Practici de protejare a PATRIMONIULUI CULTURAL: «CASA GERENDI» din Alțâna - județul Sibiu. România

Practici de protejare a PATRIMONIULUI CULTURAL: «CASA GERENDI», Alțâna

Casa Gerendi – Sursa foto © Jan Hulsemanm, Casa săsescă țărănescă din Transilvania

Cel mai reprezentativ monument istoric din regiunea de unde provin, anume Valea Hârtibaciului în judetul Sibiu, teritoriu cuprins între Târnave si Olt ce corespunde cu zona bisericilor fortificate sasesti din sudul Transilvaniei, este fara îndoiala CASA GERENDI din comuna Altâna / Alzen în limba germana, judetul Sibiu, amplasata pe strada Garii la nr. 92.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 1

Sursă foto © Andrei Crivăț

Urmare a referatului nr. 3.843/2013 din 6 ianuarie 2014 de aprobare a proiectului ordinului de clasare, în Monitorul Oficial nr. 164 din 06.03.2014 a fost publicat Ordinul cu nr. 2.032/2014 privind clasarea în Lista monumentelor istorice, categoria monument, grupa valorică "A", a "Casei de locuit" din Alțâna, Str. Gării nr. 92, județul Sibiu.

Coordonatele punctelor de contur Stereo 70 privind "Zona de protecție "Casă de locuit" din Alțâna, Str. Gării nr. 92, județul Sibiu" sunt disponibile în Anexa 2 la Ordinul Ministerului Culturii nr.

2032/2014 .

SCURTĂ DESCRIERE "Casq Gerendi" situată în centrul comunei Alțâna, a fost construită în urmă cu peste 500 de ani, în anul 1508 - anul construcției 1508, înscris în interiorul rozetei de pe fațadă, apoi a fost renovată în anul 1807 și conform rozetei de pe coronamentul frontonului este fără îndoilă cel mai semnificativ monument istoric din Valea Hârtibaciului, considerată printre cele mai vechi case de locuit datate de pe teritoriul actual al României.

Trecerea de la casa de lemn la casa de piatră a fost un prag de dezvoltare semnificativ în modul de construcție,care s-a întins de-a lungul mai multor secole. Astfel, anul 1508 este mărturia cea mai timpurie întâlnită sub formă de înscriere, dar din păcate ea nu poate fi dovedită științific, în lipsa unor cercetări adecvate. În comparație, următoarea datare în acest sens este din 1595 și se află în același areal geografic: în Podișul Hârtibaciului, la Daia ~ Thalheim denumirea germană, mai demult Daia Săsească. Negăsindu-se o altă casă arhitecturală laică datată mai devreme, se consideră așadar că "în acest fel s-a transmis și o formă constructivă unitară și clară, care dovedește totodată continuă interconexiune între oraș și sat". (Hulsemann, 2014) -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 2

Se presupune că ea făcea parte din moșia greavilor Gerendy, de la care a moștenit denumirea, greavi prezenți în Alțâna în sec. 16. De-a lungul timpului a fost gazda mai multor personalități. Unul dintre acesta este Jacob Paleologus, umanist al Renașterii și urmaș al ultimului împărat bizantin. În timpul șederii sale la Alțâna a fost scris și “primul român fantastic al literaturii universale” – Disputatio scolastica – operă care l-a costat viața pe renumitul umanist, fiind ars pe rug la Roma.

Timp de 60 ani, casă a servit drept sediu pentru ofițerii austrieci, apoi că instituție de învățământ provizorie timp de 3 decenii. A mai locuit aici o familie de olari renumiți și apoi a funcționat un atelier de cojocărit. În anii ’90 casă a încetat să mai fie locuită, s-a degradat încet-încet și părea că istoria ei se sfârșește, aflăm de pe site-ul Primăriei Alțâna (https://primariaaltina.ro/cultură/scurtistoric/).

"Casa Gerendi" este situată la intersecția străzii Principale cu stradă Gării, stradă ce duce spre fosta gară a mocăniței Sibiu-Agnita-Sighișoara, inaugurată în 1910 și ceamailungă cale ferată pe ecartament îngust 760mm de la acea vreme, cu o lungime totală de 123 km.

