?) Studii: Școala Superioară de Arhitectură, dipl. 1925. Lucrări: hotelul „Cota 1400” din Sinaia (1932); vile în Sinaia (1929-1945); vilă la Tușnad (1948); casă de odihnă la Predeal (1950); 18 imobile cu apartamente în București (1926-1947); vilă în Predeal (1940); vila Popovici în Parcul Filipescu (1938). Premii: În anul 1943 a obţinut Menţiune la concursul pentru Facultatea de Agronomie din București. (V.Ţ.) CHERPEL (MAKITRA), Blanche (n. 1930, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1955. Lucrări: studiul preliminar de sistematizare pentru oraşul Turda (1955, în colaborare); studiu similar pentru oraşul Oradea (1935, în colaborare); stadionul Hunedoara (1955- 1956, coautor); Teatrul de stat Arad dat în folosinţă în 1960 (1957-1960, colaborator principal); Teatrul din Turnu Severin dat în folosinţă în 1960 (1957, colaborator); locuinţe în Mangalia (1960, colaborator); cvartal de locuinţe, Parc Suceava (1960, colaborator); schiţă de sistematizare Oradea (1960, colaborator principal); schiţă de sistematizare faza temă: Făgăraş, Sighişoara, Borsec, Tuşnad, Ocna Mureş (1961, şef proiect); Casa de Cultură Iaşi (colaborator). Premii: UAR - Teatrul de stat Arad

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 96


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

(1957-1960, colaborator principal); cvartal de locuinţe, Parc Suceava (1960, colaborator); schiţă de sistematizare Oradea (1960, colaborator principal). [*](O.M.) CHILIMAN JUVARA, Alexandra (n. 1948, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1971. Funcţii: Specialist în domeniul conservării monumentelor istorice pentru restaurare arhitectură, cercetare monumente şi verificare. A activat în cadrul Institutului de Proiectări Carpaţi. Este membru în Comisia Naţională a Monumentelor Istorice şi în Comisia Regională a Monumentelor Istorice 2 - Constanţa. Lucrări: La Institutul de Proiectări “Carpaţi” în colectivul arhitectului Nicolae Vlădescu (şef proiect complex), în calitate de şef proiect arhitectură: Palatul Cotroceni 1. Corpul Central Restaurarea saloanelor proiectate de arhitectul Grigore Cerkez, crama, saloanele din parter; restaurarea faţadelor şi foişoarelor; 2. Decorarea mai multor saloane din corpul nou: Salonul Muşatinilor (decoraţiuni interioare adaptate unor piese de mobilier autentice sec. XIX), Salonul Basarabilor, Salon Maramureşan etc.; Opera Română reparaţii, completări sala de spectacole şi foyer; Muzeul National de Artă. În calitate de şef proiect complex: Curtea Domnească de la Mogoşoaia; Restaurare, refuncţionalizare, decoraţii interioare Vila Elchingen; Sere Bibescu - Restaurare grădini istorice; Restaurare elemente de arhitectură din grădinile istorice; Expertize şi studii pentru cuhnie, casa administratorului, casa grădinarului, palat; Restaurare şi reconstituire în urma cercetării istorice a monumentelor; Monument Kilometrul O grădina Sfântul

Gheorghe; Fântâna Mioriţa; Fântâna Cantacuzino din Parcul Carol; Monumentul Luigi Cazzavillan; Monumentul Aerului “Mircea Zorileanu” pe str. Paris; Reparaţii imobile cu valoare arhitecturală sec. XIX. Colaborări: Revitalizare faţade în Centrul Istoric Bucureşti (colaborare cu şef proiect complex arh. Şerban Popescu Criveanu); PUZ Calea Victoriei şi PUZ str. Pictor Verona; coordonare lucrări la Vila Golescu Câmpulung (parc, casa, decoraţii interioare). Studii istorice: 1990-2006 - Mogoşoaia Curtea Domnească istoricul ansamblului, clădirile componente, grădinile şi zona de protecţie; Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, Curtea de Argeş; Palatul Prinţului Ştirbei - Buftea; Imobil secol XIX, str. Regală fosta tipografie Goebl; Biserica din Mălăieşti; monumente din Bucureşti etc. Publicaţii: Articole în: Revista materialelor de construcţii; revista AD Arhitext Design; Cataloage expoziţii: Martha şi George Valentin Bibescu. Concursuri: 1992- Premiul 2 la concursul pentru “Revitalizarea urbană a zonei Sf. Gheorghe Nou”; 1996 - Concursul “Bucureşti 2000” participare în colectivul ARUA. Premii: În 1998 a obţinut Premiul Primăriei Municipiului Bucureşti pentru: Prezenţa excepţională în viaţa culturală a oraşului. În 2003 a fost distinsă cu Premiul Gheorghe Vartic pe anul 2002 acordat de MCC pentru Restaurarea elementelor din piatră şi amenajările peisagistice de la ansamblul istoric Mogoşoaia. În 2004 a obţinut Meritul Cultural – ofiţer; în 2005, menţiune acordată de MCC pentru restaurarea Monumentului Luigi Cazzavillan şi studiul istoric al parcului Cazzavillan. [*][**] (R.N.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 97


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

CHIRILĂ, Elena Lucrări în Suceava: hotel „Bucovina” (1980); bloc locuinţe „Belvedere”(1980); sediul SIF Moldova (1997); sediul BancPost (1998); sediul Romtelecom (1999); sediul Administraţiei Financiare (1999); cabană de vânătoare în SadăuSuceava (1999). (V.Ţ.) CHIRILĂ, Olga Lucrări: ansamblu locuinţe, Cuza Vodă, Suceava; ansamblu locuinţe, Cartier George Enescu, Suceava (1983); ansamblu locuinţe, Zamca, Suceava; extindere Hotel Suceava (1972); ansamblu locuinţe, Centru Dorohoi (1973); ansamblu locuinţe, zona Centrală Fălticeni; restaurantul Brădet din Suceava; magazinul Nada Florilor din Fălticeni; complex Școlar Silvic, Câmpulung Moldovenesc; magazin general la Vatra Dornei. (V.Ţ.) CHIRVAI, Dana Ileana Graciella (n. 09.03.1948, Bucureşti) Studii: UAUIM dipl. 1972, studii postuniversitare (19811983), doctor în arhitectură (1999). Profesor Universitar, Bursier al Guvernului Francez, participant la Programul Aster şi la Forum des anciens Boursiers Roumaines (Ambasada Franţei). Activităţi profesionale: Cadru didactic – Prof. Univ. U.A.U.I.M. ;Arhitect asociat la firma A.L.D. Construct; participant la work-shopuri de arh. (Confort Urban); participant la expuneri şi expozitii (domeniul arhitecturii) organizate de U.A.U.I.M. şi O.A.R. Bucureşti; participant la anuale de arhitectură; participant la concursuri în domeniu; asociat la firma

de arh. D.Y.Davies ltd. England, colaborator Inst. de Proiectare Carpati, colaborator U.A.P, curs de urbanism la Lic.de Arhitectură şi Şcoala Postliceală. Lucrări: realizate, proiectate, executate: Lucrări de arh. în colectiv Prof.dr. arh. Cezar Lăzărescu, Palatul Sporturilor şi Culturii, Ambasada României la Beijing, Turn de Televiziune, Sala de spectacol Ambasada Franţei; lucrări în colectiv prof.dr.arh Romeo Belea, Centru cultural naţional, Reamenajare Sala Palatului, etc; Participare la peste 15 Concursuri de Arh. Nat.şi Internaţ.: Biblioteca Teheran, Centru de Conferinţe Damasc, etc. Realizarea a cca.100 de proiecte de arhitectură locuinte, birouri, amenajări interioare în calitate de autor şi de coautor, ex: Loc. colectivă Str.Armindeni Buc., Vile zona Băneasa Buc., Birouri şi Depozit Rank Xerox, Vile Costineşti, Poiana Câmpina, Snagov, Loc.Colectivă S+P+4E Sect.3 Buc., Amenajare Spital Clinic Veterinar Buc., Amenajare Clădire Birouri Ambasada Canadei, Amenajări ext. H.B.O.,etc.; Participare la peste 25 lucrări de Cercetare de interes naţional şi internaţional (European Regional Science Association -E.R.S.A. 2007 Paris, 2008 Liverpool, 2009 Lodsz, Colectiv Grant PNII, etc.) Lucrări publicate: ,,Confort Urban’’ ed. Realitatea 2000 - ,,Locuinta NecesitateAspiratie” ed. Yes 2006, - ,,Noţiunea de Locuire de la Locuinţa la Locuire” ed. U.A.U.I.M. 2006 - ,,Noţiunea de Locuire de la Aspiraţie la Eficienţa” ed. U.A.U.I.M. 2009 - ,,Locuirea spre o Arhitectură Durabilă”ed. U.A.U.I.M. 2011 – 2013, Autor articole apărute în - ,,Analele Arhitecturii” ed. U.A.U.I.M. (2006, 2007, 2009, 2010) – Revista Argument nr.6, nr.7 - ,,Spatiu - Arta – Arhitectura” ed. U.A.U.I.M. 2013 - ,,Repere Urbane – Arhitectura – Design” ed. U.A.U.I.M. 2014; Participări cu lucrări ştiintifice la simpozioane, sesiuni ştiintifice, conferinţe naţionale şi Internaţionale,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 98


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Apariţie în Who is Who. Funcţii publice: preşedinte de comisie pt. Titluri universitare Premii: Nominalizări şi premii în colectiv (echipa Cezar Lăzărescu), Concurs ,,Salvati Copiii”, Concurs Ambasada Romaniei la Berlin, Diploma Bienala de Arh. ,,INTERARCH 1985”, Sofia, Diploma Aniversară U.A.U.I.M. Diploma URBAN INCD INCERC (cercetare ), Diploma WHO is WHO. (prin amabilitatea d.nei arh. Dana Chirvai) (G.P.) CHIŞ, Eduard Anton Studii: IAIM, dipl 1990 Lucrări: 1977-1996, arhitect proiectant in cadrul S.C. “Proiect. Bucuresti” S.A.: World Trade Center, Bucuresti – colaborator 19911994; Locaş de cult creştin – colaborator 1991-1992; Sediul RENEL – şef proiect complex 1994-1996 În perioada 1996-2007: arhitect asociat la S.C.”Pentadesign” srl: mânăstirea Sfânta Familie, str. Jiului 37, București; sediul ASTRA, str. Dianei 2, Constanţa (1999); școala de lemn pentru copii spitalizaţi Spital Marie Curie. Lucrări în cadrul biroului personal: casa 3PE, str. Vlad Ţepeș, Pipera-Ilfov (2008); casa M1, str. Vitioara 38, București (2009); casa M2, str. Iancu Jianu 10B, Otopeni-Ilfov (2010); casa M3, str. Oituz 6A, Popești Leordeni-Ilfov (2010); imobil birouri, str. Banu Antonache, București (2011); imobil de locuinţe P+3, str. Câmpul cu narcise; casa M4, BrăneștiIlfov (2011); restaurant Potcoava, str. 9 mai, București. (V.Ţ., G.P) CHITUC DROCAN, Doina Maria (n. 11.01. 1933, Gilău, Cluj) Studii: IAIM, dipl. 1957.

Lucrări: 1957-1974: arhitectă la D.S.A.P.C. Constanţa care ulterior devine Institutul de Proiectări Constanţa unde a lucrat 31 de proiecte mai importante în colaborare sau ca autor şi şef de proiect: Sala Sporturilor de pe B-dul Tomis din Constanţa; Spital cu 300 paturi la Medgidia- autor arh. Ion Puşchilă; Spital general cu 900 paturi cuplat cu policlinică pentru 40.000 locuitori, la Constanţa- autor arh. Ion Puşchilă, şef proiect la policlinică; Complex sanatoriu cu 850 paturi, alcătuit din două hoteluri P+5 şi P+6 etaje, cantină restaurant şi bază de tratament, în colaborare; Spital 500 paturi la Tulcea şi Hotel 100 paturi pentru persoane cu dezabilităţi - ambele proiecte neexecutate; retaurant 500 locuri cu autoservire la Mangalia; patru blocuri turn cu P+12 etaje pe B-dul Republicii în Constanţa; bloc P+3 vis-avis de Cazinoul din Constanţa, coautor împreună cu Ion Puşchilă; Complex sportiv cu bazin de înot acoperit la Mamaia; Dispensar TBC în Constanţa; Poartă decorativă la Institutul de Cercetări Marine şi Muzeul din Agigea; Casa de odihnă IOR la Eforie Nord; Autogara Constanţa de la Gara Nouă; Centrul de Metrologie, Standardizare şi Verificare a Unităţilor de Măsură; Complexul Navlomar din Portul Constanţa - faza STE, proiect nefinalizat la fazele PE şi DDE datorită mutării arhitectei la Bucu-reşti; 1974-1987: arhitect la Institutul Proiect Bucureşti, unde a realizat proiectele: ansambluri de locuinţe şi spaţii comerciale la parter de blocuri în şos. Ştefan cel Mare; coordonare proiect tehnic Ansamblul din Piaţa Socului cu 12 tronsoane cu P+8-12 etaje. În anul 1987 a părăsit România şi s-a stabilit în S.U.A., Los Angeles. Alte lucrări: proiecte pentru construcţii de locuinţe şi amenajări interioare, proiecte de vile şi decoraţiuni interioare, garaje pe mai multe niveluri ca angajată

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 99


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

a firmei Richard Schwarz & Associates; Victoria Valley Community Hospital (1990) şi Medical Center din Saint Bernardino ca angajată a firmei Architects Hutner & Appel In; proiecte de clădiri de locuit şi birouri cu 5-6 etaje ca angajată a firmei Getman, Moses Pendelton Inc; bloc de 20 etaje, cu un program complex pentru Seul, Coreea de Sud ca angajată a firmei Kenny Kim. Concursuri: marele concurs internaţional pentru The Grand Museum of Egypt (2002). Premii: premiul UAR pentru policlinică pentru 40.000 locuitori, Constanţa. (R.N.) CHIŢULESCU, Traian (n. 1920, București) Studii: FA, dipl. 1943. Lucrări: Lucrează în special în domeniul sistematizării, participând la întocmirea schiţelor și detaliilor de sistematizare pentru orașele: Oradea, Brașov, Făgăraș, Cernavodă, Brad și Turda. În anul 1955 a realizat Complexul de odihnă al armatei de la Mamaia (transformat în anul 2000 în Iaki Hotel). Publicaţii: Pe plan teoretic, a colaborat la editarea unor lucrări de referinţă în literatura de specialitate, cum sunt: Lexiconul Tehnic Român; Dicţionarul Enciclopedic Român; Manualul Arhitectului Proiectant (coordonator, autori: Ing. Emanoil Anastasie, Arh. Dinu Antonescu, Arh. Mircea Bercovici, Arh. Gheorghe Bleyer, Arh. Georgeta Chitulescu); Șapte monumente celebre ale lumii antice (coautor, în colaborare cu Georgeta Chiţulescu); Amplasarea și proiectarea industriilor (autor Adler Ladislau, autori alternativi: Chiţulescu T., Solomon Z.) (V.Ţ.) CHIVU, Octavian (n. 1930, Brăila - m. 1976) Studii: IAIM, dipl. 1955. S-a stabilit la

Galaţi unde și-a desfășurat întreaga activitate. Funcţii: A fost arhitect șef și director tehnic al fostului DSAPC – Galaţi, ulterior Institut Judeţean de Proiectare. Lucrări: blocuri de locuinţe la Tecuci și Focșani; stadionul din Galaţi; hotelul „Galaţi” din Galaţi (1965). (V.Ţ.) CIOBOTARU, Gheorghe (n. 1939, Constanţa) Studii: IAIM, dipl. 1966. Profesează în București, în domeniul construcţiilor industriale. Lucrări: Întreprinderea pentru Utilaj pentru Construcţii, Baia Mare; Hala de Mecano-sudură la Întreprinderea de Mașini Grele; Baza de aprovizionare a Ministerului Industriei Construcţiilor de Mașini; extindere la Institutul de Proiectări pentru Construcţii de Mașinitoate în București. Și înainte de anul 1990, dar îndeosebi după, s-a implicat și afirmat ca designer. (V.Ţ.) CIOCĂNEA, Marilena Doina (n. 1951) Studii: IAIM, cond. arh. dipl. 1976, arh. dipl. 1994; master urbanism 1995 (Forma urbană , arhitectura, oraş, teritoriu); Specializare post universitară Ecotehnie Urbană (Bucureşti); Specializare Postuniversitară (Madrid, Spania) Politica ambientala şi ecologie urbana in Europa- Ecotehnie Urbana Politica ambientala europeană, Dezvoltare DurabilăUniversitatea „UNESCOCOUSTEAU” de Ecologie şi Managementul Mediului –Şcoala Postuniversitară de Ecologie şi Dezvoltare Durabilă UniversitateaBucuresti şi Univesitatea Complutense

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 100


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

(Madrid Spania, dipl. 1996), SNSPA Bucureştimaster Spaţiul Public European, master în administraţie publică, dipl. 2006; doctor în arhitectură, IAIM, dipl. 2013. Funcţii: 1992-1995: şef proiect SC.Preda Srl, SC.Maconz SRL;1995-2000: arhitect proiectant, şef proiect şef atelier urbanism, Centrul de Proiectare Urbană CGMB- PMBucuresti; 2000-2007: şef sectie urbanism, director adjunct, director- Centrul de Planificare Urbana si Metropolitana BucurestiCGMBPMBucuresti; Urbanism urban şi metropolitan / Amenajarea Teritoriului / Planificare Urbană / Strategie urbană / Administraţie publică. Membra diverselor organizaţii interne şi internaţionale: OAR, UAR, UFAR, UIFA, RUR, APUR, BPW. Lucrări: 1976-1986, 1990-1992: Proiectare arhitectură, coordonare, urmărire şantier- construcţii în domeniul industriei alimentare şi agriculturii abatoare de pasari (abator păsări, Babadag, Tulcea, iepuri- abator de iepuri Marsa, Avrig), centre de vinificaţie (Centru de vinificaţie Corcova, Dealul Mare, Sahateni, etc), centre social administrative, centrale termice, frigorifice, staţii de epurare aferente construcţiilor agro-alimentare, etc.) ; 1986-1990: colaborare proiectare amenajari interioare, urmărire şantier (Galeriile de onoare, Casa Republicii), IPCarpaţi; 1992-1995: proiectare arhitectură în Bucureşti şi judeţul Ilfov, locuinţe individuale (P+2), amenajari interioare (locuinţe, magazine); documentaţii PUD, studii de fezabilitate; urmărire şantier, construcţii industriale (hale, depozite, ateliere de producţie, etc), Sc Preda srl, Sc. Maconz srl; 19952000: proiectare, cercetare în domeniul urbanismului în Bucureşti, Centrul de Proiectare Urbana CGMB- PMBucureşti; manageriat, coordonare, proiectare (Plan Urbanistic General, mun. Bucureşti,

Elemente de regulament pentru zone stabile- zone cu condiţii de autorizare directă în mun. Bucuresti, Studiul ecosistemul, zona lacurilor râului Colentina, Amenajarea malurilor lacurilor râului Colentina în Municipiul Bucuresti, etc.); Cercetare in domeniul urbanismului in mun. Bucureşti şi zona Metropolitană, amenajarea teritoriului, circulaţie, mediu, legislaţie (PUD-uri, PUZ-uri, PUG-uri, PATZ, PATJ); Planificare urbană şi Metropolitană; Programe şi proiecte de urbanism cu finanţare externă – Studii de urbanism, colaborare, coordonare (Proiectul Sistem de supraveghere şi avertizare privind impactul poluării aerului asupra mediului urban – AIR AWARE, componentă a Programului LIFE III– Mediu, P.U.Z. reactualizare– Zona Lacului Văcăreşti, PUZ Lac Griviţa, str. Neajlovului, Aleea Scroviştea, Aleea Snagovzona rezidenţiala, PUZ str. Heliade între vii– lacul Fundeni, sect 2– zona rezidenţială, Proiect Phare, Revitalizare, reconstrucţie zona Palatului Voievodal Curtea Veche, Studiu amplasament Amplasament Catedrala Mântuirii Neamului. Calea 13 Septembrie-Strada Izvor, Restructurare şi revitalizare urbană Ansamblului voievodal Curtea Veche, Programul Cercetare de Excelenţă desfăşurat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu proiectul MODUR, pe tema Promovarea mobilităţii urbane durabile în municipiul Bucureşti,etc.,); Participări la comisii de avizare proiecte urbanism in cadrul PMB; Activităţi Administrative de conducere; Elaborare documente administrative: avize de consultanţă urbanism, amenajarea teritoriului, circulaţie, alte activităţi administrative de conducere, Centrul de Planificare Urbană şi Metropolitană, Bucureşti, CGMB-PMB; alte proiecte în colaborare (PUZ Şoseaua Chitilei, Nr17; cladire multifuncţionă şi birouri, 2S+P+6, Sector 1, Buc.; PUZ Comuna Mogoşoaia, Judeţ

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 101


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Ilfov- Zona Rezidenţială mixă, 45 ha.; PUZ Comuna Glina, Judeţ Ilfov, 45 ha., Zona Rezidenţială şi funcţiuni mixte; PUZ Sc Brau Union– sediu firma şi depozite, str. Osiei, sector 6, Bucureşti; PUZ Oraşul Popeşti–Leordeni, Judeţ Ilfov, Tarlaua 1, 7ha, Zona Rezidenţială cu cladiri înalte şi funcţiuni complementare; PUD Refacerea şi Extinderea Aşezămintelor Udricani, Sector 3; PUD locuinţă Bulevardul Bucureştii Noi, Nr 239 A, Sector 1, Bucureşti; PUD locuinţă str. Amurgului, Nr 27a, sector 5, Bucureşti; PAC Locuinţa S+P+2, str. Amurgului, Nr 29A, sector 5, Bucureşti; PAC Hala Depozitare şi Birouri, Bd. Metalurgiei, nr 99 -99b, sector 4, Bucureşti; PAC locuinţă S+P+1, str. Subcetate, nr 60A, Sector 1, Bucureşti; PAC extindere locuinţă P+1, str. Moara Roşie, nr 5, sector 4, Bucureşti; PAC locuinţă P+1, com. Snagov, Ilfov, etc. Activitate didactică: 2006-2008: Asistent universitar arhitect, USH, Bucureşti, Facultatea de Arhitectură; 2008-2014: Lector universitar arhitect, USH, Bucureşti, Facultatea de Arhitectură. Publicaţii/ organizări evenimente: articole, organizari evenimente de promovare a proiectelor de dezvoltare urbană. (prin amabilitatea d-nei dr. arh. Doina Ciocănea) (R.N.) CIOCÂRLAN, Ștefan (n. 1856, București - m. 1937) Studii: Și-a făcut studiile de arhitectură la Paris, (1880-1886), specializându-se în arta decorativă. Anul absolvirii: 1886. A participat la constituirea Societăţii Arhitecţilor Români (26 februarie 1891). Funcţii: În Primăria Capitalei a activat ca Șef al Serviciului Alinierilor între anii 1897-1925, cu întrerupere de câţiva ani. Lucrări: Școala Normală, Iași (1890); Școala primară „General Adrian”,

Bucureşti (1890); Spitalul din comuna Balaci, Teleorman; Spitalul din comuna Periș, Ilfov (1929); hotelul „Ștefănescu” din Govora (1935). În anul 1896, cu ocazia vizitei Împăratului Franz Josef al Austro-Ungariei, a decorat Gara de Nord. Între 1887-1897 a luat lucrări în antrepriză în asociaţie. Publicaţii: Are o susţinută activitate publicistică, aducându-și contribuţia la fondarea și redactarea revistelor Analele de Arhitectură, Arhitectura, Ileana, fondator al revistei Şcoala de constructori. Preocupat de soarta și conservarea clădirilor vechi, a publicat în Analele Arhitecturii un studiu cu titlul Clădirile vechi în care atenţionează asupra faptului că: „Între multele îndatoriri ce ni se impun, nouă românilor, una din cele de căpetenie, este fără îndoială, conservarea clădirilor vechi, din care multe se găsesc în strânsă legătură cu istoria ţării, conservare de care mai întotdeauna ne-am arătat nepăsători, fie din cauza lipsei de mijloace, câte odată, fie chiar din rea voinţă, de cele mai multe ori”. (V.Ţ., S.T.) CIOGOLEA, Constantin (n. 1881, Tg. Ocna, jud. Bacău - m. 1956) Studii: Academia de Arhitectură, dipl. 1933, specialitatea Construcţii Clădiri. Funcţii: A activat în cadrul C.F.R ca arhitect proiectant între anii 1906-1920. Ulterior, în cadrul Societăţii de construcţii Clădirea Românească a fost numit arhitect şef până în 1942, iar din 1949, a fost referent tehnic special, apoi Director general în Direcţia Investiţii a Ministerului Industriei Alimentare. Lucrări: Unul din principalele sale proiecte este Teatrul Municipal Maior Gheorghe Pastia din Focşani devansând, prin concurs, alte patru propuneri. Comisia formată din arh. Ion Mincu, Constantin Nottara, figură marcantă în

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 102


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

istoria teatrului românesc şi ing. Gh. Băicoianu a ales lucrarea arh. Constantin Ciogolea a cărei piatră de temelie a fost pusă la data de 11 septembrie 1909. Clădirea în stil Art Nouveau cu elemente ornamentale clasice preluând teme ale teatrului clasic a fost inaugurată la data de 22 noiembrie 1913. Monumentul Eroilor de pe muntele Măgura, astăzi Muzeul Măgura, a fost construit între anii 1925 - 1928 în memoria soldaţilor căzuţi în Primul Război Mondial. Monumentul, din piatră cioplită, a fost construit după planurile arh. Constantin Ciogolea fiind cel mai înalt edificiu de acest tip (22 m înălţime). Clădirea cuprinde parter şi două nivele legate printr-o scară interioară circulară şi funcţionează în prezent ca muzeu ce expune fotografii originale din Primul Război Mondial, armament, muniţie, medalii onorifice din aceeaşi perioadă şi uniforme datând din anul 1917. Alte lucrări: Institutul medico-sanitar gen. Lahovary; Banca pentru industrializarea şi Valorificarea Produselor Agricole (BINAG) din str. Batiştei; blocul Bratu din str. Griviţa; casa proprie în str. Gh. Lazăr nr. 12; casa ing. Budeanu în str. Roma; casa ing. Malcoci din bd. Dacia; casa ing. I.S. Ghiorghiu din bd. Dacia; casa ing. Strătilescu din str. Dorobanţi; casa Alexandru Matak din str. B. Catargiu; casa ing. V. Cristian din str. Gh. Lazăr; casa Gogu Alexandru din str. P. Brătianu; casa Isidor Cristea din str. Mihai Vodă; casa ing. Vlădescu din şos. Kiseleff; casa gen. Butoianu din str. Olari; casa Constantin Ştefănescu din fostul bulevard Stalin; casa Alex Derusi din str. Ghe. Manu; casa Barhiceanu din bd. Schitu Măgureanu; liceul Gheorghe Lazăr, bd. Elisabeta, București (extinderea în anul 1932 a corpului realizat în anul 1890 de arh. Filip Montaureanu- toate în Bucureşti. [*](R.N.)

CIOMÂRTAN, Sorin Doru (n. 1956) Studii: IAIM, dipl. 1981. Repartizat să profeseze la Brăila, unde a terminat stagiatura, a lucrat ulterior la Institutul Proiect Bucuresti unde şi-a făcut cu adevarat ucenicia şi unde a lucrat alături de arhitecţi precum Bogdan Bogoescu, Ligia Pop, Nadia Urum, Viorel Constantinescu. Alături de arh. Adrian Cristescu a devenit foarte activ după anul 1996, când acesta își înfiinţează în București propria firma de proiectare (West Group Architecture). Lucrări: Club agrement “La Stejarii”, 20.000 m.p. spaţii pentru agrement (2010-2013, şef de proiect); West ParkDomneşti, spaţii de comerţ în suprafată de 70.000 m.p. inclusiv arhitectură peisaj (2007-2008, şef de proiect); Millennium Business Centre, str. Armand Călinescu, sect. 2, Bucureşti 25.000 m.p. (19992006, şef de proiect); Bucharest Business Park Leasing-Piaţa Presei Libere, cca 7500 m.p. arhitectură peisaj (20042005); Vest Mark Intermed, sect. 6, 1500 m.p. amenajare birouri pentru clădire industrială în Bucureşti (2003, designul interior); Sediul RENEL (ENEL Muntenia), B-dul 1 Mai, reamenajare birouri pentru Sediul Central în Bucuresti (1995, în colaborare cu arh Viorel Constantinescu). Reușitele la care a ajuns îl plasează în rândul arhitecţilor contemporani notabili. (prin amabilitatea d-lui arh. Sorin Doru Ciomârtan) (S.T.) CIOROBÂTCĂ, Dragoş (n. 1975) Studii: Universitatea Tehnică din Graz (Austria); a revenit în România în 2005. Lucrări: În cadrul propriului birou de arhitectură deschis în 2006, a realizat: Imobil cu spaţiu comercial pe str. G. Clemenceau din Cluj (2011); Casa Didu, în cartierul Făget din Cluj (2011). A

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 103


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

colaborat pentru: Expo „Grazer Messe” din Graz (cu Biroul de Arhitectură Rigler Riewe din Graz); ansamblul „Piaţa Alba” - de clădiri publice şi rezidenţiale (cu arh. I. Străjan din Alba Iulia). (V.Ţ.) CIORTAN, Iorgu (n. 1890, judeţul Mehedinţi – m. 1973) Studii: Şcoala Superioară de Arhitectură, dipl. 1916. Funcţii: A fost bibliotecar la Şcoala Superioară de Arhitectură (1921-1941). Lucrări: Căminul învăţătorilor mehedinţeni (proiect neexecutat); construcţia Şcolii de Arhitectură (Bucureşti) ca arhitect secund - arhitect diriginte prof. Grigore Cerkez (1921- 1927); cazarma pompierilor militari, Sinaia. Concursuri: A participat la concursuri de monumente comemorative asociat cu sculptorul Sp. Georgescu. Publicaţii: Între anii 1923 şi 1930 s-a ocupat de redactarea şi publicarea revistei Construcţiuni Publice şi Particulare. [*] (R.N.) CIORTAN, Statie (State) (n. 1876, com. Roşiuţa, jud. Mehedinţi – m. 1940) Studii: Se înscrie la Facultatea de Ştiinţe, unde ing. Ermil Pangrati (1864-1931), decanul instituţiei, observând calităţile artistice ale studentului, îl va îndruma spre domeniul arhitecturii. Şcoala de Arhitectură o va absolvi în anul 1904, fiind discipol al arh. Ion Mincu. Funcţii: Este numit Preşedinte activ, apoi de onoare, al Societăţii Arhitecţilor Români (1929-1933) iar în 1932 este numit decan al Corpului Arhitecţilor Români (până în 15 noiembrie 1940). Fiind profesor al Şcolii Superioare de Arhitectură Bucureşti, în anul 1938 preia, pentru scurt timp, conducerea instituţiei. A fost arhitect şef al departamentului tehnic din cadrul

Ministerului de Finanţe, unde a lucrat timp de 30 de ani. A fost un important promotor al arhitecturii neoromâneşti. Lucrări: Printre lucrările reprezentative ale arhitectului, se numără fosta Vamă a Poştei, clădire aflată la intersecţia străzii Lipscani nr. 1 cu str. Mihai Vodă nr. 6, Bucureşti. Palatul a fost construit între 1914-1926, găzduind în decursul anilor Ministerul de interne şi actualul sediu al Inspectoratului General al Poliţiei Române. Tipografia „Imprimeriile Statului”, construită între 1931-1933 pe bd. Elisabeta nr. 49, Bucureşti a găzduit sediul Monitorului Oficial, iar în prezent, Arhivele Naţionale ale României. Între lucrările sale se regăsesc numeroase percepţii sau administraţii financiare în Bucureşti şi în provincie: Administraţia Financiară teritorială Ploieşti, actualul Tribunal al Prahovei şi Judecătoria Ploieşti (1934-1936). Construcţia a fost proiectată prin adoptarea unui proiect tip pentru sediile administraţiei financiare şi a percepţiilor. Clădirea Primăriei Municipiului Piteşti a fost finalizată în anul 1933 în stil neoromânesc. Construcţia cu trei niveluri, un hol central şi o curte interioară acoperită, avea iniţial menirea să adăpostească Administraţia Financiară. Alte lucrări: fosta casă Gr. Petrescu, Bucureşti (str. M. Eminescu colţ cu str. Toamnei); fosta farmacie Hotăranu, la intersecţia străzilor Maria Rosetti cu Vasile Lascăr, Bucureşti; fostul conac Jean Luca Niculescu - Baloteşti, Ilfov; fosta Casă de odihnă a Ministerului Finanţelor, Predeal (cu ajutorul maistrului constructor Geniale Fabbro, 1932), Administraţia Financiară de pe str. Popa Tatu (1917); Calea Moşilor (1930); Bd. Ferdinand, 89 (1932); Str. Bateriilor (1936); str. 13 Septembrie; str.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 104


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Barbu Văcărescu (1935); toate în Bucureşti; proiecte tip de administraţii financiare în baza cărora au fost executate multe edificii de acest gen în ţară, una dintre primele fiind la Câmpulung Muscel (1917), apoi la Buzău (1922); Imobilul Vămii din Botoşani (1924); Locuinţe: str. V. Alecsandri 18 (1915); vila Danielopolu - str. A. Mureşanu, 1 (1930) în stil neoromânesc; str. C. A. Rosetti 39 – azi Administraţie Financiară (1919); str. M. Eminescu/ str. Toamnei (1924); Str. A. Vlaicu/ str. Pia Brătianu (1925); toate în Bucureşti; Bloc de locuinţe cu farmacie, str. Galaţi 76 (1925) şi Bloc locuinţe cu farmacie, Calea Călăraşilor (1930); Bloc locuinţe, str. Câmpineanu, toate în Bucureşti; Casa de odihnă a Ministerului Finanţelor, la Predeal (1932); Vila Mariana din Sinaia (1923). În zona Filaret (Bucureşti), pe str. Cuţitul de Argint, se găseşte un ansamblu închis de locuinţe dispuse pavilionar şi destinate la momentul proiectării, funcţionarilor financiari. Cuprinzând 52 apartamente pentru funcţionarii familişti si 38 camere pentru funcţionarii necăsătoriţi, după cum menţionează arhitectul în articolul Locuinţe pentru funcţionarii Ministerului de Finanţe (din vol. Locuinţa în România în Biblioteca Urbanistică no 15-16. Bucureşti: Institutul Urbanistic al României.), complexul de locuinţe este dat în folosinţă în anul 1929. Publicaţii: În anul 1940 s-a publicat lucrarea Studii şi realizări de arhitectură românească de Statie Ciortan, subintitulată Din activitatea unui profesionist. (R.N., V.Ţ.) CIORTEA, Virgil Victor (n. 22 octombrie 1891, Cojocna, judeţul Cluj - ?) Studii: A absolvit cursurile Universităţii Politehnice din Budapesta, obţinând la

data de 13 septembrie 1913, diploma de inginer constructor. În anul 1926 obţine titlul de arhitect, recunoscut de către Academia Naţională de Arhitectură din Bucureşti. S-a specializat în arhitectură industrială şi sistematizări ale oraşelor. Funcţii: A ocupat funcţia de Şef al Serviciului Tehnic al oraşului Cluj Napoca între anii 1919- 1940 urmând că între anii 1949-1953 să fie angajat al IPROMET şi profesor de urbanism şi proiecte de construcţii în aceeaşi perioadă. În cadrul IPROMET, a fost responsabil de controlul lucrărilor proiectate de institut în oraşele Cluj şi Câmpia Turzii. Lucrări: Ocupând de la data de 1 decembrie 1918 până la 11 septembrie 1940, funcţia de arhitect şef al oraşului Cluj a proiectat următoarele clădiri: fostul hotel Simplon (Cluj, 1924), vila pe str. Republicii (Cluj, 1930), clădire industrială cu 2 etaje pentru Fabrica de Porţelan (Cluj, 1947), clădire grup social pentru Carbochim Cluj, şcoală cu un etaj pentru Episcopia ortodoxă română din Cluj (1938). A colaborat la studiul preliminar pentru întocmirea planului de sistematizare a oraşului Cluj. A întocmit proiectele pentru: clădire industrială cu trei etaje şi castel de apă pentru Fabrica de Porţelan din Turda (1941), clădire industrială cu 2 etaje pentru Fabrica de Porţelan din Turda (1946), clădire industrială atelier mecanic pentru fabrica de Sticla Turda (1943), clădire grup social pentru Fabrica de Sticlă Turda (1943), clădire industrială depozit materiale pentru industria sârmei din Câmpia Turzii (1942). A întocmit proiectul pentru refacerea clădirii Fabricii de Cabluri (4.000 m.p., 1945), extinderea Fabricii de Porţelan Cluj cu două etaje (1947). (R.N.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 105


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

CIOTOIU, Iuliana (n. 1954, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1987; doctor în arhitectură (2004). Membru UAR, ICOMOS, INTBAU. Funcţii: Între anii 1977-2006, ocupă următoarele funcţii în cadrul Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, din Bucureşti: şef de secţie, muzeograf, arhitect. Din anul 2012 este Decan al Facultăţii de Arhitectură a Universităţii „Spiru Haret”. Activitate didactică: Cadru universitar al Universităţii „Spiru Haret”, Facultatea de Arhitectură, lector universitar (2006), conferenţiar universitar (2007), profesor universitar (2011). Publicaţii: Monuments of Rural Vernacular Architecture in the 21st Century in the Context of the Venice Charter în The Venice Charter Revisited: Modernism, Conservation and Tradition in the 21 st Century, Cambridge Scholars Publishing, 2008; Portalul arhitecturii vernaculare, CNRS, Franţa, 2006; Ethnology on-line, new experience in digitized museum documentation, Conferinţa CIDOC, Göteborg, Suedia, 2006; Arhitectura turismului rural, Ed. Universitară „Ion Mincu”, Bucureşti, 2007; Studiu de amenajare etnobotanică a Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", în Ethnos, nr. 6, Bucureşti, 2004; Valori ale patrimoniului de arhitectură vernaculară din România, în Plural, nr. 4, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2004. (prin amabilitatea d-nei arh. Iuliana Ciotoiu) (S.T.)

CIULEI, Liviu (n. 1923 - m. 2011) Studii: A devenit arhitect în anul 1949, dar datorită originii sale neproletare a fost împiedicat să profeseze, astfel s-a îndreptat spre teatru având şi avantajul că făcuse până în anul 1946 şi Conservatorul de Artă Dramatică. Funcţii: Ocupă funcţia de arhitect proiectant în cadrul Ministerului Învăţământului, între anii 1926 şi 1928, iar între anii 1928 şi 1948 este numit inspector general de arhitectură la Ministerul Muncii. Lucrări: A început ca scenograf, dar se afirmă şi ca regizor şi actor.Reuşeşte să se afirme şi ca arhitect la concursul pentru Teatrul Naţional din Bucureşti în anul 1961, în colectiv cu Paul Bortnowschi. Forţat de climatul politic din anii 1970, să părăsească ţara, a beneficiat, după anul 1980, de recunoaştere internaţională în Europa şi în Statele Unite. În anul 2008, în cadrul colecţiei Igloo a apărut lucrarea: Liviu Ciulei – cu gânduri şi cu imagini. În anul 2004, a întocmit proiectul pentru propria casă la Sinaia, pe un teren cu declivitate accentuată. Premii: De numele lui se leagă primele recunoaşteri internaţionale ale cinematografiei române, premiile la Karlovy-Vary - 1960 şi Cannes – 1965, pentru „Pădurea Spânzuraţilor”. Se reîntoarce în România după anul 1989, UNITER-ul conferindu-i premiul pentru întreaga activitate. (V.Ţ.) CIULLI, Maria T. (n. 10.04.1900, Ploieşti - ?) Studii: Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti, dipl. 1925. S-a specializat în arhitectura locuinţelor economice şi

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 106


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

decoraţie interioară. A realizat numeroase proiecte în colaborare cu arhitectul Taşcu Ciulli. Funcţii: arhitect proiectant în cadrul biroului arhitectului Petre Antonescu (1924-1927); arhitect proiectant în cadrul biroului de arhitectură Constantin Mănescu, arhitect proiectant în cadrul Societăţii Construcţia Românească; arhitect proiectant în cadrul Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale (19491951) şi arhitect proiectant în cadrul Ministerului Energiei Electrice (19511953). Lucrări: căminul de ucenici, şcoala, cantina, sala de festivităţi şi baia muncitorească pentru 400 de interni în cadrul ansamblului Gării de Est cu o suprafaţă construită de aproximativ 3500 mp (Bucureşti, 1929-1931); căminul de ucenici, şcoala, baia muncitorească şi casa de asigurări sociale la Târgu Jiu pe o suprafaţă de cca. 2000 mp (1932-1934); căminul de ucenici, şcoala, cantina, baia muncitorească la Timişoara pentru 400 de interni, ansamblu cuprinzând cca. 3500 mp (1934-1936); clubul şi adăpostul muncitorilor din port şi baie muncitorească la Brăila (1937); locuinţe economice şi diferite decoraţiuni interioare în oraşele Bucureşti, Piteşti, Râmnicu Vâlcea, Turnu Severin, Buşteni, Predeal (cca. 30 de imobile, 1930-1940); imobil de raport şi cinematograf pe Cal. Moşilor (19301940); gospodării agricole la Caracal, comuna Greci şi comuna Tunari (19301940); construcţii industriale - staţii de transformare (1950-1953). Activitate ştiinţifică: studii asupra locuinţelor economice în oraşele Amsterdam, Stuttgart şi Viena (locuinţe şi centre muncitoreşti). (R.N.) CIULLI, Taşcu Ion (n. 15 februarie 1895, Târnova, Macedonia - ?) Studii: Şcoala Superioară de Arhitectură,

dipl. 1926. Lucrări: Între anii 1926 şi 1928 a colaborat cu arhitectul Paxino la execuţia următoarelor proiecte: Liceul de Băieţi din Alba Iulia, Liceul de Fete din Buzău, Liceul nr. 7 din Calea Dorobanţilor, Bucureşti. Între anii 1928 şi 1931 execută proiectul de arhitectură pentru: căminul de ucenici, şcoala, cantina şi baia muncitorească în Bucureşti, în faţa Gării de Est. Între anii 1931 şi 1932, elaborează proiectul Stadionului Muncitoresc din Bucureşti (Câmpul Veseliei) folosind pentru prima dată în ţară, tribuna de beton. Între anii 1932 şi 1934 a realizat proiectul pentru căminul de ucenici, şcoala, cantina şi baia muncitorească precum şi Casa Asigurărilor Sociale din Târgu Jiu. Între anii 1934 şi 1936 lucrează la proiectul de execuţie al căminului de ucenici, şcolii, cantinei şi băii muncitoreşti din Timişoara (bd. 23 August). Între anii 1936 şi 1938 execută proiectul pentru căminul de ucenici, şcoala, cantina şi baia muncitorească, oficiul de plasare şi oficiul de orientare profesională din Arad (bd. Gării). Între anii 1938 şi 1940 realiza proiectul pentru căminul de ucenici, şcoala, cantina şi baia muncitorească din Piteşti; club adăpost muncitoresc, birou de angajarea muncii şi baie muncitorească pentru muncitorii din Portul Brăila (str. Faţa Portului). Alte proiecte: Teatrul şi Blocul Mioriţa, locuinţe în Bucureşti. Colaborează cu arh. Maria Ciulli întocmind proiectele a peste 50 de construcţii pe tot teritoriul ţării. Premii: Obţine premiul I pentru proiectul Palatului Invalizilor expus la Salonul Oficial din mai 1929. (R.N.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 107


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

CIUPITU, Octavian Viorel (n. 1942, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1966 Lucrări: După 3 ani de stagiatură la Întreprinderea Decorativă din Bucureşti, îşi practică meseria la Deva şi Târgu Jiu până în anul 1972. Revine în Bucureşti unde este angajat până în anul 1977, la un trust de construcţii industriale, iar apoi la o întreprindere poligrafică. S-a afirmat astfel în domenii variate, de la proiectarea de arhitectură, decoraţiuni interioare şi mobilier, la creaţie grafică, prezentări multimedia şi design de modă. Se pot trece în revistă: amenajări de muzee de istorie la Cluj, Oradea, Deva şi Iaşi, amenajarea Bibliotecii din Galaţi şi a Bibliotecii Universităţii din Iaşi, a Muzeului Satului de la Curtişoara; Restaurarea Parcului Poporului din Târgu Jiu, cu ansamblul lui Brâncuşi – Poarta Sărutului – Aleea Scaunelor – Masa Tăcerii. La sfârşitul anului 1977 emigrează în Suedia, unde din anul 1979 activează ca arhitect liber profesionist. Dintre lucrările executate în Suedia pot fi reţinute: Locuinţă individuală la Älvängen (1979); Modernizarea şi extinderea şcolii din Göteborg (1980 – 1987); Centrul comercial „Galeria Sture” din Stokholm – participare la proiectarea de arhitectură şi amenajări interioare (1989). Cercetare ştiinţifică: S-a dedicat activităţii de cercetare în domeniul istoriei arhitecturii, activând mai întâi la Universitatea Populară de pe lângă Universitatea din Stokholm (1991 – 1996) şi apoi în cadrul Facultăţii de Arhitectură a Institutului Politehnic Regal din Stokholm. Expoziţii: Pasionat de desen şi pictură, a expus lucrări, începând din anul 1983 la galerii din Göteborg, Paris, S Kogäs, fiind prezent în catalogul bienal al artiştilor suedezi. (V.Ţ.)

CIUREA, Constantin (n. 1960) Studii: IAIM, dipl. 1986. A lucrat în timpul studenţiei cu arh. Dinu Patriciu. Lucrări: Repartizat să profeseze la Vaslui, a devenit foarte activ după anul 1991, când îşi înfiinţează în Bucureşti propriul birou de proiectare în cadrul căruia a realizat o gamă variată de lucrări, la care căutările de expresivitate au constituit o constantă. Dintre acestea se disting: Service auto „Renault”, Bucureşti (1994); Sediu birouri „Enteprise Oil”, Bucureşti (1993); Imobil birouri „Panasonic”, Bucureşti (1992); Sediul administrativ Condor, Bucureşti (1993); Sediul administrativ Electromontaj (1994); Magazin ţesături „Picasso” (1997); Imobil birouri „Bog’Art”, str. Brezoianu (2001); Reprezentanţa Porsche România, Bucureşti (2003); Clădire birouri, str. Danielopolu 4, (2004); Hotel „Duke”, bd. Dacia 33, Bucureşti (2002); Sediul BCR, Filiala Vaslui (1994); Sediul Direcţiei Financiare Vaslui (1996); Centru Olimpic România, de la Snagov (1997); Hala Industrială „Plastic-Legno”- Chiajna (1998); Şcoala de Fotbal – Craiova; Showroom şi service Skoda-Braşov (2002); Showroom Audi – Constanţa (2001); Sediul firmei Mimo – Sighetul Marmaţiei; Hotel Marmaţia din Sighet; Showroom şi service „V W” – Iaşi; Centru de cercetare „Kober” – Piatra Neamţ; Extindere service „Delcar” – Braşov; Sediu administrativ şi hală „Avon Cosmetics”, Bucureşti; Hotel „Ramada” – Sibiu; Hotel „Golden Tulip” – Cluj; Ansamblu de birouri „Bucharest North Gate”, şoseaua Pipera (2008); Hotel „Millenium” Bucureşti (2002); Ansamblu rezidenţial în Voluntari (2003). Premii: Pentru lucrările realizate a pri-

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 108


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

mit Premiul Bienalei de Arhitectură din Bucureşti în anul 2000 şi al Anualei din anul 2004. Reuşitele la care a ajuns îl plasează în rândul celor mai apreciaţi arhitecţi contemporani. (V.Ţ.) CIUTĂ, Petre (n. 1939 – m. 2011) Studii: IAIM, dipl. 1965. Lucrări: Înainte de a pleca în Germania, în anul 1985, a participat la realizarea unor dotări dintre care: Casa Tineretului din Râmnicu Vâlcea (1980); Casa Tineretului din Galaţi (1984); Complexul „Student Parc” – Tei Bucureşti (1980); Staţiunea turistică Saturn (1972). După anul 1995 revine în România, implicându-se în edificarea unor lucrări ca: Hotelul „Ibis” – Calea Griviţei, Bucureşti (2002) – prin remodelarea Hotelului „Nord”; Restaurare şi extindere Hotel „Europa” din Eforie Nord (2005); Imobil birouri „Ana Holding” – Bucureşti. Concursuri: Prin participarea la concursuri s-a evidenţiat cu: Premiul III – Centru turistic Maliuc (1968); Menţiune – Sistematizarea Centrului Municipiului Petroşani (1971); Menţiune – Sistematizare Piaţa Unirii din Focşani (1967); Premiul II – Amenajarea Pieţei Revoluţiei din Bucureşti (1997). În anul 1980 a făcut parte din Colectivul Doicescu- Iotzu, care a participat la concursul pentru „Noul Centru Civic” din Bucureşti, iar în anul 2000, a obţinut o menţiune la concursul pentru Catedrala Patriarhală di Bucureşti – pe amplasamentul din Piaţa Unirii. (V.Ţ) CLAVEL, Alexandru (n. 1877, Iaşi – m. 1916, Bucureşti) Studii: Venind în Bucureşti, îşi face ucenicia ca desenator în atelierul arhitectului Albert Galeron şi apoi în cel al lui Giulio Magni. A făcut studii de

arhitectură la Műnchen, dar nu le-a finalizat prin obţinerea unui titlu. Funcţii: arhitect şef al Poştei Centrale din Bucureşti. Lucrări: În Bucureşti: Casa Stoenescu, bd. Lascăr Catargiu/ str. Grigore Alexandrescu (1908); Casa Săvescu, str. Eroului; casa-muzeu Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck, str. V. Alecsandri (1913); Casa dr. Marinescu – în zona Silvestru; vila Matilda, str. Oţetari 2 (1897) la decorarea căreia a colaborat şi pictorul Ştefan Luchian, vărul proprietăresei; Şcoala românească din comuna Caţa din Ardeal – (1910); Atelierul gravorului Gabriel Popescu din Jud. Dâmboviţa (v>Casa Gabriel Popescu); Casa Porojan din Târgovişte; Două cavouri în Cimitirul Bellu (Cazzavillan şi Stolojan - ultimul cu sculptură de Paciurea); Crucea de piatră a lui Mihai Viteazul de la Călugăreni; mobilierul de la Biserica din Sinaia; mobilierul Palatului de Justiţie din Focşani. Ca arhitect şef al Poştei Centrale din Bucureşti, numit de Grigore Cerkez, a executat 12 localuri de poştă în ţară, la Târgovişte (1915), Curtea de Argeş, Craiova, Roman, ş.a., la care a folosit cu iscusinţă în tratarea faţadelor cărămida aparentă şi ancadramente din piatră albă. A reuşit, în scurta-i viaţă, să contribuie cu lucrări originale la afirmarea caracteristicilor stilului neoromânesc. Despre cavoul realizat de Clavel în Cimitirul Bellu, Ion Mincu a declarat că „acest cavou are foarte multe calităţi”. Clavel s-a afirmat şi cu desene şi acuarele care ne dezvăluie sensibilitatea sa ca artist plastic. O reuşită de necontestat ca valoare artistică, o constituie şi tâmpla Bisericii Sf. Nicolae din Calafat. Iscusit desenator, este autorul unei serii de mărci poştale jubiliare din anul 1906. (V.Ţ., S.T.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 109


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

CLEJAN, Herman (n. 13.07.1886, Bacău – m. 1955, Bucureşti) Studii: studiază arhitectura la Politehnica din München, dipl. 1910. Lucrări: Dintre lucrările proiectate şi executate în Bucureşti, preponderent într-o arhitectură modernă, se pot cita: fosta legaţie japoneză, Aleea Alexandru (1925); magazinul universal „Victoria”, Calea Victoriei (1928); bloc de locuinţe, str. Mântuleasa/ str. Paleologu (1931); imobilul Camerei de Comerţ, bd. N. Bălcescu (1936); Bloc locuinţe, str. Negustori, nr. 14 (1937); vila Dr. Perlberger din Bacău (1923). (V.Ţ.) COCIOABĂ, Ştefan (n. 1934, Hârşova – m. 1985) Studii: IAIM, dipl. 1960. Se stabileşte o perioadă de timp la Galaţi. Lucrări: Sediu de Partid la Panciu (1962); Cazinoul „Brateş” – Galaţi (1963); blocul „Romaniţa” – Galaţi (1964); restaurantul „Pescarul” – pe faleza Dunării, Galaţi, (1968); bloc în Grădina Publică – Galaţi; ansamblul de locuinţe „Hipodrom”, Brăila (1968); locuinţe pe Bd. Karl Marx din Focşani (1965); Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare, Bucureşti (1974); Sala Polivalentă la Institutul Agronomic din Bucureşti; grup social la Liceul de Muzică nr. 1 – Bucureşti; grup Şcolar pentru copii cu deficienţe – Focşani; Cămin şi Cantină studenţească - Galaţi. Majoritatea lucrărilor le-a realizat împreună cu soţia sa, arh. Maria Cocioabă. A fost un excelent caricaturist şi grafician, desenele sale au apărut în publicaţii prestigioase ca: Flacăra, România Liberă, Contemporanul, Urzica. (V.Ţ.)

COCHECI Doroteia (n.1943) Studii: IAIM, dipl. 1968. Activitate de proiectare în cadrul Institutului de studii şi proiectare pentru construcţii agricole şi industria alimentară, trustul de construcţii şi reparaţii Bucureşti. Funcţii: expert gradul I, şef serviciu Reglementări tehnice în construcţii în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării teritoriului (din 1990); verificator autorizat pentru respectarea cerinţelor esenţiale pentru: siguranţa la foc, siguranţa în exploatare, sănătate şi protecţia mediului, protecţia la zgomot, protecţia termică, hidrofugă şi economia de energie; membru al comisiei CIB W96 Gestiunea arhitecturii. Activitate de cercetare: în cadrul Institutului de Cercetare, Proiectare, Directivare în Construcţii. Publicaţii: locuinţa sătească din România: Studii de arhitectură tradiţională în vederea conservării şi valorificării prin tipizare (coautor, 1989) (R.N.) COCHECI, Mihai Dan (n. 1948) Studii: IAIM, dipl. 1973. Lucrări: Facultatea de Agronomie şi Horticultură din Craiova (1983); bloc locuinţe experimental la Miercurea Ciuc (1981); pavilion pentru Industria farmaceutică, str. Candiano PopescuBucureşti (2000); ansamblu birouri OMNILOGIC – str. I. Gh. Duca, nr. 36, Otopeni (2008); sediul Federaţiei de Baschet, bd. Basarabia, nr. 39, Bucureşti, (2011); bloc locuinţe, Bd. Aviatorilor/Aleea Alexandru 51, Bucureşti (1997). Concursuri: În anul 1974, a făcut parte din colectivul arh. Constantin Săvescu, în

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 110


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

cadrul căruia a luat o menţiune la concursul de sistematizare a zonei centrale din Râmnicu Vâlcea. (V.Ţ.) COCIOBA, Ina Studii: IAIM, dipl. 2001; Studii postuniversitare, U.A.U.I.M., "Reabilitarea Clădirilor" (2002). Activitate profesională: angajat "Balint&Co", Budapesta (2000); director marketing BICAU (2000-2003); arhitect şef proiect "The Office Architecture and Interior SRL" (2003-2004); administrator City Project; co-asociat arh. Irina Ionescu (din 2004). Lucrări: Bucharest Bussiness Centersediul Nokia (concepţie grafică şi propunere); sediul IKEA România; sediul Avon Cosmetics; sediul Praktiker; East European Partner; showroom şi birouri, BLC - Bucharest Logistic Center; sediul ING, Piteşti şi Timişoara; ING Retail offices, Bucureşti; birouri şi hală producţie mase plastic; extindere locuinţă individuală S+P+1+M, zona protejată; amenajare restaurant Grandeur (2009); amenajare interioară Mike’s Pub. Premii: Anuala de arhitectură 2005, premiul preşedintelui Filialei Bucureşti: amenajare interioară apartament tip duplex (cu arh. Irina Ionescu). (R.N.) COHN, Marian (n. 1942, Bacău) Studii: IAIM, dipl. 1966. Funcţii: A lucrat ca arhitect la ISCAS Bucureşti până în anul 1970, an în care a părăsit Romania şi s-a stabilit în Israel. A profesat ca arhitect în diferite birouri de arhitectură din Ierusalim până în anul 1986, când îşi deschide propriul birou de arhitectură. Marian Cohn este membru mai multor asociaţii profesionale din Israel. Lucrări: Are realizări importante în

Israel dintre care amintim: Centre comerciale şi rezidenţiale în Ierusalim, Askelon, Kiriat Gat; Locuinţe individuale în Ierusalim, Cesarea, Savyon, Mevasseret, Ghivat Zeev, Beit Zait; Şcoli şi diferite grădiniţe comandate de Ministerul Învăţământului; Case de sănătate şi hotel pentru persoane vârstnice, în Ghilo. (V.Ţ.) COJOC, Vitalie (n. 1926, Trânca din fostul URSS –m. 1974) Studii: A obţinut diploma de arhitect în anul 1954. Lucrări: autor al proiectului pentru clădirea de Călători Racova; remiza de locomotive Roznov; pavilion locuinţe staţia Racova; centrala termică Dej triaj; hală arcurărie şi fierărie atelier CFR Paşcani; extindere şi modernizare băi de nămol Vasile Roaită; clădire călători staţie Bărcea mică; hală arcurărie atelier CFR Ilie Pintilie Iaşi; hală depozite şi regenerare ulei Roznov; atelier tipare Piteşti. Alte lucrări cu caracter specific feroviar: magazii de colectărie, castele de păcură, uscătorii de nisip, casă de pompă. A fost coautor al lucrărilor: bloc locuinţe muncitoreşti Stalin, clădire călători staţie Albeşti Sighişoara, clădirea staţiei tehnice Borzeşti, bloc locuinţe muncitoreşti Constanţa, clădirea haltei Doiceşti. [*](O.M.) COLEA, Gheorghe C. (n. 1920, Bucureşti) Studii: Facultatea de Arhitectură din Bucureşti, dipl. 1952. Funcţii: A ocupat succesiv funcţiile de: arhitect şef al raionului 23 August, arhitect proiectant şef al sectorului 2, Bucureşti (1962), arhitect şef la IPB (1970). Lucrări: Şcoala de cadre UTM Timişul de Jos în colectiv cu arh. Ion I. Onescu şi

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 111


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Frantz Ion (1953); Şcoală elementară (1951); proiect pentru un pavilion de fabrică pentru prepararea vopselii (1952); proiect pentru transformarea şi amenajarea muzeului Gh. Tătărescu, str. D. Anastasia, în casa pictorului, declarată monument istoric (1952); proiect bloc locuinţe, str. Paris, 51, Bucureşti; proiect Facultatea UTM Otopeni şcolarizare şi cazare (în colaborare); proiect bloc locuinţe, str. Petre Creţu 7, Bucureşti; proiect imobil IGL, Cal. Văcăreşti 180, Bucureşti; proiect ştrandul Tei (în colaborare); proiect pentru diferite restaurante şi grădini, Bucureşti; proiect pentru policlinica Colentina (în colaborare); proiect pentru grupul social cultural pentru muncitorii horticoli din raionul 23 August; proiect amenajare baza hipică Procopoaia (în colaborare); centru pentru distribuirea buteliilor Aragaz - raionul 23 August; proiect pentru centru distribuire petrol în raionul 23 August; ansamblul Drumul Taberei, 27.000 apartamente (şef proiect). [*](R.N.) COMAN, Petre (n. 1924, Fierbinţi, jud. Dâmboviţa. – m. 1983) Studii: Facultatea de Arhitectură din Bucureşti, dipl. 1950. Lucrări: În cadrul IPC din Bucureşti, unde a profesat 30 de ani, s-a implicat în special în activitatea de tipizare pentru locuinţe, cămine studenţeşti, dispensare, cămine culturale, şcoli şi cinematografe, susţinând diversificarea acestora. A participat şi la realizarea unor obiective în diferite amplasări ca: Sală de întruniri la Hunedoara; Hală agroalimentară la Timişoara; Spital cu 700 de locuri la Hunedoara; Fabrica Electroceramică din Cluj; Spital cu 1000 de paturi din Galaţi. (V.Ţ.)

COMŞA, Doru (n. 1951, Cluj) Studii: a absolvit Institutul Federal Elveţian de Tehnologie din Zürich şi a efectuat studii postuniversitare în arhitectură la Zürich, Helsinki, California şi Boston. În anul 1988 şi-a fondat propriul birou de arhitectură în Elveţia. Lucrări: În anul 2000, a realizat Pavilionul României la Expo – Hanovra. Activitate didactică: Predă ca profesor invitat în universităţi din Elveţia, Finlanda, Japonia. Premii: A obţinut premiul Institutului Japonez de Arhitectură din Tokyo şi a fost nominalizat la Concursurile de arhitectură europeană Mies van der Rohe în anii 2001 şi 2003. (V.Ţ.) CONSTANTINESCU, Alexandru (n. 1892, Horezu Poenari, jud. Dolj 1967) Studii: Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti, dipl. 1921. Funcţii: A ocupat funcţia de conductor la Serviciul Arhitectură la Casa Şcoalelor (1919-1921). A fost arhitect la Ministerul Învăţământului (1925-1949), la Banca de Credit şi Investiţii (1949-1953), profesor la Şcoala de Meserii din str. Polizu (19301941). S-a specializat în construcţia de şcoli, proiectând peste 100 şcoli primare de meserii şi secundare în toată ţara. Lucrări: Şcoala profesională Robescu, Bucureşti; Teatrul Colegiului Popular, Craiova; Şcoala normală de băieţi, Târgu Jiu; o aripă a Ministerului Învăţământului; atelierele Şcolii de Meserii, Bucureşti; Liceul de băieţi din Caracal; Şcoala normală din Slatina; faţadele Liceului Mihai Viteazul din Bucureşti; Şcoala normală din Călăraşi; Liceul de fete, Craiova. Activitate ştiinţifică: În calitate de

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 112


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

colaborator la revista Şcoalelor de Meserii a publicat articole cu referire la stilului românesc aplicat mobilierului, lucrări executate din fier forjat. Concursuri: A participat la concursul pentru proiectarea Palatului Primăriei din Craiova şi a obţinut premiul II. Premii: A fost decorat de Ministerul Învăţământului cu Coroana României pentru construcţii de şcoli. [*] (R.N.) CONSTANTINESCU, Constantin A. (n. 1899, Caracal - ?) Studii: Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti, dipl. 1926. Funcţii: A lucrat în cadrul Ministerului Construcţiilor şi al Industriei Materialelor de Construcţie. Lucrări: Oficiu PTE Piatra Neamţ şi Fălticeni (1930-1931); Transformarea, completarea şi refacerea Palatului Poştei Centrale din Bucureşti (1938-1939); Atelierele şi garajele PTE Bucureşti (1941-1942); Oficiile PTE şi staţiile de amplificare Mihăileni şi Cotnari (19431944); Oficiul PTE Giurgiu (1943-1944); Oficiul PTE Piteşti (1944-1945); centrala telegrafică şi oficiul de sector 3 Bucureşti (1942-1945); postul de recepţie Urziceni (1943-1944); transformări şi refaceri de localuri la oficiile Oraviţa, Braşov, Constanţa, Iaşi, Sighet, Govora, Slatina, Arad, Lugoj, (1927-1947); construcţii particulare: imobile de locuit în Timişoara, Craiova (1929), Bacău (1946), imobile în Bucureşti (19311946). [*] (R.N.) CONSTANTINESCU, Ioan Cristian (n. 22.07.1940, Piteşti – m. 2009) Studii: IAIM, dipl. 1970. Lucrări: Dintre lucrările realizate în Iaşi se pot menţiona: Casa de Cultură (1972); Imobilul „Casa Cărţii”, str. Ştefan cel Mare (1976); Hala agroalimentară, str. Costachi Negri (1976); sediul

Dispeceratului Hidroenergetic, str. Culturii 13 (1980). Premii: UAR, 1977: Hala agroalimentară din Iaşi. (V.Ţ., S.T.) CONSTANTINESCU, Firău (n. 1890, Galicea Mare, jud. Dolj - ?) Studii: Facultatea de Arhitectură din Bucureşti, specialitatea urbanism. Între anii 1926 şi 1930 şi-a continuat studiile la Paris. Lucrări: A colaborat cu arhitectul Arghir Culina (1920-1926, 1930-1934) la proiectele pentru: Hotelul Ambasador, Hotelul Union, Hotelul Stănescu, Hotelul Paris, Ministerul Metalurgiei din Calea Victoriei, Casa Negulescu din Calea Victoriei 139, 20 imobile mai mici de locuit. [*] (R.N.) CORTOBIUS, Carol (n. 21 septembrie 1874, comuna Tufeni, judeţul Teleorman – 7 ianuarie 1955, Bucureşti) Studii: Unul dintre primii funcţionalişti ai arhitecturii româneşti, a urmat studiile în domeniul arhitecturii la Technicum Strelitz, din oraşul Neustrelitz, Germania, unde a absolvit în anul 1892. Lucrări: Biserica romano-catolică, Sfântul Anton de Padova a fost construită în anul 1932 conform proiectului arh. Cortobius şi cu consilierea preotului paroh Gheorghe Arpad Horvath de la biserica Bărăţiei din Bucureşti. Edificat pe vechea str. Turtucaia astăzi Magnoliei, lăcaşul de cult în stil Art Déco a fost grav afectat, conform expertizei tehnice, atât de igrasie cât şi de cutremurele din 1940, 1977, 1986, 1990 şi 2004. Drept urmare, la 1 iulie 2010 s-au început lucrările de consolidare şi restaurare a construcţiei. Arhitectul Carol Cortobius participă la restaurarea Bisericii romano-catolice „Sf. Maria” (Bărăţia) şi a turnului Bărăţiei, conferindu-le aspectul de astăzi (v.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 113


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

BISERICA ROMANO-CATOLICĂ „SF. MARIA” -BĂRĂŢIA). Biserica Sf. Elena din Bucureşti, ridicată între anii 1914-1915, construită după planurile arh. Cortobius din contribuţia credincioşilor (v. BISERICA SF. ELENA DIN BUCUREŞTI). Construieşte în stil neoromânesc şi eclectic, încercând soluţii funcţionaliste. Printre numeroasele lucrări proiectate se află o serie de case executate în Bucureşti: Teatrul de Operetă, str. Splaiul Independenţei, (1929), demolată în anul 1986, imobilul Zamfirescu din bd. Elisabeta 36-38 (1909-1911), casa I. Doiciu din str. Franklin (1912), Albert Baer din str. Luigi Cazzavillan (1912), ing. C. Saidel din str. Popa Rusu colţ cu str. Italiană (1912), casa ing. Hirsch din fostul bd. al Neatârnărei (actualul bd. Mărăşeşti, 1913), casa E. Behles din str. Artei, colţ cu Rahovei (1914), ing. insp. gen. Zahariade din şos. Kiseleff 31 bis. (1914), casa Eduard Hohn str. Lirei nr. 24 (1915), Albert Farchy str. gen. Budişteanu (1918), C. Spandodide din bd. Cuza (1921), A Păunescu din str. Independenţei nr. 41 (1924), A Dattelbaum str. Popa Tatu nr. 18 (1924), casa Fritzi Rubinstein din str. Berthelot nr. 62 (1926), interiorul casei Heinrich Harth din str. Avram Iancu (1926), reconstrucţie şi amenajare interioară a casei Jacob Haffner din str. Dianei (1924), casa D Artareanu din str. Vasile Lascăr nr. 40 în stil neoromânesc (1926). Propria casă din Sinaia (str. Şoimului, 1929-30) o construieşte din elemente de lemn prefabricate la Bucureşti şi montate pe loc. Alte lucrări: seminarul baptist din str. Berzei nr. 15 (1926), fostul teatru Regina Maria din Splaiul Independenţei (1929), ambele în Bucureşti. În anul 1892 a fost numit şef de lucrări la Palatul de Justiţie din Bucureşti, întreprinderea ing. N. Cuţarida, sub direcţia arhitectului Ion Mincu. Între anii 1894-1896, este arhitect conductor la

Ministerul Cultelor detaşat la construirea atelierului de pictură şi administraţie a Teatrului Naţional. Între anii 1896-1898 este angajat la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, întreprinderea arhitect Ion Socolescu, sub direcţia arh. P. Gottereau. Între anii 1899-1901, a lucrat în atelierul prof. Otto Wagner la Viena iar între anii 1902-1946 a avut propriul birou de proiectare de arhitectură. Începând cu anul 1952 lucrează drept arhitect proiectant la IPCI. (R.N., V. Ţ.) COSMA, Radu (n. 1923) Studii: IAIM, dipl. 1952. Lucrări: A participat, activând în cadrul secţiei Urbanism a Ministerului Construcţiilor la anteschiţa regiunilor Hunedoara şi Dobrogea; a participat, în cadrul IPC, la proiectarea Institutului Energetic Bucureşti, la proiectul Institutului de Finanţe Bucureşti, şi proiectarea coloniei Uricani pe Valea Jiului. Alte lucrări: proiectare locuinţe Bârlad, cămine şi locuinţe Roman, locuinţe Floreasca, Bucureşti; Cantină în grup social Roman şi detalii pentru 10 locuinţe Plopeni şi Tohani; proiectul de sistematizare al Institutului Metrologic Bucureşti; proiectul Cetatea Universitară Cotroceni, Bucureşti. Alte proiecte: centre administrative Hunedoara şi Roman, complex 23 August (Pavilion tribuna oficialilor). [*] (R.N.) COSMATU, Eugeniu (Eugen) (n. 2 mai 1926-m. 2013) Studii: Facultatea de Arhitectură, dipl. 1952, avându-i ca profesori pe Duiliu Marcu şi Octav Doicescu. În anul 3 de facultate a lucrat timp de un an la arh. Henrieta Delavrancea Gibory. Lucrări: A condus colectivele din cadrul Institutului „Proiect Bucureşti” în cadrul

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 114


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

cărora a realizat, în Bucureşti, o serie de locuinţe şi dotări ca: bloc locuinţe P+7, str. Christian Tell 1-3/ Piaţa Amzei, (1959); Complexe Comerciale, bd. C. Brâncoveanu (1964); str. Niţu Vasile (1964); str. Secuilor (1964); ansamblu de locuinţe, str. Niţu Vasile (1964); bloc locuinţe şi magazine, Piaţa Amzei (1967) în colaborare cu arh. V. Iorga, Th. Iacoban; ansamblu de locuinţe şi magazinul „Bucur Obor” (1975); Sala de sport „Giuleşti” (1975); Sala de sport şi bazin de înot din complexul „Lia Manoliu” (fost 23 August), bd. Basarabia (1966-1967). Între anii 1971 – 1975 a participat, în Germania, la realizarea ansamblului de tratament şi odihnă din Habischried. Alte lucrări: În perioada 1950 – 1953 a lucrat în colectivul lui Horia Maicu pentru realizarea Casei Scânteii (azi, Casa Presei Libere); Institutul de Proiectări al Industriei Alimentare, str. Mendeleev (1965); Şcoala şi Căminul pentru ambliopi din str. Vatra Luminoasă (1962, în colaborare cu arh. Renzo Cărăuşu); Depozitul de Mobilă din cartierul Militari; Blocul de locuinţe Panduri – Tudor Vladimirescu; a colaborat la proiectarea Institutul Cancerologic din cadrul Spitalului Filantropia (1949 ); Policlinică în Skoplje-Iugoslavia (1963); ansamblul de odihnă din Habischried – Germania 1975. Din anul 1991 şi-a înfiinţat propriul birou de proiectare, realizând: -Bloc locuinţe, str. Lânăriei; Blocuri de locuinţe (din cele neterminate în anul 1989) pe bd. Unirii, str. Nerva Traian şi Calea Călăraşilor. A colaborat la proiectarea Casei mamei şi a copilului din Craiova, executată în 1949. Publicaţii: Experienţa dobândită în executarea mai multor dotări comerciale a făcut posibilă publicarea, în anul 1967, a lucrării „Magazine”, în colaborare cu arh. M. Enescu.

