"[...] but I am curious. I am curious in my sadness, and I am curious in my joy. I am everseeking, everfeeling."
Bianca Sparacino, Seeds planted in Concrete
Proiectul se implantează într-un țesut urban dens, în arondismentul 20 al Parisului, într-o zonă preponderent rezidențială. Miza a fost implantarea unui ansamblu rezidențial în interiorul parcelei propuse care să mențină unitatea fațadei către strada principală, să deseneze un spațiu exterior echilibrat, să permită deschiderea locuințelor către exterior, precum și să acomodeze un număr de 40-50 de apartamente. Propunerea de față se creionează în jurul a doua principii: degajarea unui spațiu larg în inima parcelei, precum și realizarea unei legături traversabile între Place des Rigoles și pasajul deja existent pe latura nord-estică parcelei. Astfel, avem două clădiri, una care mediază înălțimile vecinilor săi, la stradă, și una cu înălțime mai mică, care repartizează cele două spații exterioare din interiorul parcelei.
Apartamentele urmează 4 tipologii, două cu 4 camere, distribuite pe două nivele, și două cu trei camere, pe un singur nivel. Principiul pe care sunt concepute este alcătuirea unui spațiu comun care să fie aerisit, traversabil pentru curenții de aer, luminos, care organizează restul spațiilor private din interiorul apartamentului.
spațiu verde
sol betonat
deck - parc
sol plantat
deck - terasă
stradă principală
stradă secundară
stradă pietonală
piață elemente create în proiect
plan de situație
tipologie 3
3 camere
tipologie 1
4 camere
tipologie 4
3 camere
tipologie 2
4 camere
În clădirea de la stradă, accesul în apartamente se realizează printr-un sistem de pasarele, distanțat de clădire pentru intimitate, care permite deschiderea clădirii spre grădina interioară. Apartamentele au două nivele, deci pasarelele se repetă o dată la două etaje, permițând astfel accesul unei cantități mai mari de lumină. Pasarelele sunt prevăzute ca un fel de spațiu semi privat pentru fiecare apartament, un spațiu care poate fi adaptat în funcție de preferințe; poate deveni o a treia terasă, un spațiu pentru plante, un loc de joacă comun, un spațiu de stocare pentru biciclete (deși există deja un local prevăzut cu acest scop).
Parcela are un joc de nivel, care recuperează diferența de altitudine din cele două puncte extreme, dar separă de asemenea zonele exterioare în spații cu funcții distincte.
perspectivă - bucătărie - tipologie 1
Proiectul implică dezvoltarea unei propuneri pentru un muzeu de artă situat în zona central-culturală din Les Lilas, o suburbie a Parisului, pornind de la o serie impusă de lucrări, selectată din catalogul muzeului Luvru. Astfel, proiectul urmărește cerințele unui proiect de arhitectură (integrare în cartier, calitatea spațiului, dispunerea organică a programului, secvența de intrare, alegerea și conturarea luminii naturale în spațiu, etc.), însă și elemente de scenografie pentru un muzeu, respectiv dispunerea colecției, relaționarea diferitelor elemente, punerea lor în valoare prin alegerile arhitecturale, precum și protejarea lor (fiind vorba de piese cu o vechime mare, ocazional extrem de fragile). Colecția conține o serie de sculpturi, tablouri, desene, precum și o colecție de 12 tapiserii, concepute ca o extensie separată, cu dimensiuni mari și extrem de fragile la lumină. Programul impus, pe langă cel de prezentare a colecției permanente, este un spațiu pentru expoziții temporare, o sală festivă, o sală de clasă pentru grupuri de vizitatori, o zonă de intrare care să poată primii 40 de vizitatori simultan, o zonă administrativă, un vestiar, un magazin de suveniruri și cărți, precum și spații sanitare separate pentru public și personal.