Fiind amplasată pe două fronturi stradale, ea are două geamuri aparent originalelafațada de pe stradă Gării și trei geamuri spre stradă Principală. Poartă este de metal, portița este din lemn, tip vechi. În interior are un tavan cu grinzi masive, originale și uși originale. Cu peste zece ani în urmă s-a descoperit un tunel, despre care se zice că ar face legătura cu incinta fortificată a bisericii evanghelice, situată pe dealul opus casei, pe directia NV-SE, situație des întâlnită la noi în zona, și nu numai, ca modalitate de refugiu, alimentare și scapare, în caz de atac.

Sfârsitul primului deceniu al sec XXI, la 500 de ani după data ipotetică a construcției, a beneficiat de o intervenție nouă, care a asigurat repunerea în folosință a clădirii lăsate în paragină, în anii '90.

Sursă foto © Colecție personală

Sursă foto © Turism în Transilvania

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 3

Casa a fost restaurată dupa cele mai optime principii adaptate la criteriile deosebite de vechime, de valoare arhitecturală, artistică și urbanistică, adaptate la raritatea și unicitatea elementelor ce se lăsau întrevăzute între multiplele straturi de tencuieli și zugrăveli și în aceeasi măsura cu mare respect pentru valoarea sa memorial-simbolica, parte integrantă a istoriei și geopoliticii din sudul Transilvaniei.

După restaurare, în incinta acesteia a fost amenajat un atelier autentic de țesătorie, unde pe timpul verii erau organizate ateliere pentru tinerii din sat, devenind locul de întâlnire al copiiilor din sat care deprindeau arta țesutului sub îndrumarea meșterului popular Silvia Tecoanță: torc fuiorul, cos și țes la război motive florale specifice zonei și grupului etnic.

Un Centru de Informare Turistică a fost inaugurat pentru călătorii dornici de noi destinații și atracții turistice din zonă, pentru traseele de drumeție ( peste 250 de km) și pentru bicicletă, gastronomie și meșteșuguri tradiționale.

Sursă foto © Turist în Transilvania

Acest proiect a fost posibil prin sprijinul acordat de Biroul Regional UNESCO din Veneția, în cadrul programului “Cultural Heritage – a Bridge Towards a Shared Future”.

Cea mai recentă restaurare a "Casei Gerendi" a avut loc acest an, în 2020, sub conducerea restauratorului Ștefan Vaida, născut chiar în Altâna, la nici 200m de monumentul protejat.

Apartenența la comunitatea locală, implicarea în toate etapele de restaurare precedente și implicarea în strângerea infomațiilor necesare documentației puridisciplinare pentru supunerea cererii de clasare, absolvirea parcursului primar și liceal la secția de lb germană ceea ce a facilitat ușurința de documentare în diferite arhive, dar și o prezență atentă a realității vieții în această zonă -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 4

multietnică, înțelegerea si practicarea acestei culturi, minoritare poate în raport cu restul țării acuș în 2020, dar majoritară pe suprafața fostului Pământ Crăiesc – Königsboden, lb germană – Fundus regius, lb latină, frecventarea școlii confesionale evanghelice din sat, formarea și participarea la ansamblul folcloric Junii Sibiului, dobândirea și perfecționarea de abilități în arhitectura vernaculară, în tehnicile tradiționale ale meșteșugurilor precum tâmplăria, zidăria, alături de fratele său, arh Eugen Vaida...etc iată doar unele din avantajele și abilitățile pe care Stefan Vaida a putut să le ofere în ultimii 25 de ani comunității din care face parte. Iar reîntoarcerea la vatra satului, după terminarea studiilor, carisma lui și apropierea de săteni au contribuit la atenția sporită și la respectul pe care l-a căpătat mai apoi, pe parcursul anilor, și nu doar la noi în comunitate.

Restaurarea Casei Gerendi a avut un scop secundar acela de formare în aceste tehnici non-invazive, fie a tinerilor studenți din facultățile de specialitate, fie a tinerilor NEET, pentru a-i ajuta să-și însușească o meserie, având în vedere emigrarea forței calificate de muncă din ultimul deceniu, fie a voluntarilor dornici să se familiarizeze cu aceste tehnici. Acest tip de formare nu este la prima ediție, a fost deja folosită cu succes în satul Daia de Mureș, cu aceleași scopuri.