„Hotel Internaţional Bucureşti”, 1983, în colaborare cu arh. A. Teodorov, R. Verona Fotino. În anul 2005, a fost inclus în volumul de amintiri Arhitecţi sub comunism publicat la editura „Simetria” de Uniunea Arhitecţilor. Concursuri: Premiul II – pentru „Sfat popular raional” (1955); Premiul III – „Magazin sătesc” (1955). Premii: Bloc locuinţe „UNIC”, bd. Bălcescu 33 (1960, premiul UAR); Schiţă de sistematizare a Bucureştiului (1975premiul UAR) în colaborare cu arh. M. Dima, T. Stănescu ş.a.; Magazinul Universal „Unirea”, autor Gheorghe Leahu (1976 - premiul UAR) în colaborare cu arh. N. Urum, H. Constantinescu ş.a.; Ansamblul de locuinţe şi magazine Bucur Obor (1977premiu UAR) în colaborare cu arh. M. Săndulescu, A. Teodorov ş.a.; Ansamblul Piaţa Obor (1979- premiul UAR); Complex hotelier „Bucureşti”, Calea Victoriei (1982 - menţiune UAR), remodelat în anul 2008, autor, în colaborare cu arh. A. Teodorov, R. Verona Fotino ş.a. (V.Ţ., R.N., S.T.) COSTESCU, Emanoil T. (n. 1895, Târgu Jiu – m. 1971) Studii: Şcoala Superioară de Arhitectură, dipl. 1923; a fost bursier al Şcolii române de la Roma. Funcţii: A lucrat în cadrul Ministerului Culturii, Direcţia Artelor Plastice. Între anii 1922 şi 1926 a fost arhitect al societăţii de construcţii „Clădirea românească”, între 1927 şi 1928 arhitect la Comisia Monumentelor Istorice a Ministerului Cultelor şi Artelor. Între anii 1929-1930 a fost bursier la Şcoala de la Roma, între 1931 şi 1950, arhitect la CMI

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 115


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

iar între 1950-1953 a activat în cadrul comitetului pentru Aşezămintele culturale, Serviciul Monumente istorice. Lucrări: Restaurările de monumente istorice: Restaurarea bisericii Mihai Vodă (Arhivele Statului) (1928-1935), Plumbuita (1935), Grădişte Măxineni (1938), Roata Padina (1932), Colţea (1951), clopotniţa bisericii Clocociov, Olt (1941); Restaurarea Mănăstirii Gura Motrului, Craiova (1943), Mănăstirea Govora, Craiova (1945), Clocociov, Olt (1944). [*] (O.M.) COSTESCU, Silvia (n. 1952) Studii: IAIM, dipl. 1978 Funcţii: Până în anul 1990. a lucrat în cadrul ISPH pentru proiecte specifice hidrocentralelor. Lucrări: The English Bookshop, str. Vasile Conta, nr. 7-9, sc. D; Reamenajare şi decoraţie interioară (detalii de mobilier) restaurant Compexul Cultural sportiv Studenţesc Tei – Bucureşti; Restaurare şi decoraţie interioară restaurantul “CASA ROMANA” Calea Victoriei, nr. 1, Bucureşti; Casă de vacanţă – Breaza, Prahova; Locuinţe duplex cuplate P+1 + M – Băneasa; Extindere şi retehnologizare flux producţie fabrica de confecţii şi ţesături “EUROFASHION” – Buzău; Imobil birouri S+P+4 - str. Zborului, nr. 6, Bucureşti; Sediu CG&GC – remodelare faţadă, extindere şi recompartimentare P+4; Imobil locuinţă P+6 – str. Căderea Bastiliei, sector 1; Sediu GENCO'93 – remodelare faţadă, extindere şi supraetajare P+1, Bd. Bucureştii Noi, sector 1; Locuinţă individuală P+2 – str. Delea Veche, Bucureşti; Locuinţă individuală S+P+1 – Snagov, Ilfov; Locuinţă individuală S+P+1+M – str. Virgiliu, Bucureşti; Spaţiu destinat

aprinderii lumânărilor Biserica Grădina Icoanei, Bucureşti; Ansamblu trei vile S+P+1 str. Gârlei, Bucureşti; Locuinţă individuală S+P+2 remodelare faţadă, extindere, supraetajare şi recompartimentare – str. Uruguay nr. 13, Bucureşti; Locuinţă cuplată P+1 – Voluntari, Ilfov; Hala service şi extindere cu remodelare faţade imobil birouri sediu WIRTGEN România P+1 - str. Zborului, Otopeni, Ilfov. Principala sa colaboratoare în cadrul firmei este arh. Ruxandra Păiş. Activitate didactică: Desfăşoară, din anul 1986, activitate didactică în cadrul institutului pe care l-a absolvit, iar din anul 1994 are propriul birou de proiectare. În 1992 obţine o bursă Tempus - la Şcoala de Arhitectură La Villette din Paris şi la Liége, Belgia, în 1999 obţine o bursă Erasmus-L’Ecole d’Architecture de Paris, Val de Marne. Publicaţii: Preocupată de aspectele teoretice ale arhitecturii, a publicat lucrarea: „Implicare senzorială în percepţia obiectului de arhitectură” (2007). Concursuri: În anul 1979, a făcut parte din colectivul arh. Constantin Dobre care a câştigat premiul II la concursul pentru „Sistematizare centru de cartier, Lunca Bârzavei – Reşiţa”. Premii: În cadrul Anualei de Arhitectură a municipiului Bucureşti (2006) – nominalizare arhitectură interior – casă de vacanţă Breaza, Prahova. [**] (V.Ţ.) COSTIDE, Iolanda (n. 1950, Bucureşti) Studii: A urmat cursurile Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” între 19691972, nefinalizăndu-le, prin plecarea din ţară în Elveţia, unde îşi continuă studiile de arhitectură la Şcoala Politehnică Federală din Lausanne între 1973- 1974. Din 1974 se stabileşte la Londra, unde în 1977 obţine diploma de arhitect. Lucrări: Dintre proiectele pe care le-a

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 116


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

elaborat cu firma ei, „Atelier 16”, se pot semnala: Amenajarea sediului Fundaţiei Raţiu din Regent Street - Londra; Hotel Ikoyi cu 300 camere (5 stele) în Lagos (Nigeria); Locuinţe sociale Morland Mews 39/ Gissing Walk 25 – Londra; Centru pentru copii „Chung – Dam – Dong Kid” 12 la Seul (Coreea de Sud) ce cuprinde o grădiniţa, un centru de activităţi pentru copii de la 6-10 ani, în centrul comercial şi spaţii de închiriat. Din 1977 a făcut parte din Asociaţia Culturală a Românilor din Anglia (ACARDA) a cărei preşedintă a fost din 1985 până la desfiinţarea ei în 1996. Arhivele acestei asociaţii au fost predate în 2009, la Bucureşti, către INMER (Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc). (R.N.) COSTIN, Alexandru Premii: Foarte prezent o perioadă la concursurile de arhitectură, a obţinut: Menţiune pentru „Cămin Cultural de 300 locuri” (1960); Menţiune pentru „Cămin Cultural de 400 locuri” (1960); Premiul II şi III pentru „Casă de Cultură de 400 locuri” (1960); Premiul I pentru „Clădiri de locuit cu 16 – 18 niveluri” (1965), în cadrul colectivului condus de arh. Mihai Enescu; Premiul I pentru „Sistematizare centru cultural-administrativ din Timişoara” (1962). (V. Ţ.) COSTINESCU, Alexandru (n. 1810 – m. 1872) Studii: Absolvent, în anul 1838, al Şcolii Politehnice din Viena. Funcţii: A fost arhitect al Departamentului Lucrărilor Publice din Moldova şi al Departamentului Averilor Bisericeşti, precum şi Director al Şcolii de Arte. Lucrări: Alexandru Costinescu este autorul „Arcului Academiei Mihăilene”

din Iaşi (1841), lucrare monumentală în stil „Empire”, ulterior demolată. A construit un teatru în Copou – Iaşi, din păcate şi acesta a fost demolat. Singura construcţie care se mai păstrează este cea a unui spital din oraşul Roman, realizat într-o arhitectură romantică. Activitate didactică: Între anii 1838 – 1845, a fost profesor la Catedra de Arhitectură şi Inginerie la Academia Mihăileană din Iaşi. (V.Ţ.) COSTINESCU, Alexandru (n. 31 iulie 1922, Iaşi) Studii: Facultatea de Arhitectură din Bucureşti, dipl. 1946. Lucrări: Execută mai multe lucrări, îndeosebi industriale printre care: Fabrica de spirt „Fulger”; Cantina fabricii şi căminul Şcolii Profesionale; Amfiteatrul Liceului – Internat „C. Negruzzi”, toate în Iaşi; Fabrica de Spirt din Rădăuţi; Fabrica de Conserve din Tecuci; reconstrucţia Fabricii de Zahăr din Tg. Mureş. Între anii 1942-1944, a fost salariat la antrepriza ing. C. Pedrazolli – a condus lucrările de execuţie ale spitalului Parhon şi supraetajarea centralei telefonice Iaşi. Între 1945 şi 1946, a fost salariat la antrepriza ing. Secară - conducător lucrări refacere liceul internat C. Negruzzi şi CAM Iaşi. Între 1946 şi 1949, a fost arhitect la IGAFP, a condus lucrările de execuţie ale casei de odihnă IGAFP Mangalia, imobil birouri IGAFP Bucureşti, str. Scaune actualmente Ministerul Muncii. Activitate didactică: A desfăşurat şi activitate didactică la Iaşi. (V.Ţ., R.N.) COSTINESCU, Gheorghe (n. 1912, Bucureşti) Studii: Facultatea de

Arhitectură,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 117


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Bucureşti, dipl. 1944. Funcţii: A ocupat funcţiile de arhitect al Ministerului Finanţelor (1948), arhitect al Ministerului Învăţământului Public (1948-1950), arhitect IPSR (1950). Lucrări: Refacerea şi decoraţia fostului hotel New York, Cluj (1952); 2 hale de prefabricate beton în Bucureşti şi Roman (1952); Hala prefabricate de beton de zgură la Reşiţa. Concursuri: CEC (1945), bloc locuinţe salariaţi în cartierul Ferentari (menţiune,1945); casa de odihnă IPSR Vasile Roaită (premiul II, 1952). [*] (R.N.) COŞURBĂ, Mihai Dan (n. 16.02.1950, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. conductor arhitect, 1974; IAIM. dipl. arhitect, 1993; 19931994 cursul de TRAINING MANAGER organizat de U.E. 1996, curs de Management în Arhitectură organizat de UAR. Activitate şi lucrări: 1974-1977, arhitect la Grupul Întreprinderilor de gospodărie comunală Ploieşti, realizând proiecte de locuinţe în Ploieşti şi Jud. Prahova; 1977-1979, arhitect la I.P. Ploieşti, fiind şef proiect specialitate Arhitectură pentru lucrări de urbanism şi construcţii civile în Ploieşti şi jud. Prahova: case de locuit, blocuri de locuinţe în Ploieşti, cinematograf Ploieşti, blocuri de locuinţe centru Boldeşti Scăieni, sistematizare Centrul Civic Ploieşti;1979-1996 a activat la centrul de Inginerie Tehnologică Obiective Nucleare, din Bucureşti fiind şef de proiect complex la: studii amplasament centrale nucleare în Moldova şi Transilvania; Plan General centrale nucleare Cernavodă; Plan General – Institutul de Reactori Nucleari Energetici

Piteşti; 1996-1997, Şef proiect specialitate arhitectură la FAIRHURST BEDFORD CONSULT Romania S.R.L. realizând restaurantele Mc.Donald’s din: Bucureşti - Romană, Parcul Tineretului metrou Grigorescu, Ploieşti Nord (spre Câmpina). A fost responsabil cu urmarirea Proiect şi Execuţie restaurare faţade şi acoperiş la Ambasada Marii Britanii la Bucureşti. În 1997 a activat la “ATELIER 3” S.R.L.- Bucuresti, ca şef proiect la restaurante Mc.Donald’s din: Ploieşti Centrul Civic şi Cluj Centru Civic. În perioada 1997-1998 a activat la AMERICAN CONSTRUCTION TECNOLOGIES Bucureşti S.R.L. ocupându-se de verificarea proiectelor proiectelor şi urmărirea executiei a 2 hale pe structură metalică zona Centura Militari şi urmarirea executiei la T.I.B. Romexpo a unei case pe structură metalică, reamplasată în Paradisul Verde din Corbeanca. În perioada 1998-2000 a activat la A.P. CORPORATE INVESTEMENT Bucureşti S.R.L. ca verificator şi diriginte al lucrărilor de hale industriale şi proiectant al standului de prezentare pentru Auto KIA la Salonul Auto Romaero Baneasa din 1998 şi 1999. După 2000 a avut funcţia de diriginte de şantier la diverse obiective realizate de REXCOM INTERNATIONAL S.A. Bucureşti. Între 2001-2006 a activat ca arhitect şi diriginte de şantier în cadrul firmei S.C. I.C.M.E.- E.C.A.B. S.A. – CABLEL –Bucureşti- proiectare şi urmărire reamenajări birouri şi hale. Între 20062007 a proiectat şi urmărit realizarea minicazinourilor ADMIRAL din Bucureşti, Timişoara, Târgovişte, etc. pentru SC INTERTOP. SRL. Între 20072009 a activat la ALBA Project Management proiectând construcţii industriale, clădiri de birouri. (prin amabilitatea d-lui arh. Mihai Coşurbă) (G.P.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 118


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

COTARU, Bogdan (n. 11.05.1911, Ploieşti - m. 1968, Bucureşti) Studii: Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti, dipl. 1937. Funcţii: arhitect şef de birou tehnic la serviciul arhitecturii CFR (1937-1947); arhitect şef serviciu CEC (1945-1948); arhitect proiectant principal la IPC (1949). Lucrări: Gările din Halmeu - jud. Satu Mare (1938); Palatul Administrativ CFR Simeria; Staţiile Mamaia (1938), Chireana, Gura Ialomiţei, Lunca Dunării (1942-1943); Vila Florica şi Vila Pavel, ambele în Sinaia (1940); Club sportiv pentru CEC la Lacul Tei - Bucureşti (1946). După cel de-al Doilea Război Mondial a colaborat la următoarele lucrări: Ansamblu de locuinţe pe bd. D. Cantemir, între bd. Mărăşeşti şi Piaţa Unirii, Bucureşti (1965); Ansamblu de locuinţe pe bd. D. Cantemir – între bd. Mărăşeşti şi bd. Gh. Şincai (noua magistrală N-S cu Piaţa Mărăşeşti, Bucureşti – autori: Bogdan Cotaru, R. Gălăşeanu, C. Marinescu, S. Miclescu, C. Oancea, R. Patrulius, M. Pinchis, M. Smighelschi; Sediul politico-administrativ din Ploieşti; Clădirea MTL Braşov; Clădirea MTL Craiova, cazarmele companiilor 8 CF Bacău, 2 CF Craiova, cabinele de centralizare Câmpina, Brazi, Valea Largă, locuinţe tip bloc pentru funcţionari şi lucrători, mobilier tip pentru clădirile noi, stand CFR la expoziţia din Milano 1940, expoziţia CFR Craiova 1943, expoziţia CFR în cadrul Învăţământului profesional (1944); CEC- sucursala Bacău, agenţia Mediaş, agenţia Braşov; amenajări şi mobilier pentru birourile centralei şi casei de pensii; 14 case şi vile proprietăţi particulare 1935-1943 Bucureşti, Sinaia, Predeal; Imobile

birouri, azi Sediul PMR Ploieşti în colaborare cu arh. Axelrad; Spital CGM 1200 paturi, spital 300 paturi în colectivul arh. Moşinschi. Activitate didactică: asistent Facultatea de arhitectură, Catedra de teoria arhitecturii, atelier (1944-1949). Publicaţii: Colaborare articole în redacţia revistei Orientări. (O.M., V.Ţ.) COTESCU, Maria (n. 15 noiembrie 1896, Focşani – m. 1980) Studii: Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti, dipl. 1922, specialitatea arhitectură şi urbanism-ruralism. Funcţii: A ocupat funcţia de arhitect proiectant şi agent topometru la Direcţia Cadastrului a Ministerului Agriculturii între anii 1921-1922, a fost arhitect proiectant apoi şef al serviciului de arhitectură la C.F.R. (1924-1944). În anii 1940, a făcut parte din redacţia revistei „Simetria”. Între anii 1944-1947, lucrează în Ministerul Lucrărilor Publice. La IPC a ocupat funcţia de şef adjunct la documentare între anii 1949-1953. Lucrări: Ca arhitect la Direcţia Cadastrului din Ministerul Agriculturii a executat planuri de sistematizare de sate şi proiecte tip de clădiri rurale, lucrând la trasarea pe teren a satelor şi la ridicări topografice pentru satele Apostolache (1922) şi Copăceni (1921). Ca arhitect proiectant în cadrul Căilor Ferate Române, a proiectat ansambluri de cartiere muncitoreşti în Simeria şi Bucureşti: Steaua şi şos. Viilor. Întocmeşte proiectul pentru Spitalul C.F.R. nr. 1 din str. Witting – Bucureşti (1924-1927), proiectele pentru ansamblurile de gări la Breaza, Poiana Ţapului şi Eforie, proiecte de sistematizare şi dezvoltare pentru staţiile de cale ferată Ploieşti, Buzău, Constanţa, Mihai Bravu etc. Proiectează

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 119


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

aripa Gării de Nord din bd. Dinicu Golescu, întocmeşte proiectul de sistematizare a cartierului Gării de Nord şi proiectul Palatului administrativ C.F.R. (1930-1943), astăzi Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, în colaborare cu arh. Duiliu Marcu, Paul Emil Miclescu, G.M. Cantacuzino, Ştefan Călugăreanu). Proiectează, în particular, diverse locuinţe şi conace în Bucureşti şi provincie (1923-1943). Este coautor la proiectul pentru Institutul de cercetări chimice din Iaşi şi planul de sistematizare al Municipiului Bucureşti (1950). A proiectat atelierele şi anexele Griviţa din Bucureşti, ansamblu reprezentativ arhitecturii interbelice industriale de factură modernistă. Activitate ştiinţifică: articole de specialitate în revistele tehnice ale C.F.R., Ministerului Lucrărilor Publice, AGIR, revista Arhitectură şi Urbanism. Colaborează la Manualul Arhitectului (după Neufert). Alcătuieşte studii pentru Caietele de Şantier de proiectare a clădirilor şi alcătuieşte studii sociologice pentru Institutul Social Român. Premii/ distincţii: Câştigă premiul I ex aequo cu proiectul pentru Institutul de Igienă şi Şcoala de fete din Năsăud. A fost decorată cu Steaua României în gradul de ofiţer (mai 1947). (R.N.) COTIŢOSU, Petre (n. 5.08.1944 – m. 10.08.2013) Studii: IAIM, dipl. 1969. Funcţii: Arhitect la I.P.J. Suceava între 1969 – 1974, la Electrouzinproiect Bucureşti, între 1974 - 1991 şi la S.C. Cotico S.R.L. Bucureşti între 1991 – 2013. Lucrări: A activat în localitatea Suceava până în anul 1974. A contribuit la realizarea următoarelor dotări: Magazinul universal „Bucovina” din Suceava; Restaurantul „Mioriţa” din

Botoşani; Casa de modă din Gura Humorului; Complex comercial în Botoşani; Ansamblu de locuinţe „E. Hurmuzache” din Rădăuţi; Amenajare hală agroalimentară şi de peşte, Botoşani; Hotel Bucovina 250 locuri, Suceava; centru stomatologic, Suceava. Din anul 1974 până în anul 1991, a participat în cadrul „Electrouzinproiect” la diverse investiţii industriale la: Craiova, Târgu Mureş, Turnu Măgurele, Zalău, Găieşti, Bistriţa şi Timişoara. După anul 1991, a realizat: locuinţe individuale, str. Caraiman 60; str. Gârlei 69; str. Potcoavei 31; str. D. Hârjeu 69, toate în Bucureşti; Amenajare şi decoraţiuni interioare - Restaurant Select - Aleea Alexandru 18 Bucureşti, Bloc de locuinţe S+P+3+M str. Fecioarei 19 ; Hala de confectii textile + sediu de firmă 3000 mp S+P+2 str. Prelungirea Ghencea 89; Bloc de locuinţe D+P+3+M str. Frumoasă 42 Bucureşti; Consolidare bloc de locuinte P+3 str. C-tin Coandă 31, Amenajare şi consolidare clădire de locuit S+P+1 str. Puţul de Piatră 3 ; Bloc de locuit S+P+3+M str. Transilvaniei 4850; Reamenajare şi mansardare clădire de locuit S+P+1+M str. Caderea Bastiliei 61; Bloc de locuinte D+P+4+M str. Stroe Postelnicu 2 Bucureşti; Bloc de locuinţe D+P+5 str. Matei Basarab 20 ; Consolidare, mansardare şi reamenajare, clădire de locuit D+P+1E+M str. Theodor Aman 4; Clădire de locuit P+1E+M, b-dul Ghica Tei 127A ; Locuinţă D+P+1E+M str. Pictor C.D. Rosenthal 24 – toate în Bucureşti; Consolidare si extindere vilă S+P+1E+M str. Şoimului 6 Sinaia; două clădiri de locuit D+P+2E+M str. Clucerului 48 - 50 Bucureşti; Blocuri de locuinţe, str. Moceanu 9; str. Slăniceanu 20; str. Vârful cu Dor 9; str. Fecioarei 19, toate în Bucureşti; Case de vacanţă la Predeal, Snagov, Proviţa – Câmpina ; Hală pentru confecţii (2900 mp) la Moreni şi în Bucureşti pe Calea Vitan 238; Service auto, str. Moineşti 24,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 120


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Bucureşti; Amenajare şi consolidare imobil pentru sediu de firmă, str. Maria Rosetti 35, Bucureşti. (prin amabilitatea d-lui arh. Tudor Cotiţosu) [**] (R.N., S.T.)

prof. Petre Antonescu, a fost arhitect al Academiei Române, arhitect proiectant MAI din 1948. Lucrări: A proiectat şi dirijat realizarea a diferite lucrări publice. [*] (O.M.)

COTIŢOSU, Tudor Mircea (n. 21 iulie 1972, Suceava) Studii: IAIM, dipl. 1997. Funcţii: Cadru didactic la Facultatea de Arhitectură, Universitatea Spiru Haret Bucureşti. Arhitect la S.C. Tuko Design S.R.L., S.C. Tuko Proiect S.R.L., S.C. Cotico S.R.L., S.C. Arc-Plan S.R.L., Centru de Cercetare si Proiectare al Fundaţiei România de Mâine. Lucrări: Amenajare studio TV în construcţie existentă - Bucureşti, Amenajare spaţii de învăţământ - Rm. Vâlcea; Hală depozitare si birouri Chicco - str. Matac Gheorghe, nr. 23-25; Locuinţe individuale D+P+1+M - str. Gârlei nr. 69; Piaţa agroalimentară Traian şi extindere - Calea Călăraşilor nr. 120-122; Bloc de locuinţe D+P+4+M - str. Stroe Postelnicu nr. 2 ; Bloc de locuinţe S+P+2+M - str. Lopătarilor (Sf. Petru Tei) nr. 62; Supraetajare locuinţă - str. Ghica Tei nr. 108 ; Centru de îngrijire persoane vârstnice S+P +2 (proiect) - Şoseaua Chitilei nr. 284-286; ansamblu rezidenţial cu spaţii comerciale la parter şi mezanin 2S+P+M+15E (proiect) - str. Ion Agârbiceanu nr. 3-11 – toate în Bucureşti. Activitate didactică: Asistent universitar la Facultatea de Arhitectura, Universitatea Spiru Haret - Bucureşti. (prin amabilitatea d-lui arh. Tudor Cotiţosu) (S.T.)

COVALSCHI, Maria (n. 1931, Bucureşti m. 1980) Studii: IAIM, dipl. 1956. Lucrări: A lucrat ca arhitect, la Institutul Proiect Bucureşti, în colectivul de proiectare al cartierului Balta Albă – Titan încă de la materializarea primelor construcţii. Alte lucrări: spitalul Fundeni (şef proiect Henrieta Delavrancea Gibory); spital contagioşi (şef proiect Henrieta Delavrancea Gibory); bloc Brezoianu nr. 60 (şef proiect arh. Sburcu); bloc Calea Victoriei, nr. 93 (şef proiect arh. Cosma); locuinţe Drumul Murgului (şef proiect, autor); Şcoală Drumul Murgului (şef proiect, autor); locuinţe bloc Vatra Luminoasă (şef proiect); proiect ansamblu Balta Albă est (şef proiect); bloc D16 Balta Albă est (şef proiect); dispensar dublu bloc D14-U1 Mihai Bravu (şef proiect, coautor); Centru stomatologic; bloc U1, Mihai Bravu (coautor); bloc D16-17, Mihai Bravu (şef proiect arh. Keszeg, coautor). [*] (O.M.)

COŢIFIDE, Stavri Gr. (n. 1892, Olteniţa - m. 1971 ) Studii: Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti, dipl. 1921. Funcţii: A ocupat funcţia de şef lucrări la

CRAINIC, Doina (n. 1952, Peregul Mare, Jud. Arad) Studii: IAIM, dipl. 1977 Lucrări: În perioada 1977-1996 a activat ca arhitect proiectant în cadrul S.C. „Proiect Bucureşti” S.A: Hotel Bucureşti, colaborator (19781982); Blocuri de locuinţe, B-dul Unirii,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 121


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Calea 13 Septembrie, şef proiect obiect (1981-1989); World Trade Center, Bucureşti, colaborator (1991-1994). În perioada 1996-2007, este arhitect asociat la S.C.”Pentadesign” srl, unde a fost coautor la: Sediul central S.C. „ASTRA” –S.A; Sucursala municipiului Bucureşti S.C „ASTRA” S.A. str. Ion Slatineanu, Bucureşti; Sucursala municipiului Constanţa S.C. „ASTRA” S.A. Str Dianei; Sediul central S.C. CONPET S.A., Băicoi, Craiova, Constanţa; Sediu birouri, str, Nicolae Caranfil, Bucureşti; Parc Industrial oraş Jibou; Biserica de lemn şi amenajare spaţiu exterior, Congregaţia Sf. Ioan, str. ing. Pătulea; Reamenajare interioară, exterioară şi extindere Centru spiritual, turn clopotnită, Congregaţia Sf. Ioan, str. Jiului, str. Pătulea, sector 1, Bucuresti; Casele Misionarele Carităţii, şos. Fundeni; Casa de oaspeti -hotel al S.C. UZINSIDER S.A. Predeal; Spaţii cazare Universitatea Bucureşti, S+P+15 niveluri, S+P+9 niveluri, Splaiul Independenţei; Locuinţa D+P+1+M, str.Aviator Zorileanu; Locuinta P+1, Voluntari; Locuinţa P+1, Intrarea Plopeni, Bucureşti, Sucursale S.C. “ASTRA” S.A. birouri, str. Drumul Taberei, Calea Călăraşilor, Bucureşti; Reparatii capitale şi reconversie functională sediul S.C. ROMATSA S.A., str. Ion Ionescu de la Brad, sector 1, Bucureşti; Reamenajare şi extindere locuintă în oraşul Horezu; Reamenajare vase de croazieră “Steaua Dunării” şi “Steaua Deltei” (2003-2007): PUG: În judeţul Arad, Comuna Bârsa şi Comuna Cărand, în judeţul Sibiu, Comuna Gura Râului, Comuna Păuca, Comuna Porumbacu, Comuna Loamneş, Comuna Apold, Comuna Merghindeal, Comuna Ludoş, Comuna Racoviţă , Comuna Hoghilag. (prin amabilitatea d-nei arh. Doina Crainic) (G.P.)

CRAINIC, Virgil Mircea (n. 1940, Sibiu.) Studii: IAIM, dipl. 1972 După studii la Facultatea de Filologie din Cluj, obţine în anul 1961 diploma de profesor de limba engleză, publicând până în anul 1966 traduceri din literatura engleză şi americană. Devine student la Institutul de Arhitectură din Bucureşti în anul 1966, obţinând diploma de arhitect în anul 1972, după care timp de 8 ani profesează la Institutul de Proiectare al Ministerului Transporturilor. Lucrări: Dintre proiectele realizate în România amintim: Poştă cu centrală telefonică în centru la Buzău; Staţia de radio şi televiziune de pe Vârful Biharia, în Munţii Apuseni; Clădiri de poştă şi telecomunicaţii pentru Timişoara, Agnita, Borşa, Răşinari şi Pătârlagele. În anul 1980 s-a hotărât să părăsească România şi s-a stabilit în Elveţia. A avut şansa să lucreze, la Lausanne, în cadrul unor importante birouri de arhitectură, unde i s-a încredinţat adesea conceptul general. Dintre lucările sale din Elveţia, menţionăm: Complex turistic la Villars, în Alpi; Centru sportiv cu terenuri acoperite şi restaurant la Porrentry – Jura; Primăria din Romanel sur Lausanne; Complex de apartamente şi birouri la Vevey, pe malul lacului Leman; Centru artizanal cu birouri şi ateliere la Yverdon les Bains. Din anul 1994 s-a hotărât să lucreze pe cont propriu, realizând în special locuinţe individuale şi colective, precum şi renovări de imobile. Concursuri: În paralel, a participat la concursuri naţionale de arhitectură. În anul 1997, a organizat un program de studiu pentru identificarea de către specialişti elveţieni a potenţialului turistic al Munţilor Apuseni. (V.Ţ.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 122


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

CRAJA (STRATILESCU), Florentina (n. 10 03. 1925, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1948 Activitate: MFA, Sobrom Construcţii, IPC, DSA Piteşti, IPB până în 1980. Lucrări: locuinţe: Piteşti (1958); Bucureşti str Căderea Bastiliei (1959), cartier de locuinţe Steaua, pe b-dul 1 Mai (1960), blocuri Drumul Taberei, micro 3 şi 8 (1964)blocuri str. Jiului (1965), plombă str. Pitar Moş (1966), blocuri în Crângaşi (1971). Institute de cercetare: inst. de Meteorologie şos. Olteniţei Bucureşti (1962-65), colaborare Institutul Politehnic fac. de Chimie Industrială (1963-64). Spitale: spital comuna Spineni, jud Argeş (1958); pavilion la Inst. I.C.Parhon (1961); Transformări capitale spitalul de copii Gr. Alexandrescu (1960); amenajări spital Bucur Giuleşti (1963), spital de stomatologie Plevnei (1976). Lucrări sociale: Spălătorii tip Nufărul proiect tip în diverse cartiere ale Bucureştiului (1975-77), Microcurăţătorii incluse în complexe comerciale 23 August, Giurgiului, Luigi Cazzavilan (1977), consolidări şi reorganizarea halelor Obor (1977). Proiecte de sistematizare: colaborare Zona centrală Piteşti (1958), cartier de locuinţe str Staicovici (1975), det. Sist. Platforma Ziduri-Moşi, Obor (1975). (prin amabilitatea d-nei arh. Florentina Craja) (G.P.) CRAJA, Vasile (n. 1919, Sofia, Bulgaria - 2007, Bucureşti) Studii: IAIM,a obţinut diploma de arhitect în anul 1947. Activitate: MFA, Sobrom construcţii, Imbunătăţiri Funciare, DSA Piteşti, Inspectoratul în Construcţii, Bucureşti. Lucrări: Şcoala militară la Galaţi; Garaj remiză maşini la Ploieşti, Bârlad şi Bucureşti; Şcoala medie tehnică de

zootehnie Turda (colaborare cu arh. Hempel); Şcoala medie tehnică la Cugir; Complex şcoala profesională Săsar, cămin 300 de elevi; Pavilion locuinţe familişti, şos. Giurgiu, Bucureşti; Pavilion locuinţe celibatari, direcţia generală SRC, şos. Giurgiu, Bucureşti; Cazărmi în diferite oraşe - pavilion administrativ, săli creşe, dormitoare. [*] (R.N.) CRĂCIUN, Cerasella (n. 30.08.1969, Câmpina, jud. Prahova) Studii: IAIM, dipl. 1995, cu una din primele diplome integrate din institut pe Arhitectură/ Urbanism/ Peisaj Lucrare de Dizertaţie - Arhitectura Simbiotică şi Grădinile Japoneze; Master în urbanism, dipl. 2000, UAUIM, Bucureşti Specializarea Formă Urbană – Arhitectură, Oraş, Teritoriu; doctorat în urbanism, 2000-2008, UAUIM, cu teza Metabolismul Urban. O abordare neconvenţională a organismului urban. Funcţii, titluri: Între 1996-1999 a fost cadru didactic asociat şi din 1999 până în prezent este cadru didactic titular la UAUIM (titular cursuri si ateliere la toate cele trei facultăţi, astăzi conferenţiar doctor arhitect). Începând cu anul 2013, este Prodecan al Facultăţii de Urbanism, UAUIM; între 2011-2013 - Director al Departamentului Proiectare Urbană şi Peisagistică ; din 2008 este iniţiatoare şi coordonatoare a Programului Masteral Peisaj şi Teritoriu; din 2005 este coordonator al Secţiei Amenajarea şi Planificarea Peisajului din Facultatea de Urbanism; a lucrat între 1995-1999 ca arhitect în URBANPROIECT, în paralel ca scenograf, la Casa de Productie Media Vision - PRO TV, precum şi ca Art Director şi arhitect – şef

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 123


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

proiect/coordonator, în cadrul Biroului Graphis Spot. Membră fondatoare a grupului de transdisciplinaritate CC Corpus Callosum; membră a UAR (din 1999), OAR (din 2001), RUR (din 2006) membră a Comisiei de examinare (din 2006) şi coordonatoare a Subcomisiei de Formare Profesională, Stagiu şi Cercetare (din 2013); membră a Centrului pentru Studii Complexe, IFHP - International Federation for Housing and Planning (din 2013), fondată în 1913 de arh. Culpin Ewart sub preşedinţia lui Ebenezer Howard, Haga, Olanda; Implexus Education, Critique & Complexity; membră în Consiliul Director şi Vicepreşedintă a APUR (aleasă prin votul membrilor, din 2013); membră în jurii de concursuri, comisii, comitete de organizare de conferinţe şi manifestări ştiinţifice, jurii de specialitate etc. Lucrări: peste 150 de proiecte, studii, cărţi şi articole, cercetări şi documentaţii de peisaj (semi-natural, antropic şi cultural), urbanism, amenajarea teritoriului şi planificare, peisagistică, arhitectură, studii transdisciplinare geomantice, de geometrie si geografie sacră, proiecte de strategie şi graphic design, design de interior, scenografie şi costum, design vestimentar şi design de bijuterie. Publicaţii: Cărţi: Metabolismul urban. O abordare Neconvenţională a Organismului Urban, Ed. Universitară „Ion Mincu”, 2008 - carte selecţionată la Bienala de Arhitectură Bucureşti 2008, Secţiunea Publicaţii; Metode de abordare şi cercetare exploratorii în urbanism şi peisagistică. Epistemologia şi Transdisciplinaritatea - Instrumente de cercetare a Peisajului Natural, Antropic şi Cultural, Ed. „Ion Mincu", Bucureşti, 2012; Culegere de documente legislative în domeniul peisajului natural, antropic şi cultural, în amenajarea teritoriului şi în urbanism, Ed. Universitară „Ion Mincu",

2010; Arta în spaţiul peisagistic. element de coeziune al vieţii comunitare. Studiu de Caz: Arta Murală şi Tehnica de Artă Graffiti/Stencil, Ed. „Ion Mincu”, 2009. Cărţi ca editor coordonator şi Capitole în cărţi: Pluri-, Inter- and Transdisciplinarity – Research Method in Urban Landscape Metabolism, în Planning and Designing Sustainable and Resilient Landscapes, Seria: Springer Geography (şi editor), Ed. Springer, 2014; The Vulnerability of Fragile Landscape and Complex Hazards. Areas with Potential Risks and Specific Types of Hazards and Vulnerabilities of the Natural, Anthropic and Cultural Landscape in Braila County, Romania, în Earthquake hazard impact and urban planning, seria Environmental Hazards, Ed. Springer, 2014; Smart Landscapes – Danube River Fluid Organisation - A Hub for Knowledge, Culture and Sustainability (coautor) în Development Opportunities for areas related to Danube River and Danube Delta, Ed. „Ion Mincu”, Bucureşti, 2012 ş.a. Publică numeroase articole ca autor şi coautor în Springer Publishing, JFAE, AGIR, Romanian Astronomical Journal, Romanian Academic Forum (FAR XXI), Urbanism - New Series, Arhitext, Argument - Education and Scientific Research of Architecture and Urbanism, Architecture Annals etc. Proiecte, cercetări şi studii – în domeniile amenajare şi restaurare peisagistică, urbanism, management etc. (1996-2014): numeroase PUZ-uri, studii şi programe (unele naţionale). Concursuri: 2014 – Câştigătoare a Premiului Secţiunii Arhitectura Spaţiului Public şi Urbanismul, Bienala Naţională de Arhitectură cu Proiectul de Amenajare Peisagistică - TowerScape-LandScape/ Grădina Cosmică Arhetipală - Terasa Promenada Mall - proiect nominalizat de Fundació Mies van der Rohe Barcelona, pentru participare la European Union

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 124


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Prize for Contemporary Architecture Award 2015, Barcelona, Spania; 2013 Nominalizare pentru Outstanding educator award - European Council of Landscape Architecture Schools (ECLAS) de către UAUIM; 2013-Premiul (în colectiv) în domeniul sustenabilităţii pentru Iniţiativa Educaţională din domeniul Clădirilor Verzi a Anului, acordat Facultăţii de Urbanism, de Romania Green Building Council; 2012 Premiul (în colectiv) al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului cu Diploma pentru contribuţia la fundamentarea şi dezvoltarea planificării strategice urbane şi teritoriale, pentru Strategia de dezvoltare urbană integrată a Municipiului Bucureşti şi a teritoriului său de susţinere şi influenţă - Conceptul Strategic Bucureşti 2035 - autor al Secţiunii: Spaţiul public, calitatea vieţii urbane şi Peisajul ca resursă fragilă Mezzo-peisajul şi Peisajul Natural, Antropic şi Cultural în Municipiul Bucureşti; 2010/2011 – Honor of Understanding Performance and Dedication - Best gardens Designer Exhibition – 'Le Notre' Jardins a la francaise, Chateau de la Huardiere, Franţa; 2010 - Câştigatoare a Proiectului Cultural Grădini Pierdute, în urma selecţiei organizate de UAR; 2008Premiul (în colectiv) de Peisagistică al Registrului Urbaniştilor din România pentru Protecţia Parcurilor din Bucureşti – Herăstrău, Cişmigiu şi Carol; 2008 – Selecţionare de un juriu internaţional pentru Secţiunea Publicaţii, la Bianuala de Arhitectură cu cartea de autor Metabolismul urban. O abordare Neconvenţională a Organismului Urban; 2000 – Câştigătoare a Concursului Amenajare urban-peisagistică şi arhitecturală - Insulele Roşu - Delta Dunării, organizat de UAUIM; 1995 Concurs Bucureşti la Nord de Lacuri, UAUIM. (prin amabilitatea d-nei arh. Cerasella

Crăciun) (S.T.) CREANGĂ, Horia (n. 1.08.1892, Bucureşti – m. 1.08.1943, Viena) A fost primul din cei patru copii ai lui Constantin Ion Creangă, fiul scriitorului Ion Creangă. Studii: În anul 1913 intră la Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti condusă de profesorul inginer Ermil Pangratti. La intrarea României în război, în anul 1916, H. Creangă pleacă pe front, unde este făcut prizonier. La terminarea războiului, în anul 1919 începe studiile la Şcoala de Arte Frumoase din Paris, şcoală de unde obţine diploma de arhitect în anul 1924. Căsătorit cu Lucia Dumbrăveanu, Horia Creangă se întoarce în ţară în anul 1927 şi este angajat la Consiliul Tehnic Superior al Ministerului Lucrărilor Publice. Lucrări: În anul 1927 obţine prima lucrare importantă – vila Dr. Petru Groza din Deva - unde are ocazia să exerseze limbajul arhitecturii moderne. În anul 1929, întocmeşte, împreună cu fratele său, Ion, proiectul pentru Teatrul muncitoresc CFR Giuleşti. În anul 1928 obţine Premiul I la concursul pentru Palatul Culturii din Constanţa (din 12 echipe participante, lucrare nerealizată), iar în anul 1929, câştigă concursul pentru imobilul ARO (sediul societăţii „Asigurarea Românească”) de pe bd. Magheru. Imobilul, o clădire de referinţă în impunerea arhitecturii moderne la noi, a fost realizat între anii 1930 – 1932. În afară de cele 73 de apartamente şi spaţiile comerciale de la parter, clădirea ARO cuprinde o sală de spectacole (devenită cinematograf) pentru 2.000 de

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 125


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

locuri, sala fiind finalizată în anul 1934. Sala prezintă câteva elemente spectaculoase în alcătuirea structurală, şi anume o boltă din beton cu deschiderea de 32 m, iar balconul în consolă este susţinut de o combinaţie de grinzi metalice şi beton armat, structura ansamblului fiind alcătuită şi calculată de ing. Ştefan Mavrodin şi ing. Cristea Mateescu. „Imobilul ARO, astăzi Patria – manifest al arhitecturii moderne interbelice – se află astăzi într-o stare avansată de degradare.” (Militza Sion, Crezul simplităţii. Horia Creangă. 18921943, Simetria, 2012). Alte lucrări realizate de Horia Creangă în afirmarea arhitecturii moderne sunt: Imobil locuinţe, str, Schitu Măgureanu 19 (1929); Atelierul cu locuinţă al sculptorului Cornel Medrea, str. Andrei Mureşeanu 2 (1929); Vila ing. Ion Miclescu, str. Paris 56 (1930); Vila Mareş, intrarea Geneva 6 (1930); Vila Constantinescu, str. Corneliu Botez 3 (1932); Vila Bunescu, Aleea Alexandru 12 (1932); Imobil locuinţe Davidoglu, bd. Dacia/ Piaţa Spaniei (1932); Vila Petre Dulfu (1933)- demolată în 1930 pentru edificarea Centrului Civic; Imobil locuinţe P+7, Piaţa Lahovary nr. 5A (1933) în care a locuit, aducându-şi în apartammentul său de 5 camere întreg atelierul; Vila Piporeanu, str. Ştefan Furtună 161 (1933); Vila Cantacuzino, aleea Alexandru 15 (1934); Vila din str. Iatropol 15 (1936); -Imobil locuinţe Ottulescu, str. Gen. Gh. Manu 12 (19351936); Imobil Nedioglu, str. Roma 63 (1936); Vila Mateescu, str. Teodor Iliescu 6 (1935); Imobil locuinţe MalaxaBurileanu, bd. Magheru 38 (1935-1937) – lucrarea care exprimă principalele trăsături ale stilului Creangă; Vila Dumitrescu, str. Finlanda 9 (1935); Imobil multifuncţional ARO Palace, Calea Victoriei 91-93 (1937)-locuinţe de serviciu, birouri, spaţii comerciale, compuse relativ simetric în jurul unei

curţi interioare; Vila Goga, intr. Armaşului 15 (1937); Ansamblu de locuinţe ieftine, şos. Iancului 52-58, str. V. Manu 4-24 (1937); Imobil de locuinţe în Parcul Inginerilor, str. Petru Poni, 7 (1933), toate în Bucureşti. Horia Creangă a abordat şi realizat, în acelaşi spirit al arhitecturii moderne şi alte construcţii cu programe variate cum sunt: Stadionul ANEF (Republicii – str. Izvor) (1939), demolat în anul 1987; Uzinele Malaxa – Fabrica de Ţevi, Pavilion Administrativ, Laborator şi clădiri anexe (1928-1940); Palatul Cultural din Cernăuţi (1939); Halele Centrale Obor – Bucureşti (1937-1943) – alături de arh. Haralamb Georgescu; Grup şcolar, str. Maior Coravu – Bucureşti (1937); Hotel ARO – Braşov (1937-1938); Restaurantul Pescăruş Parcul Herăstrău – Bucureşti (1939), împreună cu arh. Haralamb Georgescu; Fabrici pentru industrializarea laptelui la: Burdujeni şi Simeria (1942); Transformarea amfiteatrului Şcolii Centrale de Fete, str. Icoanei – Bucureşti (1943) – azi, Sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra; Vila Marelui Voievod Mihai – Eforie (1933); Vila Dr. Victor Groza – Tg. Mureş, str. Braţului 5 (1939); Vila Savu, str. General Manu – Predeal (1937); Pavilioanele expoziţiilor „Luna Bucureştilor” (1938 şi 1939), Bucureşti – Parcul Herăstrău, în colaborare cu M. Ricci, Şt. S. Niculescu şi ing. V. Radovici, demolată în anul 1953. Din crezul profesional al arh. Horia Creangă exprimat în Anarhia stilurilor şi arta viitorului publicată în broşura Către o arhitectură a Bucureştilor, extragem următoarele: „În ce constă arhitectura nouă? În primul rând simplitate. Volume proporţionate şi tranşante în spaţiu, linii drepte, suprafeţe fără podoabe inutile. Ferestrele orizontale, în friză – pentru a se putea înscrie în linia generală orizontală a străzii – înlocuiesc găurile în

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 126


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

chip de ferestre de până acum împodobite bătrâneşte cu balcoane. Această arhitectură permite să se dezvolte strada şi oraşul în acelaşi cadru de simplitate”. Prin bogata şi variata sa activitate profesională s-a impus ca unul din pionierii arhitecturii moderne la noi. Publicaţii: În anul 1935 a publicat împreună cu Marcel Iancu şi Octav Doicescu broşura Către o arhitectură a Bucureştilor (V.Ţ., S.T.) CREANGĂ, Ion (n. 1898 – m. 1931) Studii: Frate cu Horia Creangă, a absolvit Şcoala de Arte Frumoase din Paris în 1924. Lucrări: În echipă cu soţii Creangă a participat la realizarea imobilelor: Teatrul muncitoresc CFR Giuleşti, Bucureşti (1929); Bloc locuinţe, str. Schitu Măgureanu 19, Bucureşti; Vile pe Intrarea Geneva si pe Calea Plevnei, Bucureşti; Blocul ARO (sediul societăţii „Asigurarea Românească”) de pe bd. Magheru. A murit prematur într-un accident de circulaţie. (V.Ţ.) CREANGĂ (DUMBRĂVEANU), Lucia (n. 1895, Bucureşti – m. 1957) Studii: Verişoara arhitectei Henrieta Delavrancea Gibory şi soţia arhitectului Horia Creangă, a obţinut diploma de arhitect în cadrul Şcolii de Arte Frumoase din Paris în anul 1924. În 1926, revine la Bucureşti ca să încerce plasarea ei şi a lui Horia Creangă (aflat încă la Paris) „pe o decentă orbită profesională”. (Radu Patrulius, Horia Creangă. Omul şi opera, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1980, p. 24) Funcţii: A fost arhitect la direcţia consiliului tehnic superior din MLP (19261931). Lucrări: Blocul ARO (sediul societăţii

„Asigurarea Românească”) de pe bd. Magheru, în colaborare cu arh. Horia Creangă şi arh. Ion Creangă (1930 – 1932); Casa Petru Groza la Deva, în colaborare cu arh. Horia Creangă (1930); Casa Eugen Savu la Predeal (1937); Hotel Balcic ONT neexecutat din cauza pierderii Cadrilaterului (1938). A proiectat case particulare, transformări interioare, blocuri cu apartamente. Concursuri: A participat la Concursul Operei Române în colaborare cu arh. Duiliu Marcu şi alţii (1947). [*] (O.M., R.N.) CRETZOIU, Constantin B. (n. 1879, Tulcea – m. 1984) Studii: şi-a făcut studiile de arhitectură la Bucureşti şi München. Anul absolvirii: 1899. Lucrări: Vila Demetrian din Caracal (1903); Casa Virgil Ionescu, str. Th. Masaryk 32, Bucureşti (1912); Casa Boteanu, bd. Independenţei 5 (1916). Expoziţii: Participă cu acuarele şi desene la: Expoziţia Societăţii Tinerimea Artistică în 1915 şi 1941; Expoziţia de la Ateneul Român – 1916. Concursuri/Premii: Laureat pentru Locuinţe ieftine, lansat de Primăria Bucureşti (1910); Premiul II pentru Primaria oraşului Bucureşti (1926). (V.Ţ.) CREŢOIU, Nicolae A. (n. 26 mai 1905, Bucureşti - ?) Studii: Şcoala Superioară de Arhitectură, dipl. 1928. Funcţii: În anul 1945 a devenit arhitect aprobat MCLP specializându-se în construcţii administrativ-bancare. În cadrul Ministerului Industriei Cărbunelui a ocupat funcţia de arhitect la Direcţia Investiţii, coordonator al lucrărilor de proiectare pentru Valea Jiului şi membru al consiliului tehnic. Lucrări: A activat în cadrul Ministerului Instrucţiunii între anii 1925-1929,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 127


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

continuând drept colaborator extern al aceleiaşi instituţii între anii 1929-1935, participând la următoarele proiecte: Liceul internat din Năsăud, Liceul Gh. Bariţiu din Cluj, dezvoltarea Liceului Traian din Turnu Severin şi a localului Colegiului Sf. Sava din Bucureşti. În cadrul Băncii Naţionale, unde a activat între anii 1929-1952, a lucrat în colaborare cu arh. Radu Dudescu la proiectul de execuţie al Monetăriei Naţionale Bucureşti (1935), proiectul casei de Pensii BNR din Calea Victoriei din Bucureşti (1938), proiectul noului local BRPR din str. Doamnei, Bucureşti (1940-52). Tot în colaborare cu arh. Radu Dudescu, realizează blocul de locuinţe pe bd. Magheru la parterul căruia se găseşte Teatrul Nottara (constructor ing. Liviu Ciulley). Ca autor, a realizat proiectul Sucursalei BRPR din Iaşi (1946), Sucursala Miercurea Ciuc (1938), Sucursala Dej (1930), Sucursala Ploieşti (1933). Ca arhitect şef al BRPR (1948-1952), Serviciul Arhitectură, a coordonat proiectarea şi executarea a 150 de localuri de sucursale şi agenţii BRPR între anii 1948-1952. Între anii 1930 şi 1939 a întocmit proiectele de execuţie pentru 20 de locuinţe. Una dintre locuinţe, aflată pe str. Parfumului nr. 33 este clasată drept monument reprezentativ pentru patrimoniul cultural local, clădire realizată în stil neoromânesc, combinând ornamente de factură orientală, forma ferestrelor şi decoraţia ancadramentelor, cu elemente brâncoveneşti, cornişă, butoni, decoraţii de arce şi elemente preluate din arhitectura tradiţională, stâlpii de lemn. Activitate ştiinţifică: articol în revista România literară referitor la monumente necunoscute din localitatea Petrăcheşti, jud. Buzău (1933). În revista Cortina, face referire la problematica refacerii localului Teatrului Naţional bucureştean.

Premii: A participat împreună cu arh. I. Traianescu la concursul pentru Primăria din Craiova, obţinând premiul II, iar pentru biserica Madona Dudu ocupând primul loc. În anul 1938, împreună cu arh. Radu Dudescu obţine premiul III pentru Pavilionul expoziţional din Paris. (R.N.) CREŢOIU, Ştefan (n. 1910, Dărmăneşti, jud. Prahova - m. 1977) Studii: Facultatea de Arhitectură, Bucureşti, dipl. 1938. Lucrări: 1938: 2 imobile, locuinţe particulare, Ploieşti; 1939: imobil blocuri de locuinţe, Bucureşti; 1946: imobil bloc apartament Bucureşti – IPC; 1950: imobil bloc cu birouri CCFS, Bucureşti; 1950: cămin burlaci Reşiţa; 1950: cămin burlaci Florica; 1951: imobil cantină, Petroşani; 1952: grup social, Teleorman; 1953: imobil locuinţe muncitoreşti şi prăvălii Tohan. Concursuri: 1944: concurs public imobil bloc birouri CEC, menţiune; Concurs public locuinţe muncitoreşti Ferentari, premiul III; 1945: locuinţe funcţionari BNR, menţiune; 1945: restaurare bloc birouri CAFA Carpatina, premiul I. [*] (O.M.) CRINTEA, Armand (n. 1930 - m. 2005) Lucrări: A participat la începutul carierei la proiectarea unor construcţii de locuinţe, mici spitale şi pavilioane de expoziţii. Principala sa activitate, care l-a consacrat artelor este cea de scenograf, între anii 1958 – 1978, la Televiziunea Română. A proiectat şi editat coperte şi ilustraţii pentru cărţi şi afişe pentru spectacole de teatru. Expoziţii: Între anii 1963 şi 1978, a

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 128


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

participat la diferite expoziţii de scenografie şi grafică organizate de Televiziunea Română. Din anul 1978 s-a stabilit în Olanda. (V.Ţ.) CRISTEA, Doina (n. 1938, Brodina, jud. Suceava) Studii: IAIM, dipl. 1961. Lucrări: Între anii 1961 şi 1969, a activat ca arhitect la Institutul de Proiectare din Braşov, unde a participat la întocmirea de planuri de sistematizare teritorială, schiţe de sistematizare ale unor oraşe, detalii de sistematizare pentru ansambluri rezidenţiale. Între anii 1990 – 2001, a participat în calitate de coordonator general la elaborarea Planului Urbanistic General al Municipiului Bucureşti. Ca membru al diferitelor organizaţii profesionale a participat cu comunicări la reuniuni pe probleme de urbanism, atât în ţară, cât şi în străinătate. Activitate didactică: Din anul 1969 desfăşoară activitate didactică în cadrul Catedrei de Urbanism din Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti, unde din anul 1965 devine profesor. Activitate ştiinţifică: Cu colectivul catedrei a participat între anii 1969 – 1990 la 15 studii de proiecte de urbanism, dintre care unele distinse cu premii ale Uniunii Arhitecţilor (cele pentru oraşele Botoşani, Zalău şi Bistriţa). Dintre proiectele realizate după anul 1990 sunt de semnalat: „Problematica zonelor montane din Romania”; „Studiu privind delimitarea zonelor cu valoare istorică şi arhitectural urbanistică”; Planul urbanistic general al oraşelor: Cluj-Napoca, Iaşi, Sebeş, Baia Mare, Alba Iulia; Studiul „Evoluţia procesului de urbanizare din România în perioada 1948 – 1980”. Între anii 1980 – 1998 a susţinut şi editat cursul ”Elemente de mediu în urbanism”.

Concursuri/Premii: În anul 1995, la Concursul Internaţional de Sistematizare „Confruntări Varşoviene”, proiectul colectivului din care a făcut parte a obţinut Premiul Preşedintelui Uniunii Arhitecţilor din Varşovia. La alte concursuri la care a participat a obţinut: Menţiune la Concursul pentru Sistematizarea Zonei Centrale şi Amenajarea Pieţei M. Eminescu din Botoşani (1971); Premiul I la Concursul pentru „Sistematizarea zonei centrale din oraşul Zalău” (1972); Proiect reţinut pentru „Complex Turistic pentru Tineret Costineşti” (1975). (V.Ţ.) CRISTEA, Gabriel (n. 9.11.1931, Bucureşti - m. 1998) Studii: IAIM, dipl. 1957. Doctor în 1972. Lucrări: Este unul dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Cezar Lăzărescu, alături de care are numeroase realizări de prestigiu, precum: Ansamblu hotelier de 10.000 de paturi din Mamaia (1960); Complexul hotelier şi restaurantul Albatros din Mamaia (1958); Aerogara Bucureşti Otopeni (1969); Palatul Parlamentului din Khartoum – Sudan (1974); Palatul Sporturilor şi Culturii din Bucureşti (Sala Polivalentă) (1974); Ambasada României din Beijing (1977); Ambasada Chinei la Bucureşti (1978); Complex centru Galaţi; Complex Eforie II; Complex locuinţe cartierul Jiului – IPB; Complex locuinţe Circ; Turnul de televiziune Bucureşti (1981, proiect de execuţie); Biblioteca Naţională din Bucureşti – concepţia iniţială (începută în 1986). Alte lucrări: Blocuri de locuinţe bd. Ferdinand I – zona Gării de Est – Bucureşti (1961-1962) în colaborare cu arh. D. Bacalu, Gh. Nădrag; Noul sediu al Facultăţii de Hidrotehnică, bd. Lacul Tei,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 129


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Bucureşti (1972); Şcoală cu 24 de săli de clasă în Bucureşti (1967); Activitate didactică: A desfăşurat o activitate didactică în cadrul Institutului de Arhitectură din Bucureşti, din 1959 până la stingerea prematură din viaţă. Publicaţii: În anul 1972, a făcut parte din colectivul arh. Cezar Lăzărescu care a elaborat lucrarea Arhitectura românească contemporană, iar în anul 1973, a publicat Arhitectura locuinţei contemporane. Concursuri/ Premii: Afirmarea valenţelor profesionale s-a produs şi prin participările la concursuri împreună cu Dinu Gheorghiu şi Constantin Săvescu, alături de care a obţinut: Premiul I pentru „Sistematizarea Centrului Civic Hunedoara” (1971); Menţiune pentru „Noua staţiune turistică Midia” (1969); Premiul III şi Menţiune pentru „Sistematizare Piaţa Unirii din Focşani” (1967); Premiul I pentru „Sistematizarea unui cartier de locuit” (1964); Premiul I şi Menţiune pentru „Sistematizare centru cultural administrativ din Timişoara” (1962); concurs Mamaia decembrie (1957); concursuri sistematizare litoral Mamaia (1957, menţiune); sistematizare piaţă şi teatru Craiova, (1958, premiul II); sistematizare Piaţa Unirii, (1958, premiul I); sistematizare piaţa civică Ploieşti, (1959, premiul II); sistematizare Piaţa Unirii (1959, premiul III). Obţine premiul UAR pentru: Aerogara Bucureşti- Otopeni (1969), publicaţia Arhitectura românească contemporană (1972), Sala Polivalentă Bucureşti (Palatul Sporturilor şi Culturii)(1974), Ambasada României la Beijing şi Ambasada R. P. Chineză din Bucureşti (1977), Parlamentul din Khartoum, Sudan (1978). [*] (O.M., V.Ţ., S.T.)