SECȚIUNEA
ADMINISTRAȚIE
SALĂ EVENIMENTE
SECȚIUNEA
CONFRUNTAREA
SPAȚIU
SECȚIUNEA
CAMERA TAPISERIILOR "Les Chasses de Maximilien"
1 VÂNĂTOAREA
PENTRU EXPOZIȚII TEMPORARE
3 EXTAZUL
modul de iluminare naturală zenital, prin falii, utilizat în toate încăperile muzeului
lamele orizontale plasate pentru dispersarea razelor de lumină directă
zonă de intrare cu înălțime sub plafon semnificativ mai mică față de zona expozițională
perspectivă prin secțiunea de intrare și prima cameră a muzeului
Organizarea spațială urmează un principiu simplu, luând în calcul programul. Pe un cadru structural cu 3 metrii inter ax, muzeul se dezvoltă in jurul unui patio central, care permite iluminarea controlată în interiorul expoziției. Camerele au dimensiuni similare, 6 m lățime și 9 lungime aproximativ, și sunt desenate de 2 falii luminoase, care distribuie lumină naturală în interiorul fiecărei unități. Excepție face camera tapiseriilor, iluminată discret printr-un hol închis aproape complet, unde vizitatorii pot admira o a treia grădină ascunsă
perspectivă - grădină centrală
Hercule combattant Acheloüs métamorphosé en serpent, singura statuie din colecție care permite expunerea în exterior, este poziționată central, în grădină
G R I E F A N D B E A U T Y
théâtre national de la colline
15 rue Malte Brun, 75020 Paris, France
realizat împreuna cu Tulin Kuckusu și Anna Heeg
anul 5, semestrul 1
O propunere pentru un proiect de scenografie, proiectul are în centru piesa Grief and Beauty, a doua partea a Trilogiei Vieții Private, regizată de Milo Rau. Piesa prezintă povestea reală a Johannei, o femeie care decide, în urma diagnosticului de cancer în stadiu terminal, să se eutanasieze. Celălalte personaje, actori care au cunoscut-o și îndrăgit-o, se află pe scenă pentru a împărtăși cu publicul povești despre Johanna, despre viața lor, însă și pentru a o celebra. Este o dramaturgie a existenței cotidiene aflată sub semnul morții, traversând de asemenea motive din același spațiu al vieții: pe cele ale adio, apoi ale doliu, memorie și uitare. Subliniind caracterul solitar și unit al sfârșitului de viață, dramaturgia invită mărturii poetice din care țese o retorică în jurul vieții și a morții. Proiectul a fost realizat in colaborare cu teatrul La Colline , care propune anual studenților realizarea unei propuneri de scenografie pentru o piesă de teatru din sezonul curent.
Materialul video care o reprezintă pe
Johanna este proiectat pe pereții negri care delimitează spațiul, ea devenind, astfel, locul acțiunii
Fiecare personaj are spațiul său, având un spațiu comun de conversație în centrul scenei, la intersecția spațială din "intimitatea" fiecăruia
Spațiul comun devine astfel un loc de discuție, conversație, un spațiu unde personajele, aflate în spațiul Johannei, își pot împărtășii sentimentele
Clemence, un personaj care nu are nici o replică, asigura ambianța muzicală și cântă la violoncel pe tot parcursul piesei
pătura Johanna
patul
"Si vousplaît,dessinemoiunmouton"
Chaque oupsemblecomplètement absorbépar ui-même maisenfait lscommunquententreeux Çaa ’airtrèstriste,maisc’estplende pussanceetd’espoir
”Jenétaispeut-êtrequuneenfant,dsaitele masjeneloubiera amas ”
Vousêtesprêts? Oui
materialitate
néa peu-ê equuneenatds t- e ma en ou ea am s
referință spațialăcurtea École des Beaux-Arts
sstem de umbre chinezești
Chaueoupsem eompèemen bsobé aru-mêm m se a scommunquenenr eux Ça a èstsemascspendepusnceetdepo
repartiția spațiului scenic
A P I S C I N E
scène nationale de Blois
15 rue Malte Brun, 75020 Paris, France
an 5, semestrul 1
Acest proiect de finalizare a studiilor constă în înțelegerea funcționării unui teatru național prin arhitectura si scenografie de echipament pentru acest tip de spațiu. Datorită intervențiilor profesioniștilor care ne-au însoțit, am putut confrunta ideile noastre cu realitatea constructivă și logistică a unei teatru național. Parcela este situată în orașul Blois, o localitate din regiunea Cher-et-Loire, datând din epoca medievală (lucru care a dictat de asemenea morfologia arhitecturală a zonei). Proiectul, ridicat pe un sit de pe malul Loarei, inundabil, unde a fost până în anii 90 o piscină, își propune implantarea unui teatru cu două săli de spectacol, un pol tehnic, unul administrativ, unul artistic, precum și spații generoase destinate spectatorilor (hol, restaurant, bar, terasă), intr-un spațiu extrem de restrâns, unde diferitele fluxuri de circulație sunt dificil de gestionat.