Principalele intervenții s-au axat în jurul fațadelor și a elementelor decorative și au vizat tencuiala, pregătirea suprafeței unei tencuieli vechi și zugravitul.

Pe parcursul aplicării tencuielii, au fost remarcate următoarele bune practici: Pentru a explica și a exemplifica importanțq aplicării unei tencuieli respectuoase cu mediul înconjurător, în pregătirea ei se pleacă de la enunțurile componentului de bază - nisipul, a calității acestuia, în funcție de care se folosește sau un strat de tinci fin, și mai ales "formula exactă" pentru obtinerea celei mai bune compoziăii: "Indiferent de strat, nisip, granulaţie, procentul din compoziţie e cam acelaşi 1 la 3, adică 1 parte de var şi 3 părţi nisip " zice Ștefan. De asemenea, în pregătirea suprafeței unei tencuieli vechi pot apărea leziuni ale stratului de tencuială, atunci când straturile de var acumulate în timp sunt îndepărtate cu șpaclul sau cu peria de sârmă . Deci pentru a evita incompatibilitatea materialelor, zonele cu probleme (fisuri, crăpături, ciobiri, lipsuri) vor fi reparate cu același material (nisip fin și var pastă) și mai ales TREBUIE EVITAT CIMENTUL! cu orice preț. Când se aplică un strat fin omogen peste toată tencuiala veche, trebuie avute în vedere suprafețe mici de prindere. Dacă se repară defecte mici, se va folosi doar nisip fin și var pastă.

O fațadă foarte veche poate ascunde informații valoroase precum inscripții, picturi vechi greu vizibile. În acest caz, se recomandă aplicarea unui strat de amorsă sintetică pentru a face “priză” cu tinciul. Leziunile ce apar pe suprafața fațadei sunt datorate fie îmbătrânirii ei, fie neutilizările corecte a șpaclului ori a periei de sârmă.

Diferența între o tencuială nouă și una veche este importantă când se ajunge la faza a doua, cea de zugrăvit. Pe o fațada nou tencuită aderența e bună și se pot evita amorsele sintetice. În schimb, acolo unde există mai multe straturi de culoare, e nevoie de un fixativ mqi bun pentru a crea o suprafață aderentă. Și exercițiul aduce îmbunătățiri ale tehnicii, pentru a obține o zugraveală omogenă, fără multe urme de bidinea. De ce bidineaua? Ea intră adânc în porii suprafeței și rezultatul are o calitate superioară.

Despre var, s-a înnvățat că dacă e stins cu cel putin un an în urmă, varul pastă e cel mai bun, și e nevoie de două straturi atunci când zugrăvim cu var: primul strat mai diluat (îndeplinește rolul de grund, omogenizând suprafața) și al doilea strat mai consistent. Dacă va fi folosit var praf din sac, ideal ar fi să stea în apă două zile.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 5

Folosirea pigmenților pentru a colora fațadele este o alegere care ține nu doar de gustul personal, ci și de alte reguli cum ar fi cromatica locală (satul vecin Ighișul Vechi e albastru, spre deosebire de Alțâna , unde o vreșe casele erau verzi), și de puterea economică, deoarece anumiți pigmenți sunt scumpi și nu se găsesc pe teritorul României.

Ca fapt divers, obiectele observate îm mediul înconjurător al diferitelor culturi, au primit denumiri de culori diferite: marea, care este atât natural albastră pentru noi, era doar de o culoare ce aducea a „vin întunecat” dupa Homer. În 1859, William Gladstone (care a devenit ulterior prim-ministru al Marii Britanii) a analizat cum și cât de des apare culoarea, în operele poeților și scriitorilor. Un filolog german, pe nume Lazarus Geiger, a continuat studiile lui Gladstone și a concluzionat că multe limbi antice nu aveau cuvinte pentru a numi nuanțele: adică, ceea ce înțelegem azi ca albastru a fost descris anterior în diferite nuanțe de verde...Poate totuși cu excepția lui Lapis lazuli!