CRISTEA, Irina (n. 1966, București) Studii: IAIM, dipl. 1990; South Bank University, London (1993); diplomă ENSA Strasbourg, Franţa (1995). În 2001- înfiinţează AZC împreună cu Grégoire Zündel. Este Director de design, cercetare și comunicări în cadrul AZC. Lucrări: 1996-2000- colaborări: M. Fuksas - Paris, du Besset-Lyon - Paris, Hsin Yieh Architects - Hong Kong; în cadrul AZC: Summer Pavilion; Triumph Pavilion London (2013); Fonderie Center (Mulhouse, 2009); azil de bătrâni (Riedisheim, Franţa); centru de îngrijire mama și copilul (Brumarh, Franţa, 2007); birourile UHA (Mulhouse, 2007); clădire multifuncţională zona Claude Bernard (Paris, 2011); staţie de metrou în Rennes (Franţa); azil de bătrâni Monconseil (Tours, Franţa, 2011). (R.N.) CRISTEA, Miloş (n. 2.05.1931, Arad) Studii: IAIM, dipl. 1957. Lucrări: A activat îndeosebi în zona Timişoara - Arad, unde a realizat printre altele: Detaliu de sistematizare pentru bd. Republicii – zona centrală, Arad (1960); Detalii de sistematizare Piaţa Gării – Arad (1968); Pavilionul Administrativ al Combinatului de Sere Arad (1966); Atelier Şcoală la Facultatea de Mecanică din Timişoara (1972); Hotelul „Astoria” din Arad (1970); Blocul „Policlinica”, cu spaţii comerciale şi cinema „Dacia” (1980); Studiourile de artă ale Fondului Plastic Arad. A realizat şi o serie de lucrări de artă din care amintim: Monumentul Ostaşilor Români din Arad (1961); Monumentul Eroilor de la Păuliş (1974); Monumentul luptei împotriva inundaţiilor (1970). Activitate didactică: A fost solicitat să

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 130


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

activeze în învăţământul superior la Secţia de Arhitectură a Institutului Politehnic din Timişoara, unde între anii 1971 – 1983, a predat cursul de „Urbanism şi Sistematizare Teritorială”. (V.Ţ.) CRISTESCU, Adrian (n. 1952, Ploieşti) Studii: IAIM, dipl. 1977. Lucrări: A lucrat în cadrul IPCT la proiecte tip pentru locuinţe cu puţine niveluri şi a făcut un stagiu de specializare în Italia pe tema „Concepţia generală şi de detaliu a construcţiilor amplasate în zone seismice” (19831984); stagiu de specializare în Italia, cu tema "Concepţia generală şi de detaliu a construcţiilor amplasate în zone seismice (1983-1984); specializare în SUA în programul "Management and Entrepreneurial Education and Training Project" - MEET al Universităţii din Tennessee (1992). Între anii 1993-1995, a lucrat alături de Vladimir Arsene, dar din anul 1996 şi-a înfiinţat propriul birou de arhitectură. Din realizările sale, în calitate de şef de proiect, menţionăm: Complexul Valeologiei (1990); 4.000 apartamente în Israel (1991-1992); Industrial Export International Television and Business Center - consultanţă de arhitectură (1993); Centrul Naţional şi Internaţional de afaceri şi conferinţe STAR LIDO, Bucureşti (1996); Complex Brick Constanţa (2002); Amenajare restaurant “Asami” (2004); Imobil birouri, str. Farului 10, Constanţa (2005); Ansamblul de birouri „Bucharest Business Park” situat pe DN, între Casa Presei şi Vila Minovici (2007); Clădire de birouri, str. Buzeşti – Bucureşti (2009); Ansamblu clădiri de birouri „Global City” – Pipera – Ilfov (2009, arh. coord. Roxana Lyons); Centru de afaceri „Millenium”, bd. Carol I,

Bucureşti (2006, în colaborare cu Sorin Ciomârtan, Mircea Enescu, Liviu Sârb ş.a.); Amenajări de sedii pentru Piraeus Bank (2000 – 2004); Fashion House Bucharest, autostrada A1 BucureştiPiteşti (2009); Club agrement “La Stejarii” – 20.000 m.p. spaţii pentru agrement (2010-2013 – şef proiect). Premii: Obţine menţiunea UAR pentru Proiecte tip de clădiri de locuit P+3 din panouri mari pentru gradul 9 de seismicitate (1981). Tot menţiune UAR în anul 1987, pentru studiul Clădiri de locuit cu sisteme solare pasive. (prin amabilitatea d-lui arh. Adrian Cristescu) (S.T., V.Ţ.) CRISTESCU, Dan Nicolae (n. 13.10.1920, Braşov) Studii: Facultatea de Arhitectură din Bucureşti, dipl. 1946 Lucrări: Îşi desfăşoară activitatea în oraşul natal, unde a realizat, printre altele, lucrări de arhitectură industrială, precum: Turnătoria Nouă la Uzinele „Steagul Roşu” (1949); Ateliere la Uzinele „Bela Brainer” (1952); Ateliere la Întreprinderea nr. 5 (1951); Complexul de construcţii de maşini din Tohan (1953) - toate la Braşov. Alte lucrări: Hotelul Clăbucet, Predeal; Centrul teritorial de calcul din Braşov (1974); Complexul sanatorial din Călimăneşti cu hotelurile: „Cozia”, „Căciulata”, „Oltul” şi baza de tratament aferentă (1983). (V.Ţ., S.T.) CRISTESCU, Radu (n. 1940) Studii: IAIM, dipl. 1967. Lucrări: S-a specializat în construcţii destinate învăţământului şi a participat la proiectarea unor obiective precum: Facultatea de Mecanică şi cea de Electrotehnică din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti (1972); spaţii de învăţământ la Centrul Naţional de Fizică

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 131


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

de la Măgurele (1974); Institutul de Agronomie din El Khraoub - Algeria, (1978); Institutul de Arhitectură din Constantine – Algeria (1978). Concursuri şi premii: Premiul I – Sediu politico-administrativ – Satu Mare (1971); Menţiune – Sistematizare Centru Civic Hunedoara (1971); Menţiune – Complex de ateliere de creaţie pentru artişti plastici (1972). (V.Ţ.) CRISTIAN, Aurel (n. 1921, Bucureşti) Studii: Facultatea de Arhitectură, dipl. 1949. S-a specializat în construcţii de locuinţe şi sportive. Funcţii: În 1954 a fost numit arhitect şef în cadrul Întreprinderii de Construcţii MAI. Lucrări: Imobil Câmpineanu, nr 23, Bucureşti (autor, 1948); Extindere abator Cluj, extindere abator Ploieşti (1949); Transformare şi mărire imobil Singer din bd. Bălcescu, idem vila Bratu, Predeal (1954); Amenajări şi transformare 24 vile Eforie Sud (1955); Supraetajări str. Episcop Ambrozie nr. 3 şi în str. episcop Ambrozie nr 5. şi 6 (1957); Imobil Cupolei nr. 7 (1959); Complex sportiv Dinamo Bucureşti palat central, stadion principal, club şi stadion ciclişti, restaurant, pavilion de tir, pavilion oficial şi tribună, diverse amenajări (1950-1953); Sala şedinţe, hala nouă, fabrica Bela Brainer Bucureşti (1957); Bloc locuinţe credit - Ferentari 27, imobil Leonida 17 (1958). [*] (R.N.) CRISTIAN, Camelia (n. 3.08.1951, Bucureşti-18.12.2014) Studii: IAIM. Dipl 1974-cond. arh; IAIM dipl 1987 dipl. arhitect. Activitate:1974 - 2005 Institutul Proiect Bucureşti; 200-2010, Sc. Cardinal

D’Arch.Srl. Lucrări: în IPB: colaborator la Blocul Alba, Cal. Victoriei ; Bloc Brezoianu 7; blocuri în ans. Parcul Tineretului ; şef proiect la consolidarea şi reamenajarea aripii din str Luterană a Hotelului Bucureşti; colaborator la blocuri în b-dul Unirii şi Sedii Ministere latura Nord a bulevardului Unirii; colaborare Amenajare restaurant Cina (1991); colaborare la amenajarea pavilion acces la Politehnică; amenajare bibliotecu de cartier; Locuinţe P +4, şef proiect Sediu BRD, b-dul Unirii; Colaborator la PUZ Piaţa Victorie, PUZ parcare Universitate, Romană, Piaţa Amzei; coordonator fonduri PHARE 2000 pentru Reţele subterane; studii privind situaţia secţiilor de neonatologie a cinci spitale din Transilvania, pentru alocare fonduri Banca Mondială. În cadrul Sc Cardinal D’Arch.Srl.: autor la Biblioteca metropolitană sector 5; depozite Mogoşoaia; sediul poliţiei Mogoşoaia. (prin amabilitatea d-nei arh. Camelia Cristian). (G.P.) CRISTINEL, George (n. 27.01.1891, Bucureşti - ?) Studii: Şcoala Specială de Arhitectură din Paris. Dipl. 1911. Lucrări: Şcoala Superioară de Comerţ din Braşov (1913); Banca de Comerţ (1924) şi Banca Crissoveloni (1928), ambele în Brăila; Banca Albina, str. Edgar Quinet, Bucureşti (1929) – azi transformată; Primăria Sectorului 1, str. Banu Manta, Bucureşti (1933) – împreună cu arh. N. Georgescu; Catedrala Ortodoxă din Cluj (1921 – 1934) – împreună cu Constantin Pomponiu; Casa proprie, str. Haga, 8, Bucureşti; Vile pe: Aleea Pinard, 13 (1933); str. C. Porumbescu, 9 (1934); Str. Argentina, 48 (1935) – toate în Bucureşti; Imobil Administrativ pentru Societatea „Prima

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 132


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Ardeleană” (1935); Capela şi Biblioteca Ortodoxă (1934), ambele în Sibiu; Colegiu Universitar, str. E. Martone 1 (1935); Şcoala Normală „A. Şaguna” (1939); Vila Roşca (1937) – toate în Cluj; Mausoleul de la Mărăşeşti (1923 – 1939) – împreună cu Constantin Pomponiu; Ansamblu (administrativ, locuinţe, cămin de ucenici) şi Combinatul Metalurgic „Industria Sârmei” din Câmpia Turzii (1936 – 1955); Biserica Sf. Nicolae din Cluj (1930) împreună cu C. Pomponiu; Biserica din Orăştie; Hală alimentară la Călăraşi (1933). Concursuri: În anul 1930, a câştigat concursul pentru Palatul Municipal al Craiovei. (V.Ţ.) CRISTINEL, Paul Jean (n. 19.07.1867, Paris – m. 1954) Studii: Îşi face ucenicia de arhitect, între anii 1887 – 1894, pe lângă arhitecţii Paul Gottereau, Jules Berthet şi Albert Galeron. Lucrează apoi între anii 1894 – 1901 la Societatea Română de Construcţii şi la Ministerul de Interne, iar după această dată execută lucrări pe cont propriu, colaborând şi cu arhitectul Ion D. Berindey la diferite lucrări (1908-1912, la Palatul de Justiţie din Iaşi şi la Azilul Regina Elisabeta din Bucureşti început în 1902). Lucrări: În Bucureşti: casele Marinescu, din str. Buzeşti (1903), Averescu, din str. Washington (1904), Zaharia, din str. Eroului (1919); conacul şi crama viei Râşnovanu şi Babeş din Valea Mieilor – Prahova (1923); vila Beckman din Băneasa (1937) şi vila Alfred Herzog din Tuşnad (1940). A mai executat: imobilul Societăţii Reconstrucţia din str. Clopotari – Bucureşti; imobil de locuinţe în str. Precupeţii Noi, în Bucureşti. Tot lui Paul J. Cristinel i se datorează şi Fabrica de Tâmplărie „Petrescu” din str. Popa Savu, fabrica de Lăcătuşerie „Haug”

din str. Izvor, precum şi o serie de cavouri din Cimitirul Bellu, toate în Bucureşti. (V.Ţ., S.T.) CRIŞAN (MANON), Rodica (n. 1955) Studii: IAIM, dipl. 1980. A lucrat la IPCT pentru elaborarea de studii şi proiecte în domeniul locuinţelor de masă. Activitate didactică: Din anul 1990 s-a dedicat activităţii didactice în institutul pe care l-a absolvit, în cadrul Catedrei de Ştiinţe Tehnice. Activitate ştiinţifică: A participat şi susţinut comunicări la întruniri internaţionale pe teme specifice preocupărilor sale, la: Barcelona – 2005; Atena – 2004; Praga – 2002; Copenhaga – 1991. Publicaţii: Rod al cercetărilor întreprinse, a publicat o serie de cărţi, dintre care sunt de semnalat: Reabilitarea locuirii urbane tradiţionale (2004); Analiza integrativă a valorii culturale şi de utilizare a patrimoniului construit (2004); Construcţii din lemn (2003); Construcţii din oţel (2003); Recomandări privind analiza, conservarea şi restaurarea structurală a patrimoniului arhi-tectural (traducere din limba engleză) (2002). Alte studii din domeniu au fost publicate în periodice de specialitate cum sunt: Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice; Arhitext; Arhitectura şi Buletinul IPCT. (V.Ţ.) CRITICOS, Mihaela (n. 1956) Studii: IAIM, dipl. 1981, doctor în arhitectură din anul 2003. Activitate de proiectare: A activat în cadrul I.P. „Carpaţi” (1983-1994), realizând proiecte de arhitectură şi decoraţie interioară pentru clădiri

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 133


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

administrative, birouri şi hoteluri. Activitate didactică: Din anul 1994 este cadru didactic universitar în cadrul IAIM/UAUIM, titular de cursuri de teoria arhitecturii, îndrumător de disertaţii, diplome şi proiecte de restaurare. Cercetare ştiinţifică: Activitatea de cercetare se axează pe problematica semnificaţiei arhitecturale, a modernităţii în arhitectură şi a patrimoniului arhitectural românesc din sec. XIX-XX – studii de evaluare elaborate în vederea clasării unor imobile ca monumente istorice în cadrul proiectului 5+5 clădiri pentru patrimoniul cultural naţional 1950-1977 al Fundaţiei Culturale Inforom (autor al studiilor şi dosarelor de clasare pentru Pavilionul «H» / 2008, Aeroportul Internaţional Bucureşti-Băneasa / 2009, Teatrul de vară «23 August», Bucureşti, / 2011, imobilul din str. Edgar Quinet nr.6 / 2012) şi fişele UIA/DoCoMoMo ale obiectivelor (2013); studii istorice şi arhitectural-urbanistice de evaluare sau fundamentare PUZ, elaborate în vederea intervenţiei asupra unor clădiri monumente istorice sau în zone protejate; studii de cercetare a fenomenului arhitectural din epoca modernă şi contemporană (în particular eclectismul Beaux-Arts, stilul neoromânesc, modernismul interbelic şi estetica Art Deco); granturi de cercetare individuale (Getty-NEC / Bucureşti, Open Society Foundation /Praga) şi colective (CNCSIS); coordonare a unui program de cercetare româno-italian pe teme de restaurare (workshopuri anuale şi prelegeri – din 2010); participări la conferinţe/seminare naţionale şi internaţionale; autor al expoziţiei Micul Paris – arhitectură şi urbanitate (Bucureşti, Sala Dalles, 2006 şi Luxemburg, Abbaye de Neumunster, 2010). Publicaţii: Ornamentul – temă şi variaţiuni (Ed. Univ. “Ion Mincu”, 2005);

Art Deco sau modernismul bine temperat / Art Deco or Well-Tempered Modernism (Ed. Simetria, 2009); numeroase contribuţii în volume colective (la editurile Simetria, „Ion Mincu”, ICR, Carsa Edizioni / Pescara, EAAE / Leuven) şi articole în reviste de specialitate (Arhitext Design, Arhitectura, Revista Monumentelor Istorice) sau în publicaţii culturale (Dilema Veche, Secolul XX). Premii/distincţii: Nominalizare la Bienala de Arhitectură 2010 pentru volumul Art Deco sau modernismul bine temperat. (prin amabilitatea d-nei arh. Mihaela Criticos) (S.T.) CRIVĂŢ, ANA MARIA (n. 1954, Bucureşti) Studii: IAIM, dipl. 1979. Lucrări: Judecătorie cu o sală, proiect tip - şef proiect; Club muncitoresc 400 locuri, proiect tip – şef proiect; Studiu clădiri pentru familii comasate în mediul rural – şef proiect; Studii cămine culturale în mediul rural – şef proiect. Concursuri: A participat la Concursul UTC – Casa Tineretului, proiect premiat. [*] (O.M.) CROCOS, Eugen (n. 1919, Chişinău) Studii: IAIM, dipl. 1953. Funcţii: A ocupat funcţia de proiectant în cadrul IPC, Trust 1 Construcţii Bucureşti (1947-1950); În cadrul IPROCHIM (1950 – 1953) a ocupat funcţia de arhitect proiectant. Lucrări: hală industrială (1952); clădiri şi pavilioane (1952); uzina de sodă nr. 2, Ocna Mureş;

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 134


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

-fabrica de tananţi, jud. Argeş; cariera Piatra Secuiului; sistematizarea uzinei chimice din Ocna Mureş; distileria Dărmăneşti; proiectare fabrică aluminiu (1953). [*] (O.M.) CROITORU (JEBEREAN), Mariana (n. 1960, Lugoj, jud. Timiş) Studii: IAIM, dipl. 1985; a lucrat în timpul studenţiei cu arhitecţii Victor Ivaneş şi Mircea Alifanti. Este doctor al Universităţii de Arhitectură „Ion Mincu” (2013), cu teza Arhitectura de interior în România în prima jumătate a secolului XX (coordonator ştiinţific prof. dr. arh. Sorin Vasilescu). Lucrări: După absolvire a fost repartizată la Buzău, iar din martie 1987 a lucrat în cadrul Institutului „Carpaţi Proiect” unde a participat la elaborarea unor lucrări complexe în calitate de colaborator sau şef de proiect: Casa Poporului – decoraţii interioare Corpuri A, C ŞI E (1987-1989); Vila George Enescu, Cumpătu-Sinaia – consolidare, restaurare (1991); reamenajare Sediul Asiban, str. M. Eminescu, nr.45, Bucureşti (1994); Palatul Parlamentului – modernizare spaţii reprezentative Corp C (1998) şi modernizare şi completare birouri „Centrul Regional pentru Combaterea Infracţiunii Transfrontaliere“ (S.E.C.I.) (1999); sediul Asiban, bd. Marăşti, nr. 2, Bucureşti –amenajare (2003). -Biblioteca Naţională, bd. Unirii – reproiectare corpuri A, F1, F2, B (2004 2006). Din anul 1997, este asociat al unei firme de proiectare, în cadrul căreia a realizat, în calitate de autor, numeroase proiecte

dintre care menţionăm: locuinţe unifamiliale în Bucureşti: str. Nuvelei (2003), intr. Platon (2005), în PopeştiLeordeni (2004); amenajare spaţiu comercial Joy Sport Performance, şos. Ştefan cel Mare, Bucureşti (2005); mansardări, extinderi şi reamenajări locuinţe în Bucureşti: str. Thoma Ionescu nr. 8 (arh. Gheorghe Simotta) (2006), str. Theodor Dragu, nr. 47 (2007), str. Dumbrava Roşie, nr. 26 (2011); Clădire administrativă - Borcea, jud. Călăraşi (2010). Activitate didactică: Din anul 2006 este cadru didactic universitar, având calitatea de îndrumător de atelier de proiectare şi diplome. Activitate ştiinţifică: A participat la contracte de cercetare ca director de proiect (Biblioteca Naţională – corp A) şi a organizat expoziţii de fotografie de arhitectură. (prin amabilitatea d-nei arh. Mariana Croitoru) (M.C., S.T.) CRUŢESCU, Ruxandra (n. 4 septembrie 1961, București) Studii: IAIM, dipl. 1989 ; doctorat în arhitectură la UAUIM. Activitate didactică: Ruxandra Cruţescu este conferenţiar doctor arhitect la Facultatea de Arhitectură, Universitatea „Spiru Haret”, din Bucureşti. Funcţii: șeful Departamentului de Dezvoltare cercetare-inovare al firmei Passivhaus, din Bragadiru , al cărei fondator este. Participantă activ la viaţa comunităţii știinţifice naţionale şi internaţionale, din 2012, Ruxandra Cruţescu este membră în Consiliul Congresului Mondial al Energiei Regenerabile - WREN (Denver), iar în 2013 a devenit, de asemenea, membru în

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 135


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Comitetul Internaţional de Coordonare al acesteia. Lucrări: Activitatea sa profesională este orientată spre proiectarea și executarea clădirilor eficiente energetic, ecologice și nepoluante, cu respectarea standardelor clădirilor pasive energetic. Printre rezultatele activităţii ei, remarcăm prima casa pasivă română, în 2004, la Burluşi (judeţul Argeş), prima clădire de birouri pasivă din România (2500mp), în 2007, la Bragadiru (judetul Ilfov). Toate clădirile proiectate de Ruxandra Cruţescu sunt bazate pe conceptele energiei regeneralabile. A reabilitat energetic numeroase clădiri (case familiale , grădiniţe, școli , primării, birouri etc.). Principala realizare este de punerea în aplicare în România a unui nou sistem de construcţie pentru clădiri ecologice și pasive, eficiente energetic: SOLMARC – soluţii de construcţii rezidenţiale eficiente energetic utilizând cofraje termoizolante înglobate din Neopor, care sunt produse la Bragadiru, judetul Ilfov. Ruxandra Cruţescu este organizator al Zilelor Energiei în mai multe instituţii și al Conferinţei ECOARCHITECT. Publicaţii: Contribuţia la activitatea știinţifică constă în aprox. 80 de articole publicate în diverse reviste știinţifice sau cu ocazia unor conferinţe știinţifice naţionale și internaţionale și o serie de cărţi având ca subiect principal arhitectura ecologică , dezvoltarea durabilă în materie de arhitectură , utilizarea energiilor regenerabile în clădiri și arhitectură, în scopul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și de a proteja natura. (prin amabilitatea d-nei arh. Ruxandra Cruţescu) (S.T.) CUCU, Dimitrie Nicolaie (n. 9.05.1907, Sinaia – m. 1994) Studii: Şcoala Superioară de Arhitectură

din Bucureşti, dipl. 1934; între anii 1935 – 1937 este bursier la Şcoala Română din Roma. În timpul studenţiei lucrează în atelierul arhitectei Henrieta Delavrancea Gibory. Funcţii: După bursa de studii in Italia, încheiată strălucit în 1937 (diploma a statului italian pentru lucrarea Locuinţe medievale la Viterbo), a fost angajat la CFR, Ministerul Cultelor şi Artelor şi Ministerul Informaţiilor. Ocultat după 1948, discreţia l-a facut să-şi transfere interesul către profesorat, către activitatea ştiintifică şi către realizarile artistice, activind până în 1968 la Institutul Proiect Bucuresti şi la Facultatea de Arhitectură. Lucrări: A construit câteva imobile în Bucureşti, printre care: vilele: Stoenescu, str. Ştirbei Vodă, nr. 85 (1936); Gaef, str. Roma (1940); Prodanaff, Aleea Popovici (1940); Vinţu (str. Schitul Darvari), în stilul „Carol al II-lea”; Imobil birouri şi apartamente – Casa de pensii a artiştilor lirici, str. General Berthelot (1937) în colaborare cu arh. I. Davidescu – azi Institutul Italian; Imobil de locuinţe al Casei de Pensii a Casei de Consemnaţiuni, Splaiul Unirii (1939) – azi IEFS (împreună cu Constantin Gheorghiceanu – lucrare remarcabilă în stil Art Deco clasicizant). „Specificul acestei lucrări constă în liniile de forţă verticale ale coloanelor dorice solide, înalte cât şase niveluri; ele cuprind, chiar peste capiteluri, metope cu profiluri de zei romani, fiind susţinute, la bază, de registrul vitrinelor înclinate ale birourilor de la parter.“ (Daniela Tutunea, Nicolae Cucu, un maestru al arhitecturii romaneşti). Alte lucrări: Complexul cinematografic Buftea (19461959, în colaborare cu arh. Stan Bortnowschi). A mai colaborat şi la Opera Naţională (1953) – decoraţia interioară (autor arh. Octav Doicescu); Casa Presei (1955); Mausoleul din Parcul Libertăţii (azi,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 136


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Parcul Carol I)(1964, coautor Horia Maicu); Teatrul Naţional (1972, autor Horia Maicu) – amenajări interioare – toate în Bucureşti. În 1943, arhitecţii Nicolae Cucu și Zoe Ricci au realizat decorurile pentru o amplă colecţie de artă plastică românească, expusă la Kunsthalle din Berna, din iniţiativa ministerului Propagandei. Activitate didactică: Între anii 1946 – 1973, a predat la Institutul de Arhitectură din Bucureşti cursul de „Mobilier şi artă decorativă”. Pe lângă arhitectul funcţionalist cu înclinaţii artistice şi tehnice, s-a manifestat şi ca pictor şi ebenist, dar şi ca profesor şi elaborator de cursuri (materiale de construcţii, desen şi istoria arhitecturii). Publicaţii: Din activitatea publicistică sunt de menţionat: Studiul casei medievale din regiunea Viterbo (1938premiul UAR); Alvar Aalto (1971premiul UAR) – în volumul intitulat Mari arhitecţi; Evoluţia mobilierului locuinţei (1974 - premiul UAR). Premii: În 1954 este distins cu Ordinul Muncii clasa a III-a. (V.Ţ., S.T.) CUCU, Romulus (n. 1940, Reşiţa) Studii: IAIM, dipl. 1970. A activat în decursul carierei sale la Inspectoratul General de Stat pentru Construcţii. Funcţii: A ocupat funcţia de inspector cu calitatea lucrărilor de construcţii (municipiul Bucureşti, jud. Ilfov). Lucrări: Sistematizare cartiere locuinţe: Satu Mare, Baia Mare, Sighet (coautor); Sistematizare: Cavnic, Strâmbu Băiuţ, Tg. Lăpuş, Carei (şef proiect); Blocuri locuinţe: Satu Mare, Baia Mare, Cavnic, Tg. Lăpuş (şef proiect); Casă oaspeţi Târgu Lăpuş (şef proiect); Cantină cu 900 locuri la Cavnic (şef proiect); Spital TBC la Baia Mare (coautor);

Reamenajare castel Livada (şef proiect); Grafică publicitară şi autor de coperţi la editurile Academiei, Tehnică, Industria Uşoară. [*] (R.N.) CUIMDJOGLU, Nicolae (n. 1939 – m. 2002) Studii: IAIM, dipl. 1964 Lucrări: A profesat la Constanţa, unde dintre lucrările executate se pot aminti: Staţiunea Turistică „Venus” – plan general (1968); Hotelul şi restaurantul „Ileana”, staţiunea Venus (1969); Hotelurile: Sanda; Corina; Rodica staţiunea Venus (1969); Hotel „Dana” – staţiunea Venus (1970). Din anul 1974 s-a stabilit în Grecia, unde a realizat imobile de locuinţe şi de birouri, în mai multe amplasamente din Atena. (V.Ţ.) CULCER, Radu Nicolae (n. 15.11.1884, Târgu Jiu - m. 1958) Studii: Şcoala Tehnică Superioară din Munchen, specialitatea Arhitectură. Dipl. 1908. Funcţii: În 1908, a revenit în ţară, unde a lucrat la Direcţia generală CFR (19081919) şi din 1919 până în 1943 la Ministerul Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (pensionat în anul 1943). A ocupat funcţia de inspector general clasa I în corpul tehnic al MLPC. Lucrări: Una dintre cele mai importante lucrări ale sale este Palatul Societăţii funcţionarilor primăriilor din municipiul Bucureşti (în colaborare cu arh. Ioan Roşu). Aflat în str. Batiştei nr. 14, cunoscut după război ca sediul ARLUS, iar în prezent ca sediul ARCUB, cuprinde o sală de festivităţi de 400 m.p., cea mai mare din Bucureşti la data construcţiei (19321933). De numele Radu Culcer sunt legate numeroase construcţii în Bucureşti şi

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 137


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

provincie: cinematograful Fantazio din str. Batiştei, garajul Leonida din Piaţa Victoriei, amenajarea interioară a Palatului Poştelor din Cal. Victoriei, casele verişoarelor sale Ana Petrescu şi Vera Schileru din str. Romei nr. 3 şi 5 (toate în Bucureşti), reconstrucţia conacului de la Bălceşti (1936), jud. Argeş şi multe alte construcţii publice şi particulare. Clădirile sale sunt spaţioase, interioarele luminoase şi scările confortabile, după cum remarca ing. Gabriel Culcer în Monografia familiei Culcer. Alte lucrări: spital lângă tunelul AzugaBuşteni. [*] (R.N.) CULESCU, Alexandru P. (n. 1923, Băileşti-Dolj - m. 1991) Studii: Facultatea de Arhitectură din Bucureşti, de unde obţine diploma în anul 1951. Lucrări: A colaborat la proiectarea unor obiective social – culturale şi industriale din Bucureşti şi din ţară. Dintre acestea se remarcă: Dotări social culturale la Fabrica de Ciment din Turda şi Oţelul Roşu; Blocuri de locuinţe pe str. Dionisie Lupu şi str. Academiei din Bucureşti; Depozitul Bibliotecii Academiei; Amenajarea Parcului Tonola din Bucureşti; Casa de Cultură din Militari, Bucureşti; -Şcoli cu 24 de clase pentru mai multe amplasamente în Bucureşti. A fost colaborator la proiectul Institutul de Cercetări şi Încercări Materiale de Construcţii, Bucureşti (1950), colaborator colectiv proiectare Casa Scânteii (iunie 1950-1953). Activitate didactică: Din anul 1959, a fost profesor la Şcoala Tehnică de Arhitectură din Bucureşti, unde a predat Geometria Descriptivă, Detalii de Construcţie şi Arhitectură Generală. Publicaţii: S-a manifestat, în afara profesiei, ca autor de texte în versuri pline de

haz, prezentator, comentator şi interpret în spectacole sau la radio. A colaborat la editarea unui curs de Geometrie Descriptivă în anul 1963. (V.Ţ.) CULINA/CULINĂ, Arghir (n. 15 iulie 1883, Hrupisti Gramos, Grecia – m. 1972, Bucureşti) Studii: Urmează cursurile primare şi liceale în Macedonia grecească, apoi aromânul Arghir Culina se mută cu familia în Bucureşti, unde studiază la Şcoala Superioară de Arhitectură, pe care o absolvă în anul 1909. Funcţii: Îşi începe cariera în 1905 ca desenator pentru expoziţia din Dealul Filaret, apoi ca desenator la diverşi arhitecţi, pentru a-şi câştiga existenţa. În 1908, a fost angajat desenator la Societatea Imobiliară, iar din 1909 a continuat ca arhitect cercetător pentru planurile hotelului Luvru (astăzi Capitol), situat în Calea Victoriei, colţ cu str. Sărindar, planurile pentru Hotelul Victoriei în faţa Palatului Telefoanelor, cu 300 camere, 300 de băi. Între anii 1909 – 1917, a fost arhitect proiectant la diverşi arhitecţi; între 1917 – 1946 activează ca arhitect în Ministerul Economiei Naţionale; între 1920 – 1948 este arhitect la Societatea de Asigurare Dacia România; din 1950, lucrează în Academia PPR ca arhitect principal, exclus, apoi reprimit ca angajat la biroul tehnic al Academiei, cu jumătate de normă, ca diriginte de şantier la 5 construcţii ale Institutelor Academiei, unde a activat până în 1.11.1966. A ocupat funcţia de arhitect la Ministerul Economiei Naţionale. Lucrări: După 1919, a proiectat câteva sute de clădiri: locuinţe particulare,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 138


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

blocuri, hoteluri, internate, şcoli, garaje, fabrici industriale, vile în staţiunile climaterice, monumente comemorative, observatoare etc. Apoi desfăşoară o vastă activitate, lucrările sale fiind, la început de orientare eclectică sau neoromânească, dar după anul 1927 se raliază căutărilor de arhitectură modernă care se impun în epocă, realizând unele din cele mai echilibrate lucrări de factură modernă, cum sunt în Bucureşti: Hotelul „Luvru” (azi Hotel „Capitol”), Calea Victoriei, nr. 29, (1911-1912) – remodelare şi extindere; Hotel „Palace” (azi Hotelul „Cişmigiu”), bd. Elisabeta, nr. 6, (191213), structura fiind semnată de inginerul aromân Nicolae Nacu Pissiota, văr cu arhitectul şi proprietar al hotelului; Hotel „Union” (azi centru de afaceri), str. Ion Câmpineanu, 11 (1932) – una dintre principalele imagini Art Déco ale Bucureştiului; Vila Emil Prager, str. Paris 47 (Piaţa Quito)(1932); Imobil de locuinţe Asociaţia Dacia România, str. J. L. Calderon 36 (1931-1933); -Hotel „Liric” (azi, Hotelul „Opera”), str. Ion Brezoianu 37 (1935); Hotel „Ambasador”, bd. Magheru (1939), probabil cea mai cunoscută operă a arhitectului, construit pe terenul fostului Garaj Mihăescu pentru C. Mihăescu şi pentru autor însuşi. Alte lucrări de semnalat, unele de utilitate publică, sunt: Tribunalul din Piteşti (1927); Şcoală normală şi internat la Predeal (1936); Palatul Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini, Calea Victoriei, 133, Bucureşti (1938), demolat în anul 2010; Hotel „Negoiu” (fostul Hotel „Stănescu”) – supraetajare a unei construcţii vechi căreia i s-au adăugat 4 etaje, str. Ion Câmpineanu, 13, Bucureşti (1928-1929) – azi sediu bancar. Tot în Bucureşti, în prima perioadă a mai realizat: Căminul Studenţilor Medicinişti, Splaiul Independenţei, 48 (anii 1920); Locuinţa şi atelierul pictorului aromân

simbolist Kimon Loghi, str. Viişoarei, 8 (1923); Hotel Paris (azi, Hotel Muntenia), str. Academiei, 21 (1927) – imobil de tranziţie stilistică de la neoromânesc la Art Déco. Imobile de locuinţe realizate: str. Hristo Botev, 3 (proiectat pentru sine, arhitectul fiind şi dezvoltator imobiliar, 19251928); bd. Ferdinand, nr. 5; bd. Elisabeta 24, (1929); bd. Kogălniceanu, 35, (1931); str. Cantacuzino, 36, (1931); Calea Şerban Vodă (1934); Calea Dorobanţilor 43, (1939); Aleea Alexandru, 39B (anii 1930), Vila Aurel Mincu din bd. Dacia, colţ cu str. Aurel Vlaicu (1916-1918) situată în Parcelarea Ioanid, Casele Deleanu, Emil Prager, g-ral Burghele, Mihail Mihăescu etc. Alte lucrări: Hotelul Popescu din Craiova (1935); Casele Grigore Coandă din Piteşti (1928); Garaj auto Mihăescu, str. dr. Felix, 36 (anii 1920) – Bucureşti. Prin ampla sa activitate constructivă, Arghir Culina a îmbogăţit Bucureştiul cu repere de arhitectură modernă, de calitate. Premii/ distincţii: În anul 1926 a câştigat Premiul III la concursul pentru „Localul Asociaţiei Inginerilor din Industria Minieră”. În 1942 arhitectul e numit membru al Ordinului „Steaua României” în grad de ofiţer de regele Mihai I. (V.Ţ., R.N., S.T.) CULURI, Giovani Studii: Născut în Corfu (Grecia) a făcut studiile de arhitectură la Academia de Arhitectură din Veneţia. Funcţii: În România a fost arhitect la CFR si la Ministerul de Interne. Lucrări: banca Prevederea din Tecuci; vila Cincu din Tecuci, castelul Negroponte din Mărăşeşti. (V.Ţ.) CURAGEA, Anton (n. 12.02.1895, comuna Chiselet - ?) Studii: Şcoala Specială de Arhitectură

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 139


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

din Paris, dipl. 1927; şi-a echivalat diploma la Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti, în anul 1929. Funcţii: arhitect şef de serviciu şi proiectant la DSDM Dinamo (19411947); arhitect proiectant la RATA aut. Auto Transport (1948-1950); arhitect proiectant la MAI (1950-1952); arhitect proiectant la MSS) Ministerul Securităţii Statului, 1953). Lucrări: Casa de raport pe str. Matei Milo (1922, în biroul arh. Guţă Davidescu); clădire administrativă şi Fabrică de Ţesătorie în Cluj, ca o întregire a ansamblului fostului Muzeu Arheologic al Ardealului (1923-1924); o catedrală pentru sicilienii din Mar del Plata, în America de Sud (1927, studii, planuri de execuţie şi detalii); locuinţe mici şi mijlocii, vile în staţiuni climaterice, crame (1929-1936); proiecte de execuţie şi dirigenţie de şantier pentru case de raport, blocuri str. Gogu Cantacuzino colţ cu Masaryk (Bucureşti, 1938-1939); diferite proiecte de blocuri neexecutate (Ploieşti, 1939, 1949); clădiri administrative şi ateliere, garaje, hangare de avioane, aerogări (19411947); autogaraje RATA în toată ţara (1948-1950); clădiri administrative MAI şi MSS (1950-1953). Activitate ştiinţifică: articol despre construcţii de garaje mari şi mici, în revista Tehnica în Construcţii, 1951). (R.N.) CUREA (IUGA), Viorica (n. 23 martie 1936, com. Dărâmaţi, jud. Buzău) Studii: IAIM, dipl. 1959. Funcţii: arhitect proiectant la IAL Tudor Vladimirescu din noiembrie 1959; arhitect proiectant în Institutul De Proiectări Transporturi şi

Telecomunicaţii din iunie 1960; arhitect şef al oraşului Oneşti în 1964. În primii ani de activitate ca arhitect, a lucrat la Institutul de Proiectări al Ministerului Transporturilor. Din anul 1964 până în anul 1975 a fost arhitect în cadrul Direcţiei Tehnice de Investiţii din Primăria Capitalei. Între anii 1990 şi 1998 a fost arhitect consultant şi membru în Consiliul de Administraţie la O.N.G. – „S.O.S.” - Satele copiilor din România, aparţinând de S.O.S. – Kinderhof Internaţional din Austria. Sub egida acestei organizaţii sau construit două aşezăminte pentru copii aflaţi în dificultate, unul în Bucureşti şi altul la Cisnădie. În anul 2012, a devenit Preşedinte al Uniunii Arhitecţilor din România. Lucrări: Odată cu înfiinţarea Întreprinderii Metroul Bucureşti, în anul 1975, s-a implicat în realizarea acestui obiectiv participând la realizarea, până în anul 1989, a staţiilor de pe Magistralele 1 şi 2, fiind autoarea staţiilor „Izvor” (1979, etapa iniţială arh. Alin Negoescu) şi „Gara de Nord” (1987). Alte lucrări: Lucrări de reamenajare imobilele din str. Udricani 27, Bd. Republicii (Carol) 54, str. Paleologu 1820; grădiniţa de copii str. Foişoreanu 113, Siminocului 16 etc.; Lucrări proiectate şi executate - staţie de recepţionare a cărbunelui Schitul Goleşti, anexe CFR staţia Jirovu şi Comanda, 1959; staţii de radio-relee (coautor); Oficii PTTR Valea Prahovei 1961: Sinaia, Predeal, Buşteni, Breaza, Dârste, Dâmbul Morii, Timişul de Sus. Publicaţii: Arhitecţi în timpul dictaturii – Amintiri (coordonator de proiect), Bucureşti, 2005. Premii: Pentru lucrările executate la obiectivul Metrou (tronsonul I, Magistrala I) a primit Premiul Uniunii Arhitecţilor în anul 1979 şi Premiul Academiei în anul 1981. (V.Ţ., R.N., S.T.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 140


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

CURINSCHI – VORONA, Gheorghe (n. 1922, Vorona, judeţul Botoşani - m. 1996) Studii: FA, Bucureşti, dipl. 1951. Activitate didactică: Îşi dedică activitatea cercetărilor de istorie a arhitecturii universale şi româneşti, fiind cadru didactic, din anul 1958 la Catedra de Istorie a Arhitecturii din Institutul de Arhitectură din Bucureşti. După pensionarea arh. Grigore Ionescu, devine şeful catedrei, până în 1990, când devine Preşedintele Comisiei Monumentelor Istorice. Tot aici a predat şi cursul de Restaurare a Monumentelor, domeniu în care s-a preocupat de elaborarea unei teorii ştiinţifice a restaurării patrimoniului arhitectural şi urbanistic, bucurându-se ca specialist, de recunoaştere în ţară şi străinătate. Publicaţii: A publicat lucrări de referinţă cum sunt: Arhitectură, urbanism, restaurare (1997); Centrele Istorice ale Oraşelor (1967); Restaurarea monumentelor (1968); Capitolul despre Viollet le Duc din volumul Mari arhitecţi (1971); Istoria arhitecturii în România (1981); Istoria universală a arhitecturii – 3 volume (1977 – 1986); Introducere în arhitectura comparată (1991); Roma– cetate eternă (1971); Veneţia (1972). Premii: Pentru primele volume din Istoria universală a arhitecturii, autorul a primit, în anul 1982, premiul Academiei Române. Expunerile sale la cursul de Istorie a Arhitecturii Universale, însoţită în anii 1960 de primele diapozitive color, realizate în cadrul unor călătorii de studii în Grecia, Italia şi Turcia, au avut un deosebit rol formativ în pregătirea viitorilor arhitecţi, oferind o perspectivă

istorică procesului arhitecturii. (V.Ţ.)

de

elaborare

a

CZEKELIUS, Otto (n. 21.08.1895, Sibiu m. 21.03.1974, Sibiu) În Primul Război Mondial a avut gradul de locotenent şi a luptat în „Compania Sibiu” călătorind în diverse regiuni ale Imperiului Austro-Ungar, colecţionând desene. Studii: Urmează cursurile liceale ale Colegiului Brukenthal din Sibiu studiind apoi arhitectura la Politehnica din München de unde în 1919 pleacă spre Politehnica din Berlin-Charlottenburg. Funcţii: Între 1967 şi 1972 este numit arhitect şef al oraşului Sibiu coordonând o campanie de restaurare a faţadelor din Piaţa Mică din Sibiu. Lucrări: După încheierea studiilor la Berlin (Charlottenburg), a plecat în 1922 la Madrid, câştigând premiul al doilea la concursul de modernizare şi sistematizare. Lucrează cu prof. arh. Breslauer, atât la Berlin, cât şi în Spania. Trăieşte până în 1943 în Spania unde a devenit arhitectul oraşului Madrid între 1925-1936. În anul 1929 autorităţile din Madrid şi Institutul Naţional Geografic din Spania (Instituto Geográfico Nacional) au întocmit Planul Oraşului Madrid la scara 1:2000 («Plano de Madrid 1:2.000»). Lucrările grafice au fost executate de Otto Czekelius si Francisco Garcia Mercadal. Participă la proiecte de sistematizare în oraşe precum Zagreb şi Sevilla. A colaborat şi cu un studio de film producând printre altele, desene animate. Se înrolează ca voluntar în Războiul Civil spaniol în cadrul armatei republicane,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 141


Dicţionar al arhitecţilor români (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C

Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

fiind arestat pentru un an, la sfârşitul războiului pentru convingerile sale republicane. În anul 1943, se întoarce la Sibiu unde va fi angajat drept cercetător la Muzeul Bruckenthal unde lucrează la mai multe monografii ale artiştilor germani. Luptă pentru salvarea clădirilor medievale de pe latura nordică a Pieţei Mari ce se doreau a fi demolate de către regimul comunist pentru a fi înlocuite de blocuri turn. A salvat de la demolare şi Sinagoga din Sibiu construită între anii 1898- 1899. Restaurări şi renovări: palatul Bruckenthal, Bastionul Haller, Casa meşteşugarilor şi alte monumente şi ansambluri arhitecturale din vechiul centru al Sibiului. Publicaţii: Publică peste 50 de articole şi studii despre arhitectura Sibiului. În 1970 scrie un serial despre istoria Sibiului în ziarul Neuer Weg. Schriften aus dem Nachlaß. Zur Baugeschichte von Hermannstadt, Editura Kriterion, Bucureşti, 1985; Das alte Hermannstadt Veduten und Stadtpläne aus vier Jahrhunderten în colaborare cu Hermann Fabini, Editura Monumenta, Sibiu, 2007; Antiguas sinagogas de España, în: Arquitectura, XII, Madrid, 1931. Arh. Hermann Armeniu Fabini relatează spusele arh. Otto Czekelius cu puţin timp înainte de a muri: ”Ce am reuşit să împiedic a fost mai important decât ce am realizat.” În amintirea sa, una din sălile Universităţii româno- germane din Sibiu poartă numele de Sala Otto Czekelius. (R.N.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 142


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

CLĂDIRI ARHITECTURĂ CIVILĂ ACADEMII ACADEMIA DE ÎNALTE STUDII COMERCIALE Pţa. Romană, nr. 6 Monument istoric - cod LMI - B-II-m-B19579. Clădirea a fost proiectată în 1926 de arhitecţii Edmond van-Saanen Algi şi Grigore Cerkez. Aliniamentul acesteia urmăreşte curbura Pieţei Romane. Faţada principală, într-o arhitectură clasică, are o colonadă dorică pe două niveluri. Academia dispune de 3 amfiteatre şi o aulă mare, decorată cu o frescă de Cecilia Cuţescu-Storck. În 1969, instituţia de învăţământ a fost extinsă cu un nou corp pe bd. Dacia, şi ulterior pe Calea Dorobanţilor de un colectiv condus de arh. Cleopatra Alifanti. (V.Ţ.) ACADEMIA DE STUDII POLITICE „LEU” bd. Iuliu Maniu, nr. 1 Construit pentru formarea cadrelor partidului comunist, edificiul realizat în 1975 de un colectiv condus de arh. Constantin Rulea, constituie o îndrăzneaţă tratare a unei instituţii de învăţământ, într-o arhitectură tranşant modernă atât în concepţia spaţială interioară, cât şi ca expresivitate exterioară. (V.Ţ.) ACADEMIA MIHĂILEANĂ - IAŞI Prima şcoală superioară românească din Moldova (1835-1847), înfiinţată la Iaşi, sub domnia lui Mihail Sturza, prin strădania arh. Gheorghe Asachi. Între 1838-1845, la catedra Arhitectură şi Inginerie a Academiei Mihăilene, a fost

profesor arh. Alexandru Costinescu. De menţionat că primul manual de desen şi arhitectură în limba română a fost publicat în 1836, de Carol Valstain sub titlul de „Elemente de Desen şi Arhitectură“, la Bucureşti. (V.Ţ.) ACADEMIA ROMÂNĂ Calea Victoriei, nr. 125, Bucureşti Monument istoric - cod LMI - B-II-m-A19866.01. Înfiinţată în 1866, Academia Română s-a instalat în 1896 în casa Cesianu, de pe Calea Victoriei, pe latura de nord a unui parc. În acest parc s-a realizat în 1938, sediul Bibliotecii Academiei, după proiectul arh. Duiliu Marcu, după ce în 1928 s-a ridicat primul depozit pentru Bibliotecă - arh. Ştefan Balş. Ansamblul a fost amplificat în 2001, prin construirea unui nou corp spre bd. Dacia, de către un colectiv condus de arh. Romeo Belea. (V.Ţ.)

ACTIVITATE ARHITECTURĂ

PUBLICISTICĂ-

Odată cu apariţia din 1861 a REVISTEI ROMÂNE DE ŞTIINŢE, LITERE ŞI ARTE fondată de Alexandru Odobescu şi arhitectul Dumitru Berindei, au început să fie dezbătute şi problemele arhitecturii. Din 1877 au apărut cateva numere dintr-o publicaţie care aprofundează aspectele tehnice legate de construcţiile din România, şi anume: REVISTA SOCIETĂŢII DE ARHITECŢI ŞI INGINERI a cărui director a fost arhitectul Mihai Capuţineanu. Din revistă au apărut doar 3 numere. Prima publicaţie în care s-au dezbătut sistematic problemele arhitecturii a fost însă ANALELE ARHITECTURII ŞI ALE ARTELOR CU CARE SE LEAGĂ, apărută între 1890 și 1895 sub îngrijirea arhitectului Ion N. Socolescu.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 143


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Mai târziu, în 1906, s-a înfiinţat revista ARHITECTURA de către Societatea Arhitecţilor Români, sub conducerea arhitectului George Sterian, din care au apărut cu o periodicitate variabilă 93 de numere, până în 1944: în 1906-2 numere, în 1916-2 numere, în 1919-un număr dublu, în anii 1924, 1925, 1926, 1930, 1931-1933, 1934- câte un număr, în anul 1935-4 numere, în 1936 şi 1937câte 3 numere, în 1938-2 numere, în 1939, 1940, 1941, 1942 - câte 4 numere, iar pentru 1943-1944 un singur număr. În paginile revistei au fost prezentate realizări ale arhitecţilor, precum şi dezbateri privind protejarea monumentelor istorice, dificultăţile învăţământului de arhitectură, statutul arhitectului în societate, probleme organizatorice, concursuri de arhitectură şi informaţii tehnice. Mai consecventă în apariţii a fost revista „BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE”, începând din 1908 până în 1945. În cadrul presei de specialitate interbelice poate fi inclusă şi prezenţa MONITORULUI UNIUNII ORAŞELOR, care a apărut între 1923 și 1942, modificându-şi la un moment dat numele în URBANISMUL, avându-l ca animator principal pe arh. Cincinat Sfinţescu. Tot în rândul publicaţiilor legate de arhitectură poate fi amintit şi CURIERUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI AL LICITAŢIILOR care a apărut din 1923, avându-i ca directori pe arhitecţii Constantin Hârjeu şi Iorgu Ciortan. Tot în rândul publicaţiilor interbelice sunt de semnalat: revista CĂMINUL, publicaţie trimestrială avându-l ca director pe arh. Florea Stănculescu, care a apărut între 1928 și 1930, precum şi SIMETRIA, revistă de artă şi arhitectură, editată între 1939 și 1947 de arh. George Matei Cantacuzino, arh. Octav Doicescu, arh. Paul Emil Miclescu şi

filosoful Mathyla Ghika. O apariţie de scurtă durată a avut din 1919, REVISTA DE ARHITECTURĂ ŞI CONSTRUCŢIE, editată de arhitecţii Spiridon Cegăneanu şi Constantin Iotzu. În perioada comunistă, revista ARHITECTURA, înfiinţată în 1906, a apărut în 1952 sub egida Uniunii Arhitecţilor cu titlul ARHITECTURA R.P.R., până la nr. 4/1965 când din titlu s-a scos specificaţia R.P.R. Începând cu anul 1959 a apărut cu regularitate de 6 numere pe an, avându-l ca redactor șef, până în 1971, pe arh. Marcel Melicson. În anul 1975, revista ARHITECTURA, avându-l ca redactor şef între 19721981, pe arh. Mircea Lupu, a primit premiul III la Concursul revistelor de arhitectură de la Madrid. Între 1982-1989, redactor al revistei a fost arh. Ştefan Radu Ionescu. După 1990, sub diferite conduceri ale redacţiei, revista ARHITECTURA a apărut în continuare ajungând cu o numerotare din 1906 la nr. 642 în 12/2012. În lipsa accesului la reviste străine de specialitate, în perioada 1970-1980, au apărut, editate de CSCAS. BULETINE DE INFORMARE TEHNICĂ (BIT) cu spicuiri din actualitatea arhitecturală din străinătate şi din ţară. După 1990, s-a lărgit şi sfera publicaţiilor de arhitectură. Astfel apare cu regularitate din 1992 revista ARHITEXT, redactor şef fiind arh. Arpad Zachi, iar din noiembrie 2001 apare revista IGLOO - Habitat de arhitectură, redactor şef arh. Bruno Andreşoiu, cu 10 numere pe an. La Timişoara apare din 2000, trimestrial DE ARHITECTURA sub coordonarea arh. Adrian Florin Ionașiu, iar la Cluj apare, din 2006, revista de cultură urbană ORAŞUL, avându-l ca director general pe arh. Ionel Vitoc. (V.Ţ.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 144


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

ADMINISTRAŢII FINANCIARE Dintre arhitecţii generaţiei noi care își fac apariţia după război în peisajul arhitecturii românești face parte și Statie Ciortan. Acesta s-a remarcat în special prin proiectarea sediilor administraţiilor financiare din București și din mai multe judeţe ale ţării. Edificiile acestea reprezintă o expresie a proiectelor tip, singurele de acest gen care au fost destinate autorităţilor publice în perioada interbelică. Raritatea extremă a apariţiilor proiectelor tip în arhitectura românească dintre cele două războaie mondiale poate fi explicată prin aceea că, la primul congres al arhitecţilor români, s-a luat hotărârea de a nu se utiliza proiectele tip pentru serviciile publice. În ciuda acestei decizii, Ministerul Finanţelor Publice a permis și chiar a încurajat elaborarea de proiecte tip pentru sediile organelor fiscale din subordinea sa, în întreaga ţară. Aceste clădiri trebuiau să fie omniprezente pe teritoriul statului român, reprezentau o noutate absolută în peisajul programelor de arhitectură, apărând întâia dată după 1918, și urmau să fie construite după unele planuri bine definite. Ministerul Finanţelor Publice a recurs la această soluţie datorită a două considerente importante. În primul rând, exista necesitatea punerii la punct cât mai rapide și cu fonduri cât mai puţine a unei reţele de astfel de instituţii, iar proiectul tip oferea avantajul duratei mai scurte a procesului de construcţie și, în același timp, o economie consistentă a banilor publici cheltuiţi în acest proces. În al doilea rând, administraţiile financiare trebuiau să fie ușor de recunoscut pentru contribuabil. În calitate de arhitect-șef al Ministerului Finanţelor Publice, Statie Ciortan răspunde acestor cerinţe, creând proiectul tip al administraţiilor financiare din toată ţara. În același timp,

proiectul tip al lui Ciortan contribuie din plin la impunerea și concretizarea titulaturii de „stil oficial” a neoromânescului. Din acest motiv, Ciortan este considerat una dintre cele mai importante personalităţi ale stilului naţional, fiind deseori acuzat că sacrifica aspectele funcţionale în favoarea esteticii inspirate din vechea arhitectură feudală românească. Cu toate acestea, chiar dacă era preocupat de respectarea proiectului tip care, evident, reprezenta o rezolvare estetică și compoziţională neoromânească, Ciortan nu neglija deloc problemele funcţionale, căutând permanent soluţii rezonabile ale acestora. De aceea, arhitectul concepe câteva tipologii, pentru cele aproximativ douăzeci de sedii de organe fiscale construite. Aceste tipologii se disting doar în ceea ce privește decoraţia exterioară, deoarece, din punct de vedere al planimetriei și al volumetriei, sunt aproape identice. Astfel, toate clădirile construite cu destinaţia de sedii ale aministraţiilor financiare sunt simetrice și prezintă un corp central puţin ieșit în relief, din planul faţadei principale. În funcţie de planul de situaţie, Statie Ciortan abordează două soluţii distincte: ori creează un volum compact, cu o faţadă principală compusă din două sau trei travee, situate de o parte și de cealaltă a corpului central, ori folosește planul desfășurat, cu o faţadă principală scurtă și două aripi laterale. Această implacabilă utilizare a celor două planuri este atât de limitată încât ajunge să înfăţișeze neoromânescul ca o colecţie de ornamente, și nu un stil arhitectural de sine stătător. Singura clădire din această categorie de edificii care nu se supune acestei logici este sediul administraţiei fiscale din Ploiești, care găzduiește în prezent Tribunalul Prahova. Modelul comun al sediilor

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 145


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

administraţiilor financiare se compune din acoperișuri înalte și goluri ornamentate, la care se adaugă totuși unele variaţii în ceea ce privește decoraţia frizelor. Astfel, uneori este vorba de o decoraţie vegetală abundentă, cum este cazul edificiilor din Pitești sau Buzău, alteori de benzi perpendiculare specifice goticului moldovenesc, ca în cazul unor clădiri bucureștene, din bd. Ferdinand sau din strada Londra, sau de panouri decorative care se aseamănă cu cele folosite în vremea lui Matei Basarab. Acestea din urmă pot fi observate tot în București și la cele două imobile de acest gen din Pitești. Studiul sediilor administraţiilor financiare realizate de Ciortan permite observarea evoluţiei creaţiei acestuia și delimitarea ei în două etape. Prima este marcată de influenţele eclectismului de tip Beaux-Arts, iar cea de-a doua reprezintă o puternică epurare formală, care se bazează pe calitatea volumelor. Ca exemple de lucrări proiectate în prima etapă, pot fi menţionate cele din Buzău și Târgoviște, care, de fapt, sunt, cel mai probabil, chiar primele două opere ale arhitectului, fiind realizate în jurul anului 1920. Vocabularul său se simplifică vizibil începând cu anii 1930. Fără a se îndepărta decisiv de formele specifice artei populare, lucrările sale sunt expresia unei viziuni mult mai eliberate, mai geometriste și raţionaliste, unde, pe alocuri, își fac apariţia motive provenite din arta feudală moldovenească și din Ţara Românească a secolului al XVII-lea. Aceste schimbări de percepţie sunt ilustrate de clădirea din strada Londra, din București, care degajă o atmosferă chiar modernă. Holurile grandioase al acestor construcţii abundă în decoraţie eclectică. Este vorba în primul rând de arcade sprijinite de coloane abundent decorate, de brâuri torsadate și de frize vegetale.

În ciuda acestor elemente ornamentale eclectice, arhitectul încearcă să propună formule capabile să răspundă funcţiunilor edificiilor în cauză. Acesta este și cazul clădirii administraţiei financiare ploieștene, unde holul central poate fi considerat o adevărată reușită. În același timp, asemenea compoziţiei faţadelor, și arhitectura de interior a imobilului din Ploiești, prin soluţiile funcţionale pe care le propune, oferă indicii cu privire la tranziţia dintre prima și cea de-a doua etapă a creaţiei lui Ciortan. Astfel, exemplul cel mai grăitor este sala ghișeelor fiscale. Forma circulară a acesteia permite amplasarea centrală a biroului de informaţii, care are, de asemenea, o formă circulară. (text M.C.)

AEROPORTURI AEROPORTUL INTERNAŢIONAL AUREL VLAICU BUCUREŞTI, BĂNEASA (1948-1952) Clasat monument istoric de categoria A în 2011

Primul aeroport internaţional al României, situat în şos. Bucureşti-Ploieşti nr. 40-44, a fost proiectat de echipa de arhitecţi: Cleopatra Alifanti, Mircea Alifanti, Nicolae Bădescu, Ascanio Damian, Pompiliu Macovei, Al. Şerbescu şi T. Iconomu. Aeroportul Băneasa a funcţionat pentru două decenii ca singurul aeroport internaţional al României. Amplasat în nordul Bucureştiului, între Pădurea Băneasa şi Cartierul Aviaţiei, ansamblul constă într-un corp circular

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 146


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

central şi trei aripi dispuse radial ce conţin: accesul publicului (la vest), accesul spre pistă (la nord-vest) şi accesul de serviciu (la sud-est). Ansamblul respectă caracteristicile arhitecturii oficiale din anii 1930-1940 cu accente moderniste: cupola şi turnul de control. Clădirea are o structura pe cadre din beton armat şi o acoperire în terasă. Corpul central se desfăşoară pe subsol, parter și două etaje ce înconjoară prin cursive holul central circular de distribuţie. Cupola corpului central este perforată la exterior de 12 lunete parabolice iar la interior este formată dintr-o suprafaţă vitrată susţinută de 36 de arce parabolice din beton armat. Etajele adăpostesc spaţii administrative, spaţii destinate telecomunicaţiilor, serviciilor de trafic și personalului navigant. Deasupra corpului principal este amplasat un corp transparent, turnul de control. Subsolul cuprinde spaţii tehnice, depozite şi vestiare pentru personalul de deservire. Cele trei aripi dispuse radial în jurul corpului central sunt compuse la nivel funcţional din spaţii tehnice şi de serviciu la subsol, spaţii pentru personal şi administraţie dar şi spaţii publice şi un restaurant, un salon oficial şi o sală de aşteptare şi un hotel cu spaţii de cazare la etaj. Proiectul iniţial a fost modificat în decursul timpului în concordanţă cu noile cerinţe. S-au modificat destinaţiile anumitor spaţii iar altele au fost compartimentate sau închise. Compoziţia faţadelor este simetrică iar din punct de vedere stilistic prezintă elemente clasice şi moderniste, prin formele parabolice ale lunetelor cupolei. Motivul traforului, prezent la exterior pe panourile din beton aplicate articulaţiilor corpului central, se regăsește şi la interior. Accesul principal este îmbrăcat în

travertin şi evidenţiat printr-un portic cu o copertină. Interioarele clasicizante ale spaţiilor publice prezentau iniţial stâlpi şi pereţi placaţi cu travertin, parapetele ghişeelor îmbrăcate cu marmură, în prezent, toate acestea fiind acoperite cu tablă de aluminiu. Pardoseala holului central, cu un motiv stelat aplicat, este finisată cu mozaic de marmură iar circulaţiile erau prevăzute iniţial cu xilolit. Spaţiul central este acoperit de cupola vitrată, decorată cu nervuri din beton, fiind iniţial prevăzută cu geamuri mate. (text: R.N.; Sursa ilustraţiei: http://www.docomomo.ro/cladiri_doc_1 2_aeroportul-aurel-vlaicu-bucurestibaneasa-1948-1952_pg_0.htm) AEROPORTUL INTERNAŢIONAL OTOPENI Şos. Bucureşti-Ploieşti, km. 16

Autorii acestui proiect realizat în 1969 au fost arhitectul Cezar Lăzărescu, şef de proiect, şi arhitecţii Gabriel Cristea, Ştefan Steblea. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial pe actualul teren al aeroportului a funcţionat o bază militară utilizată de avioanele germane. După război, până în 1965, terenul a fost utilizat de aviaţia militară română. Zboruri comerciale se operau numai de pe Aeroportul Băneasa. Creşterea traficului aerian a impus realizarea unui nou aeroport. Astfel, pe locul fostei baze

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 147


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

militare, s-a ridicat actualul aeroport internaţional. În 1968 are loc un concurs pentru noul Aeroport, câştigat de arhitectul Cezar Lăzărescu. În 1969, cu ocazia vizitei preşedintelui Richard Nixon, au fost inaugurate atât un nou terminal pentru pasageri, pentru zboruri interne şi externe, cât şi un salon oficial, iar în 1970 a fost inaugurată aerogara pentru pasageri. Aeroportul Otopeni este un exemplu de funcţionalism caracteristic arhitecturii noastre postbelice. După 1990, volumul iniţial a fost încorporat în diverse extinderi şi modificări, datorate creşterii traficului şi a standardelor ridicate pentru un aeroport internaţional. Din 2004, aeroportul a primit numele pionierului aviaţiei româneşti Henri Coandă. (text: G.P.; Sursa ilustraţiei: carte poștală de epocă)

AMBASADE -Ambasada României din Varşovia (Polonia) – 1952 – arh. Marcel Locar, Ascanio Damian; -Ambasada României din Beijing (China) – 1977 – arh. Cezar Lăzărescu, Gabriel Cristea, Adrian Panaitescu, Dan Postelnicu, Eugen Apostol; -Ambasada României din Brasilia (Brazilia) – 1978 – arh. Horia Hudiţă; -Ambasada Chinei din Bucureşti – 1978 – arh. Cezar Lăzărescu, Gabriel Cristea; -Ambasada României din Atena (Grecia) – 1979 – arh. Constantin Săvescu, Aurel Sârbu, Vladimir Slavu. Autorii au încercat să facă o construcţie care să stea bine într-un loc încărcat de istorie, ca Atena, şi care să intre în rezonanţă cu zona de amplasament – un cartier rezidenţial. Volumul general, vibrat prin realizarea unor bovindouri placate cu lemn, vine să „încălzească” prezenţa în zonă a marmurei şi sticlei; -Ambasada R.P.D. Coreene din Bucureşti – 1981 – arh. Andraş Pereş, Radu

Ţiganco; -Ambasada României la Bonn (R. F. Germania) – 1984 – arh. Şerban Manolescu, Florin Sandu, Alexandra Motoc, Gabriel Ghelmegeanu; -Ambasada României din Sofia (Bulgaria) – 1990 – arh. Dorin Gheorghe, Miliţa Sion, Ştefania Damian; -Ambasada României din Khartoum (Sudan) – 1990 – arh. Dorin Gheorghe, Emil Retegan, Miliţa Sion; -Ambasada României din Cairo (Egipt) – 1997 – arh. Vasile Ţelea, Florin Sandu, Patriciu Cosmatu. Amplasată într-o zonă de elită – insula Zamalek, din capitala egipteană, pe un teren proprietate a statului român, ambasada grupează, într-un volum unic, atât funcţiile reprezentative, cât şi locuinţele personalului ambasadei. Compoziţia este axată pe un hol central, de primire, la parter, spre care se deschid saloanele de tratative şi recepţii. Decoraţia interioară preia elemente din ornamentica specific orientală; -Ambasada Canadei din Bucureşti – 2006 – arh. Vladimir Arsene, Lucia Stoll, Zzing Lee, Călin Negoescu, Raluca Ionescu. (V. Ţ.) AMBASADE DIN BUCUREȘTI -Ambasada Franţei – str. Bis. Amzei 1315 – monument istoric, cod LMI B-II-mB-18149, instalată în fostele Case Marghiloman, construite în 1873 de arh. Carol Beniş, şi extinse în 1889. În 1935, arh. Henrieta Delavrancea Gibory a realizat un corp pentru consulat; -Ambasada S.U.A. – str. Batiştei 13/ str. T. Arghezi – a funcţionat între anii 19762011 în casa N. Filipescu, realizată după planurile arh. Louis Pierre Blanc, în stil neoclasic francez. Din bogăţia decorativă a interioarelor s-au păstrat plafonul din lemn de nuc al bibliotecii şi cel din biroul proprietarului, pictat în ulei. În 2012, S.U.A. şi-au construit un nou sediu

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 148


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

al ambasadei, în zona Pipera; -Ambasada Vietnamului – str. C. A. Rosetti 35 – funcţionează în fosta casă Şomănescu, construită în 1900, după proiectul arh. Dimitrie Maimarolu şi Toma Dobrescu. Construcţia are o bogată decoraţie a faţadelor. În interior, pereţii holului central şi plafonul unui salon au pictură realizată în stil Seccesion; -Ambasada Ucrainei – Bd. Aviatorilor 24 – instalată în fosta casă a generalului Florescu, proiectată de arh. Dimitrie Hârjeu; -Ambasadă – Calea Dorobanţilor 16 – este fosta casă Brătianu, realizată de Petre Antonescu în 1914, astăzi clădire privată, retrocedată; -Ambasada Emiratelor Arabe Unite – aleea Modrogan 4 – instalată într-o locuinţă construită de arh. Gheorghe Simotta; -Ambasada Turciei – Calea Dorobanţilor 72 – este fosta casă Carp, realizată în 1890; -Ambasada Rep. Moldova – aleea Alexandru 40 – funcţionează într-o casă din perioada interbelică, proiectată de arh. Tiberiu Niga. (V.Ţ.)

ARHITECTURA VICTORIEI ARCUL DE TRIUMF

Monument istoric - cod LMI - B-II-m-A-

18001. Primul arc de triumf din Capitală, de dimensiuni modeste, a fost construit din materiale provizorii - lemn şi stucatură, la rondul I de la Şosea, pentru a primi trupele revenite din Războiul de Independenţă în 1878, ulterior fiind demontat. Următorul arc de triumf – proiectat de Petre Antonescu, pe amplasamentul actual de pe şos. Kiseleff, în 1922 - a marcat efortul militar din Primul Război Mondial, apariţia României Mari şi încoronarea regelui Ferdinand I şi a reginei Maria. Aceeaşi formă este reluată în 1936, folosindu-se o structură de zidărie masivă de piatră, pe un schelet de beton armat şi placări cu piatră de talie, provenită din cele mai cunoscute cariere ale ţării: Turcoaia, Câmpulung, Başchioi, Bampotoc şi Ruşchiţa. Monumentul a fost conceput, aşa cum afirmă însuşi Petre Antonescu, „pe vechea temă a arcului de triumf cu o singură deschidere” şi „închipuit şi realizat întro arhitectură şi un stil amintind pe acelea ale vechilor monumente ale ţării.” Decorul sculptural se datorează sculptorilor Ion Jalea, Alexandru Călinescu, Mac Constantinescu, Constantin Baraschi, Mihai Onofrei, Cornel Medrea. Multe dintre aceste sculpturi, ca şi inscripţiile sugerând întregirea României şi rolul hotărâtor al regelui Ferdinand au fost distruse, îndepărtate sau acoperite, de exemplu, numele unor localităţi din Basarabia, între 1948 şi 1949. Arcul de Triumf a fost curăţat în 1960-1961, restaurat în iarna 1981-1982 şi, după 1989 au fost restaurate vechile basoreliefuri şi inscripţii. În anul 2014, Arcul de Triumf a intrat într-un proces de consolidare şi reabilitare. Lucrările sunt realizate cu ajutorul fondurilor obţinute prin Programul Operaţional Regional 2007 –

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 149


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

2013 şi urmează a fi finalizate în martie 2015. (text: S.T.; foto: M.C.)

