Michel houellebecq supunere

maseră misiunea de a-i reconverti pe tinerii francezi proveniţi din imigraţia musulmană. Acum însă se putea mai degrabă vorbi despre imami 3.0; cei care-i converteau pe tinerii francezi de viţă veche – umorul la Rediger nu dura însă prea mult; imediat urma o consideraţie serioasă. Sarcasmul îl îndrepta însă cu precădere spre confraţii săi islamo-stângişti. Islamostângismul, scria el, era o tentativă disperată a marxiştilor terminaţi, putrefacţi, în stare de moarte clinică, de a se căţăra afară din pubelele istoriei, agăţându-se de forţele în ascensiune ale islamului. În plan conceptual, continua el, erau la fel ridicoli ca faimoşii „nietzscheeni de stânga“. Hotărât lucru, era obsedat de Nietzsche; articolele lui de inspiraţie nietzscheană m-au obosit însă destul de repede – poate fiindcă citisem prea mult Nietzsche, pentru că îl cunoşteam şi îl înţelegeam perfect, îşi pierduse orice forţă de seducţie. În mod ciudat, eram mult mai atras de fibra lui guénoniană – e-adevărat că, la o lectură integrală, Guénon e un autor destul de penibil, şi că Rediger ni-l oferea în versiune accesibilă, light. Îmi plăcea în mod deosebit un articol intitulat „Geometria legăturii“, apărut în revista Études Traditionnelles1. Revenea aici, o dată în plus, asupra eşecului comunismului – care era, până la urmă, o primă tentativă de luptă împotriva individualismului liberal – şi sublinia că 1 Revistă înfiinţată de René Guénon în 1936 şi care se recomanda drept publicaţie „dedicată exclusiv doctrinelor ezoterice şi metafizice din Orient şi Occident“.

269