"Aşternerea culorii pe o faţadă are o logică atât din punct de vedere tehnic cât şi estetic" ne-a învățat Ștefan. Cei mai buni pigmenți ce pot fi folosiți sunt așa numiții oxizi, cu o durabilitate mare la degradările foto-chimice. Dacă este folosit, de exemplu un pigment de oxid verde "autohton", în timp - si asta destul de repede - , prin reacția chimică verdele se degradează și se transformă- ntr-un portocaliu inestetic, praful de pigșent nefiind stabil. Se pot alege și galben, ocru, roșu sau albastru , nu mai mult de 1-2 kg. Pentru a obține cuoarea, se dizolvă pigmentul (care e sub formă de praf) într-o găleată cu 2-3 L de apă, dupa care se introduce în amestecul lăptos de apă cu var. O găleată ajunge pentru o fațadă și nu este recomandat să se pregătească în avans cantități mari pentru ambele straturi, pentru că pe măsură ce înaintăm cu zugrăvitul, culoarea își pierde din intensitate pentru că ea se diluează. Dupa primul strat, când este uscată, se poate evalua intensitatea sau nuanța culorii, și se estimează și mai bine cantitatea necesară pentru suprafața de zugrăvit!

Dupa fațadă, îi vine rândul și soclul casei, care are de regulă mai multe funcțiuni și e de obicei zugrăvit într-o culoare mai întunecată - victimă a degradărilor provenite de pe trotuar sau șosea, dacă între fațadă și șosea nu e prevăzută fâșia verde de distanțare, tipică satelor din Transilvania.

Soclul este de regulă gri, ceea ce înseamnă că dacă rămâne material de la zugrăvit, prin adăugarea de pigment de oxid negru peste orice fel de culoare, putem obține intensități diferite de gri și nici nu facem risipă, folosim sustenabil materialul rămas. Apoi soclul are și un rol estetic, rupând tendințele de verticalitate a construcției și echilibrând compoziția fațadei. Dacă soclul nu este delimitat din zidărie, el poate fi delimitat cromatic, prin trasarea unei linii cu sfoară. În tehnica aplicată în zugrăvirea fațadei s-a ținut cont de următoarele reguli fixe: - s-a început cu suprafețele deschise și s-a terminat cu cele mai închise - s-a lucrat de sus în jos: s-a început de la fronton și s-a terminat la soclu - din punct de vedere estetic, au fost zugrăvite deschis toate suprafețele ornamentale (cornișe, parcane, borduri, stucatură, chenare) , - fondul s-a zugrăvit într-o culoare mai închisă - se folosește o gamă restrânsă de culori Un aspect nefiresc a fost observat în ultimii ani, prin ignoranța tehnicilor de lucru sau prin dorința de a ieși în evidență, anume, o “răsturnare” a culorilor: ornamentele sunt închise și fondul deschis.

Așadar Șefan a reamintit următoarele reguli: -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 6

"În principiu, o faţadă are 4 feluri de culori: 1. ornamentica deschisă 2. fondul 3. accentele (dacă se mai doreşte introducerea unei culori pentru a accenta unele detalii) 4. soclul" Când se așterne primul strat, bidineaua poate fi folosită de toți participanții la proiect: fie că sunt ei voluntari, amatori sau chiar copii. De altfel, dat fiind că urmează un al doilea strat ar fi recomandabil de pus la încercat copiii: cu bidineaua se poate da în toate direcțiile! Atenția a fost mare însă la stratul doi, unde s-a lucrat cu o bidinea cu păr natural, traiectoria mâinii a fost verticală, pe direcția sus-jos.

Ajungând la soclu, se face trecerea de la zidăria foarte groasă a fundației la zidăria mai subțire a casei . Aflându-se la baza unei construcții, această zonă este foarte vulnerabilă la umezeală, igrasie, mișcarea solului, influența sărurilor, a eventualelor ciuperci sau a unor viețuitoare ce pot produce pagube mai mici sau mai mari. Din păcate, pentru că la soclu se intervine cel mai des, oamenii sunt tentați să folosească cimentul, ca să consolideze zidăria, pentru că rămâne cel mai accesibil material, care funcționează ca o barieră de circulație a umezelii sau a aerului . În schimb tencuirea soclului cu mortar de var are avantajul de a proteja zidăria și de a menține un climat sănătos înăuntrul ei, chiar dacă trebuie revenit cu lucrări de reparație mai des. Așadar, varul nu maschează problemele, ci le lasă vizibile, fiind ca un barometru al stării de conservare a construcției.