ASOCIAŢII PROFESIONALE Înfiinţată în 26 februarie 1891, SOCIETATEA ARHITECŢIILOR ROMÂNI, întrunită în adunare în 4 martie 1891, şia votat statutul şi a ales primul comitet, format din Alexandru Orăscu – preşedinte, Carol Beniş – vicepreşedinte, Ştefan Ciocârlan – secretar, Ion Socolescu – casier şi Al. Săvulescu, George Mandrea, D. Maimarolu ca membri. Una dintre problemele discutate a fost înfiinţarea unei Şcoli de Arhitectură, lucru ce a fost realizat în 1892. Trebuie menţionat totuşi că în 1864, sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a întocmit „Regulamentul pentru organizarea corpului de arhitectură al bastimentelor civile” prin care se precizau drepturile şi îndatoririle arhitecţilor. Primul Congres General al Arhitecţilor din România a avut loc în 1916, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la înfiinţarea Societăţii Arhitecţilor Români. Al II–lea Congres General al Arhitecţilor din România s-a desfaşurat în martie 1924 şi a dezbătut: -Legea Corpului Arhitecţilor din serviciile publice promulgată în 1921; -Stabilirea dreptului de semnătură; -Criza locuinţelor; -Sistematizarea, estetica, edilitatea, salubritatea Capitalei şi Regulamentul de construcţii; -Restaurarea monumentelor istorice. Al III-lea Congres General al Arhitecţilor din România s-a desfăşurat în mai 1928 şi a luat în discuţie: -Îngrădirea titlului de arhitect; -Expertizele; -Onorariile arhitecţiilor; -Rolul arhitectului şi antreprenorului;

-Reglementarea concursurilor publice de arhitectură; -Problema sistematizării oraşelor; -Problema locuinţelor. În 1932, arhitecţii convocaţi în adunare generală au votat constituirea Corpului Arhitecţilor liber profesionişti – prin care titlul, profesia şi activitatea de arhitect erau apărate. Prin modificarea legii, în 1938, Corpul Arhitecţilor s-a transformat în Colegiul Arhitecţilor. De-a lungul existenţei sale, Societatea Arhitecţilor Români i-a avut ca preşedinţi pe: -Alexandru Orăscu 1891 - 1894; -Alexandru Săvulescu 1895 - 1902; -Ion Mincu 1903 - 1911; -Petre Antonescu - 1912; -Ion N. Socolescu 1912 - 1913; -Grigore Cerkez 1913 - 1918; -Petre Antonescu 1919 – 1921; -Ştefan Burcuş 1922 – 1924; -Spiridon Cegăneanu 1925 – 1926; -Jean Pompilian 1926 – 1927; -Ştefan Burcuş - 1928; -Statie Ciortan 1929 – 1932; Ion Mircea Enescu 1933- 1941. În 1948 Societatea Arhitecţilor şi Colegiul Arhitecţilor au fost desfiinţate, iar arhitecţii au putut deveni membrii ASIT – Asociaţia Ştiinţifică a Inginerilor şi Tehnicienilor. În 1952, după întreruperea provocată de război şi schimbarea regimului politic sa înfiinţat Uniunea Arhitecţilor, a cărei preşedinte până în 1966 a fost Duiliu Marcu. I-au urmat la conducerea Uniunii Arhitecţilor: Pompiliu Macovei (19661971), Cezar Lăzărescu (1971-1986), Mircea Dima (1986-1989), Alexandru Beldiman (1990-1999), Ştefan Lungu (2004-2006), Peter Derer (2006-2012) şi Viorica Curea din 2012. În 1990, Uniunea Arhitecţilor este restructurată şi adoptă un nou statut. În condiţiile liberalizării iniţiativei particulare, după 1990, pentru

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 150


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

practicarea profesiei de arhitect în baza Legii 184/2001 s-a constituit „Ordinul Arhitecţilor din România” ca organism, recunoscut de autorităţile statului, să gestioneze condiţiile de practică profesională în domeniul arhitecturii. Primul preşedinte al OAR, din 2001 a fost ales Şerban Sturdza. În 2002 a-2-a Conferinţă Naţională a Ordinului a aprobat Regulamentul OAR şi Codul Deontologic al profesiei. Tot în 2002, OAR obţine statutul de membru al UIA (Uniunea Internaţională a Arhitecţilor). În 2005 – a 3-a Conferinţă Naţională a OAR. În 2006 – a 4-a Conferinţă Naţională a OAR – la care Şerban Sturdza a fost reales preşedinte. În 2010 – a 5-a Conferinţă Naţionala a OAR – noul preşedinte ales este Şerban Ţigănaş. (V.Ţ)

AŞEZĂMINTE BALNEARE -Pavilion balnear la Govora (1923), arh. Ernest Doneaud; -Sanatoriul militar din Techirghiol (1927), arh. Titu Evolceanu; -Sanatoriul Dr. Csiki de la Lacul Roşu (1932), arh. Karoly Kos; -Sanatoriul “Popper“ din Predeal (1934), arh. Marcel Iancu; Sanatoriul “Tonia” din Turia/Torja, judeţul Covasna (1934), arh. Grigore Ionescu; -Sanatoriul din Baloteşti Ilfov (1934), arh. Jean Monda; -Sanatoriul la Eforie Nord (1936), arh. Nicolae Nenciulescu; - Sanatoriul TBC de la Marila, judeţul Caraş Severin (1936) -Sanatoriul Bârnova - Iaşi (1937), arh. Grigore Ionescu; -Sanatoriul la Eforie Nord (1938), arh. Constantin Iotzu, Eugen Botez; -Sanatoriul la Moroieni (1938), arh. Antonio Viecelli;

-Sanatoriul Bugaz - Cetatea Albă – Republica Moldova- (1938), arh. Antonio Viecelli; -Sanatoriul din Brad - Hunedoara (1940), arh. Andrei Gavrilescu; -Sanatoriul de noapte din Hunedoara (1950), arh. Henrieta Delavrancea Gibory; -Sanatoriul de noapte, Şos. Ştefan cel Mare, Bucureşti (1950), arh. Grigore Ionescu, Vlad Iliescu; -Sanatoriul din Otopeni (1952), arh. Dorian Hardt; -Sanatoriul la Olaneşti (1952), arh. Gheoghe Pătrascu, Liliana Dinescu; -Băi reci de nămol la Eforie Nord (1957), arh. Cezar Lăzărescu, Virginia Petre; -Sanatoriul TBC pentru copii din Mangalia (1959), arh. Cezar Lăzărescu, Virginia Petre; -Sanatoriu pentru adulţi din Mangalia (1960), arh. C. Lăzăresu, Dinu Gheorghiu, Mina Laurian; -Baza de tratament la Băile Felix (1971), arh. Emilia Abrudeanu; -Complex sanatorial- 500 paturi la Căciulata- Vâlcea (1971), arh. Horia Hudiţă, Ileana Daia; -Complex terapeutic la Băile Felix (1972), arh. Constantina Tripa ; -Hotel cu bază de tratament la Techirghiol (1972), arh. Rodica Dumitraşcu, Doina Chituc, Sebastian Marghidan, Constantin Bellu; -Complex sanatorial la Căciulata - Vâlcea (1972), arh. Virginia Lupu, Liliana Belea; -Complex sanatorial pentru sindicate la Băile Herculane (1973), arh. Horia Hudiţă, Ştefan Datcu, Radu Tănăsoiu, Toma Olteanu, Aurel Sârbu, Mircea Mihai; -Complex sanatorial la Amara (1973), arh. Petre Ionescu, Florin Teodorescu, Milada Ionescu, Ilie Spiridon; -Hotel sanatorial la Băile Felix (1974), arh. Emilian Machedon, Alice Lepădatu, Ştefania Atanasiu, Julieta Rusiecki; -Complex sanatorial pentru Sindicate la

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 151


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Băile Felix (1976), arh. Arnold Szabo; -Complex sanatorial - 500 paturi la Covasna (1977), arh Virginia Lupu, Mina Laurian, Florin Sandu; -Complex sanatorial la Lacul Sărat (1977), arh. Ioan Tripa; -Complex sanatorial “Cozia, Căciulata, Oltul“ din Călimăneşti-Vâlcea(1980), arh. Dan Cristescu, Ileana Filipescu; -Complex sanatorial al cooperaţiei la Covasna (1985), arh. Paul Chiriacescu, A. Zakarias şi colectiv; -Pavilion de băi reci la Neptun (1986), arh. Şerban Manolescu, Florin Sandu, Patriciu Cosmatu, Ligia Ristea; -Hotel pentru sanatoriul de Geriatrie de la Otopeni (1977), arh. Liliana Belea, Şerban Manolescu, Cristina Comşa, Ştefan Lungu, Simona Steblea; -Hoteluri cu bază de tratament la Sovata (1977), arh. Alexandru Puşkaş; -Hotel cu baza de tratament la Moneasa (1985), arh. Mircea Anania, Răzvan Florea, Alexandra Moţoc, Gabriel Ghelmegeanu; -Hotel “Căprioara“ cu baza de tratament la Covasna (1982), arh. Daniel Cincu; -Hotel sanatorial al CASCOM la Covasna (1984), arh. Maria Mihat. (V. Ţ) ATENEUL ROMÂN (1886-1928)

Monument istoric - cod LMI - B-II-m-A18789. Edificiul amplasat în Bucureşti pe str.

Franklin nr. 1 reprezintă materializarea iniţiativei doctorului Constantin Esarcu (1836-1898), istoricului Vasile Alexandrescu Urechia (1834- 1901) şi agronomului Petre S. Aurelian (18331909). Cei trei au înfiinţat pe 28 ianuarie 1865, Societatea culturală „Ateneul român” cu scopul de a răspândi ştiinţele, literele şi artele. Iniţial, Societatea şi-a desfăşurat activitatea în casa lui Costache Ghica care aparţinea Ministerului Instrucţiunii Publice (1868- 1891). După moartea contelui Scarlat Rosetti (1872), care lăsa Ateneului un teren pe str. Rosetti din cartierul Boteanu, două case şi o bibliotecă impresionantă ce i-a aparţinut, s-a pus problema construirii unei biblioteci care să adăpostească cele 5000 de volume, conform dorinţei proprietarului. Dorinţa lui Constantin Esarcu, agent diplomatic şi ministru plenipotenţiar la Roma (1873-1876, 1879) şi Atena (1879-1882), a fost însă de a ridica un palat al ştiinţelor şi al artelor. Palatul Ateneului era mai potrivit a fi construit pe terenul din spatele Grădinii Episcopiei ce aparţinea Societăţii după donaţia din partea Primăriei capitalei. Societatea Ecvestră Română ceda contra cost Societăţii culturale Ateneul Român fundaţiile manejului şi materialele de construcţie ce se aflau deja pe teren. Pentru a strânge fondurile necesare continuării lucrărilor pe teren, Constantin Esarcu face apel la toate societăţile profesionale şi de cultură, constituie o loterie naţională (22 mai 1886) în parcul Cişmigiu, însemnând populaţia cu celebra sintagmă: „Daţi un leu pentru Ateneu”. La 24 mai 1886, arhitectul Albert Galeron a fost contactat şi a acceptat să înceapă lucrul la proiectul măreţ urmând sugestiile lui Esarcu: „Acest edificiu este exclusiv destinat Artei și Ştiinţei (scria Exarhu în Programul pentru clădirea edificiului Ateneului Român). Arhitectura va trebui să fie în raport cu această

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 152


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

destinaţie. Aspectul va fi monumental, dar simplu, înlăturându-se orice decoraţiuni inutile sau banale […] Clădirea va avea o intrare principală dând, printr-un peristil, acces direct în sala de conferinţe şi la galeriile de comunicare cu celelalte părţi ale edificiului.” În septembrie 1886, după analiza unei comisii de specialitate din care au făcut parte arhitecţii Alexandru Orăscu, Ion Mincu, Ion Socolescu şi Grigore Cerkez, proiectul Palatului Ateneului a fost aprobat. La data de 26 octombrie 1886 încep lucrările de execuţie sub conducerea arh. Albert Galeron, diriginte de şantier fiind delegat arhitectul Constantin Băicoianu. Edificiul a fost parţial inaugurat la data de 14 februarie 1888 printr-o conferinţă a lui Alexandru Odobescu. A doua etapă de construcţie a Ateneului începe în anul 1893, tot sub conducerea lui Albert Galeron, și durează până în 1895, la plecarea acestuia în Franţa. Extinderea edificiului cu cele două aripi din spate unde a fost amenajată Pinacoteca Statului a fost dirijată de arhitectul Leonida Negrescu şi s-a finalizat în iulie 1897. Într-o ultimă etapă a construcţiei, a fost modificată aripa dinspre str. Episcopiei şi subsolul clădirii, sub conducerea arh. I. Ionescu (1924-1928). Exteriorul monumental al clădirii prezintă în zona intrării un peristil format din opt coloane ionice ce susţin un fronton triunghiular inscripţionat cu Ateneul Român. Cupola cu cele douăzeci de ferestre rotunde are inscripţionate numele unor mari personalităţi ale culturii şi artei universale. Holul circular de la parter este marcat de douăsprezece coloane dorice decorate în stuc roz. Patru scări în spirală conduc din acest hol spre sala de concerte şi conferinţe de la etaj având 28,50 m diametru şi 16 m înălţime. Sala de

concerte având 600 de fotolii şi 52 de loje este decorată cu o frescă impresionantă de 3 m lăţime şi 70 m lungime realizată de pictorul Costin Petrescu imortalizând 25 de episoade ale istoriei României. În Grădina Ateneului este amplasată statuia poetului Mihai Eminescu, opera sculptorului Gheorghe Anghel. De-a lungul timpului, Ateneul a găzduit diferite manifestări culturale şi politice. (text: R.N.; foto: M.C.)

BĂNCI BANCA ARDELEANĂ (actualmente sediul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci) - str. Ion Ghica nr. 5 Edificiul proiectat de Ion I. Berindey şi amplasat pe Strada Ion Ghica din Capitală, a fost ridicat în 1937. Acesta are o compoziţie simetrică, ce degajă monumentalitate, iar faţada principală prezintă cinci coloane dorice, angajate pe patru niveluri. Coloanele dorice sunt bine conturate, fiind o copie fidelă a celor clasice, iar în privinţa ornamentelor, trebuie menţionaţi parapeţii din fier forjat ai balcoanelor, pe care sunt modelate motive reprezentând acvile, de influenţă Art Déco. La interior, spaţiile sunt compartimentate potrivit destinaţiei bancare a clădirii. Astfel, holul ghişeelor este larg, luminat prin intermediul unor panouri dreptunghiulare de sticlă. Preţiozitatea materialelor este evidentă, cele mai utilizate fiind marmura, piatra (pentru pardoseală) şi fierul forjat (pentru grilaje). De asemenea, se remarcă cele două scări monumentale, dispuse astfel încât să inducă publicului această impresie de simetrie a compoziţiei, care însă subzistă doar pentru parter şi mezanin, deoarece scara din dreapta urcă doar până la mezanin; în schimb, cea din stângă ajunge până la al cincilea nivel (ultimul).

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 153


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

La etaj există o galerie deschisă, acoperită cu un plafon casetat. Banca a fost ridicată în antrepriza inginerului Corneliu Nicolau. (M.C.) BANCA CHRISSOVELONI

Monument istoric - cod LMI - B-II-m-A19019. Arh. George Matei Cantacuzino, August Schmiedigen, înfiinţată în 1920. Situată pe strada Lispcani, nr. 16, clădirea Băncii Chrissoveloni, în prezent sucursala Bucureşti a Băncii Naţionale a României, a fost construită între anii 1923 şi 1929, după planurile arhitecţilor George Matei Cantacuzino şi August Schmiedigen. Denumită şi Palatul Băncii Chrissoveloni, lucrarea se remarcă prin piatra făţuită în care este executată şi prin elementele de interior din marmură, care interpretează în mod strălucit forme ale arhitecturii Renaşterii italiene. Este vorba în special de stilul palladian, preferat cam în întreaga Europă pentru clădirile oficiale construite la sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, dar perfect adaptabil funcţiei bancare. În acelaşi timp, iese în evidenţă conceptul unitar al clădirii, de la structură la detaliile de mobilare a interiorului. Astfel, holul ghişeelor este conceput ca o piaţetă publică închisă, cu arcade şi coloane, desfăşurat pe două niveluri. Frumuseţea clădirii a fost remarcată chiar şi la Paris, unde, în 1929, apare un

album, intitulat Palais de la Banque Chrissoveloni (ed. Ancienne Maison Auguste Vincent). Lucrarea cuprinde, după cum anunţă coperta sa „un text [intitulat Introducere şi redactat de G. M. Cantacuzino] şi 64 de planşe”. Albumul a fost prefaţat de profesorul Georges Gromort, care sesizează plastica palladiană a clădirii şi căruia arhitectul coordonator al proiectului, G. M. Cantacuzino, în Introducerea lucrării, îi explică: „Ghidaţi prin simpatie spre anumite epoci, ca şi prin consideraţia de ordin practic spre altele, ne-am preocupat a crea un decor când somptuos, când sobru.” Prin aceste cuvinte, G.M. Cantacuzino surprinde perfect caracteristica principală a Palatului Băncii Chrissoveloni. În acelaşi timp, în primul paragraf al textului, acesta emite ideea conform căreia „un palat nu este un program de arhitectură, ci un grad al perfecţiunii sau al eleganţei care poate fi atins doar părăsind domeniul strict al utilului.” Această concepţie reliefează esenţa stilului eclectic şi explică într-un fel coexistenţa sa cu modernismul, care începe să se impună în deceniul al patrulea al secolului trecut, în spaţiul arhitectural bucureştean. (text: M.C.; Sursa foto: M.C.) BANCA COMERŢULUI DIN CRAIOVA

str. Alexandru Ioan Cuza. nr. 7 Monument istoric - cod LMI - DJ-II-m-A07980 La clădirea Băncii Comerţului din Craiova, proiectată de Ion Mincu, formele de inspiraţie folclorică sunt

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 154


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

foarte bine reprezentate. Piesa de rezistenţă este holul cu ghișee, unde se remarcă decoraţia pitorească, vitrourile în culori roșii, portocalii și verzi și luminatorul. Proiectul este realizat de Ion Mincu, cu ajutorul lui Alexandru Clavel, în anul 1907. Din cauza problemelor financiare ale băncii, construcţia va fi finalizată abia în 1916, după moartea maestrului Mincu (1912), sub supravegherea arhitectului Constantin Iotzu. În prezent, în clădire funcţionează primăria municipiului Craiova. (text: M.C.; foto: M.C.) BANCA MARMOROSCH-BLANK str. Doamnei, nr. 4-6/ str. E. Carada (1913-1925)

Monument istoric - cod LMI - B-II-m-A18586 Arh. Petre Antonescu; cea mai veche bancă românească înfiinţată în 1848. Edificiul proiectat de arh. Petre Antonescu pentru banca MarmoroschBlank are subsol, parter şi trei etaje. La parter se află, imediat după intrarea principală, un palier care duce spre holul mare al ghişeelor, spre ascensoare, spre scara principală şi spre birouri. La etajul I, pe lângă birouri, se găseşte sala de

consiliu. La aceasta se ajunge printr-un mare palier cu funcţie de vestibul, la care conduc ascensorul şi scara principală. Holul mare al ghişeelor se înalţă pe două niveluri, iar în jurul acestuia se află, de asemenea, birouri. La faţada principală, se observă utilizarea materialelor naturale de bună calitate. Astfel, soclul este îmbrăcat în granit cenuşiu închis de Suedia, în timp ce parterul şi ancadramentele golurilor, bandourile orizontale şi cornişa sunt realizate din piatră de Rusciuc. În interior, de-a lungul anilor, au survenit numeroase modificări, în special în perioada regimului totalitar comunist, datorită schimbării destinaţiei din bancă privată în bancă de stat. Aceste transformări au vizat închiderea cu glasvanduri a holurilor, recompartimentări funcţionale ale birourilor de la etaje. În ceea ce priveşte decoraţia interioară, se păstrează luminatoarele, scara principală, finisajele pereţilor – atât cele din piatră, cât şi cele din lemn, pardoselile de marmură decorativă şi picturile făcute de Cecilia Cuţescu-Storck. De altfel, interiorul a fost restaurat la începutul deceniului trecut. În schimb, mare parte din mobilier a dispărut, păstrându-se totuşi câteva piese răzleţe din birourile de la etajul I. Petre Antonescu îşi justifică alegerile şi rezolvările: „În căutarea unei arhitecturi care să asigure clădirii un caracter monumental şi care să se înscrie în acelaşi timp pe linia tradiţională a artei româneşti, autorul a utilizat în mod creator unele elemente bizantine şi gotice, asociate şi prelucrate cu măiestrie de vechii meşteri români pentru a da un stil local original.” Din nefericire, în ciuda valorii incontestabile a lucrării, clădirea este, în prezent, părăsită. (text: M.C.; foto: M.C.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 155


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

Palatul vechi - str. Lipscani nr. 25 Monument istoric - cod LMI - B-II-m-A19023 A fost realizată pe baza proiectului întocmit de arhitecţii francezi JosephCassien Bernard şi Albert Galeron în 1882 (lucrările de execuţie au fost finalizate în 1889) înglobând cele mai moderne materiale şi tehnologii ale sfârşitului de secol 19. De conducerea şantierului s-a ocupat inginerul-arhitect Nicolae Cerkez. El a efectuat ultimele retuşuri, devenind ulterior directorul general al lucrărilor, la care a fost ajutat şi de arhitectul Constantin Băicoianu. Valorificând avantajele amplasamentului cu faţade la cele 3 străzi adiacente, clădirea băncii, în stil eclectic francez, agreat în epocă, beneficiază de distribuţia judicioasă a funcţiunilor (având ca centru compoziţonal Holul Ghişeelor din care accesul la etaj e asigurat prin două scări monumentale). Dezvoltând spaţiile necesare unei optime funcţionalităţi pe patru niveluri (subsol, parter, et. 1, et. 2) palatul băncii are o suprafaţă construită de 3.800 mp şi o suprafaţă desfăşurată de 19.070 mp, înglobând două curţi interioare. Faţada principală, spre str. Lipscani, rezolvată simetric cu un corp central şi două corpuri de colţ, decroşate de planul general al faţadei şi tratate cu coloane în stil ionic, conferă construcţiei monumentalitate şi reprezentativitate. În corpurile de colţ sunt înserate, în nişe,

4 statui, reprezentand: Agricultura, Comerţul, Industria, şi Justiţia realizate de sculptorii Ion Georgescu şi Ştefan Ionescu Valbudea. Axul compoziţional al clădirii este materializat printr-o succesiune de spaţii începând cu intrarea principală, de onoare, şi încheindu-se cu holul ghişeelor (astăzi denumit „Sala de marmură”), destinat publicului. De o parte şi de alta a acestui element compoziţional major sunt dezvoltate cele două curţi interioare dispuse simetric, care asigură luminarea tuturor spaţiilor orientate spre ele. În acelaşi timp, se poate observa, în ansamblu, o armonie deosebită a rezolvărilor arhitecturale, în ciuda faptului că spaţiile prezintă particularităţi decorative distincte. Cu toate acestea, se evidenţiază contrastul între sobrietatea exteriorului şi bogăţia decorativă a interiorului. Extinsă cu un corp nou între 1939-1942, având faţada principală la str. Doamnei, Banca Naţională a beneficiat doar până în 1953 de această construcţie, an din care până în 1990 aici a funcţionat Ministerul de Finanţe. Realizat după proiectul arh. Radu Dudescu, acest nou corp a fost realizat într-o arhitectură de factură clasică, cu o colonadă corintică pe două niveluri. Întregul ansamblu al Băncii Naţionale a fost supus unor atente lucrări de restaurare, consolidare şi reamenajare între 2006-2012, de un colectiv condus de arh. Gabriel Tureanu. Clădirea Băncii Naţionale este, de departe „cea mai impunătoare clădire a unei instituţii din domeniul financiar, din România sfârşitului secolului al XIXlea”, după cum foarte bine remarca prof. dr. arh. Nicolae Lascu. (text: M.C.; foto: M.C.) ALTE BĂNCI: -Banca de Scont, str. Lipscani/ str. E.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 156


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Carada 1903, arh. Otto Maugsch, înfiinţată în 1898; -Banca Berkowitz, str. Lipscani/ str. Smârdan 1880 – azi sucursală BRD; -Banca Franco-Română, str. Ion Ghica 11 - 1926-1927, arh. Cristofi Cerchez – azi secţia consulară a ambasadei Cehiei; - Banca de Credit Român, str. Stavropoleos 1913, arh. Otto Maugsch, Ernest Gotthilf; - Banca Română de Comerţ şi Industrie, str. Academiei 6; -Banca Fortuna, str. Stavropoleos/ str. Smârdan; -Banca Românească, str, Smârdan 5; -Banca Elveţiano-Română, str. Smârdan 9; -Banca Comercială Română, fondată în 1907; -Banca Românească, înfiinţată în 1911; -Banca Agricolă, înfiinţată în 1894, a avut sediul în clădirea Soc. de Asigurări Dacia la intersecţia str. Lipscani/ Calea Victoriei; -Banca Generală Română, înfiinţată în 1897, a avut sediul în clădirea Societăţii de Asigurare Dacia; -Banca Anglo-Română, str. E. Carada; -Casa de Economii şi Consemnaţiuni, Calea Victoriei 1900, arh. Paul Gottereau, înfiinţată în 1864, a avut primul sediu în hanul Şerban Vodă, şi apoi în diferite imobile din capitală. Actualul sediu este realizat într-o arhitectură în stil eclectic, agreat în epocă; -Societatea financiară a României str. Doamnei/ str. Academiei 1873, arh. Paul Gottereau, dezvoltată în 1935 pentru construirea unui bloc de locuinţe (arh. Hermann Stern); - Creditul Industrial - Piaţa Universităţii 1935, arh. George Matei Cantacuzino, construită în stil neoclasic; - Casa Rurală, instituţe de credit Calea Victoriei/ str. Doamnei a funcţionat la parterul Palatului Nifon, construit în 1888 de arh. Paul Gottereau, stil

neoclasic; - Creditul Funciar Urban str. Doamnei/ str. Ion Ghica 13 – 1938-1940 – arh. Constantin Pomponiu; - Camera de Comerţ şi Bursa, str. Doamnei/ str. Ion Ghica - 1911, arh. Ştefan Burcuş. (V. Ţ.)

BIBLIOTECI BIBLIOTECA ACADEMIEI Calea Victoriei, nr. 125

Monument istoric - cod LMI - B-II-m-A19866.02. În perioada 1936-1938 a fost construită clădirea în care se află sălile de lectură şi birourile Academiei Române, pe un teren delimitat la est de Calea Victoriei şi la sud de bd. Dacia, în aceeaşi incintă cu Palatul Academiei. Edificiul se înalţă pe trei niveluri, având, de asemenea, şi un subsol. Planul clădirii prevede două corpuri alungite, conectate la un al treilea, şi anume depozitul de cărţi care preexista edificiului proiectat de Duiliu Marcu. Plastica faţadelor este simplă, cu linii drepte, volume rectangulare, dar care oferă o estetică deosebită, în ciuda aspectului sobru şi a absenţei

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 157


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

elementelor decorative. Materialele utilizate sunt dolomitul, pentru faţade, cărămida pentru zidurile de umplutură şi betonul pentru scheletul construcţiei. La interior, suprafeţele sunt tencuite cu ipsos. Pentru pardoseala holurilor s-au folosit plăci de mozaic, în restul spaţiilor fiind preferat linoleumul. În schimb, tâmplăria este executată din lemn de stejar. În ceea ce priveşte repartizarea spaţiului interior pe încăperi, care rezultă din descrierea arhitectului, aceasta este realizată într-un mod cât se poate de simplu, pentru a corespunde în totalitate destinaţiei clădirii. În acest sens, la subsolul supraînălţat se află vestiarele, bufetul şi alte încăperi la care au acces doar angajaţii bibliotecii. De asemenea, tot în subsol se află şi spaţiile de recepţie a cărţilor. La parter se găsesc un hol, o sală mare de lectură şi două mai mici, amenajate pentru studierea revistelor şi a ziarelor. La etajul I se află două depozite mari şi unul mai mic, un birou, o sală de consultaţii şi o expoziţie de medalii, în timp ce la etajul al II-lea se găsesc un depozit de stampe, unul de manuscrise, un birou şi o sală destinată consultării stampelor. Mobilierul a fost proiectat de Duiliu Marcu şi executat de firma Fichet. Cel din zona birourilor oficiale, dar şi lambriurile originale, se păstrează şi astăzi. De asemenea, mobilierul destinat publicului s-a păstrat în mare parte şi a fost recondiţionat, cu excepţia fişetelor şi a scaunelor, care au fost înlocuite, câteva exemplare dintre acestea conservându-se totuşi în birouri. În anii 1990-2001, clădirii i s-a adăugat un corp administrativ, paralel cu bd. Dacia şi perpendicular pe clădirea deja existentă, proiectat de un colectiv condus de arh. Romeo Belea. În plus, s-a modificat accesul în clădire, prin construcţia unui corp „parazit”, o aşa-zisă „carte deschisă”, care schimbă total proporţia şi imaginea originală. În acelaşi timp, prin transformările

efectuate, a fost alterată volumetria simplă, cu acel decalaj în care se află scara marcată pe verticală prin încălecarea celor două volume. Interioarele păstrează însă configuraţia spaţiului iniţial şi funcţionează la fel de bine ca la început. (text: M.C.; Sursa ilustraţiei: BAR Stampe) BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ (Palatul Fundaţiei Regale Carol I, azi Bilioteca Centrală Universitară - corp vechi) str. Dem. I. Dobrescu 1/ Calea Victoriei, nr. 88 (1891-1926) Monument istoric - cod LMI - B-II-m-B18598.

Amplasată în Piaţa Palatului din Bucureşti, vizavi de Palatul Regal, clădirea a fost construită pe locul caselor lui Grigore Paucescu şi pe terenul cumpărat de la vornicul Ion Manu ca sediu al Fundaţiei Universitare Carol I. Construcţia a fost ridicată între anii 18911895 după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, arhitectul Palatului Regal. La data de 14 martie 1895, clădirea este inaugurată, însă abia în 1914 a fost finalizată. Cel de-al doilea corp al clădirii (19111914) a fost construit pe terenul cumpărat tot de la Grigore Paucescu, de arhitectul Roger Bolomey şi firma Pietro Axerio, după planurile arhitectului Paul Gottereau.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 158


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

În anul 1926 s-a executat o ultimă extindere a edificiului. Edificiul este construit în stil neoclasic francez, faţadele etajelor 1 şi 2 prezentând 12 coloane adosate dintre care patru susţin antablamentul şi frontonul clădirii. Deasupra fiecărei ferestre a primului nivel sunt inscripţionate numele unor personalităţi ale culturii române: Miron Costin, Gheorghe Şincai, Grigore Alexandrescu, Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri etc. Acoperişul este îmbogăţit cu o cupolă amplasată deasupra frontonului susţinut de cele patru coloane, iar alte două cupole se regăsesc la dreapta şi la stânga acesteia din mijloc. Clădirea a suferit deteriorări consistente în timpul evenimentelor din 1989, fiind restaurată în anii 1990-2000 după planurile arhitecţilor Petre Swoboda și Aurel Teodorescu. (text: R.N.; Sursa ilustraţiei: http://calatorii.myfreeforum.ro/t1615calea-victoriei) BIBLIOTECA I.C. BRĂTIANU str. Bis. Amzei, nr. 3-5

apartamente, situat la stradă şi locuinţa familiei Brătianu, cu subsol, parter şi etaj. Aceasta din urmă constă într-o parte de recepţie (hol, salon, birourile Elizei Brătianu şi al lui Ionel Brătianu) şi, separat, zona dormitoarelor şi a serviciilor. Construite în stil neoromânesc de arh. Petre Antonescu în 1908, casele Brătianu se compun din mai multe corpuri de clădire dispuse într-o incintă. Constructorul a fost inginerul Hugo Schmiedigen. Locuinţa iniţială a fost extinsă, cu funcţiuni pentru o fundaţie culturală, „Aşezămintele I. C. Brătianu" ce cuprinde, din 1928, o bibliotecă, sală de conferinţe, birouri şi administraţie. Faţada posterioară a ansamblului, ce se deschide spre bd. Dacia, beneficiază de amplasarea în faţa sa a statuii lui I. C. Brătianu, realizată în 1937, în granit negru, de sculptorul iugoslav Ivan Mestrovici. Accesul în clădire se face printr-un hol cu scară, din care se intră într-un holsalon cu cerdac spre grădină. Biroul şi biblioteca sunt rezolvate în stil neoromânesc, fiind acoperite cu o calotă sferică, respectiv cu un plafon de patru bolţi intersectate. Salonul este acoperit cu bolţi înalte de cărămidă, în formă de trompe suprapuse până sub calota sferică, care susţine tamburul turlei. (V.Ţ., S.T., M.C.) BIBLIOTECA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

Casa Jonel J. C. Brătianu. Cabinetul de Stampe al Academiei Române

Monument istoric - cod LMI - B-II-m-B18144. Casele (aşezămintele Brătianu) sunt compuse din două clădiri distincte: un imobil de raport care cuprinde trei

Biblioteca Naţională a României a fost construită într-un sfert de veac, între

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 159


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

anii 1986 și 2011. Ea este cel mai mare centru cultural din România, dar și cea mai mare investiţie din ultimii ani. Proiectul Bibliotecii Naţionale a fost elaborat de către un colectiv de arhitecţi de la Carpaţi Proiect, condus de prof. dr. arh. Cezar Lăzărescu, între 1985 şi 1986. Au existat numeroase întreruperi în execuţia lucrărilor conduse de următorii trei şefi de proiect: arh. Dan Postelnicu, arh. Elvira Netculescu și arh. Eliodor Popa. Arhitectul Eliodor Popa a condus colectivul de arhitecţi care a finalizat proiectul: Mariana Croitoru, Daniela Demetriu, Ovidiu Anca, Mioara Dumitrescu, Preda Florentin, Mihaela Sandu, Liana Mandalopol. În final, odată cu obţinerea fondurilor europene special direcţionate în vederea terminării construcţiei, în anul 2008, sau continuat lucrările pe baza unui proiect care a propus un nou concept de rezolvare, diferit de programul clasic al bibliotecilor. În urma modificărilor, Biblioteca Naţională s-a transformat într-un „centru cultural de interes naţional”, având o suprafaţă desfăşurată de cca. 120000 mp. Marea provocare a proiectului a fost reprezentată de rezolvarea funcţională într-o structură existentă de beton armat destul de rigidă. Conform planului de situaţie, modificările care au condus la transformarea programului de bibliotecă din proiectul iniţial au vizat parterul şi mezaninul, pe direcţiile N-S şi E-V, astfel încât publicul să poată accede în clădire pe toate intrările. Astfel, înspre nord se află intrarea principală, înspre est şi vest intrările secundare, înspre sud există o intrare pentru public, în ciuda faptului că aripa respectivă este utilizată, de la etajul I, de Ministerul Culturii. La acelaşi nivel sunt amplasate, pe laturile dinspre N, E şi V, toate spaţiile destinate Bibliotecii Naţionale. În schimb, parterul şi mezaninul

adăpostesc atât spaţii ale Bibliotecii, cât şi ale Ministerului Culturii. Pe parcursul derulării lucrărilor, au existat numeroase colaborări cu subproiectanţi ai institutului CarpaţiProiect. Astfel, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” a realizat spaţiile destinate Ministerului Culturii: prof. dr. arh. Tomniţa Florescu şi reproiectarea faţadelor: prof. dr. arh. Gabriel Costăchescu; Facultatea de Arhitectură din cadrul Universităţii „Spiru Haret” s-a ocupat de corpul A, de instalaţiile de construcţii şi de instalaţiile de amenajare de la intrare: lect. dr. arh. Mariana Croitoru. Faţă de proiectul iniţial, s-au modificat următoarele: ridicarea luminatorului, acoperirea curţilor cu luminatoare pentru continuitatea spaţiului din parter, realizarea lifturilor panoramice, mărirea suprafeţelor destinate publicului: expoziţii, săli de lectură, cât și a celor destinate depozitării cărţilor: arhive, depozite specializate. (text: M.C.; foto: M.C.) ALTE BIBILIOTECI - Biblioteca Centrală Universitară (fundaţia Ferdinand I) din Iaşi 1932, arh. Constantin Iotzu; - Biblioteca Academiei, filiala Cluj 1971, arh. Eliza Fierlinger, Radu Spânu; - Biblioteca Municipală Piatra Neamţ 1971, arh. Tiberiu Bjolla; - Extindere la Biblioteca Universitară Timişoara 1985, arh. Mihai Botescu; - Biblioteca Consiliul Britanic, Calea Dorobanţilor 2007, arh. Teodor Badiu, Ciprian Neacşu; - Biblioteca "Batthyaneum" Alba-Iulia, înfinţată în 1792, posedă o bogată colecţie de documente rare, printre care "Codex aureux" manuscris de la sfârşitul secolului VIII şi "Epistolarum heroidum" ale lui Ovidiu, tipărit la Milano în 1494; - Biblioteca din Aiud - posedă un mare număr de manuscrise, incunabule şi

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 160


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

cărţi rare; - Biblioteca Municipală (iniţial Palat al Culturii) din Piteşti 1914; -Biblioteca Municipală Oradea 1915; - Biblioteca Teleki, str. Palyai din Tg. Mureș 1803, arh. austriac Ernst Koch, stil baroc, adăpostește una din cele mai importante colecţii de caiete vechi din Transilvania; - Casa Haller din piaţa Bernadi Gyorgy, Tg. Mureș, sec. al XIX-lea; - Palatul Apollo Tg. Mureş construit de contele Teleki în 1822, stil baroc, având spaţii comerciale şi de locuit. A fost extinsă în sec. XX când i s-a modificat şi faţada în manieră eclectică; - Casa Teleki Damakas din Piaţa Petofi Tg. Mureș 1803, stil baroc; - Palatul Toldalagi din Tg. Mureş sec. XVIII, stil baroc, arh. francez Jean Louis d’Or. (V. Ţ.) BLOCKHOUSE-URI Locuinţele colective, de tip „blockhouse”, sunt o noutate absolută în peisajul arhitectonic al marilor orașe. Apariţia lor este determinată de nevoia de a utiliza la maxim spaţiul existent, în condiţiile unor localităţi urbane din ce în ce mai aglomerate. Înălţimile acestor clădiri variază între trei niveluri (parter și două etaje) și 12 niveluri (parter și 11 etaje). Ponderea lor în totalitatea construcţiilor realizate în perioada interbelică în zonele urbane este semnificativă, motiv pentru care apariţia lor va conduce la modificare esteticii orașelor. În acest sens, elementele de rezolvare funcţională la acest tip de construcţii constau în: dezvoltarea planului apartamentelor în jurul camerei de zi, conectate la o altă încăpere de locuit, lucru care conferă flexibilitate locuinţei; zonarea funcţiunilor de noapte și de zi; participarea logiilor, a balcoanelor și a retragerilor de la ultimele niveluri la

comunicarea interiorului cu exteriorul; realizarea structurii de rezistenţă din cadre de beton armat, lucru care, din nou, prezintă avantajul flexibilităţii compartimentării spaţiilor interioare; pe cale de consecinţă, împărţirea distinctă, în funcţie de nivel, a acestora; alegerea potrivită a materialelor de calitate superioară; atenţia sporită pentru detaliul de arhitectură și locul său în întreg; preluarea, de către finisajele interioare, în planul secund al construcţiei, a ideii generale a proiectului. În ciuda acestor constante, personalităţile variate ale arhitecţilor și transpunerea acestora în lucrările lor au determinat forme la fel de diferite. Cu toate acestea, au dominat spaţiul urban interbelic. Acestea sunt expresia echilibrului care i-a caracterizat pe arhitecţii moderniști români. De la aceștia, au lipsit exaltarea specifică avangardistului, obstinaţia și graba acestuia din urmă de a nega tot ceea ce a fost anterior catalogat drept tradiţie. În shimb, coerenţa în compoziţie, rafinamentul, precauţia și dorinţa de continuitate sunt cele care au dominat creaţiile din arhitectura din perioada sfârșitului deceniului al treilea și a celui de-al patrulea al secolului trecut. De aceea, ele conservă elemente de sinteză între noutatea curentului modernist și spiritul cultural autohton. În acest context, începând cu anii 1930, arhitectura modernistă se răspândește pe scară largă în România, fiind considerată o formă de manifestare a progresului și a civilizaţiei secolului XX. De altfel, această nouă orientare începe să transforme și Capitala și alte mari orașe ale ţării, cunoscând o perioadă de apogeu, în care creativitatea arhitecţilor cunoaște o mare expansiune. (M.C.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 161


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

BLOCUL ARO - Patria Monument istoric - cod LMI - B-II-m-B19116. Primul edificiu de tip blockhouse este blocul ARO, al cărui model va fi preluat la multe alte lucrări, în special datorită virtuţilor sale funcţionale. Opera prin care Horia Creangă se afirmă cu tărie în epocă este proiectului imobilului ARO din București (în prezent clădirea Cinema Patria), selectat ca urmare a unui concurs desfășurat în 1929. Lucrarea este neobișnuită pentru acea vreme din punctul de vedere al concepţiei formelor și a funcţiunii, dar a fost ridicată pe o arteră principală a Capitalei, actualul Bulevard Magheru. Clădirea a fost finalizată în 1931, suferind modificări faţă de proiectul iniţial. Aceste transformări au vizat simplificarea și mai profundă a limbajului formal. Ea trebuie analizată ca un punct de cotitură în evoluţia arhitecturii românești și un model pentru ceilalţi arhitecţi ai mișcării moderne din ţara noastră. (M.C.) BLOCUL CASEI DE CREDIT ȘI DE ASIGURARE A MAGISTRAŢILOR Pe Bulevardul Magheru, la nr. 22-24, la intersecţia marii artere de circulaţie cu strada Jules Michelet, Duiliu Marcu proiectează blocul Casei de Credit și de Asigurare a Magistraţilor, care se înalţă pe șapte niveluri, dintre care etajul VI este retras, în conformitate cu cerinţele impuse de regulamentele de urbanism de la momentul elaborării proiectului de execuţie. Aceasta este o clădire de mari dimensiuni, cu o suprafaţă construită la sol de 380 mp și o faţadă înspre bulevard care măsoară 33 m lungime. Pentru scheletul construcţiei s-a folosit betonul armat. La exterior, se remarcă un lucru care, la prima vedere, ar distruge unitatea volumetrică. Cele două faţade sunt tratate diferit pe cele două străzi.

Verticalitatea accentuată elansează faţada de pe strada Jules Michelet, iar orizontalitatea faţadei orientate spre bd. Magheru se înscrie în linia modernistă a lui Horia Creangă. Colţul volumului din intersecţie este preluat cu plinuri egale pe ambele faţade, rezolvate în linii simple și tencuite cu dolomit în nuanţe de gri cu alb. În schimb, pentru îmbrăcarea pilonilor care separă ferestrele faţadei principale, s-au utilizat plăci de gresie negre, cu rosturi vizibile. Parterul este ocupat în totalitate de spaţii comerciale, ale căror uși și vitrine sunt metalice. Etajele I și II păstrează configuraţia iniţială, cu zona de birouri și spaţiul reprezentativ al fostei săli de reuniuni (în prezent biblioteca și sala de lectură a Asociaţiei Juriștilor). Aceasta se remarcă prin finisaje preţioase, cu lambriuri intarsiale în esenţe diferite. Ea are un balcon pentru orchestră amplasat pe latura scurtă. (M.C.) BUFETUL DE LA ŞOSEA (1889- 1892)

Monument istoric - cod LMI - B-II-m-A18986. La adresa şos. Kiseleff, nr. 4, sector 1, Bucureşti, se găseşte astăzi Restaurantul „Casa Doina” fostul Pavilion de expoziţie şi restaurant „Bufetul”. Construcţia, ce urmăreşte conceptul arhitectului Ion Mincu, este reprezentativă pentru stilul neoromânesc. Proiectul iniţial a fost conceput drept „cârciuma românească”

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 162


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

pentru pavilionul românesc din cadrul expoziţiei internaţionale pariziene din anul 1889. Restaurantul a fost ridicat însă în anul 1892 din iniţiativa lui Petre P. Carp, ministrul lucrărilor publice la acea vreme. Construcţia a fost extinsă ulterior, iar din anul 2003 adăposteşte Restaurantul “Casa Doina”. În ceea ce priveşte aspectul arhitectural reprezentativ stilului neoromânesc și asemănător cu o altă construcţie realizată de arhitect, Casa Lahovary, clădirea abundă de elemente ale arhitecturii tradiţionale: pridvorul, scara exterioară acoperită, foişorul cu arce în acoladă ce sprijină pe coloane din lemn, streaşina largă, brâie şi butoni smălţuiţi. Volumetric, construcţia este alcătuită din două volume diferite, asemenea caselor din zona de deal a României, primul volum fiind format din subsol, parter şi etaj, iar al doilea fiind ridicat numai pe parter. Timpanele arcelor sunt decorate cu ornamente din ceramică multicoloră, iar streaşina largă prezintă o friză cu numele podgoriilor româneşti, cornişa fiind decorată cu arce şi frunze specifice arhitecturii brâncoveneşti. Materialele de construcţie folosite au fost: cărămidă, tencuieli, decoraţii din ceramică smălţuită multicoloră, lemn, ţiglă smălţuită. S-au folosit planşee din lemn, şarpante din lemn, zidărie portantă şi stâlpi din lemn. (text: R.N.; foto: M.C.) BURSA ŞI CAMERA DE COMERŢ Str. Doamnei/ str. Ion Ghica, nr. 4 Monument istoric – cod LMI - B-II-m-A18811.

Urmându-se sfaturile arhitectului Alexandru Săvulescu, care pleda pentru organizarea de concursuri internaţionale în vederea atribuirii proiectelor de lucrări publice din Capitală şi nu numai, pentru planurile palatului Bursei s-a organizat, la începutul anului 1907, o astfel de competiţie, la care au participat 14 arhitecţi români, francezi, germani şi austrieci. Câştigător a fost desemnat arhitectul Ştefan Burcuş. Lucrările au fost demarate în 1907, fiind finalizate în 1908. La parter funcţiona Bursa, la etaj, Camera de Comerţ, iar etajele superioare erau închiriate. Edificiul a fost realizat într-o arhitectură eclectică, agreată în epocă pentru lucrările publice. Arhitectura de interior denotă profunda cunoaştere a artei decorărilor interioare. Fosta sală a Bursei, în formă de elipsă, amplasată la parter, în axul vestibulului, fosta sală a şedinţelor camerei, de la al doilea etaj şi fosta sală de bal cu balcon pentru orchestră, sunt câteva exemple în acest sens. De asemenea, vestibulul de intrare şi scara de onoare de formă octogonală din spaţiul aferent Bursei, scara cu lift pentru Camera de Comerţ şi spaţiile de închiriat din etajele superioare sunt realizate cu multă măiestrie. Decoraţia pereţilor şi plafoanelor este realizată în stucatură policromă şi parţial aurită, iar pardoselile holurilor şi scările sunt din

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 163


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

marmură cu desene geometrice în două sau mai multe culori. Din anul 1948 până la sfârşitul anului 2011, clădirea a fost sediul Bibliotecii Naţionale. În prezent este sediul Camerei de Comerţ a României. (text: M.C.; foto: M.C.)

CASE ȘI COMANDITARI

construit-o în anul 1930 şi în care şi-a petrecut viaţa. Se păstrează aici manuscrise şi obiecte care au aparţinul lui Tudor Arghezi ca: icoane; fotografii, piese de mobilier ş.a. (V.Ţ.) CASA gen. Eraclie ARION bd. Lascăr Catargiu, nr. 15

CASA ALGIU - TOMA STELIAN Calea Victoriei, nr. 120 (azi sediul „Grupului pentru Dialog Social” şi al revistei „22”) Monument istoric - cod LMI - B-II-m-B19865. Construită la mijlocul sec. al XIX-lea, proprietarul ei, M. Algiu, apelează la arh. Paul Gottereau pentru a o decora în interior. Au rezultat saloane cu plafoane pictate într-o ambianţă specifică clasicismului francez. Ulterior casa a fost cumpărată de Toma Stelian, om politic şi colecţionar de artă. (V.Ţ.) CASA Theodor AMAN str. C. A. Rosetti, nr. 8 Monument istoric - cod LMI - B-II-m-A9621. Construită în anul în 1869, în stil neoclasic italian, proiectată chiar de pictorul Th. Aman, casa a fost ridicată de antreprenorul Franz Scheller. Theodor Aman a realizat şi o bună parte a decoraţiei interioare a casei, pictura pereţilor având ca tematică motive istorice. Conform dorinţei testamentare a pictorului, casa a devenit din anul 1908 muzeu. (V.Ţ.) CASA memorială Tudor ARGHEZI str. Mărţişor, nr. 26 Monument istoric - cod LMI - B-II-m-B19174. Amenajată în casa pe care scriitorul şi-a

Monument istoric - cod LMI - B-II-m-B18331. Construită în anul 1898, după proiectul arh. Ion D. Berindey, în stil eclectic de influenţă franceză, astăzi clădirea este sediul Agenţiei Naţionale pentru Integritate, fiind totodată și monument istoric. Abia reîntors în ţară după obţinerea diplomei de arhitect în Paris, lui Ion D. Berindey i se încredinţează proiectarea locuinţei particulare a generalului Eraclie Arion. Antreprenorul construcţiei a fost Thoma Grant. Faţada este împărţită în registre orizontale, tratate diferit: cel al soclului cu bosaje adânci, apoi registrul parterului şi al etajului, unde suprapunerea golurilor este subliniată de ancadramentul comun ferestrelor de la parter şi etajul 1 şi registrul mansardei înalte, ornamentate cu lucarne decorative. Faţada dinspre

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 164


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

bulevard este ritmată de două decroşuri volumetrice a căror tratare decorativă este mai bogată, subliniate de înălţarea acoperişului în dreptul lor, balcoanele corespunzătoare fiind susţinute de mascaroane antropomorfe, pe care le vom regăsi la palatul Cantacuzino, iar lucarnele le va relua la multe dintre lucrările sale ulterioare (casa Alexandru Poenaru din Craiova, casele George Solacolu, Emanuel Kretzulescu, Marioara Voiculescu, Leonida-Săbăreanu din Bucureşti etc.) Se remarcă şi cornişa profilată, decorată cu ove şi denticuli. Arhitectul foloseşte cu fantezie şi talent fierul forjat pentru împrejmuirea către stradă şi pentru balcoanele dantelate ale etajului 1. De asemenea, scara principală are o balustradă din fier forjat şi forme curbe. Intrarea se face prin curte şi este acoperită de o copertină din metal şi sticlă. Casa are o a doua intrare, în dreapta celei principale, probabil intrarea de serviciu, acoperită şi ea de o marchiză din sticlă. Vom regăsi aceste copertine la multe dintre casele sale, cea mai spectaculoasă fiind a Palatului Cantacuzino, în formă de scoică. Decoraţia sufrageriei este realizată în stil Ludovic XIV, aşa cum a precizat însuşi arhitectul pe desenele păstrate în arhiva Ion D. Berindei de la M.N.A.R. (text: S.T.; foto: S.T.) CASA George G. ASSAN Piaţa Lahovary, nr. 9 (azi Casa Oamenilor de Ştiinţă) Monument istoric - cod LMI - B-II-m-B19009.

Ridicată în anul 1904, după proiectul arh. Ion D. Berindey, clădirea eclectică, cu accente Art Nouveau este amplasată în mijlocul unei vaste grădini. În 1947, urmaşii industriaşului vor vinde casa unui zarzavagiu îmbogăţit, Păsărilă, care o va pierde la naţionalizare. Din 1951, adăposteşte Casa Oamenilor de Ştiinţă. Clădirea este aşezată în mijlocul parcelei, având o retragere faţă de stradă şi „parc” în spate, este deci tipul de „vilă” izolată, iar faţada posterioară a clădirii se termină cu o terasă amplă, prin care se pătrunde într-o grădină întinsă. În desenul faţadei principale, se văd în perspectivă, amenajarea curţii şi a peronului de onoare şi grilajul decorativ către stradă. Construcţia este compusă din demisol, parter înalt şi mansardă parţial locuibilă. Ferestrele parterului, înalte, în arc de cerc, au ancadramente rectangulare, cu decoraţii bogate. Intrarea este marcată printr-un decroş şi printr-o copertină din sticlă şi metal, în formă de scoică. Registrul parterului este despărţit de cel al mansardei printr-o cornişă proeminentă, bogat ornamentată şi un atic cu baluştri, iar acoperişul înalt este decorat de lucarne. Din antreu, se pătrunde într-un vestibul generos, de formă octogonală, acoperit de un luminator, de unde se face distribuţia către spaţiile principale de reprezentare ale casei, saloane, birou, sufragerie; aripa din stânga este destinată dormitoarelor, unei

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 165


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

băi, scării de serviciu şi unui oficiu cu montcharge ce comunica cu cel din subsol, unde se află bucătăria. Opus intrării, casa are o frumoasă seră de sticlă cilindrică. Mansarda era parţial locuibilă, iar în subsol, era amenajată o pivniţă boltită. Glasvanduri ample cu uşi ce glisau – se păstrează sistemul originar de glisare – despart vestibulul de celelalte încăperi. (text: S.T.; foto: S.T.) CASA CESIANU-BOERESCU Calea Victoriei/ str. C.A. Rosetti nr. 3 (azi Restaurantul „Cina”) Monument istoric - cod LMI - B-II-m-B19620. Datând de la sfârşitul sec. 19, când a fost construită pentru Constantin Boerescu, casa a aparţinut mai târziu familiei Cesianu. (V.Ţ.) CASELE BRĂTIANU Strada Biserica Amzei, nr. 5-9, Bucureşti v. →BIBLIOTECA I. C. BRĂTIANU CASA ing. Constantin BUŞILĂ Aleea Modrogan, nr. 1, Bucureşti

Monument istoric - cod LMI - B-II-m-B192 27. Casa proiectată de Duiliu Marcu este rezultatul continuării colaborării arhitectului cu inginerul Constantin Buşilă. Duiliu Marcu îi proiectează acestuia o reşedinţă în Bucureşti, pe Aleea Modrogan, la nr. 1 (în prezent strada

Venezuela, nr. 10A). Execuţia lucărilor a fost încredinţată inginerului Emil Prager şi s-a realizat între 1932 şi 1933. De altfel, acesta este unul din primele imobile moderniste proiectate de Duiliu Marcu. După cum el însuşi mărturiseşte, în epocă „lucrarea a dat loc la discuţii, mai ales din partea arhitecţilor, care erau preocupaţi încă din acea vreme de ideea găsirii unui drum, care să soluţioneze problema arhitecturii româneşti moderne şi care socoteau că această realizare era un bun început.” Aspectul exterior al casei este extrem de armonios, reprezentând o sinteză reuşită de forme elegante. Astfel, „cât priveşte expresia arhitecturală a faţadelor, [...] [Duiliu Marcu] a căutat să le dea o notă caracteristică acestei clădiri, neîndepărtându-se de la concepţia de simplitate clasică, întrebuinţând arcadele în plin cintru şi dozând cu multă prudenţă decorul plastic redus la ancadramentul tăiat în piatră al portalului de la intrare, la ancadramentele unor ferestre, sau la friza superioară a clădirii, constituită dintr-un joc discret de cărămizi aparente.” Ca materiale utilizate, se observă paramentul din cărămidă aparentă, de culoare roşiatică, pentru faţade, şi piatra de talie de Başchioi pentru soclul clădirii, ancadramente şi cornişă. Acestea creează un contrast cromatic fericit, care subliniază formele şi volumele construcţiei. Pentru grile şi pentru balustrada terasei s-a apelat la fierul forjat. Conform planurilor prezentate de autor în cele două monografii (1946 şi 1960), clădirea se înalţă pe trei niveluri şi cuprinde un apartament mai mare şi unul mai mic. Spaţiile sunt compartimentate astfel: la parter, în dreapta vestibulului de la intrare, se află un vestiar, din care porneşte o scară către subsol; în faţa vestibulului, se găseşte un hol central, în dreapta căruia

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 166


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

este amplasat un salon din care se accede într-o logie cu două arcade în plin cintru, deschisă spre stradă printr-o terasă; în stânga holului central se află un birou, cu pardoseala placată cu piatră, care comunică prin intermediul unei scări interioare cu studioul de la subsol; străbătând holul central, se ajunge în sufragerie, care beneficiază de o terasă mare spre curtea interioară; în dreapta sufrageriei, se află bucătăria şi anexele sale. La etaj se ajunge pe scara principală, care urcă tot din holul central şi este realizată din lemn de stejar, cu rampe de nuc şi elemente inserate de metal alb. Spaţiile de la acest nivel includ două dormitoare, cu grupuri sanitare şi şifoniere, şi un salon cu o garderobă. Accesul la apartamentul mic de la etajul I, situat înspre faţada posterioară, se poate face şi printr-o scară exterioară. Din holul de la etaj porneşte o scară care asigură accesul la etajul al II-lea şi pe terasa construcţiei. Tâmplăria este executată, la interior, din lemn de nuc lustruit. Tot lemnul de nuc, alături de cel de stejar, a fost folosit pentru parchetul din sufragerie, din salon şi din hol, dar şi pentru lambriurile din sufragerie, care acoperă pereţii acesteia pe o înălţime de 2,30 m. Pentru camera de baie principală s-a folosit marmură de Carrara. În prezent, imobilul este sediul ambasadei statului Qatar. (text: M.C.; foto: M.C.)

CASA ing. BUȘILĂ, SINAIA – CASA CU FARFURII

Această casă de vacanţă a fost proiectată de Duiliu Marcu pentru inginerul Constantin Buşilă în anul 1930. Aceasta este situată în apropierea mănăstirii din oraş. Nu este vorba despre o clădire nouă, ci de o transformare a unei clădiri vechi, care devenise mult prea mică pentru familia Buşilă. Transformarea include extinderea imobilului, recompartimenatearea spaţiilor interioare deja existente, adăugarea de noi dotări ş.a.m.d. Toate acestea au fost realizate, după cum afirmă autorul însuşi, fără a denatura caracterul intim al edificiului, „care trebuie să deosebească o locuinţă de o clădire publică”. Caracterul intim este oferit de amplasarea clădirii, dar şi de capacitatea acesteia de a se integra armonios mediului înconjurător, motiv pentru care arhitectul a evitat să împrumute elemente decorative specifice lăcaşelor de cult sau de la alte case vechi. Cu toate acestea, pentru a da un aer pitoresc vilei, care să-i faciliteze integrarea în ansamblul clădirilor din jur şi al cadrului natural, s-au folosit materiale precum piatra pentru faţade şi pentru stâlpii gardului, şi lemnul pentru balcoane, stâlpi, logii şi tâmplărie. De asemenea, gardul era făcut tot din lemn. Pentru acoperiş s-a utilizat şindrila, cea mai potrivită pentru a oferi aerul pitoresc menţionat. „Sub streaşina de lemn s-a aşezat o friză de străchini cu

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 167


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

diferite desene, înzidite şi încadrate cu lemn, care dau un caracter pe cât de original, pe atât de decorativ.” Peste tot unde este folosit lemnul, se observă şi anumite elemente specifice artei populare, cum ar fi cioplituri, crestături ş.a. (text: M.C.; foto: M.C.) CASA (fostă) N. BUTCULESCU – C. ANGELESCU str. C.A. Rosetti, nr. 13

Monument istoric - cod LMI - B-II-m-B19622. Construcţie: 1851, reamenajare arh. Ion N. Socolescu – 1895, în stil neoromânesc. Restaurată în anul 1986 de arh. Şerban Manolescu. Azi aici funcţionează un restaurant. Primul proprietar al casei a fost N. N. Butculescu (1867-1929), care a construit-o în 1851. La începutul secolului XX, casa a intrat în posesia familiei doctorului Constantin Angelescu, premier al României pentru o perioadă foarte scurtă, în preajma anului nou 1934. Casa a fost salvată de la demolare în 1971, devenind monument istoric. Este o construcţie parter şi etaj. Accesul principal se face printr-un hol impozant unde se află o scară monumentală din lemn cu balustradă traforată care comunică cu holul etajului. Holurile parterului şi al etajului sunt bogat decorate cu stucaturi şi lambriuri, cu tâmplăria cu geamuri din cristal. Holul este acoperit de un luminator din fier

forjat şi geamuri de cristal. La faţade, arhitectul foloseşte schema caracteristică stilului său. Cele trei faţade au traveea centrală în decroş faţă de linia faţadei, scoasă în evidenţă şi de balconul etajului. Cele trei ferestre ale traveei sunt terminate cu arce în acoladă. Decoraţia faţadelor este din stuc. Arhitectul foloseşte detalii ca funia în torsadă, ocniţe cu bumbi şi streaşina oarbă sprijinită în console. În prezent casa este inclusă în ansamblul Hotelului Lido, iar faţada, care se deschidea către bulevard, este blocată de clădirea hotelului. Casa a fost reamenajată, în interior funcţionînd un restaurant, iar faţadele şi-au pierdut din pitoresc, datorită culorii albe cu care au fost vopsite. (text: G.P.; foto: G.P.) CASA CANTACUZINO – BĂLĂCEANU Str. Orlando, nr. 4 Construită de arh. Johannes Schultz, în anul 1902, pentru Grigore Cantacuzino, casa a revenit după decesul acestuia, în anul 1903, fiicei sale, Elena, căsătorită cu Constantin Bălăceanu. Azi este locuită de ultimul descendent al acestei familii, prof. dr. BălăceanuStolnici. (V.Ţ.) CASA Ion CĂMĂRĂŞESCU bd. Lascăr Catargiu, nr. 39, colţ cu str. Gina Patrichi

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 168


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Monument istoric - cod LMI - B-II-m-B18335. Construită în anul 1913, după proiectul arh. Ion D. Berindey, casa a fost în perioada interbelică sediul Fundaţiei pentru Literatură şi Artă Regele Carol al II-lea, iar după ultimul război, Editura pentru Literatură (iniţial ESPLA). Astăzi, în clădirea monument istoric îşi are sediul Ambasada Iranului în România. Locuinţa este gândită ca un volum compact, cu intrarea dinspre strada Puţul de Piatră, printr-un corp decroşat cu muchii rotunjite, amplasat în axul de simetrie al faţadei sudice. Compoziţia decorativă a faţadelor simetrice respectă regulile academismului francez neobaroc, ordonarea golurilor pe verticală, împărţirea în registre orizontale, simetria, ieşirea în rezalit a volumului intrării, acoperişul înalt, mansardat, cu lucarne decorative. Soclul este ritmat de bosaje adânci, care marchează de asemenea colţurile clădirii. Ferestrele parterului sunt terminate cu arc de cerc şi au parapeţi cu baluştri, iar ale etajului sunt rectangulare, cu balustrade din fier forjat. Între etajul 1 şi mansardă, despărţirea se face printr-o friză, o cornişă bine evidenţiată, un atic cu baluştri şi lucarne bogat ornamentate. (text: S.T.; foto: S.T.) CASA C. COANDĂ bd. Lascăr Catargiu, nr. 29 (azi Ambasada Algeriei) Construită după planurile arh. Grigorie Marcu, este o casă de mari proporţii, în stil eclectic, cu faţade bogat decorate şi acoperiş mansardat. (V.Ţ.) CASA dr. Ioan E. COSTINESCU str. Thomas Masaryk, nr. 31.

Construită în 1909 de arh. Ion D. Berindey, este una dintre primele încercări ale sale de stil neoromânesc, alături de Leagănul Sf. Ecaterina şi de Azilul Regina Elisabeta, inspiraţia venind de data aceasta şi dinspre culele româneşti. (text: S.T.; Sursa ilustraţiei: Cornel, Th., Figuri contimporane din România. Dicţionar biografic ilustrat, Partea I + Număr de Crăciun 1911. Ediţia a II-a, Socec, Bucureşti, 1909-1911) CASA Emil COSTINESCU str. Polonă, nr. 4

Monument istoric - cod LMI - B-II-m-B19425. Realizată în anul 1913, de arh. Ion D. Berindey. Până de curând, casa a fost sediul Ambasadei Japoniei, astăzi este sediul unei grădiniţe particulare. Face parte din lotizarea Ioanid, prin al cărei regulament, municipalitatea recomanda stilul naţional şi amenajarea de grădini. Construită pe un teren de 2102 mp, cel mai mare din

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 169


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

lotizarea Ioanid, reprezentând două loturi cumulate (parcelele 3 şi 4), vila duce cu gândul la casa Maria Ioanidi din bd. Dacia, nr. 79 (parcela 19 a lotizării Ioanid) a aceluiaşi arhitect, stilul ales fiind cel eclectic cu elemente de factură romantică. Dinspre Parcul Ioanid, pare un castel, datorită turnului impunător P+2, a fleşei din vârf şi a frizei cu machicouli, amintind de castelele medievale. Ceramica smălţuită folosită la friză şi la cornişă, foişorul din lemn, streaşina lată, capetele vizibile ale căpriorilor din lemn sunt elemente ale stilului neoromânesc. Vila a fost ridicată în antrepriza inginerului Cesare Fantoli şi a arhitectului L. Hoeflich. (text: S.T.; foto: S.T.) CASA CUŢESCU-STORCK (Muzeul Frederick şi Cecilia Cuţescu Storck) str. Vasile Alecsandri, nr. 16

Monument istoric - cod LMI - B-II-m-A17947. Operă de referinţă a arhitectului Alexandru Clavel, Casa Cuţescu-Storck, realizată în stilul artei 1900 Modern Style în anii 1912-1913, a avut privilegiul (sau norocul) să devină muzeu, începând cu anul 1951, astfel că interiorul a rămas, în totalitate, cel original. Casa a fost proiectată pentru doi artişti renumiţi din acea perioadă, care s-au făcut cunoscuţi prin realizarea unor lucrări importante. Aceştia erau pictoriţa Cecilia Cuţescu, autoarea mai multor fresce (cea din Sala Tronului din Palatul Regal sau cea din aula Academiei Comerciale, clădire construită de

arhitecţii Edmond van-Saanen Algy şi Grigore Cerkez), şi sculptorul Frederic Storck, autor al unor sculpturi expuse în spaţii publice de maximă importanţă din Capitală (Universitatea, Facultatea de Medicină ş.a.). De altfel, în grădina casei, în care se putea ajunge prin sufragerie şi prin atelierul lui Storck, se află şi astăzi o serie de sculpturi aparţinând familiei acestuia. Construită în stil englezesc, clădirea are vitralii frumoase, iar decoraţia murală a fost realizată de Cecilia Cuţescu-Storck. Muzeul este dedicat celor 3 sculptori ai familiei: Karl Storck (1826 – 1887); Carol Storck (1854 – 1926); şi Frederic Storck (1872 – 1942). (text: M.C.; foto: M.C.) CASA Constantin DISSESCU Calea Victoriei, nr. 196 (azi, sediul Institutului de Istorie a Artei)

Monument istoric - cod LMI - B-II-m-A19875. Construită la sfârşitul sec. al XIX-lea de familia Lahovary, casa a intrat apoi o vreme în posesia familiei Plagino, urmând să fie cumpărată în anul 1910 de omul politic Constantin Dissescu, care a încredinţat transformarea radicală a acesteia arhitecţilor Grigore Cerkez şi Alexandru Clavel, cărora li se datorează aspectul actual (1910 – 1912). De fapt, este vorba despre o regândire, fără modificarea structurii însă, a unei clădiri mai vechi, construite în două etape. Corpul de pe Calea Victoriei a fost ridicat în anul 1860, iar ulterior a fost adăugat şi corpul de pe Strada Lemnea (actualmente

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 170


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Manu). În urma transformării şi în special prin implementarea unor noi elemente decorative, casa a devenit un imobil reprezentativ pentru stilul neoromânesc. Colaboratorul lui Cerkez, arhitectul Alexandru Clavel, a preluat mare parte din atribuţiile primului, realizând inclusiv interioarele. (text: V.Ţ.; fofto: M.C.) CASA dr. DOBROVICI Bd. Lascăr Catargiu, nr. 40

Monument istoric – cod LMI - B-II-m-B18336. Casa dr. A. Dobrovici este prima reşedinţă realizată de Duiliu Marcu în stilul naţional şi prezintă un caracter aparte prin raportarea la celelalte lucrări neoromâneşti ale arhitectului. Construcţia are un parter înalt de 7 m, cu un hol central pe două niveluri, şi un etaj deschis către acesta din urmă. Aici funcţiona cabinetul medicului Dobrovici. La interior, spaţiile sunt dispuse astfel: la intrare, un vestibul, care se continuă puţin spre dreapta, prin holul central, iar în stânga şi în dreapta sa se află sufrageria, respectiv biroul doctorului. În sufragerie se găseşte un cămin, iar în cabinetul medical o bibliotecă. La parter se mai află şi bucătăria şi un oficiu. Etajul este compus dintr-un dormitor principal, cu baia aferentă, o cameră secundară de dormit şi o cameră de lucru pentru medic, în timp ce restul spaţiului este destinat serviciilor. Din punctul de vedere al decoraţiei

interioare, unele suprafeţe din hol au fost acoperite cu lambriuri din lemn de nuc sau cu ţesături specifice artei populare, iar la plafoane pot fi identificate grinzi de lemn aparente. Prin contrast, faţada dinspre bulevard are un parament de cărămidă aparentă şi piatră, cu o gamă bogată de ornamente, în spiritul arhitecturii tradiţionale. Astăzi, în clădire funcţionează un magazin de confecţii de lux, ai cărui patroni au efectuat modificări cromatice şi au înlocuit unele finisaje cu finisaje moderne incompatibile cu estetica generală a imobilului (spre exemplu, peste marmura din vestibul s-a adăugat o pardoseală metalică). Impresionează însă holul central cu plafonul în grinzi aparente de lemn şi ferestrele pe două niveluri orientate spre curte. (text: M.C.; foto: M.C.) CASA Prinţesei ELISABETA Calea Victoriei, nr. 163 (Azi restaurantul „Mărul de Aur”) Edificiul construit în anul 1925, a fost vândut Familiei Regale în anul 1927 şi transformat de catre arh. G.M. Cantacuzino. Aici a locuit timp de 10 ani, până în anul 1937, prinţesa Elisabeta, fiica Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria. (V.Ţ.) CASA Grigore N. FILIPESCU str. N. Filipescu, nr. 40. (azi, Secretariatul de Stat pentru Culte din Ministerul Culturii şi Cultelor)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 171


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

pictate în ulei. (V.Ţ.)