Site-ul fiind localizat într-o zonă inundabilă, ni s-a părut inevitabil să ne ocupăm de problema inundațiilor. La fel cu vechea piscină, am decis să ridicăm cea mai mare parte a parterului la 1,30 m deasupra nivelului străzii, pe partea învecinată cu Loara. Teatrul ar urma să fie așezat apoi pe o bază opacă, mai precis un spațiu de târâș care să compenseze, în același timp, diferența de nivel cu strada bourg Saint Jean.
În urma observațiilor noastre asupra morfologiei orașului Blois, a rezultat o primă intenție de proiect: conceptul de falie aplicat la scara clădirii și a parcelei acesteia Astfel, ni s-a părut că acest site are un motiv întemeiat să fie traversat. Prin urmare, am dorit să reducem amprenta proiectului pentru a lăsa un pasaj la vest de parcelă, o alee care leagă strada du Bourg Saint-Jean și cheiurile Loarei.
A doua noastră intenție a fost să compensăm cușca scenei și camera, în raport cu planul ortogonal sugerat de șantier. Această aliniere a fost o modalitate de a evita ridicarea unui fronton opac pe stradă pe o parte sau alta a parcelei. În plus, a făcut posibilă semnificarea clădirii de departe. Acest aspect înclinat face ca volumul sălii să apară ca o insulă și acționează ca un reper pentru scena națională.
secțiune prin intrare, restaurant, administrație și terasă vizitatori
Am găsit un unghi de rotație al sălii mari de 44° față de axa perpendiculară pe direcția Loarei. Acest unghi face posibilă atât menținerea unui pasaj și a unei curți la vest de parcelă, cât și degajarea unor spații suficient de mari pentru restul programului, în special spațiile tehnice. Planul întregii clădiri este întotdeauna realizat într-o grilă ortogonală și regulată în raport cu Loara. Fațada de pe partea Loarei ghidează sosirea publicului către curtea curții și intrarea principală, care se strecoară într-o falie. Foaierul și zona de recepție publică sunt situate sub gradene, într-un hol scobit în structura sa.
plan P+2
administrație
tehnic
săli de spectacol
intrare + restaurant
terase
loje actori + sală repetiție
Am ales o structură mixtă între beton armat și beton de cânepă cu osatură din lemn. Sala mare, foaierul de sub gradene și sala mică de repetiții (la parter) sunt construite din beton. Tot restul clădirii este în cadru de lemn și umplutură din beton de cânepă Betonul este vizibil din exterior, iar betonul de cânepă este acoperit cu tencuială albă de var pe una dintre fațade sau este acoperit cu o acoperire care să acționeze ca un acoperământ translucid pe fațadă
să reflecte Loara.
pasaj de legătură
reproduce un motiv urbanistic medieval deja prezent in orașul Blois
ne permite o a treia fațadă + lumină
sala principală (frontală)
caracterizată de forma de floare, care asigură intrarea publicului cu fața către scenă
prezintă elemente de scenografie tehnică - pasarele, grilă, scripeți
hol de intrare public
poziționat sub gradene, trădează încă de la intrare forma camerei principale joc de înălțimi