Informații valoroase din trecut se pot ascunde sub orice strat de zugrăveala veche, care se pierd irecuperabil dacă nu se trece la o inspecție atentă a fațadei, înainte de demararea lucrărilor de renovare. În cazul în care casq nu figurează pe lista monumentelor istorice și nu sunt specialiști disponibili care să vină în ajutor, va trebui recurs la cel mai fin șpaclu din trusa de scule, pentru a răzui cu grijă 4-5 locuri cheie ale fațadei, adică: rozeta de pe fronton, spațiul dintre cele două geamuri și zona de sub cornișă cu țigle. Aici se află de obicei urme de inscripții pe casele vechi din zone. Dacă sunt identificate urme de pictură, desen sau inscripții este indicată contactarea unui arhitect sau restaurator, pentru o părere de specialitate. Chiar dacă aceste decoruri au fost distruse cu ani în urmă, se mai pot descoperi urme de elemente plastice decorative sau în alte cazuri, doar conturul formei păstrate sub stratul de tencuiala sau zugrăveală. Această informație ajută în cazul unei reconstrucții a elementului. Alte inscripții valoroase sunt cele vechi care menționează anul, proprietarul sau meșterul casei. Se pot găși și desene, pomul vieții, citate din Biblie, proverbe sau pilde de viață. În cazul de față, la "Casa Gerendi" au fost descoperite sub un strat de "calciu" ancadramentele profilate tip neorenascentist ale geamurilor casei. Versetul biblic găsit direct sub cornișă faţadei menționează în scriere gotică:

" An Gottes Segen ist alles gelegen. Wenn unser Thun gerathen soll, Ist er bey uns auf unsern Wegen, So steht’s um unsere Sachen wohl. Ihm ein einziges Worth, So sind gesegnet Leut und Ort" Traducere: "În binecuvântarea lui Dumnezeu ne punem nădejdea, Atunci când faptele noastre vor fi cântărite, va fi cu noi pe drumurile noastre şi îi va păsa de noi. Lui un singur cuvânt, şi vor fi binecuvântaţi oamenii şi locul."

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 7

Sursa foto © Diana Iabrașu - albastru.ro

La restaurarea precedentă a fost refăcută tinichigeria sarpantelor, porțile și elementele de scânduri supuse intemperiilor , anexele aferente, ce nu au necesitat intevenție acum.

Recunoașterea criteriului vechimii, criteriului referitor la valoarea sa arhitecturală, artistică și urbanistică, recunoașterea criteriului referitor la frecvența (raritate și unicitate) și criteriul referitor la valoarea memorial-simbolică, care au scos în evidență semnificația și importanța culturală a acestui bun imobil, clasând "Casă Gerendi" în monument național de clasa A, a fost un moment de o importanță extraordinară pentru o muncă dusă în amonte, de către speciliștii care au sesizat calitățile excepționale ale acestui bun imobil, din toate punctele de vedere enumerate mai sus, și în același timp a comunității locale închegate în jurul lor. xxx Putem considera că intervențiile de restaurare-conservare au reușit să stârnească interesul întregii comunități din comuna Altâna și de pe Valea Hârtibaciului, înregistrându-se o complicitate între personalul de specialitate care a intervenit direct în procesul de restaurare - conservare, din -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 8

poziția de facilitator și o comunitate răspândită pe tot arealul Hârtibaciului, ce a atras atenția pe o rază mai largă asupra schimbărilor pozitive în percepția arhitecturii vernaculare, a mediului rural, a valențelor depinzând de bunăstarea locală și de aportul direct economic, prin organizarea începând cu anul 2008 a unei inițiative de promovare a patrimoniului construit din sudul Trasnilvaniei numit TRANSILVANIAN BRUNCH, de implicare a comunității în redescoperirea valențelor tehnicii și meșteșugurilor populare, a calității vieții rurale, a bogăției biosferei în această zonă protejată, care este cea mai mare arie naturală continentală protejată din România, a doua ca mărime după Delta Dunării, a gastronomiei și a interferențelor interetnice, invizibilelatoate nivelele studiate.

O dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial, țara noastră își asumă, în calitate de stat membru al Convenției UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, elaborarea și punerea în aplicare a Programului Tezaure Umane Vii. Astfel, păstrând tradiția țesutului, odată cu inaugurarea în 2008 cu ajutorul Asociației “Mioritics” a unui centru de țesut pentru copii, comunitateadinAlțâna, cu suportul facilitatorilor a identificat în meșterul popular - fost dascăl - dna Silvia Tecoanta (primită în Academia Artelor Tradiționale din România și decorată în anul 2002 la propunerea Ministerului Culturii cu medalia națională “Serviciul Credincios, clasa a lll a) un păstrător și transmițător al culturii tradiționale, încununat cu titlul de TEZAUR UMAN VIU, la Alba - Iulia în noiembrie 2013.

Experiența acumulată în jurul diferitelor proiecte desfășurate la "Casa Gerendi" și totodată necesitatea de a proteja cât mai multe bunuri imobile, aflate în mare parte în stare de colaps și precolaps, mai ales în sudul Transivaniei, dar extrapolat și la restul țării, a dus la apariția unui studiu foarte apreciat în mediile de specialitate, finalizat prin publicarea lui în 2014 sub titlul Casa săsească din Transilvania. Ghid pentru restaurarea caselor vechi" de Jan Hülseman, ce conține tocmai cel mai bune practici de conservare și restaurare a caselor întâlnite în arealul desemnat.

Sursă foto © Colecție personală

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 9

De asemenea, în 2015 au fost instalate panouri informative cu conținut vizual vizând exemple de bună practică sub modelul "Așa Da!" - "Așa NU!", cu recomandări pentru fațade, acoperișuri, tâmplarie, porți, garduri, exemple negative de intervenție și indicații care trebuie respectate. Inițiativa s-a bazat pe un tip de educație non-formală, ce s-a născut dintr-o necesitate : tot mai multe case vechi erau transformate și primeau învelitori noi, ferestre de termopan și alte intervenții care nu corespundeau nevoilor specifice ale acestor case din cărămidă și lemn, intervenții ce nu țineau cont de aspecte minimale, cum ar fi, incompabilitatea elementelor moderne cu calitățile și coeficientii viabili ai unei construcții vechi, ce "respiră" altfel, provocând o "sufocare" a apeisajului cultural, la propriu și la figurat.

Au fost instalate în peste 15 localități de pe Valea Hârtibaciului și Valea Târnavelor, având drept scop sensibilizarea și informarea proprietarilor de case vechi, nu doar a celor clasate monument istoric pentru a spori păstrarea patinei și a autenticității peisajului cultural din această zonă un peisaj cultural care se remarcă direct cu ochiul liber prin elementele de arhitectură, fațadele tipice, poziționarea și aliniamentul la trama stradală, orânduirea gospodăriei cu anexele aferente, un peisaj al învelitorilor specifice de țiglă tradițională și o arhitectură vernaculară tipică, ce iese imediat în evidență în planimetria caselor și în obiectele de uz casnic/decor etc. De asemenea, informarea directă a sătenilor s-a materializat prin tipărirea unei cărți cu informații tehnice despre restaurarea corectă a unei case tradiționale.

Intervențiile tot mai numeroase solicitate la nivelul învelitorilor caselor vechi de pe Valea Hârtibaciului, precum și demararea unui proiect de antreprenoriat cultural- ecvestru într-un sat învecinat, la Apos, a dus la nașterea Tiglariei tradiționale, unde după o pauză de secole, a renăscut confecționarea de țigle in-situ, după tehnicile uilizate în vechime. Imaginată ca o activitate temporară pentru realizarea în situ a cărămizii și tiglei necesare construcției centrului ecvestru, soarta i-a dăruit însa viață lungă tiglariei de la Apos! Ideile au luat amploare, căci este nevoie pe piață, mai ales pentru restaurări de monumente, deoarece au rămas tot mai puține țigle autentice pentru a completa ansamblurile care sunt restaurate. Au fost aduși meșteri tiglari din Batanii Mari (Covasna - Biborțeni) care au pus pe picioare tiglaria inaugurată de MSR Prințul Charles și țiglele au trecut cu brio testul rezistenței, într-un laborator specializat la Cluj, pentru a îndeplini condițiile de calitate necesare punerii în vânzare și pentru a permite transformarea producerii țiglelor în activitate legală. Asta înseamna că în urma testelor efectuate cu ciclurile extreme de înghetdezgheț, se oferă o garanție reală de 60 de ani! Nu în ultimul rând, această inițiativa a avut și un scop de cercetare, de documentare istorică, sociologică și economică: s-au identificat astfel peste 14 modele de tiglă tradițională istorică, iar lipsa tiglariilor reprezenta la acea vreme o adevărată problema pentru fondul tradițional.