Construită în anii 1911-1915, de arh. Ion D. Berindey, clădirea, înrudită stilistic cu Palatul de la Floreşti, cu casa Procopiu şi cu casa Titulescu (Gsur), este o variaţie a prototipului început cu casa Florescu, inspirat de Micul şi Marele Trianon de la Versailles, la casa Filipescu coloanele duble fiind angajate. Grilajul din fier forjat al gardului şi balustradele ferestrelor franceze impresionează. Soclul este marcat de bosaje puternice, iar registrul mansardei cu pante curbe şi cu atic cu baluştri este despărţit de cel al parterului înalt, printr-o cornişă proeminentă, bogat decorată. Intrarea se face din curte, printr-o marchiză din metal şi sticlă. Grigore N. Filipescu (1886-1938) a fost un cunoscut om politic român conservator, fiu al lui Nicolae Filipescu, director al ziarului „Epoca” (1918-1938), preşedinte al Partidului Conservator (1931-1938). (text: S.T.; foto: S.T.) CASA Nicolae FILIPESCU str. Batiştei, nr. 13. (în această clădire, din anul 1976 până în anul 2011, a funcţionat sediul Ambasadei SUA) Monument istoric - cod LMI - B-II-m-B18094. Construită în anii 1888–1890, după planurile arh. Louis Pierre Blanc, în stil neoclasic francez. Din bogăţia decorativă a interioarelor sau mai păstrat plafonul din lemn de nuc al bibliotecii şi cel din biroul proprietarului,

CASA FILIPESCU - CESIANU Calea Victoriei/ str. Sevastopol Monument istoric – cod LMI - B-II-m-B19870. Construită în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, pentru familia Filipescu, casa a fost transformată radical prin supraetajare şi mansardare de către următorul proprietar, Constantin Cesianu, în anii 1882-1883. (V.Ţ.) CASA Alexandru G. FLORESCU str. Henri Coandă, nr. 22

Monument istoric - cod LMI - B-II-m-B18441. În 1903, Ion D. Berindey realizează vila diplomatului Alexandru G. Florescu, numită în epocă „un admirabil Trianon” pentru asemănarea sa cu Marele şi cu Micul Trianon. După 1948, casa va adăposti o vreme Institutul de Lingvistică, iar din anii 1980 până acum câţiva ani, Institutul German de Cultură Goethe. Foarte asemănătoare acesteia sunt casele Ion Procopiu (str. Dumbrava Roşie, nr. 5) şi Nicolae Iatan-Poenaru (str. Polonă, nr. 2), clădiri aparţinând parcelării Ioanid. Compusă dintr-un volum monobloc, concepută pe un plan aproape pătrat, cu demisol cu adâncime variabilă, parter înalt, etaj şi pod mascat de aticul înalt cu

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 172


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

baluştri, clădirea are intrarea prin curte şi prezintă faţade simetrice. Camerele servitorilor, o bucătărie mare, oficiul, piviniţa de vin şi camera caloriferului (centrala) sunt dispuse în demisol. Parterul adăposteşte spaţiile de primire ale casei: antreul, un vestibul, salonul de dans, spre stradă, biroul aflat în legătură cu un fumoar şi cu un salon mai mic decât cel de dans, care comunică atât cu vestibulul generos, cât şi cu sera (florărie). În spatele casei sunt grupate cele două scări, cea de reprezentare şi cea de serviciu, alături de oficiu. La etaj, în zona de noapte, distribuţia spre camerele de culcare se face prin intermediul unui salonaş şi a unei anticamere. (text: S.T.; Sursa ilustraţiei: Ilustraţia, anul XIV, sept. - dec. 1925, nr. 115-118, p. 199) CASA avocatului FORTUNESCU Monument istoric – cod LMI - B-II-m-B19469. Locuinţă realizată de arhitectul Ion N. Socolescu în 1884. Casa este amplasată strada General David Praporgescu, nr. 24. Ion Socolescu a conceput într-un stil academic o casă cu demisol, parter înalt şi etaj, care este amplasată pe mijlocul lotului. Accesul se face dinspre incintă printr-un portic cu patru coloane, care susţin balconul de la etajul 1. Faţadele sunt realizate în stilul neoclasic, rezolvate în trei registre orizontale. Soclul şi colţurile clădirii sunt accentuate printr-o profilatură puternică din similipiatră. Cornişa este puternic marcată şi decorată cu profiluri clasice. Holul principal de la parter este bogat decorat, deasupra uşilor sunt frontoane triunghiulare profilate, iar plafonul este decorat cu scafe şi profiluri din stuc. În prezent, aici funcţionează o instituţie. Construcţia este păstrată într-o stare foarte bună şi este clasată monument

istoric. (G.P.) CASA Vasile GĂNESCU Şos Kiseleff, nr. 9. (azi funcţionează în această clădire Leagănul de copii Sf. Iosif şi Sf. Gavril)

Monument istoric – cod LMI - B-II-m-B18988. Construită în anul 1901, arh. Ion D. Berindey, monument istoric. Între 1918 și 1928, aici a funcţionat restaurantul Chateaubriand. După 1949, vila a fost naţionalizată. Din lucrarea lui Frédéric Damé – „Bucureştiul la 1906”, aflăm că vila a fost construită în antrepriza arhitectului Thoma Kanzler. Vila are un aer romantic, subliniat de turnul cu foişor din lemn sculptat. Iniţial, corpul din stânga (parter) avea altă formă şi era completat de o pergolă, pentru a micşora diferenţa de înălţime între acesta şi restul clădirii. (text: S.T.; Sursa ilustraţiei: http://postcardscollection.wordpress.co m/2011/02/24/bucurestichateaubriand-restaurant/)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 173


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

CASA arh. Ion GHIKA-BUDEȘTI

Ion Ghika-Budești se remarcă prin construcţia, în 1936, a casei proprii, în prezent situată în spatele unor blocuri de pe Strada Știrbei Vodă, pe Strada Făgăraș, la nr. 6. La această clădire, arhitectul expune o arhitectură inspirată din casele preeriei proiectate de Frank Lloyd Wright. Prin aceste vile, realizate la începutul secolului XX, marele maestru american prefigurează modernismul Europei occidentale, deoarece folosește formele rectangulare și liniile drepte nu ca pe o expresie a schematizării, ci ca pe sursă nemărginită de inspiraţie și originalitate. Ca și tatăl său, arhitectul Nicolae GhikaBudești, Ion Ghika-Budești dă dovadă de o acurateţe impresionantă în rezolvarea cu ajutorul cărămizii aparente a faţadelor unei clădiri, de această dată, moderniste. De asemenea, talentul arhitectului este evident și datorită corelaţiei deosebite care există între interior și exterior. Această corelaţie se realizează prin intermediul teraselor deschise din faţada principală, cât și prin legăturile acestora cu terasele ce înconjoară casa la parter și la primul etaj sau cu ajutorul scărilor amplasate în grădină și în curte. Aceasta din urmă este amenajată cu alei și cu platforme pietonale, dar și cu o vegetaţie abundentă, joasă, medie sau înaltă. În timpul ocupaţiei sovietice a României, după Al Doilea Război Mondial, imobilul a servit drept comandament al armatei

ruse, ulterior găzduind ambasada Mongoliei. În prezent este în proprietatea nepotului arhitectului, fiind retrocedată. (text: M.C.; foto: M.C.) CASELE arh. Nicolae GHIKA-BUDEȘTI Dintre reședinţele construite de GhikaBudești, merită remarcate casele proprii, din Str. Sevastopol, nr. 8 și 10. Monumente istorice coduri LMI - B-II-mB-19661, respectiv B-II-m-B-19662. Arhitectul construiește, între 1908 și 1911, pentru cei doi fii ai săi, Ion, de profesie arhitect, și Ștefan, de profesie geolog, câte un imobil. Acestea au elemente comune în tratarea faţadelor, fiind împărţite în trei registre, pe orizontală, astfel: soclul masiv, puţin în relief, în care se deschid ferestrele subsolului; zona parterului și a etajului I, cu suprafaţă tencuită, ferestrele fiind subliniate de ancadramente în cărămidă aparentă, care urmăresc forma ferestrei, și zona etajului II, în care se cuprinde și turnuleţul de colţ, numai în cărămidă aparentă. Faţadei cu intrarea principală i se adaugă elemente de lemn sculptat, balcoane cu balustrade, stâlpi decorativi și console. La interior, fiecare dintre imobile are câte trei apartamente, accesul la cele trei niveluri făcându-se pe o scară din lemn de stejar, cu balustradă din fier forjat, iar accesul către subsol se realizează prin intermediul unei scări din piatră sculptată, de Podeni, jud. Argeș, care nu se mai găsește în prezent. De asemenea, scara de serviciu este executată din același tip de piatră. Casa din Str. Sevastopol, nr. 8, care a aparţinut lui Ștefan Ghika-Budești, a primit destinaţia de restaurant, fiind bine restaurată. De altfel, s-au păstrat tâmplăria interioară, plafoanele cu grinzi de lemn și scările de piatră și cea de lemn, cu balustradele aferente. În ceea ce privește casa de la nr. 10, ce a aparţinut celuilalt fiu al lui Ghika-

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 174


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Budești, Ion, aceasta este într-un stadiu avansat de degradare, nefiind restaurată în ultimele decenii. Ea și-a menţinut funcţiunea iniţială de locuinţă. (text: M.C.; Sursa ilustraţiei: M.C.) CASA GRĂDIŞTEANU GHICA Calea Victoriei/ str. N. Iorga nr. 1 (azi sediul fundaţiei „Ion Ghica”) Monument istoric – cod LMI - B–II-m-B18962. Construcţia a început în anul 1884, după planurile arh. John-Elisee Berthet (de origine elveţiană, fiind născut la Cologny, la 31 iulie 1851), pentru fam Grădişteanu. Între anii 1895 – 1897 construcţia a fost modificată, redecorată şi prevăzută la interior cu plafoane casetate și pictate. Ultimul proprietar al casei, înainte de a fi naţionalizată în anul 1948, a fost Şerban Ghica. După anul 1990 casa a revenit în proprietatea familiei Ghica şi a fost restaurată între anii 1996 – 1997, redându-i-se aspectul antebelic de către arh. Adina Dinescu. (V.Ţ.) CASA IONESCU D. M. Construită în Bucureşti, pe şoseaua Kiseleff, nr. 6, parcela nr. 8 din parcelarea Societăţii Tehnicienilor Români (Rondul Francis, str. Gh. Brătianu nr. 53), în anul 1926 de către arhitectul Toma T. Socolescu. Clădirea este clasată monument istoric – cod LMI - B-II-m-B-2010. Aflată la intersecţia a două străzi, casa este rezolvată cu demisol, parter şi etaj. Scara accede într-un foişor deschis şi acoperit, aflat peste garajul de la demisol. Din foişor se coboară la parter, unde se află un hol – sufragerie, care are legătură cu podestul scării exterioare, un dormitor, o baie şi scara de legătură între niveluri. La etaj se găsesc dormitoare şi grupuri sanitare.

Este proiectată în stil eclectic, de influenţă romanică, cu detalii neoromâneşti și cu tendinţă de decoraţie în exces. Compoziţia este foarte dinamică. Colonetele din zidărie ale foişorului pornesc de pe balustradă şi susţin arcade în plin cintru. Arcadele şi zidăria de peste ele, până la cornişă, sunt placate cu cărămidă aparentă şi prevăzute cu medalioane ceramice. Construcţia este în foarte bună stare, fără modificări la faţade. În prezent este sediu de firmă. (text: G.P.; foto: G.P.) CASA Gh. IONESCU–GION 1889; str. Logofăt Udrişte nr. 33

Monument istoric – cod LMI - B-II-m-B19075.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 175


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Construcţia a fost realizată în 1889 de arhitectul Ion N. Socolescu. Comanditarul locuinţei a fost Gheorghe Ionescu–Gion, istoric şi publicist celebru. Clădirea este amplasată pe limita posterioară a terenului, retrasă de la stradă şi se desfăşoară pe demisol, parter şi o încăpere la mansardă. Este o locuinţă de mici dimensiuni, cu camere la parter dispuse pe o parte şi alta a holului. Compoziţia avea un element dominant, turnul scării circulare amplasat pe faţada laterală stângă. Intrarea se face printr-un pridvor, care debuşează într-un vestibul amplu, din care se accede, pe latura dreaptă într-un salon amplu legat de un salonaş către faţada postrerioară. Pe latura stângă se accede într-un birou cu luminat spre stradă şi o încăpere de dimensiuni mai mici, luminată pe latura stângă. Din vestibul se ajunge, printr-un coridor, la scara circulară, amplasată pe faţada stângă. La mansardă este o încăpere amplasată în axul faţadei principale. La demisol se aflau sufrageria, bucătăria, două camere şi o pivniţă. După câţiva ani de meserie, Socolescu îşi găseste un stil propriu, numit în epocă stilul Socolescu. Arhitectul îşi creează un limbaj specific şi un model de lucru personal, pe care le va aplica la aproape toate proiectele sale. Casa Gion este prima lucrare în care concepţia stilistică a arhitectului este definitivată. Faţada principală este rezolvată simetric, cu traveea centrală în decroş faţă de restul faţadei, care cuprinde porticul de acces, alcătuit din coloane duble, prevăzute cu socluri şi capiteluri, care susţin un arc trilobat, balconul de peste portic, cu acces din mansardă. Rezolvarea traveei centrale, în decroş, va fi schema pe care o va relua la multe din proiectele sale. Ferestrele faţadei principale sunt cuplate câte două, terminate în arce trilobate şi prinse în ancadramente

bogat decorate. Porticul de acces aminteşte de pridvorul casei ţărăneşti, arhitectul folosind, în locul stâlpilor din lemn sculptat, coloane de zidărie, cu capiteluri bogat decorate. Faţadele sunt decorate cu detalii florale, ocniţe, funia în torsadă. Suprafeţele dintre consolele din lemn ale streşinii sunt pictate cu motive tradiţionale româneşti şi protejate cu sticlă. Pe frontonul bogat decorat, se află un medalion cu însemnele de carturar, o carte deschisă şi o pană, iar vitraliile ferestrelor au medalioane cu portretele unor domnitori români. Casa Ionescu–Gion, clasată monument istoric, este în prezent de nerecunoscut, traveea centrală a faţadei principale este modificată. Turnul scării circulare a fost demolat parţial. Casa este învăluită de reclame, iar viţa de vie a acoperit-o total necontrolat. (text: G.P.; foto: G.P.) CASA KRETZULESCU bd. Dacia, nr. 12 (azi retrocedată, până de curând a fost sediul Muzeul Literaturii Române) Monument istoric - cod LMI - B-II-m-A18524. Construită în anul 1839, reamenajată în stil neoclasic după proiectul ing. Rudolf Artur Borroczyn, casa are la interior pe pereţii holului 4 panouri pictate de Gh. Tattarescu. (V.Ţ.) CASA Emanuel şi Catherina KRETZULESCU bd. Dacia, nr. 15/ str. Henri Coandă. Clădirea eclectică proiectată de Ion D. Berindey între 1911-1914 este amplasată la o intersecţie de străzi şi are colţul rotunjit.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 176


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Cele trei registre ale faţadelor sunt: soclul înalt cu bosaje, registrul parterului cu ferestre înalte cu arc în plin cintru şi al etajului cu ferestre drepte şi mansarda cu lucarne, marcată de o cornişă proeminentă. (text: S.T.; Foto: dr. matem. Voicu Boşcaiu) CASA g-ral LAHOVARY Amplasată pe str. Ion Movilă nr. 5, Bucureşti, construcţia arhitectului Ion Mincu este ridicată între 1884 și 1886.

Monument istoric - cod LMI - B-II-m-B19264. Scrierile de specialitate fac referire la casa realizată la cererea generalului Iacob Lahovary drept prima construcţie semnificativă în stil neoromânesc. Casa a funcţionat drept locuinţă conform destinaţiei iniţiale, iar din anul 2003 aparţine Secţiei de Maternitate a Spitalului Cantacuzino. Arhitectura Casei Lahovary îmbină elemente tradiţionale ţărăneşti: ceramică colorată şi smălţuită, coloane de lemn, arce în acoladă frântă, cu cele ale arhitecturii medievale.

Pridvorul rustic este amplasat deasupra falsei intrări în pivniţa casei. Elemente decorative recurente în creaţia arhitectului Ion Mincu sunt: butonii proeminenţi şi smălţuiţi, friza din teracotă, streaşina lată şi ridicată. Materialele de construcţie folosite sunt: cărămidă, tencuială cu mortar de var, ceramică smălţuită colorată, lemn, tablă. Ca tehnici de construcţie, s-au folosit: zidăria portantă, planşeele, şarpanta şi stâlpii din lemn. După cum însuşi artistul caracteriza această operă, ea reprezintă reînvierea „rădăcinilor sănătoase ale unui arbore rupt de furtună”. Fără îndoială, edificarea Casei Lahovary a creat vâlvă în cadrul artiştilor care se identificau cu acest spirit naţional şi care doreau afirmarea sa cât mai pregnantă, inclusiv în arhitectură. De altfel, la această primă construcţie realizată în stilul neoromânesc se pot identifica unele elemente calitative ale arhitecturii populare, puse în valoare astfel încât clădirea să „degajeze din ea o atmosferă românească”, după cum chiar arhitectul său considera. Inovaţia constă în prelucrarea judicioasă a acestor elemente şi forme ale arhitecturii populare, întrucât se poate remarca, la acest edificiu, „o distribuţie raţională a încăperilor în legătură cu funcţia lor, [...] o utilizare judicioasă a unor materiale şi [a unor] tehnici constructive tradiţionale, şi, mai ales, printr-o viziune, în ceea ce priveşte plastica arhitecturală, clară, însoţită de un bun gust în potrivirea proporţiilor, în dozarea decoraţiei şi în armonizarea culorilor.” Încăperea din axul central, un hol, interconectează practic toate celelalte camere, având diverse funcţiuni. Originalitatea şi frumuseţea clădirii rezidă, în principal, în pridvorul de casă boierească, prin care se realizează accesul în holul menţionat. (text: M.C.; foto: M.C.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 177


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

CASA LENŞ-VERNESCU (CASA VERNESCU) Calea Victoriei, nr. 133 (azi sediu de cazino)

Monument istoric – cod LMI - B-II-m-A19868. Construită în anul 1821 de boierul Filip Lenş, ca reşedinţă a sa, casa a adăpostit după decesul său (1858) o cazarmă, iar apoi Ministerul de Război până în anul 1886, când a fost cumpărată de juristul Gheorghe Vernescu, om politic liberal. Renovată între anii 1887 – 1889 de arh. Ion Mincu şi având plafoane pictate de G.D. Mirea, casa a devenit o somptuoasă locuinţă, care şi-a păstrat în timp elementele de decoraţiuni interioare realizate de cei doi mari artişti ai vremii. Edificiul eclectic, având două niveluri are centrul ocupat de un hol vast, în formă de elipsă, cu o scară monumentală. Profesorul Mihail Caffé, în monografia Arhitectul Ion Mincu, arată că „arhitectura interiorului casei Vernescu, în care scara ocupă locul principal, i se datoreşte tot lui Mincu. [...] Scara casei Vernescu constituie al doilea exemplu de acest fel după scările de la Ateneu, fiind, probabil, şi cel mai reuşit. Proporţiile relativ modeste ale interiorului capătă amploare tocmai prin aspectul acestei scări [din marmură de Guatemala] şi prin tratarea bogată a colonadei luminatorului.” (text: M.C.; foto: M.C.) CASA LIBRECHT – FILIPESCU (Casa Universitarilor) str. Dionisie Lupu nr. 46 Monument istoric – cod LMI - B-II-m-A19107.

Construită în anul 1862, pentru Cezar Librecht, aghiotant al lui Alexandru Ioan Cuza, după planurile arh. Luigi Lipizer, în stil neogotic, agreat în epocă. Casa a fost cumpărată după anul 1866 de mareşalul George Filipescu, care a locuito până în anul 1902, anul morţii sale. Soţia acestuia a lăsat casa prin testament Academiei Române, iar din anul 1947 a devenit Casa Universitarilor. Clădirea dispune de o sală de cinematograf, o bibliotecă şi un restaurant. Casa se află într-un frumos parc. (V.Ţ.) CASA MALAXA 1 aleea Alexandru, nr. 38/ str. Ermil Pangratti (azi este sediul Institutului Cultural Român)

Monument istoric – cod LMI - B-II-m-B17971. Proiectată de arh. Petre Antonescu şi executată în anul 1930, vila Malaxa a fost dotată cu toate cuceririle tehnice ale acelui moment: lift interior, instalaţie de aer condiţionat, salon cu acoperiş glisant, sistem de încălzire centrală şi calorifere. (V.Ţ., foto S.T.) CASA gen. Gheorghe MANU Calea Victoriei, nr. 192 Monument istoric - cod LMI - B-II-m-A19873 (Casa Florescu-Manu). Datând din prima jumătate a sec. al XIXlea, casa a fost cumpărată în anul 1868 de generalul Gheorghe Manu, care o va

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 178


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

revitaliza cu saloane vaste şi bogat mobilate, în care soţia sa, Alexandrina Cantacuzino, a primit protipendada bucureşteană. În anul 1948, când a fost naţionalizată, era locuită de Constantin Gh. Manu, fiul generalului. (V.Ţ.) CASA Iacob MELIK str. Spătarului, nr. 22 Monument istoric - cod LMI - B-II-m-A19723. Construită în anul 1760, a aparţinut la începutul sec. al XIX-lea magistratului armean Kevork Nazaretoglu, care a reparat-o şi a modificat-o în anul 1822. În anul 1857, arh. Iacob Melik a restaurato. Părăsită şi deteriorată grav în timpul primului război mondial, casa a fost salvată prin restaurarea inteprinsă de arh. Paul Smărăndescu în anul 1920. Restaurată din nou în anul 1971, azi casa adăposteşte Muzeul Theodor Pallady – care are la bază colecţia familiei Răuţ. (V.Ţ.) CASA Istrate MICESCU str. Ion Zalomit, nr. 12 (azi Sediul Bibliotecii Naţionale Pedagogice) Construită în anul 1907, în stil neoromânesc, are aspectul unui conac, cu foişor. Casa a fost transformată radical în anii 1928-1929, când în interior au fost amenajate saloane în stil Louis XIV şi Louis Philippe. (V.Ţ.) CASA Maria MIHĂESCU (MIŢA BICICLISTA) str. Biserica Amzei/ str. Christian Tell Monument istoric - cod LMI - B-II- m-A18146.

Construită la sfârşitul sec. al XIX-lea, casa a fost restructurată şi i s-au refăcut faţadele în stil Art Nouveau, în anul 1908, de arh. N.C. Mihăescu. (text: V.Ţ.; foto: M.C.) CASA Ion MINCU Strada Pictor Arthur Verona, nr. 19

Monument istoric - cod LMI - B-II-m-B19835. Deși nu și-a proiectat casa proprie, Ion Mincu și-a amenajat, începând cu 1890 și a extins, în 1900, casa în care a locuit, construită de arhitectul italian Antonio Gaetano Burelli. Reședinţa este situată pe Strada Pictor Arthur Verona (fosta stradă Mercur, nr. 19). La interior, intervenţiile au vizat redecorarea și au fost efectuate cu ajutorul pictorului G. D. Mirea. De asemenea, în urma modificărilor, s-a realizat recompartimentarea interioară. Mobilierul, ca de altfel toate obiectele decorative, au fost alese de Mincu și executate de meșterii de la școala de arte și meserii înfiinţată de acesta. Astfel, bunul prieten al arhitectului, Nicolae Petrașcu, explică: „În holul de lângă intrare, în care-i plăcea lui să stea

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 179


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

mai mult, întâlneai caramanii și covoare orientale, suspendate la ferestre și pe pereţi, cari micșorau lumina ca într-o biserică; la dreapta și la stânga, mici banchete de lemn sculptat, după desenurile date de el, la Școala de Arte și Meserii, unde era profesor de sculptura lemnului; scaune originale, obiecte de artă bisericească. Pe caramanii, ici, o stofă grea de fir, dincolo, alta subţire ca purpura, prinse cu ace mari colorate; un medalion după Luca della Robia; sub el, un iatagan vechiu damaschinat, într-o teacă de catifea, cu ferecături de argint; o lăută veche de formă curioasă; sus, un policandru antic de metal; pe parchetul de jos, mărunt și lucind ca oglinda, covoare persiane. În fund și la dreapta, pe sub o perdea de mărgele colorate, ridicată în brăţări de curea ghintuită, se străvedea biuroul lui Mincu, asemenea sombru (sic!), cu vitraliuri colorate, cu perdele de un roș palid, cu biblioteca și masa lucrate la un ebenist din Paris, din lemn de nuc, cu coloane răsucite, lucioase și moi ca mătasea. Pe birou, un schelet de om, «rezumatul vieţii». Într-un colţ, o strană bisericească, jeţuri, scaune, obiecte sculptate; un leagăn de copil desenat de el, în lemn aurit, destinat primului său copil; plafonul cu grinzi de lemn aparente, despărţite prin plăci albastre smălţuite. În salon, un lustru vechiu, imens, de bronz și un cămin mare de marmură, deasupra căruia un medalion împerechiat (sic!) de marmură cu inscripţia: «Arhitectul I. Mincu și soţia sa Eliza». Pe pereţi, două-trei picturi vechi, reproduceri, acuarele făcute de dânsul, câteva picturi moderne. Dincolo de salon, sufrageria, împărţită în două printr-o grilă de fier cu ușuliţe mișcătoare, cum se văd la altarele de biserici; ca friză sus, o ghirlandă de jur împrejur de medalioane cu figuri șterse și arhaice, lipite una de alta pe un fond albastru, sub aureole de aur. În camerele

de culcare, mobilă de nuc ceruit, lucrată după desenurile lui, iar paturile ocrotite, de cele două laturi la pereţi, printr-o catifea grea de preţ cu flori de aur, coloarea drojdiei de vin, căzând în falduri regulaţi (sic!) și susţinută de braţe de bronz, desenate tot de el. Cu un cuvânt, o simfonie de colori orientale.” (text: M.C.; foto: M.C.) CASA ing. Dumitru MINOVICI str. dr. Minovici, nr. 3 Monument istoric - cod LMI - B-II-m-A19207 (Muzeul de Artă Medievală „Ing. D. Minovici’’). Construită în anii 1940-1941 de arh. E. Cannella, în stil englezesc, casa are amenajat şi un parc cu statui. Edificiul adăposteşte colecţii valoroase de artă apuseană: mobilier, vitralii, tapiserii, ceramică, gravuri, tablouri şi cărţi rare. Casa şi colecţia de artă au fost donate Academiei Române, aici funcţionând „Muzeul de Artă Veche Apuseană”. (V.Ţ.) CASA dr. Nicolae MINOVICI (CASA CU CLOPOŢEI)

(Vila Dr. Minovici, azi Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”) Monument istoric - cod LMI - B-II-m-A19206. Casa dr. Nicolae Minovici sau „casa cu clopoţei” a fost construită în 1905-1906 după un proiect elaborat în 1904, în stil neoromânesc. Arhitectul Cristofi Cerchez era bun prieten cu proprietarul, Nicolae

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 180


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Minovici. Imobilul aduce în atmosfera bucureșteană a începutului de secol XX motivul culei oltenești. De asemenea, vila are numeroase decoraţiuni sculptate în piatră realizate de Emil Wilhelm von Becker, ancadramente de uși și ferestre și o placă la intrare cu mottoul proprietarului: „Improbus Labor Omnia Vincit”. Logia de la etaj are balustrade şi coloane cu capiteluri în stil brâncovenesc. Între coloanele foişorului erau 40 de clopoţei care răsunau la adierea vântului. Încă din 1916, în vilă funcţionează un muzeu privat de artă populară, această iniţiativă devansând-o cu mult pe cea publică, de a construi un muzeu de artă naţională, și care a fost adusă la îndeplinire abia în 1941, după ce lucrările au durat aproximativ 30 de ani. De altfel, în 1936, vila, împreună cu tot domeniul aferent și cu toate colecţiile adăpostite de aceasta, este donată statului. În consecinţă, în 1937, muzeul trece în administrarea statului, fără să își schimbe destinaţia până în prezent. Grădina imensă, amenajată în stilul artei 1900, cu diverse elemente decorative sculptate în piatră: scări, împrejmuiri, balustrade, vase decorative, bănci ș.a., este absolut impresionantă. Realizatorul acestor sculpturi este Emil Wilhelm von Becker. Pe lângă aceste elemente, în prezent se păstrează și poarta din lemn sculptat și gardul originale, dar de remarcat este și capela în stil brâncovenesc, construită în bolţi cu chenare, în care se găsește o colecţie de icoane vechi, de la începuturile picturii românești. (text: M.C., V.Ţ.; foto: M.C.) CASA MONTEORU Calea Victoriei, nr. 115

Monument istoric – cod LMI - B-II-m-A19863. Construită în anul 1874, casa a fost cumpărată în anul 1883 de Grigore Monteoru, care a încredinţat arh. Nicolae Cuţarida renovarea radicală a clădirii în stil eclectic francez, cu saloane mari, cu oglinzi, plafoane pictate, cu lambriuri din esenţe rare. În anul 1949, când a fost naţionalizată, proprietară era fiica lui Grigore Monteoru, Elena, căsătorită cu Lascăr Catargiu. La decoraţia interioară a participat Ion Mincu. Presupusule motive care l-au determinat pe Mincu să apeleze la formulele deja consacrate ale academismului eclectic manifestat în acea perioadă, ar fi că edificiile respective aparţineau unora dintre arterele principale ale Bucureştiului. După cum afirmă profesorul Mihail Caffé în lucrarea sa. Ion Mincu, aceste clădiri trebuiau să dea anumite „garanţii de monumentalitate şi opulenţă”. „Realizarea interioarelor casei Monteoru deschide un capitol însemnat în opera arhitectului, consacrându-l ca un strălucit arhitect de interior. Decoraţia holului central pe două etaje, precum şi a scării, tratarea individuală a plafoanelor fiecărui salon în parte, desenul uşilor interioare, coloritul armonios al tapiseriilor şi picturilor, împerecherea ornamentelor de bronz ori de fier cu stucul şi cristalul, toate dovedesc un talent sigur, stăpân pe

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 181


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

mijloacele sale. [...] Mincu a reuşit să realizeze fastul acestei bogate reşedinţe, fără ostentaţie şi vulgaritate” (Mihail Caffé, Ion Mincu, Ed. Minerva, Bucureşti, 1970). Cromatica este reprezentată de culori calde, cu străluciri discrete ale stucurilor, ale bronzului, ale ornamentelor aurite, ale lambriurilor şi ale tapiseriilor. Casa Monteoru, deşi nu se încadrează în concepţia stilistică a lui Mincu, prezintă o decoraţie care întruneşte profunda cunoaştere a detaliului clasic, dar şi a imaginaţiei, virtuozităţii şi simţului compoziţional cu care autorul abordează operele sale, prin folosirea originală a cromaticii şi a materialelor celor mai diferite. În prezent imobilul este retrocedat urmașilor familiei Monteoru. (text: M.C.; foto: M.C.) CASA N.D. MOROIANU 1884, Calea Călăraşilor nr. 55 (fost 41), colţ cu strada Mântuleasa; monument istoric.

Locuinţa realizată de Ion N. Socolescu face parte din Ansamblul de arhitectură şi urbanism Calea Călăraşilor, Mântuleasa şi Hala Traian. Casa este aşezată perpendicular pe stradă şi este formată din două corpuri de clădire; unul principal, amplasat către stradă, rezolvat pe demisol şi parter şi un corp al dependinţelor. Accesul principal se face printr-un portic monumental ale cărui coloane susţin o arcadă. Scara de acces este situată în axul de simetrie al holului.

Faţada dinspre incintă a corpului principal este rezolvată simetric, bogat decorată, într-un stil eclectic cu elemente neoclasice. Ferestrele faţadei principale sunt cuplate câte două, decorate cu coloane duble, angajate, care susţin un fronton rectangular, profilat. Faţada către stradă preia ferestrele duble, pentru a accentua teşitura casei.. In prezent aici funcţionează un restaurant şi o sala de teatru, La Scena. (text G.P.; foto: S.T.) CASA Ilie NICULESCU DOROBANŢU str. general Gh. Manu, nr. 9 (azi sediu de firmă) Monument istoric - cod LMI - B-II-m-A19131. Construită între anii 1896 şi 1911 de arh. Grigore Cerkez, în stil neogotic, cu faţada în cărămidă aparentă şi ancadramente de piatră la ferestre. Interiorul, cu saloane vaste, are plafoane în lemn sculptat. (V.Ţ.) CASA fraţilor PETRAŞCU Piaţa Romană/ str. Căderea Bastiliei (azi, la Librăria Bastilia) Clădirea a fost construită între anii 1910 – 1916 după proiectul arh. Spiridon Cegăneanu, iar decoraţiunile interioare aparţin pictorilor Gheorghe Petraşcu şi Dimitrie Mihăilescu. A fost restaurată şi reamenajată în anul 2005 de arh. Alexandru Beldiman. (V.Ţ.) CASA Nicolae PETRAŞCU P-ţa. Romană, nr. 1 Monument istoric - cod LMI - B-II-m-B19577. Arhitectul Ion Mincu a realizat reşedinţa lui Nicolae Petraşcu în Piaţa Romană, nr. 1.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 182


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

frumos înclinat, distanţele dintre ferestre şi bovindoul delicat, sprijinit pe contrafortul de desubt, atât de graţios, ca şi mica colonetă care susţine la spate marginea calcanului de lângă streaşină, sunt elemente atât de fericite şi atât de fericit împreunate, că ele fac din casa aceasta, de o discreţiune mănăstirească, o perlă arhitectonică a Capitalei.” (text M.C.; foto: M.C.) Cea mai avizată opinie asupra lucrării este probabil aceea a comanditarului, care îşi reaminteşte: „Tot cam pe atunci [1903-1904], pe locul din piaţa Lascăr Catargiu actuala Piaţă Romană, colţ cu strada Bălcescu actuala Mendeleev, loc neregulat ca formă, Mincu se oferi singur să-mi facă planul şi casa care se vede astăzi acolo. În ea, piesa de căpetenie urma să fie un salon, în care să se facă lecturi literare şi muzică. [...] Camerile erau toate regulate ca unghiuri, holul pe două planuri, c-o scară între ele, iar salonul, prin înfăţişarea lui originală, mai presus de toate aşteptările, dreptunghiular, c-o afundătură rotundă, ridicată în estradă, pe o lature, menită orhestrei şi tribunei de lectură. Plafonul, în groase grinzi aparente de mahon, având în mijlocul lui un loc rezervat picturii şi unde s-a pus o reproducere după Vârful cu dor al lui Mirea, făcută de pictorul Mihăilescu, răspunzând minunat ca subiect, prin nimfele cari sbor în albastrul cerului, la scopul ideal al salonului. [...] Când ea fu gata, îmi păru atât de frumoasă, încât într-o seară, mărturisindu-i, mişcat profund, sentimentul meu, Mincu îmi zise: «Sinceritate pentru sinceritate: este poate singura plată care am avut-o în vieaţă». În adevăr, pentru cine priveşte bine lucrarea aceasta mică, vede în ea o arhitectură aleasă prin proporţiile şi armonia ei. Uşa aceea de fier, nu prea mare, pusă în zidul plin, balconul care o adăposteşte, ferestrele rari şi potrivite, acoperământul

CASA Gabriel POPESCU Vulcana-Pandele, jud. Dâmboviţa Aceasta este prima casă realizată de arhitectul Alexandru Clavel pe cont propriu în anul 1905. Începând cu anul 1974, în incintă funcţionează Muzeul casă-atelier Gabriel Popescu.

Deoarece imobilul se află într-o stare avansată de degradare, muzeul este în prezent închis publicului. El a fost proiectat în colaborare cu proprietarul şi este prima casă cu etaj din localitatea Vulcana-Pandele, jud. Dâmboviţa. Casa este construită cu pereţi din bârne de lemn cioplit, la parter găsindu-se zona de primire, bucătăria şi scara de acces către etaj, unde se află atelierul artistului – cea mai mare încăpere, care beneficiază de un luminator în acoperiş – şi dormitorul acestuia. La parter, se păstrează chiuveta din bucătărie, sculptată în piatră, iar la etaj, cele trei sobe zidite şi văruite. Cea din atelier este proiectată chiar de Gabriel Popescu, pentru a servi la uscarea gravurilor. De asemenea, mobilierul din atelier a fost realizat de proprietar. În schimb,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 183


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

mobilierul restului casei a fost opera lui Clavel. În urma construcţiei casei, proprietarul şi arhitectul au rămas buni prieteni. (text M.C.; foto: M.C.) CASA Irina şi Ion PROCOPIU

Monument istoric - cod LMI - B-II-m-B18655. Amplasată pe strada Dumbrava Roşie, nr. 5, casa face parte din lotizarea Ioanid, zonă în care arhitectul Ion D. Berindey a proiectat mai multe reşedinţe. Ion D. Berindey concepe în anul 1911, pentru verişoara sa, Irina Procopiu, doamnă de onoare a Reginei Maria, o clădire de factură academică franceză, inspirată de palatele de la Versailles, Marele şi Micul Trianon. Faţada dinspre stradă este simetrică, iar decoraţia coloanelor în stil rococo reprezintă o caracteristică a arhitecturii lui Berindey: ordin colosal cu capiteluri ionice, mascaroane cu figuri expresive şi cornişă bogat decorată. Faţada din spate se deschide către Parcul Ioanid, având o terasă la primul nivel şi un balcon la cel de-al doilea. Iniţial, vila a fost concepută ca o locuinţă individuală, dar, ulterior, în proiect au intervenit unele modificări, astfel că astăzi există mai multe apartamente. Parterul a fost divizat în două apartamente, iar celelalte două niveluri beneficiază de câte un apartament. Planul apartamentului de la etajul nobil

al casei (etajul I) este organizat într-un hol central cu două uşi glisante (funcţionale şi astăzi) în dreapta şi în stânga, care fac legătura către un salon şi o sufragerie ce se deschide spre terasa orientată către Parcul Ioanid. În dreapta se află spaţiile de serviciu şi un dormitor. În faţă, în axul holului, se găsesc o scenă şi un vitraliu. Apartamentul păstrează decoraţia interioară originală: pardoseli din mozaic în spaţiile de serviciu, parchet de stejar în holuri, saloane, dormitoare şi sufragerie, tâmplărie cu ornamente din lemn sculptat şi glasvanduri cu cristal bizotat, lambriuri, cache-radiatoare şi un şemineu de marmură galbenă de Carrara bogat sculptat. Mobilierul existent este de factură neoromânească, fiind specific începutului secolului XX și, cel mai probabil, executat în perioada interbelică, în anii 1920. În intervalul 1915-1930, se pare că a locuit, în acest apartament, artista Elvira Popescu. (text M.C., S.T.; foto: S.T.) CASA ing. Elie RADU

Monument istoric - cod LMI - B-II-m-B18613. În timpul petrecut în România în calitate de arhitect şef al Bucureştiului (18941904), Giulio Magni a colaborat cu mai mulţi arhitecţi şi ingineri autohtoni, însă cel mai mult cu arhitectul Alexandru Clavel şi cu inginerul Elie Radu, care lucra la Căile Ferate Române, influenţat fiind în elaborarea lucrărilor din România de stilul naţional care începea să se afirme în acea perioadă, sub forma curentului neoromânesc. Inginerului

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 184


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Elie Radu i-a proiectat o reşedinţă, realizată în stilul propriu utilizat şi la Şcoala Comunală. Faţadele reiau decoraţia specifică realizată în ceramică policromă smălţuită. Unul dintre ornamentele faţadei laterale, aflat deasupra unei ferestre de la primul etaj, marchează anul construcţiei imobilului (MDCCCXCVIII - 1898). Casa beneficiază de trei intrări, una principală, una în care se găseşte scara ce duce la etaj şi una secundară, care deserveşte anexele. În etaj, se mai păstrează şi în prezent sobele, tâmplăria şi câteva piese de mobilier originale. Casa este personalizată şi prin geamurile sablate cu iniţialele proprietarului (ER) şi ale soţiei acestuia (MR) ale uşilor de intrare în salonul de la etajul întâi. După naţionalizare, clădirea a adăpostit o şcoală de balet, iar după 1990, etajul acesteia a fost retrocedat proprietarilor de drept, care l-au transformat în club, parterul rămânând în proprietatea primăriei. (text M.C.; foto: M.C.) CASELE ROBESCU

Pentru familia lui Constantin Robescu, Mincu a proiectat trei reședinţe: una în București, în stil eclectic și două în stil neoromânesc, una la Sinaia și una la Galaţi. Existenţa Vilei Robescu de la Sinaia și apartenenţa acesteia la opera lui Mincu au fost semnalate de Spiridon Cegăneanu în nr. 1/1925 al revistei Arhitectura. Acesta, preluând o fotografie a lui Toma T. Socolescu,

intitulează articolul din revista precizată „O lucrare necunoscută de I. Mincu”. Ceea ce frapează la acest edificiu relativ izolat este capacitatea marelui arhitect de a obţine o îmbinare armonioasă între construcţie și natura înconjurătoare, deși covârșitoarea majoritate a lucrărilor lui Mincu a fost realizată în marile orașe ale ţării noastre. Acest lucru este remarcat și de Spiridon Cegăneanu: „Omul care știa să detalieze cu atâta talent o lucrare, totuși nu o făcea decât acolo unde mediul înconjurător nu contribuia cu nimic la punerea în valoare a lucrării.” Despre Vila Robescu însă, Cegăneanu afirmă că este rezultatul unei „dispoziţii fericite de planuri, care se topeau în mediu, formând cu el un tot inseparabil. Nicio sfidare a naturii, niciun turn care să se întreacă cu (sic!) brazii sau cu vârful munţilor, dând ceva stingher în cadrul naturii. O lucrare liniștită, o lucrare de împăcare a omului cu natura la a cărei contemplare cheamă așa de stăruitor terasa largă”, care reprezintă „o simplă continuare în plin aer a încăperilor interioare, pentru sănătatea corpului și mulţumirea ochiului”. De altfel, Mincu a promovat această concepţie asupra compunerii cerdacelor pe toată durata carierei sale, sfătuind arhitecţii să se inspire, în acest sens, din arta feudală românească.

În ceea ce privește casa din Galaţi, aceasta este un impunător edificiu în stil neoromânesc, unde se remarcă

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 185


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

ornamentele ceramice policrome, arcaturile lanciolate, frizele cu ocniţe și butonii ceramici. Rezolvarea prin utilizarea colonetelor de lemn strunjit, situate în logia aflată deasupra intrării, o apropie de arhitectura celor două case de la începutul creaţiei lui Mincu, Casa Lahovary și „Bufetul de la șosea”. În schimb, aceasta este o reședinţă la care monumentalitatea nu este agresivă, iar la interior, spaţiile create sunt repartizate în jurul unui hol central cu o scară de lemn, scară care se păstrează și în prezent. Ambele reședinţe Robescu din provincie au fost construite în 1897, dar doar cea din Galaţi este declarată monument de arhitectură și încă funcţională, adăpostind în prezent Palatul copiilor din Galaţi. Celelalte două reședinţe sunt abandonate și se găsesc într-o stare deplorabilă. (text M.C.; foto: M.C.) CASA ROMANIT Calea Victoriei, nr. 111-113/Calea Griviţei. 1881-1884, extindere aripi laterale și supraetajare. Monument istoric cod LMI - B-II-m-B19862. Construită la jumătatea sec. al 19-lea, casa a fost reparată de arh. francez Michel Sanjouand, fiind amplificată în anii 18811884, după proiectul arh. Nicolae Cerkez, pentru, dobândind aspectul actual într-o arhitectură clasică, care are spre Calea Victoriei o curte de onoare. Aici a funcţionat o perioadă Ministerul de Finanţe-Ministerul Agriculturii și Domeniilor, iar după război s-au perindat prin ea o serie de întreprinderi. Din anul 1978 în această clădire a fost amenajat Muzeul Colecţiilor de Artă, care grupează colecţiile: A. Simu, Dr. Dona, G. Oprescu, G. Ava Kian, Slătineanu, Iosif Iser, cu opere de artă universală şi românească. (V.Ţ., O.M.)

CASA gen. Radu ROSETTI str. Mihail Moxa, nr. 3-5. (astăzi, Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii, UAUIM) 1909; arh. Nicolae Ghika-Budeşti; constructori: ing. Cesare Fantoli și arh. F. Hoeflich.

Casa generalului Radu R. Rosetti, din str. Mihail Moxa nr. 3-5 (fostă Barbu Catargi, nr. 20) este realizată, între 1909 și 1911, din cărămidă aparentă, parterul fiind marcat cu un soclu înalt de piatră. În interior, organizarea planimetrică se face în jurul holului central rectangular, acoperit cu un luminator, încăperile somptuoase ale locuinţei fiind distribuite pe trei niveluri. Atât holul parterului, cât și galeria de la etajul I, deschisă către hol, sunt realizate din lemn de stejar masiv, închis la culoare. La parter, se remarcă șemineul original de stejar masiv, sculptat, precum și lambriurile, tâmplăria și scara. Toate acestea se păstrează în forma originală. Pardoselile vestibulului sunt realizate din mozaic veneţian, în timp ce scara care duce la parter este realizată din piatră. Balustrada acesteia este din piatră traforată. În nișele vestibulului se găsesc oglinzi care măresc spaţiul, iar la hochparterul acestuia se află vestiarul cu mobilier din lemn de stejar și cu oglinzi în rame de lemn. De asemenea, tâmplăria este tot din lemn de stejar, cu geamuri din cristal bizotat sau pline. (text M.C.; foto: M.C.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 186


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

CASA Oprea SOARE 1914; str. Poenaru Bordea, nr. 2

personalul de serviciu.” În prezent, în clădire funcţionează un restaurant. (text: M.C.; Sursa ilustraţiei: Petre Antonescu - Clădiri şi Studii, 1913) CASA arh. Ion N. SOCOLESCU 1898; arhitect Ion N. Socolescu

Monument istoric cod LMI - B-II-m-A18000. Opera arhitectului Petre Antonescu este amplasată pe Strada Poenaru Bordea nr. 2, în plin centru al Bucureştiului (aproape de Piaţa Naţiunilor Unite). După cum afirmă autorul însuşi, „pe un teren de formă aproape pătrată, degajat spre trei din laturile sale şi aflat în vechiul cartier al Bisericii Sf. Apostoli, [...] proprietarul şi arhitectul au dorit să ridice o casă care să amintească cât mai mult, stilul caselor vechi româneşti. În ceea ce priveşte concepţia arhitectonică, [arhitectul] s-a inspirat din ceea ce a putut considera pe atunci ca valabil pentru a fi păstrat sau adoptat în tradiţia pământeană a acestei arte, care era încă puţin cunoscută şi doar sumar studiată, prin cele câteva exemple luate în mod obişnuit drept modele de arhitectură specific românească, precum erau biserica episcopală din Curtea de Argeş, Biserica Trei Ierarhi din Iaşi şi Biserica Stravopoleos din Bucureşti. [...] Corpul clădirii se compune dintr-un subsol ridicat, parter şi etaj. [...] La parter se află grupate în jurul unui hol central de formă octogonală: vestibulul, biblioteca, salonul, salonaşul, sala de mâncare cu oficiul anexă şi camere de culcare pentru părinţi şi copii, având anexe – încăperile de toaletă. La etaj se găsesc sălile de studiu pentru copii, două dormitoare pentru musafiri şi încăperile pentru

Monument istoric – cod LMI - B-II-m-B18311. Casa din bd. Carol nr. 28, realizată în 1896, a fost locuinţa personală a arhitectului. Terenul, aşa cum rezultă din planul de situaţie anexat proiectului, cuprindea casele de la numărul 14 şi 14 bis şi aparţinea arhitectului. Casa a fost locuinţa personală a arhitectului, unde îşi avea şi biroul de proiectare. Aici aveau loc întrunirile membrilor Societăţii Arhitecţilor Români. Faţada este simetric rezolvată, parterul are două prăvălii amplasate de o parte şi de alta faţă de acces. Deasupra accesului a realizat un bovindou, flancat de două ferestre marcate de coloane angajate cu capiteluri compozite. Construcţia este monument istoric. (text G.P.; foto: G.P.) CASA Hermann SPAYER str. Batiştei, nr. 24A. Monument istoric cod LMI - B-II-m-B18096. Construită în anul 1900 – arh. Louis Pierre Blanc, în stil Renaştere franceză,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 187


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

prezintă un interior bogat decorat cu vitralii, feronerii, tapiserii, sculpturi, şemineuri. Plafonul salonului principal a fost pictat de francezul Marechal Paüs în anul 1902. În grădina casei au fost realizate construcţii anexe (grajduri) de către arh. Ion D. Berindey, în anul 1907. De asemenea sera şi anumite detalii au fost realizate de arh. Ion D. Berindey. (V.Ţ., S.T.) CASA Toma STELIAN şos. Kiseleff, nr. 10 (azi sediul Partidului Social Democrat)

Monument istoric cod LMI - B-II-m-A18989. Proiectată între 1908 și 1914, de arh. Ion D. Berindey, impunătoarea clădire monument istoric se remarcă atât la exterior cât şi la interior, printr-o bogată decoraţie eclectică. Toma Stelian (1860-1925) a fost avocat, politician român, ministru al justiţiei, profesor universitar şi un mare colecţionar de artă. Casa lui a fost donată de acesta, statului român, ca muzeu. Din 1931, casa a funcţionat ca muzeu de artă, nucleul viitorului Muzeu Naţional de Artă al României. Între 1950-1977 a fost sediu al Uniunii Scriitorilor din România. În arhiva Ion D. Berindey a M.N.A.R., se păstrează numeroase planşe de la proiectarea şi urmărirea în execuţie a Muzeului Toma Stelian, realizate de arhitectul Ion D. Berindey şi în biroul de

arhitectură al acestuia, faţade, detalii din exterior şi decoraţii interioare, desenate în anii 1905-1915. Sculptorul ales pentru decorarea interiorului fastuoasei reşedinţe a lui Toma Stelian a fost Wilhelm Dietz. Casa este înrudită stilistic în special cu vilele Arion, Grigore Olănescu, clădiri în care arhitectul pune accent pe unul sau două corpuri laterale decroşate faţă de restul faţadei şi tratate mai special, prin ancadramente pe două niveluri, frontoane, pilaştri, lei şi cariatide. Cariatidele şi atlanţii ce flancau ferestrele laterale ale etajului 1 au dispărut. (text S.T.; foto: S.T.) CASA ŞOMĂNESCU str. C. A. Rosetti, nr. 35. (azi sediul Ambasadei Vietnamului) Construită în anul 1900 după proiectul arh. Dimitrie Maimarolu şi Toma Dobrescu, cu o bogată decoraţie a faţadelor. În interior, pereţii holului central și plafonul unui salon, au pictura realizată în stil Secession. (V.Ţ.) CASA Olga ŞTEFĂNESCU (BÉBÉ)

A fost construită în anul 1934 la Sinaia – Cumpătu, după proiectul arh. Duiliu Marcu. Este o casă de vacanţă de mici dimensiuni, cu o suprafaţă clădită de 76 mp, dar care, relevă talentul lui Duiliu Marcu şi anunţă o posibilă trecere a arhitectului la proiectarea unor clădiri publice moderniste de mai mare

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 188


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

amploare, lucru care urma să se întâmple chiar în acelaşi an, cu ocazia realizării proiectului pentru Casa Autonomă a Monopolurilor de Stat. Duiliu Marcu însuşi remarcă: „această vilă, de dimensiuni modeste, dovedeşte că un arhitect poate să îşi arate aptitudinile de proiectant şi în lucrări mici. Pe de altă parte, se poate spune că un arhitect, pentru a ajunge să clădească ministere şi academii, este bine ca mai întâi să facă practică cu lucrări mici, pe care să le conceapă, să le deseneze şi să le realizeze pe teren, pe răspunderea sa proprie.” Pentru ca noua construcţie să se integreze în cadrul natural înconjurător şi să nu contrasteze cu vilele adiacente, s-au folosit integral materiale locale, precum piatra de carieră, lemnul de brad şi olanele pentru învelitoare. Pe de altă parte, „cum regulamentul de construcţii al acestei staţiuni climaterice a impus o retragere de 4 m de la aliniere, s-a utilizat acest spaţiu pentru a realiza o terasă cu o vedere frumoasă asupra Bucegilor.” În ceea ce priveşte compartimentarea încăperilor, „mica vilă are la parter un antreu, un hol servind şi ca sufragerie, un foarte mic oficiu, bucătărie şi cameră de serviciu, iar la etaj două camere de dormit, cameră de baie, toaletă, garderobă, dulapuri în perete şi o mică terasă.” Materialele utilizate la interior sunt cărămida şi tencuiala de mortar cu var, pentru ziduri, cărămizile arse roşiatice pentru pardoseală, plăcile ceramice bej, cu desene florale în nuanţe de albastru de Prusia, pentru şemineu, şi plăci de piatră cioplită pentru terasa de la parter. La plafonul holului se întâlnesc grinzi de lemn aparente. Toate locuinţele individuale construite de Duiliu Marcu au fost naţionalizate de regimul comunist, aparţinând, după 1948, aşa-zisei „gospodării de partid”, care le-a utilizat ca vile de protocol sau

ambasade. După 1990, în baza legilor reparatorii adoptate de Parlament, ele au fost retrocedate urmaşilor foştilor proprietari. Ele au suferit însă modificări importante, mai ales la interior. (text M.C.; foto: M.C.) CASA muzeu Gh. TATTARESCU str. Domniţa Anastasia, nr. 7 Monument istoric cod LMI - B-II-m-B18607. Construită la începutul sec. al XIX-lea şi transformată radical între anii 1855 şi 1858 de pictorul Tattarescu, care a redecorat-o şi i-a pictat interioarele. Muzeul reuneşte tablouri, desene, documente, obiecte şi piese de mobilier care recreează atmosfera în care a trăit şi creat pictorul. (V.Ţ.) CASA Nicolae TITULESCU

Şos. Kiseleff, nr. 47; monument istoric cod LMI - B-II-m-A-18998. În anul 1911, Ion D. Berindey proiectează locuinţa antreprenorului Leopold Gsur. Între 1912-1937, omul politic Nicolae Titulescu (1882-1941) a locuit în această casă, care astăzi a devenit sediul Fundaţiei Nicolae Titulescu. Clădirea eclectică expune spre şosea, o loggie cu colonadă dublă şi un corp decroşat cu fronton triunghiular, de influenţă neoclasică. Această loggie, amintind de Micul Trianon, înscrie casa Gsur în seria caselor Florescu, Ion Procopiu,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 189


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Filipescu şi a Castelului de la Floreşti, proiectate de arhitectul Ion D. Berindey. Registrul soclului cu bosaje este despărţit printr-un brâu de cel al parterului înalt, decorat iniţial cu asize în tencuială. Balustradele sunt din fier forjat. Aticul cu baluştri urmează cornişei proeminente, bogat decorată, ce maschează podul cu pante line, clădirea având şi o parte mansardată acoperită de o cupolă. (text S.T.; foto: S.T.) CASA Cleopatra TRUBETZKOI Calea Victoriei, nr. 94 (azi Centrul de Cercetări Fonetice al Academiei) Construită în prima jumătate al sec. Al XIX-lea, pentru paharnicul Manolache Faca, casa a fost cumpărată în anul 1840 de prinţesa Trubetzkoi (născută Ghica). Aceasta a redecorat-o pentru a primi în saloanale ei pe mai marii vremii, politicieni şi artişti (Mihail Kogălniceanu, Ion Eliade Rădulescu, Vasile Alecsandri, Ion Ghica). Timp de două săptămâni aici a locuit şi concertat compozitorul şi pianistul Franz Liszt (între 19 decembrie 1846 - până în primele zile ale anului 1847). După moartea prinţesei, în anul 1876, casa a fost cumpărată de un bogat negustor, Z. Nenciu, care i-a redecorat interioarele. Clădirea e realizată în stil neoclasic francez. În ornamentaţia faţadei se distinge frontonul clasic, amplasat deasupra părţii centrale şi ieşit în afara aliniamentului faţadei. (V.Ţ., S.T.) CASA TURNESCU str. Dionisie Lupu, nr. 37 (azi sediul Rectoratului Facultăţii de Medicină) Monument istoric – cod LMI - B-II-m-B19106. Construită în anii 1893–1895, după proiectul arh. Albert Galeron, în stil

neoclasic, casa are un interior bogat decorat cu pereţi trataţi cu stucomarmură, plafoane de structură aurită, vitralii și fresce. (V.Ţ.) CASA amiral Vasile URSEANU bd. Lascăr Catargiu, nr. 21 (azi, Observatorul Astronomic şi Muzeul Ştiinţelor Experimentale) Monument istoric – cod LMI - B-II-m-B18332.

Construită între anii 1908 – 1909, după proiectul arh. Ion D. Berindey, clădirea impunătoare a fost destinată de la început dublei funcţiuni de locuinţă şi observator astronomic. Forma clădirii imită conturul unei nave, iar cupola ei a fost de la început amenajată pentru observaţii astronomice. Construcţia de colţ valorifică acest amplasament prin volumul rotunjit, supraînălţat, acoperit de o cupolă, volum prin care laturile clădirii dinspre străzi se racordează, camerele de pe colţ fiind saloane ovale cu balcoane semicirculare. Pe terasă era prevăzută o pegolă din lemn, care echilibra volumul, fiind ca o contrapondere faţă de cupola de pe colţ.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 190


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Elementele decorative folosite fac aluzie la apă şi navigaţie: cele două grupuri statuare călare pe câte un peşte gigantic, de-a dreapta şi de-a stânga balconului dinspre bulevard, realizate în piatră şi semnate de I. Klier, în 1909, delfinii ce decorează cornişa, o provă, desenul balustradei din fier forjat. Intrarea principală, acoperită de o copertină din fier forjat şi sticlă, se face prin curte. În 1933, la 7 ani după decesul soţului său, Jana (Ioana) Urseanu donează imobilul Primăriei Municipiului Bucureşti, care, în iulie 1933, deschide aici Pinacoteca Municipală. În 1949, aceasta este desfiinţată, cea mai mare parte a colecţiilor de artă fiind preluate de Galeria Naţională, viitorul Muzeu de Artă, iar în mai 1950, se deschide Muzeul Ştiinţelor Experimentale, în cadrul căreia funcţionează şi azi Observatorul Astronomic. (text S.T.; foto: S.T.) CASA ing. Constantin M. VASILESCU Bd. Lascăr Catargiu, nr. 54

Monument istoric – cod LMI - B-II-m-A18338. Clădirea eclectică reprezentativă pentru etapa de început a creaţiei lui Duiliu Marcu este casa inginerului Constantin M. Vasilescu, construită în Bucureşti, pe bd. Lascăr Catargiu, la nr. 54, în două perioade distincte: 1915-1916 şi 19201925. După cum relatează însuşi arhitectul, această lucrare a consituit o provocare a

începutului carierei sale, „un moment important al activităţii sale, deoarece execuţia unei clădiri cu faţade de piatră şi cu un finisaj bogat şi variat în interior, necesită o deosebită pricepere, multă experienţă şi amănunţite studii de detaliu.” Prin prisma dimensiunilor sale, clădirea este o locuinţă burgheză tipică perioadei interbelice. Edificiul cuprinde pe două niveluri, un parter înălţat la 1,70 m faţă de trotuar şi etaj, având însă şi un subsol şi o mansardă, şi este dispus cu faţada laterală din stânga orientată spre Bd. Lascăr Catargiu. Compoziţia acestui imobil este, în mod evident, clasică, elementele de această factură care pot fi identificate la exterior fiind antablamentul faţadelor, cele două colonete toscane care susţin logia de pe faţada dinspre bulevard, precum şi cartuşul situat pe antablamentul secundar al colonetelor. La parter, la intrare este un vestibul destul de larg de formă pătrată, unde se găsesc treptele de acces. Din vestibul se ajunge la un hol amplu, dispus perpendicular pe axul central al clădirii. În capătul din stânga al acestuia se află salonul deschis, cu şemineu, care împreună cu holul constituie un spaţiu de recepţie, iar în partea dreaptă se găseşte scara monumentală către etaj. Tot la parter se mai află un birou (în stânga intrării), un cabinet (în dreapta intrării), precum şi o sufragerie, un oficiu şi o cameră de serviciu. La etaj se reia acelaşi hol, dar în locul vestibulului apare o seră boltită. Pe lângă aceste spaţii, mai sunt două dormitoare şi o bibliotecă. În mansardă se găsesc „aceleaşi încăperi ca la etajul I, unele puţin micşorate din cauza pantei mansardei”, iar la subsol bucătăria şi spaţiile adiacente acesteia, precum şi camerele personalului de serviciu. Din punctul de vedere al materialelor folosite, se întâlnesc marmura, pentru

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 191


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

treptele de la intrare, lemnul pentru lambriurile care sunt prezente în unele încăperi ale casei, lemnul de stejar pentru scara principală şi balustradele acesteia şi piatra de talie pentru faţade. La acestea se adaugă fierul forjat, ardezia (pentru învelitoare) şi tabla de zinc. Clădirea a fost naţionalizată după 1948, iar în prezent este sediul Aeroclubului Român. Edificiul a suferit modificări importante, fiind recompartimentat şi căpătând funcţiuni noi specifice. Se mai păstrează totuşi zona centrală, cu scara de lemn. În schimb, şemineul a fost dezafectat în urma reorganizărilor succesive ale spaţiilor interioare. (text M.C.; Sursa ilustraţiei: M.C.)

stuc. Arhitectul foloseşte detalii ca funia în torsadă, ocniţe cu bumbi şi streaşina oarbă sprijinită în console. Compoziţia este formată dintr-un joc de volume, de înălţimi diferite. Demisolul este înalt, iar ancadramentele ferestrelor parterului sunt bogat decorate. Elementul de acces reia una din schemele folosite de arhitect în cadrul stilului care l-a consacrat. Plafoanele din interior sunt pictate. Clădirea este neutilizată şi într-o stare foarte proastă. (text G.P.; foto: G.P.)

CASTELE CASTELUL BUȘTENI

CANTACUZINO

DIN

CASA Principesei WORONIECKI şos. Kiseleff/ str. Ion Mincu, nr. 19 Construită în anul 1940 după proiectul arh. Alexandru Zaharia. O perioadă a adăpostit colecţia de artă „Ava Kain”. După anul 2000 a fost retrocedată. (V.Ţ.) CASĂ pe strada Teilor

str. Slănic nr. 24; monument istoric – cod LMI B-II-m-B-1970. Casa este realizată în stilul personal al lui Ion N. Socolescu în 1891, folosind schema caracteristică: traveea centrală în decroş. Cele trei ferestre ale traveii centrale sunt terminate cu arce în acoladă. Decoraţia faţadelor este din

Monument istoric cod PH-II-a-A-16386 A Grigore Cerkez a construit numeroase reședinţe private. Una dintre acestea este Castelul Cantacuzino, amplasat la poalele Zamorei, în cartierul din Bușteni care împrumută numele muntelui. Castelul este ultima construcţie realizată de familia Cantacuzinilor. În 1901 sunt demarate lucrările la castel, acestea fiind finalizate abia după 10 ani, în 1911, cu doi ani înainte de decesul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino. Construcţia este situată pe locul unei foste cabane care avea rolul de locuinţă de tranzit, ori de cât ori un membru al familiei Cantacuzino efectua o călătorie între Ţara Românească și Transilvania. Unul dintre motivele

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 192


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

pentru care a fost ales acest loc pentru edificarea castelului îl reprezintă, cel mai probabil, panorama pe care o oferă asupra orașului Bușteni și asupra munţilor Bucegi. Construcţia are formă de U, fiind compusă din trei laturi cu funcţiuni distincte. În acest sens, latura dinspre nord era utilizată de personalul castelului. Acolo se afla și un pavilion de servicii. În latura vestică locuiau membrii familiei Cantacuzino, iar în cea estică se găseau grajdurile, un pavilion administrativ și garajul. La faţadele clădirii, coloanele sunt realizate asemănător celor de la Palatul Brâncovenesc din Mogoșoaia, în stilul specific. Accesul în interiorul castelului se face printr-un vestibul, în care se află trei jilţuri domnești, realizate din piatră și decorate, fiecare din ele, cu câte o cruce celtică. Este remarcabilă păstrarea intactă a unei părţi importante a interiorului, mai ales la parter, unde impresionează atât tavanul casetat cu grinzi ornamentate distinct, în funcţie de încăpere, cât și feroneria, vitraliile sau ușile din lemn masiv. Salonul mare găzduiește o importantă colecţie de heraldică. Aceasta cuprinde blazoanele tuturor familiilor înrudite cu cea a Cantacuzinilor. În aceeași încăpere se află portretele a 12 membri ai familiei, care au fost realizate la scară naturală, pe piele de Cordoba. La fel, pe vitralii sunt pictate feţe ale Cantacuzinilor, însoţite, dedesubt, de sintagma „ceea ce nu rănește, învaţă”, scrisă în limba latină. Somptuozitatea salonului este completată de unicul candelabru al clădirii care s-a păstrat până astăzi. Fotografiile expuse în holul mare, în număr de cinci, oferă o imagine realistă a felului în care arăta castelul imediat după inaugurare. (text M.C.; foto: M.C.)

CASTELELE PELEȘ ȘI PELIȘOR DIN SINAIA

Castelul Peleş, monument istoric Cod LMI, PH-II-m-A-16696.01, castelul Pelişor cod LMI, PH-II-m-A-16696.02. Pătrunderea masivă a eclectismului în arhitectura românească a dus încetul cu încetul la abandonarea stilului romantic, în ultimul sfert al veacului al XIX-lea. Cu toate acestea, romantismul de şcoală germană a fost utilizat la câteva clădiri izolate: castelele Peleş şi Pelişor din Sinaia. Vizita la Sinaia a lui Carol I din august 1866 va determina dezvoltarea ulterioară a localităţii, deoarece, fiind puternic impresionat de frumuseţea locurilor, viitorul rege va reveni în anii următori, însoţit de soţia sa Elisabeta de Wied. Împreună, cei doi au decis să-şi construiască reşedinţa de vară în apropierea mănăstirii, în Poiana Peleşului. La cererea domnului, planurile au fost întocmite de Wilhelm Doderer, Johannes Schultz şi Karel Liman, în stilul neorenaşterii germane. Astfel, în august 1875 se pune piatra de temelie a castelului. În timpul Războiului de independenţă, lucrările sunt întrerupte, fiind reluate în 1879. În aceeaşi perioadă are loc un eveniment important, şi anume construirea căii ferate ce lega Ploieştiul de Predeal. De aceea, tot în 1879, primul „tren de plăcere”, cum era denumit atunci, îşi face apariţia la Sinaia, astfel că legătura cu Bucureştiul, capitala ţării, nu mai

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 193


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

constituia un impediment. Inaugurarea oficială a Castelului Peleş a avut loc în august 1883. Între 1893 şi 1914, edificiul suferă numeroase modificări, extinzându-se şi căpătând un aspect somptuos, sub conducerea arhitectului Casei Regale, cehul Karel Zdenko Liman. În Povestea vieţii mele, Regina Maria a României descrie această reşedinţă: „Castelul Peleş, reşedinţa de vară a Unchiului, era o clădire prea falnică pentru o locuinţă de vară. Ca şi palatul din Bucureşti, Castelul Peleş avea ceva din însuşirile unei cuşti. În dragostea sa pentru stilul numit Altdeutsch, stil atât de iubit în ţara lui natală, regele încărcase cu prea multe ornamente reşedinţa lui regală, pusese peste tot vitralii în culori întunecate, care te opreau să priveşti natura de afară: fiecare colţ era greoi sculptat, greoi drapat, greoi tapetat. Erau unele tablouri vechi, splendide, însă aşezate în camere şi coridoare atât de întunecoase, încât abia se vedeau, iar tot ce era de adevărată valoare în mobilier era înecat în impresia covârşitoare de «prea mult», care aproape te ameţea. Înfăţişarea întregului interior era bogată, măreaţă şi impunătoare, dar treptele întunecoase, geamurile nestrăvezii, draperiile sumbre, ca şi la Bucureşti, nu răspândeau în jurul lor veselie; nu mă puteam simţi la mine în camere atât de încărcate şi, afară de aceasta, toate parcă fuseseră întocmite anume ca să împiedice intrarea cerului şi a soarelui [...] Dar cu toată solemnitatea ce o dădea el traiului nostru, se simţea o îmbunătăţire faţă de viaţa de la Bucureşti. Dincolo de uşile grele, de geamurile pictate, de perdelele bogate, se întindeau pădurea, munţii, pajiştele şi micile pâraie, ce gâlgâiau râzând.” Holul de onoare al Castelului Peleş a fost amenajat în 1911, pe locul unei foste curţi interioare, după planurile arhitectului Karel Liman, cu lambriuri

din lemn de nuc intarsiat, în care sunt încadrate statuete şi reliefuri din alabastru, reprezentând scene din mitologie, biblice şi istorice. Decoraţia acestui spaţiu a fost inspirată după Camera Fredenhagen a Palatului de Comerţ din Lübeck. Finisajele din lemn şi mobilierului au fost realizate în atelierele ebenistului Bernhardt Ludwig din Viena. Sala de arme a edificiului a fost amenajată între 1903 şi 1906, în acelaşi stil al neorenaşterii germane. Deasupra şemineului se găseşte un basorelief executat de Paul Telge, care prezintă o scenă din bătălia de la Nicopole, din 1396. Sala maură a imobilului este realizată în stil hispanomaur, după planurile arhitectului Charles Lecomte du Noüy. O altă sală reprezentativă este sala florentină, executată în stilul Renaşterii italiene. De asemenea, uşile din bronz sunt realizate de firma Luigi Magni din Roma. Plafonul din lemn de tei este aurit şi decorat cu o pictură de Gustav Klimt (copie după Giorgio Vasari). Sufrageria, finisată în stilul neorenaşterii germane, este decorată de August Bembe. Numeroasele modificări ale castelului au continuat chiar până în 1914, când edificiul a ajuns la forma actuală. În acelaşi an, aici a avut loc Consiliul de Coroană, în care s-a hotărât neutralitatea României în Primul Război Mondial. De asemenea, importanţa reşedinţei este sporită datorită faptului că acesta este locul naşterii viitorului rege Carol al II-lea, în 1893. Astfel, Carol al II-lea este primul rege născut în România şi botezat în religia ortodoxă. Până în 1948, imobilul rămâne reşedinţa de vară a familiei regale, când este confiscat de regimul comunist. Din 1953, devine muzeu, deşi el putea fi vizitat încă din vremea regelui Carol I.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 194


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

În testamentul său, regele Carol I şi-a exprimat dorinţa ca urmaşii săi să nu locuiască în Castelul Peleş, care trebuia folosit doar pentru ceremonii oficiale. De aceea, începând cu 1899, se construieşte Castelul Pelişor, devenit ulterior reşedinţa de vară a principilor moştenitori. Inaugurat în 1903, edificiul a fost ridicat tot de Karel Liman şi decorat de acelaşi Bernhardt Ludwig. Construcţia beneficiază de inovaţiile stilului Art Nouveau, caracteristic sfârşitului secolului al XIX-lea şi începutului secolului XX. Cele 99 de încăperi ale castelului, spre deosebire de cele 160 ale Castelului Peleş, poartă amprenta personalităţii puternice a Reginei Maria. Astfel, holul de onoare, lambrisat cu casetoane din lemn de stejar, se remarcă prin simplitatea sa rafinată, dar şi prin luminatorul împodobit cu vitralii, care reprezintă o caracteristică a artei anilor 1900. Biroul regelui Ferdinand se impune prin solemnitatea datorată mobilierului executat în stilul neorenaşterii germane. Dintre piesele de mobilier, cel mai reprezentativ este biroul din lemn de nuc, placat cu trei panouri sculptate care înfăţişează castelele Peleş, Pelişor şi Foişor. În apartamentul reginei Maria se află o capelă, placată cu marmură de Ruşchiţa. Accesul către acest spaţiu se face printro arcadă cu coloane, aurită, care poartă o inscripţie emblematică. O altă piesă de rezistenţă a castelului îl

reprezintă dormitorul de aur. Acesta este mobilat cu piese realizate, în anul 1909, de meşterii Atelierelor de Arte şi Meserii de la Sinaia, înfiinţate de regele Carol I, chiar după planurile principesei Maria. Ineditul acestor piese constă în prezenţa decoraţiei de inspiraţie celtică şi a elementului zoomorf bizantin, interpretat în maniera Artei 1900. Biroul reginei Maria cuprinde, de asemenea, un mobilier conceput de aceasta şi se remarcă prin coloanele brâncoveneşti şi căminul specific interioarelor româneşti. Un alt spaţiu demn de evidenţiat este camera de aur, caracterizată de o decoraţie specială. Pereţii din stuc aurit poartă frunze de ciulini. Pentru regina Maria, ciulinii sunt un simbol îndrăgit, deoarece erau emblema oraşului Nancy, capitala Art Nouveau-ului. În acelaşi timp, ciulinii amintesc de Scoţia, locul naşterii reginei. Şi în această încăpere se regăsesc elemente decorative celtice şi bizantine, puse în valoare de luminatorul de forma unei cruci celtice de pe plafon. Abia în 1990, Pelişorul a fost deschis pentru vizitare, deşi Peleşul devenise muzeu încă din 1953. (text M.C.; foto: M.C.)

CAZINOURI CAZINOUL DIN CONSTANŢA

Monument istoric cod LMI 2010: CT-IIm-A-02801 1910, arhitect şi diriginte de şantier

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 195


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Daniel Renard. Cazinoul din Constanţa a fost ridicat între 1907 şi 1910 pe faleza oraşului de la malul mării, acesta este „poate cel mai caracteristic şi mai însemnat model de stil Art Nouveau din România”, după cum afirma Paul Constantin în lucrarea sa, Arta 1900. Sursele de inspiraţie pentru acest edificiu au fost numeroase, având în vedere că, la sfârşitul secolului al XIX-lea, fuseseră construite sau renovate în noul stil o seamă de cazinouri din Europa de vest, precum cele din Monte Carlo, Cannes, Deauville, Ostende ş.a. Daniel Renard a realizat atât planurile de arhitectură, cât şi pe cele privind decoraţia interioară, fiind ajutat începând cu 1909 de arhitectul Grigore Călinescu. Antreprenori au fost inginerii Frangulea, Segal şi Moscovici şi din Constanţa. Mobilierul însă a fost executat în Capitală, de către firma lui Emil Prager şi a lui D. Biller din Bucureşti. Pentru recepţia lucrării au semnat ing. Elie Radu şi arhitecţii Ion Mincu şi Dimitrie Maimarolu. Inaugurarea cazinoului s-a făcut în 1910, de Ziua Marinei (15 august). Valoarea Cazinoului din Constanţa este incontestabilă, edificiul putând fi caracterizat drept „o pildă remarcabilă de artă 1900”. Este relevantă în acest sens corelaţia dintre amenajarea interioară şi exprimarea de la exterior. Aceasta se realizează „atât prin elocventa compoziţie a volumelor [...] cât şi prin traforarea faţadelor cu şiruri de arcaturi, cu veriere şi, mai cu seamă, cu două goluri uriaşe, dominante. Unul dintre ele, de spirit orizontal, în formă de potcoavă turtită recurbată, aflat în centrul faţadei principale dinspre oraş, relevă marea sală a cazinoului; iar celălalt, vertical, cu arc semicircular, aşezat în axul faţadei laterale, luminează casa monumentalei scări ce duce la sala de jocuri” (Paul Constantin, Arta 1900 în

România). La exterior, compoziţia specifică Art Nouveau-ului se exprimă prin „traseul de potcoavă recurbată al marii veriere centrale” şi prin „plasticitatea sculpturală a formelor – modelate parcă din masă”. La coloane şi la arce, această plasticitate este mult mai uşor observabilă, iar legăturile dintre aceste elemente reprezintă motive florale, pe alocuri naturaliste, caracteristice noului stil. Alături de acestea, îşi fac apariţia motive simbolice care reprezintă animale marine (delfini, scoici), personaje din mitologia marină sau elemente ale unor ambarcaţiuni, precum catarge, prove etc. La interior, se găsesc două holuri principale, câte unul la parter şi la etaj, legate printr-o scară monumentală. Peste tot însă sunt identificabile elemente Art Nouveau. Toate acestea „constituie o demonstraţie de virtuozitate Art Nouveau”. Cazinoul a fost transformat în spital în timpul Primului Război Mondial (între anii 1916-1918). În ziua de 6 octombrie 1916 a fost bombardat. Cazinoul a fost « probabil prima clădire construită de o autoritate locală în România special cu o asemenea destinaţie (sală de cură, cazinou/ casină – balneo-climaterică, în mijlocul unor parcuri sau grădini, alcătuit din săli de bal, conversaţie, lectură, jocuri şi chiar teatru, restaurante şi cafenele, terase cu privelişte panoramică). » (Doina Păuleanu, Cazinoul din Constanţa. Boemă, loisir şi patrimoniu european la Marea Neagră, editura Ex Ponto, Constanţa, 2011, p. 232). În perioada comunistă, cazinoul a funcţionat ca sală de spectacole şi restaurant. După 1990, a fost concesionat unui operator în domeniu, urmând să fie administrat conform destinaţiei iniţiale. Din nefericire, în prezent imobilul se află

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 196


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

într-o stare jalnică. O parte din vitraliile uşilor şi ale ferestrelor sunt sparte, picturile sunt scorojite, iar mobilierul a dispărut în totalitate. Până acum, toate iniţiativele de renovare a edificiului s-au soldat cu eşecuri. (text M.C., S.T.; foto: M.C.) CAZINOUL DIN SINAIA Monument istoric cod L.M.I. 2010: PH-IIm-A-16655

Pe latura de nord-est a Parcului „Dimitrie Ghica” din Sinaia este situat edificiul construit după planurile arhitectului Petre Antonescu, la iniţiativa Regelui Carol I. Lucrările au început în 1912, fiind finalizate un an mai târziu, sub atenta supraveghere a arhitectului proiectant. Ca amănunt interesant, baronul de Marcay a fost primul acţionar al cazinoului, el fiind acţionar şi al cazinoului din Monte Carlo, similar ca arhitectură cu cel din Sinaia. Clădirea este de factură eclectică (neoclasică), cu influenţe ale noului stil de la începutul secolului al XX-lea, Art Nouveau. În volumul Clădiri, construcţii, proiecte şi studii, Petre Antonescu

descrie imobilul, „care cuprindea la nivelul parterului şi pe o desfăşurare în linie dreaptă de 85 m [...] o intrare principală, având drept anexe directe un vestiar, o garderobă cu toalete, salon etc.” şi „un mare hol central, care dă acces, în partea dreaptă, la sala mare; în partea stângă, la o sală de spectacole cuprinzând 350 locuri, iar în faţă, la un salon. Din sala mare se accede, pe latura de nord, la sala mică, iar spre est la bufet şi spre sud, adică spre grădină, la o sală de ceai şi cofetărie. Scara din vestibulul principal, care urcă la lojile sălii de teatru, se leagă de nivelul etajului, cu o galerie-balcon larg deschisă. Galeria priveşte spre sala mare şi spre vestibulul central, formând în acelaşi timp trecerea către o sală de corespondenţă, aflată deasupra intrării principale, precum şi la terasa amenajată deasupra spaţiului ocupat la parter şi în faţada principală, de sala de ceai şi cofetărie. Declivitatea pronunţată a terenului a permis amenajarea unui subsol înalt, cuprinzând, spre parc, magazine; înspre şoseaua BucureştiPredeal, un mare garaj, iar în rest, bucătăria şi serviciile restaurantului.” Cazinoul a fost restaurat în anii 20022003, revenind astfel la imaginea iniţială. În prezent, în clădire se află Centrul Internaţional de Conferinţe care găzduieşte activităţi publice şi private. (text M.C.; foto: M.C.) ALTE CAZINOURI - Cazinoul Minerva din Craiova (18981906) - arh. Toma Dobrescu -Cazinoul din Slănic Moldova (1895) arh. George Sterian. -Hotel – Cazino la Buşteni (1914) - arh. Paul Smărăndescu; -Cazinoul din Techirghiol (1933) - arh. Arta Cerchez; -Cazinoul din Mamaia (1935) - arh. Victor Ştefănescu; -Club – Cazino în ansamblul hotelier de

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 197


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

10.000 paturi de la Mamaia (1964) - arh. Rodica Grozea, Virginia Petrea, Medi Meyer; -Cazinoul de la Hotel Intercontinental din Bucureşti (1972) - arh. Dinu Hariton, Gh. Nădrag; -Cazinoul de la Hotel Sofitel, Bucureşti (1994) - arh. Ruxandra Fotino, Nicolae Ţarălungă, Sorin Ştefănescu (V.Ţ.) CINEMATOGRAFE CINEMATOGRAFUL „CAPITOL”-

Cinematograful „Capitol” din Timişoara, construit în anul 1930 este o clădire de referinţă a perioadei în care Duiliu Marcu a creat în stilul naţional. Este una dintre lucrările care fac, într-o anumită măsură, trecerea către modernism, către a treia etapă a carierei arhitectului, reprezentând o expresie a neoromânescului epurat, cu pronunţate tendinţe moderniste. În acest sens, Duiliu Marcu a renunţat la arcele în plin cintru, la arcele eliptice şi la logiile utilizate la clădirile anterioare. De asemenea, interioarele sunt profund moderniste, cu influenţe Art Déco. Astfel, arhitectul recunoaşte că, „pe măsura execuţiei, [...] a procedat la simplificări atât în faţade, cât mai ales în interioare, mergând spre o arhitectură românească modernă.” Pe de altă parte, estetica exterioară neoromânească a fost solicitată expres de autorităţile locale, care erau consecvente încă, mai ales în Transilvania, în a impune arhitecţilor

utilizarea stilului naţional, pentru clădirile publice sau finanţate din bugetul local. Deşi a respectat cerinţa autorităţilor, Duiliu Marcu opinează că „faţadele pot fi socotite că reprezintă pentru arhitectul proiectant momentul de tranziţie de la stilul românesc tradiţional la cel românesc modern.” La compunerea acestora, arhitectul s-a inspirat, după cum el însuşi mărturiseşte, „din bastioanele vechilor fortificaţii, care se mai văd încă în oraş la castelul Huniazilor şi la rămăşiţele vechii cetăţi”. De asemenea, „considerându-l că face parte din tradiţia oraşului”, Marcu „a utilizat ca motiv turnul pe plan circular”, pe care l-a dublat. Astfel, cele două turnuri reprezintă transpunerea la exterior a celor două scări principale. La fel ca la Şcoala Politehnică din oraş, faţadele sunt realizate din cărămidă aparentă, iar ancadramentele şi soclul clădirii din similipiatră. Un alt element specific stilului naţional este învelitoarea din solzi de ţiglă, care se întâlneşte la numeroase edificii din Banat. Astăzi, clădirea găzduieşte sediul Filarmonicii „Banatul”, fiind restaurată şi recompartimentată. Spaţiul interior al sălii de spectacole şi cel al foaierului păstrează atmosfera creată de Marcu, dar schimbările operate la nivelul finisajelor şi al cromaticii au mai alterat din frumuseţea acestora, afectând materialele de bună calitate folosite şi detaliile bine rezolvate iniţial. La exterior, faţada principală a fost modificată prin adăugarea unei copertine care îi alterează imaginea iniţială. (text M.C.; foto: M.C.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 198


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

CIRCUL DE STAT DIN BUCUREŞTI

72 m, este o pânză subţire formată din 16 unde parabolice, din beton armat în grosime variabilă de la 12 cm la pornire şi 7 cm la cheie, care sprijină pe 16 stâlpi masivi din beton armat amplasaţi către marginea cupolei. Construcţia este reprezentativă pentru arhitectura modernă a perioadei postbelice româneşti. (text: G.P., Sursa ilustraţiei: carte poștală de epocă)

Monument istoric cod LMI, B-II-m-A20964. Clădirea Circului de Stat a fost construită în 1960, fiind dată în folosinţă un an mai târziu. Autorii proiectului sunt: arhitectul Nicolae Porumbescu, şeful de proiect şi colectivul de arhitecţi Constantin Rulea, Sanda Bercovici şi Nicolae Pruncu. Din cadrul colectivului de ingineri care au proiectat structura au făcut parte: A. Progreseanu, I. Dumitrescu, E. Simu şi O. Versescu. Clădirea este retrasă faţă de şoseaua Stefan cel Mare, având în faţă o mare esplanadă cu două alei de acces. Un alt acces important este dinspre strada Barbu Văcărescu. Înspre bulevardul Lacul Tei se deschide Parcul Circului, în suprafaţă de 26 ha denivelat, creat pe locul fostei gropi “Tonolla”. Compoziţia este formată din volumul circular al sălii de spectacol şi clădirea anexelor legată de clădirea centrală printr-o galerie. Corpul central este o construcţie perfect circulară cu diamentru de 60 m care cuprinde arena, cu diametrul interior de 13 m, amfiteatrul publicului, cu diamentrul de 45 m şi anexele, formate din acces, garderobă şi holuri, grupate în jurul acestui spaţiu. Capacitatea sălii este de 2500 de locuri, iar înălţimea maximă este 14 m. Construcţia este o realizare inginerească de mare prestigiu, unică în ţara noastră la acea vreme. Cupola, cu deschidere de

CONACE -Conacul Văcărescu-Calimachi din Măneşti - Prahova (1892), arh. Paul Gottereau; -Conacul din Călineşti- Vlaşca (1909), arh. Paul Smărăndescu; -Conac la Zorleni-Vaslui (1924), arh. Roger Bolomey; -Conacul de la Miceşti (1928), arh. Edmond van Saanen Algi; -Conacul de la Ştefăneşti-Vâlcea, arh. Petre Antonescu; -Conacul Armand Călinescu din Ciupa Argeş (1932), arh. Florea Stănculescu; -Conacul Ion C. Păunescu din Turcenii de Sus - Gorj (1934), arh. Florea Stănculescu - monument istoric cod LMI GJ-II-a-B-21062; -Conacul de la Păuşeşti-Vâlcea (1930), arh. Petre Antonescu; -Conacul Brătianu de la Florica - Argeş (1934), arh. Petre Antonescu; -Conacul Miclescu din CălineştiBotoşani, restaurat în 2006 - arh. Şerban Sturdza; -Conacele Garoflid din Ţinteşti şi Smeeni (1931), arh. Florea Stănculescu; -Conacul Răducanu din Fundulea (1932), arh. Florea Stănculescu; -Conacul Niculescu din Baloteşti-Ilfov, arh. Statie Ciortan; -Conacul Niculescu-Dorobanţu din Dărvari, în apropiere de Bucureşti, arh. Grigore Cerkez; -Conacul Bellu din Urlaţi (sf. sec. 19) restaurat în 2009 de arh. Călin

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 199


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Hoinărescu (Turnul de intrare şi Casa mică cu destinaţie muzeistică); -Conacul Dobruşa din Drăgăşani (1920) - stil neoromânesc, restaurat în 2009 de arh. Al. Beldiman (şef de proiect complex al întregii lucrări Avincis proiect distins de Academia Română în anul 2012 cu Premiul „Duiliu Marcu” pentru arhitectură) şi Cristina Woinarovschi (restaurator al casei); -Conacul Greceanu din Cioceni-Prahova (1906), arh. Ion D. Berindey; -Conacul N.N. Popp din Padea, jud. Dolj (1907), arh. Ion D. Berindey; -Conacul Petre Logadi şi Ecaterina Caragiale-Logadi din Măgura Odobeştilor (1938), arh. Henrieta Delavrancea Gibory; -Conacul Ghica din Comăneşti (sec 19), arh. Albert Galeron; -Conacul Drugănescu din Stoeneşti Giurgiu, refăcut de G. M. Cantacuzino în 1940 - monument istoric cod LMI GR-IIm-A-15085 ; -Conacul Mavros din Floreşti-Prahova, construit între 1821-1825; -Conacul Al. Bellu din Tătărăştii de Sus Teleorman (1885), realizat de Alexandru Bellu (fotograf, colecţionar de opere de artă şi arhitectură, numismat, filatelist, arhitect diletant) şi meşterul Bezdedeanu în stil tradiţional românesc; -Conacul E. Stoenescu din Drăghiceni Olt (1934), arh. Henrieta Delavrancea Gibory - dispărut cândva după război; -Conacul Oteteleşanu din Măgurele-Ilfov; -Conacul Temesvary din Ozun - Covasna (sfârşitul sec. 19); -Conacul Calimachi din StânceştiBotoşani, cu o capelă din 1837; -Conacul Toldalagi de la Corunca-Mureş (mijlocul sec. 19), stil neoclasic, arh. austriac Josef Weixelbraun; -Conacul lui Ion Ghica din Ghergani Dâmboviţa (1870), arh. Dimitrie Berindei. Situat într-un parc, unde s-a realizat şi o capelă, de către acelaşi arhitect;

-Conacul Petrescu din Runcu-Gorj (1935), arh. Iulius Doppelreiter; -Conacul Rhedey din Dăbâca (sec 19); -Conacul Pataki din Deaj, jud. Mureş (sec. 19), stil neoclasic. (V.Ţ., L.B.) CONACUL BRĂTIANU de la Florica Argeş 1934, arh. Petre Antonescu. Monument istoric cod LMI: AG-II-a-A13805

Descriind conacul, Antonescu îl denumeşte „casele mari”. Ele, „sub aspectul lor de azi, sunt rezultate din restaurarea caselor vechi şi reconstrucţia corpului din faţă al acestora. [...] O mare verandă închisă îmbracă faţa etajului. La parter se află intrarea principală, camerele de dormit, scara spre etaje şi accesul la pivniţă. Etajul I conţine camerele de primire (salon, birou, sufragerie, fumoar, etc.) şi camerele de musafiri. Al doilea etaj are în faţă o logie deschisă, susţinută de stâlpi de stejar, corespunzând ca plan formei şi suprafeţei verandei de la etajul inferior. O bibliotecă şi camerele de locuit cu anexele lor completează compoziţia acestui etaj. Un studio este amenajat în golul învelitorilor, din cadrul cărora această piesă se arată în faţada principală sub forma unei mari lucarne. Corpul anexă din dreapta cuprinde serviciile, care sunt toate înşiruite de-a lungul unei galerii

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 200


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

deschise, prin care se face legătura cu corpul «caselor mari».” Ansamblul anexelor gospodăreşti a fost restaurat şi înălţat cu un etaj parţial. De asemenea, a fost construit un corp de clădire. În urma acestor intervenţii, s-a realizat „o dispoziţie de plan închisă, un fel de atrium gospodăresc, care aminteşte de unele foarte vechi aşezări ţărăneşti din ţinuturile ardeleneşti, precum şi de multe alte aşezări anexe din preajma curţilor noastre mănăstireşti. Plastica arhitecturală păstrează înfăţişarea foarte simplă, caracteristică artei populare din regiune.” (text M.C.; foto: G.P.) CONCURSURI DE ARHITECTURĂ 1879 - Concurs pentru Palatul Camerei Deputaţilor cu participare internaţională: -Premiul I - nu s-a acordat -Premiul II - arh. Alexandru Săvulescu. 1886 - Proiect pentru Muzeul Naţional din Bucureşti - arh. Heino Schmieden (Germania). 1890 - Concurs internaţional pentru Palatul Administrativ CFR: -Premiul III - arh. Filip Xenopol/ premiul I nu s-a acordat. 1890 - Concurs pentru Teatrul Naţional din Iaşi. 1890 - Concurs pentru Administrativ –Brăila.

Palatul

-Premiul I - Andrei Marcel (Franţa) -Premiul II - Albert Ballu (Franţa) -Premiul III- Ion N. Socolescu. Potrivit rezultatelor şi celor stipulate de comisia parlamentară, proiectul final avea să fie întocmit de Ion N. Socolescu. 1891 - Concurs pentru Administrativ din Tulcea.

Palatul

1893- Concurs Internaţional pentru Gara Centrală Bucureşti (s-au despus 38 de proiecte): -Premiul I - arh. Louis Blanc, Alexandre Marcel (Franţa) -Premiul II - Laurent Farge (Franţa) -Premiul III - arh. Giulio Magni (Italia). 1896- Primul concurs pentru Primăria Capitalei, la care au fost invitaţi să participe 8 arhitecţi, dintre care în final au depus proiecte doar 3 arhitecţi: -Giulio Magni, Louis Blanc, George Sterian. 1900 - Concurs pentru Catedrala Ortodoxă din Sibiu: -Premiul I - Iosif Kommer, Virgil Nagy. 1906 - Primul concurs pentru sistematizarea Capitalei. 1907 - Concurs pentru pavilion balnear la Slănic-Moldova: -Premiul I - Paul Smărandescu, Ernest Doneaud. 1907 - Concurs internaţional pentru Palatul Bursei, Bucureşti: -Premiul I - Ştefan Burcuş.

1890 - Concurs pentru Palatul Camerei Deputaţilor: -Premiul I - Dimitrie Maimarolu -Premiul II - Giulio Magni -Premiul III - Ion Mincu şi Constantin Băicoianu.

1909 - Concurs pentru Palatul Prefecturii, Târgu Mureş: -Premiul I- Marcell Komor, Dezso Jakob -Premiul II - Karoly Kos, Wigand Thoroczkay.

1890 - Concurs internaţional pentru Palatul Senatului:

1910 - Concurs pentru Palatul Societaţii de Asigurare Agricola din Calea

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 201


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Victoriei: -Premiul I - Paul Smărăndescu. 1911- Concurs pentru Catedrala din Galaţi: -Proiecte reţinute: Toma Dobrescu, Ştefan Burcuş, Petre Antonescu, Scarlat Petculescu. 1912- Concurs pentru Palatul Senatului: -Premiul I - Ernest Doneaud. 1913 - Concurs pentru Palatul Creditului Funciar Rural, bd. I. C. Bratianu: -Premiul I - Paul Smărăndescu. 1914- Concurs pentru Casa corpului Didactic: -Premiul I - Constatin Iotzu. 1915 Concurs pentru Catedrala Madona Dudu – Craiova: -Premiul I - Duiliu Marcu. 1920 - Concurs pentru amenajarea Pieţei Romei (Sf. Gheorghe) si Victoriei, Bucureşti. 1920 - Concurs pentru Catedrala din Brăila.

internaţională în afara ţării). 1922 - Concurs pentru Case Naţionale (de cultură): -Premiul I - Florea Stănculescu. 1924 - Concurs pentru Internat la Năsăud: -Premiul I - Nicolae Georgescu, Lucian Teodosiu. 1926 - Concurs pentru Primăria Capitalei: -Premiul I - Jean Burcuş, Ion C. Roşu -Premiul II - State Baloşin, Constantin Cretzoiu -Premiul III- Ştefan Becu. 1926 - Concurs pt Sediul Asociaţiei Inginerilor din Mine: -Premiul I - Jean Burcuş, Ion Iliescu. 1927 - Concurs pentru Primăria din Brăila: -Premiul III - Gheorghe Niţeanu. 1929 - Concurs pentru imobilul Societaţii „Construcţia Modernă”: -Premiul I - Paul Smărăndescu.

1920 - Concurs pentru cimitirul Bellu Nou, Bucureşti.

1930- Conscurs pentru Institutul de Igienă şi Sănătate Publică: -Premiul I - Alexandru Zamfiropol.

1921 - Concurs pentru Mausoleul de la Mărăşeşti: -Premiul I - Constantin Pomponiu, George Cristinel.

1932 - Concurs pentru lucrarea „Istoria arhitecturii româneşti”: -Premiul I - arh. Grigore Ionescu (prima ediţie- 1937).

1921 - Concurs pentru sistematizarea staţiunii Eforie Sud: -Premiul I - Ion Davidescu.

1934 - Concurs pentru Extinderea Palatului de Justiţie: -Premiul I - Alexandru Zamfiropol.

1922 - Concurs internaţional pentru sistematizarea oraşului Belgrad: -Premiul IV - Roger Bolomey, Ion Davidescu (afirmare a arhitecţilor români, într-o confruntare

1935 - Concurs pentru Palatul Primăriei Capitalei (10 proiecte reţinute). 1935 - Concurs pentru Palatul Administraţiei din Târgu Mureş:

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 202


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

-Premiul I - Eugen Grosu -Premiul II - Arpad Varadi.

Topliţa.

1935 - Concurs pentru sistematizarea pieţei 8 Iunie, Bucureşti: -Premiul I - Alexandru Zamfiropol, Alexandru Hempel. 1935 - Concurs pt Sanatorii TBC la: -Moroeni-Premiul I Alexandru Psepelinschi -Premiul II - Z. Tăbârcă -Dobriţa-Gorj-Premiul I - Angelo Viecelli -Premiul II - Eugen Grosu -Reşiţa – Premiul II - Angelo Viecelli. 1936 - Concurs pentru Palatul CFR. 1936 - Concurs pentru Piaţa Naţiunii: -Premiul; III - Alexandru Zamfiropol (premiul I nu s-a acordat). 1937 - Concurs pentru Ortodoxă din Satu Mare.

1939- Concurs pentru sistematizarea oraşului Cluj. 1940- Concurs pentru Şcoală Primară Târnova, jud. Caraş. 1942- Concurs pentru sistematizarea Pieţei Victoriei, Bucureşti: -Premiul II - Nicolae Nedelescu, Leon Garcia -Premiul III - Alexandru Zamfirescu (premiul I nu s-a acordat). 1942- Concurs pentru Catedrala din Odessa: -Premiul I + II- Ilie Teodorescu, Constantin Joja, - Tiberiu Niga -Menţiune- Eugen N. Popescu -Nicolae Goga, Ion Puşchilă, Ion Ciupală.

Biserica

1937 - Concurs pentru Primăria Municipiului Bucureşti: -Laureat - Petre Antonescu -Roger Bolomey a predat un proiect ce reprezintă primul zgârie-nori bucureştean de 138 m înălţime, pe actualul amplasament al Teatrului Naţional. 1937 Concurs pt Sanatoriul Jandarmeriei din Techirghiol: -Premiul I - Iulian Pomponiu -Premiul II - Constantin Pomponiu -Premiul III - Constantin Moşinschi. 1937 - Concurs pentru Cazinoul funcţionarilor „Astrei Române din Ploieşti”. 1938- Concurs pentru Palatul Poştei din Ploieşti. 1939- Concurs pentru Primăria oraşului

1943- Concurs pentru sistematizarea Pieţei Palatului Regal, Bucureşti: -Premiul I - Alexandru Zamfiropol -Premiul II - Ion Tăruseanu -Premiul III - Duiliu Marcu, Mihai Ricci -Menţiuni - Nicolae Nedelescu, -Corneliu Rădulescu -Emil Nădejde, Gheorghe Negoescu -Tiberiu Niga. 1943 - Concurs pentru Grupul Administrativ al Facultăţii UCEA Făgăraş: -Premiul I - Tiberiu Niga -Premiul II - Dan Virgil Mănescu, Corneliu Vitez -Premiul III - Henrieta DelavranceaGibory -Menţiune: Eugen N. Popescu -Dumitru Vernescu -Barbu Socolescu. 1943- Concurs pentru Facultatea de Agronomie, Bucureşti: -Premiul I - Alexandru Zamfiropol

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 203


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

-Premiul II - Ion Giurgea -Menţiune- N. Nedelescu -Mircea Chernbach.

1955- Concurs pentru Şcoala Medie: -Menţiune - Ruxandra StamatinIvănescu.

1945 - Concurs pentru Teatrul Naţional Bucureşti: -Premiul I - Alexandru Zamfiropol. 1954 - Concurs pentru Dispensar Rural: -Premiul I - Teodor Iconomu, Dinu Hariton, Ben Octavian. 1954- Concurs pentru Casa de Naşteri: -Premiul I. Harry Stern, Lucian Popovici, Heinz Novak. 1954 - Concurs pentru unifamiliale: -Premiul I - Radu Patrulius.

locuinţe

1954 - Concurs pentru Cămin Cultural: -Premiul I - Stan Bortnovski. 1955 - Concurs pentru sistematizarea Pieţei Casei Centrale a Armatei: -Premiul II - Al. Zamfirescu, Alexandru Hempel (premiul I nu s-a acordat). 1955 - Concurs pentru Magazin Sătesc: - Premiul III - Cezar Lăzărescu, Heinz Novak, Lucian Popovici - Tiberiu Ricci, Dan Slavici, Eugen Cosmatu. 1955- Concurs pentru Baie publică -Premiul II - Teodor Iconomu, Ion Nicolau -Gheorghe Dumitraşcu, Carol Hacker, Th. Iacoban. 1955- Concurs pentru cantină de 600 locuri: -Premiul II- Ion Antonescu, Ion Florea. 1955- Concurs pentru Sfat Popular Raional: - Premiul I - Tiberiu Ricci, Dan Slavici, Eugen Cosmatu.

1956 - Sistematizarea Pieţei Nicolae Bălcescu (azi Piaţa Teatrului Naţional), Bucureşti: -Premiul I - II - Titu Elian, Constantin Frumuzache, Aron Solari Grimberg, Aurel Teodorescu, Pompiliu Macovei - Victor Aslan, Carol Hacker, Dan Ioanovici -Premiul III - Pascal Georgescu, Aurel Ghinescu, Dan Slavici, Traian Miron Stănescu -Menţiuni - Aurelian Trişcu, - Traian Chiţulescu, Gheorghe Mircea Enescu, - Mihai Enescu, Paul Focşa -Alexandru Zamfiropol, Ştefan Antoniu - Nicolae Sburcu - Anton Dâmboianu. 1956 - Clădiri administrative pentru industrie: - Premiul I - Ion Găleşeanu, Lidia Anania, Mircea Anamia, Rodica Găleşeanu, Cristina Oancea -Premiul II - Horia Hudiţă, Lidia Ghelman -Premiul III- Ion Găleşeanu, Cristina Oancea, Rodica Găleşeanu, Lidia Anania, Mircea Anania; -Menţiune - Willy Juster -Constantin Dobre, Victor Ivaneş, Toma Olteanu -Adrian Ionescu, Paul Mihalik, Alexandru Munteanu, Nicolae Thiery -Virgil Niţulescu, Ioana Mircea Enescu. 1959- Concurs pentru sistematizarea Pieţei Unirii, Bucureşti: -Premiul I - Adrian Ciortan, Mihai Enescu, Mircea Enescu, Alexandru Popescu Necşeşti -Premiul III - Constatin Săvescu, Dinu Gheorghiu, Gabriel Cristea, Romeo Belea.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 204


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

1960 - Concurs pentru Proiect tip cămin cultural de 300 locuri: - Premiul I - Horia Hudiţă - Spiridon Spirescu, Sebastian Moraru -Premiul III- Aristide Streja -Menţiuni: - Radu Tănăsoiu - Alexandru Costin -Ştefan Perianu, Petre Swoboda -Mihai Enescu, Alexandru Popescu Necşeşti -Horia Constantinescu; Proiect tip cămin cultural de 400 de locuri: -Premiul I - Leon Srulovici, Emilia Popescu -Premiul II - Mihai Enescu, Alexandru Popescu Necşeşti -Premiul III- Horia Hudiţă -Menţiuni - Alexandru Popescu Necşeşti, Mihai Enescu -Mariana Bucur -Sandu Niculescu, Radu Patrulius, Gheorghe Polizu, Adrian Stăncescu -Alexandru Costin -Miron Hofmann. 1960 - Concurs pentru proiect tip pentru Casă de Cultură de 400 locuri: -Premiul I - Leon Srulovici, Emilia Popescu -Premiul II - III - Alexandru Costin -Menţiune - Mariana Bucur - Emilian Machedon - Miron Hofmann. 1964 - Concurs pentru Ansamblul Urbanistic din Piaţa Podul Roşu- Iaşi: -Premiul I - II - Tiberiu Niga, Ignat Florea, Marcel Laurian, Ada Gheorghievici - Gheorghe Filipeanu, Leon Srulovici. 1966 - Concurs pentru Case de Cultură: -Premiul II - Nicolae Vlădescu; - Concurs pentru Sală de sport de 1000

locuri -Premiul II - III - Gheorghe Filipeanu, Leon Srulovici -Sorin Gavra. 1966 - Concurs pentru sistematizarea Pieţei Tineretului - Iaşi: -Premiul I - Gabriela Berthume şi echipa. 1967 - Concurs pentru Piaţa preuzinală la Combinatul Siderurgic din Galaţi: -Premiul I - Dan Sergiu Hanganu - Ioana Joja, Radu Mănăilă. 1967 - Concurs pentru sistematizarea Pieţei Unirii din Focşani: -Premiul I - II - Ludovic Staadecker, Horia Hudiţă, Gabriel Rădulescu -Gheorghe Filipeanu, Dan Slavici; -Premiul III - Constantin Săvescu, Dinu Gheroghe, Gabi Cristea, Romeo Belea; -Menţiuni - Gabriel Cristea, Constantin Săvescu, Dinu Gheorghe, Romeo Belea; - Constantin Rulea, Gheorghe Nădrag, Gabriel Tureanu; - Gustav Gusti, Petre Ciută, Constantin Dobre, Victor Fulicea; - Dan Corneliu, Lucian Vlădescu, Lutfi Sefchi. 1967 - Concurs pentru locuinţe în clădiri cu 2 niveluri: -Premiul II - Marcel Laurian, Willy Juster. 1967 - Concurs pentru Han Turistic la Gura Motrului: - Premiul I - Georghe Filipeanu, Leon Srulovici, Dan Hanganu. 1967- Concurs pentru Creşă cu 80 locuri şi gradiniţă cu 200 locuri: -Premiul I - Petre Ionescu, Milada Ionescu. 1968 - Concurs pentru Centrul Cartierului Titan, Bucureşti: -Premiul I - Costin Pastia, Ştefan Perianu

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 205


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

-Premiul II - III - Constantin Dobre, Toma Olteanu, Radu Tănăsoiu - Dan Hanganu, Petre Marinescu, Vladimir Slavu, Radu Vincenz. 1968 - Concurs pentru Centru Turistic Delta Dunării: - Premiul I - II - Nicolae Sâmbotin, Ivan Stern - Mircea Ochinciuc, Ştefan Perianu, Radu Ţiganco -Premiul III - Petre Ciută, Zoltan Takacs -Menţiuni - George Filipeanu, Leon Srulovici, Dan Slavici - Mircea Stancu, Magdalena Rădulescu - Sebastian Moraru. 1969 - Concurs pentru Staţiunea Turistică Midia: -Premiul I - II - Dan S. Hanganu, Petre Marinescu, Mihai Plăeşu, Radu Vincenz, Vladimir Slavu - George Filipeanu, Leon Srulovici - Premiul III - Gabriel Rădulescu, Aurelian Capcea -Menţiune - Angela Pavelescu, Alexandra Sandu, Adrian Păun - Cezar Lăzărescu, Dinu Gheorghiu, Gabriel Cristea - Radu Mănăilă, Ioana Joja. 1969 - Concurs pentru Policlinică în mediul urban: -Premiul I - II - Alfred Braun, Aurel Mureşan - Aurel Mureşan, Alfred Braun -Premiul III - Marcel Damian - Menţiune - Aurel Mureşan, Alfred Braun - Aurel Teodorescu, Florin Teodorescu - Dinu Antonescu - Marcela Damian. 1969 - Concurs pentru Locuinţe Săteşti zona Transilvania: -Premiul I - Ignace Şerban -Premiul II - Ion Stoiţescu, Maria Pavelescu

-Premiul III - Victor şi Aurelian Ivaneş -Menţiune - Gheorghe Focşăneanu, Gheorghe Polizu, Virgil Grigore - Mircea Stănculescu -Sanda Stănculescu, Gruia Popescu, Florin Niculescu -Eugen Apostol, Adrian Păun, Alexandru Apostol -Mircea Talaşman. 1969- Locuinţe săteşti- zona Oltenia: -Premiul I - Mircea Stănculescu -Premiul II - Ignace Şerban -Premiul III - Virgil Grigore, Gheorghe Polizu, Gheorghe Focşăneanu -Menţiune - Mircea Stănculescu - Ion Stoiţescu, Maria Pavelescu -Cosma şi Elena Jurov -Gheorghe Polizu, Virgil Grigore, Gheoghe Focşăneanu. 1969 - Locuinte Săteşti- zona Bucovina: -Premiul I- Victor si Aurelia Ivaneş -Premiul II - Mircea Ochinciuc -Premiul III - Radu Vincenz -Menţiune - Ivan Stern -Maria Pavelescu, Ion Stoiţescu -Rodica Golescu, Irina Moldovan, Radu Patrulius -Vladimir Slavu, Petre Marinescu. 1970 - Sistematizare zona centrală a staţiunii Sovata: -Premiul I - II - Constantin Dobre, Victor Ivaneş, Toma Olteanu - Ludovic Staadecker, Ion Ressu, Heinz Novak, Ion Răducanu. 1970- Sistematizare Centrul Civic – Hunedoara: -Premiul I - Gabriel Cristea, Dinu Gheorghiu, Constantin Săvescu, Gabriel Tureanu -Premiul II - Paul Stănescu, Şerban Popescu Criveanu -Premiul III - Willy Juster -Menţiune - Traian Popescu - Gustav Gusti

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 206


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

-Radu Cristescu, Nicolae Misescu -Ana Solomon, Marta Silvan, Miliţa Sion. 1971- Sistematizarea zonei centale – Petroşani: -Premiul I - Paul Stănescu, Şerban Popescu Criveanu -Premiul II - Violeta Morariu -Premiul III - Cosma şi Elena Iurov -Menţiune- Nicolae Ernest, Pompiliu Soare -Simona Zanciu, Mariana Celac - Traian Popescu - Veronica Bejan -Constantin Dobre, Toma Olteanu, Zoltan Takacs. 1971- Sistematizarea zonei- Văleni-Olt: -Premiul I - Mircea Enache, Octavian Bandu - Toma Olteanu, Constantin Dobre, Victor Ivaneş, Radu Tănăsoiu. 1971 - Sediul Poliţiei - Administrativ Satu Mare: -Premii - Radu Cristescu, Nicolae Moisescu -Nicolae Petrescu, Petre Dragnea -Adrian Panaitescu, Ruxandra Panaitescu -Tiberiu Boitan. 1971- Sistematizarea zonei centrale – Botoşani: - Premiul I - George Filipeanu, Angela Pavelescu, Alexandru Sandu -Mircea Stănculescu -Premiul II - Petre Derer, Ion Lucăcel, Petre Marinescu -Menţiune- Doina Cristea, Graţiela Halmagiu, Ada State -Adrian Stănescu, Teodor Panait, Tudor Dumitraşcu - Traian Popescu -Gabriel Rădulescu, Valeria Dănilă, Constantin Popa -Ştefan Lungu, Radu Mănăilă, Andres Pereş.

1972 - Complex de ateliere de creaţie pentru artişti plastici: -Premiul I - Constantin Dobre, Victor Ivaneş, Toma Olteanu, Radu Tănăsoiu. -Premiul II - III - Emil Barbu Popescu - Silvia Vraciu, Petre Vraciu, Gheorghe Verona -Menţiune- Ascanio Damian, Mircea Anghelescu - Pompiliu Soare, Jaqueline Marinescu, Jean Marinescu - Alexandra Beldianu, Matei Beldianu -Toader Panait, Florin Dobrescu, Matei Nedelescu - Florin Sandu. 1972 - Sistematizarea zonei centrale Zalău: -Premiul I - II - Ludwing Staadecker, Doina Cristea, Mircea Enache, Graţiela Halmagiu - Ada State -Toma Olteanu, Constantin Dobre, Victor Ivaneş -Premiul III - Violeta Morariu, Ion Răducanu -Menţiune- Ştefan Lungu -Răzvan Florea, Doru Dumitrescu -Petre Marinescu, Vladimir Slavu -Gheorghe Tănase. 1973 - Sistematizarea ansamblului Pieţei Gării Centrale- Iaşi: -Premiul I - Cosma şi Elena Iurov -Premiul II - Silviu Vincenz, Mariana Fetti, Ana Vasilache -Premiul III - Sorin Marinescu -Menţiuni - Nicolae Sâmbotin - Paul Stănescu -Petre Derer -Cosma si Elena Iurov - Radu Tănăsoiu. 1973 - Idei pentru locuinţa urbană în epocă 1980-1990. Proiecte reţinute: -Mihai Enescu, Mircea Enescu -Marcel Laurian

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 207


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

-Alin Negoescu. 1973 - Sistematizare Piaţa Mărăşti din Cluj: -Premiul II - Cosma şi Elena Iurov -Premiul III - Emanoil Tudose, Gheorghe Elkan. 1974 - Sistematizarea Centrului nou – Bistriţa: -Premiul I - Constantin Dobre, Victor Ivaneş, Toma Olteanu -Radu Stancu, Ion Dan Teodorescu -Premiul III - Cosma şi Elena Iurov -Menţiune - Viorel şi Georgeta Voia - Nicolae Lascu -Traian Popescu -Doina Cristea, Alexandru Sandu, Victor Fulicea -Petre Marinescu, Vladimir Slavu. 1974 - Sistematizarea Zonei centraleRâmnicu Valcea: -Premiul I - Constantin Dobre, Victor Ivaneş, Tom Olteanu -Premiul II - Gabriel Rădulescu, Bogdan Dădârlat -Menţiune- Silvia Săvescu, Nicolae Cristian - Mircea Stănculescu -Cosma şi Elena Iurov -Petre Vraciu, Gheorghe Verona, Silvia Vraciu. 1975 - Concursul internaţional al revistelor de arhitectură - Madrid: -Premiul III - revista „Arhitectura” (redactor-şef Mircea Lupu). 1975 Concursul internaţional „Confruntări Varşoviene ’75”: -Premiu - Doina Cristea, Peter Derer, Victor Fulicea, Alexandru Sandu. 1975 - Concursul pentru Complex turistic pentru tineret la Costineşti: -Proiecte reţinute: Constantin Dobre, Victor Ivaneş, Toma Olteanu; Cosma şi

Elena Iurov; Victor Fulicea, Doina Cristea, Mircea Enache; George Filipeanu, Dan Teodorescu, Radu Stancu; Cornelia Bârsan, Petre Marinescu, Viorel Troaca; Romeo Belea, Toader Panait. 1979 - Sistematizare Centru socialcultural de cartier Lunca BârzaveiReşiţa: -Premiul I - Ştefan Lungu, Viorel Hurduc -Premiul II - Constantin Dobre, Victor Ivaneş, Toma Olteanu -Constantin Caraene, Nicoleta Tomescu, Gh. Ungureanu -Proiect III -Victor Aslan, Mircea Anania -Petre Vencu -Ştefan Lungu, Viorel Hurduc. 1980 - Sistematizarea zonei centrale din Petroşani: -Premiul I - II - Constantin Dobre, Victor Ivaneş, Toma Olteanu -Constantin Enache, Sorin Sergentu, Nicolae Lascu -Premiul III - Constantin Enache, Sorin Sergentu -Menţiune - Traian Popescu -Mircea Ochinciuc, Dan Şerban. 1981 - Casă de cultură pentru tineret: -Proiecte reţinute: Cosma şi Elena Iurov, Dinu Patriciu, Dorin Ştefan, Petre Curta, Virgil Florea. 1981 - Concurs internaţional „Centrul Glass” al revistei Japan Architect cu tema „Capelă de meditaţie”: -Premiul II - Florin Al. Colpaci, Ioan Andreescu, Vlad Gaivoronschi, Adrian Ionaşiu, Claudia Panaitescu. 1983 - Concurs internaţional de idei pentru ” Un teatru pentru primirea turneelor” (Suedia): -Premiul I - Ruxandra Clit, Ştefan Mănciulescu, Rodica Tuncu, Mihai Opreanu, Dan Opreanu. 1983 - Concurs internaţional pentru „Un

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 208


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

muzeu de arhitectura” (Belgia): -Menţiune - Ruxandra Clit, Mănciulescu, Rodica Turcu, Opreanu.

Ştefan Mihai

1984 - Concurs pentru Casa tineretului – Ploieşti: - Premiul I - Răzvan Florea, Tiberiu Boitan, Doru Dumitrescu, Radu Constantinescu. 1984 - Concurs pentru „Complex turistic Diham”: -Premiul I - Tiberiu Boitan, Radu Constantinescu, Doru Dumitrescu, Răzvan Florea. 1985 - Concurs internaţional al revistei Japan Architect cu tema „Un Bastion al duratei”: - Menţiune – Marius Marcu Lăpădat, Horia Gavriş. 1985 - La Bienala de Arhitectură de la Sofia, Florin Biciuşcă obţine 3 premii cu poiectul „Locuinţă modulată evolutivă”. 1986 Concursul internaţional „Confruntări Varşoviene ’86": -Premii - Dan Agent, Radu Drăgan, Cristina Moscu, Olga Naiman. 1986 - Concurs internaţional pentru „Opera nouă din Piaţa Bastiliei- Paris”. -Premiul III - Daniel Munteanu, Mihai Munteanu. 1987 - Concurs internaţional pentru „Muzeul Docurilor din Londra”: -Menţiune - Dan Bolomey, Matei Lykiardopol. 1987- Concurs internaţional pentru „Cartier de locuinţe la Minsk”: -Premii - Arpad Zachi, Radu Drăgan, Daniela Drăgan. 1987 - La Bienala de Arhitectură de la Sofia:

-Premiul pentru Casa Tineretului din Slatina - Emil Barbu Popescu, Dorin Ştefan. -Premiul III pentru tineri arhitecţiFlorin Biciuşcă pentru proiectul „Studiu pentru oraşul în era postindustrială”. 1988 - Concurs internaţional de design „Shinkenschiku” Japonia: -Premiul II - Adrian Bold. 1990 - Concurs pentru „Centrul Naţional de Telecomunicaţii” pe amplasamentul fostului Teatru Naţional - Calea Victoriei, Bucureşti. -Premiul I - Constantin Dobre, Victor Ivaneş, Toma Olteanu -Menţiune- George Filipeanu, Leon Srulovici -Gheorghe Goiciu, Victor Strugariu -Nicu Moldovan, Cristian Iacob -Florin Medvedovici, Adrian Zerva. 1991- Concurs pentru „Complex Sportiv” - Ion Ţiriac, Bucureşti: -Premiul I - Alexandru Adrieş, Călin Irimescu, Maria Ioana Mîntulescu -Premiul II - Ion Lucăcel. 1991- Concurs pentru Complex hotelier în Sinaia: -Premiul I - Miliţa Sion, Mariana NeaguSadoveanu -Premiul II - Marius Solon, Mihai Simionescu -Premiul III - Tiberiu Boitan, Vlad Bână. 1992- Concurs pentru Catedrala Ortodoxă de la Suceava: -Premiul I - Constantin Gorcea, C. Stroescu. 1992 - Concurs pentru „Amenajare Kilometrul zero - Piaţa Sf. Gheorghe” din Bucureşti: -Premiul II - Bogdan Anghelescu Benedek

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 209


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

-Premiul III- Rodica Eftenie, Mihai Eftenie - Menţiune - Dorin Ştefan - Andrei Mulţescu. 1992 - Concurs pentru Biserica din Cimitirul „Eroii Revoluţiei”: -Premiul I - Nicolae Diaconu. 2002- Concurs pentru „Locuinţe ANL pentru tineret” -Premiul I - Viorel Hurduc -Premiul II - Proiect Bucureşti -Premiul III - Victor Ivaneş. 2005 - Concurs pentru Complex comercial multifuncţional – Oradea. 2007 - Concurs pentru Reamenajare Piaţa Amzei- Bucureşti: -Premiul I - Andrei Fenyo Proiecte reţinute- Michael Buck, Eugen Pănescu -Anca Păunescu, Bogdan Babici -Adrian Soare, Eliza Yokina -Mona Sava, Ruxandra Stroe. 2007 - Concurs internaţional pentru Extinderea Palatului din Piaţa Victoriei, Sediul Guvernului: -Premiul I - Branimir Medic, Pero Puljiz (Olanda) -Proiecte reţinute: -Aymeric Zublena, Călin Manoilescu (Franţa) -Leon Wohlhage Wernik (Germania) -Dan Munteanu, Ştefan Perianu, Mihai Munteanu (Franţa) -Cristian Tănăsescu (Franţa), Dorin Ştefan -Adrien Fainsilber (Franţa).

-Premiul III - Cristina Diaconescu, Sorin Diaconescu. 2010 - Concurs pentru Restaurarea si extinderea Hanului Gabroveni - Bucureşti: -Premiul I - Adrina Ioniţă, Flaviu Bărbăcaru -Premiul II - Adrian Soare, Eliza Yokina -Premiul III - Kozma Zsolt. 2010 - Concurs pentru Un Pavilion Temporar în spaţiu public: -Premiul I - Oana Simionescu -Premiul II - Mircea Munteanu, Voicu Bozac -Ioana Bănescu, Cristina Enuţă, Bogdan Brădăţeanu, Adrian Untaru, Andrei Şerbescu -Premiul III - Oana Simionescu. 2011 - Concurs pentru „Depozite cu acces la raft la Biblioteca Universitară”Cluj: -Premiul III - Lucian Pârvulescu -Johannes Bertleff -Premiul III - Vlad Sebastian Rusu -Menţiune - Cristina Constantin, Bogdan Brădăţeanu. 2011 - Concurs pentru „Reabilitarea şi amenajarea Curţii J. Honterus” - Braşov: -Premiul I - Johannes Bertleff, Dragoş Oprea. 2011 - Concurs pentru „Amenjarea spaţiului suprateran de la Universitatea Bucureşti”: -Premiul I - Ambra Fabi. (V.Ţ.)

CONSTRUCŢII ADMINISTRATIVE 2008 - Concurs pentru Extinderea si remodelarea funcţionala a Universităţii Naţionale de Arte – Bucureşti: -Premiul I - Andrei Şerbescu, Adrian Untaru, Bogdan Brădăţeanu -Premiul II - Adrian Soare, Eliza Yokina

ARHIVELE STATULUI Ca instituţie, Arhivele Statului din Bucuresti au luat fiinţă în 1831, din 1940 fiind instalate în chiliile Mănăstirii “Antim“.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 210


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

În 1866 arhivele au fost mutate în complexul Mănăstirii “Mihai Vodă“. În 1894, la iniţiativa lui B.P. Haşdeu şi a lui Gr. N. Manu se prevede o nouă construcţie a Palatului Arhivelor Statului (trei aripi pentru depozite şi birouri), proiectul ales fiind cel semnat de Giulio Magni. Deşi se semnează contract cu acesta în 1896, construcţia unui nou Palat al Arhivelor rămâne nerealizată din cauza problemelor financiare şi a opoziţiei Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice. În 1900 se începe construcţia Arhivelor Statului, în 1902 şi 1904 fiind diriginte de şantier arh. Constantin Băicoianu şi antreprenor Ion Nicolau. În 1909, este însărcinat cu supervizarea lucrărilor arh. Cristofi Cerchez. Aripa realizată de Cristofi Cerchez se evidenţia printr-un turn masiv. În 1910-1912 arhitect şef din partea Ministerului este arh. Paul Smărăndescu, iar arhitectul însărcinat cu elaborarea planurilor este Petre Antonescu. Edificiul mare de pe latura dinspre miazăzi îi este încredinţat arhitectului Petre Antonescu. Din 1925, în cadrul ansamblului Mihai Vodă a fost inaugurat Muzeul Arhivelor Statului, realizat după proiectul arh. Petre Antonescu, fiind printre primele clădiri civile realizate în beton armat. Între 1928-1935 are loc restaurarea bisericii Mihai Vodă de către arh. Emanoil Costescu. Clădirile anexe de la mănăstirea Mihai Vodă, printre care şi Muzeul au fost demolate în 1986, doar Biserica Mihai Vodă fiind mutată în spatele unor blocuri noi. Începând cu anul 1960, activitatea Arhivelor Statului s-a desfăşurat şi în fostul sediu al Monitorului Oficial de pe bd. Elisabeta (1931; arh. Statie Ciortan) devenit sediu oficial după demolarea de la Mihai Vodă din 1986. (V.Ţ., O.M., S.T.)

ASIGURĂRI (SOCIETĂŢI) Societatea de Asigurare “Dacia“, Calea Victoriei/ str. Lipscani (1874), arh. Alexandru Orăscu, stil neoclasic; înfiinţată în 1871, este cea mai veche societate de asigurări. Societatea de Asigurare Dacia-Română, str. Lipscani 14 (1889), stil eclectic, are faţada posterioară pe Str. Stavropoleos; în clădirea acestei societăţi au funcţionat de-a lungul timpului, mai multe bănci şi după 1847 a adăpostit spaţii comerciale. În 1983 a fost restaurată de arh. Constantin Rulea şi Octav Dimitriu pentru Casa de Modă. Azi este sediu al Băncii Comerciale Române, filiala Bucureşti. Societatea de Asigurări “Generala“, p-ţa Universităţii (1906), arh. Otto Maugsch. Înainte de 1990, aici a funcţionat Ministerul Comerţului Exterior, iar după 1990 este sediul central al BCR. Societatea de Asigurare “Naţională“, str. Doamnei/str. Smârdan (1886), arh. Adolf Hang, stil eclectic. Societatea de Asigurare “Agricola Fonciera“ şi Societatea de Asigurare “Adriatica“, P-ţa Naţiunile Unite (1930), arh. Petre Antonescu. (V. Ţ.) CAMERA DEPUTAŢILOR Ansamblul Dealul Mitropoliei este clasat monument istoric, cod LMI B-II-a-A18571

Ca o consecinţă firească a legilor de ridicare a edificiilor publice, adoptate în Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 211


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

sesiunea parlamentară a anilor 18811882 şi datorită faptului că vechea clădire a Camerei Deputaţilor, în care fusese proclamat Regatul României, pe data de 14 martie 1881, situată tot în Dealul Mitropoliei, nu mai făcea faţă necesităţilor deputaţilor, în ianuarie 1890, preşedintele Camerei, George Grigore Cantacuzino propune construirea unui palat conceput exclusiv pentru Camera pe care o conducea. Se impunea ideea organizării unui concurs internaţional pentru proiectul clădirii, cu menţiunea că, indiferent de naţionalitatea câştigătorului, întocmirea proiectului definitiv şi urmărirea lucrărilor de execuţie va fi revenit celui mai bine clasat arhitect român din concurs. Din cele 37 de proiecte înscrise, locul I a fost acordat proiectului cu motto-ul „România”, realizat de arhitectul Dimitrie Maimarolu din Bucureşti. Maimarolu nu a urmărit să facă ceva în stilul românesc, care pasiona pe mulţi dintre contemporanii săi. El a mers pe căi bătătorite, alegând arhitectura eclectică, mult mai comodă şi aşa cum o înţelegea el, arhitectură pe care o învăţase la Paris şi care se făcea pe atunci în mod curent în Franţa. Astfel, stilul abordat este neoclasic, de influenţă franceză. Intrarea monumentală este marcată de un peristil format din şase coloane ionice. Faţada are 80 m lungime. Între încăperile clădirii, un loc aparte îl ocupă sala de şedinţe circulară, cu locuri pentru deputaţi la parter şi tribune pentru public la etaj. Sala este acoperită de o cupolă, în vârful căreia tronează un vultur cu aripile desfăcute. Referindu-se la acest proiect, profesorul arhitectului Maimarolu de la Şcoala de Beaux-Arts, Julien Guadet, remarcă despre acesta din urmă că „domnul Maimarolu este un tânăr arhitect român elev al şcolii noastre. [...] Succesul său, într-un important concurs internaţional, unde

fiecare ţară a trebuit să aibă campionii săi, trebuie salutat cu simpatie de arhitecţii francezi.” După încheierea concursului însă, din motive financiare, demararea lucrărilor s-a amânat aproape două decenii, până în anul 1906. Realizarea construcţiei este împărţită în trei etape: 1906-1908, 1911-1913 şi 1914-1916. Construcţia din Dealul Mitropoliei a fost sediul Camerei Deputaţilor până în 1946, când Senatul a fost desfiinţat şi Camera Deputaţilor a devenit Adunarea Deputaţilor, care şi-a desfăşurat lucrările în aceeaşi clădire. În 1948, Adunarea Deputaţilor a fost înlocuită de Marea Adunare Naţională, care a funcţionat în Palat până la dizolvarea sa, în decembrie 1989. După Revoluţie, revenindu-se la structura bicamerală a Parlamentului, clădirea a găzduit Camera Deputaţilor. De asemenea, începând cu 1997, clădirea funcţionează ca Palat al Patriarhiei, după mutarea Camerei Deputaţilor în Palatul Parlamentului, şi rămâne un monument arhitectural de referinţă al Capitalei. Importanţa sa a determinat începerea, în anul 2000, a lucrărilor de restaurare, terminate în 2006. (text M.C.; Sursa ilustraţiei: www.wikipedia.org) CASA DE DEPUNERI, CONSEMNAŢIUNI ŞI ECONOMIE

Monument istoric cod LMI - B-II-m-A19845.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 212


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Casa de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie (cunoscută ca Palatul CEC) este o clădire publică importantă proiectată în 1894 de Paul Gottereau. Licitaţia pentru construcţia clădirii a fost câştigată de arhitectul Ion N. Socolescu în anul 1895. Ridicarea edificiului a durat 4 ani, fiind finalizată în anul 1900. Atractivitatea clădirii este dată de monumentalitatea sa, de echilibrul volumelor, de decoraţia judicioasă a faţadelor, de proporţiile şi finisajele de excepţie. Palatul prezintă o faţadă simetrică în mijlocul căreia se distinge intrarea somptuoasă, încununată cu o arcadă în plin cintru, susţinută de o parte şi de cealaltă de câte două coloane gemene, în stil compozit. De la intrare, se evidenţiază cupola monumentală, din sticlă şi metal, în stil renascentist, cupolă ce acoperă holul central al edificiului, în care funcţionează ghişeele bancare. Cele patru volume de colţ, decorate cu frontoane şi steme, sunt, de asemenea, acoperite de cupole, în acelaşi stil renascentist. Holul destinat publicului se desfăşoară pe două niveluri, la parter erau ghişeele pentru depuneri şi restituiri şi scara de acces la etaj, unde, pe o galerie deschisă sunt birourile şi sălile reprezentative. Stâlpii sunt pe înălţimea celor două etaje, iar golurile dintre ei se închid cu arce în semicerc şi cu medalioane bogat ornamentate şi cu chipuri de copii (putti). Se remarcă monumentalitatea scării din axul intrării, care porneşte într-o rampă şi se ramifică în două rampe. Aceasta este finisată cu marmură albă şi mozaic, având balustradă din marmură baluştrii şi mâna curentă, şi elemente de bronz între baluştri. Ferestrele din zona scării de acces la etaj prezintă vitralii florale şi geometrice, iar plafonul este decorat cu panouri bordate de stucatură aurită. Compoziţiile murale din sălile principale

ale Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie au fost realizate între 1900 şi 1913 de Mihail Simonidi şi de Costin Petrescu. Plafonul sălii festive este decorat cu o compoziţie numită „Fortuna distribuind bunuri în urma independenţei”. Decoraţia interioară a sălii festive (de consiliu) se remarcă prin pereţii tapetaţi cu mătase, lambrisaţi cu panouri de lemn sculptat. Plafonul are câmpuri din lemn aurit cu tapet verde – cu iniţialele aurite ale Casei de Depuneri şi Economii (CDE) şi albina – simbolul hărniciei şi al economiei. Uşa este din lemn masiv, sculptat. Deasupra uşii este montat un ceas, în lambriu de lemn masiv sculptat şi aurit. De asemenea, tot în această sală, se află tablourile suveranilor Carol I şi Elisabeta, respectiv Ferdinand şi Maria. În perioada comunistă, picturile au fost distruse şi acoperite cu vopsea maro, singura dovadă a existenţei lor fiind câteva fotografii alb-negru. În timpul restaurării dn anii 2005-2007, s-au refăcut şi portretele suveranilor, menţionate mai sus, de către un artist contemporan pasionat de istorie, pictorul Valentin Tănase. (text M.C.; foto: M.C.) CASA AUTONOMĂ A MONOPOLURILOR DE STAT

Monument istoric, cod LMI B-II-m-A19871. Clădire publică de anvergură a lui Duiliu Marcu. Planurile originale înfăţişează

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 213


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

repartizarea funcţiunilor şi conexiunile dintre acestea. Edificiul beneficiază de o expunere deosebită, având o faţadă de 65 m orientată spre Calea Victoriei, una dintre cele mai circulate şi mai frumoase artere centrale din Capitală. Edificiul, care în prezent este sediul Ministerului Economiei, înconjoară o curte interioară pe trei laturi, având formă de U. Clădirea este înălţată pe şapte niveluri, parterul şi alte şase etaje. De asemenea, s-a prevăzut un subsol, unde se află arhiva, depozitele şi spaţiile pentru instalaţii. Faţadele imobilului sunt placate cu travertin, cu excepţia stâlpilor dintre ferestre şi a unei părţi din faţada principală, care sunt executate din piatră de Dobrogea. Scheletul construcţiei este din beton armat. Marmura de Carrara a fost utilizată pentru peroanele şi pentru treptele exterioare. La interior, materialele utilizate sunt variate. Astfel, travertinul românesc s-a folosit pentru pereţii holurilor, ai scării de onoare şi ai încăperilor principale. De asemenea, pardoseala coridoarelor a fost executată din plăci de gresie, iar tâmplăria din metal. În ceea ce priveşte organizarea spaţiilor, au fost dispuse două intrări, una pentru public şi una pentru angajaţi. Intrarea pentru public este amplasată în stânga laturii dinspre Calea Victoriei şi duce către holul ghişeelor, iar în capătul acestuia din urmă se găseşte un hol de onoare, care face legătura cu celălalt corp al clădirii, unde se află intrarea salariaţilor şi vestiarele acestora. La etajul I sunt birouri, spaţii administrative, săli de consiliu, conectate printr-un hol de sosire şi un hol de onoare, poziţionat similar celui de la parter. La etajele II-V se află doar birouri şi o sală de consiliu, în timp ce la ultimul etaj, pe latura dinspre Calea Victoriei, a fost amenajat un restaurant pentru angajaţi, cu anexele sale şi bucătăria, în timp ce pe latura dinspre

Strada Biserica Amzei se află o terasă mare. Din nefericire, în prezent imobilul se găseşte într-o stare deplorabilă, fiind lăsat pentru mult timp în paragină. La momentul întocmirii acestei lucrări, faţada dinspre Calea Victoriei este acoperită cu o folie din plastic cu un desen care reprezintă chiar respectiva faţadă, dar restaurată. Deocamdată, doar latura dinspre sud şi cea dinspre est, care alcătuiesc zona de birouri a clădirii, sunt consolidate şi reamenajate. (text M.C.; foto: M.C.) CERCUL MILITAR NAŢIONAL

Monument istoric, cod LMI, B-II-m-A19201. Clădirea este amplasată la intersecţia bulevardului regina Elisabeta cu str. Constantin Mille pe locul unde se afla biserica Sărindar demolată în 1907. Beneficiarul lucrării a fost Cercul militar al ofiţerilor din garnizoana Bucureşti, organizaţie înfiinţată în anul 1876. Fondurile necesare au fost acoperite din donaţii, subscripţii şi cotizaţii ale ofiţerilor, în proporţie de 80%, precum şi din subvenţii ale statului şi împrumuturi rambursabile. Construită între anii 1912-1923 după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu în colaborare cu arhitecţii Ernest Doneaud şi Victor Ştefănescu, edificiul găzduieşte instituţia centrală de cultură a Armatei române.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 214


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Echipa de ingineri care a colaborat la edificarea construcţiei a fost formată din Anghel Saligny, Elie Radu, Paul Saligny şi Mircea Radu. În anul 1912, din cauza solului mlăştinos şi nisipos în care urma să se edifice construcţia, la recomandarea inginerilor Anghel Saligny şi Elie Radu se adopta soluţia unei fundaţii pe piloni de stejar. În anul 1914, construcţia se prezenta terminată la roşu. La 12 noiembrie 1916, ca urmare a ocupării Capitalei de către trupele Puterilor Centrale, Cercul Militar este evacuat. În anul 1919, la revenirea armatei în Bucureşti clădirea este găsită devastată la interior fiind necesară începerea lucrărilor de reparaţii. La data de 4 februarie 1923, în prezenţa regelui Ferdinand I al României şi a reginei Maria a României, alături de reprezentanţi ai armatei, are loc inaugurarea Palatului Cercului Militar. În perioada comunistă, denumirea clădirii a fost cunoscută sub numele de Casa Centrală a Armatei, iar după 1989 numele a fost schimbat în Cercul Militar Naţional. Palatul Cercului Militar Naţional găzduieşte astăzi şi Biblioteca Militară Naţională alături de sala de expoziţii de artă. Spre Calea Victoriei, edificiul prezintă o monumentală colonadă în stil corintic, iar în faţa clădirii se afla o terasă largă la care se accede printr-un număr generos de trepte ce înconjoară o fântână arteziană. Saloanele palatului, decorate luxuriant sunt denumite precum urmează: Sala de Marmură, amenajată cu motive decorative de inspiraţie antica, Sala Maură cu pereţi îmbrăcaţi în lambriuri din lemn şi plafonul casetat şi decorat cu motive florale stilizate şi acoperite cu foiţa de aur, Sala Bizantină în stil bizantin cu elemente specifice artei tradiţionale româneşti, Sala Gotică cu arcuri frânte în ogive şi candelabre simple, Sala Norvegiană inspirată din atmosfera specifică nordului Europei şi Sala Restaurant.