Sursă foto © Colecție personală. Muzeul Interetnic al Văii Hîrtibaciului , Alțâna

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 10

Mai mult decât atât, un alt pas înainte a fost făcut prin implicarea OAR în elaborarea de ghiduri de încadrare în zonele specifice, primul fiind chiar cel dedicat zonei săsești din sudul Transilvaniei, cuprinsă între Târnave și Olt, în 2017: "Ghid de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural - Zona de influență săsească" , ceea ce demonstrează consecvență și eficientă acțiunilor demarate de o mâna de oameni, cu ani și ani în urmă.

Lăudabil este faptul că acest demers, de realizare de ghiduri de încadrare în zonele specifice a fost prezentat la Bruxelles, în Parlamentul European și a fost primit cu mult entuziasm și aprecieri de către reprezentanții Comisiei Europene și a celorlalti reprezentanti de instituții invitate să participe la dezbatere. Mă bucur mult că am putut face partedin auditoriu.

Conform recomandărilor CE pentru anul 2018, privind Anul European al patrimoniului cultural comun, interferențele și influențele interetnice și activitățile desfășurate în "Casa Gerendi" în ultimele două decenii, au răpuns ca parte integrantă și dovedită în timp, a multiplelor aspecte ce țin de activitățile și de măsurile de protejare a unui bun imobil, anticipând și fiind exemplu pentru celemaibunepracticide reinserție a unui bun imobil de valoare excepțională, de la clasarea lui, cu studiile aferente, la aplicarea celor mai bune măsuri de intervenție în conservare și restaurare, de înscriere într-un circuit cultural, social, economic, turistic, educațional, științific și comunitar, devenind vector de unitate și de colaborare între părțile interesate.

Surpriza anului 2019 a venit cu declararea regiunii Sibiu drept Regiune Gastronomică Europeană, iar conferința internațională de la Sighisoara, dedicata tocmai "Calității în restaurare", organizată în cadrul evenimentelor inițiate prin preluarea presidentiei rotative a Consiliului Europei de către România în primăvara anului 2019 a adus la Alțâna o delegație internațională special pentru a observa bunele practici întreprinse aici, delegație care s-a lăsat fermecată de primirea făcută de comunitate, în curtea Muzeului Interetnic al Văii Hârtibaciului, ce devine astăzi un centru de educare în restaurare și conservare prin aplicarea de tehnici tradiționale, adaptate cerințelor exigențe, și impresionați de asemeneasi de parcursul lung, plin de situații inedite, întâmpinate de o echipa pluridisciplinară, ce a crescut și a evoluat personal și profesional, în urmă ridicării unei provocări pe măsură în domeniul protejării patrimoniului cultural imobil, pe care l-a reprezentat cazul "Casa Gerendi", ca punct de referință în tipurile de intervenții efectuate, păstrarea autenticității prin materialele, tehnicile, funcțiunile folosite în diferite contexte, în relația cu comunitatea locală cu monumentul istoric, din punct de vedere al conștientizării, responsabilizării, a interesului public, în utilizarea bunului imobil, în valorificarea lui, în menținerea diversității și complementarității tuturor expresiilor și formelor culturale, în contactul avut cu administrația locală și cu autoritățile centrale și descentralizate, dar și rolul acestora în susținerea proiectului de reinserție și de păstrare pentru generațiile viitoare a unui bun cultural moștenit de la înaintași, în cele mai optime condiții.