(text: R.N.; Sursa ilustraţiei: http://www.albumdefamilie.ro/poze/cer cul-militar-national-191212761/detaliu/)

ALTE CONSTRUCŢII ADMINISTRATIVE 1993-Sediul Administraţiei Financiară la Oradea - arh. Horia Sergiu Goga; -Casa Agriculturii din Nantes (Franţa) arh. Constantin Munteanu, Ştefan Perianu; 1994 - Primăria din Baile Govora - arh. Daniela Radu; -Sediu ”Competrol, str. Gh.Tiţeica 121D, Bucureşti - arh. Georgeta Gabrea; -Sediu BRD- Ploieşti - arh. Sever Niţu; 1995-Sediu „Bancpost”din Suceava - arh. Elena Chirilă; -Centru de afaceri „Modern”, bd. Carol I, Bucureşti (prin transformarea Hotelului „Modern”) - arh. Adina Dinescu, Andrei Drogeanu; -Imobil birouri si locuinţe, Calea Dorobanţilor, Bucureşti - arh Viorel Hurduc, Delia Jerca; -Sediul RENEL - Târgovişte - arh. Corina Ogescu; - Sediu birouri ”Metanef”, Calea Floreasca, Bucureşti - arh. Viorel Hurduc, Delia Jerca; - Imobil birouri, bd. Iancu de Hunedoara, Bucureşti - arh. Ruxandra Fotino; - Sediul firmei TEC din Săftica - Ilfov arh. Eduard Sagatelian; - Imobil birouri în Atena (Grecia) - arh. Nicolae Cuimdjoglu, Memos Hristos; - Sediul Air Inter din Toulouse (Franţa) arh. Mihai Tupăzan; 1996-Sediu Banca Comercială Română, sector 1, Calea Victoriei/ Piaţa Victoriei, Bucureşti-arh. Constantin Ciurea, Manuela Manuchian; - Sediu Banca Columna, bd.Primăverii, Bucureşti –arh. Constantin Nicolae, A. Rădulescu; - Sediul Direcţiei de Muncă – Târgovişte -

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 215


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

arh. Carmen Comşa; 1997-Extindere Banca Română de Dezvoltare, str. Eugeniu Carada, Bucureşti – arh. Tiberiu Boitan, Marcel Borţun, Mircea Bologan; - Centru de afaceri, cu sediul Bancorex, Calea Victoriei, Bucureşti – arh. Ruxandra Fotino, Sorin Ştefănescu, Sorin Gabrea ; -Centrul bancar, Cluj - arh.Adrian Spirescu, Iulian Moraru, Dan Ilie; - Ambasada României la Cairo (Egipt) arh. Vasile Ţelea, Florin Sandu, Patriciu Cosmatu; -Sediul Administraţiei Financiare, str. Anastasie Pann, Iaşi – arh. E. Apreutesei; 1998- Sediu BCR din Sibiu- arh. Ştefan Pârvu; -Sediul firmei “ALDOMI”, bd. Timişoarei, Bucureşti - arh. Florian Stanciu, Iulia Stanciu, Radu Ionescu; -Sucursală bancară BCR, Ghencea, Bucureşti - arh. Dorin Ştefan; - Sediu BCR, Găeşti – arh. Corina Ogescu; - Sediul firmei “Astra” din Constanţa arh. Doina Crainic, Ruxandra Parasca, Gabriela Petrescu, Eduard Chiş; 1999-Agenţia Naţională de Drumuri din Sibiu - arh. Ion Ene; -Imobil birouri Rompetrol, Calea Victoriei, Bucureşti - arh. Georgeta Gabrea, Venera Geta Trişnevschi; - Primăria oraşului Băile Govora – arh. Doina Negoiţă, Daniela Radu; -Sediu BCR, Câmpina - arh. Eduard Sagatelian,Vasile Ţelea; -Sediu BRD din Predeal- arh. Adrian Spirescu, Mirela Petrescu, Iulian Moraru; -Sediul Inspectoratului în Construcţii din Alba Iulia, arh. Ion Străjan, Felicia Totoian; -Sediu „Bancpost” din Braşov - arh. Nicolae Ţaric, Bogdan Cristescu; 2000 - Sediu „Mindbank”, Calea Griviţei/ bd. Dacia, Bucureşti - arh. Vladimir Arsene; - Extindere sediu CEC, Constanţa - arh. Marius Dinu;

- Imobil birouri, str. Clucerului, Bucureşti - arh. Mario Kuibuş (Re-Act Now Studio); - Sediul Camerei de Comerţ şi Industrie, Splaiul Unirii. Bucureşti - arh. Adrian Spirescu, Iulian Moraru; - Imobil birouri „Opera Center” I, Bucureşti - arh. Dorin Ştefan, Flavia Roşu, Radu Negulescu, Anda Ştefan; - Sediul firmei „Randaldes”din Braşov arh.Nicolae Ţaric, Bogdan Cristescu; - Imobil birouri,str. Dr. Felix, Bucureşti arh. Marcus Turcu, Florin Alexandrescu; - Sediu Atlantic Business Center, Bucureşti – arh. Mario Kuibuş (Re-Act Now Studio) 2001-Sediul firmei BOG ART, str. Brezoianu, Bucureşti - arh. Constantin Ciurea; - Sediul Casei de Asigurări de Sănătate din Râmnicu Vâlcea – arh. Horia Ciuruş; - Sediu bancar BRD din Sibiu - arh. Adrian Spirescu, Iulian Moraru; - Sediu bancar BCR din Braşov - arh. Nicolae Ţaric, Bogdan Cristescu; - Imobile birouri str. Polonă 65 şi str. Polonă 56, Bucureşti - arh. Cristina Gociman; 2002- Centrul “Connex”, str. Avrig, Bucureşti - arh. Vladimir Arsene; - Turnul de birouri BRD, Piaţa Victoriei, Bucureşti - arh. Julien Galmard (Franţa), Ioan Tripa; - Imobil birouri „Orange”, bd. Lascăr Catargiu, Bucureşti - arh. Vladimir Arsene, Călin Negoescu; - Sediul administrativ AACR, aeroport Băneasa, Bucureşti- arh. Petre Vencu; - Palatul de Justiţie din Constanţa - arh. Alexandru Costandache; - Sediul „Distrigaz”, Râşnov - arh. Nicolae Ţaric, Bogdan Cristescu; - Reprezentanţa „Dacia”, Calea Floreasca, Bucureşti - arh. Zeno Bogdănescu; - Imobil birouri „Tornada”, şos. Jiului, Bucureşti - arh. Mario Kuibuş (Re-Act Now Studio); 2003-Reprezentanţa ”Land Rover” pe DN1- Otopeni - arh. Ovidiu Grigorescu,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 216


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Adrian Ianchiş; -Imobil birouri, Calea Floreasca 208, Bucureşti – arh. Viorel Hurduc, Delia Jerca; - Sediu bancar BRD din Cluj – arh. Adrian Spirescu, Carmen Papagheorghiu, Iulian Moraru, Dan Ilie, Oana Constantinescu; - Imobil birouri „Opera Center”- etapa II, Bucureşti - arh. Dorin Ştefan; -Centru comercial „Cora”şos. Pantelimon, Bucureşti-Tehnoproiect; - Imobil birouri – str. Gh. Manu 5, Bucureşti - arh. Romeo Ionescu, Radu Patzelt, Theodor Stancu ; - Imobil birouri, str. N. Grigorescu 123, Bucureşti – arh. George Mitrache, Anca Mitrache, Vali Bondor, Liviu Brad; - Sediu birouri si hală de producţie SOFT, str. Fabrica de Glucoză 15A, Bucureşti arh. Vichi Grigoriu; - Imobil birouri, str. Matei Basarab 29, Bucureşti - arh.Adina Samoil, Mircea Ştefănescu; - Imobilul „River Plaza”, Splaiul Unirii 76, Bucureşti (prin remodelarea fostului bloc „Sporul”) - arh. Radu Tănăsoiu, Vasile Meiţă, Marius Voica; 2004 - Reprezentanţa „Porsche”, şos. Pipera, Bucureşti – Architect Service (arh. Constantin Ciurea, Simona Ciurea, Diana Cireaşă, Liviu Laurenţiu Morar); -Sediu bancar, Piaţa Ovidiu din Constanţa - arh. Alexandru Bălan; - Imobil birouri pentru Casa de Pensii, Vitan, Bucureşti - arh. Ileana si Bogdan Bogoescu, Ioana Nicolae; - Centru de afaceri “I. Ţiriac”, şos. Nordului, Bucureşti - arh. Mihai Eftenie, Ioana Bărbănţan, Mihaela Musealinc, Vlad Eftenie; - Sediul Uniunii Arhitecţilor, str. Boteanu, Bucureşti - arh. Dan Marin, Zeno Bogdănescu; - Sediu BRD din Timişoara - arh. Radu Radoslav; -Imobil birouri ROMTELECOM-GRIVCO, Bucureşti - arh. Florin Alexandrescu, Ioana Mărcuşeanu, Florin Neagoe;

-Imobil birouri “Mecanoexport”, bd. Dacia, Bucureşti - arh. Vladimir Arsene, Mircea Enescu, Cristiana Ştefan, Zzing Lee, Gabriel Bunea; -Imobil birouri, str. Gr. Alexandrescu 16, Bucureşti - arh. Bogdan si Iuliana Anghelescu, Andrei Fenyo; -Imobil birouri, str. Danielopolu 4, Bucureşti - arh. Constantin Ciurea, Claudia Teodorovici, Daniela Bătrânu; - Imobil birouri str. Zborului 6, Bucureşti - arh. Silvia Costescu, Ruxandra Păiş; -Imobil birouri, str. Albac 15, Bucureşti arh. Alexandru si Rodica Panaitescu; - Primaria nouă a sectorului 2, şos. Mihai Bravu - arh. Luminiţa si Iancu Popescu; Imobil birouri, str.Buneşti/ str.Sevastopol, Bucureşti - arh. Dorin Ştefan, Dan Dinoiu, Anda Ştefan, Tibi Bosman, E. Roşca, Alexandru Pop; - Primăria din Buftea, Ilfov - arh. Bogdan Tofan; - Imobil birouri, Calea Şerban Voda 90, Bucureşti - arh. Marius Solon; - Sediu bancar BCR - Mediaş - arh. Adrian Spirescu, Iulian Moraru, Mirela Petrescu, Ligia Ristea, Carmen Papagheorghiu, Cosmin Popa; 2005-Centru de afaceri, Piaţa Charles de Gaulle 15, Bucureşti - Westfourth Architecture (arh. Vladimir Arsene, Călin Negoescu, Raluca Ionescu, Cristiana Ştefan); - Imobil birouri sediul “Lafarge”, Bucureşti - Westfourth Architecture (arh. Vladimir Arsene, Zzing Lee, Ileana Dumitriu, Călin Negoescu, Raluca Ionescu); - Imobil birouri, str. Farului 10, Constanţa - arh. Adrian Cristescu, Roxana Şchiopu; - Imobil birouri „Concret Grup”, Bucureşti - arh. Corina Dindăreanu, Grigoraş Capota; - Sediu PETROM, Calea Dorobanţilor 239, Bucureşti - arh. Paul Neutrino Lupu, Mihai Radu, Oana Avram, Petre German; - Pavilion administrativ si depozit

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 217


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

DESPEC, Bucureşti - arh. Dan Oproiu; - Centru de conferinţe din Neptun - arh. Adrian Spirescu, Lucica Mâţ, Marina Raicopol; - Primăria din Remetea, Harghita - arh. Mathe Zoltan; 2006-Ambasada Canadei, str. Tuberozelor 1-3, Bucureşti - Westfourth Architecture (arh. Vladimir Arsene, Lucica Stoll, Zzing Lee, Călin Negoescu, Raluca Ionescu); - Centru de afaceri „America House”, bd. N. Titulescu, Bucureşti – Westfourth Architecture (arh. Vladimir Arsene, Călin Negoescu, Zzing Lee, Iulian Dumitriu, Radu Ursoiu, Cristina Găleată, Gabriel Bunea); - Imobilul „Transform House”, Timişoara - arh. Wenczel Atilla; - Centru de afaceri „Millenium”, bd. Carol I, Bucureşti – West Group Architecture (arh. Adrian Cristescu, Sorin Ciomârtan, Liviu Sârb, Mircea Enescu, Corina Tănăsescu, Eugen Boeru, Oana Crişan, Răzvan Puchici); - Sediul Institutului Naţional pentru Fizica Pământului din Măgurele - arh. Daniela Demetriu, Maia Sommer, Ruxandra Teodorescu; - Imobil birouri si locuinţe, şos. PiperaTunari - arh. Cristina Gogiman, Claudiu Hogea, Octavia Popeea; - Sediu de firma, bd. Barbu Văcărescu, Bucureşti - arh. Adrian Spirescu, Marina Raicopol, Cosmin Popa; - Sediul companiei EMO din Vaslui - arh. Sandu Ştiurcă; - Complex birouri „Bucharest Business Park”, DN 1, Bucureşti - arh. Chapman Taylor, Radu Petre Năstase, Vlad Cavarnali, Marina Pitrescu, West Group Architecture (Adrian Cristescu, Roxana Şchiopu, Sorin Ciomârtan, Răzvan Lepădatu, Liviu Sârb, Luminiţa Popan, Andreea Jianu, Vlad Andreescu); 2007-Imobil birouri TOPLINE, bd. Regina Maria, Bucureşti Westfourth Architecture (arh. Vladimir Arsene,

Cristiana Ştefan, Ştefan Cătălin, Mihaela Vasilescu); - Imobil birouri, str. M. Eminescu 238, Bucureşti - arh. Bogdan Babici, Lucian Simion; - Ansamblul de birouri ”Bucharest North Gate”, şos. Pipera, Bucureşti – arh. Constantin Ciurea, Sorin Diaconescu, Cristina Bârnă, Marius Mancaş, Diana Măinescu, Vlad Moraru; - Sediul firmei ASESOFT, bd. Dacia/ str. M. Eminescu, Bucureşti - arh. Maria şi Constantin Enache; - Imobil birouri şi locuinţe, str. Gh. Lazăr, Bucureşti - arh. Cristina Gociman, Claudiu Hogea, Iulian Oanţă; - Sediul Direcţiei Silvice din Giurgiu - arh. Niculae Ionescu, Felicia Popescu; - Primăria din Vălenii de Munte - arh. Sever Niţu; -Imobil birouri şi hală depozitare ROMTAŞ, Chiajna, Ilfov (lângă Carrefour) - arh. Dorin Nicolae, Vasile Ţelea, Romulus Manole; -Sediul EXPOCON, Bucureşti - arh. Victoria Ochinciuc, Sam Al Kharki; -Pavilion administrativ LABORMEDPHARMA, Drumul Osiei 4450, Bucureşti - arh. Dan Oproiu, Ruxandra Ungureanu; - Sediul Secţiei 1 de Poliţie, bd. Lascăr Catargiu, Bucureşti - arh. Georgeta Luminiţa Popescu; 2008 - Centru informatic BRD, şos. Berceni, Bucureştiarh. Florin Alexandrescu, Ioana Mărcuşeanu; - Imobil birouri, Poşta Română, bd. Dacia/str. M. Eminescu - arh. Alexandru Anghelescu Benedek; -Imobil birouri, str. Dimitrie Pompei, Bucureşti - Westfourth Architecture (arh. Vladimir Arsene, Cristiana Ştefan, Raluca Ştefan, Zzing Lee, Yuan Lin, Mihaela Vasilescu); -Turnul de birouri „Premium Plaza”, str. Dr. Felix, Bucureşti (cea mai înaltă clădire din România în momentul edificării – 100 m) – Westfourth

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 218


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Architecture (arh. Vladimir Arsene, San Nguyen, Zzing Lee, Cristiana Ştefan, A. Craiovan, C. Popescu, M. Vasilescu, K. Markos, M. Enescu); -Extindere sediu „Porsche”, Bucureşti Architect Service (arh. Constantin Ciurea, arh. Simona Ciurea, Horaţiu Pop, Diana Măinescu, Tudor Muscalu); -Imobil birouri şi locuinţe, str. Cobălcescu/str. Gh. Lazăr, Bucureşti arh. Cristina Gociman, Cristian Moscu, Irina Moscu; -Imobil birouri, str. Biharia, Bucureşti arh. Gabriel Jelea, Ioana Nicolae, Ramona Gheorghe; -Sediul firmei APOLODOR din Bd. Th. Pallady, Bucureşti - arh. Florin Medvedovici; -Ansamblu birouri „Victoria Park”, DN1, şos. Bucureşti - Ploieşti - arh. Lucian Daniel Pavel, Jan Demyere, Kris Carton; -Imobil birouri – bd. Ion Ionescu de la Brad, Bucureşti - arh. Silviu Cristian Popescu, Anca Luiza Neagu, A. Nicolăescu; -Tribunalul din Vaslui - arh. Sandu Ştiurcă, Octavian Toma; -Sediu birouri „ROKURA”, Bucureşti arh. Adrian Zerva, Cristian Iacob, Alexandru Sima; -Imobil birouri, str. C. A. Rosetti, Bucureşti - arh. Lilian Captan şi echipa; -Turnul de birouri „Nord City”, Pipera, Bucureşti - arh. Andreea Bărbulescu. (V.Ţ.) COMPLEXE SOCIALE PENTRU STUDENŢI -Cămin studenţesc la Institutul de Agronomie din Bucureşti (1933), arh. Florea Stănculescu, Radu Udroiu; -Cantină studenţească la Politehnica din Timişoara (1922), arh. Duiliu Marcu; -Cămin studenţesc, Splaiul Independenţei, Bucureşti (1928), arh. Arghir Culina; -Cămin de ucenici în Timişoara (1937), arh. Taşcu Ciulli;

-Cămin de ucenici în Arad (1939), arh. Taşcu Ciulli; -Cămin şcolar la Câmpulung Moldovenesc (1949), arh. Violeta Stark; -Grup social la Institutul Agronomic din Bucureşti (1956), arh. Gheorghe Dumitraşcu, Ionuţ Cojocaru; -Complex studenţesc, str. Haşdeu, Cluj (1962), arh. Cristian Iacob, Zoltan Balasz, Ioana Schipor; -Complex studenţesc – Grozăveşti, Bucureşti (1962); -Cămine – arh. Ignace Şerban, Romeo Belea, Nicolae Opreanu; -Cantină – arh. Horia Maicu, Romeo Belea, Heinz Novak; -Cămin studenţesc, bd. Kogălniceanu, Bucureşti (1964), arh. Paraschiva Iubu; -Cantină la Institutul Politehnic din Braşov (1964), arh. Mihai Rică; -Cămin şi sală de cursuri la Academia de Studii Politice ,,Leu”, Bucureşti (1964), arh. Mira Vass, Elena Voinescu; -Cămine studenţeşti, str. T. Vladimirescu, Iaşi (1970), arh. Sofia Ungureanu; -Complex studenţesc, str. Observatorului, Cluj (1972), arh. Augustin Presecan, Zoltan Balzs, Ioan Arboreanu; -Grup şcolar la Centrul Naţional de Fizică – Măgurele, Bucureşti (1973), arh. Constantin Frumuzache, Nicolae Vlădescu; -Cantină la Academia de Studii Politice ,,Leu”, Bucureşti (1974), arh. Constantin Rulea, Mircea Anania; -Cămin studenţesc – 1500 locuri, la Academia de Ştiinţe Politice ,,Leu”, Bucureşti (1974), arh. Aron Solari Grimberg, Joachim de Diego, Răzvan Florea; -Cămin studenţesc în complexul din str. Haşdeu, Cluj (1976), arh. Zoltan Balazs; -Grup social studenţesc ,,A. Vlaicu” din Cluj (1978), arh. Zoltan Balazs; -Grup social studenţesc la Braşov (1980), arh. Silvia Stratu, Cristian

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 219


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Popescu; -Complex social studenţesc ,,Regie”, Splaiul Independenţei, Bucureşti (1981) arh. Spiridon Spirescu, Tudor Dumitraşcu, Adrian Berindei. (V. Ţ.) COMPLEXE SPORTIVE -Ştrandul „Kiseleff”- Bucureşti (1929) arh. Marcel Iancu; -Stadionul ANEF (Republicii) - Bucureşti (1935) - arh. Horia Creangă, Haralamb Georgescu - desfiinţat în 1988 pentru realizarea unui garaj pentru Casa Republicii; -Complex sportiv „Floreasca-Bucuresti” (1950) - arh. Titu Evolceanu, Willy Juster, Sofia Ungureanu; -Complex sportiv „Dinamo”- Şos. Ştefan cel Mare, Bucureşti (1950) - arh. Harry Stern, Nicolae Medilanski; -Stadionul din Constanţa (1954) - arh. Dan Ivănescu; -Stadionul Naţional, bd. Basarabia (1955) - arh. Willy Juster şi George Filipeanu (80.000 locuri); -Sală de Sport din Constanţa (1959) arh. Gheorghe Dumitraşcu, Romeo Belea, Ioana Grigorescu, Şerban Manolescu, Şt. R. Ionescu; -Stadionul din Galaţi (1961) - arh. Octavian Chivu, Aurel Paraschiv; -Bazin de înot acoperit la Cluj (1967) arh. Nicolae Litvin, Aurelian Buzuloiu; -Sală de sport din Cluj (1966) - 3000 locuri; -Sală de sport, „Olimpia” din Timişoara (1968) - arh. Sorin Gavra; -Sală de sport din Bacău (1969) - arh. Gheorghe Chira; -Sală de sport - 2.000 locuri, la Ploieşti şi Galaţi (1971) - arh. Gheorghe Dumitraşcu; -Piscină acoperită „Apollo” la Băile Felix (1972) - arh. Emilia Abrudeanu; -Sală de sport - 2.500 locuri, la Iaşi (1972) la Piteşti - 1500 locuri (1972) şi la Deva - 1400 locuri (1976) - arh. Ion

Mircea Enescu, Ileana Oprişescu; -Sală de sport - 2.200 locuri, la Baia Mare (1974 arh. Octavian Florescu; -Sală polivalentă, 6.000-8.000 locuri, în Parcul Tineretului din Bucureşti (1974) - arh. Cezar Lăzărescu, Gabriel Cristea, Adrian Panaitescu, Eugen Apostol, Zoltan Takacs, Dan Postelnicu; -Stadionul Municipal din Brăila - 20.000 locuitori (1974) - arh. Nicolae Mitroi; -Sală de Sport „Giuleşti”, Bucureşti (1975) - arh. Eugen Cosmatu, Radu Ranetescu; -Bazin de înot acoperit la Baia Mare (1975) - arh. Aurel Rus -Club sportiv cu bazin de înot acoperit la lacul Floreasca, Bd. Mircea Eliade, Bucureşti (1976) - arh. Şerban Manolescu; -Sală de sport - 2000 loc, la Brăila (1976) - arh. Nicolae Mitroi, Nicoleta Mitrofam, Nicolae Oprea; -Patinoar acoperit la Poiana Braşov (1976) - arh. Ion Rădăcină; -Complex sportiv la Arad - Sală Sport (1977) - arh Viorel Bulgăreanu, Elisabeta Popescu, Petre Şerbanu, Mihai Bell, Ioana Darida si Bazinul de înot acoperit (1978) - arh. Viorel Bulgăreanu, Marian Dinulescu, Adrian Caina; -Patinoar acoperit la Miercurea Ciuc (1976) - arh. Ion Rădăcină 3100 locuri; -Bazin de înot acoperit la Braşov (1977) - arh. Claudia Cristea, Dan Lupescu, Viorel Simion; -Sală de sport - 2.100 locuri-Tg. Mureş (1977) - arh. Andras Szilveszter; -Sală sport - 1.400 locuri - la Medgidia (1978), la Tulcea (1977) şi la Vaslui (1978) - arh. Ion Teodor, Teodor Danciu; -Sală de sport - 2.000 locuri - la Oneşti (1978) - arh. Vasile Mitrea; -Stadionul de la Medgidia - 18000 locuri (1974) arh. Alexandru Bălan; -Piscină la Sibiu (1978) - arh. Adrian Isacu; -Sală sport - 2.000 locuri - la Târgovişte (1979) - arh. Gheorghe Pintea;

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 220


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

-Sală sport - 2.000 locuri - la Oradea (1979) - arh. Vladimir Ionescu, Horia Trâmbiţaşu, Adalbert Albu, Mihai Sârbescu; -Piscină acoperită la Piteşti (1980) - arh. Mihai Naum Teodorescu; -Sală de sport - 2.300 locuri la Rm. Vâlcea (1982) - arh. Eduard Hattel; -Stadionul - 1.500 locuri - la Slatina (1982) - arh. Călin Popa; -Sală de sport la Buhuşi (1985) arh. Teodor Anghel; -Sala sporturilor „Lioara”, arh. Petru Groza (1987) - arh. Sorin Gavra; -Sală de sport din Sibiu (1997) arh. Florin Bârlea; -Clubul Sportiv „ProRapid” - Bucureşti (2000) - arh. Emil Barbu Popescu, Florian Stanciu, Iulia Stanciu; -Centru Naţional şi Academia de Fotbal de la Mogoşoaia (2005) - arh. Emil Barbu Popescu, Remus Hârşan, Dragoş Perju, Karoly Nemeş; -Piscină acoperită şi bazin exterior la Universitatea Politehnică din Timişoara (2008) - arh. Emil Barbu Popescu, Remus Hârşan, Dragoş Perju, Karoly Nemeş; -Piscină olimpică la Izvorul-Snagov (2009) - arh. Bogdan Tofan; -Bazin didactic de înot la Câmpina (2010) - arh. Anca Păunescu, Bogdan Babici, Lucian Simion; -Stadionul ”Cluj-Arena” - 30.000 locuri (2012) - arh. Şerban Ţigănaş; -Complexul sportiv din Parcul Naţional, bd. Basarabia, Bucureşti; -Stadionul Naţional (2011) - arh. von Gerkan (Germania) arh. Emil Barbu Popescu, Karoly Nemeş; -Sală de sport (1974) - arh. Boris Stuparu, Letiţia Moisescu; -Patinoar acoperit (1959); -Casa Fotbalului (2002) - arh. Emil Barbu Popescu, Remus Hârşan, Dragoş Perju, Karoly Nemeş; -Stadionul ANEF (Republicii)- 30.000 locuri;

A fost primul complex sportiv modern din ţară, remarcându-se si prin copertină din beton armat - o consolă de 14,5 m ce acoperă tribuna principală; -Sală Sport din Iaşi; Sala are tribune pe două părţi de egală valoare, însumând 2.500 locuri. Structura folosită este cu 3 stâlpi supraînălţaţi din beton armat de care, prin intermediul unor tiranţi din beton precomprimat susţin elementele de planşeu ale acoperişului; -Sală de Sport din Piteşti -2.000 locuri. Specificul proiectului este dat de structura exprimată în exterior de cele 4 cadre de beton armat precomprimat de care se află suspendat acoperişul; -Sală de sport din Tg. Mureş – 2.100 locuri. Structura constructivă are ca specific acoperişul tridimensional din ţevi de oţel pe o deschidere de 50 m şi formă în plan octogonală ce conferă sălii o dinamică exterioară aparte; -Sală de sport din Oradea- 2.000 locuri. Opţiunea de a supraînălţa structura tridimensională de acoperire a sălii faţă de anexe a permis realizarea unei iluminări naturale pe întreg perimetrul de 45 x 45 m al sălii, la o cotă foarte ridicată (+9.90 m) faţă de suprafaţa de joc; -Sală de sport din Brăila - 2000 locuri. Rezolvată cu tribune pe o singură parte a terenului sistemul constructiv se bazează pe stâlpi prefabricaţi din beton armat, ce susţin un acoperiş înclinat cu structură tridimensională planară de 50 x 50 m, din ţeavă metalică ; -Sală polivalentă din Bucureşti - 6.000 locuri. Cu rol determinat în definitivarea partiului şi plasticitătii arhitecturale structura de rezistenţă a sălii cu o deschidere de 70 m este constituită din forme de cabluri suspendate (purtătoare şi întinzătoare) ce realizează o dublă curbură a acoperişului.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 221


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Prezenţa tribunelor de structură din beton armat a permis ancorarea cablurilor de structură. Lucrarea a fost executată într-un timp record de 9 luni şi are dispunerea tribunelor pe toate cele 4 laturi ale suprafeţei de joc. -Stadionul Naţional, bd. Basarabia 55.000 locuri. Realizat prin demolarea stadionului de 80.000 locuri, construit în 1955, actuala arenă dispune de tribune acoperite pentru 55.000 spectatori, având posibilitatea de a acoperi şi terenul de joc. (V. Ţ.) CONSTRUCŢII PENTRU COMERŢ ŞI SERVICII 1896- Hala agroalimentară din Caracal; 1897-Hala „Traian”, Bucureşti – arh. Giulio Magni; 1899 - Bursa de Mărfuri, Vama Filaret. Bucureşti - arh. Giulio Magni; 1900 - Pasajul comercial Villacrosse, Calea Victoriei, Bucureşti - arh. Filip Xenopol; 1909 - Complexul „Vulturul Negru”, Oradea - arh. Dezsö Jakab, Marcel Komor; 1928 - Magazinul universal „Victoria”, Calea Victoriei, Bucureşti – arh. Herman Clejan; 1931 - Magazinul universal „Bucureşti”, str. Lipscani, Bucureşti - arh. Mircea Maller; 1932 - Halele centrale din Ploieşti – arh. Toma Socolescu; 1933 - Hala alimentară din Călăraşi – arh. George Cristinel; 1936 - Piaţa agroalimentară din Buzău – arh. Duiliu Marcu, Nicolae Nedelescu; 1937 - Hala alimentară din Giurgiu – ing. Aurel Beleş; - Pavilion expo – arh. N. Nedelescu; 1939 - Pavilionul României la Expo New York - arh. G. M. Cantacuzino; 1950 - Hala agroalimentară „Obor”, Bucureşti - arh. Horia Creangă, Haralamb

Georgescu (începută în 1937); - Pavilion expoziţii în parcul Herăstrău, Bucureşti - arh. Ascanio Damian, Harry Stern, Gustav Gusti; 1960 - Complex comercial la Anina - arh. Gheorghe Gârleanu; 1961 - Pavilionul central al Expoziţiei Economiei Naţionale (cupola cu diametrul de 93 m), Bucureşti - arh. Ascanio Damian, Mircea Enescu, Vasile Ursache, Adrian Stănescu, Sandu Emil Miclescu; - Complex comercial la Oraviţa – arh. Aurel Presecanu, Veronica Costea, Ioan Sovago; 1963-Complex comercial „Studio”, Cluj arh. Mircea Amitroaie; - Centrul comercial din Oneşti – arh. Nona Florescu, Gheorghe Dorin, Gheorghe Băleanu, Paris Manos, Toma Olteanu, Vladimir Popov, Radu Tănăsoiu - Centru de cartier – Tiglina I, Galaţi - arh. Sara Marzovici-Lykiardopol, Constantin Săvescu, Mariana Bucur, Alexandra Florian, Mariana Stoian; 1964 - Complex comercial, bd. C. Brâncoveanu, Bucureşti - arh. Eugen Cosmatu, Pascal Georgescu, Paul Focşa; - Complex comercial, str. Niţu Vasile, Bucureşti - arh. Eugen Cosmatu, Mihaela Crăifăleanu; -Complex comercial, str. Secuilor, Bucureşti - arh. Eugen Cosmatu, D. Constantinescu; - Pavilioane noi la ROMEXPO, Bucureştiarh. Ascanio Damian, Victor Sebestyen, Ludwig Staadecker, Horia Hudiţă, Lidia Ghelman, Egon Wiener, Mihai Enescu, Liliana Dinescu; - Complex comercial, Piaţa Iancului, Bucureşti - arh. Miron Hoffman; 1967 - Magazin Universal la Roman - arh. Rozela Burnea Georgescu; - Pavilion expo la CIL Pipera, Bucureşti – arh. Nicolae Vasilescu; 1968 - Complex comercial „Mercur”, Cluj - arh. Mircea Amitroaie ;

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 222


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

- Magazin general şi complex comercial „Zemeş”, Moineşti - arh. Rozela Burnea Georgescu; - Complex comercial „Favorit”, Drumul Taberei, Bucureşti - arh. Gh. Colea, Silvia Stratu; - Casa de Modă din Cluj- arh. Alexandru Nemeş; 1969-Pavilioane noi la ROMEXPO – arh. Heinz Novak; - Casa de Modă din Ploieşti - arh. Mihail Rădulescu; - Casa de Modă „Venus”, Calea Victoriei arh. Mircea Dimar, Ruxandra Panaitescu, S. Calmanovici; - Complexe comerciale la Blaj si Săcele – arh. Gheorghe Postelnicu; - Complex comercial „Copou”, Iaşi - arh. Gheorghe Tănase; 1970 - Complex comercial in Timişoara arh. Nicolae Dancu; - Casa de Modă din Constanţa - arh. Ioan Puşchilă; 1971 - Complex de prestări servicii, Vaslui - arh. Vasile Caravasile; - Complex de prestări servicii, zona centrală Tg. Neamţ – arh. Vasile Ţelea; - Casa de Modă din Iaşi – arh. Gh. Tănase, Petre Ţipău; 1972 - Complex comercial la Neptun arh. Ştefan Lungu, Aurel Teodorescu; -Magazin Universal ”Moldova”, Iaşi – arh. Victor Mihailovici; - Magazin Universal ”Bega”, Timişoara arh. Vasile Oprişan; - Complex comercial lângă Gara din Predeal - arh. Corneliu Popa; - Complex de prestări servicii, Huşi – arh. Vasile Ţelea; 1973 - Magazin Universal „Cozia”, Rm. Vâlcea - arh. Mihai Bucurescu, Şerban Rotaru; - Bazarul din staţiunea Neptun – arh. Constantin Rulea, Dan Ioanovici, Mircea Anania; - Staţie service-auto, şos. Colentina, Bucureşti – arh. Vasile Ţelea, Valentin Gheorghian;

- Complexe de prestări servicii la Tg. Jiu si Baia Mare – arh. Vasile Ţelea; - Magazin Universal “Tomis” din Constanţa – arh. Lucia Vlădescu, Lutfi Şefchi; 1974 - Casa de Modă, Piaţa Huniade, Timişoara – arh. Anca Selegean, Ivan Stem; - Magazin Universal „Parângul” din Tg. Jiu – arh. Mihai Doboş, Lutfi Şefchi; - Magazin Universal „Omnia”din Ploieşti – arh. Ilie Grigorescu, Gheorghe Pintea, Teodor Costache; - Staţie service-auto „Dacia” din Piteşti – arh. Adrian Mahu; - Complex de prestări servicii la Motru – arh. Vasile Ţelea; 1975 - Magazin BIG, Berceni, Bucureşti – arh. Radu Başca; - Magazin universal „Orion” din Piatra Neamţ – arh. Radu Başca, Mihaela Levente Radu; - Magazin Universal „Dacia” din Buzău – arh. Mihai Bucurescu, Şerban Rotaru; - Casa de Modă din Satu Mare – arh. Petre Minde, Alexandru Mateescu; - Grup comercial la Buziaş – arh. Adelina Iojica, Dan Popa; - Magazin Universal la Braşov – arh. Ion Rădăcină, L. Isa; - Magazin Universal „Nera” din Reşiţa – arh. Gabriel Rădulescu, Radu Slavu, Lia Dima, Bogdan Dădârlaţ; -Magazin Universal „Bucovina” din Suceava – arh. Ion Rizea, Petre Cotiţosu, Ştefan Morohoi; - Magazin Universal „Luxor” din Tg. Mureş – arh. Constantin Săvescu, Mihaela Sava, Aurel Sarbu, Vladimir Slavu; - Magazin Universal „Oltul” din Slatina – arh. Ileana Solon; - Grup gospodăresc al ITHR, Bucureşti – arh. Silvia Ursu Măldărăscu, Ana Vasilache; 1976 - Magazin universal „Luceafărul” din Bacău – arh. Rozela Burnea Georgescu; - Magazin universal „Unirea”, Piaţa Unirii,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 223


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Bucureşti – arh. Gheorghe Leahu, Nadejda Urum, Eugen Cosmatu; - Magazin universal „Decebal” din Turnu Severin – arh. Ileana Solon, Valeriu Paşcu, Constantin Stanciu; - Casa de Modă din Suceava – arh. Armand Constantin; 1977 - Hala agroalimentară din Iaşi – arh. Cristian Constantinescu, Daniel Vişan; - Staţie service-auto la Piteşti – arh. Eugeniu Damian; - Centru comercial „Union” din Cluj – arh. Adrian Mihai; 1978 - Magazin universal „Dumbrava” din Sibiu – arh. Radu Başca, Constantin Zaharescu; -Magazin universal „Ziridava” din Arad – arh. Mihai Bucurescu; - Magazin universal la Brăila – arh. Nicolae Mitroi; - Magazin universal la Bârlad – arh. Dinu Patriciu; - Magazin universal „Muntenia” din Targovişte – arh. Radu Stroe; - Complex de prestări servicii la Turnu Severin – arh. Vasile Ţelea; - Casa de Modă din Arad – arh. Vasile Ţelea, Petre Minda, Memos Hristos ; 1979 - Magazin universal, str. Gh. Doja din Cluj – arh. Ioana Schipor, Mircea Moldoveanu; 1980 - Casa de Modă din Gura Humorului –arh. Petre Cotiţosu; - Hala agroalimentară din Bacău – arh. Mihai Bucurescu, Alexandru Constantinescu; - Casa de Modă din Sibiu – arh. Vasile Ţelea, Ştefan Antonianu; 1981 - Magazin general comuna Tormac, Timiş – arh. Amur Busuioc; 1982 - Casa de Modă din Slatina – arh. Vasile Ţelea; - Extinderea magazinului universal „Mercur”, Craiova – arh. Florin Georgi; 1983 - Hala agroalimentară din Botoşani – arh. Ion Andriu; - Magazinul „Someşul”, str. Omega, Cluj –

arh. Mircea Moldoveanu; 1984 - Complex comercial „Alpin” din Buşteni – arh. Călin Hoinărescu ; - Complex comercial BIG , Mănăştur din Cluj – arh. Mircea Moldoveanu; - Hală agroalimentară la Cluj – arh. Nicolae Neamţu; 1985-Magazin universal „Unirea”, Alba Iulia – arh. Radu Başca; - Magazin universal „Ialomiţa” din Slobozia – arh. Valeriu Paşcu, Romulus Bărbulescu; - Magazin general şi locuinţe, centru Tg. Mureş – arh. Alexandru Puşkaş; 1986 - Magazinul „Galeriile comerciale” şi locuinţe din Ploieşti – arh. Sever Niţu, Constantin Ciobanu, Dumitru Bunescu, Rodica Popescu; 1987 - Complex de comerţ şi alimentaţie publică la Vulcan – arh. Crişan Atanasiu; - Magazin general la Caransebeş – arh. Valeriu Pascu; - Complex comercial „Lunca Bârzavei” din Reşiţa – arh. Valeriu Pascu, R. Bărbulescu; - Magazin general, str. Republicii, Rădăuţi – arh. Sorin Pentilescu; 1989 - Magazinul Tineretului, bd. Unirii, Bucureşti (nefinalizat şi transformat în Palatul Justiţiei după 1990) – arh. Radu Başca, Alina Ionescu, L. Brânzeanu, Constantin Zaharescu, Sorin Trocan; 1991 - Complex comercial GLYFADAAtena (Grecia) – arh. Dinu Gheorghiu; 1993 - Centru comercial din Salmiya (Kuweit) – arh. Dinu Gheorghiu; - Magazin universal „Silvania” din Zalău – arh. Valeriu Pascu, Romulus Bărbulescu; 1994 - Magazinul „Pandora” din Timişoara – arh. Vlad Gaivoronschi; 1996 - Piaţa „Badea Cârţan”, Timişoara – arh. Ioan Andreescu, Vlad Gaivoronschi; 1998-Magazin „Mobexpert”, şos. Petricani, Bucureşti – arh. Florin Medvedovici, Lia Medvedovici, Valeriu Ciurescu; 2000 - Reprezentanţa „Auto Dacia” – arh. Ioan Tripa;

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 224


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

2002 - Centru comercial „Porto” din Salonic (Grecia) – arh. Dinu Gheorghiu ; 2003-Centru comercial „CareefourOrhideea”, Bucureşti – arh. Julien Galmard (Franţa), Sorin Ştefănescu; 2004 - Remodelare şi extindere magazin universal „Tomis”, Constanţa – arh. Vladimir Arsene, Mircea Enescu, Cristiana Ştefan; - Imobil birouri „Litesco”, str. Ştirbei Vodă 104, Bucureşti – arh. Alexandru Beldiman, Doina Butică, Moise Mathe; 2005-Piaţa agroalimentară „Traian”, Bucureşti – arh. Tudor Cotiţosu; - Centru comercial „Iulius Mall” din Timişoara – arh. Radu Mihăilescu; 2006- Showroom „Ford” – str. Parcului 35, Bucureşti; - Reprezentanţa „BMW”, DN1, BăneasaBucureşti – arh. Franz Echeriu, Marina Echeriu, Andreea Rădulescu, Dumitru Uzum, Vladimir Nicula ; - Spaţii de reprezentare, servicii şi depozitare „S. C. Banat” din comuna Ghiroda, Timiş. Franz Echeriu, Marina Echeriu, Andreea Rădulescu, Dumitru Uzum; -Remodelare complex comercial „Favorit”, Drumul Taberei, Bucureşti – arh. Remus Hârşan, Dragoş Perju, Karoly Nemeş; - Complex comercial ATRINA, Salonic – arh. Dinu Gheorghiu; - Reprezentanţa SAAB, Bucureşti – arh. Marius Petrescu, Diana Cârstea, Gabriel Cârstea, Simona Şchiopu; - Showroom „MAXIGEL”, DN1, Otopeni – arh. Dan Şerban, Gh. Bratu; 2007 - Showroom „ATAŞ LIGHTING”, DN1, Otopeni – arh. Radu Teacă, Peter Marx; 2008-Centru comercial “Unirea” din Braşov – arh. Mihai Eftenie, Mariana Eftenie, Mihaela Muscaliuc, Ioana Bărbânţan, Ion Flondor, Vlad Eftenie; - Magazin „Mobexpert” în zona comercială Băneasa, Bucureşti – arh. Florin Medvedovici;

- Centru comercial „Băneasa City”, din zona comercială Băneasa, Bucureşti – arh. Radu Petre Năstase, Chapman Taylor; - Showroom „Nissan”: Bucureşti – arh. Dan Corneliu Şerban, Radu Turcanu, Florin Cobuz, Gheorghe Bratu, Vera Zybaczynski, Raluca Ionescu; - Complex showroom-uri auto, DN1, Bucureşti, Băneasa – arh. Marius Solon; Centru comercial şi parcare supraterană, şos. Olteniţei, Bucureşti – arh. Corina Elena Zaharia, Dobrin Laurenţiu Datcu, Daniela Datcu; 2009 - Remodelare şi extindere centru comercial „Central”, Bd. Regele Ferdinand, Cluj – arh. Adrian Spirescu, Lucia Mâţ, Marina Raicopol, Cosmin Popa, Alexandru Goia; - Fashion House Bucharest, autostrada A1 Bucureşti-Piteşti, West Group Architecture (arh. Adrian Cristescu, Ruxandra Chiriţă, Sorin Ciomârtan, Vlad Andreescu, Sidonia Teodorescu, Adrian Ignat, urb. Georgiana Bidu). (V.Ţ.)

ARHITECTURA RELIGIOASĂ BISERICI BISERICA CUŢITUL DE ARGINT

Monument istoric cod LMI B-II-m-A18517. Biserica a fost proiectată de

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 225


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Nicolae Ghika-Budeşti pentru Expoziţia Generală din Parcul Carol din anul 1906. Aceasta din urmă a fost considerată „reproducerea credincioasă şi trainică a unuia din cele mai frumoase monumente arhitectonice, Biserica Sf. Nicolae din Iaşi” (M.C.; Sursa ilustraţiei: Călăuza oficială şi catalogul expoziţiunii – BAR, stampe.) BISERICA DOMNEASCĂ DIN BUȘTENI

bombardamentelor din Primul Război Mondial. În altar s-a mai păstrat pictura originală, restul fiind refăcută. Pe pereţii pronaosului, pictorul Peski i-a pictat pe Rege şi Regină în mărime naturală. Clopotul actual a fost realizat de Emil Wilhelm von Becker, sculptorul casei regale şi a bătut pentru prima dată într-o biserică din Bucureşti, zona Uranus, care a fost demolată. Clopotul a fost singurul salvat şi donat de familia sculptorului, bisericii din Buşteni. Biserica este clasată monument istoric. (text G.P.; foto: M.C.) BISERICA SINAIA

Biserica construită de Ion N. Socolescu în 1889, este situată în Buşteni, str. Libertăţii nr. 2 şi are hramul Naşterea Maicii Domnului. Ctitorii bisericii au fost Regele Carol I şi Regina Elisabeta, care au participat la slujba de sfinţire din 8 septembrie. Biserica are plan în cruce, cu două turle, după modelul bolniţei mănăstirii Cozia. Biserica a fost executată de o echipă de pietrari italieni conduşi de Pietro Dreossi. Piatra din care a fost făcută a fost extrasă din munţii Caraiman. Mobilierul este deosebit şi lucrat în lemn de stejar. Catapeteasma a fost realizată la Viena, iar icoanele au fost pictate de Gheorghe Tattarescu şi ucenicii săi. Pictura pereţilor a fost făcută de pictorul danez Aage Exner (1870-1951), cel care a pictat şi Mănăstirea Sinaia. Biserica a fost avariată în timpul

NOUĂ

A

MĂNĂSTIRII

Monument istoric, cod LMI PH-IV-m-A16691.06 Clădirea a fost construită de George Mandrea și de Jean Pompilian, între 1900 și 1903. Mobilierul realizat de Alexandru Clavel, comparabil, ca valoare artistică, cu cel de la Constanţa, al lui Mincu, sau cu cel de la Mănăstirea Argeș, al lui Lecomte de Noüy, a reprezentat desăvârșirea acestei opere. (text M.C.; foto: M.C.) BISERICA „MADONA DUDU” DIN CRAIOVA Monument istoric, cod LMI DJ-II-m-A21015. Ctitorită de către marele clucer Constantin Fotescu şi tăbăcarul Hagi Ion Gheorghe, în 1758 pe locul unei vechi biserici de lemn, ce data din 1700,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 226


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

biserica are drept hram Adormirea Maicii Domnului şi Sfântul Pantelimon.

Biserica a trecut printr-o serie de reparaţii şi restaurări în 1842, 1913, 1942, construcţia actuală fiind realizată după planurile arhitecţilor Ion D. Traianescu şi Sterie Becu între 19281942. Aceştia au fost aleşi în urma unui al doilea concurs desfăşurat pentru construcţia lăcaşului de cult, în perioada interbelică, în 1923. (Primul concurs avusese loc în 1913 şi fusese câştigat de Duiliu Marcu. Acesta a făcut şi proiectul de execuţie.) Biserica Maicii Domnului, după cum este cunoscută biserica, este una dintre cele mai mari biserici ortodoxe din Craiova. Clădirea are un volum impunător, iar intrarea se face printr-un portal monumental din marmură roşie, copie a celui de la Biserica Hurezi. Biserica a fost pictată de D. Norocea cu ajutorul a 11 ucenici iar mobilierul şi catapeteasma executate din lemn de stejar masiv poartă semnătura lui C-tin Brâncuşi. (text M.C., V.Ţ.; foto: M.C.) BISERICA ROMANO-CATOLICĂ SFÂNTUL ANTON DE PADOVA (1932) A fost construită conform proiectului arh. Cortobius şi cu consilierea preotului paroh Gheorghe Arpad Horvath de la biserica Bărăţiei din Bucureşti. Edificat pe vechea str. Turtucaia astăzi Magnoliei, lăcaşul de cult în stil Art Deco a fost grav

afectat, conform expertizei tehnice, atât de igrasie cât şi de cutremurele din 1940, 1977, 1986, 1990 şi 2004. Drept urmare, la 1 iulie 2010 s-au început lucrările de consolidare şi restaurare a construcţiei. (V.Ţ.) BISERICA ROMANO-CATOLICĂ „SF. MARIA” (BĂRĂŢIA) Biserica face parte din ansamblul Bărăţia situat pe magistrala nord-sud a capitalei. Lăcaşul de cult, datând din secolul XVII, este înscris în Lista Monumentelor istorice din România 2010 Cod LMI, B-IIm-B-18118. În cursul evenimentelor ce au urmat revoluţiei din 1821 este puternic avariată iar între anii 1828-1833 este reconstruită pe acelaşi amplasament. arh. Carol Cortobius participă la restaurarea bisericii şi turnului conferindu-le aspectul de astăzi. Din punct de vedere stilistic, biserica de tip bazilică uninavată, alcătuită din nartex, naos şi Sf. Altar, este de tradiţie romanică cu accente de Art Déco. Nava dreptunghiulară este acoperită de o boltă în leagăn, pictată cu o interpretare a cerului înstelat. (R.N.) BISERICA SF. ELENA DIN BUCUREŞTI (1914-1915) Biserica a fost ridicată între anii 19141915, construită după planurile arh. Cortobius din contribuţia credincioşilor. În prezent, biserica este un sanctuar marian unde se face pelerinaj în fiecare lună în ziua de 13 în amintirea apariţiei Sfintei Fecioare la Fatima. (V.Ţ.) BISERICA SFÂNTA VINERI, PITEȘTI Monument istoric, cod LMI-AG-lI-a-B13440. Biserica Sfânta Vineri din Piteşti a fost reconstruită între 1904-1908 după planurile arhitectului Ion N. Socolescu, pe locul unei biserici ridicată sub

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 227


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

domnia lui Grigore Vodă în perioada 1817-1827.

Atât mobilierul interior, cât şi gardul metalic ce înconjoară incinta au fost, de asemenea, proiectate de arhitect. Execuţia a fost realizată de inginerul Dimitrie Dima. Picturile interioare au fost realizate de pictorul Dumitru Marinescu, fost rector al Academiei de Belle Arte din Bucureşti. Biserica are două turle pe pridvor şi una pe pronaos. Pereţii interiori sunt finisaţi prin alternarea şirurilor de cărămidă cu tencuială. Intrarea se face pe sub un portic ai cărui stâlpi bogat decoraţi cu capiteluri corintice susţin trei arce. Profesionalismul arhitectului rezultă şi din durabilitatea construcţiei, terenul fiind aluvionar. (text G.P.; foto: G.P.) BISERICA SFINŢII ÎMPĂRAŢI, PLOIEȘTI Biserica realizată de Toma N. Socolescu în 1894 are hramul Sfinţii Impăraţi Constantin şi Elena şi Sfântul Cuvios Stelian. Ea se află pe strada Ion Luca Caragiale nr. 9, la intersecţia cu strada Tache Ionescu.

Biserica a fost înălţată pe locul altor trei lăcaşe de cult. Cea mai veche, construită din lemn, în timpul domnitorului Mihai Viteazul. Cea de a doua biserică a fost zidită în anul 1740. În 1831, a fost zidită din temelie cea de a treia biserică, după cum arată pisania scrisă cu caractere chirilice; ”Această Sfântă şi Dumnezeiască biserică ce se prăznuieşte cu hramul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, al doilea zidind-o din temelie Mitropolit fiind Kir Grigorie, prin osârdia şi cheltuiala dumnealor Kir Polihronie D. şi Kir Boscul, împreună cu alţi mahalagii şi pravoslavnici creştini. Leat 1831 august 29.” Actuala biserică a fost ridicată din necesitatea unor spaţii mai mari, datorită creşterii demografice şi a dezvoltării oraşului. Construcţia a început la 17 mai 1894 şi s-a sfinţit la 10 noiembrie 1902. La această lucrare se vede dorinţa arhitectului de a recurge la elemente tradiţionale, folosind la pridvor o arcadă triplă în formă de acoladă susţinută de stâlpi dubli. Arhitectul foloseşte motivul stâlpilor răsuciţi de la biserica din Curtea de Argeş, atât la stâlpii care susţin arcul central, cât şi la cei care încadrează ferestrele faţadei principale. Accesul se face printr-un pachet de trepte monumentale. Biserica are patru turle, bine proporţionate, albe, acoperite cu

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 228


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

solzi din tablă de culoare argintie. Nava centrala are 39 de metri lungime şi o lăţime de 15.30 metri. La interior, opt stâlpi bogat pictaţi, susţin bolţile pronaosului şi naosului. Biserica este bogat decorată, atât în interior, cât şi în exterior. Catapeteasma este din lemn de stejar sculptat ca o dantelă fină şi împodobită cu 11 icoane mari îmbrăcate în argint. Pictura în stil bizantin este scoasă în evidenţă prin stucaturi aurii. Pictura a fost realizată între 1940-1945 de pictorul Nicolae Pană. Biserica a fost grav deteriorată în urma cutremurului din 1940, fiind distruse turla mare, absidele şi acoperişul. A fost consolidată pe structură din beton armat după proiectele arhitecţilor T.T. Socolescu şi D. Ionescu-Berechet, şi resfinţită în 1945. A mai suferit consolidări şi reparaţii între anii 1989-1994. În prezent este în foarte bună stare. (text G.P.; foto: G.P.)

fost executate după desenele lui Mincu. Acestea creează un cadru care pune în valoare monumentul. (text M.C.; foto: M.C.)

BISERICA STAVROPOLEOS – CASA PAROHIALĂ, CLOPOTNIŢA ȘI PORTICUL-LAPIDARIUM

Primarul Emil Dandea şi protopopul de Mureş Ştefan Rusu au fost personalităţile implicate cel mai activ în demararea acestui proiect. Încă din anii 1920-1921, se organizează importante acţiuni de strângere de fonduri la nivel naţional. Condiţiile politice ale momentului permiteau ridicarea bisericii în centrul istoric al oraşului. Biserica va purta hramul „Înălţarea Domnului”, iar punerea pietrei de temelie la 10 mai 1925. Arhitectul care s-a ocupat de realizarea planurilor şi de conducerea lucrărilor este Iosif Victor Vlad care a proiectat mai multe biserici în Banat și Transilvania. Lucrările se vor finaliza în 1934, tot în acest an va avea loc şi sfinţirea lăcaşului de cult. Datorită dimensiunilor sale monumentale şi a suprafeţei foarte mari de pictură murală interioară, biserica se numără printre cele mai importante edificii ortodoxe de cult din România.

Ansamblul bisericii Stavropoleos este clasat monument istoric, cod LMI: B-II-aA-19464 Arhitectul Ion Mincu restaurează Biserica Stavropoleos, începând cu anul 1906, până în 1910. Această restaurare este o replică la cele efectuate de Lecomte de Noüy și reprezintă primul model de restaurare modernă, prin care s-a urmărit nealterarea originalităţii monumentului. Porticul-lapidariu, ce înconjoară incinta din partea de sud a bisericii, casa parohială și clopotniţa au

BISERICA ORTODOXĂ (de protoereie) DIN TÂRGU MUREȘ În anul 1925, administraţia locală din Târgu Mureș, subordonată statului român, va începe demersurile privitoare la construirea unui nou lăcaş de cult.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 229


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Din punct de vedere stilistic aparţine neobizantinului, cu plan în cruce greacă, o cupolă centrală care acoperă traveea principală şi patru cupole mai mici amplasate deasupra turnurilor de pe colţuri. La exterior faţada principală este dominată de uriaşul fronton semicircular în care ferestrele sunt aşezate astfel încât să descrie forma crucii. Uşa cu deschidere mare asigură accesul într-o anticameră de unde se pătrunde printr-o uşă normală şi două uşi rotative în spaţiul propriu-zis al bisericii. Tambururile pe care se sprijină cupola centrală şi cele patru cupole ale turnurilor sunt străbătute de ferestre semicirculare cu arcul susţinut de coloane mici şi robuste, având sorgintea în stilul brâncovenesc. (text M.C.; foto: M.C.) BISERICA „IZVORUL TĂMĂDUIRII- SF. GHEORGHE” DIN VALEA CĂLUGĂREASCĂ

(text M.C.; foto: M.C.) ALTE BISERICI - Biserica Domniţa Bălașa, București arh. Alexandru Orăscu și Carol Beniș, 1888 - Biserica Armenească, București - arh. Dimitrie Maimarolu, 1911-1915 - Biserica Bradu Boteanu, București – arh. Nicolae Mihăescu - Biserica Sf. Nicolae, Cluj – arh. George Cristinel, 1930 - Biserica română unită, Brașov – arh. Victor Smighelschi, 1932 - Biserica din Sinaia - arh. Paul Smărăndescu (1933-1938) - Biserica Sf. Elefterie Nou, București – Constantin Iotzu, 1935-1940 - Biserica ortodoxă Cașin, București – arh. Dumitru Ionescu-Berechet, 19351938 - Biserica Sf. Împăraţi, Constanţa – arh. Dumitru Ionescu-Berechet, 1939. - Biserica din Calafat – arh. Kafcinski (tâmpla Alexandru Clavel), 1906-1910 - Biserica ortodoxă din Mediaș - arh. Grigore Liteanu, 1928 - Biserica ortodoxă din Sighișoara – arh. Dumitru Petrescu-Gopeș, 1934-1937. (V.Ţ.)

CATEDRALE

Între 1893 și 1895, arhitectul Ion Mincu realizează planurile bisericii din Valea Călugărească, o adevărată bijuterie arhitecturală. Aici arhitectul a proiectat și mobilierul executat din lemn de stejar și tâmpla din lemn de tei aurit. Construcţia bisericii a fost terminată ulterior de ajutorul său, arhitectul Alexandru Zagoritz.

Odată cu alipirea Transilvaniei la ţara mamă, după aproape un mileniu de ocupaţie, teritoriul acesteia devine un teren propice pentru manifestarea neoromânescului. Arhitectura religioasă pare să ocupe prim-planul. Catedralele ortodoxe, al căror prototip este biserica bizantină, vor deveni simboluri ale identităţii naţionale a românilor din această provincie. Astfel de edificii se construiesc în Cluj, Timișoara, Târgu Mureș, Mediaș, Sighișoara, Satu Mare. CATEDRALA DIN CONSTANŢA Catedrala din Constanţa a fost construită de Alexandru Orăscu între 1881 și 1882,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 230


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

în stil bizantin.

Arhitectul Ion Mincu proiectează cu multă sensibilitate mobilierul și tâmpla catedralei. La această lucrare, arhitectul folosește pentru prima dată în perioada modernă stilul crestăturilor populare. De asemenea, preţiozitatea mobilierului este dată de faptul că acesta este aurit și bătut cu pietre preţioase. (text M.C.; foto: M.C.) CATEDRALA MITROPOLITANĂ Sf. Dumitru, Craiova – arh. Lecomte de Noüy, 1896

În 1881 reluarea lucrărilor a fost încredinţată arh. Alexandru Orăscu, care realizează un edificiu neoclasic. Interiorul este cu siguranţă o navă, cu decoraţie barocă, pictura fiind realizată de Gh. Tattarescu. Terminată în 1887, Mitropolia ieşeană este cea mai spaţioasa biserică din ţară. (text V.Ţ.; foto: M.C.) CATEDRALA MITROPOLITANĂ DIN TIMIȘOARA

Este cea mai veche biserică din Craiova, ridicată în 1889 de arhitectul Lecomte du Noüy. CATEDRALA MITROPOLITANĂ, IAŞI Începută în 1833 după proiectul arhitectului Freiwald, biserica a fost ridicată în cea mai mare parte în 1893, dar dintr-un viciu de execuţie, bolta principală s-a prăbuşit şi construcţia a rămas timp de 4 decenii în paragină.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 231


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Formula bizantină utilizată la catedralele construite după Marea Unire, ignoră filonul moldovenesc al bisericilor lui Ștefan cel Mare. În aceeași perioadă însă, are loc o revitalizare a acestuia, deoarece există și arhitecţi care realizează, la lăcașele de cult proiectate, o sinteză între arhitectura bizantină și cea autohtonă. În acest stil sintetic se înscrie Catedrala din Timișoara, proiectată de I.D. Traianescu. Aceasta este o pastișă mai puţin reușită la exterior, dar impresionează foarte mult prin porticul monumental de acces și prin spaţiul interior create de arhitect. Terenul necesar, situat la încrucișarea celor mai importante artere ale orașului a foste donat de către Primărie iar proiectul bisericii era încredinţat încă din 1934 lui Ion Traianescu. Proiectul prevedea un edificu cu o capacitate de 5.000 de persoane. Construcţia propriu-zisă a început pe 16 martie 1936, iar în 20 decembrie s-a pus piatra de temelie a viitoarei Catedrale. Lucrările de construcţie s-au terminat în 1940. Catedrala a fost inaugurată în anul 1946 în prezenţa Regelui Mihai și a prim-ministrului Petru Groza. (text V.Ţ.; foto: M.C.) CATEDRALA ORTODOXĂ DIN CLUJ (1923-1933) Catedrala din Cluj a fost realizată de George Cristinel şi Constantin Pomponiu între anii 1923 şi 1933, arhitecţii optând pentru Catedrala din Galaţi a lui Petre Antonescu, drept sursă primară de inspiraţie. Formula bizantină utilizată la catedralele precizate ignoră filonul moldovenesc al bisericilor lui Ştefan cel Mare.

În aceeaşi perioadă însă, are loc o revitalizare a acestuia, deoarece există şi arhitecţi care realizează, la lăcaşele de cult proiectate, o sinteză între arhitectura bizantină şi cea autohtonă. Primul care a propus această formulă a fost arhitectul George Mandrea (un pionier al stilului neoromânesc), la biserica Mănăstirii Sinaia. (text V.Ţ.; foto: M.C.) CATEDRALA ARHIEPISCOPALĂ DIN GALAŢI

Singura lucrare de arhitectură religioasă a lui Petre Antonescu realizată efectiv este Catedrala din Galaţi, ridicată între 1906 şi 1917. Arhitectul a realizat atât

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 232


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

planurile clădirii, cât şi finisajele interioare ale acesteia. Pentru acest edificiu s-a organizat, în anul 1904, un concurs de proiecte, juriul fiind compus din arhitecţii Grigore Cerkez, George Sterian, Nicolae Gabrielescu şi Ion Mincu, în calitate de preşedinte. Câştigători au fost Petre Antonescu şi Ştefan Burcuş. Tema concursului specifica cerinţa de a se construi o catedrală în stil bizantin, inspirată şi din vechile lăcaşe de cult. Elementele de artă veche feudală românească trebuiau să fie prezente atât la decoraţia interioară cât şi în rezolvarea planimetrică. Aceste specificaţii au fost pe deplin respectate. În acest sens, Petre Antonescu afirmă: „Planul Catedralei din Galaţi este conceput pe ideea unei singure cupole centrale, rezemată pe patru arce, de la înălţimea cărora, prin tranziţia a patru trompe diagonale, se ridică tamburul care suportă calota semisferică, formând domul. Pronaosul, puţin adânc, dar larg deschis către spaţiul naosuluipantocrator, este în aşa fel studiat, încât să asigure o unitate completă a volumului boltit central, astfel încât, de la prima vedere, ochiul să poată cuprinde întregul interior al monumentului. [...] În general, dispoziţia planului este concepută celei tradiţionale a bisericilor munteneşti, cu o singură cupolă şi fără abside laterale.” Mobilierul a fost în întregime proiectat de Antonescu şi executat în lemn de nuc şi de stejar masiv, „având toată decoraţia sculptată în masa lemnului”. (text M.C.; foto: S.V.) CATEDRALA REÎNTREGIRII NEAMULUI DIN ALBA IULIA Catedralele ortodoxe, al căror prototip este biserica bizantină, vor deveni simboluri ale identităţii naţionale a românilor din această provincie.

Astfel de edificii se construiesc în Cluj, Timişoara, Târgu Mureş, Mediaş, Sighişoara, Satu Mare şi, cea mai importantă dintre acestea, Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba-Iulia, realizată de Victor Ştefănescu şi inginerii Dumitru Marcu şi Aurel Beleş, sub antrepriza Tiberiu Eremia S.A. în 1924. Aici a avut loc încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria ca suverani ai României Mari. Clădirea a fost realizată din materiale preţioase. La interior, marea cupolă este susţinută de patru coloane octogonale din marmură roşie de Moneasa (jud. Arad), aceeaşi marmură utilizată pentru placarea pereţilor naosului. Soclul interior însă este din marmură de Mateiaş. Picturile sunt făcute de Costin Petrescu. Ansamblul catedralei îmbină, într-o manieră eclectică, elementele tradiţiei autohtone, sursa de inspiraţie fiind ansamblul mănăstiresc Hurezi, elemente bizantine, precum mozaicurile, şi elemente ale artei religioase occidentale. (text M.C.; foto: S.T.) ALTE CATEDRALE Catedrala episcopală Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, Satu Mare – arh. Victor Smighelschi, 1930 (M.C.)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 233


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

CIMITIRE CIMITIRUL BELLU ortodox şos. Olteniţei, nr. 1-5 Amenajat începând din 1852, din iniţiativa lui C. A. Rosetti. În 1853 s-a construit o capelă, după planurile arh. Alexandru Orăscu, fiind înlocuită în 1890 de alta, arhitect fiind Petre Petricu. Aici au fost înmormântate de-a lungul timpului personalităţi care au jucat un rol important în viaţa politică şi artistică a ţării. Apelând la serviciul unor arhitecţi de renume, s-au ridicat aici monumente funerare, ce alcătuiesc azi un adevărat tezaur artistic. Dintre valoroasele monumente funerare se disting cele realizate de arhitecţii: -Ion Mincu – pentru Gheorghe Grigore Cantacuzino Nababul, Eugeniu Stătescu, fraţii Gheorghieff, Iacob Lahovary, Tache Protopopescu, Spiridon Vlasto, Christian Tell; -Alexandru Clavel – pentru Luigi Cazzavillan; -Ion D. Berindey – mausoleul Toma Stelian, cavoul Poroineanu. În cimitir este înmormântat şi arhitectul Ion Mincu, sub o troiţă de lemn realizată de arh. State Baloşin. Au mai realizat monumente funerare în cimitir arhitecţii: Paul Smărăndescu, N.C. Mihăescu, Gheorghe Simotta, George Cristinel. Nenumărate statui şi busturi ale oamenilor politici şi artişti înhumaţi aici sunt opera unor cunoscuţi sculptori români şi străini. (V.Ţ.) CREMATORIUL „CENUŞA” Cal. Şerban Vodă Un program abordat pentru prima dată în România de arhitectul Duiliu Marcu a fost cel de crematoriu.

Astfel, în 1925, Primăria Bucureştiului îi solicită acestuia să întocmească planurile pentru viitorul crematoriu „Cenuşa”, situat pe Calea Şerban Vodă, în vecinătatea Parcului Carol I. „Proiectul, deşi studiat foarte amănunţit, nu s-a realizat. Pe fundaţiile începute de proiectantul iniţial şi deci servindu-se în bună parte de concepţia lui, un alt arhitect a executat clădirea actuală.” (Duiliu Marcu, Arhitectură 1912-1960) Lucrarea a fost terminată la roşu în anul 1928 de arhitectul C. Popescu, în stil eclectic, cu elemente bizantine. Între anii 1931 şi 1934 lucrările sunt conduse de arhitectul Ion D. Traianescu şi finalizate la sfârşitul anului 1934. Scara principală este flancată de statuile Durerea şi Nădejdea şi de două basoreliefuri realizate în perioada 1930–1934 de Ioan Iordănescu. În prezent, edificiul nu este funcţional. (text M.C.; foto: M.C.)

CURENTE ÎN ARHITECTURA ROMÂNĂ MODERNĂ ACADEMISM FRANCEZ (ECLECTISM) Eclectismul, în special în formele sale caracteristice academismului de şcoală franceză (academismul Beaux-Arts-ist), reprezintă o etapă distinctă şi extrem de importantă în evoluţia arhitecturii româneşti. Academismul de şcoală franceză a fost cel care a făcut ca Bucureştiul să fie numit Micul Paris. Acest curent arhitectural s-a consolidat

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 234


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

ca urmare a capacităţii remarcabile de a valorifica în mod conştient elemente rezultate din diverse arhitecturi, pe care le recompune după principii istorice coerente. Ultimii cincisprezece ani ai secolului al XIX-lea au însemnat consacrarea definitivă a eclectismului. Spre deosebire de importurile arhitecturale anterioare, caracterizate printr-o preluare imprecisă, condiţionată de slaba dezvoltare a culturii române şi, implicit, a arhitecturii, eclectismul a fost de la început puternic şi matur, deoarece a fost preluat direct de la sursă, cu profesionalism. Având în vedere că perioada de apogeu a arhitecturii eclectice s-a identificat cu etapa de vârf a construcţiei societăţii româneşti moderne, se poate afirma că structura noului stat este, de asemenea, eclectică. Bucureştiul se bucură de cele mai numeroase şi importante clădiri publice eclectice. Acestea se găsesc în zone de importanţă sporită pentru noua concepţie urbanistică a oraşului, afirmată cu ocazia amenajării marilor bulevarde E-V şi N-S şi a modernizării Căii Victoriei. La început, de proiectarea acestor imobile s-au ocupat arhitecţi francezi, ulterior locul lor fiind luat de arhitecţi români care, în mare lor majoritate, absolviseră Şcoala de Arte Frumoase din Paris. Acest aspect a contribuit din plin la omogenitatea şi la continuitatea stilului. Pe de altă parte, eclectismul permite, datorită flexibilităţii sale, diverse interpretări, fără ca acest lucru să dăuneze uneori caracterului său unitar. (M.C.) ARTA 1900 Spre deosebire de academismul istorist francez, care și-a păstrat, după 1900, în ciuda aparentei desuetudini în care căzuse, numeroși adepţi în arhitectura din România, inovaţiile arhitecturale

care determinau caracterul modern al unui edificiu, prezente aproape la nivelul tuturor culturilor majore europene, inclusiv în cea franceză, au fost utilizate foarte rar în ţara noastră. Dintre puţinele clădiri care pot fi încadrate în această categorie, a construcţiilor care folosesc tehnici moderne, revoluţionare, trebuie amintite hala din Piaţa Unirii din București, realizată între 1865 și 1870 și demolată în anul 1986, și hotelul Traian din Iași, proiectat pe schelet metalic de cunoscutul inginer Gustave Eiffel, în 1882. Elemente de noutate se pot identifica și la unele podeţe din beton armat, construite în Parcul Carol din București de către inginerul Gogu Constantinescu (1881-1967), cu ocazia Expoziţiei Generale de la București, din 1906. De asemenea, de remarcat este opera arhitecţilor Daniel Renard și Téophile Bradeau, Athénée Palace, care reprezintă prima clădire pe schelet portant din beton armat din ţară, ridicată în anii 1912-1914. Dar sub sintagma de ARTĂ 1900 sunt incluse nu numai construcţiile inginereşti amintite ci şi o sumedenie de variante stilistice regionale cu o puternică notă vernacular-naţională. Fie că se numeşte Art Nouveau, Jugendstil, Floreale, Mir Iskusstva, Sezession, Secession, Liberty, Modern Style, arta şi arhitectura 1900 marchează vizibil ruptura (secesiunea) faţă de ceea ce fusese epatanta arhitectură eclectică şi istoristă de şcoală academică. Arta 1900 secesionistă în esenţa ei a proliferat cu o nemaiîntâlnită vigoare ca o contrapondere, ca o descătuşare faţă de academismul istoricist, folosind un nou limbaj de o mare expresivitate acaparând toate domeniile artei – arhitectura, pictura, sculptura, artele decorative. Nu întâmplător primul număr al revistei ARHITECTURA este realizat în spiritual noii orientări

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 235


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

culturale (secesiunea şi-a pus amprenta asupra creaţiilor unor recunoscuţi maeştri de la noi începând cu Ion Mincu, N. Ghika-Budeşti, Ştefan Luchian, Dimitrie Paciurea şi, nu în ultimul rând, Cecilia Cuţescu-Storck). (M.C., L.B.) ART NOUVEAU Arta/arhitectura 1900 în România este prezentă mai ales în Transilvania, Banat, Crişana. Deși în Vechiul Regat (predominant în prim-planul Ţara Românească), arhitecturii a fost acaparat de școala de inspiraţie naţională, al cărei iniţiator a fost Ion Mincu, alături de aceasta, și-a făcut loc și Art Nouveau-ul francez, utilizat la construcţiile realizate de arhitecţi români cu studii în Franţa, cum este cazul lui Daniel Renard, autorul unora dintre cele mai reprezentative creaţii ale Art Nouveau-ului din ţara noastră, Cazinoul din Constanţa și Hotelul Athénée Palace din București. Alături de lucrările realizate de Daniel Renard, în București se mai află case mici de locuit, construite în primul deceniu al secolului XX, la care sunt prezente ornamente specifice Art Nouveau-ului și ferestre în potcoavă. Acestea sunt fosta Casă Romulus Porescu, din Strada Paleologu, nr. 12, proiectată de Dimitrie Maimarolu, în 1905, casa Mariei Mihăescu, situată pe Strada Biserica Amzei, la nr. 7, realizată de arhitectul Nicolae Mihăescu (aflată într-o stare avansată de degradare), casa Lipatti, de pe Bulevardul Lascăr Catargiu, opera lui Petre Antonescu, casa Cuţescu-Storck str. Vasile Alecsandri, nr. 16, casa Ortansa Paciurea din str. Viitorului nr. 94 (aproape de intersecţia cu str. M. Eminescu) ş.a. Nici marii maeştri precum Ion D. Berindey, Ion Mincu nu au rămas indiferenţi faţă de valoarea plastică a Art Nouveau-ului (vezi Palatul Cantacuzino-Nababul sau

clădirea Sindicatului Ziariştilor, din Bucureşti). Arta şi arhitectura secesionistă sunt mult mai bogat reprezentate în oraşele din vestul României cu precădere la Târgu Mureş, Timişoara, Oradea. Este un „stil” eclatant şi transfrontalier care a proliferat în spaţiul Europei Centrale antebelice. Din punct de vedere arhitectural-artistic, clădirile din vestul ţării nu sunt cu nimic mai prejos decât producţii aparţinând aceleiaşi epoci din Subotica, Szeged, Budapesta, Liov (Lwov/Lviv) etc. Datorită legăturilor cu Europa Centrală, Transilvania a fost influenţată de Sezession-ul vienez şi de cel maghiar sau de Jugendstil-ul german. Nenumărate în Timişoara sunt clădirile datorate arhitecţilor Laszlo Szekely şi Martin Gemeinhardt. În Oradea, Jakab Dezsö şi Komor Marcell (discipoli ai ,,stilului Lechner’’) au devenit un punct de referinţă prin Complexul Vulturul Negru (1907-1909). Arhitecţii Jakab Dezsö şi Komor Marcell la Târgu Mureş, prin fosta Primărie (1907-1908) şi Palatul Culturii (1913) au lăsat (împreună cu cei care au conlucrat) o capodoperă a artei 1900 în spaţiul central-european. Într-o altă manieră, arhitectul Kós Károly a proiectat în 1911-1912, Muzeul Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe – un excelent exemplu de arhitectură vernaculară. (L.B., M.C.) ART DÉCO Legăturile României cu Franţa, cultivate în mod constant încă din secolul al XIXlea, nu au dispărut peste noapte în perioada interbelică, ci, din contră, s-au întărit, chiar dacă în ţară începe să se manifeste, mai ales începând cu anii 1930, un puternic curent filogerman. În acest context, stilul Art Déco, provenit chiar din Franţa, a pătruns pe filieră franceză şi în România, fiind foarte

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 236


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

apreciat în societatea românească. Acest succes este poate cu atât mai surprinzător, cu cât perioada interbelică a reprezentat terenul propice pentru tradiţionalismul ortodox, manifestat în planul arhitecturii, prin curentul neoromânesc. Din această cauză, la început, Art Déco ia forma, în România, a unor imitaţii artificiale din Occident. Cu timpul însă, în condiţiile unei dezvoltări spectaculoase a societăţii româneşti, din punct de vedere economic şi cultural, şi, în consecinţă, a unei explozii a domeniului construcţiilor, care vizează în special Bucureştiul, curentul va căpăta un punct de sprijin în aceste clădiri noi, o bază de la care să se extindă. Art Déco pătrunsese cu un imens succes şi în Statele Unite, unde reprezenta o expresie neîndoielnică a progresului. De altfel, aceasta începe să devină percepţia generală asupra stilului şi în ţara noastră, unde societatea este în continuă căutare a unor noi valori care să fundamenteze un nou viitor. Primele lucrări Art Déco din arhitectura românească apar aproape concomitent cu modernismul internaţionalist, în deceniul al treilea al secolului trecut. Deşi tot o expresie a modernităţii, contrară tradiţionalismului, Art Déco este receptat mult mai uşor în sociteatea românească decât stilul internaţional modernist, chiar dacă, în fapt, curentul este tot o manifestare a modernismului. Asemenea acestuia din urmă, Art Déco găseşte cadrul cel mai propice pentru a se manifesta în marile oraşe: Bucureşti, Ploieşti, Constanţa, dar şi în staţiunile aflate pe litoralul Mării Negre. Acest lucru este uşor de explicat prin prisma domeniilor de activitate în care curentul îşi lasă la început amprenta: turism, săli de spectacole, agrement, transporturi, comerţ, locuinţe (imobile de raport şi vile). Din acest punct de vedere, marile oraşe şi litoralul sunt importante

destinaţii turistice, puncte centrale ale comerţului şi noduri majore ale reţelelor de transport terestru. De asemenea, marile oraşe cuprind cartiere rezidenţiale ample, iar litoralul este locul propice pentru numeroase case de vacanţă. Încetul cu încetul însă, Art Déco îşi dovedeşte polivalenţa şi se adaptează perfect oricărui program de arhitectură, contribuind la omogenizarea întregului cadru construit. În concordanţă cu domeniile în care s-a manifestat la debut noul stil, primele clădiri Art Déco sunt hoteluri (Lido, Negoiu, Union, Ambasador) şi cinematografe (Marconi – actualul Dacia şi Regal – în prezent Festival; din păcate, acestea nu mai funcţionează, aflându-se într-o stare avansată de degradare). De asemenea, sunt construite baruri, dintre care trebuie enumerate cele realizate de arhitectul Jean Monda – Presto, Colos, Automat, precum şi unele localuri de noapte, devenite celebre în epocă: Melody, Atlantic sau Carlton. În continuare, trebuie remarcate ştrandul Federaţiei Societăţii Sportive Române de pe Şoseaua Kiseleff, realizat de Marcel Iancu în 1929, şi terasa şi bazinul cu valuri Lido (Ernest Doneaud). Toate acestea evidenţiază încă o dată pătrunderea Art Déco-ului în arhitectura românească prin intermediul construcţiilor cu destinaţie turistică şi de agrement. De altfel, în occident deja exista o asociere între noul curent şi aceste domenii. În ceea ce priveşte domeniul transporturilor, considerat un simbol al progresului, cel mai cunoscut exemplu de lucrare cu influenţe Art Déco este extinderea şi transformarea Gării de Nord a Capitalei, realizată de arhitectul Victor Ştefănescu. În ciuda faptului că fusese desemnat „stilul oficial” al României Mari, neoromânescul este treptat abandonat la construcţia clădirilor publice,

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 237


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

deoarece noul curent răspundea mult mai bine nevoilor funcţionale ale anilor 1930. Acelaşi fenomen este vizibil şi în privinţa clădirilor de birouri. Dintre clădirile publice proiectate în stil Art Déco pot fi amintite Palatul Telefoanelor, realizat între 1931 şi 1933 de arhitecţii americani Louis Week şi Walter Froy, alături de arhitectul român Edmond van-Saanen Algy, Palatul Casei Centrale a Asigurărilor Sociale din bd. Carol, opera arhitectului Ion Ionescu, Tribunalul Ocolului VIII urban (actuala clădire a Judecătoriei Sectorului 6), din strada Ştirbei Vodă, construit de arhitecţii Emil Nădejde şi Eugen Cuşenco, între 1936 şi 1937, şi Ministerul Economiei din Calea Victoriei nr. 133-136, opera lui Arghir Culina (din nefericire, clădirea a fost demolată în 2006). Curentul Déco este preferat mai ales pentru sediile companiilor şi ale corporaţiilor, în special datorită rezolvărilor funcţionale pe care le oferă. Influenţele specifice Art Déco-ului sunt vizibile şi la Halele Centrale din Ploieşti, unde Toma T. Socolescu realizează un adevărat simbol al municipalităţii, marcat de turnul-campanil şi cupola a căror monumentalitate este temperată de de materialele folosite (cărămidă aparentă, piatră, metal) la realizarea detaliilor. Odată cu pătrunderea curentului în ţara noastră, sunt elaborate programe de arhitectură complexe, care cuprind atât săli de spectacole cât şi spaţii de agrement. Poate cel mai important edificiu al Art Déco-ului românesc este Palatul Societăţii Funcţionarilor Primăriilor Municipiului Bucureşti, situat în Strada Batiştei, nr. 14, construit între 1932 şi 1933. Clădirea este proiectată de arhitecţii Ioan Roşu şi Radu Culcer şi cuprindea cea mai mare sală de festivităţi din Bucureşti, la data construirii, de aproximativ 400 mp, săli

de sport, un restaurant, un bar, o sală de bowling, toate pentru plăcerea vizitatorilor. Cele mai spectaculoase imobile Art Déco sunt însă locuinţele, unde influenţa noului curent este observabilă atât la elementele decorative ale interiorului cât şi la planimetria construcţiei. De altfel, majoritatea clădirilor noi cu funcţiune de locuinţă ridicate în anii 1930 sunt realizate în stilul Art Déco, chiar dacă sunt imobile cu apartamente, dispuse pe colţurile arterelor bucureştene, sau vile. Există o relativă ubicuitate a edificiilor în formă de „U” (aşa-numitul immeuble à cour ouverte), a celor care au curţi interioare şi a celor care sunt amplasate în intrări sau în fundături. Acestea amintesc de tradiţionalele curţi longitudinale sau reproduc a scuarurile private pariziene. Animarea şi diversificarea spaţiului urban se realizează în toate cazurile prin tranziţia gradată între zona publică şi cea privată. Cu referire la imobilele cu apartamente, acestea preiau compunerea specifică Art Déco-ului francez, unde predomină accente verticale (de câmp sau de colţ) ale faţadelor, dar şi retragerea succesivă a etajelor superioare, menţinând însă curţile de lumină şi zona de serviciu separată de cea principală şi orientată spre curte. Modul de dispunere a apartamentelor reclamă utilizarea holului de distribuţie neluminat. Acesta este însă deschis spre sufragerie şi salon prin intermediul glasvandurilor, un element de noutate pentru arhitectura din România. Creaţia arhitecţilor este, la majoritatea vilelor şi a imobilelor de raport de mici dimensiuni realizate în stilul Art Déco, rezultatul unei imaginaţii debordante, încurajată de noul curent. Acesta permite combinarea inedită a modelelor, a elementelor şi a formelor, de unde reies sinteze ludice, atât în ceea ce

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 238


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

priveşte volumetria şi materialele folosite, cât şi compartimentarea spaţiilor interioare şi decoraţiile. Partiurile prezintă ca element Art Déco specific afirmarea volumului vertical al casei scării în faţada principală. Cu toate acestea, treptat, ele capătă accente raţionaliste. Cele mai importante „personalităţi” ale curentului Art Déco în România beneficiază, după cum era de aşteptat, de studii la Şcoala de Arte Frumoase din Paris sau la Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti. Printre acestea se numără Jean Monda, Arghir Culina, George Cristinel, Tiberiu Niga sau Alexandru Zamfiropol. Pe lângă aceştia, sunt atraşi de Art Déco şi alţi arhitecţi de calibru, care abordează doar sporadic curentul, cum este cazul lui Petre Antonescu sau al lui Marcel Iancu. (M.C.) AVANGARDA Debutul arhitecturii moderniste în România poate fi plasat undeva la mijlocul anilor 1920, într-o perioadă caracterizată printr-o prosperitate economică nemaintâlnită pentru ţara noastră, în care societatea este mult mai deschisă spre emancipare şi spre Europa cosmopolită. Această din urmă trăsătură a favorizat infiltrarea curentului modernist în rândul generaţiei arhitecţilor tineri. De asemenea, cei care studiau la Paris, au intrat mai rapid în contact cu noua orientare, care, prin caracterul său radical, prezenta o atracţie din ce în ce mai mare pentru arhitecţi şi, pe cale de consecinţă, îşi câştiga din ce în ce mai mulţi adepţi. De altfel, încă dinainte de 1920, românii se afirmaseră în Europa, la Paris, Zürich sau Berlin, în diverse domenii ale artei, ca reprezentanţi ai modernismului. Un exemplu în acest sens este Constantin Brâncuşi. Modernismul a îmbrăcat mai multe forme de manifestare. Prima

dintre acestea este, desigur, avangarda, care i-a consacrat pe poetul Tristan Tzara, şi, cel mai important, pe pictorul şi arhitectul Marcel Iancu. Cei doi sunt consideraţi fondatori ai mişcării dadaiste. Cu toate acestea, spre deosebire de celelalte arte, în special cele grafice, arhitectura românească nu a cunoscut o perioadă clar delimitată de avangardă. Mai mult decât atât, spre deosebire de atitudinea avangardiştilor din vestul Europei, care se aflau într-un proces de negare a tuturor valorilor tradiţionale, moderniştii români au văzut în noul curent un factor de progres, o etapă normală în evoluţia arhitecturii româneşti. Pe ei nu i-a caracterizat acel spirit de frondă întâlnit la occidentali. Din contră, ei afişează o atitudine echilibrată, moderată şi pragmatică. Primele clădiri moderniste apar în 1926, cu câţiva ani mai târziu decât primele lucrări moderniste din alte domenii artistice, precum pictura sau literatura, şi sunt opera lui Marcel Iancu. Acesta studiază la Zürich, la E. T. H., iar în 1916 se numără, după cum am menţionat, printre iniţiatorii mişcării avangardiste DADA. În 1922, Iancu se întoarce la Bucureşti, unde organizează, în acelaşi an, prima expoziţie de avangardă din ţara noastră. În iunie, apare şi prima revistă avangardistă din ţara noastră, Contimporanul, la care Marcel Iancu este animator la toate numerele apărute. În ciuda faptului că nu este specializată pe domeniul arhitecturii, revista abordează şi acest subiect, prezentând în paginile sale proiecte de arhitectură, analize şi concluzii pe această temă. Toate par să sugereze o schimbare majoră de atitudine, care va determina, în cele din urmă, abandonarea arhitecturii de inspiraţie tradiţională şi/sau clasică. Primele schimbări se observă în ceea ce priveşte amenajarea spaţiilor interioare. Acest fapt se datorează şi concepţiei lui

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 239


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Marcel Iancu, pionier în această zonă, care priveşte arhitectura, pe baza impulsurilor lansate de arhitecţii europeni ai Mişcării Moderne, în sensul modelării spaţiului interior. Această idee este propagată şi în Contimporanul, care dedică în întregime interiorului numărul 57-58/1925. Ideile exprimate în paginile revistei vor fi transpuse în proiectele realizate de Iancu începând cu anul 1926. Acestea sunt primele construcţii moderniste din România şi sunt locuinţe cu unu sau două niveluri. Ele reprezintă inovaţii de ordin compoziţional, fiind începutul care a dus la apariţia arhitecturii moderne în România. (M.C.)

NOTĂ [*]: informaţii din arhiva UAR [**]: informaţii de pe site-ul OAR (http://www.oarbucuresti.ro/arhitecti_b ucuresteni)

AUTORII FOTOGRAFIILOR M.C. – Mariana Croitoru S.T. – Sidonia Teodorescu G.P. – Gabriela Petrescu S.V. – Sorin Vasilescu

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 240


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Ministerul Culturii si Patrimoniului Naţional. Lista Monumentelor istorice din România, 2010 ***, Teme ale arhitecturii din România in secolul XX, Editura Institutului Cultural Roman, 2003. ***, Arhitect Statie Ciortan - studii şi realizări în arhitectura românească, Institutul de arte grafice Marvan Bucureşti, 1940. ***, Expoziţiunea generală română 1906. Călăuza oficială şi catalogul expoziţiunei, Socec, Bucureşti, 1906. ***, Solemnitatea inaugurării localului Societăţii Arhitecţilor Români şi serbarea a 39 de ani de la înfiinţarea acestei societăţi, Atelierele E. Marvan, Bucureşti, 1930. ***, 1864-2007. De la „Regulamentul” A. I. Cuza/ Kogălniceanu la Ordinul Arhitecţilor din România, O.A.R., Bucureşti, 2007. ***, Mari arhitecţi, Editura Meridiane, 1971. ***, Album fotografic Craiova, Craiova, Ed. Alma, 2005. ***, Arhitectură bucureșteană secolul 19 și 20, București, Ed. Simetria, 2000. ***, Arhitectură și proiect naţional. Stilul naţional românesc, București, Ed. Noi Media Print, 2010. ***, Art Nouveau în România, 1890-1930 – catalog expoziţie, Sf. Sofia, Istanbul, Turcia, 2005. ***, Bucureşti, anii 1920-1940 între avangardă şi modernism (Bucharest, in the 1920s-1940s: between Avant-Garde and Modernism), Bucureşti, Ed. Simetria, UAR, 1994. ***, București – ghid, Ed. Meridiane, 1962. ***, București în imagini, în vremea lui Carol I/ Pictures of Bucharest in the age of King Carol I, vol. I-III, București, Ed. Cadmos, 2007. ***, București – scurt istoric, București, Ed. Muzeul de Istorie al Municipiului București, 1959. ***, Centenar Marcel Iancu (1895-1995), Bucureşti, Ed. Simetria, UAR şi Ed. Meridiane, 1996. ***, Haralamb H. (Bubi) Georgescu: un arhitect român în S.U.A./ A Romanian Architect in the USA, București, Ed. Universitară „Ion Mincu”, 2008. ***, The Kretzulescu Palace and its Surroundigs – Yesterday and Today, Bucharest, UNESCO – CEPES, 2002. ***, Muzeul Naţional Peleș - Sinaia, București, Ed. Publirom, 1993. ***, Orașele României. Sfârșitul secolului XIX-începutul secolului XX, București, Ed. Cetatea de scaun, 2008. ***, Restitutio – Radu Dudescu: viaţa şi opera, București, Ed. BNR, nr. 6, 2006. ***, Spaţiul modernităţii românești / The space of Romanian Modernity 1907 – 1947. Expoziţie 2010, București, Ed. Fundaţiei Arhitext Design, 2011. Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964. Antonescu, Petre, Clădiri, construcţii, proiecte şi studii, Bucureşti, Editura Tehnică,1963. Antonescu Petre, Clădiri și studii. Case, biserici, monumente, palate. Încercări de arhitectură românească și clasică. Album, vol. I, București, Tipografia Guttenberg, 1913.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 241


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Albota, Mihai, Istoria învăţământului tulcean de la începuturi până în anul 2007, Tulcea: Editura Şcoala XXI. 2008. Arsene, Vladimir, Provocările modernităţii târzii, (Monografie Vladimir Arsene), Ed. Fundaţiei Arhitext Design, 2008. Avanu, George, Sinaia, unique places of Romania, Sinaia, Ed. Age. Bădescu, Emanuel, Bucureştii lui Mazar Paşa, ed. Vremea, Bucureşti, 2014. Beldiman, Ioana, Sculptura franceză în România (1848-1931). Gust artistic, modă, fapt de societate, Simetria, Bucureşti, 2012. Bellu Radu, Monografia ilustrată a Gării Sinaia/ Sinaia Railway Station's Short Illustrated Monography, Sinaia, Ed. CFR, 2008. Berindei, Dan, Bonifaciu, Sebastian, Bucureşti. Ghid turistic, Editura Sport-Turim, Bucureşti, 1978. Bezviconi, Gheorghe, Necropola Capitalei. Dicţionar enciclopedic (ediţia a II-a, revăzută şi completată), Editura Museum, Chişinău, 1997. Bilcea, Valentina şi Bilcea, Angela, Dicţionarul monumentelor şi locurilor celebre din Bucureşti, Ediţia a II-a revizuită şi actualizată, cuvânt înainte de Theodorescu Răzvan, Editura Meronia, Bucureşti, 2011. Brătuleanu, Anca, Curţi Domneşti şi Boiereşti în România, Valahia veacurilor al XVII-lea şi al XVIII-lea, Ed. Simetria, Bucureşti, 1997. Brătuleanu, Anca, L’influence française sur l’architecture de la petite bourgeoisie roumaine, French Cultural Studies, vol 11, Alpha Academic, Bucureşti, 2000. Buchman, Eugeniu Arthur, Patru decenii în serviciul Casei Regale a României – memorii 1898-1940, București, Ed. Sigma, 2006. Caffé, Mihai, Ion Mincu, Ed. Minerva, Bucureşti, 1970. Caloianu, Serban, Monumente bucureştene, Editura Monitorul Oficial, Bucureşti, 2009. Cantacuzino George Matei, Izvoare şi popasuri, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1977. Cantacuzino George Matei, Palais de la banque de Chrissoveloni, Paris, Ancienne August Schmiedigen Maison Auguste Vincent, 1929. Cantacuzino, G.M., Despre o estetică a reconstrucţiei, Paideia, Bucureşti, 2001. Cândea, Virgil; Zamfirescu, Ion; Moga, Vasile, Ateneul Român – Monografie, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1976. Cârstoiu Mărgineanu, Monica, In memoriam Dinu Antonescu. Evocare prezentată la A.R.A. 5 aprilie 2004. Celac, Mariana; Carabela, Octavian; Marcu-Lapadat, Marius, Bucureşti – arhitectură si modernitate – un ghid adnotat, Bucureşti, Editura Simetria, 2005. Cios, Irina et al., Dicţionar de artă. Forme, tehnici, stiluri artistice. A-M, Editura Meridiane, Bucureşti, 1995. Cinà Giuseppe Bucureşti, de la sat la metropolă; identitate urbană şi noi tendinţe/ Bucharest, from village to metropolis; urban identity and new tendencies, Bucureşti, Ed. Capitel, 2010. Colfescu, Silvia, Bucureşti. Ghid turistic istoric artistic, Editura Vremea, Bucureşti, 2007. Constantin, Paul, Arta 1900 în România, Editura Meridiane, Bucureşti, 1972. Constantin, Paul, Dicţionar universal al arhitecţilor, Editura Ştiinţifică si Enciclopedică, Bucureşti, 1986. Constantinescu, Dinu–Teodor, Construcţii monumentale, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989. Cornel, Th., Figuri contimporane din România. Dicţionar biografic ilustrat, Partea I + Număr de Crăciun 1911. (Ediţia a II-a), Socec, Bucureşti, 1909-1911. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 242


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Criticos, Mihaela, Art Deco sau Modernismul bine temperat, Editura Simetria, 2009. Criticos, Mihaela, 5-5 clădiri pentru patrimoniul cultural naţional 1950-1977, proiect al Ordinului Arhitecţilor din România, partener Fundaţia Culturală Inforom. Croitoru, Mariana, Arhitectura de interior în România – o istorie din prima jumătate a secolului XX. Studiu de caz: arhitectul Duiliu Marcu, Teză de doctorat, UAUIM, 2012. Crosnier Leconte, Marie-Laure, L’enseignement de l’architecture en France et les élèves étrangers: le cas roumain, în Revue Roumaine d’histoire de l’art, seria Beaux-Arts, Academia Română, Institutul de istorie a artei „G. Oprescu”, volumele XXXVI – XXXVII, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999-2000. Crutzescu, Gheorghe, Podul Mogoşoaei, Editura Meridiane, Bucureşti, 1986. Curinschi, Gheorghe, Monumentele de Arhitectură din Iaşi, Editura Meridiane, Bucureşti, 1967. Curinschi, Gheorghe, Restaurarea monumentelor, Edit. Tehnică, Bucureşti, 1968. Curinschi-Vorona, Gh., Istoria arhitecturii în România, Editura Tehnică, 1981. Curinschi Vorona, Gheorghe, Introducere în arhitectura comparată, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1991. Damé, Frédéric, Bucureştiul în 1906, Editura Paralela 45, Piteşti, 2007. Deaconu, Luchian, Craiova 1898-1916. Saltul la urbanismul modern. Nicolae E. Romanescu, Editura Sitech, Craiova, 2001. Deciu, Andreea, Povestea caselor, Bucureşti, Ed. Simetria, UAR, 1999. Derer, Hanna, Cartea neagră: Distrugerea patrimoniului arhitectural şi urbanistic din România: Bucureşti, 1990-2009, Editura C. N. I. Coresi, Bucureşti, 2009. Doicescu, Octav Despre arhitectură – scrieri, cuvântări, Bucureşti, Ed. Tehnică, 1983 Dragomir, Silviu N., Un Bucureşti mai puţin cunoscut, Editura Lucman, Bucureşti, 2008. Dragu Dimitriu, Victoria, Poveştile unui domn din Bucureşti, Editura Vremea, Bucureşti, 2007. Dragu Dimitriu Victoria Poveşti ale Doamnelor din Bucureşti, Bucureşti, Ed. Vremea, 2004. Dragu Dimitriu Victoria Poveşti ale Domnilor din Bucureşti, Bucureşti, Ed. Vremea, 2004. Dragu Dimitriu Victoria Alte Poveşti ale Doamnelor şi Domnilor din Bucureşti, Bucureşti, Ed. Vremea, 2006. Dragu Dimitriu Victoria Doamne şi Domni la Răspântii Bucureştene, Bucureşti, Ed. Vremea, 2008. Dragu Dimitriu Victoria Poveşti cu statui şi fântâni din Bucureşti, Bucureşti, Ed. Vremea, 2010. Duculescu, Mirela, George Matei Cantacuzino (1899-1960) – Arhitectura ca temă a gândirii/ Architecture as a subject of thought, Bucureşti, Ed. Simetria, 2010. Duculescu Mirela (editor), Fondul documentar de arhitectură din România, Simetria, Bucureşti, 2011. Duşa, Traian, Palatul Culturii din Târgu Mureş, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1970. Enghel Emanoil, Oradea, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1964. Fecheci, Aurora, Iaşii – arhitectură şi legendă, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003. Fezi, Bogdan Andrei, Bucureștiul european, București, Ed. Curtea Veche, 2010. Fezi, Bogdan Andrei, Bucarest et l’influence française entre modèle et archétype urbain. 1831-1921, L’Harmattan, Paris, 2005. Filitti, Georgeta. „Bucharest archives - Edmond van Saanen” în Biblioteca Bucureştilor. Asociaţia Abidob şi Biblioteca Metropolitană Bucureşti: 2005, nr. 4/2005 (Anul VIII). Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 243


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Georgescu, Florian et all., Monumente din Bucureşti.Ghid, Editura Meridiane, Bucureşti,1966. Giurescu, Dinu C., Arhitectura Bucureştilor, încotro?, Ed. Vremea, Bucureşti, 2010. Gheorghiu, Petru, Un specific de locuire bucurestean. Locuinţa modernă de mică şi medie înălţime din perioada 1930-1940, Editura UAUIM, Bucureşti, 2003. Giurescu, C., Constantin, Istoria Bucureştilor, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1966. Harhoiu, Dana. Bucureşti-un oras intre Orient si Occident. Editura Simetria, Bucureşti, 1997. Ioan, Augustin (coord.), Influenţe franceze în arhitectura şi arta din România secolelor XIX şi XX, Edit. ICR, Bucureşti, 2006. Ion, Narcis Dorin, Elitele şi arhitectura rezidenţială în Ţările Române (sec. XIX-XX), cuvânt înainte de prof. univ. Dr. Ioan Opriş, Bucureşti, Editura Oscar Print, 2011. Ion, Narcis Dorin, Reşedinţe şi familii aristocrate din România, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007. Ion, Narcis Dorin, Bucureşti - În căutarea Micului Paris, Editura Tritonic, Bucureşti, 2003. Ion, Narcis Dorin. Monumente din Bucureşti. Bucureşti: Noi Media Print. Ion, Narcis Dorin, Castele, palate si conace din Romania, Editura Fundatiei Culturale Române, Bucureşti, 2001. Ionescu, Grigore, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Editura Academiei, Bucureşti, 1982. Ionescu, Grigore, Arhitectura românească - Tipologii,creaţii,creatori, Editura Tehnică, 1986. Ionescu, Grigore, Bucureşti - ghid istoric si artistic, Fundatia Culturală Carol II, Bucureşti, 1938. Ionescu, Grigore, Arhitectura în România 1944-1969, Editura Tehnică, 1969. Ionescu, Nicolae, Bucureştiul de altădată, Editura Alcor, Bucureşti, 2004. Ionescu, Grigore, Istoria arhitecturii româneşti din cele mai vechi timpuri până la 1900, Bucureşti, Ed. Capitel, 2007. Iorga, Nicolae, Istoria Bucureștilor, București, Ed. Vremea, 2008. Ispir, Mihai, Clasicismul în arta românească, Editura Meridiane, Bucureşti, 1984 Iuga Curea, Viorica (coord.), Arhitecţi în timpul dictaturii. Amintiri, Uniunea Arhitecţilor din România, Editura Simetria, 2005. Lascu, Nicolae, Bulevardele bucureştene până la primul război mondial, Editura Simetria, Bucureşti, 2011. Lascu Nicolae; Deac, Alexandrina, Gîndirea estetică în arhitectura românească. A doua jumătate a secolului XIX şi prima jumătate a secolului XX, Edit. Meridiane, Bucureşti, 1993. Lascu, Nicolae, Legislaţie şi dezvoltare urbană. Bucureşti 1831-1952, Teză de doctorat, IAIM, Bucureşti, 1997. Lascu, Nicolae (prefaţă, antologie şi note bio-bibliografice), Funcţiune şi formă, Edit. Meridiane, Bucureşti, 1989. Lascu, Nicolae, Banca Naţională a României, Strada Lipscani nr. 25 - Studiu istoric. Lascu, Nicolae, Banca Naţională a României şi arhitectura, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 2006. Lăzărescu, Cezar, Arhitectura românească în imagini, Ed. Meridiane, 1972. Leahu, Gheorghe, Bucureștiul dispărut, București, Ed. Arta grafică, 1995. Leahu, Gheorghe, București – Micul Paris/ Bucharest – Le Petit Paris/ Bucharest – The Little Paris, București, Ed. RA Monitorul Oficial, 2003. Leahu, Gheorghe, O viaţă printre case si culori, Editura Capitel, 2010.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 244


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Lecca, Octav-George, Familiile boiereşti române, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 1999. Lupu, Mircea, Şcoli naţionale în arhitectură, Ed. Tehnică, 1977. Machedon, Luminiţa, Mişcarea modernista interbelică românească în arhitectura Bucureştiului (teza de doctorat), UAUIM, Bucureşti, 2001. Machedon, Luminiţa; Schoffham, Ernie, Romanian Modernism (The Architecture of Bucharest,1920-1940), Cambridge, The MIT Press, 1999. Macri, Zina; Macri, Ionuţ, Toma T. Socolescu, Arhitect Român. 1883-1960, Caligraf, Bucureşti, 2012. Marinache, Oana, Cristofi Cerchez, un vechiu arhitect din Bucureşti, Edit. ACS, Bucureşti, 2012. Mahu, Adrian, Arhitecţii şi exilul, Editura Magic Print, 2011. Mahu, Adrian, Bucureşti 550. Dezvoltarea urbanistică a Bucureştiului, Ed. Fundaţiei România de Mâine, 2009. Mandache, Diana, Capitole târzii din viaţa mea. Memorii descoperite. Regina Maria a României, București, Ed. Alfa, 2007. Marcu, Duiliu, Architecture 1930-1940, Bucharest, Imprimerie „Bucovina”, 1946. Marcu, Duiliu, Arhitectură 1912-1960, Bucureşti, Ed. Tehnică, 1960. Marcu-Lapadat, Marius, Feţele ornamentului. Arhitectura bucureşteană în secolul 20, Bucureşti, Ed. Univers Enciclopedic, 2003. Maria, Regina României, Povestea vieţii mele, vol. I-III, București, Ed. RAO, 2009. Marincu, Florentza Georgetta, Cioburi de istorie... Poiana Mare – Calafat 1832-1878, vol. I-II, Craiova, Ed. Avrămeanca, 1997. Marincu, Florentza Georgetta, Cioburi de istorie. Poiana Mare – Calafat. 1878-1920, vol. I-III, Craiova, Ed. Autograf MJM, 2007. de Marsillac, Ulysse, Bucureștiul în veacul al XIX-lea, București, Ed. Meridiane, 1999. Melixon, Marcel, Arhitectura modernă, București, Ed. Știinţifică și Enciclopedică, 1975. Mărgineanu-Cârstoiu, Monica, Romantismul în arhitectură, Editura Meridiane, Bucureşti, 1990. Mitrache, Georgică, Tradiţie şi modernism în arhitectura românească, Edit. Ion Mincu, Bucureşti, 2008. Moiceanu, Marian, Despre un secol de arhitectură modernă românească, Edit. Ion Mincu, Bucureşti, 2006. Monda, Jean, Stilul arhitecturii contemporane, Edit. Albatros, Bucureşti, 1986. Mucenic, Cezara, Străzi, pieţe, case din vechiul Bucureşti, Editura Vremea, Bucureşti, 2004. Mucenic, Cezara, Bucureşti un veac de arhitectură civilă, secolul al XIX-lea, Silex, Casă de editură, presă şi impresariat, Bucureşti, 1997. Mucenic, Cezara, Aportul arhitecţilor români la definirea stilistică a arhitecturii bucureştene în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, B.M.I.M., Bucureşti, 1999. Mucenic, Cezara, Ion N. Socolescu. Activitatea de arhitect în Bucureştiul sfârşitului de veac – 1884-1900, vol. XIII, B.M.I.M., Bucureşti, 1999, pp. 226-244. Narcis, Dorin Ion, Monumente din Bucureşti. Edit. Noi Media Print, Bucureşti, 2011. Nemţeanu, Ruxandra, Stilul neoromânesc, un stil regional european, Editura Renaissance, Bucureşti, 2010. Noica, Nicolae Şt. (ed.), Expoziţia din 1906 (Volumul 3) în Bucureştii în imagini în vremea lui Carol I, Bucureşti, Cadmos, 2007. Noica, Nicolae Șt., Emil Prager: un model, București, Ed. Vremea, 2010. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 245


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Noica, Nicolae Șt., Lucrări publice din vremea lui Carol I. Acte de fundare și medalii comemorative, București, Ed. Cadmos, 2008. Noica, Nicolae Șt. , Palatul Patriarhiei. Personalităţi și semnificaţii din istoria construcţiei sale, București, Ed. Cadmos, 2008. Noica, Nicolae Șt., Palatul Regal (Muzeul Naţional de Artă al României), București, Ed. Cadmos, 2009. Noica, Nicolae Șt., Școala Naţională de Poduri și Șosele, București, Ed. Vremea, 2010. Noica, Nicolae Șt., Tradiţii româneşti în construcţiile de lucrări publice, București, Ed. All, 1997. Ofrim, Alexandru, Străzi vechi din Bucureştiul de azi, Humanitas, Bucureşti, 2011. Olariu, Constantin, Bucureştiul monden. Radiografia unei prăbuşiri (1940-1970), Editura Paralela 45, Piteşti, 2006. Olariu, Elena, I. D. Berindei (1871-1928): proiecte de arhitectură: palatele urbane, editura Muzeul Naţional de Artă al României, 2012. Olteanu, Radu, Bucureştii în date, întâmplări şi ilustraţii, Ed. a 2-a, rev. şi ilustrată, Paideia, Bucureşti, 2010. Oprea, Petre, Itinerar inedit prin case vechi din Bucureşti, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1986. Oprea, Petre, Sculpturi decorative pe clădiri bucureştene, Editura Maiko, Bucureşti, 2004. Oprea, Petre, Arhitectura bucureşteană, sec 19 si 20, Editura Simetria, ARCUB-2000. Opriş, Ioan. Monumente istorice din Romania (1850-1950), Ed. Vremea, Bucureşti, 2001. Orăşanu, Ana Maria, Memoria caselor, Locuinţa lui G.I. Ionnescu-Gion, Biblioteca Bucureştilor, an VIII, nr. 6. Otu, Petre, Cercul Militar Naţional. Istoria unui palat, Bucureşti, Ed. Tritonic, 2004. Panaitescu, Alexandru, De la Casa Scânteii la Casa Poporului. Patru decenii de arhitectură în Bucureşti 1945-1989, Bucureşti, Simetria, 2012. Parusi, Gheorghe, Cronologia Bucureştilor (20 septembrie 1459-31 decembrie 1989): zilele, faptele, oamenii Capitalei de-a lungul a 530 de ani, Editura Compania, Bucureşti, 2007. Patrulius, Radu, Horia Creangă: Omul şi opera, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1980. Pavelescu, Ioana. Întoarcere în Bucureştiul interbelic, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003. Pănoiu, Andrei, Evoluţia orașului București, București, Ed. Fundaţiei Arhitext Design, 2011. Păuleanu, Doina, Constanţa: spectacolul modernităţii târzii: (1878-1928), vol. 2, Editura Arcade, Constanţa, 2006. Păuleanu, Doina, Cazinoul din Constanţa. Boemă, loisir şi patrimoniu european la Marea Neagră, editura Ex Ponto, Constanţa, 2011. Pippidi, Andrei, Case şi oameni din Bucureşti, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008. Popescu, Carmen, Le style national roumain. Construire une Nation à travers l’architecture. 1881-1945, Editura Simetria, Bucureşti, 2004. Popescu, Carmen (coord.), Spaţiul modernitatii româneşti 1906-1947, Ed. Arhitext, 2010. Popescu, Carmen, Dis(continuităţi). Fragmente de modernitate românească în prima jumătate a secolului al 20-lea, București, Ed. Simetria, 2010. Popescu Cristian, București – arhipelag. Demolările anilor '80: ștergeri, urme, reveniri, București, Ed. Compania, 2007. Potra, George, Din Bucureştii de ieri, Editura Ştiinţifică si Enciclopedică, Bucureşti, 1990. Prager, Emil, Betonul armat în România, Ed.Tehnică, Bucureşti 1979. Rădulescu, Mihai Sorin, Elita liberală românească 1866-1900, Ed. All, 1998. Rădulescu, Mihai Sorin, Genealogii, Editura Albatros, Bucureşti, 1999. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 246


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Răsuceanu, Andreea, Cele două Mântulese, Bucureşti, Vremea, 2009. Rosetti, Dim. R., Dicţionarul Contimporanilor, Ed. Lito-Tipografiei «Populară», Bucureşti, 1897. Rusu, Olga şi Constantin, Vasiliu, Iolanda şi Lucian, Iaşi, oraşul din inimă, Editura Polirom, Iaşi, 1998. Sevastos, Mihail, Monografia oraşului Ploieşti, Tiparul Cartea Românească, Bucureşti, 1937. Simionescu, C, Bucureşti, Biserici, mănăstiri, lăcaşuri sfinte, Ed. Intact, Bucureşti, 1955. Sion, Militza, Horia Creangă. Crezul Simplitaţii, Ed. Simetria, Bucureşti, 2012. Sion, Militza, Henrieta Delavrancea Gibory. Arhitectură 1930-1940, Ed. Simetria, Bucureşti, 2009. Socolescu, Toma T., Amintiri, Editura Caligraf, Bucureşti, 2004. Socolescu, Toma T., Fresca arhitecţilor care au lucrat în România în epoca modernă, 18001925, Editura Caligraf, Bucureşti, 2004. Socolescu, Toma T., Arhitectura în Ploieşti - studiu istoric, Editura Cartea Românească, 1938. Stoica, Lucia, Enciclopedia lăcaşurilor de cult din Bucureşti (vol I-II), Ed. Universalia, 2005. Stoica, Lucia, Atlas-ghid. Istoria şi arhitectura lacaşurilor de cult din Bucureşti(vol I-III), ed. Ergorom, 2000 Sturdza, Mihai Dim. (coordonator şi coautor), Familiile boiereşti din Moldova şi Ţara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică şi biografică, volumul I, Editura Simetria, 2004. Ştefănuţ, Ada, Arta 1900 în România, Bucureşti, Ed. Noi Media Print, 2008. Tabacu, Gabriela, Revista Arhitectura: studiu monografic şi indici: (1906-1944), Editura Humanitas, Bucureşti, 2008. Teodorescu, Sidonia, Mari arhitecţi bucureşteni: Ion D. Berindey, Edit. Vremea, 2014. Teodorescu (Gheorghiş), Elena-Sidonia, Arhitectul Ion D. Berindey, studiu monografic, Teză de doctorat, UAUIM, 2013. Teodorescu Magda et al., Discursurile (post)moderne ale arhitecturii, Ed. Fundaţiei Arhitext Design, 2008 (Monografie Ioan Andreescu şi Vlad Gaisvoronschi). Trestioreanu, Constantin; Marinica, Gheorghe, Bisericile din Ploieşti, Bisericile ortodoxe, Ed. Milenium, Ploieşti, 2003. Tutunea, Daniela, Nicolae Cucu, un maestru al arhitecturii româneşti (http://www.observatorcultural.ro/Nicolae-Cucu-un-maestru-al-arhitecturiiromanesti*articleID_10511-articles_details.html) Ţelea, Vasile, Arhitectura secolului 20, Editura Capitel, 2006. Ţurlea, Cristina, Banca Naţională a României: cronica restaurării Palatului Vechi/ National Bank of Romania: chronicle of The Old Palace restauration, Bucureşti, Ed. Cadmos, 2010. Ţurlea, Cristina, Centrul istoric financiar bancar al Bucureștilor, București, Ed. Cadmos, 2011. Vasilescu Sorin Dicţionarul arhitecţilor moderni și contemporani, București, Ed. Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”, 1990. Vlădescu, Niculae; Badea, Petre, Palatul Cotroceni/ Cotroceni Palace, București, Ed. Universalia, 2009. Waldeck, Rosie G., Athéné Palace, Iaşi, Oxford, Portland: The Center for Romanian Studies, 1998.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 247


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Woinaroski, Cristina (coordonator), Lotizarea si Parcul Ioanid, Editura Simetria, Bucureşti, 2007. Zahariade, Ana-Maria et al., Teme ale arhitecturii din România în secolul XX, Editura Institutului Cultural Român, Bucureşti, 2003. Zahariade, Ana Maria, Arhitectura în proiectul comunist. România 1944-1999, Editura Simetria, 2011. Publicaţii: Revista Analele Architecturei şi a Artelor cu care se leagă, 1890-1893. Revista Arhitectura (1906-2013) Revista "Arhitectura"(nr. jubiliar). Semicentenarul Societăţii Arhitecţilor Români. 18911941. Revista Arhitext (1992-2013) Revista Igloo (2001-2013) Almanach du High-Life Cataloagele Anualelor de Arhitectura din Bucureşti (2003-2011) Cataloagele Bienalelor de Arhitectura din Bucureşti (1994-2010) Buletin de informare tehnica (BIT) editat de CSCAS inainte de 1989 Oraşul - revistă de cultură urbană - Cluj (2005-2013) Gazeta Ciucului, I, nr. 3 din 15 martie 1929 în Lazăr, Costel- Cristian. Românii din Judeţul Ciuc în perioada interbelică, Bucureşti: Editura pur şi simplu. 2007 Ilustraţia, anul XIV (sept. - dec. 1925), nr. 115-118 Călăuza oficială și catalogul expoziţiunii – BAR, stampe Arhive: UAR, ANR, ANDMB, PMB (dupa 1913), Biblioteca Academiei Române: Cabinetul de stampe, manuscrise; fondul Spiru Haret, ing. Radu Haret. Internet: http://www.inforom-cultural.ro/5-5/cladire-aeroport-aurel-vlaicu.php http://www.apmnir.ro/map.php.. http://www.oar-bucuresti.ro/arhitecti_bucuresteni http://www.arhiforum.ro/ http://arghirculina.blogspot.ro/p/traseul.html http://www.arvha.org/sitescd/art_nouveau/ROM/BUCAREST/buildings/building_626.ht m. http://postcardscollection.wordpress.com/2011/02/24/bucuresti-chateaubriandrestaurant/ http://www.oar-bucuresti.ro/arhitecti_bucuresteni/Alexandra_CHILIMAN_JUVARA.pdf http://www.ieriff.ro/conferinte/speakeri-014/arh.-oana-bogdan-0308.html http://edituraistoriaartei.blogspot.ro/2013/08/traseu-urban-arh-ion-n-socolescu.html http://www.observatorcultural.ro/Nicolae-Cucu-un-maestru-al-arhitecturiiromanesti*articleID_10511-articles_details.html http://grigorecerkez.blogspot.se/ http://nicolaecerkez.blogspot.se/ Bădescu, Emanuel. Antonio Gaetano Burelli, architect restaurator/ de Emanuel Bădescu. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 248


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) literele A-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

Sursa: http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/antonio-gaetano-burelli-architectrestaurator-de-emanuel-badescu-galerie-foto-10880421 Marinache, Oana, Istoria casei Mincu se dezvăluie, http://adevarul.ro/news/bucuresti/istoriacasei-mincu-dezvaluie1_526cc374c7b855ff568516f4/index.html

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România Pag. 249


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) litereleA-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

CUPRINS Prefaţă Cuvânt înainte ARHITECŢI A ABRAHAM, Victor ABRAMOVICI, Sava ABRUDEANU, Emilia ACATRINEI, Ştefan ADAM, Dorin Ştefan ADAM (RIZEA), Tania ADAM, Toma ADAMESCU, Florin ADELSTEIN MENDELSOHN, Edith ADLER, Ladislau AGENT, Dan Nicolae AGENT, Victor AJTONY, Laszlo ALĂMARIN, Monica ALBOI- ŞANDRU, Vasile ALDAN, Louis ALEXANDRESCU, Bogdan ALEXANDRESCU, Florin ALEXANDRU, Rodica Ileana ALEXIEVICI , Ovidiu Dorin ALEXIU, Victor ALGI VAN – SAANEN, Edmond ALIFANTI. Cleopatra ALIFANTI, Mircea ALMALECH, Angelo AMITROAIE, Mircea ANANIA, Lidia ANANIA, Mihai Mircea ANDREESCU, Ioan ANDREESCU, HARET, Virginia ANDREȘOIU, Bruno ANDRIU, Ion ANDRONIC, Mariana ANGHEL, Emil Dănuţ ANGHELESCU BENEDEK, Bogdan ANTONESCU, Alexandru Ioan ANTONESCU, Dinu ANTONESCU, Ioan ANTONESCU, Petre ANTONIANU, Ştefan ANTONIU, Ştefan APOSTOL, Eugen ARBOREANU, Ioan ARDAN, Ion N. ARION, Vasile S. ARSENE, Vladimir ASACHI, Gheorghe ASLAN, Victor Teodor ASQUINI, Victor ATANASIU, Crişan Viorel ATANASESCU, Iancu

3 5 9 9 9 9 9 10 10 10 10 11 11 12 12 12 13 13 13 13 14 14 14 14 14 15 15 16 16 17 17 18 19 20 21 21 21 22 23 23 23 23 25 25 25 26 26 26 27 28 28 29 29 29

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 250


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) litereleA-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

AUDISIO, Gheorghe A. AUNER, Niels Karl B BABICI, Bogdan BÁBOLNAY, József BACALU, Dan BACIU (ROŞCA) Pompilica BALAMACE, Tiberiu BALAZS, Zoltan BALLU, Albert BALOŞIN, State BALŞ, Gheorghe BALŞ, Ştefan Lupu M. BANCIU, Gabriel BARNA, Gloria BARONCEA, Ion Justin BARTHON, Ştefan BASMAGEAN, Magardici BAŞCA, Radu BAUCHER, Alexandru BAUCHER, Ioan BAUMGARTEN, Sándor BĂBAN, Alexandru BĂDESCU, Dumitru Aurel BĂDESCU, Nicolae BĂDIC, Dan BĂICOIANU, Constantin Alexandru BĂLĂCEANU, Constantin Alexandru BĂLĂŞOIU, Adrian BĂLOIU, Victor BĂNIŞOR, Elena BĂRBULESCU, Andreea BÂLDEA, Maya BÂRLĂDEANU, Ion BECIU, Gheorghe BECU, Sterie BEDEUS von SCHARBERG, Josef BELDIMAN, Alexandru BELDIMAN, Matei BELEA (RUŢĂ), Liliana BELEA, Romeo Ştefan BELL, Ştefan BELLU, Constantin V. BENEA, Liviu Ioan BENEDEK, Tiberiu E. BENIŞ (BENESCH), Carol BENIŞ, Oscar BERCOVICI, Mircea BERCOVICI, Sully BERINDEY (BERINDEI), Dumitru BERINDEY, Ion D. BERINDEY, Ion I. BERINDEI, Ion BERINDEI, Marius BERINDEI, Radu BERNARD, Cassien BERTHET, Jules

30 30 31 31 31 31 32 32 32 32 33 33 34 34 34 34 35 35 35 35 36 36 36 36 37 37 38 38 38 38 39 39 39 40 40 41 41 42 42 42 44 45 45 45 46 46 46 47 47 48 50 50 51 51 51 51

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 251


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) litereleA-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

BERTUME (CARANDINO), Gabriela BEZNILĂ, Gheorghe BICIUŞCĂ, Florin BILCIURESCU, Liana BILEK Franz BIVOLARU, Mircea Traian Muşat T. BÎNĂ, Vlad BLANC, Louis Pierre BLEBEA, Constantin BOBOC, Constantin BOCAN, Dragoş BOCĂNEŢ, Bogdan BOCEANU, Ion BODEA, Horea Florin BODNĂRESCU, George BODNĂRESCU, Ileana BOENGIU, Dan Mircea BOGDAN, Oana BOGDĂNESCU, Zeno BOGOESCU, Bogdan Traian BOGOESCU, Iuliana BOIAN, Horia BOILĂ, Dorin BOITAN, Tiberiu BOLD, Adrian BOLOMEY, Dan BOLOMEY, Roger H. BOLTRES, Cristian BORCOMAN, Corneliu BORDENACHE, Marina BORDENACHE, Richard V. BORDENACHE, Sergiu Alexandru Richard jr. BORGOVAN, Anca BORTNOWSCHI, Paul BORTNOWSCHI, Stan BORŢUN, Marcel BOŞTENARU DAN, Maria BOTA, Dan Marcel BOTESCU, Gheorghe Mihai BOTEZ, Aurel Ioan Eugen BOTEZ (GIURGEA), Cristina Maria BOTNARIU (VLĂDESCU), Rodica BOUARIU, George BRĂTESCU, Gheorghe BRĂTULEANU, Anca BRĂTULEANU, Liviu BUBULETE, Doina BUCŞA, Tiberiu BUCUR, Mariana BUDACĂ, Elena BUDICĂ, Dan BUDIŞ, Sanda BUDIŞTEANU, Alexandru BULGĂREANU, Viorel BUNU, Adriana BURCUŞ, Cornelia BURCUŞ, Jean

52 52 52 52 53 53 54 54 55 55 55 56 56 56 56 56 57 57 57 58 59 59 59 60 61 61 62 62 63 63 63 64 64 65 65 66 66 67 67 67 70 70 70 71 71 72 74 76 76 76 77 77 77 78 78 78 79

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 252


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) litereleA-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

BURCUŞ, Ştefan BURELLY, Gaetano Antonio BURNEA - GEORGESCU, Rozela BUTICĂ, Dan BUZULOIU, Aurelia C CAFFÉ ALBERT MIHAIL CANTACUZINO, George Matei CANTACUZINO, Şerban CANTEMIR, Florin CANTUNIARI, Vasile CAPTARI, Lilian Petru CAPUTINEANU, Mihai CARAMUZI, Gheorghe CARP, Constanţa CARVUNIS, George Tudor CATANĂ, Aurelia Elisabeta CATINA, Ştefan CĂCIULĂ, Aurel CĂCIULĂ (ZAHARIA), Maria CĂLIN, Marius CĂLINESCU, Grigore CĂLUGĂREANU, Ştefan I. CĂNĂNĂU, Constantin CĂRĂUŞU, Renzo CEGĂNEANU, Spiridon CELAC, Mariana CERCHEZ, Arta (Artaxerxe) CERCHEZ, Cristofi CERKEZ/CERCHEZ, Grigore P. CERKEZ/CERCHEZ, Nicolae P. CHEFNEUX, Eugen CHEPTEA, Gheorghe CHERA, Constantin CHERCIU, Christian CHERNBACH, Mircea CHERPEL (MAKITRA), Blanche CHILIMAN JUVARA, Alexandra CHIRILĂ, Elena CHIRILĂ, Olga CHIRVAI, Dana Ileana Graciella CHIŞ, Eduard Anton CHITUC DROCAN Doina Maria CHIŢULESCU, Traian CHIVU, Octavian CIOBOTARU, Gheorghe CIOCĂNEA, Doina CIOCÂRLAN, Ștefan CIOGOLEA, Constantin CIOMÂRTAN, Sorin Doru CIOROBÂTCĂ, Dragoş CIORTAN, Iorgu CIORTAN, Statie (State) CIORTEA, Virgil Victor CIOTOIU, Iuliana CIULEI, Liviu CIULLI, Maria T.

79 80 81 81 81 82 82 84 85 85 86 86 86 87 87 87 88 88 88 89 89 89 89 89 90 91 91 92 93 95 95 96 96 96 96 96 97 98 98 98 99 99 100 100 100 100 102 102 103 103 104 104 105 106 106 106

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 253


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) litereleA-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

CIULLI, Taşcu Ion CIUPITU, Octavian Viorel CIUREA, Constantin CIUTĂ, Petre CLAVEL, Alexandru CLEJAN, Herman COCIOABĂ, Ştefan COCHECI, Doroteia COCHECI, Mihai Dan COCIOBA, Ina COHN, Marian COJOC, Vitalie COLEA, Gheorghe C. COMAN, Petre COMŞA, Doru CONSTANTINESCU, Alexandru CONSTANTINESCU, Constantin A. CONSTANTINESCU, Ioan Cristian CONSTANTINESCU, Firău CORTOBIUS, Carol COSMA, Radu COSMATU, Eugeniu/Eugen COSTESCU, Emanoil T. COSTESCU, Silvia COSTIDE, Iolanda COSTIN, Alexandru COSTINESCU, Alexandru COSTINESCU, Alexandru COSTINESCU, Gheorghe COŞURBĂ, Mihai Dan COTARU, Bogdan COTESCU, Maria COTIŢOSU, Petre COTIŢOSU, Tudor Mircea COŢIFIDE, Stavri Gr. COVALSCHI, Maria CRAINIC, Doina CRAINIC, Virgil Mircea CRAJA (STRATILESCU), Florentina CRAJA, Vasile CRĂCIUN, Cerasella CREANGĂ, Horia CREANGĂ, Ion CREANGĂ (DUMBRĂVEANU), Lucia CRETZOIU, Constantin B. CREŢOIU, Nicolae A. CREŢOIU, Ştefan CRINTEA, Armand CRISTEA, Doina CRISTEA, Gabriel CRISTEA, Irina CRISTEA, Miloş CRISTESCU, Adrian CRISTESCU, Dan Nicolae CRISTESCU, Radu CRISTIAN, Aurel CRISTIAN, Camelia

107 108 108 109 109 110 110 110 110 111 111 111 111 112 112 112 113 113 113 113 114 114 115 116 116 117 117 117 117 118 119 119 120 121 121 121 121 122 123 123 123 125 127 127 127 127 128 128 129 129 130 130 131 132 131 132 132

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 254


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) litereleA-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

CRISTINEL, George CRISTINEL, Paul Jean CRIŞAN (MANON), Rodica CRITICOS, Mihaela CRIVĂŢ, ANA MARIA CROCOS, Eugen CROITORU (JEBEREAN), Mariana CRUŢESCU, Ruxandra CUCU, Dimitrie Nicolaie CUCU, Romulus CUIMDJOGLU, Nicolae CULCER, Radu Nicolae CULESCU, Alexandru P. CULINA /CULINĂ, Arghir CULURI, Giovani CURAGEA, Anton CUREA (IUGA), Viorica CURINSCHI – VORONA, Gheorghe CZEKELIUS, Otto

132 133 133 133 134 134 135 135 136 137 137 137 138 138 139 139 140 141 141

CLĂDIRI

143

ARHITECTURA CIVILĂ

143

ACADEMII ACADEMIA DE ÎNALTE STUDII COMERCIALE ACADEMIA DE STUDII POLITICE „LEU” ACADEMIA MIHĂILEANĂ - IAŞI ACADEMIA ROMÂNĂ

143 143 143 143 143

ACTIVITATE PUBLICISTICĂ - ARHITECTURĂ

143

ADMINISTRAŢII FINANCIARE

145

AEROPORTURI AEROPORTUL INTERNAŢIONAL AUREL VLAICU BUCUREŞTI, BĂNEASA AEROPORTUL INTERNAŢIONAL OTOPENI

146 146 147

AMBASADE AMBASADE DIN BUCUREȘTI

148 148

ARHITECTURA VICTORIEI ARCUL DE TRIUMF

149 149

ASOCIAŢII PROFESIONALE

150

AŞEZĂMINTE BALNEARE

151

ATENEUL ROMÂN

152

BĂNCI BANCA ARDELEANĂ BANCA CHRISSOVELONI BANCA COMERŢULUI DIN CRAIOVA BANCA MARMOROSCH-BLANK BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI ALTE BĂNCI

153 153 154 154 155 156 156

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 255


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) litereleA-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

BIBLIOTECI BIBLIOTECA ACADEMIEI BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ BIBLIOTECA I. C. BRĂTIANU BIBLIOTECA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI ALTE BIBILIOTECI

157 157 158 159 159 160

BLOCKHOUSE-URI BLOCUL ARO BLOCUL CASEI DE CREDIT ȘI DE ASIGURARE A MAGISTRAŢILOR

161 162 162

BUFETUL DE LA ŞOSEA

162

BURSA ŞI CAMERA DE COMERŢ

163

CASE ȘI COMANDITARI CASA ALGIU CASA Theodor AMAN CASA memorială Tudor ARGHEZI CASA gen. Eraclie ARION CASA George G. ASSAN CASA BOERESCU CASELE BRĂTIANU CASA ing. Constantin BUŞILĂ CASA ing. BUȘILĂ, SINAIA – CASA CU FARFURII CASA (fostă) N. BUTCULESCU–C. ANGELESCU CASA CANTACUZINO – BĂLĂCEANU CASA Ion CĂMĂRĂŞESCU CASA C. COANDĂ CASA dr. Ioan E. COSTINESCU CASA Emil COSTINESCU CASA CUŢESCU-STORCK CASA Constantin DISSESCU CASA dr. DOBROVICI CASA Prinţesei ELISABETA CASA Grigore N. FILIPESCU CASA Nicolae FILIPESCU CASA FILIPESCU - CESIANU CASA Alexandru G. FLORESCU CASA avocatului FORTUNESCU CASA Vasile GĂNESCU CASA arh. Ion GHIKA-BUDEȘTI CASELE arh. Nicolae GHIKA -BUDEȘTI CASA GRĂDIŞTEANU GHICA CASA D.M. IONESCU CASA Gh.IONESCU–GION CASA KRETZULESCU CASA Emanuel şi Catherina KRETZULESCU CASA LAHOVARY CASA LENŞ-VERNESCU CASA LIBRECHT – FILIPESCU CASA MALAXA 1 CASA gen. Gheorghe MANU CASA Iacob MELIK CASA Istrate MICESCU CASA Maria MIHĂESCU (MIŢA BICICLISTA)

164 164 164 164 164 165 166 166 166 167 168 168 168 169 169 169 170 170 171 171 171 172 172 172 173 173 174 174 175 175 175 176 176 177 178 178 178 178 179 179 179

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 256


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) litereleA-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

CASA Ion MINCU CASA ing. Dumitru MINOVICI CASA dr. Nicolae MINOVICI (CASA CU CLOPOŢEI) CASA MONTEORU CASA N.D. MOROIANU CASA Ilie NICULESCU DOROBANŢU CASA fraţilor PETRAŞCU CASA Nicolae PETRAŞCU CASA Gabriel POPESCU CASA Ion PROCOPIU CASA ing. Elie RADU CASELE ROBESCU CASA ROMANIT CASA gen. Radu ROSETTI CASA Oprea SOARE CASA arh. Ion N. SOCOLESCU CASA Hermann SPAYER CASA Toma STELIAN CASA ŞOMĂNESCU CASA Olga ŞTEFĂNESCU (BÉBÉ) CASA muzeu Gheorghe TATTARESCU CASA Nicolae TITULESCU CASA Cleopatra TRUBETZKOI CASA TURNESCU CASA amiral Vasile URSEANU CASA ing. Constantin M. VASILESCU CASA Principesei WORONIECKI CASĂ pe stradaTeilor

179 180 180 181 182 182 182 182 183 184 184 185 186 186 187 187 187 188 188 188 189 189 190 190 190 191 192 192

CASTELE CASTELUL CANTACUZINO DIN BUȘTENI CASTELELE PELEȘ ȘI PELIȘOR DIN SINAIA

192 192 193

CAZINOURI CAZINOUL DIN CONSTANŢA CAZINOUL DIN SINAIA ALTE CAZINOURI

195 195 197 197

CINEMATOGRAFE CINEMATOGRAFUL „CAPITOL”

198 198

CIRCUL DE STAT DIN BUCUREŞTI

199

CONACE CONACUL BRĂTIANU de la Florica - Argeş

199 200

CONCURSURI DE ARHITECTURĂ

201

CONSTRUCŢII ADMINISTRATIVE ARHIVELE STATULUI ASIGURĂRI (SOCIETĂŢI) CAMERA DEPUTAŢILOR CASA DE DEPUNERI, CONSEMNAŢIUNI ŞI ECONOMIE CASA AUTONOMĂ A MONOPOLURILOR DE STAT CERCUL MILITAR NAŢIONAL ALTE CONSTRUCŢII ADMINISTRATIVE

210 210 211 211 212 213 214 215

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 257


Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) litereleA-C Proiect beneficiar al unei finanţări din partea Uniunii Arhitecţilor din România din Fondul Timbrul Arhitecturii în anul 2012

COMPLEXE SOCIALE PENTRU STUDENŢI

219

COMPLEXE SPORTIVE

220

CONSTRUCŢII PENTRU COMERŢ ŞI SERVICII

222

ARHITECTURA RELIGIOASĂ BISERICI BISERICA CUŢITUL DE ARGINT BISERICA DOMNEASCĂ DIN BUȘTENI BISERICA NOUĂ A MĂNĂSTIRII SINAIA BISERICA MADONA DUDU DIN CRAIOVA BISERICA ROMANO-CATOLICĂ SFÂNTUL ANTON DE PADOVA BISERICA ROMANO-CATOLICĂ „SF. MARIA” (BĂRĂŢIA) BISERICA SF. ELENA DIN BUCUREŞTI BISERICA SFÂNTA VINERI, PITEȘTI BISERICA SFINŢII ÎMPĂRAŢI, PLOIEȘTI BISERICA STAVROPOLEOS – CASA PAROHIALĂ, CLOPOTNIŢA ȘI PORTICUL-LAPIDARIUM BISERICA ORTODOXĂ- TÂRGU MUREŞ BISERICA IZVORUL TĂMĂDUIRII –VALEA CĂLUGĂREASCĂ ALTE BISERICI

225 225 225 226 226 226 227 227 227 227 228 229 229 230 230

CATEDRALE CATEDRALA DIN CONSTANŢA CATEDRALA MITROPOLITANĂ SF. DUMITRU - CRAIOVA CATEDRALA MITROPOLITANĂ, IAŞI CATEDRALA MITROPOLITANĂ DIN TIMIȘOARA CATEDRALA ORTODOXĂ DIN CLUJ CATEDRALA ARHIEPISCOPALĂ DIN GALAŢI CATEDRALA REÎNTREGIRII NEAMULUI DIN ALBA IULIA ALTE CATEDRALE

230 230 231 231 231 232 232 233 233

CIMITIRE CIMITIRUL BELLU ortodox CREMATORIUL „CENUŞA”

234 234 234

CURENTE ÎN ARHITECTURA ROMÂNĂ MODERNĂ ACADEMISM FRANCEZ (ECLECTISM) ARTA 1900 ART NOUVEAU ART DÉCO AVANGARDA

234 234 235 236 236 239

NOTĂ

239

AUTORII FOTOGRAFIILOR

239

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

241

CUPRINS

250

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România

Pag. 258

Dictionar arhitecti si cladiri A-C  

Dictionar arhitecti si cladiri A-C  

Advertisement