Conștientizarea rolului diversității culturale în evoluția României moderne, cu privire asupra minorității germane a fost, în parte, posibil și datorită amprentei pozitive și constructive pe care a lăsat-o "Casa Gerendi" în evoluția percepției patrimoniului cultural din această bucățică de pe harta României.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 11

Sursa foto © Institutul Național al Patrimoniului, 2019

Utima renovare a "Casei Gerendi" a avut loc chiar anul acesta, prin proiectul "Albastru", un proiect de educare non-formală în protejarea patrimoniului cultural prin conservare și restaurare ce respectă bunele practici în aplicarea tehnicilor tradiționale prevăzute de Ghidul de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural.

Satisfacția intervențiilor de conservare-restaurate a fost cu atât mai mare cu cât, la inervenție au participat într-o perfectă simbioză specialiști, studenți la facultățile de profil și voluntari, aidoma vremii când toată comunitatea se strângea și tabla de vecinătate circuladincurte-n curte, chemând vecinătatea să ajute împreună la rânduirea unei « curți ».

Astăzi casa este locuită de o doamnă din sat și corespunde minunat titlului: "Casă de locuit"!

Seria caselor din Transilvania (4cmx4cm) este acum disponibilă în broșe destinate vânzării, cu scopul de a susține prin 60% din profitm iniţiativa de a crea Harta Caselor Albastre din România, cu arhitectură tradiţională!

Casa Albastră din satul Ighişul Vechi: https://gruni.ro/magazin/precomanda-casa-albastra-ii/ Casă Albastră din satul Alţâna: https://gruni.ro/magazin/precomanda-casa-albastra-i/

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 12

Una din cele mai reușite activități care s-a născut în urma preocupării pentru starea patrimoniului construit de pe Valea Hârtibaciului a fost naștera Ambulanței pentru Monumente, care vine în sprijinirea de urgență a monumentelor istorice în stare mare de degradare, care necesită intervenții de urgență și de specialitate.

De bun augur, atunci și acum, efortul specialiștilor și al voluntarilor, care s-au alăturat în ducerea la îndeplinire a diferitelor proiecte, a fost recunoscut la cel mai înalt nivel european prin Premiul pentru patrimoniul European Europa Nosta bit.ly/37xQIna: la categoria 'Educație, Formare și Conştientizare' a fost recunoscută munca de titan pe care o desfășoară în domeniul salvgardării monumentelor istorice, aflate în stare de colaps și precolaps, majoritatea în zona rurală, Ambulanta pentru Monumente [si filialele sale] salvează sute de clădiri de patrimoniu din România printr-o rețea națională de organizații de patrimoniu. Împreună experți, studenți și meșteri lucrează îndeaproape cu comunitățile locale pentru a le sensibiliza în importanța moștenirii culturale și pentru a le încuraja în administrarea monumentelor lor locale.

Toate aceste forme de manifestare a patrimoniului cultural, găsite în zonă, se pot vizita la "Muzeul Interetnic al Văii Hârtibaciului" din Alțâna: meșterii casei au fost români, însă structura casei este tipic săsească, mai puțin pridvorul sau prizvarul - cum i se zice pe la noi, care este un element preluat de la casele românești. Anul de construcție este estimat a fi în jurul 1836, iar pe fațadă este trecut anul unei posibile reparații-1888. Alte element împrumutate de la populația săsească, ce consemna anul pe toate obiectele ieșite din mâinile meșteșugarilor organizați în bresle sau ale gospodinelor care țeseau și confectioneau îmbracamintea tradițională. Muzeul a fost amenajat de aceeași echipă de oameni inimoși care au luat destinul "Casei Gerendi" în mâini și i-au dat o piesă de identitate: frații Eugen și Ștefan Vaida, născuți chiar la Alțâna, aici în județul Sibiu la jumătatea distanței între Sibiu și Agnita, pe DJ106) unde va așteaptă cu alte povești și legende ale Văii Hârtibaciului, prin care putem purcede la promovarea tuturor expresiilor de patrimoniu material și imaterial din regiune și nu numai!

Informațiile despre metoda de restaurare și de conservare folosită la ultima restaurare, cea din 2020a este disponibilă îin interviul dat de Ștefan Vaida despre proiectul Albastrm lui Diana Iabrașu https://www.albastru.ro/.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 13